Monologul este o forma a comunicarii in care emitentul

nu implica receptorul.
Forme de monolog:
1. Conferinta: presupune o adresare directa, publica in
care cel care sustine conferinta, conferentiarul evita sa sustina
propriile idei rezumandu-se sa le prezinte pe cele ale autorilor
despre care conferentiaza.
2. Expunerea: este forma de discurs care angajeaza in
mod explicid personalitatea, opiniile si sistemul de valori ale
celui care vorbeste.
3. Prelegerea: este situatia in care publicul a avut
posibilitatea sa sistematizeze informatia anterioara.
4. Relatarea: forma de comunicare in care se face o
decodificare a unei realitati obiective, fara implicare personala.
5. Discursul: forma cea mai evoluata a monologului,
presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unei idei
inedite.
6. Toastul: rostire cu prilejul unor evenimente deosebite
care nu depaseste 3-4 minute, comunicare care face apel la
emotionalitatea celor prezenti.
7. Alocatiunea: interventie din partea unui vorbitor avand
ca scop ilustrarea unui punct dde vedere. Nu depaseste 10
minute.
 8. Povestirea: este forma cea mai ampla, face apel la
imaginatie, la sentimente, subiectivitatea povestirilor, isi lasa
amprenta pe forma si stilul mesajelor transmise.
9. Pledoria: asemanatoare cu alocatiunea, prezinta si
sustine un punct de vedere propriu.
10. Predica: tip de adresare in care posibilitatea de
contraargumentare si manifestare critica sunt reduse sau chiar
anulate.
11. Interventia: situatia in care emitatorul vine in sprijinul
unui alt participant la discutie, acesta din urma declarandu-se
de acord cu mesajul enuntat.
12. Interpelare: situatia in care cineva aflat in situatia de
distribuitor de informatie, al unor anumite surse, o mai buna
precizare in anumite probleme pe anumite probleme.
Cuvinte cheie:
--- comunicare, emitent, vorbitor, informatie/ informatia,
mesajul/ mesajelor, valori, conferentiarul, sustine,
contraargumentare/ argumentare, decodificare.