Michelangelo Buonarroti

Michelangelo Buonarroti (n.6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo - d.18 februarie 1564, Roma), alături

deLeonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii italiene. Geniul său universal este
deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în
genul sonetului șimadrigalului.
Michelangelo a fost al treilea copil din cei cinci fii ai familiei Buonarroti. După întoarcerea la Florența, de unde
provenea familia lor, Michelangelo este lăsat în grija unei doici. Aceasta fiind fiică și soție de pietrar, i-a insuflat
micului Michelangelo dragostea pentru marmură. Această pasiune timpurie îl determină să părăsească școala.
Datorită prietenului său, pictorul Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura și, în 1488 este dat la
ucenicie în cel mai vestit atelier de pictură din Florența.
Dorința de a lucra în marmură nu-l părăsește; are paisprezece ani când începe să studieze sculptura pe
lângă Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello, pe baza statuilor antice aflate în grădina lui Lorenzo de
Medici.
Michelangelo va locui la familia Medicilor între anii 1489-1492. În această perioadă realizează Lupta
centaurilor și Madona della Scala. După moartea lui Lorenzo Magnificul, părăsește palatul și se întoarce la casa
părintească. Florența traversează în acea vreme o perioadă tulbure, în care timp Michelangelo pleacă pentru un
an la Veneția, după ce s-a oprit pentru un timp în Bologna, unde are ocazia să admire operele luiJacopo della
Quercia și realizeaza trei sculpturi pentru catedrala San Petronio.
Se întoarce la Florența în 1495, însă în anul 1496, se duce pentru prima dată la Roma, unde primește câteva
comenzi de sculptură.  Sculptează pentru bazilica Sfântul Petru celebra Pietà, a cărei frumusețe îi va face pe
contemporanii artistului să-i recunoască geniul. În anul 1501, revenind la Florența, realizează statuia lui David,
precum și alte opere de sculptură și pictură.
În 1505 este chemat la Roma de către papa Iuliu al II-leapentru a realiza un monumental mausoleu, care este
desăvârșit abia în anul 1545. În 1508 este însărcinat de către papa să picteze bolta Capelei Sixtine din Palatul
Vatican
În anii următori, Michelangelo se dedică realizării decorațiilor pentru fațada bisericii San Lorenzo din Florența și
construirii unei sacristii cu mormântul ducelui Lorenzo de Urbino. Cunoscut deja sub numele de Il Divino, începe
în anul 1521 lucrările la cavoul familiei de Medici. Între timp Florența devine din nou republică, însă va fi curând
asediată de detașamentele papale și imperiale. Michelangelo primește funcția de inspector al
fortificațiilor. Florența capitulează în anul 1530 și de Medici revin la putere. Papa Clement al VII-lea, care face
parte din această familie, îi trece artistului cu vederea participarea activă la apărarea orașului asediat.
Michelangelo revine la lucrările desfășurate în biserica San Lorenzo și la finisarea cavourilor familiei de Medicid,
după o îndelungată pauză. În anul 1534, papa Clement al VII-lea îl aduce din nou la Roma, unde Michelangelo
va rămâne până la sfârșitul vieții. Papa îl însărcinează cu pictarea peretelui altarului din Capela Sixtină cu
tema Judecății de Apoi. Când la 31 octombrie 1541 papa Paul al II-lea, urmașul papei Clement, dezvelește
pictura, toți cei prezenți rămân uimiți în fața tabloului apocaliptic cu peste trei sute de personaje, dominat de
figura lui Iisus-Judecătorul Suprem. Până la sfârșitul vieții se ocupă mai mult de arhitectură: termină construcția
palatului Farnese, execută planurile pentru sistematizarea pieții Capitoliului și pentru cupola bazilicei Sfântul
Petru. Michelangelo Buonarroti moare la Roma la 18 februarie 1564, la vârsta de 89 de ani. Conform dorinței
artistului, corpul său va fi dus la Florența, unde va fi depus într-o criptă a bisericii Santa Croce.