Modalitǎţi de îmbunǎtǎţire a comunicǎrii didactice

Comunicarea este principalul proces prin care oamenii îşi construiesc propriile imagini
asupra lumii, prin intermediul schimbului de informaţii care are loc între indivizi
putându-se prezenta dovezi (directe şi indirecte) despre propria viziune asupra lumii,vieţii
şi a fiinţei umane.Tot prin intermediul comunicǎrii indivizii îşi însuşesc informaţii, îşi
construiesc şi transmit imaginea despre sine, arǎtându-le celorlalţi cine sunt, şi se
transmit achiziţiile culturale de la o generaţie la alta.
Rolul de a transmite,de la o generaţie la alta,experienţa acumulatǎ îi revine sistemului
educativ ,care poate realiza acest lucru numai prin intermediul comunicǎrii.
Relaţia profesor-elev reprezintǎ modalitatea principalǎ de mediere didacticǎ. De
ipostaziere a acesteia într-o variantǎ umanǎ, subiectivǎ. Dincolo de conţinuturile concrete
care se transmit,în activitatea didacticǎ va fi important foarte mult timpul de interacţiune
care se va statornici între clasa de elevi şi profesor,precum şi atitudinea acestuia în a se
relaţiona la grup şi la fiecare elev în parte.
Relaţia profesorului cu elevii reprezintǎ o construcţie reciprocǎ, dinamicǎ, ce se
repliazǎ permanent în funcţie de circumstanţe şi scopuri educative. Ea este rezultatul unei
“opere” comune ce se definitiveazǎ în timp,prin implicarea ambelor pǎrţi.
Este necesar ca pe parcursul desfǎşurǎrii actului educativ sǎ se caute în permanenţǎ
modalitǎţi de îmbunǎtǎţire a comunicǎrii între cadru didactic şi elevi. Dintre aceste
modalitǎţi putem recomanda:

♦folosirea unei comunicǎri congruente

O comunicare congruentǎ este cea în care douǎ sau mai multe mesaje sunt expediate de la
niveluri diferite, dar nici unul dintre aceste mesaje nu îl contrazice pe celalalt.
În acest caz interlocutorul va încerca sǎ decodifice ambele mesaje recepţionate, sǎ le punǎ
în concordanţǎ cu mesajul non-verbal care le însoţeşte şi sǎ încerce sǎ transmitǎ la rândul
lui un alt mesaj.
De aceea,pentru o bunǎ comunicare în clasǎ este necesarǎ o transmitere clarǎ a
mesajului,fǎrǎ contraziceri ale mesajelor,chiar dacǎ acestea sunt situate la niveluri
diferite.
♦clarificarea mesajului transmis
Comunicarea necongruenta presupune o muncǎ în plus din partea interlocutorului pentru
decodificarea corectǎ a mesajului recepţionat.
Atât în cazul comunicǎrii noncongruente, dar chiar şi în cazul comunicǎrii congruente
este eficientǎ folosirea parafrazǎrii.
Cu ajutorul parafrazǎrii ascultǎtorul clarificǎ cele recepţionate, verificând dacǎ
presupunerile pe care le face cu privire la cele auzite sunt conforme cu ceea ce emiţǎtorul
a vrut sǎ transmitǎ.

♦folosirea ascultǎrii active

Numitǎ ascultare empaticǎ, ascultarea activǎ constǎ în a asculta cu atenţie interlocutorul
şi, în acelasi timp,de a-i urmǎri motivaţia.Persoana care vorbeşte este încurajatǎ sǎ
continue prin reformulǎri ale mesajului propriu. Fǎrǎ a se subscrie pǎrerii
împǎrtǎşite,interlocutorul valideazǎ înţelegerea mesajului.
Spre deosebire de parafrazare,care se referǎ doar la informaţiile care sunt
recepţionate,ascultarea activǎ îl ajutǎ pe individ sǎ înţeleagǎ emoţiile care sunt transmise
în spatele cuvintelor.
În activitatea cadrului didactic ascultarea activǎ,practicatǎ atât de profesor cât şi de
elev/student are un rol foarte important în recepţionarea şi decodificarea corectǎ a
mesajului transmis de unul dintre cei doi interlocutori.

♦ O comunicare didacticǎ eficientǎ nu poate exista în absenţa feed-back-ului. Termenul

feed-back împrumutat din vocabularul ciberneticii,înseamnǎ informaţie de
revenire,verbalǎ sau nonverbalǎ,care permite emiţǎtorului sǎ ştie dacǎ mesajul sǎu a fost
primit şi cum a fost acesta receptat şi înţeles.În majoritatea formelor de comunicare,celui
care propune un discurs nu îi este indiferent dacǎ discursul sǎu a fost receptat întocmai
sau,dimpotrivǎ, deformat. Din acest motiv,el este interesat sǎ ştie “reacţia” auditoriului la
conţinutul sǎu informaţional,reacţie din care ,de cele mai multe ori ,ne dǎm seama cu
destulǎ exactitate dacǎ discursul a fost receptat în intenţiile sale iniţiale sau nu. Cu atât
mai mult,comunicarea de tip educaţional se prezintǎ ca o interacţiune în care au loc
schimburi informaţionale si socioafective permanente,iar rolurile de emiţǎtor şi receptor
sunt jucate alternativ de profesor şi de elevi. Aici , relaţia de aferentaţie inversǎ este mai
mult decât necesarǎ,deoarece,în funcţie de modul în care elevul a receptat şi înţeles
mesajul şi în funcţie de pǎrerea pe care profesorul o are despre aceastǎ înţelegere,se
regleazǎ şi se reorienteazǎ actul comunicǎrii didactice.

♦ acordarea de timp necesarǎ comunicǎrii

De multe ori, avem tendinţa sǎ comunicǎm în mod preponderent cu elevii care au un
temperament extravertit şi care au tendinţa sǎ dea un rǎspuns imediat dupǎ ce întrebarea a
fost adresatǎ,chiar dacǎ acest rǎspuns nu este întotdeauna corect. Este necesar ca în
procesul instructiv-educativ sǎ activǎm toţi elevii clasei,deci este necesar sǎ acordǎm
timpul necesar elaborǎrii unui rǎspuns şi elevului inteovertit sau aceluia care are nevoie
sǎ se gândeascǎ o perioadǎ mai mare de timp înainte de a formula un rǎspuns oral. O
folosire eficientǎ a comunicǎrii,aceasta presupunând şi acordarea de tim necar formulǎrii
unui rǎspuns de cǎtre fiecare elev în parte,se poate realiza prin formularea de sarcini care
sǎ presupunǎ exprimarea atât în scris, cât si oral a unui rǎspuns. De asemenea, putem sǎ
acordǎm acelaşi timp de gândire tuturor elevilor din clasǎ înainte de a le cere sǎ îşi
exprime punctul de vedere,referitor la problema ridicatǎ,prin intermediul comunicǎrii
verbale.

♦exprimarea clarǎ a cerinţelor

Cadrul didactic trebuie sǎ specifice foarte clar,în funcţie de articularitǎţile de vârstǎ şi
individuale ale elevilor,care sunt aşteptǎrile pe care le are de la aceştia. Regulile şi
normele pe care trebuie sǎ le respecte elevii în clasş şi în şcoalǎ trebuie şi ele exprimate
foarte clar,astfel încât sǎ nu existe loc de interpretare. Formularea clarǎ,concisǎ şi
coerentǎ a regulilor este una din condiţiile pe care acestea trebuie sǎ le respecte.
Cerinţele didactice,sarcinile pe care le trasǎm elevilor,temele pentru acasǎ trebuie sǎ fie
formulate clar şi la subiectmastfel încât elevul sǎ ştie exact ce are de fǎcut şi ce se
aşteaptǎ de la el pentru obţinerea nui calificativ sau unei anumite note.
♦folosirea comunicǎrii persuasive
Comunicarea persuasivǎ presupune capacitatea individului de a fi convingǎtor în ceea ce
afirmǎ cu scopul de a-l influenţa pe interlocutor.În procesul instructiv-educativ cadrul
didactic trebuie sǎ îl convingǎ pe elev de veridicitatea celor spuse,de importanţa
mesajuluio transmisşi de utilitatea pe care aceste informaţii le au pentru formarea şi
dezvoltarea sa ca fiinţǎ umanǎ.

În relaţia de comunicare,profesorul trebuie sǎ îşi asume rolul de o asemenea

manierǎ,încât elevul sǎ simtǎ cǎ se doreşte întâlnirea cu el ca persoanǎ şi ca partener de
dialog. Situaţia care poate favoriza cel mai bine exprimarea elevului este aceea în care el
nu se simte nici judecat,nici interpretat,nici sfǎtuit,nici manipulat prin întrebǎri. Este o
situaţie în care el se simte ascultat. A şti sǎ asculţi este caracteristica fundamentalǎ a unei
comunicǎri ce favorizeazǎ exprimarea celuilalt. Absenţa comunicǎrii poate rezulta şi din
absenţa ascultǎrii reale a interlocutorului.