592

lntroducere in psihologie

psihologi (precum practicile parentale sau statusul socio-economic al familiei), nu contribuie la diferentele de personalitate dintre indivizi. Cum poate fi posibil acest lucru?

o posibila explicatie este aceea ca procesele reactive, evocative si proactive diminueaza diferentele dintre medii atata timp cat aceste medii permit 0 oarecare flexibilitate a raspunsului. Un copil inteligent, dintr-o familie neglijenta sau cu venituri mici, are 0 capacitate mai mare, comparativ cu fratele sau mai putin inteligent, de a absorbi informatii dintr-un program TV (interactiunea react iva), de a at rage atentia unui profesor (interactiune evocativa) si de a merge la biblioteca din proprie initiativa (interactiune proactiva), Genotipul copilului actioneaza pe Iinia contracararii efectelor negative ale mediului familial; ca urmare, acest copil se va dezvolta diferit fatii de fratele sau mai putin inteligent. Aceste procese de directionare a personalitatii pot fi impiedicate sa actioneze doar de catre un mediu extrem de restrictiv (Scarr, 1988; Scarr si McCartney, 1983). Aceasta explicatie este sustinuta de descoperirea faptului ca cei mai diferiti gemeni identici crescuti separat se intalnesc in cazurile in care unul dintre ei a fost creseut intr-un mediu foarte restrictiv.

Desi aceasta explicatie pare plauzibila, nu exista date solide care sa 0 confirme. Oricum, dad! vom continua cercetarile care incearca sa demonstreze ca efectele mediului comun sunt neglijabile, atunci atentia va trebui sa se deplaseze de la compararea copiilor din familii diferite catre compararea copiilor din aceeasi familie, implicit catre interactiunile personalitate-mediu din cadrul acelei familii.

Influente culturale

Unul dintre motivele pentru care diferentele dintre familii, sub aspectul practicilor parentale, nu par sa produca diferente sistematice in personalitatile copiilor poate fi acela ca studiile nu includ 0 gama suficient de larga de medii familiale sau tip uri de personalitati pentru a detecta astfel de diferente, De exemplu, familiile analizate in aproape toate studiile asupra gemenilor provin dintr-o singura cultura - de obicei, vestica ~i industrializata. Tinand seama de diferentele dintre culturi, familiile si copiii dintr-o singura cultura pot fi relativ omogeni.

Majoritatea natiunilor vestice, industrializate, valorizeaza si incearca sa formeze cetateni independenti, cu dorinta de autoafirmare si motivati pentru realizari, Ca membru al unei asemenea culturi, puteti confirma acest set de valori, revazand propriile reactii la tipurile de personalitate asociate unor pattern-uri parentale diferite, sintetizate in figura 13.1. in eultura noastra, parintii autoritaristi si copiii lor, cu incredere de sine ~i dorinta de afirmare, sunt lara discutie grupul cel mai preferat.

Prin contrast, majoritatea celorlalte eulturi pun mult mai putin accent pe independents ~i autoafirmare, eomparativ eu societatea noastra, Asemenea culturi accentueaza interdependenta dintre membrii comunitatii ~i nu independenta lor. Copiii sunt incurajati sa devina parte a functionarii cornunitatii ~i nu sa intre In competitie eu ceilalti (Edwards si Whiting, 1980; Whiting ~i Edwards, 1988; Whiting si Child, 1953; Whiting ~i Whiting, 1975).

Parintii din multe culturi non-vestice difera de parintii din eultura noas-

Dezvoltarea personalitiitii de-a lungul vietii

593

tra - sanctioneaza componentele negative, dar nu lauda in mod explicit comportamentele pozitive ~i nici nu le recompenseaza. Observatiile transculturale sugereaza ea majoritatea copiiilor vestiei nu sunt, in general, mai obedienti decat copiii din alte culturi, dar sunt mai obedienti in prezenta parintilor si cauta sa atraga mai mult atentia adultilor (Levine, 1980). Este posibil ea, uneori, parintii vestici sa considere plictisitoare aceasta atragere a atentiei, dar tree cu bunavointa peste aceasta senzatie, deoarece atragerea atentiei de catre copii este 0 expresie a trasaturii atat de valorizate a autoafirmarii; in eulturile orientate mai putin catre achizitie, aceasta trasatura este considerata perturbatoare pentru functionarea comunitatii.

Se pare, deci, ca fiecare cultura Incearca sa modeleze acele caracteristici de personalitate pe care Ie valorizeaza, De asemenea, se pareca fiecare cultura valorizeaza acele caracteristici de personalitate de care are nevoie pentru a supravietui si prospera. De exemplu, in societatile agricole,

"neglijenta in lndeplinirea unor indatoriri de rutina echivaleaza eu amenintarea foametei, nu numai pentru ziua respectiva, ci pentru multe Luni viitoare. Initiativa individuala care incearca s~ tmbunatateasca tehnicile reprezinta un pericol, pentru eli nu se poate sti eu siguranta daca schirnbarile due la 0 imbunatatire sau la un esec dezastruos. in aeeste conditii, valorizarea obedientei fa~ de cei mai in varst~ ~i mai intelepti, ca ~i a responsabilitatii in tndepllnirea indatoririlor de rutina, reprezinta un obieei pentru rolul economic al flecaruia" (Barry, Child ~i Bacon, 1959, p.52).

La cealalta extrema, se situeaza societatile ale caror mij loace de subzistenta sunt vanatoarea ~i pescuitu1. Aici initiativa individual a ~i dezvoltarea abilitatilor inalte ocupa un foe esential. In conditiile in care hrana zilnica depinde de prada zi lnica, variatiile de energie si abilitatiin procurarea hranei due la 0 recompensare sau a sanction are imediate.

Tabelul 13.1. Practicile de crestere a copiilor ~i acumularea hranei. Tabelul indica relatia dintre trasaturile pe care se pune accentul in educatia copiilor sl gradul de acumulare a hranei in sase societati. Culturile cu acumulare mare de hranii pun accent pe responsabilitate si obedienta; cele cu acumulare sciizutii de hrana pun accent pe realizare, incredere in sine si independenta.

(Dupa Barry, Child si Bacon, 1959).

Pentru a verifica aceste speculatii, Barry, Child si Bacon (1959) au analizat relatia dintre praetieile parentale (educative) ~i gradul de aeumulare a hranei in sase societati diferite. (Acumularea de hrana este mare in societatile agricole si

594

Introducere in psihologie

scazuta in societatile bazate pe vanatoare). Asa cum indica corelatiile din tabelul 13.1, societatile eu 0 acumulare mare de hrana accentueaza responsabilitatea si obedienta in praeticile parentale; societatile cu 0 acumulare scazuta a hranei accentueaza independenta, increderea in sine si realizarile.

Pentru a verifica daca aceste tipuri diferite de societati au, intr-adevar, tendinta de a produce indivizi cu atributele valorizate, un cercetator a evaluat conforrnitatea pe grupuri de indivizi provenind din culturi cu 0 acumulare ridicata sau scazuta a hranei. Participantilor Ii s-a dat 0 sarcina vizuala, in care li se cerea sa identifiee dintre mai multe linii pe cea care corespundea standardului. inainte de a da propriul

raspuns, subiectilor Ii se spunea care a fost linia eel mai des selectata de ceilalti membri ai propriei culturi. in multe eazuri, aceste raspunsuri erau, in mod evident, incoreete. CercetiitoruI a descoperit ca indivizii din eulturile eu 0 aeumulare crescuta de hrana, eomparativ cu eei din culturile cu 0 acumulare seazuta de hrana, aveau tendinta semnificativ mai accentuata de a se eonforma raspunsurilor alese de ceilalti - chiar daca aeeste raspunsuri erau, in mod evident, incorecte (Berry, 1967).

Aeeste rezultate sustin ipoteza cii diferitele stiluri de viatii reliefeaza diferite trasaturi de personalitate ~i ca, in general, eulturile modeleaza trasaturile membrilor lor prin practici educative diferite.

Adolescenta: construirea unei identitati

, ,

Remarcam in capitolul 3 ca, in adolescenta, aspectul major al dezvoltarii este crearea unei identitati si eonturarea raspunsurilor la intrebari preeum: "Cine sunt eu?" ~i "CUre ee rna indrept?" Psihanalistul Erik Erikson a creat termenu 1 criza de identitate cu referire directa la acest proces activ de autodefinire. Cuvantul .xriza" este, poate, nepotrivit, deoarece Erikson considera aceasta perioada de indoieli ca 0 parte integranta a dezvoltarii psihosociale sanatoase. in mod similar, majoritatea psihologilor considers ea adolescenta ar trebui sa fie 0 perioada de "experimentare a rolului", in care tinerii pot explora cornportarnente, interese si ideologii alternative. Multe credinte, roluri si conduite pot fi "experimentate", modificate sau lnlaturate, in incercarea de

a modela un concept integrativ al sinelui. In mod ideal, criza de identitate ar trebui rezolvata in jurul varstei de 20-25 de ani, pentru ca individul sa se poata orienta catre alte aspecte ale vietii,

Cand acest proces are succes, se spune ca individul a dobandit 0 identitate; in sens res trans, aceasta presupune 0 identitate sexuala, 0 orientare profesionala si 0 perspectiva ideologica asupra lurnii. Pan a la rezolvarea crizei de identitate, individul nu are un simt consistent al sinelui sau un set de standarde interne pentru aprecierea propriei valori in diferite arii ale vietii, Asa cum notam in capitolul 3, Erikson a nurnit rezolvarea nesatisfacatoare a acestei crize "confuzie de identitate" (Erikson, 1968).

Dezvoltarea personalitatii de-a lungu/ vietii

595

Statusurile de identitate

Ideea lui Erikson a fost explorata empiric de catre James Marcia (1966, 1980), care a proiectat un interviu semistructurat, cu raspunsuri inchise sau deschise, in care adolescentilor Ii se puneau intrebari de tipul: "Au fost momente in care te-ai indoit de propriile credinte reJigioase? Cand? Cum? Cum ai rezolvat aceste indoieli?" In aria ocupationala, subiectii au fost intrebati care Ie sunt prioritatile, ce intentioneaza sa faca dupa colegiu, in ce masura si-ar putea schimba planurile daca ar interveni ceva mai interesant s.a.m.d,

Pe baza acestor interviuri, Marcia a concluzionat ca exista patru statusuri (sau pozitii) de identitate, de-a lungul continuumului de formare a identitatii, conturat de Erikson si anume: dobandirea identitatii, forcluderea, moratoriul si difuzia identitatii. Asa cum indica figufa 13.2, aceste patru statusuri se diferentiaza in functie de rnodul in care persoana percepe un anumit domeniu ca pe 0 problema de identitate si de gasire a unei solutii de rezolvare. Pe parcursul descrierii acestor statusuri, nu trebuie sa

uitati ca acestea nu reprezinta trasaturi de durata ale personalitatii, ci secvente de scurta durata in cadrul statusului curent al unei persoane. De asemenea, este posibil ca un individ sa aiba un anumit status in legatura cu un domeniu (de exemplu, credinta religioasa) si un altul in alt domeniu (de exemplu, optiunea ocupationala).

1. Dobdndirea identitatii. Persoanele care au acest status au treeut printr-o criza de identitate, 0 perioada de intrebari active si autodefinire. Si-au asumat anumite pozitii ideologice, pe care le-au analizat si s-au decis asupra unei ocupatii. Incep sa se considere ca un viitor doctor ~i nu doar ca un pretendent fa acest domeniu. Au analizat religia familiei lor ~i opiniile politice, lnlaturandu-le pe cele nepotrivite propriei identitati.

2. Forcluderea. Si aceste persoane i~i asuma pozitii ocupationale ~j ideologice, dar Tara sa fi trecut printr-o criza de identitate. Au acceptat, rara dubii, religia propriei familii. Cand sunt intrebati despre pozitia politica, raspund adeseori ca inca nu s-au

Dobandirea identitatii Forcluderea
Moratoriul Difuzia identitatii
. Da

Rezolvare sau asumare?

Nu

Perceput ca 0 problema?

("criza ")

Oa

Nu

Fig. 13.2. Statusurile de identitate. Statusul de identitate at unui individ, lntr-un domeniu particular, este diferit in functie de modul in care persoana percepe acel domeniu ca pe 0 problema si de giisirea unei rezolvari sau asumarea unei pozitii.

596

Introducere In psihologie

gandit la astfel de problerne. Unii dintre ei se caracterizeaza prin cooperare si angajament; altii par doar rigizi, dogmatici si conformisti, Ei dau impresia ca ar fi pierduti in cazul unor evenimente majore care le-ar pune la incercare regulile si valorile lor luate ca atare.

3. Moratoriul. Acesti tineri se afla chiar In cursul unei crize de identitate. Cauta activ raspunsuri, dar nu Ie gasesc datorita nerezolvarii conflictelor dintre planurile parintilor si propriile interese. Se pot exprima foarte intens in legatura cu un set de credinte religioase si opinii politice, dar numai pentru 0 perioada, dupa care. reconsiderandu-le, Ie abandoneaza. In eel mai bun caz, acesti tineri par sensibili, receptivi ~i cu atitudine etica; Ia polul opus, par anxiosi, ezitanti si autojustificativi (Scarr, Weinberg ~i Levine, 1986).

4. Difuzia identitdtii. Acesta este

tennenul folosit de Marcia pentru confuzia de identitate formulata de Erikson. Este posibil ca unii dintre tinerii din aceasta categorie sa fi experimentat, in trecut, 0 criza de identitate; altii, nu. Dar, in ambele

cazuri, ei nu au un simt integrativ al sinelui. Spun ca "ar putea fi interesant" sa urmeze Facultatea de Drept sau sa inceapa 0 afaeere, dar nu incearca sa se apropie de nici una dintre aceste posibilitati. Spun ca nu-i intereseaza politica sau religia. Unii par cinici ("Politica e 0 prostie"); altii par doar confuzi ~i superficiali. Unii dintre ei sunt desigur prea tineri pentru a intra in faza de dezvoltare a identitatii.

TabeJul 13.2 indica proeentul tinerilor care se inscriu in cele patru statusuri de identitate, de-a lungul timpului, in domeniul optiunii profesionale. Asa cum era de asteptat, procentul celor care si-au format 0 identitate creste de Ja anii de gimnaziu la ultimii ani de coIegiu, in timp ce proeentul eelor care raman in stadiul difuziei de identitate descreste. Remarcati faptul ca criza de identitate - moratoriul - inregisteaza un maxim in timpul primilor doi ani de colegiu. In general, studiile indica faptul ca nivelul de achizitie a identitatii este semnificativ mai inalt in domeniul optiunii profesionale, comparativ cu domeniul ideologiei politice (Waterman, 1985).

TabeluI13.2. Statusurile de identitate. Procentul tinerilor care se inscriu in cele patru statusuri de identitate, de-a lungul timpului, in domeniul vocational (optiunea profesionalii).

Dezvoltarea personalitatii de-a lungul vietii

597

Scoala versus familie

Procesul rezolvarii crizei de identitate presupune deseori alegeri, integrari sau rezolvari ale unor conflicte intre credintele ~i valorile asimilate in familie si noile credinte ~i valori intalnitc in scoala (respectiv, colegiu). Studiul eel mai intensiv asupra acestui proces ii apartine lui Theodore Newcomb - nurnit studiul Bennington, care examineaza atitudinile politice ale intregii populatii din Colegiul Bennington, un mic colegiu de fete din Vermont, eu orientare politics liberala. Datele studiului (1935-1939) sunt 0 confirmare a faptului ca fenomenulla care ne referim nu este nou.

Astazi, Colegiul Bennington este mixt si atrage candidatii care-i cunosc reputatia politics de orientare liberala, Dar, in 1935, majoritatea studentelor proveneau din familii cu 0 orientare po litica conservatoare, care, in perioada de declin economic, isi permiteau sa-~i trimita fiicele la un colegiu costisitor. De exemplu, peste doua treimi din parintii studentelor de la Bennington erau, la sfarsitul anilor '30, membri ai Partidului Republican.

La Bennington, noile venite intalneau alti membri ai facultatii sau studenti mai mari care, comparativ ell parintii lor, aveau perspective mult mai liberaJe asupra problemelor interne sau externe (de exemplu, asupra marelui declin economic sau asupra amenintarii celui de-a1 doilea razboi mondial). In anii de educatie la Bennington, tinerele femei se mdepartau de atitudinile parintilor lor. De exemplu, in timpul campaniei prezi-' dentiale din 1936, 66% dintre parintii lor il sustineau pe eandidatul republican Landon. contra candidatului democrat Roosevelt. Aceeasi orientare 0 aveau 62% dintre proaspetii studenti de la Bennington. Dar, doar 43% dintre

studentii anului doi il sustineau pe Landon ~i doar 150/0, dintre studentii anilor trei si patru.

Pentru majoritatea studentelor, cresterea liberalismului lor reflecta 0 alegere deliberate intre colegiu ~i familie. Initial, muIte dintre ele au optat pentru normele colegiului din motive pragmatice sau nonintelectuale. lata doua exemple:

"Toata viata rn-a deranjat protectia guvemantelor si a parintilor. La colegiu n-am mai resimtit aeeasta si chiar am tneeput sa-mi doresc aprobarea intelectuala a profesorilor si studentilor mai mari. Apoi, am descoperit eli nu poti f reactionar ~i, totodata, respectat intelectual",

"A deveni radical inseamna sa gandesc pentru mine si, in sens figurativ, sa fae in ciuda familiei mele. De asemenea, tnseamna identificarea intelectuala cu facultatea ~i cu studentii cu care as vrea sa seman". (Newcomb; 1943. pp. 134. 131).

Dar, pe masura ce tinerele se maturizeaza, credintele si atitudinile adoptate devin, in mod autentic, 0 parte a propriilor identitati ideologice:

.Nu mi-a trebuit mult ca sa-mi dau seama ca atitudinile liberale au 0 valoare de prestigiu ... La inceput, am devenit liberala datorita acestei valori de prestigiu; raman liberals deoarece problemele din JUT, pe care liberalismul meu se centreaza, sunt importante. Acum doresc sa rezolv cat mai eficient aeeste probleme".

.Prestigiul si recunoasterea au insemnat totul pentru mine ... Dar, am incercat sa fiu sincera cu mine insarni, iar acum stiu ce atitudine doresc sa am si care vor f consecintele acestei atitudini in viata mea." (Newcomb, 1943, pp. 136-137).

598

lntroducere III psihologie

Devin aceste schirnbari de atitudine politics 0 parte a identitatii ideologice de durata? in general, raspunsul este "da". Un studiu asupra acelorasi subiecti, desfasurat dupa 25 ani, a indicat ca acestia au ramas liberali. De exemplu, la alegerile prezidentiale din 1960, 60% dintre absolventele Colegiului Bennington l-au preferat pe democratul Kennedy, in

defavoarea republicanului Nixon, comparativ cu mai putin de 30% dintre femeile cu acelasi status socio-economic si acelasi nivel educational. Mai mult, aproximativ 60% dintre absolventele colegiului Bennington erau active politic, majoritatea (66%) fiind membre ale Partidului Democrat (Newcomb, Koening, Flacks ~i Warwick, 1967).

Maturitatea: continuitatea personalitatil

Daca va analizati viata, probabil eft veti putea discerne pattern-uri si stiluri personale care au fost intotdeauna parti ale personalitatii durnneavoastra. Poate ca intotdeauna ali fost timid sau ali avut tendinta sa amanati rezolvarea unor probleme. De asemenea, probabiJ ca Yeti putea identifica schirnbarile prin care ali trecut; poate sunteti mai putin impulsiv ca inainte sau va relationati mai bine cu ceilalti. Uneori, puteti fi capabili sa identificati care sunt experientele ce v-au schimbat. A~a eum aratarn mai sus, freeventarea eolegiului influenteaza atitudinile, valorile si personalitatea pe termen lung. Pentru psihologia per sonalitatii ~i a dezvoltarii, intelegerea interactiunii dintre continuitate ~i schimbare in cadrul personalitatii, de-a lunguJ vietii, reprezinta 0 terna majora.

Dovezi ale continuitatii

Singura rnodalitate eficienta pentru a investiga continuitatea si schimbarea in cadrul personalitatii, de-a lungul vietii, 0 reprezintii studiile pe termen lung, care observa si evalueaza persoanele in diferite momente ale unei perioade

indelungate de timp. Dar, deoarece sunt greu de desfasurat (vezi discutia critica:

Studiul personalitatii proiectat pe termen lung), exista doar cateva astfel de studii longitudinale care sa acopere perioade mari de timp.

Doua dintre ceJe mai ambitioase astfel de studii au fost conduse de Institutul pentru dezvoltarea umana (Institute of Human Development - IHD), din cadrul Universitatii Berkeley - California. In Studiul Berkeley (Berkeley Guidance Study), cercetatorii, incepand din 1929, au contactat, timp de 18 IU11i, parintii fiecarui al treilea copil nascut In Berkeley; parintii au fost rugati sa perrnita implicarea copiilor lor in studiu. in total, au fost inclusi in studiu 248 de copii si familiile lor. Studiul Oakland (Oakland Growth Study) a inceput in 1932 cu 212 copii de clasa a V-a din scolile din Oakland, California. Copiii din cele doua esantioane au fost studiati intensiv de-a lungul adolescentei si intervievati, din nou, in jurul varstei de 30, 40 si 50 ani (in Studiul Berkeley), respectiv 37, 47 si 57 ani (in Studiul Oakland). IHD a pus arhivele sale la dispozitia cercetatorilor din toata lumea.

I ftOlOGUi~; _ .. :. '.,"_'. d---

DezvoJtarea personalitiitii de-a lungul vietii

599

Asa cum reiese ~i din discutia critics, psihologii c1inicieni independenti au folosit un set de afirrnatii legate de personalitate (itemi Q) pentru a descrie subiectii grupati de IHD, cand acestia erau in gimnaziu (13 ani). in liceu (16 ani) ~i adulti (30 sau 37 ani). Cele trei profile de personalitate rezultate pentru fiecare subiect au fost corelate intre ele pentru a aprecia continuitatea la nivelul global al personalitati, de-a lungul acestor perioade de timp.

Rezultatele au indicat 0 continuitate puternica a personalitatii, de la adolescenta timpurie la cea tarzie; corelatiile principale, la cele doua grupe de adolescenti, care au sortat itemii Q, au fost .77 pentru baieti, respectiv .57 pentru

fete. Corelatiile pentru subiectii ajunsi la varsta liceului si la maturitate au fost mai scazute, dar tot semnificative: .56 pentru barbati ~i .54 pentru femei.

Continuitatea cea mai puternica este legata de inteligenta si interesele intelectuale. De exemplu, continuitatea de la adolescents la maturitate, inregistrata pentru itemul "Se pare ca am 0 capacitate intelectuala inalta", a fost de .60 pentru barbati, respectiv .61 pentru femei. Corelatiile corespondente, pentru itemul "Ceea ce conteaza intr-adevar sunt valorile intelectuale si cognitive", au fost .59, respectiv .51. Tabelul 13.3 prezinta corelatiile pentru celelalte caracteristici de personalitate care au dovedit 0 continuitate substantials.

TabeluI13.3. Continuitatea personalitatll, Tabelul prezinui caracteristicile de personalitate care dovedesc 0 continuitate puternicii de-a lungul anilor, de fa adolescents fa maturitate.

600

lntroducere In psihologie

DISCUTIE CRITIC'\

Dezvo/tarea personalitdtii de-a lungul vietii

601

Surse ale continuitatii

Studiile pe termen lung care se concentreaza asupra perforrnantei intelectuale indica continuitatea cea mai marcata; pe aceeasi scara de valori, urmeaza variabilele de personalitate precum extraversiunea, stabilitatea ernotionala si controlul impulsurilor; atitudinile politice si opiniile personale (de exemplu, aprecierea de sine, satisfactia personala) inregistreaza corelatiile cele mai scazute (intre .2 si .4, in intervale de timp de 5-10 ani) (Conley, 1984; 1985). Interesant este faptul ca aceste rezultate sunt paralele cu cele indicate de studiile asupra eritabilitatii genetice: trasaturile cu baza genetics semnificativa au 0 continuitate mai puternica; aceasta sugereaza ca bazele genetice ale celor mai multe caracteristici intelectuale si de person alitate contribuie la stabilitatea lor temporala, Dar, in general, nu genotipul este eel care produce, in mod direct, continuitatea, ci interactiunile genotip-mediu, prin aceleasi procese pe care le-am discutat la formarea personalitatii in copilarie, Interactiunile rectiva, evocativa si proactiva actioneaza in sensul crearii mediiJor care devin, ele in sine, 0 functie a personalitatii individului.

De exemplu, in discutia anterioara despre interactiunea proactiva, am citat cazul unui copil sociabil care, prin alegerea selectiva a unor situatii sociale,

creeaza mediile care ii pot intari si sustine sociabilitatea. Procedam in acelasi mod cand ne alegem prietenii sau partenerul de viata, Deoarece avem tendinta de a alege compania unor persoane care au aceleasi valori si trasaturi de personalitate ca si noi, aceste pesoane intaresc ~i sustin aceste valori ~i trasaturi.

Dovezile legate de acest proces au fost obtinute in Studiul Bennington, la care ne-am referit anterior. Va reamintim ea femeile care candidasera la Colegiul Bennington in anii '30 au de venit din ce in cemailiberalecaatitudinepoJitica.in timpul anilor de colegiu, mentinandu-si aceleasi atitudini si 'in urmatorii 25 de ani. Interviurile desfasurate cu aceste femei au relevat faptul ca ele si-au mentinut pozitia liberala si datorita companiei unor prieteni liberali ~i sotilor liberali, care au intarit si sustinut atitudinile lor politice (Newcomb, 1943; Newcomb, Koenig, Flacks si Warwick, 1967).

Exista dovezi in favoarea interactiunii proactive si in sfera personalitatii. Cand subiectii participanti la Studiul Berkeley au fost intervievati in anii 1970 ~i 1980, au fost intervievati si sotii lor; utilizand sortarile Q atat pentru subiecti, cat ~i pentru sotii lor, rezultatele au putut fi direct corelate. Recent, doi cercetatori au examinat aceste sortari Q pentru a urrnari daca sotii cei mai asernanatori in sfera

602

lntroducere ill psihologie

personalitatii au intarit eontinuitatea personalitatii partenerului. Pentru aeeasta, ei au comparat asemanarea sortarilor Q realizate de fieeare euplu, din 1970, eu continuitatea personalitatii fiecarui sot, din 1970 in 1980 (Caspi si Herbener, 1990).

Cand cercetatorii au impartit cele 126 de cupluri in trei grupe egale, pe baza similaritatii sortarilor Q ale sotilor (in 1970), ei au descoperit ca: cei mai putin asemanatori soti au inregistrat 0 continuitate individuals de .4, din 1970 pana in 1980; sotii cu 0 asemanare medie au inregistrat 0 continuitate individuala de .5; sotii cei mai asernanatori au inregistrat continuitati de .6. Analizele ulterioare au demonstrat ca aeeste rezultate nu se datoreaza doar asemanarilor dintre soli sub aspectul varstei, c1asei sociale sau educatiei.

De asemenea, studiul a demonstrat ca sotii asemanatori ea personalitate aveau si multe puncte comune in activitatile zilnice, ca: vizitarea prietenilor, mese in oras, participarea la actiuni comunitare si Intalniri profesionale. S-a dovedit si ca, in cazul acestor soti, se inregistreaza mai putine eonflicte maritale ~i 0 mai mare apropiere, prietenie si satisfactie, comparativ cu cuplurile in care sotii erau mai putin asemanatori, (Acest ultim aspect exemplifica un fenomen bine cunoscut. Vom discuta despre efectul similaritatii care produce afinitati in capitolul 18).

CONTINUIT ATEA MODELELOR MALADAPTIVE DE PERSONALIT ATE. Este usor sa apreciem de ce suntem motivati pentru a crea medii care sustin acele aspeete ale personalitatii care aduc fericire si satisfactie personala, Dar aceleasi procese de interactiune reactiva, evocativa si proactiva pot actiona si

intr-o maruera coercitiva, sustinand modelele maladaptive de personalitate.

De exemplu, sa luam in considerare un adolescent care are accese de furie. Irascibilitatea sa poate determina autoritatile scolare sa-l exmatriculeze (interactiune evocativa) sau ii poate provoca 0 experienta scolara negativa atat de intensa (interactiune reactiva), in cat el sa doreasca sa paraseasca scoala cat de curand posibil (interactiune proactiva). in acest caz, renuntarea la scoala ii va intrerupe educatia, ceea ce va atrage dupa sine un status ocupational inferior. Acesta, la randul lui, va duce la 0 viata profesionala neregulata - schimbari freevente ale locului de rnunca, perioade de sornaj - care poate provoca perturbari maritale sau divert. In acest scenariu ipotetie, aspectele ocupationale si maritale sunt consecinte cumulative ale personalitatii din copilarie, 0 datil declansat de accesele de furie din copilarie, lantul evenimentelor se desfasoara si culmineazii cu consecintele din viata adulta - chiar daca individul, ca adult, nu mai are un temperament necontrolat.

Ne Yom referi, in continuare, la un scenariu diferit care poate produce aceleasi rezultate. Accesele de furie ale baiatului pot constrange parintii sa-i satisfaca cererile intotdeauna (interactiune evocativa), deci sa-i intareasca comportamentul. Aceasta intarire nu numai ca impiedica invatarea unor conduite adecvate, care ar permite 0 adaptibilitate mai buna in viitor, dar si intensifica tendinta de a reactiona similar la situatii similare viitoare (interactiune reactiva), Astfel, el va continua sa fie irascibil ca adult, sa-si iasa usor din fire in cazul unor frustrari profesionale sau al unor conflicte maritale. Aceasta va conduce la 0 viata profesionala neregulata cu

Dezvoltarea personalitatii de-a lungul vietii

603

un status ocupational inferior si la divert. in acest scenariu, aceleasi aspecte ocupationale si maritale reprezinta eonsecinte contemporane ale personalitatii curente a individului si nu consecinte cumulative ale unor evenimente trecute, anterioare, precum renuntarea la scoala,

Desi aceste seenarii sunt ipotetice, ele se bazeaza pe rezultatele reeente ale unor cercetari care dovedesc consecintele cumulative si contemporane ale irascibilitatii copilului. Utilizand datele din arhiva IHD legate de studiul Berkeley, investigatorii au identificat, mai intai, subiectii care manifestasera, in copilaria tarzie (8-10 ani), accese de furie severe si freevente. Apoi, au fast conturate continuitatea ~i consecintele acestor dispozitii instabile in urmatorii 30 de ani de viata ai subiectilor (Caspi, Bern si Elder, 1989; Caspi, Elder ~i Bern, 1987).

BA~ATII CU DISPOZITIE INSTABILA. Incepand cu subiectii de sex masculin, cercetatorii s-au axat, mai intaL asupra problemei continuitatii: baietii irascibili au devenit barbati irascibili? Raspunsul a fost "da". Corelatiile intre scorurile obtinute la teste Ie de temperament din copilaria tarzie ~i cele obtinute eu 20 de ani mai tarziu au relevat ca baietii irascibili au fost descrisi ulterior ca mult mai necontrolati, iritabili si capriciosi, comparativ cu ceilalti subiecti, de aceeasi varsta,

In continuare, cercetatorii au examinat istoricul profesional al subiectilor, Descoperirea majora a fost aceea ca baietii cu temperament neeontrolat, proveniti din familii de nivel mediu, au suferit 0 deteriorare progresiva a statusului socio-economic, de-a lungul vietii, Ei aveau tendinta de a-si intrerupe studiile de timpuriu, comparativ cu

subiectii de aceeasi varsta, cu comportament eontrolat, calm; statusul lor ocupational, la momentul primei slujbe era semnificativ inferior, iar in perioada de mijloc a vietii (40 de ani) statusul lor ocupational era asemanator eu eel al subiectilor proveniti din clase sociale inferioare. Majoritatea aveau slujbe de nivel inferior, comparativ cu tatii lor, la 0 varsta comparabila, De asemenea, aveau o viata profesionala mult mai neregulata, i~i sehimbau freevent loeul de munca si trecusera prin mai multe perioade de somaj, tntre 18 si 40 de ani.

Stabilind corelatia globala intre lipsa de control comportamental din copilarie si consecintele ocupationale, cercetatorii s-au oprit asupra editor de legatura dintre aceste doua aspecte. Acesti subiecti deveneau dezavantajati pe plan ocupational datorita acceselor de furie timpurii care-i impingeau spre un anumit curs al vietii (consecinte cumulative) sau datorita comportamentelor necontrolate curente, care Ie afectau viata profesionala (consecinte contemporane)? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, cercetatori i au utilizat un procedeu corelativ numit analiza "path" (a directiei cauzarii), care divide corelatia globala in componente separate ale unor cai de legatura. Figura 13.3 prezinta rezultatele acestei analize; sagetile indica corelatiile directiei cauzarii,

Asa cum indica figura, exista 0 corelatie sau 0 directie semnificativa, pentru barbati, de la dispozitia instabila din copilarie catre 0 educatie carentata, care se continua eu traseul semnificativ catre un status ocupational inferior. Cu alte cuvinte, dispozitia instabila din copilarie duce la 0 educatie carentiala (baietii instabili renunta de timpuriu la scoala), care, la randul ei, duce la un

604

Introducere In psihologie

Status ocupatlonal inferior

.59

.35

Dlspczltle instabili in copilirie

Educatie deficitari

.45

Viati profesionala neregulati

Fig. 13.3. Analiza "path" (a directiei cauzarit) in cazul instabilitlltii temperamentale la barbati, Figura indica traseele separate de fa dispozitia instabila din copildrie ciitre statusul ocupational inferior $i via/a profesionala neregulatii, pentru biirbatii cu vdrsta de 40 de ani, din clasa medie. Dispozitia instabila din copilarie conduce fa un status ocupational inferior datoritii renuntiirii precoce fa studii (consecinte cumulative). Dispozitia instabila din copiiiirie conduce direct fa 0 via/a profesionala neregulata datoritd faptului ca subiectii raman instabili

si ca adulti, ceea ce afecteazii viata profesionalii. (Dupa Caspi, Elder si Bern, 1987.)

status ocupational inferior. Dar, in acelasi timp, nu exista trasee directe de la instabilitatea din copilarie catre statusul ocupational inferior. Aeeste rezultate implies faptul ca statusul ocupational inferior reprezinta 0 consecinta eumulativa a instabilitatii temperamentale din copilarie, si nu 0 consecinta eontemporana a instabilitatii Ia varsta adulta, Motivul pentru care barbatii eu dispozitie instabila au un status ocupational inferior, Ia 40 de ani, este parasirea timpurie a scolii,

TraseuI de la dispozitia instabila din copilarie catre viata profesionala neregulata releva un pattern contrar. Nu exista 0 cale sernnificativa intre educatia carentiala si viata profesionala neregulata, dar exista 0 cale semnificativa, directa, intre dispozitia instabila din copilarie si viata profesionala neregulata, Aeeasta irnplica faptul ca viata profesionala neregulata este 0 consecinta contemparana a instabilitatii temperamentale a

adultului, si nu are 0 consecinta cumulativa a educatiei carentiale. Barbatii eu dispozitie instabila au 0 viata profesionala mai neregulata, la varsta de 40 de ani, datorita, partial, mentinerii acelorasi trasaturi temperamentale - probabil ca, in eazul un or frustrari la locul de munca, manifesta iesiri neeontrolate.

Exista 0 corelatie semnificativa si intre statusul ocupational inferior ~i viata profesionala neregulata, dar nu putem determina sensul cauzalitatii, pentru ca aeeste doua variabile sunt simultane. Barbatii cu dispozitie instabila pot fi frustrati de statusul inferior al slujbei lor, devenind dezordonati sub aspeetul profesiunii, fie pentru ea parasesc aceasta slujba, fie pentru ca sunt dati afara. Alternativ, viata neregulata ii impiedica sa aiba slujbe mai bune, ceea ee-i forteaza sa aecepte slujbe eu un status inferior. Ambele posibilitati sunt valabile.

Dezvoltarea personalitatii de-a lungul vietii

605

Dispozitia instabila din perioada copilariei poate afeeta, peste timp, si sfera familiala, Aproape jumatate (46%) dintre barbatii eu dispozitie instabila in copilarie au inregistrat divorturi in jurul varstei de 40 de ani, comparativ ell doar 22% dintre ceilalti barbati,

FEMEILE CU DISPOZITIE IN· ST ABILA. Ca ~i barbatii, femeile eu dispozitie instabila in perioada copilariei dovedese eontinuitatea personalitatii. Comparativ cu alte femei, aces tea sunt descrise de sotii si copiii lor, in momentul interviurilor din 1970, ca marne rnai putin adeevate si cu aecese de furie.

Subiectii studiului Berkeley au devenit adulti Intre 1945-1960, adica 0 perioada caracterizata prin roluri sexuale traditionale in America. Ca urrnare, doar cateva dintre femei aveau ocupatii in afara casei, ceea ee nu a permis cercetatorilor sa le analizeze statusul ocupational, ca in cazul barbatilor, Dar, in perioada amintita, statusul soeio-economic al femeii era definit prin ocupatia sotului, astfel ca cercetatorii s-au oprit asupra statusului ocupational al sotilor aeestor femei. Ei au descoperit ca, raportat la alte femei, cele eu 0 dispozitie instabila In copilarie s-au casatorit eu barbati co un status ocupational inferior atat in momentul casatoriei, cat ~iin perioada de mijloc a vietii. Comparand slujbele sotilor in momentul casatoriei cu cele ale tatilor, la 0 varsta cornparabila, cercetatorii au descoperit ca 40% dintre femeile cu dispozitie instabila au regresat sub aspectul statusului socio-economic, in momentul casatoriei, comparativ cu doar 24% dintre celelalte femei.

Instabilitatea dispozitiei din perioada copilariei nu numai di determine pe

aceste femei sa aleaga un partener cu nivel socio-economic inferior celui din familia de provenienta, dar si contribuie la deteriorarea relatiei maritale. Peste un sfert dintre aceste femei (26%) au divortat in jurul varstei de 40 de ani, eomparativ cu doar 12% dintre celelalte femei. Sotii femeilor eu dispozitie instabila, intervievati in 1970, au relatat mai multe conflicte maritale, decat sotii celorlalte femei.

Surse ale discontinultatii

In ciuda dovezilor in favoarea continuitati i dispozitiei instabile, discutate anterior, corelatiile obtinute sunt, totusi, relativ scazute, inregistrandu-se ~i multe exceptii: nu toti copiii ell 0 dispozitie instabila devin adulti cu dispozitie instabila, Deseori, individul lntalneste un eveniment sau 0 serie de evenimente cu efect transformator, ce lndreapta individul catre un alt traseu, initiind schimbari in personalitatea sa. Indivizii a carer personalitate este in dezaeord cu mediul pot fi direct determinati sa se schimbe de catre eei care considera ca aversive pattern-uri Ie Jor comportamentale; in sfarsit, multi indivizi fac efortul de a-si schimba modelele de personalitate, pentru a f mai fericiti, Aeeste surse de sehimbare pot crea discontinuitati in personalitate de-a lungul vietii.

o sursa frecventa de presiune in favoarea schimbarii este reprezentata de normele sociale legate de rolul sexual. De exernplu, un studiu longitudinal a evidentiat ca baietii prezinta continuitate (din copilarie in tinerete) sub aspectul unor trasaturi de personalitate considerate, 10 mod traditional, masculine (agresivitatea); fetele prezinta eontinuitate sub aspectul unor trasaturi considerate,

606

lntroducere 111 psihologie

traditional, feminine (dependenta) (Kagan ~i Moss, 1962). Exista ~i date care confirma faptul ca un comportament neadecvat In copilarie, raportat la expectatiile rolului de sex, nu poate fi total suprimat, exprirnandu-se intr-o maniera mai acceptata social, la varsta adulta.

Aceasta posibilitate a fost explorata de aceiasi cercetatori care au desfasurat studiul asupra dispozitiei instabile; ei au utilizat aceleasi date din arhiva IHD, obtinute cu ocazia studiului Berkeley (Caspi, Elder ~i Bern, 1989). Pentru studiul la care ne referim, cercetatorii au selectat subiecti i puternic dependenti de adulti, in copilarie, dupa care au trasat continuitatea acestei dependente in urmatorii 30 de ani de viata ai subiectilor. Deoarece, in societatea noastra, dependenta este descurajata de baieti ~i barbati, cercetatorii au fost interesati sa afle dad aceasta trlisatura rezista presiunilor exercitate de rolul de sex asupra subiectilor de sex masculin. Baietii dependenti devin barbati dependenti?

Rlispunsul la aceasta intrebare s-a dovedit complex si interesant. Comparativ cu alti barbati, eei eu 0 istorie a

dependentei, in copilarie, au fost caracterizati, la maturitate ca generosi, calmi, simpatici, intelegatori si ezitanti social. Desi cauta sprijinul altor persoane - un posibil ecou al dependentei din copilarie - ceilalti Ii simt apropiati, disponibili si Ie eer sfatul. Se pare ca atributul dependentei, considerat negativ in copilarie, se poate transforma intr-un stil de personalitate pozitiv. lata, deci, ca aceeasi trasaturli poate releva atat continuitate, cat si discontinuitate.

Desigur, caldura si atentia pentru ceilalti, care caracterizeaza stilul acestor barbati, au avantaje evidente in sfera familiei. Majoritatea barbatilor de acest gen au un mariaj neintrerupt, unic (83% fata de 62% dintre ceilalti barbati); sotiile lor vorbesc cu mai rnulta satisfactie despre casatoria lor, comparativ cu sotiile celorlalti barbati; in plus, acesti barbati sunt, de cele mai multe ori, de acord cu sotiile lor in probleme legate de educatia copiilor (disciplina, afectiune, atentie), Adolescentii dependenti, care se ingrijoreaza ca nu sunt suficient de agresivi (categorici) ar trebui sa ia 111 calcul aceste aspecte - ca ~i adolescentele care, Intr-o zi, i~i vor dori un barbat cald, afectuos si nu vor sti cum sa-l gaseasca.

Rezumatul capitolului

1. Diferentele de personalitate legate de dispozitia generala, care apar la copiii mici inca de la varsta de 3 luni, se numesc temperamente. Exista date care confima ca temperamentul reprezinta aspecte1e timpurii pe care se bazeaza trasaturile de personalitate ulterioare.

Comparatiile intre gemenii identici ~i fratemali indica faptul cii factorii genetici sunt responsabili pentru aproximativ 50% din variabilitatea intre indivizi, 1a nivelul caracteristicilor de personalitate.

2. Tendinta copilului de a se apropia de anumite persoane si de a se

Dezvoltarea personalitatii de-a lungul vietii

607

simti oerotit in prezenta acestora se numeste atasament. Atasamentul poate fi evaluat prin procedeul .situatia strdinii", alcatuit dintr-o serie de episoade in care copilul este observat cand mama padiseste incaperea ~i apoi se intoarce. Pe baza reactiilor sale, copilul este clasificat ca avand: a) atasament bazat pe securitate; b) atasament bazat pe insecuritate: evitant; c) atasament bazat pe insecuritate: ambivalent. Copiii eu atasament bazat pe securitate sunt ingrijiti de mama, care raspunde afectiv nevoilor lor. Temperamentul copilului influenteaza, si eI, reactiile acesteia in "situatia strains". Copiii cu atasament bazat pe securitate fae fata mai usor situatiilor si experientelor noi, comparativ ell copiii care au un atasament bazat pe insecuritate.

3. Practicile parentale (de crestere si educare a copiilor) presupun doua dirnensiuni: prima distinge intre parintii care au cerinte rata de copil si-si exercita controlul si cei care nu au cerinte fata de copil; a doua dimensiune diferentiaza parintii care manifests raspuns afectiv si acceptare fata de copil, fiind centrati pe copil, de cei care manifesta respingere, nu raspund afectiv si sunt centrati pe propria persoana. Combinarea acestor doua dimensiuni determina patm tipuri de pauern-uti

parentale: autoritar, autoritarist, indulgent ~i neglijent,

4. Parintii autoritari~tiimbina controlul cu acceptarea; copiii lor sunt independenti, cu tendinte de autoafirmare, motivati pentru autorealizare ~i succes social. Parintii auto rita ri exercita un

,

control intens, dar manifesta un nivel scazut al acceptarii. Copiii aeestor parinti sunt responsabili, dar retrasi din punct de vedere social, Ie lipseste spontaneitatea si motivatia pentru autoreaIizare. Parintii indulgenti manifesta aceeptare, dar cerintele lor fata de copil sunt foarte purine. Copiii lor dovedesc vitalitate, dar au tendinte catre imaturitate, lipsindu-le controlul impulsurilor, responsabilitatea sociala si increderea in sine. Parintii neglijenti sunt preocupati, in special, de propriile activitati si nu se implica in cele ale copilului. Copiii unor astfel de parinti au tendinta de a fi impulsivi, neinteresati de scoala ~i nu au obiective de perspectiva, Parintii neglijen]i intr-o maniera extrema au copii care dovedesc tulburari evidente ale atasamentului si ale functionarii psihologice inca de la varsta de doi ani. Aceste practici parentale nu determina diferente majore in comportamentul copiilor, dar reflects reactiile parintilor la comportamentul copiilor. Corelatiile sunt foarte scazute.

608

Introducere In psihologie

5. in formarea personalitatii, influentele genetice ~l de mediu nu actioneaza independent, Cl se intrepatrund inca din momentul nasterii, Deoarece parintii of era copilului atat genele, cat ~1 un mediu, exista 0 corelatie intrinseca intre genotipul copilului (caracteristici de personalitate mostenite genetic) si mediul respectiv.

6. Cele trei procese dinamice ale interactiunii dintre personalitate si mediu sunt: (a) interactiunea reactivd - indivizii diferiti, expusi aceluiasi me diu, 11 experimenteaza, 11 interpreteaza si reactioneaza la acest mediu in maniere diferite; (b) interactiunea evocative - personalitatea individului evoca raspunsuri distincte din partea celorlalti; (c) interactiunea proactiva - indivizii selecteaza sau creeaza medii proprii. Pe masura ce copilul creste, influenta interactiunii proactive devine din ce in ce mai importanta.

7. Studiile gemelare au pus in evidenta 0 serie de aspecte inca neexplicate in totalitate: diferentele dintre asemanarile gemenilor identici ~1 cele ale gemenilor fraternali sunt prea accentuate pentru a putea fi explicate dear pnn metodele genetice; gemenu identici crescuti separat seamana la fel de mult intre ei ca si cei crescuti impreuna; gemenn fra-

temali si fratii obisnuiti devin din ce in ce mai diferiti cu trecerea timpului, chiar daca sunt crescuti impreuna, Aceste aspecte se pot datora, partial, celor trei tipuri de interactiuni personalitate-rnediu (reactiva, evocativa si proactiva),

8. Dad se face exceptie de asemanari Ie genetice, copiii aceleiasi familii nu sunt mai asemanatori decat copiii alesi aleator dintr-o populatie, fapt destul de surprinzator. Dad! cercetarile viitoare confirma acest fapt, inseamna ca tipurile de variabile studiate de obicei de psihologi (practicile parentale sau statusul socio-economic al familiei) nu au, virtual, nici 0 contributie la diferentele individuale de la nivelul personalitatii, Cercetarile vor trebui sa se concentreze mai mult asupra diferentelor dintre copiii aceleiasi familii. Si acest fapt po ate fi atribuit, partial, proceselor caracteristice interactiunii personalitate-mediu.

9. Este posibil ca diferentele dintre farniliile din societatile vestice, industrializate sa fie prea putin marcante pentru a produce efecte diferite. Comparativ cu aceste societati, majontatea culturilor non-vestice valorizeaza mai putin independenta si autoafirmarea, dar mai mult interdependenta in cadrul comunitatii. In general, societatile agricole accentueaza responsabilitatea si obedienta in

Dezvoltarea personalitatii de-a lungul vietii

609

practicile lor parentale; societatile bazate pe vanatoare si pescuit accentueaza realizarea, increderea in sine si independenta,

10. Sarcina majora a adolescentei este dobandirea unei identitati unice si gasirea unui raspuns la intrebarea

C· ?" Sid

" me sunt eu.. tatusu e

identitate al unui Uinar intr-un domeniu particular (de exemplu, religie, profesie, atitudini politice) po ate fi clasificat In patru categorii, in functie de masura in care individul considera domeniul respectiv ca 0 problema si de masura in care aceasta problema este rezolvata, Categoria dobandirea identitiuii ii euptinde pe indivizii care au trecut printr-o criza de identitate si au rezolvat-o. Forcluderea reprezinta categotia celor care nu au incercat niciodata sa rezolve 0 problema de identitate In domeniul respectiv; ei, pur si simplu, accepta pozitia propriei familii. Moratoriul se refera la indivizii care se afla in cursul unei crize de identitate, incercand activ sa-si rezolve problemele. Difuzia de identitate presupune ea individul nu a ajuns la 0 identitate integrata. Unii pot trece printr-o criza de identitate, dar nu 0 rezolva niciodata; altii pot fi inca prea mici pentru a fi ajuns la aceasta faza a dezvoltarii adolescentei. Identitatea politica castigata in anii de colegiu se poate mentine si la varstele adulte.

11. Studiile longitudinale observa aceiasi indivizi de-a lungul timpului, oferind singura modalitate eficienta de evaluare a continuitatii personalitatii in cursul vietii. In general, evaluarile performantei intelectuale indica continuitatile cele mai putemice; sunt unnate, in ordine descrescatoare, de variabilele de personalitate precum extraversiunea, stabilitatealinstabilitatea emotionala si controlul impulsurilor; continuitatea cea mai fragila se inregistreaza pentru atitudinile politice si opiniile despre sine (aprecierea de sine, satisfactia personala). Factorii genetici, ca si cei legati de interactiunea genotip-mediu contribuie la continuitatea caracteristicilor intelectuale si de personalitate, de-a lungul timpului.

12. Cele trei procese caracteristice interactiunii personalitate-mediu influenteaza continuitatea personalitatii. De exemplu, continuitatea produsa de interactiunea proactive intervine atunci cand ne alegem prieteni si parteneri de viata cornpatibili cu personalitatea noastra; acestia, la randul lor, ne intaresc ~i ne sustin personalitatea. Unul din studiile in domeniu a aratat ca personalitatea sotilor

. asemanatori se modi fica mai putin, de-a lungul unei decade, comparativ cu cea a sotilor mai putin asemanatori. De asemenea,

610

lntroducere in psihologie

sotii asemanatori au si mai multe puncte comune In activitatea lor, mai purine conflicte maritale si 0 satisfactie maritala mai accentuata.

13. Modelele maladaptive de personalitate pot fi si ele, sustinute de-a lungul vietii prin procesele caracteristice interactiunii personalitate-mediu. Acestea produc consecinte cumulative - personalitatea timpurie a individului selecteaza si 11 directioneaza catre trasee particulare IQ viata. Acestea produc consecinte contemporane - personalitatea timpurie se mentine in viata adulta, evocand raspunsuri distincte din partea mediului. Ambeie tipuri de consecinte au fost demonstrate intr-un studiu care a urmarit copiii

cu dispozitie instabila, de-a lungul a 30 de ani.

14. Normele culturale sunt influente de mediu importante care actioneaza asupra personalitatii ~i continuitatii sale. Indivizii care nu se conformeaza normelor sociale sunt obligati sa se schimbe. Norrnele rolului de sex sunt un astfel de exemplu. Agresivitatea prezinta continuitate la barbati, dar nu ~i la femei; dependenta prezinta continuitatea la femei, dar nu si la barbati, Comportamentul care, in copilarie, nu corespunde normelor rolului de sex se poate transforma in forme mai acceptabile, la varsta adulta. De exemplu, baietii dependenti se transforms in barbati afectuosi, calzi, cu mariaje pline de succes.

Recomandari bibliografice

o lucrare generala despre dezvoltarea personalitatii de-a lungul vietii este cea a lui Goldhaber, Life-Span Human Development (Dezvoltarea umaria de-a lungul vietii, 1986). Lucrarile despre psihologia dezvoltarii ~i cele despre dezvoltarea copilului, mentionate la sfarsirul capitolului 3, trateaza problemele discutate ~i In acest capitol. Plomin, Nature and Nature (Ereditate ~i mediu, 1990) ofera 0 discutie accesibila asupra bazelor genet ice ale comportamenului, incluzand si metode de studiere a gemenilor pentru evaluarea variabilitatii genetice. Pentru 0 discutie completa despre diferentele dintre cop iii aceleiasi familii, vezi Dunn si Plomin,

Separate Lives: Why Siblings are so Different (Vieti separate: de ce fratii sunt atat de diferiti, 1990). Cercetarile asupra temperamentelor sunt sintetizate in Plomin si Dunn, The Study of Temperament: Changes, Continuities and Challenges (Studiul temperamentului: schirnbari, continuitati si provocari, 1986).

Studiile transculturale sunt rnentionate in Munroe, Munroe si Whiting (coord.), Handbook of Cross-Cultural Human Development (Dezvoltarea transculturala a omului, 1981). Studiile clasice sunt: Whiting ~i Child, Child Training and Personality: A Cross-Cultural Study (Instruirea copilului ~i persona-

Dezvoltarea personalitatii de-a lungul vietii

611

litatea: un studiu transcultural, 1953); Whiting ~i Whiting, Children of six Cultures:

A Psyhocultural Analysis (Copii din sase culturi: 0 analiza psihoculturala, 1975) si, mai recent, Whiting si Edwards, Children of Different Worlds: The Formation of Social Behavior (Copii din lumi diferite. Formarea comportamentului social, 1988).

Cele mai bune surse despre studiile pe termen lung din arhiveIe Institutului pentru dezvoltarea umana (JHO) - Berkeley se regasesc in Eichorn, Clausen, Haan, Honzik si Mussen (coord.), Present and Past in Middle Life (Prezent ~i trecut In perioada adulta mijlocie, 1981) si in Block, Lives Through Time (Viata in timp, 1971).