Biblioteca HERMANN HESSE

Lupul de step\

HERMANN HESSE

Traducere din limba german\

GEORGE GU}U
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României
HESSE, HERMANN
Lupul de step\/ Hermann Hesse;
trad.: George Gu]u
Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005
ISBN 973-576-816-X
I. Gu]u, George (trad.)
821.112.2-31=135.1 CUV`NT `NAINTE AL EDITORULUI

Cartea de fa]\ cuprinde `nsemn\rile unui om pe care l-am

RAO International Publishing Company
Grupul Editorial RAO
Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA
HERMANN HESSE
Der Steppenwolf
© Copyright 1995 by Hermann Hesse
All rights reserved by
Suhrkamp Verlag Frankfurt am Main
© RAO International Publishing Company, 2002
pentru versiunea `n limba român\
Tiparul executat de
R.A. „Monitorul Oficial“
Bucure[ti, România
2005
ISBN 973-576-816-X
numit, dup\ o expresie folosit\ `n mai multe r`nduri chiar de el
`nsu[i, „lup de step\“. Nu vreau s\ mai st\rui asupra necesit\]ii
unui cuv`nt `nainte la manuscrisul s\u; `n ceea ce m\ prive[te, `n
orice caz simt nevoia s\ adaug celor scrise de lupul de step\ alte
c`teva pagini `n care voi `ncerca s\ a[tern o parte din amintirile
mele `n leg\tur\ cu el. {tiu pu]ine lucruri despre el; mai cu seam\
trecutul [i originea lui mi-au r\mas necunoscute. Trebuie s\ m\r-
turisesc `ns\ c\ personalitatea lui m-a impresionat puternic, st`r-
nindu-mi chiar simpatia.
Lupul de step\ era un b\rbat de aproape cincizeci de ani care,
`ntr-o bun\ zi, acum c`]iva ani, s-a prezentat `n casa m\tu[ii mele,
interes`ndu-se de o camer\ mobilat\. A `nchiriat mansarda [i mi-
cul dormitor care se afla al\turi [i a revenit dup\ c`teva zile cu
dou\ geamantane [i un cuf\r mare cu c\r]i, locuind apoi la noi
timp de nou\ sau zece luni. Tr\ia foarte lini[tit [i retras, `nc`t s`nt
sigur c\ n-am fi f\cut cuno[tin]\ niciodat\ dac\ vecin\tatea dor-
mitoarelor noastre nu ne-ar fi prilejuit, `n mod `nt`mpl\tor,
c`teva `nt`lniri pe scar\ [i pe coridor, c\ci omul acesta nu era
c`tu[i de pu]in sociabil, ba chiar era un ursuz cum nu-mi mai fu-
sese dat s\ v\d p`n\ atunci, era `ntr-adev\r un lup de step\, a[a
cum `[i spunea el uneori, o fiin]\ str\in\, s\lbatic\ [i, pe deasupra,
sfioas\, chiar foarte sfioas\, venit\ dintr-o lume diferit\ de aceea
`n care tr\iam eu. Dar `n ce singur\tate extrem\ se retr\sese
 datorit\ firii [i destinului s\u, fiind con[tient c\ asta `i era soarta,
am putut s\ aflu, de fapt, abia din `nsemn\rile care ne-au r\mas
de la el; `ntr-o anumit\ m\sur\ l-am cunoscut `ns\ mai `nainte,
din scurtele noastre `nt`lniri [i discu]ii, [i g\sesc c\ imaginea pe
care mi-am f\cut-o despre el din `nsemn\rile sale corespunde `n
esen]\ cu imaginea, fire[te mai palid\ [i mai lacunar\, rezultat\
din contactul meu personal cu el.
Din `nt`mplare eram de fa]\ `n momentul `n care lupul de
step\ p\[ise pentru prima oar\ `n casa noastr\, devenind chiria[ul
m\tu[ii mele. A sosit pe la pr`nz, farfuriile nu fuseser\ str`nse
`nc\ de pe mas\, iar eu mai aveam o jum\tate de or\ liber\ p`n\
c`nd urma s\ m\ `ntorc la birou. N-am s\ uit impresia stranie [i
foarte contradictorie pe care mi-a produs-o la prima noastr\
`nt`lnire. Intrase pe u[a cu geaml`c, dup\ care tr\sese de clopo]el,
iar m\tu[a `l `ntrebase, `n antreul semi`ntunecos, ce dore[te. El
`ns\, lupul de step\, `[i ridicase capul ager, cu p\rul tuns scurt,
adulmec`nd cu n\rile nervoase [i spuse, `nainte de a-i r\spunde
sau de a se recomanda:
– O, ce frumos miroase aici!
Spusese asta z`mbind, iar buna mea m\tu[\ z`mbise [i ea, `n
vreme ce eu g\seam c\ modul lui de a spune bun\ ziua era mai
degrab\ caraghios, `nc`t mi-a fost pe loc antipatic.
– Ei bine, zise el, am venit pentru camera pe care vre]i s\ o
`nchiria]i.
Abia c`nd urcar\m to]i trei scara spre mansard\ am reu[it s\-l
privesc mai `ndeaproape. Nu era `nalt de statur\, `ns\ mergea [i
`[i ]inea capul ca un om `nalt, purta un palton modern, comod,
fiind `mbr\cat, de altfel, corect [i totu[i cam neglijent; era
proasp\t b\rbierit, iar p\rul lui tuns foarte scurt `nc\run]ise pe
alocuri. Mersul s\u nu-mi pl\cu la `nceput deloc, c\ci l\sa o
impresie de oboseal\ [i nehot\r`re, iar asta nu se potrivea nici cu
profilul s\u dur, bine conturat, nici cu tonul [i felul s\u tem-
peramental de a vorbi. Abia mai t`rziu am b\gat de seam\ [i am
aflat c\ era bolnav, ceea ce `l f\cea s\ mearg\ anevoios. Cu un
z`mbet aparte, care mi-a fost la fel de antipatic, cerceta scara,
6 H E R M A N N H E S S E
pere]ii, ferestrele [i dulapurile `nalte [i vechi aflate `n casa sc\rii;
toate p\reau s\-i plac\, dar `i p\reau totodat\ [i cam caraghioase.
~n general, omul acesta `]i l\sa impresia c\ vine dintr-o lume
necunoscut\, poate din ni[te ]\ri de dincolo de ocean, `nc`t
considera c\ tot ceea ce vedea aici la noi era dr\gu], dar, `n acela[i
timp, [i `ntru c`tva caraghios. De altfel, trebuie s\ spun c\ era
politicos, chiar prietenos, acceptase de `ndat\ totul f\r\ nici o
obiec]ie, [i casa, [i camera, [i chiria, [i costul micului dejun, [i, cu
toate acestea, `n preajma acestui om domnea o atmosfer\ distant\
[i, cum mi se p\ru mie, nefireasc\ sau ostil\. ~nchirie camera, apoi
`nchirie [i dormitorul, ceru informa]ii `n leg\tur\ cu `nc\lzirea,
cu apa, cu serviciile [i cu regulile casei, ascult\ totul atent [i ama-
bil, le accept\ pe toate, oferi pe loc un avans pentru chirie, [i cu
toate acestea d\dea impresia c\ nu prea punea suflet, c\ tot ceea
ce f\cea acum i se p\rea caraghios, lipsit de seriozitate, de parc\
era o ciud\]enie s\ `nchiriezi o camer\ [i s\ vorbe[ti nem]e[te cu ci-
neva, el fiind, de fapt, preocupat `n sinea lui de ni[te lucruri cu
totul diferite. Cam aceasta era impresia mea [i ea n-ar fi fost bun\
deloc, dac\ alte detalii n-ar fi contrazis-o [i nu m-ar fi determinat
s\ mi-o corectez `n multe privin]e. ~n special chipul acestui om
`mi pl\cuse de la bun `nceput; `mi pl\cuse `n ciuda unei anumite
expresii de rezerv\ distant\, era un chip poate `ntru c`tva deosebit
[i trist, `ns\ treaz, b`ntuit de g`nduri, modelat de suferin]\ [i spi-
ritualizat. ~n afar\ de aceasta, m\ mai `mbunar\ [i polite]ea [i ama-
bilitatea lui lipsite de orice und\ de arogan]\, chiar dac\ p\reau
s\-l coste un oarecare efort – dimpotriv\, emanau o duio[ie ce
aducea cu o rug\ mocnit\, fapt pe care mi l-am explicat abia mai
t`rziu [i care m-a c`[tigat de `ndat\ `ntru c`tva de partea lui.
~nainte de a se fi terminat vizitarea celor dou\ camere [i `na-
inte de continuarea discu]iei, pauza mea de pr`nz se sf`r[ise, a[a
`nc`t a trebuit s\ m\ duc la birou. Mi-am luat r\mas-bun, l\s`ndu-l
`n compania m\tu[ii mele. Seara, c`nd m-am `ntors acas\, m\tu[a
mi-a spus c\ str\inul `nchiriase camerele, urm`nd s\ se mute `n
zilele urm\toare, dar `[i exprimase dorin]a ca sosirea lui s\ nu fie
anun]at\ la poli]ie, deoarece formalit\]ile [i a[teptatul pe acolo ar
Lupul de step\ 7
 fi de nesuportat pentru un om boln\vicios ca el. ~mi amintesc
foarte bine c\ am fost surprins s\ aud a[a ceva [i c\ am avertizat-o
pe m\tu[a mea ca nu cumva s\ accepte o asemenea condi]ie. Mi
se p\rea c\ teama lui fa]\ de autorit\]i se potrivea mult prea bine
cu aura de necunoscut [i de ciud\]enie care `l `nconjura, pentru a
nu-mi trezi suspiciunea. I-am explicat m\tu[ii c\ nu trebuie s\
accepte sub nici o form\ rug\mintea [i a[a destul de ciudat\ a
unui om total necunoscut, c\ci `ndeplinirea ei ar putea avea unele
consecin]e nepl\cute pentru ea. A trebuit `ns\ s\ constat c\ m\-
tu[a `ncuviin]ase deja s\-i `ndeplineasc\ dorin]a [i c\, `n general,
era fascinat\ de acest str\in care o `nc`ntase; c\ci niciodat\ nu
primise chiria[i f\r\ s\ fi stabilit cu ei dinainte un raport anume
de natur\ uman\, rela]ii amicale de m\tu[\ sau mai degrab\ de
mam\, lucru de care, de altfel, au [tiut s\ profite din plin unii
dintre fo[tii chiria[i. Mi-am men]inut rezervele fa]\ de noul
chiria[ [i `n timpul primelor s\pt\m`ni, vreme `n care m\tu[a
mea `i lua ap\rarea de fiecare dat\ cu mult\ c\ldur\.
Cum chestiunea evit\rii autorit\]ilor poli]iene[ti nu `mi era
pe plac, am vrut m\car s\ aflu ce [tia m\tu[a despre acest str\in,
despre provenien]a [i inten]iile sale. Iar ea [tia deja unele lucruri
cu toate c\, dup\ ce plecasem la pr`nz, nu mai st\tuse nici el dec`t
foarte pu]in. ~i spusese c\ inten]ioneaz\ s\ r\m`n\ c`teva luni `n
ora[ul nostru, s\ frecventeze bibliotecile [i s\ vad\ vestigiile
antice ale ora[ului. De fapt, m\tu[ii nu-i convenea deloc perioada
scurt\ pe care el voia s\ o petreac\ `n calitate de chiria[, dar se
pare c\ o c`[tigase deja de partea sa, `n ciuda felului cam straniu
`n care se prezentase. Pe scurt, camerele fuseser\ `nchiriate, a[a c\
obiec]iile mele erau tardive.
– De ce-o fi spus c\ la noi miroase a[a de frumos? am `ntrebat eu.
{i-atunci m\tu[a, care uneori avea o intui]ie destul de exact\
`mi zise:
– {tiu foarte bine de ce. Aici la noi miroase a cur\]enie [i-a
ordine, [i-a trai bun [i cuviincios, [i asta i-a pl\cut. Arat\ de parc\
s-ar fi dezobi[nuit de un astfel de trai [i i-ar duce dorul.
8 H E R M A N N H E S S E
– Ei [i, n-are dec`t, `mi spusei eu. Dar dac\ nu e obi[nuit cu
un trai ordonat [i cuviincios, ce-o s\ ne facem cu el? Ce-ai s\ faci
dac\ nu e deprins s\ p\streze cur\]enia, dac\ `]i face mizerie peste
tot, sau dac\ vine beat acas\ noaptea t`rziu?
– O s\ vedem noi, zise ea r`z`nd, a[a c\ eu n-am avut ce s\
mai spun.
{i `ntr-adev\r, temerile mele s-au dovedit a fi ne`ntemeiate.
Chiria[ul nu ne-a deranjat [i nu ne-a produs nici un fel de pagube,
cu toate c\ nu ducea defel o via]\ ordonat\ [i rezonabil\, iar noi
ne mai amintim de el [i ast\zi cu pl\cere. ~nl\untrul nostru, `n
sufletul nostru `ns\, omul acesta ne-a tulburat [i ne-a r\v\[it
foarte mult pe am`ndoi, pe mine [i pe m\tu[a mea, [i, ca s\ fiu
drept, nu am reu[it nici acum s\-l `n]eleg prea bine. Uneori `l
visez noaptea, iar simplul fapt c\ exist\ un astfel de om, o ase-
menea f\ptur\, `mi d\ un sentiment de confuzie, nelini[tindu-m\,
cu toate c\, p`n\ la urm\, l-am `ndr\git.
La c`teva zile dup\ aceea, un c\ru]a[ aduse lucrurile str\-
inului, al c\rui nume era Harry Haller. Un geamantan din piele
foarte frumos mi-a f\cut o bun\ impresie, `n vreme ce un altul,
mare [i plat, de voiaj, m\rturisea despre c\l\toriile pe care se pare
c\ le f\cuse, c\ci, `n orice caz, pe el erau lipite etichete `ng\lbenite
ale firmelor hoteliere [i ale societ\]ilor de transporturi din dife-
rite ]\ri, printre care [i unele de dincolo de ocean.
Apoi `[i f\cu el `nsu[i apari]ia [i astfel `ncepu perioada `n care
l-am cunoscut `ncetul cu `ncetul pe acest om straniu. Ini]ial n-am
`ntreprins nimic `n acest scop. Cu toate c\, `nc\ din prima clip\
`n care l-am v\zut, Haller `mi trezise interesul, `n primele s\pt\-
m`ni nu am f\cut nici un pas ca s\-l `nt`lnesc sau s\ intru `n vorb\
cu el. Trebuie, `n schimb, s\ recunosc c\, de fapt, `nc\ de la bun
`nceput l-am ]inut pe omul acesta oarecum sub observa]ie, in-
tr`nd chiar, atunci c`nd lipsea, `n camera lui [i f\c`nd-o pu]in pe
spionul, pur [i simplu din curiozitate.
Despre felul cum ar\ta lupul de step\ am dat deja c`teva
detalii. ~nc\ de la prima vedere `]i f\cea, f\r\ `ndoial\, impresia
Lupul de step\ 9
 unui om de seam\, a unui om rar [i neobi[nuit de talentat; avea
un chip spiritualizat, iar mi[c\rile deosebit de delicate [i vioaie ale
chipului s\u oglindeau o via]\ sufleteasc\ interesant\, extrem de
furtunoas\, plin\ de o uimitoare delicate]e [i sensibilitate. C`nd
st\teai de vorb\ cu el, iar el – lucru rar de altfel – dep\[ea limitele
conven]ionalului, rostind de acolo, din dep\rtarea unde se afla,
cuvinte personale, proprii, atunci eram nevoit s\ recunosc c\ era
net superior celor de teapa noastr\, c\ci g`ndise mai mult la via]a
lui dec`t ceilal]i oameni, posed`nd `n domeniul spiritual acea
precizie vecin\ cu r\ceala, acea siguran]\ a g`ndirii [i acele cu-
no[tin]e pe care nu le posed\ dec`t oamenii cu adev\rat p\trun[i
de spirit, lipsi]i de orice ambi]ii, de orice n\zuin]\ de a str\luci
sau de a convinge neap\rat pe ceilal]i sau de a avea dreptate
`ntotdeauna.
Din ultima perioad\ a [ederii sale `n mijlocul nostru `mi
amintesc de o remarc\ a lui care, `n fond, nici m\car nu fusese o
remarc\, pentru c\ totul se rezumase la o singur\ privire. La un
moment dat se anun]ase c\ un vestit filozof al istoriei [i critic de
art\, un om cu un renume de talie european\, va ]ine o conferin]\
`ntr-un amfiteatru, iar eu am reu[it s\-l conving pe lupul de step\
s\ mergem s\ audiem conferin]a, cu toate c\ el n-avea chef de a[a
ceva. Ne-am dus, deci, `mpreun\, a[ez`ndu-ne unul l`ng\ altul. ~n
momentul `n care oratorul se urc\ la tribun\, `ncep`ndu-[i dis-
cursul, mul]i dintre ascult\torii care se a[teptaser\ la un soi de
profet se ar\tar\ decep]iona]i de felul cam sclivisit [i `ng`mfat `n
care el `[i f\cuse apari]ia. ~n momentul `n care `ncepu s\ vor-
beasc\, adres`nd auditoriului c`teva formule lingu[itoare [i mul-
]umind pentru faptul c\ participarea era at`t de numeroas\, lupul
de step\ `mi arunc\ o privire scurt\ de tot, o privire critic\ la
adresa acelor vorbe [i la adresa `ntregii persoane a oratorului, ah,
privirea aceea a lui fusese memorabil\ [i `nfrico[\toare, iar despre
tot ceea ce sugera ea s-ar fi putut scrie o carte `ntreag\! Privirea
lui nu numai c\ `l critica pe orator, nimicindu-l pe omul acela
vestit, prin ironia ei neiert\toare [i totodat\ calm\, nu, lucrul
acesta era o nimica toat\! Privirea lui era mai degrab\ trist\ dec`t
10 H E R M A N N H E S S E
ironic\, triste]ea ei era de-a dreptul abisal\ [i lipsit\ de orice lic\r
de speran]\; esen]a acestei priviri consta `ntr-o disperare calm\,
`ntru c`tva statornicit\, `ntru c`tva devenit\ obi[nuin]\ [i regul\.
Dezn\dejdea senin\ din privirea lui nu numai c\ `]i ar\ta
persoana m`ndrului orator `n adev\rata ei lumin\, nu numai c\
ironiza [i bagateliza situa]ia de moment, a[tept\rile [i dispozi]ia
publicului, ca, de altfel, [i titlul cam preten]ios al discursului
anun]at – nu, privirea lupului de step\ str\b\tea toat\ epoca
noastr\, toat\ falsitatea g\l\gioas\, toat\ str\dania de parvenire,
toat\ de[ert\ciunea, tot acel joc de suprafa]\ al unei spiritualit\]i
pline de sine, serbede – ah, privirea aceea p\trundea din nefericire
mult mai ad`nc, ]intind p`n\ dincolo de neajunsurile [i lipsa de
perspectiv\ ale epocii noastre, ale spiritualit\]ii noastre, ale cul-
turii noastre. Ea p\trundea p`n\ `n inima a tot ceea ce era ome-
nesc, exprim`nd `ntr-o singur\ secund\ `ntreaga incertitudine a
g`nditorului, a unui om care, poate, [tia foarte multe, ne`ncre-
derea fa]\ de demnitatea, fa]\ de rostul existen]ei omului `n
general. ~n privirea aceea se putea citi: „Iat\ ce maimu]e s`ntem!
Prive[te, a[a arat\ omul!“, `nc`t toat\ celebritatea, toat\ inte-
ligen]a, toate cuceririle spiritului, toate `ncerc\rile omului de a-[i
dovedi superioritatea, m\re]ia [i puterea de a d\inui se destr\-
mau, devenind un simplu joc, o maimu]\real\!
Dar iat\ c\ am anticipat prea mult, contravenind planului [i
voin]ei mele [i dezv\luind, `n fond, esen]ialul despre Haller, c`nd
inten]ia mea fusese de fapt s\-i pun `n lumin\ imaginea `ncetul cu
`ncetul, relat`nd procesul apropierii treptate dintre mine [i el.
Dup\ ce `n felul acesta am anticipat cursul povestirii, devine
inutil s\ mai vorbesc despre enigmatica „atitudine distant\“ a lui
Haller [i s\ mai descriu `n toate detaliile modul `n care am
`nceput s\ b\nuiesc [i s\ aflu cauzele [i semnifica]iile acestei ati-
tudini distante, ale `nsingur\rii sale at`t de neobi[nuite [i de
`ngrozitoare. Este mai bine s\ procedez astfel, deoarece propria
mea persoan\ va trebui s\ r\m`n\, pe c`t posibil, `n planul al
doilea. Nu inten]ionez s\ relatez despre convingerile mele, nici
s\ povestesc ni[te istorioare, nici s\ fac exerci]ii psihologice, ci s\
Lupul de step\ 11
 contribui doar `n calitate de martor ocular la conturarea imaginii
acelui om deosebit care ne-a l\sat manuscrisele lupului de step\.
~nc\ din primul moment `n care l-am v\zut intr`nd pe u[a cu
geaml`c a m\tu[ii, `n\l]`ndu-[i capul ca o pas\re [i l\ud`nd miro-
sul pl\cut ce plutea `n casa noastr\, am remarcat `ntru c`tva c\
omul acesta avea `n el ceva aparte, iar prima mea reac]ie, naiv\, a
fost aceea de repulsie. Sim]isem (iar m\tu[a mea care, spre
deosebire de mine, nu e c`tu[i de pu]in o fire intelectual\, sim]ise
[i ea exact acela[i lucru) – sim]isem c\ omul acela era suferind, c\
sufletul sau spiritul, sau caracterul s\u sufereau `ntr-un fel anume,
a[a `nc`t instinctul meu de om s\n\tos m-a pus `n gard\. Aceast\
reac]ie de ap\rare a f\cut loc `n decursul timpului unei simpatii
bazate pe o mare compasiune fa]\ de acest om lovit de o suferin]\
profund\ [i `ndelungat\, c\ci asistam la `nsingurarea [i moartea
lui interioar\. ~n perioada aceasta mi-am dat seama din ce `n ce
mai mult c\ boala de care suferea Haller nu se tr\gea din cine [tie
ce defecte ale firii sale, ci, dimpotriv\, din uria[a bog\]ie a harului
[i for]elor sale care nu ajunseser\ s\ ating\ treapta armoniei.
Mi-am putut da seama c\ Haller era un geniu al suferin]ei, c\ `[i
formase o genial\ capacitate de a suferi , nelimitat\, `ngrozitoare,
de genul celei pe care o evoc\ Nietzsche `n unele dintre maximele
sale. Totodat\, mi-am dat seama c\ la baza pesimismului s\u nu
st\tea dispre]ul fa]\ de lume, ci dispre]ul fa]\ de el `nsu[i, c\ci ori
de c`te ori rostea cuvinte necru]\toare [i nimicitoare la adresa
unor institu]ii sau persoane nu se excludea niciodat\ pe sine, el
era `ntotdeauna primul ]inta s\ge]ilor sale, el era primul om pe
care `l ura [i `l contrazicea...
Ajuns aici, consider necesar s\ fac o parantez\ de natur\
psihologic\. Cu toate c\ nu [tiu dec`t prea pu]ine despre via]a
lupului de step\, am toate motivele s\ presupun c\ ni[te p\rin]i [i
`nv\]\tori iubitori, dar severi [i foarte pio[i, l-au educat `ntr-un
spirit care pune la baza educa]iei „`nfr`ngerea voin]ei“. Numai c\
acestui elev nu reu[iser\ nici s\-i nimiceasc\ personalitatea, nici
s\-i `nfr`ng\ voin]a, c\ci el era mult prea puternic [i dur, mult
prea m`ndru [i plin de spirit. ~n loc s\-i nimiceasc\ personalitatea,
12 H E R M A N N H E S S E
ei nu reu[iser\ dec`t s\-l `nve]e cum s\ se urasc\ pe sine. Iar de-a
lungul `ntregii sale vie]i, el canalizase tot geniul fanteziei sale,
toat\ for]a [i capacitatea lui de g`ndire `mpotriva lui `nsu[i,
`mpotriva acestui obiect plin de inocen]\ [i noble]e. C\ci, din
acest punct de vedere, el era totu[i un adev\rat cre[tin, un ade-
v\rat martir, deoarece orice asprime, orice critic\, orice r\utate,
toat\ ura de care era capabil, le `ndrepta mai ales [i cu prec\dere
`mpotriva lui `nsu[i. ~n ceea ce-i privea pe ceilal]i, pe lumea dim-
prejurul s\u, f\cea necontenit cele mai eroice [i mai serioase
eforturi de a o `ndr\gi, de a i se conforma, de a nu-i provoca nici
o suferin]\, c\ci la fel de profund ca [i ura fa]\ de el `nsu[i i se
`ntip\rise `n minte acel „iube[te-]i aproapele“, astfel `nc`t `ntreaga
lui via]\ era un model care demonstra c\ lipsa dragostei de sine te
aduce `n imposibilitatea de a-]i iubi aproapele, c\ ura de sine are
exact acela[i rezultat, pricinuind `n cele din urm\ aceea[i izolare
[i dezn\dejde cumplit\ pe care le provoac\ egoismul feroce.
Dar iat\ c\ e timpul s\ acord prioritate realit\]ii, `ntrerup`n-
du-mi [irul g`ndurilor. Primele mele descoperiri `n leg\tur\ cu
domnul Haller [i felul lui de trai le-am f\cut fie spion`ndu-l, fie
prin intermediul unor remarci ale m\tu[ii mele. Mi-am dat seama
de `ndat\ c\ era un om al g`ndurilor [i c\r]ilor, neini]iat `ntr-o
meserie practic\. R\m`nea culcat `n pat p`n\ t`rziu, deseori se
scula aproape de pr`nz, f\c`nd apoi `n halat cei c`]iva pa[i din
dormitor p`n\ `n camera de zi. Aceasta din urm\ era o camer\
mansardat\, spa]ioas\ [i pl\cut\, cu dou\ ferestre; la c`teva zile
dup\ venirea lui, ea `[i schimbase cu totul `nf\]i[area pe care o
avusese pe vremea c`nd acolo locuiser\ al]i chiria[i. Se umpluse,
iar cu timpul devenise supra`nc\rcat\. Pe pere]i fuseser\ at`rnate
tablouri, fuseser\ aranjate ni[te desene, ici [i colo chiar fotografii
pe care le decupase din reviste [i pe care le schimba des. Puteau fi
v\zute acolo un peisaj sudic, fotografii dintr-un or\[el german de
provincie, dup\ toate aparen]ele or\[elul natal al lui Haller, iar
printre ele, acuarele viu colorate, str\lucitoare, despre care abia
mai t`rziu am aflat c\ fuseser\ pictate chiar de el. Mai era apoi
fotografia unei femei sau fete tinere [i dr\gu]e. O vreme at`rn\ pe
Lupul de step\ 13
 perete un Buddha siamez, apoi fu `nlocuit cu o reproducere dup\
Noaptea lui Michelangelo, apoi cu un portret al lui Mahatma
Gandhi. C\r]ile nu numai c\ umpleau biblioteca masiv\, ci erau
r\sp`ndite pretutindeni, pe mese, pe secreterul vechi [i frumos, pe
divan, pe scaune, pe jos, c\r]i cu semne de h`rtie introduse `n ele,
semne care se schimbau `n permanen]\. Num\rul c\r]ilor cre[tea
mereu, c\ci aducea cu bra]ul c\r]i `mprumutate de la biblioteci,
primind pe deasupra deseori pachete prin po[t\. Omul care
locuia `n camera aceea nu putea fi dec`t un savant. Impresia
aceasta mi-o confirmau fumul de ]igar\ care `nv\luia totul,
precum [i resturile de ]ig\ri [i scrumierele r\sp`ndite peste tot.
Majoritatea c\r]ilor nu avea `ns\ un con]inut savant, marea majo-
ritate o formau operele unor scriitori din toate epocile [i din
toate ]\rile. O vreme au z\cut pe divanul pe care `[i petrecea zile
`ntregi toate cele [ase volume groase ale unei opere cu titlul
C\l\toria Sofiei de la Memel `n Saxonia, o carte de la sf`r[itul
secolului al optsprezecelea. Se p\rea c\ `ntrebuin]a des o edi]ie
complet\ a operelor lui Goethe [i una a operelor lui Jean Paul, ca
[i pe cele ale operelor lui Novalis, Lessing, Jacobi [i Lichtenberg.
C`teva volume de Dostoievski erau pline de fi[e cu `nsemn\ri. Pe
masa cea mare, printre c\r]i [i scrieri diverse, se afla adesea c`te
un buchet de flori, ba uneori puteai g\si [i c`te o cutie cu acuarele
acoperit\ de praf; `n preajma ei erau scrumiere [i – pentru a nu
t\inui nimic – sticle cu diferite b\uturi. O sticl\ `mbr\cat\ `ntr-o
`mpletitur\ de paie era de cele mai multe ori plin\ cu vin ro[u ita-
lienesc, cump\rat dintr-un magazin mic, aflat `n apropiere, iar
uneori puteai z\ri [i c`te o sticl\ cu vin de Burgundia sau Malaga,
precum [i o sticl\ masiv\ cu vi[inat\ care, dup\ c`te am b\gat de
seam\, fusese golit\ `ntr-un interval de timp destul de scurt,
disp\r`nd apoi `ntr-un col] al camerei, unde se acoperise de praf,
`n timp ce restul de b\utur\ nu sc\dea deloc. Nu voi `ncerca s\
m\ justific pentru spionajul pe care `l practicam [i trebuie s\ re-
cunosc deschis c\, la `nceput, toate aceste m\rturii ale unei vie]i
animate de un interes spiritual, dar totu[i irosite [i dezordonate,
`mi trezeau oroarea [i suspiciunea. Nu numai fiindc\ eu s`nt un
14 H E R M A N N H E S S E
om obi[nuit cu munca [i cu folosirea ra]ional\ a timpului, dar [i
pentru c\, pe deasupra, mai s`nt [i abstinent, nefum\tor, [i sticlele
acelea mi-au displ\cut `nc\ [i mai mult dec`t dezordinea pito-
reasc\ din camera lui Haller.
At`t `n felul s\u de a dormi [i munci, c`t [i de a tr\i, de a
m`nca [i de a bea, str\inul se dovedi a fi la fel de dezordonat [i de
capricios. ~n anumite zile nu ie[ea deloc din cas\ [i nu m`nca
nimic, bea doar diminea]a o cafea, uneori m\tu[a mea g\sea c`te
o coaj\ de banan\, singurul rest de la mesele sale, `n schimb `n alte
zile lua masa la restaurant, c`nd `n localuri bune [i elegante, c`nd
`n mici cr`[me de mahala. S\n\tatea lui p\rea c\ las\ de dorit; `n
afar\ de dificult\]ile pe care le `nt`mpina la mers, dificult\]i care
deseori `l f\ceau s\ urce scara cu mult\ greutate, p\rea c\ sufer\ [i
de alte tulbur\ri, iar odat\ spusese `n treac\t c\ de ani de zile nu
mai avusese o digestie sau un somn ca lumea. Toate acestea eu le
puneam `n primul r`nd pe seama b\uturii. Mai t`rziu, c`nd `l
`nso]eam `ntr-un local sau altul, am v\zut cu ochii mei cu ce rapi-
ditate capricioas\ d\dea pe g`t diversele vinuri, dar nici eu, nici
altcineva nu l-am v\zut vreodat\ beat cu adev\rat.
N-am s\ uit niciodat\ ziua `n care am avut prima noastr\
convorbire ceva mai personal\. Nu ne cuno[team dec`t a[a cum
se cunosc ni[te vecini de camer\ `ntr-un imobil `n care locuiesc cu
chirie. ~ntr-o sear\, pe c`nd m\ `ntorceam acas\ de la birou, l-am
g\sit pe domnul Haller a[ezat, spre uimirea mea, pe palierul sc\rii
dintre primul [i al doilea etaj. {edea pe ultima treapt\ de sus [i se
d\du la o parte, l\s`ndu-m\ s\ trec pe l`ng\ el. L-am `ntrebat dac\
nu se simte bine, oferindu-m\ s\-l `nso]esc p`n\ sus la el.
Haller se uit\ la mine [i mi-am dat seama c\ `l trezisem dintr-un
fel de reverie. Treptat, treptat, `ncepu s\ z`mbeasc\, avea un z`m-
bet pl\cut [i jalnic care deseori `mi sf`[iase inima, apoi m\ invit\
s\ iau loc l`ng\ el. I-am mul]umit [i i-am spus c\ nu eram obi[nuit
s\ stau pe trepte dinaintea locuin]ei altor oameni.
– Ah, a[a e, spuse el z`mbind mai tare, ave]i dreptate. Dar
sta]i o clip\, trebuie s\ v\ ar\t de ce a trebuit s\ m\ opresc [i s\
stau aici.
Lupul de step\ 15
 Vorbind, `mi ar\t\ por]iunea din fa]a locuin]ei de la primul
etaj `n care tr\ia o v\duv\. Pe locul `ngust, parchetat, dintre scar\,
fereastr\ [i u[a cu geam st\tea l`ng\ perete un dulap `nalt din lemn
de mahon cu obiecte vechi din cositor, iar `n fa]a dulapului, pe
podea, pe ni[te postamente scunde, dou\ plante `n ni[te vase mari,
o azalee [i o araucarie. Plantele aveau un aspect pl\cut, erau mereu
curate [i `ntre]inute irepro[abil, lucru pe care `l remarcasem [i eu
cu mult\ pl\cere.
– Vede]i dumneavoastr\, spuse Haller `n continuare, loc[orul
acesta cu araucaria miroase at`t de fantastic, `nc`t foarte des mi se
`nt`mpl\ s\ nu pot trece pe aici f\r\ s\ m\ opresc pu]in. {i la
m\tu[a dumneavoastr\ te `nt`mpin\ un miros pl\cut, o ordine [i
o cur\]enie deosebit\, dar locul acesta `n care se afl\ araucaria
str\luce[te de cur\]enie, este [ters de praf [i ceruit, [i sp\lat at`t de
bine, este at`t de inaccesibil necur\]eniei `nc`t pur [i simplu ira-
diaz\. Trebuie s\ trag mereu `n piept o doz\ bun\ de parfum – nu
sim]i]i [i dumneavoastr\? Mirosul acesta de cear\ de parchet [i
adierea aceasta de terebentin\ eman\ `mpreun\ cu mahonul, cu
frunzele sp\late ale plantelor, cu tot ceea ce se afl\ `mprejur, un
parfum care reprezint\ `n mic, la modul superlativ, cur\]enia
burghez\, grija [i pedanteria, datoria `ndeplinit\ [i devotamentul.
Nu [tiu cine locuie[te aici, dar s`nt sigur c\ `nd\r\tul acestei u[i
cu geam se afl\ paradisul cur\]eniei [i al obiceiurilor burgheze
temeinic dereticate, paradisul ordinii [i al pasiunii pentru tabi-
eturi [i `ndatoriri, pasiune care te umple de spaim\, dar totodat\
te [i `nduio[eaz\.
Cum eu t\ceam, el continu\:
– S\ nu crede]i cumva c\ vreau s\ fiu ironic! Nimic nu-mi este
mai str\in, domnule drag\, dec`t inten]ia de a lua cumva `n
der`dere aceste obiceiuri burgheze [i ordinea aceasta. Este ade-
v\rat c\ eu `nsumi nu tr\iesc `ntr-o lume ca aceasta, ci `ntr-alta, [i
poate c\ nici n-a[ fi `n stare s\ rezist m\car o singur\ zi `ntr-o
locuin]\ `n care se afl\ astfel de araucarii. Dar chiar dac\ nu-s
dec`t un lup de step\ b\tr`n [i cam jerpelit, s`nt totu[i [i eu fiul
unei mame, [i mama mea era fiica unor oameni cu obiceiuri
16 H E R M A N N H E S S E
burgheze, [i ea cultiva flori, veghind ca toate camerele [i scara,
mobilele [i perdelele, ca locuin]a [i via]a ei s\ str\luceasc\, pe c`t
era posibil, de cur\]enie, de puritate [i de ordine. Adierea miro-
sului de terebentin\ [i araucaria `mi aduc aminte de toate aceste
lucruri, [i iat\ de ce stau din c`nd `n c`nd aici, privind la aceast\
gr\din\ miniatural\ a ordinii [i bucur`ndu-m\ de faptul c\ mai
exist\ `nc\ a[a ceva.
A vrut s\ se scoale, dar i-a fost tare greu [i de aceea nu m-a
refuzat atunci c`nd m-am oferit s\-l ajut pu]in. Continuam s\ tac,
dar, a[a cum i se `nt`mplase [i m\tu[ii mele, eram st\p`nit de o
anume vraj\ pe care omul acesta o radia uneori. Am urcat scara
`mpreun\, agale, iar c`nd am ajuns dinaintea u[ii lui m\ mai privi
`nc\ o dat\ `n fa]\, direct [i foarte prietenos, ]in`nd cheile `n m`n\
[i zic`nd:
– Veni]i de la birou? Ei da, eu nu m\ pricep deloc la a[a ceva,
[ti]i, eu tr\iesc a[a, cam retras, undeva la margine. Dar cred c\ [i
pe dumneavoastr\ v\ intereseaz\ c\r]ile [i alte lucruri de genul
acesta, m\tu[a dumneavoastr\ mi-a spus odat\ c\ a]i absolvit
liceul [i c\ era]i bun la greac\. {ti]i, azi-diminea]\ am dat la
Novalis de o fraz\, vre]i s\ v-o ar\t? O s\ v\ umple [i dumnea-
voastr\ inima de bucurie.
M\ lu\ cu el `n camera lui unde mirosea puternic a tutun,
scoase o carte dintr-o gr\mad\, r\sfoi, c\ut\.
– Chiar [i asta sun\ bine, foarte bine, zise el, asculta]i fraza
aceasta: „Ar trebui s\ ne m`ndrim cu durerea – orice durere ne
aminte[te de rangul nostru `nalt.“ Minunat! Cu optzeci de ani
`naintea lui Nietzsche! Dar nu aceasta era maxima la care m\
refeream – a[tepta]i –, iat\, am g\sit-o. A[adar: „Majoritatea
oamenilor nu vor s\ `noate `nainte de a [ti s\ fac\ acest lucru.“
Nu-i a[a c\ e plin\ de t`lc? Fire[te c\ nu vor s\ `noate! C\ doar
s-au n\scut s\ tr\iasc\ pe p\m`nt, [i nu `n ap\. {i fire[te c\ nu
vor s\ g`ndeasc\! Iar cel care g`nde[te, cel care consider\ c\ esen-
]ialul este s\ g`nde[ti, acela poate s\ avanseze oric`t `n acest
domeniu, dar totu[i el a confundat p\m`ntul cu apa [i, odat\ [i
odat\, se va `neca.“
Lupul de step\ 17
 M\ captivase, trezindu-mi interesul, a[a c\ am mai `nt`rziat o
vreme la el, iar de atunci se `nt`mpl\ nu arareori s\ mai st\m de
vorb\ c`te pu]in c`nd ne `nt`lneam pe scar\ sau pe strad\. La
`nceput aveam oarecum sentimentul, pe care `l avusesem [i atunci
`n fa]a araucariei, c\ m\ ironizeaz\. Dar nu era a[a. Nutrea chiar
un fel de respect pentru mine, ca [i pentru araucarie, era at`t de
con[tient, de convins de `nsingurarea lui, de faptul c\ `nota `n
ap\, de nesiguran]a lui, `nc`t uneori se putea entuziasma cu
adev\rat [i f\r\ nici o und\ de ironie de orice fapt\ zilnic\, tipic
burghez\, de exemplu, de punctualitatea cu care `mi respectam
orele de birou sau de formulele rostite de un servitor sau un
`ncasator de tramvai. La `nceput toate acestea mi s-au p\rut ca-
raghioase [i exagerate, un fel de toane ale unui boierna[ sau
pierde-var\, ceva de un sentimentalism infantil. Dar a trebuit s\
recunosc din ce `n ce mai mult c\, din perspectiva spa]iului rare-
fiat, a atitudinii sale distante, a modului `n care `[i ducea traiul de
lup de step\, el admira [i `ndr\gea de fapt micul nostru univers
burghez ca pe ceva solid [i sigur, situat undeva departe de el,
intangibil, un ad\post [i o pace spre care, pentru el, drumul era
`nchis. Ori de c`te ori se `nt`lnea cu vecina noastr\, o femeie cum-
secade, `[i scotea p\l\ria cu o adev\rat\ venera]ie, iar c`nd m\tu[a
mea se `ntre]inea pu]in cu el sau `i atr\gea aten]ia c\ unele dintre
rufele sale ar trebui recondi]ionate, c\ `i at`rn\ un nasture de la
palton, el st\tea [i o asculta cu o aten]ie stranie, p\trunz`ndu-se
de importan]a celor spuse, de parc\ ar fi f\cut un efort inexpri-
mabil [i disperat de a se strecura printr-o cr\p\tur\ oarecare `n
acest univers mic [i pa[nic, [i de a se sim]i acolo ca acas\, chiar [i
numai pre] de o or\.
~nc\ din timpul primei noastre discu]ii din fa]a araucariei `[i
spusese lup de step\, lucru care, de asemenea, m\ uimea [i m\
tulbura `ntru c`tva. Ce fel de expresii mai erau [i astea?! Dar a
trebuit s\-i accept expresia nu numai pentru c\ m\ obi[nuisem
cu ea, dar [i pentru c\ nu trecu mult [i nu-l mai numeam pe
acest om `n sinea mea, `n g`ndurile mele, altfel dec`t lup de
step\, [i nici `n ziua de azi nu [tiu s\ existe vreun alt nume mai
18 H E R M A N N H E S S E
potrivit pentru o asemenea apari]ie. Un lup de step\ r\t\cit
printre noi, pierdut prin ora[e, `n traiul turmei – nici o alt\
imagine nu ar fi putut oglindi mai izbitor felul s\u de a fi,
sfioasa lui `nsingurare, s\lb\ticia lui, nelini[tea lui, dorul lui de
un c\min [i faptul c\ nu-l avea.
Odat\, la un concert simfonic, am putut s\-l observ toat\
seara; `l v\zusem [ez`nd, spre surprinderea mea, aproape de mine,
f\r\ ca el s\ m\ fi b\gat de seam\. Mai `nt`i s-a c`ntat ceva de
Händel, o partitur\ nobil\ [i frumoas\, dar lupul de step\ st\tea
ad`ncit `n g`nduri, rupt at`t de muzic\, c`t [i de lumea din jurul
s\u. {edea ca un str\in, singur [i distant, cu chipul rece, `ngrijorat,
uit`ndu-se `n jos. Apoi urm\ o alt\ pies\, o mic\ simfonie de
Friedemann Bach, [i am fost foarte surprins s\ v\d cum dup\
c`teva m\suri, str\inul meu `ncepu s\ z`mbeasc\, l\s`ndu-se `n
voia muzicii, se cufund\ `n el `nsu[i, ar\t`nd timp de zece minute
at`t de fericit, pierdut cum era `n el `nsu[i [i absorbit de ni[te vise
at`t de frumoase, `nc`t eram mai atent la el dec`t la muzic\. ~n
momentul `n care bucata se sf`r[i, el se trezi, se `ndrept\ pu]in,
d`nd semne c\ ar vrea s\ se ridice, c\ ar vrea s\ plece, dar mai
r\mase [i ascult\ ultima pies\, ni[te varia]iuni de Reger, o partitur\
pe care mul]i o considerau cam lung\ [i obositoare. A[a c\ [i
lupul de step\ care, la `nceput, o ascultase cu aten]ie [i bun\vo-
in]\, avu din nou o c\dere, `[i v`r` m`inile `n buzunare [i se
cufund\ din nou `n el `nsu[i, dar de data aceasta nu p\rea defel
fericit [i vis\tor, ci trist, [i `n cele din urm\, sup\rat, chipul lui
devenise din nou absent, `ntunecat [i stins, l\s`nd impresia unui
om b\tr`n, bolnav [i nemul]umit.
Dup\ concert l-am z\rit din nou pe strad\ [i am mers `n urma
lui; `nf\[urat str`ns `n palton p\[ea c\tr\nit, obosit, `n direc]ia
cartierului nostru, dar se opri `n fa]a unui mic local demodat,
uit`ndu-se nehot\r`t la ceas [i intr`nd `n cele din urm\ acolo.
Dintr-un impuls de moment am intrat [i eu dup\ el. {i iat\-l
[ez`nd la o mas\ cu aspect mic-burghez, iar propriet\reasa [i
chelneri]a `l `nt`mpinar\ ca pe un vechi client; i-am dat bun\
seara [i m-am a[ezat la masa lui. Am stat acolo o or\ [i, `n timp
Lupul de step\ 19
 ce eu am b\ut dou\ pahare de ap\ mineral\, el ceru `nt`i o ju-
m\tate, apoi `nc\ un sfert de litru de vin ro[u. I-am spus c\ am
fost la concert, dar el nu reac]ion\ `n nici un fel. Citi eticheta de
pe sticla mea de ap\ mineral\ [i m\ `ntreb\ dac\ nu voiam s\ beau
vin, consider`ndu-m\ invitatul lui. Auzind c\ nu beau niciodat\
vin, chipul lui c\p\t\ din nou expresia unui om neajutorat [i zise:
– Da, desigur, ave]i dreptate. {i eu am tr\it cump\tat ani de
zile, mult\ vreme chiar am postit, dar `n momentul de fa]\ m\
aflu din nou `n Zodia V\rs\torului, o zodie `ntunecoas\ [i umed\.
Iar atunci c`nd, glumind pe seama aluziei lui, i-am dat de
`n]eles c\ mi se pare pu]in probabil ca tocmai el s\ cread\ `n
astrologie, adopt\ din nou tonul acela politicos cu care m\ r\nise
deseori [i spuse:
– ~ntocmai, din p\cate nu pot s\ cred nici `n aceast\ [tiin]\.
Am plecat lu`ndu-mi r\mas-bun, iar el se `ntoarse foarte t`rziu
acas\, pa[ii lui `ns\ r\sunau ca de obicei [i, a[a cum se `nt`mpla
totdeauna, nu se duse de `ndat\ s\ se culce (fiind vecinul lui de
camer\, auzeam foarte bine acest lucru), ci r\mase `nc\ vreo or\
`n camera lui de zi, cu lumina aprins\.
~mi aduc aminte [i de o alt\ sear\. Eram singur acas\, m\tu[a
plecase, iar cineva sunase la u[\, am deschis [i am v\zut o femeie
t`n\r\, foarte dr\gu]\, pe care am recunoscut-o `n momentul `n
care a `ntrebat de domnul Haller: era femeia din fotografia ce se
afla `n camera lui. I-am ar\tat u[a lui [i m-am retras; femeia
r\mase o vreme sus la el, apoi i-am auzit cum coboar\ scara [i ies
`mpreun\, voio[i [i bine dispu[i, antrena]i `ntr-o discu]ie plin\ de
haz. M-a mirat foarte mult s\ v\d c\ pustnicul acesta avea o
iubit\, [i `nc\ ce iubit\, at`t de t`n\r\, de dr\gu]\ [i de elegant\,
a[a `nc`t toate presupunerile mele `n leg\tur\ cu el [i cu modul lui
de via]\ mi se `nc`lcir\ din nou. Dup\ un ceas se `ntoarse `ns\
acas\ singur, cu pas greoi, trist, urc\ cu dificultate scara [i apoi `[i
t`r[`i pa[ii ore `ntregi `n sus [i `n jos prin camer\, `ncet, `ntocmai
ca un lup `nchis `ntr-o cu[c\, iar lumina arse `n camera lui toat\
noaptea, aproape p`n\ `n zori.
20 H E R M A N N H E S S E
Nu [tiu absolut nimic despre rela]iile dintre ei [i nu vreau s\
mai spun dec`t urm\toarele: l-am mai v\zut o dat\ cu femeia
aceea, `n ora[, pe strad\. Mergeau la bra], el p\rea fericit, iar eu
m\ minunam c`t\ gra]ie, chiar c`t\ naivitate copil\reasc\ putea s\
existe uneori pe chipul s\u altfel mereu nelini[tit [i am `n]eles-o
atunci pe femeia aceea, dup\ cum am `n]eles [i simpatia nutrit\ de
m\tu[a mea fa]\ de acest om. ~n seara aceleia[i zile se `ntoarse `ns\
acas\ tot trist [i deprimat; l-am `nt`lnit la u[a de la intrare; sub
palton ]inea, a[a cum obi[nuia uneori, sticla cu vin italienesc,
apoi `[i petrecu toat\ noaptea `n v\g\una lui de sus, `n tov\r\[ia
vinului. ~mi p\rea r\u de el, c\ci numai via]\ nu mai era asta, o
via]\ nem`ng`iat\, pierdut\, lipsit\ de orice ap\rare!
Ei, dar am p\l\vr\git destul. Nu mai este nevoie de alte rela-
t\ri sau descrieri pentru a ar\ta c\ lupul de step\ ducea o via]\
de sinuciga[. Cu toate acestea nu cred c\ [i-a pus cap\t zilelor
atunci c`nd, pe nepus\ mas\ [i f\r\ s\-[i fi luat m\car r\mas-bun,
dar dup\ ce [i-a pl\tit toate restan]ele, plec\ din ora[ul nostru [i
disp\ru cu totul. Noi n-am mai auzit niciodat\ de el [i mai
p\str\m [i acum `nc\ vreo c`teva scrisori sosite pe adresa lui. ~n
urma lui n-a mai r\mas nimic altceva dec`t acest manuscris pe
care l-a a[ternut `n timpul [ederii sale la noi [i pe care, prin
c`teva r`nduri, mi l-a dedicat mie, cu observa]ia c\ puteam face
cu el ce voiam.
Mi-a fost imposibil s\ verific s`mburele de adev\r al celor
tr\ite de Haller [i relatate `n manuscrisul s\u. Nu m\ `ndoiesc c\,
`n cea mai mare parte, avem de-a face cu un gen de scriere poetic\,
`n]eleas\ `ns\ nu `n sensul unor construc]ii arbitrare ale fanteziei,
ci `n sensul unei `ncerc\ri de a exprima ni[te procese suflete[ti
tr\ite `n toat\ profunzimea lor sub ve[m`ntul unor `nt`mpl\ri
palpabile. ~nt`mpl\rile, fantastice `n bun\ parte, din manuscrisul
lui Haller s-au petrecut probabil `n ultima perioad\ a [ederii sale
la noi [i nu m\ `ndoiesc c\ la baza lor st\ [i o por]ie bun\ de tr\ire
real\, exterioar\. ~n perioada aceea, oaspetele nostru se comporta
`ntr-adev\r diferit, ar\ta altfel, lipsea mult de acas\, uneori chiar
nop]i `ntregi, iar `n tot acest timp c\r]ile lui r\m`neau neatinse.
Lupul de step\ 21
 L-am `nt`lnit atunci `n c`teva r`nduri, `mi f\cea impresia c\ `ntine-
rise [i se `nviorase surprinz\tor, ba de c`teva ori p\rea chiar bine
dispus. Dar imediat urm\ o nou\ [i puternic\ stare depresiv\,
r\mase zile de-a r`ndul `n pat, f\r\ s\ simt\ nevoia de a m`nca
ceva, [i tot `n perioada aceea se cert\ deosebit de vehement, ba de-a
dreptul brutal, cu iubita lui care ap\ruse iar\[i, iar cearta lor a
scandalizat `ntregul imobil, a[a `nc`t a doua zi Haller a cerut
scuze m\tu[ii mele.
Nu, s`nt convins c\ nu [i-a pus cap\t zilelor. Mai tr\ie[te,
urc`nd undeva sc\rile unor case str\ine cu picioarele sale obosite,
privind fascinat la vreun parchet str\lucind de cur\]enie, la
araucarii curate, bine `ntre]inute, `[i petrece zilele `n biblioteci [i
nop]ile `n localuri sau pe o canapea `nchiriat\, ascult`nd din-
d\r\tul vreunei ferestre cum toat\ lumea, to]i oamenii tr\iesc,
[tiindu-se alungat, dar f\r\ s\ se omoare, c\ci i-a mai r\mas un
strop de credin]\ care `i spune c\ va trebui s\ bea p`n\ la fund
suferin]a din inima lui, aceast\ suferin]\ amar\ din care va fi s\ i
se trag\ moartea. M\ g`ndesc adesea la el, nu mi-a u[urat `ntru
nimic via]a, nu a avut darul de a `ncuraja [i de a `nt\ri `n mine
sentimentul for]ei [i al bunei dispozi]ii, dimpotriv\! Dar eu nu
s`nt el [i nu tr\iesc via]a lui, ci pe a mea, ne`nsemnat\, burghez\,
dar sigur\ [i plin\ de `ndatoriri. {i astfel ne putem g`ndi la d`nsul
lini[ti]i [i cu prietenie, eu [i m\tu[a mea, care ar putea s\ ne spun\
mult mai multe despre el, `ns\ toate acestea vor r\m`ne pentru
totdeauna `nchise `n inima ei generoas\.
~n ceea ce prive[te acum `nsemn\rile lui Haller, fanteziile
acestea bizare, `n parte boln\vicioase, `n parte frumoase [i `nc\r-
cate de g`nduri, trebuie s\ spun c\ dac\ aceste pagini mi-ar fi
c\zut `n m`n\ `nt`mpl\tor, f\r\ s\-l fi cunoscut pe autorul lor, le-a[
fi aruncat indignat la gunoi. Cum `ns\ `l cunoscusem pe Haller,
am avut posibilitatea s\ le `n]eleg, ba chiar s\ le aprob `ntr-o
oarecare m\sur\. A[ avea unele re]ineri `n privin]a punerii lor la
`ndem`na altor oameni, dac\ a[ vedea `n ele doar rodul fanteziei
patologice a unui individ, a unui om s\rman, `n sufletul c\ruia
22 H E R M A N N H E S S E
`ncol]ise boala. Dar eu v\d `n ele ceva mai mult, un document de
epoc\, dat fiind c\ boala din sufletul lui Haller – iat\, de lucrul
acesta s`nt convins acum – nu este capriciul unui individ, ci boala
epocii `ns\[i, nevroza genera]iei lui Haller, o boal\ care i-a lovit
nu numai pe indivizii slabi [i inferiori, ci `ndeosebi pe cei mai
puternici, mai p\trun[i de spirit [i mai talenta]i.
~nsemn\rile acestea s`nt – indiferent de substan]a mai mult
sau mai pu]in consistent\ a substratului lor de tr\ire real\ – o `n-
cercare de a `nvinge marea boal\ a epocii, nu prin ocolirea [i
`nfrumuse]area ei, ci prin str\dania de a transforma boala `ns\[i
`ntr-un obiect al relat\rii. Ele reprezint\, literalmente, o c\l\torie
prin iad, o c\l\torie b`ntuit\ c`nd de team\, c`nd de curaj, prin
haosul unui univers sufletesc inundat de `ntuneric, o c\l\torie
f\cut\ cu voin]a anume de a str\bate iadul de la un cap\t la altul,
de a `nfrunta haosul, de a suporta p`n\ la sf`r[it suferin]a provo-
cat\ de toate relele.
C`teva cuvinte ale lui Haller mi-au conferit cheia unei ase-
menea `n]elegeri a lucrurilor. Odat\, dup\ ce discutasem despre
a[a-zisele atrocit\]i ale Evului Mediu, mi-a spus:
– ~n realitate nu a fost vorba de nici un fel de atrocit\]i. Un
om din Evul Mediu ar detesta `n mod identic `ntregul nostru stil
actual de via]\, consider`ndu-l atroce, dezgust\tor [i barbar! Fiecare
epoc\, fiecare cultur\, fiecare datin\ [i tradi]ie `[i are stilul s\u
specific, propria moliciune [i duritate, frumuse]ile [i atrocit\]ile
sale, consider`nd c\ anumite suferin]e s`nt fire[ti [i toler`nd
r\bd\tor anumite rele. Via]a oamenilor se transform\ `n suferin]\
real\, `ntr-un adev\rat iad numai atunci c`nd se `ntrep\trund
dou\ epoci, dou\ culturi [i religii. Un om din Antichitate care ar
fi fost nevoit s\ tr\iasc\ `n Evul Mediu s-ar fi sufocat `n modul cel
mai jalnic, tot a[a cum un s\lbatic ar fi nevoit s\ se sufoce `n s`nul
civiliza]iei noastre. Exist\ apoi perioade `n care o `ntreag\ gene-
ra]ie se treze[te prins\ `ntre dou\ epoci, `ntre dou\ stiluri de
via]\, `nc`t `[i pierde naturale]ea, moravurile, orice sentiment de
siguran]\ [i inocen]a. Fire[te c\ nu fiecare `[i d\ seama de acest
lucru `n egal\ m\sur\. Un om cu firea lui Nietzsche a fost nevoit
Lupul de step\ 23
s\ suporte mizeria de ast\zi cu o genera]ie [i mai bine `naintea
noastr\ – mii de oameni sufer\ ast\zi de tot ceea ce el a fost nevoit
s\ sufere singur [i ne`n]eles de nimeni.
Citind `nsemn\rile, a trebuit s\ m\ g`ndesc deseori la aceste
cuvinte. Haller este unul dintre acei oameni care au nimerit `ntre
dou\ epoci, pierz`ndu-[i sentimentul de siguran]\ [i `ntreaga lor
inocen]\, unul dintre acei oameni al c\ror destin `i condamn\ s\
tr\iasc\ intens incertitudinea vie]ii omene[ti sub forma unui ~NSEMN|RILE LUI HARRY HALLER
chin, a unui iad personal.
~n aceasta const\, dup\ c`te mi se pare mie, semnifica]ia `n-
semn\rilor sale pentru noi [i de aceea m-am decis s\ le pun [i la
`ndem`na altora. De altfel nu inten]ionez nici s\ le iau ap\rarea, Numai pentru nebuni
nici s\ le judec `ntr-un fel sau altul, `l las pe cititor s\ o fac\ dup\
cum `i va dicta propria sa con[tiin]\.
Ziua trecuse la fel ca toate celelalte; o p\c\lisem, o omo-
r`sem [i pe aceasta, `nceti[or, cu primitivitatea [i timiditatea
artei mele de a-mi duce traiul; lucrasem c`teva ore, cotrob\isem
prin ni[te c\r]i vechi, durerile obi[nuite pentru un om de v`rsta
mea m\ chinuiser\ timp de dou\ ore, `nghi]isem un praf,
bucur`ndu-m\ c\ am putut s\ `n[el astfel durerile, f\cusem o
baie fierbinte, absorbind `n tot trupul c\ldura tandr\, primisem
de trei ori c`te ceva prin po[t\ [i parcursesem scrisorile [i tip\-
riturile acelea nefolositoare, `mi f\cusem exerci]iile de respira]ie
dar, din comoditate, renun]asem de data aceasta la exerci]iile de
g`ndire [i m\ plimbasem timp de o or\, observ`nd cum norii
cirus desenau pe cer contururi frumoase, delicate, `nc`nt\toare.
Toate acestea erau foarte agreabile, ca [i cititul `n c\r]i vechi, ca
[i baia fierbinte, dar – pun`ndu-le cap la cap – ziua de azi nu
fusese nici fermec\toare, nici str\lucit\, nu fusese o zi norocoas\
[i plin\ de bucurie, ci una dintre acele zile care, `nc\ de mult\
vreme `ncoace, trebuiau s\ fie pentru mine ceva normal [i obi[-
nuit: zile potrivit de pl\cute, f\r\ doar [i poate suportabile,
acceptabile, `ncropite, zilele unui b\rbat ceva mai `naintat `n
v`rst\ [i nemul]umit, zile f\r\ dureri adev\rate, f\r\ griji adev\-
rate, neb`ntuite de suferin]\ [i dezn\dejde, zile `n care c`nt\re[ti

Lupul de step\ 25
 f\r\ pic de emo]ie sau team\, cu s`nge rece [i cump\tare, chiar
[i `ntrebarea dac\ nu cumva sosise timpul s\ urmezi exemplul
lui Adalbert Stifter [i s\ te accidentezi la b\rbierit.
Cine a avut parte `ns\ [i de cel\lalt soi de zile, de cele proaste,
cu atacuri de gut\ sau cu `ngrozitoare dureri de cap `ncuib\rite
temeinic `nd\r\tul ochilor, dureri care, printr-o vraj\ rea, `]i
transform\ dr\ce[te v\zul [i auzul din bucurie `n chin, sau de
zile `n care sufletul ]i se stinge, de zile grele ale goliciunii
interioare [i disper\rii c`nd, pe p\m`ntul acesta distrus [i epuizat
de societ\]ile pe ac]iuni, lumea oamenilor [i a[a-zisa cultur\ cu
mincinoasa [i nemernica ei str\lucire de tinichea bun\ de dus la
b`lci se hlizesc la noi la orice pas `ntocmai ca un vomitiv,
concentr`ndu-se [i ating`nd culmea insuportabilului `n propriul
eu bolnav – cine a avut parte de asemenea zile infernale se
consider\ mul]umit cu acest gen de zile normale [i mediocre
cum fusese ziua mea de azi, st\ recunosc\tor l`ng\ soba cald\,
constat\ recunosc\tor, citind ziarul de diminea]\, c\ nici ast\zi
n-a izbucnit vreun r\zboi, c\ n-a fost instaurat\ nici o nou\
dictatur\, c\ nu au fost date `n vileag porc\rii nemaipomenite `n
politic\ sau economie, acordeaz\ recunosc\tor strunele lirei sale
ruginite, inton`nd aproape bine dispus, `n chip cump\tat, cu o
veselie acceptabil\, un psalm de mul]umire ce are s\-l umple de
plictis pe cumintele, bl`ndul [i mediocrul zeu ame]it ni]elu[ cu
bromur\ al acelei st\ri de `mp\care, `nc`t `n v\zduhul ca de lapte
cald al `mp\catei plictiseli, `n absen]a durerii, o absen]\ meri-
t`nd `ntreaga recuno[tin]\, cei doi – zeul mediocru, care mo]\ie
plictisit, [i omul mediocru, `nc\run]it la t`mple, cel care `i c`nt\
psalmul `n surdin\ – nu se deosebesc c`tu[i de pu]in unul de
altul, de parc\ ar fi fra]i gemeni.
Ce lucruri bune s`nt `mp\carea, absen]a durerii, zilele su-
portabile, ce trec furi[, `n care nici durerea, nici pl\cerea nu
`ndr\znesc s\ ridice glasul, c`nd totul vorbe[te `n [oapt\ [i se
strecoar\ `n v`rful picioarelor. Numai c\, din p\cate, eu s`nt
genul de om care nu suport\ prea bine mul]umirea de soiul
acesta; c\ci, dup\ o scurt\ perioad\ de timp, ea se transform\
26 H E R M A N N H E S S E
pentru mine `n ceva insuportabil de ur`t [i de gre]os, a[a `nc`t
trebuie s\-mi caut refugiul, disperat, `n alte temperaturi, cauzate
fie de pl\cere, fie, dac\ altfel nu se poate, de suferin]\. Dup\ ce
s`nt o vreme ocolit de pl\ceri sau de dureri, dup\ ce respir aerul
de suportabil\, fad\ indiferen]\ a a[a-ziselor zile bune, `n sufletul
meu de copil se isc\ v`ntul suferin]ei [i al nenorocirii, astfel
`nc`t azv`rl zeului somnoros al `mp\c\rii, `n fa]a-i cople[it\ de
`mp\care, ruginita lir\ a recuno[tin]ei mele, prefer`nd s\ simt
arz`nd `n mine mai degrab\ o durere diabolic\, dec`t aceast\
convenabil\ temperatur\ a camerei. Atunci m\ apuc\ dorul
s\lbatic de sentimente puternice, de senza]ii, furia fa]\ de o
asemenea via]\ incolor\, plat\, normat\ [i sterilizat\ [i un chef
nebun de a distruge ceva, eventual un magazin universal sau o
catedral\, sau pe mine `nsumi, de a s\v`r[i ni[te t`mpenii teme-
rare, de a smulge perucile c`torva dintre idolii venerabili, de a
procura unor elevi cuprin[i de dorul de duc\ r`vnitele bilete de
tren p`n\ la Hamburg, de a seduce o fat\ sau de a le suci g`tul
c`torva reprezentan]i ai ordinii burgheze pe mapamond. C\ci
ceea ce uram, dispre]uiam [i blestemam eu mai mult [i mai
presus de toate erau: `mp\carea, s\n\tatea [i tihna, optimismul
cocolo[it al cet\]eanului oarecare, ordinea obtuz\, prosper\ a
mediocrit\]ii, a tot ceea ce era normal, a c\ii de mijloc.
Cam `ntr-o astfel de dispozi]ie m\ aflam la sf`r[itul acestei
pasabile zile de duzin\, c`nd se l\sa `ntunericul. N-am `ncheiat-o
`ntr-un mod normal [i recomandabil pentru un om `ntru c`tva
suferind, cum eram, c\z`nd prad\ patului gata f\cut, ispitit de
nada aceea de forma unui recipient menit s\-l `nc\lzeasc\, ci
mi-am `nc\l]at pantofii, mi-am `mbr\cat nemul]umit paltonul,
sc`rbit de inconsisten]a activit\]ii mele din ziua aceea [i am ie[it
m`hnit `n ora[ul `nv\luit de `ntuneric [i cea]\ ca s\ dau pe g`t `n
localul „La Casca de O]el“ ceea ce b\utorii numesc, `n virtutea
unei vechi conven]ii, „un p\h\rel de vin.“
Am cobor`t, deci, din mansarda mea pe sc\ri, pe sc\rile aces-
tea str\ine, pe care `mi era at`t de greu s\ calc, pe sc\rile acestea
totalmente burgheze, m\turate, curate, dintr-o cas\ `n care
Lupul de step\ 27
 locuiau trei familii de chiria[i [i `n podul c\reia se afla chilia
mea. Nu [tiu cum se `nt`mpl\, dar eu, lupul de step\ lipsit de un
acoperi[ al s\u [i du[man `nsingurat al universului mic-burghez,
s`nt nevoit s\ locuiesc `ntotdeauna, din pricina unui mai vechi
sentimentalism al meu, `n case tipic burgheze. Nu locuiesc nici
`n palate, nici `n case de proletari, ci `ntotdeauna tocmai `n
cuiburile acestea ultracorecte, ultraplicticoase, impecabil `ntre-
]inute ale burghezilor, unde miroase pu]in a terebentin\ [i
pu]in a s\pun, [i unde te sperii dac\ `nchizi u[a tr`ntind-o sau
dac\ intri cu pantofii murdari. Atmosfera aceasta o iubesc, f\r\
`ndoial\, `nc\ de pe vremea c`nd eram copil, iar dorul tainic de
a avea un c\min al meu m\ poart\ `ntruna f\r\ sc\pare pe
acelea[i drumuri proste[ti. Ei da, [i apoi `mi place contrastul
dintre via]a mea, dintre via]a mea `nsingurat\, h\ituit\, lipsit\
de dragoste, profund dezordonat\, [i universul familial, burghez.
~mi place s\ respir pe sc\ri mirosul acesta de lini[te, ordine,
cur\]enie, cumsec\denie [i docilitate domestic\, un miros care,
`n ciuda urii mele fa]\ de apuc\turile burgheze, m\ emo]io-
neaz\, [i totodat\ `mi place s\ trec dup\ aceea pragul camerei
mele, unde toate aceste lucruri dispar, unde printre teancurile
de c\r]i zac mucuri de ]igar\ [i sticle de vin, unde domnesc
dezordinea, r\ceala, neor`nduiala [i unde toate c\r]ile, manu-
scrisele, g`ndurile s`nt `nsemnate [i p\trunse de chinul omului
`nsingurat, de `ntreaga problematic\ a condi]iei umane, de
dorin]a de a da un nou sens absurdei vie]i omene[ti.
{i iat\ c\ ajunsesem `n dreptul araucariei. La primul etaj al
casei noastre scara trece pe l`ng\ micul palier din fa]a unei
locuin]e care, f\r\ nici un dubiu, este irepro[abil\, mai curat\ [i
mai `ngrijit\ dec`t celelalte, c\ci loc[orul acesta str\luce[te de o
cur\]enie supraomeneasc\, este un minuscul templu luminos al
ordinii. Pe du[umeaua parchetat\, pe care ]i-e mil\ s\ calci, s`nt
a[ezate dou\ postamente ornamentale, iar pe fiecare postament
se afl\ c`te un vas mare, `ntr-unul cre[te o azalee, `ntr-altul o
araucarie destul de v`njoas\, un cop\cel pentru copii, s\n\tos [i
solid, de o rar\ perfec]iune, deoarece p`n\ [i ultima frunzuli]\
28 H E R M A N N H E S S E
str\luce[te proasp\t sp\lat\. Uneori, c`nd [tiu c\ nu m\ vede
nimeni, `mi imaginez c\ locul acesta este un templu, m\ a[ez pe
o treapt\ ceva mai sus de araucarie, m\ odihnesc pu]in, `mi `ncru-
ci[ez bra]ele [i privesc cu evlavie la aceast\ mic\ gr\din\ a
ordinii care, prin ]inuta ei impresionant\ [i prin ridicolul ei
solitar, m\ tulbur\ `ntr-un chip anume p`n\ `n ad`ncul sufle-
tului. Am b\nuiala c\ `nd\r\tul acestui palier se afl\, `n umbra
sf`nt\ a araucariei, o locuin]\ `nc\rcat\ cu mahon str\lucitor `n
care domne[te un trai s\n\tos, al bunei-cuviin]e, c\ acolo oamenii
se scoal\ de diminea]\, `[i `ndeplinesc obliga]iile, petrec modeste
[i voioase s\rb\tori `n familie, merg duminica la biseric\ [i se
culc\ devreme.
Arbor`nd un aer de veselie, m\r[\luiam pe asfaltul umed [i
tocit al str\zilor, felinarele se uitau la mine, aureolate de la-
crimi, luminile lor p`lp`iau `n p`cla rece [i umed\ [i `nchipuiau
lic\riri palide, reflectate de p\m`ntul ud. Mi-am amintit de anii
uita]i ai adolescen]ei mele – ce mult `ndr\geam pe vremea aceea
serile `ntunecate [i p`cloase de la sf`r[itul toamnei sau al iernii,
cu c`t\ l\comie [i `nc`ntare sorbeam pe vremea aceea sentimentul
de singur\tate [i melancolie, merg`nd ore `ntregi `n noapte,
`nf\[urat `n palton, pe ploaie [i pe furtun\, `n mijlocul naturii
ostile, v\duvite de frunze, `nc\ de pe atunci eram singur, dar
gustam din plin versurile care m\ b`ntuiau [i pe care, dup\
aceea, [ez`nd pe marginea patului, le a[terneam pe h`rtie `n
camera mea, la lumina lum`n\rii. Ei, dar toate acestea trecuser\,
golisem paharul acesta p`n\ la fund [i nimeni nu mi l-a mai
umplut la loc. ~mi p\rea oare r\u c\ se `nt`mplase a[a? Nu, nu-mi
p\rea r\u. Nu-mi p\rea r\u de nimic din tot ceea ce fusese
c`ndva. ~mi p\rea r\u de ziua de azi, de prezent, de nenum\-
ratele ore [i zile pe care le pierdeam, pe care le `nduram numai,
zile care nu-mi ofereau nimic, nici daruri, nici cutremur\ri.
Dar, slav\ Domnului, existau [i excep]ii, existau c`teodat\,
arareori, [i altfel de ore, care `mi aduceau cutremur\ri, `mi
aduceau daruri, surpau ziduri [i m\ purtau iar\ [i iar\ pe mine,
r\t\citul, `napoi spre inima vie a lumii. Cuprins de triste]e [i
Lupul de step\ 29
 totodat\ de o vie emo]ie, am `ncercat s\-mi amintesc de ultima
oar\ c`nd `mi fusese dat s\ am un astfel de sentiment. Se
`nt`mplase `n timpul unui concert, r\suna o muzic\ veche splen-
did\, c`nd iat\ c\ `ntre dou\ m\suri ale unui piano interpretat
de sufl\tori mi se deschise din nou poarta spre lumea cealalt\,
str\b\tusem cerul `n zbor [i `l privisem pe Dumnezeu la lucru,
suportasem dureri izb\vitoare, nu mai refuzasem nimic pe
lumea asta, nu m\ mai temusem de nimic pe lumea asta,
acceptasem toate cele [i inima mea prinsese drag de tot ceea ce
era `n jurul meu. Viziunea nu durase mult, poate un sfert de
or\, `ns\ revenise `ntr-un vis pe care l-am avut `n noaptea aceea,
iar de atunci lic\rea tainic, din c`nd `n c`nd, prin [irul zilelor
mele serbede. Uneori vedeam, pre] de c`teva minute, cum vizi-
unea aceasta `mi str\b\tea via]a ca o d`r\ aurie, dumnezeiasc\,
acoperit\ de cele mai multe ori de murd\rie [i praf, lumin`nd
apoi din nou cu sc`nteieri aurii, `nc`t credeam c\ nu o voi mai
pierde niciodat\, dar dup\ scurt timp disp\rea totul. ~ntr-o
noapte s-a `nt`mplat ca, st`nd treaz `n pat, s\ `ncep dintr-odat\
s\ spun versuri, ni[te versuri mult prea frumoase [i mult prea
stranii ca s\-mi fi venit ideea de a le nota, versuri pe care a doua
zi nu le mai [tiam, cu toate c\ r\m\seser\ ascunse `n mine ca
miezul greu al nucii `ntr-un `nveli[ vechi [i fragil. ~n alte d\]i,
viziunea aceasta m-a b`ntuit pe c`nd citeam dintr-un scriitor
oarecare, pe c`nd reflectam la vreo idee de-a lui Descartes, de-a
lui Pascal, ori s-a aprins `n\l]`ndu-m\ cu d`ra-i aurie p`n\ `n
sl\vile cerului `n timp ce m\ aflam cu iubita mea. Ah, c`t de
greu este s\ dai de aceast\ d`r\ dumnezeiasc\ `n tumultul vie]ii
pe care o ducem noi, `n mijlocul acestei epoci pline de at`ta
`mp\care, at`t de `mburghezite, at`t de sleite de spirit, c`nd
s`ntem martorii unor asemenea structuri, ai unor asemenea afa-
ceri, ai unei asemenea politici, ai unor astfel de oameni! Cum s\
nu fiu un lup de step\ [i un sihastru jerpelit `n mijlocul acestei
lumi, c`nd dintre toate ]elurile ei nu `mp\rt\[esc nici unul, c`nd
bucuriile ei m\ las\ rece! Nu pot rezista mult\ vreme nici la
teatru, nici la cinematograf, nu pot s\ citesc nici un ziar, rareori
30 H E R M A N N H E S S E
mai citesc c`te o carte modern\, nu pot pricepe pl\cerea [i bucuria
pe care oamenii sper\ s\ le afle `n trenurile [i hotelurile aglo-
merate, `n cafenelele pline p`n\ la refuz, cu muzica lor langu-
roas\ [i obsesiv\, `n barurile [i varieteurile elegante [i luxoase ale
marilor ora[e, la expozi]iile interna]ionale, pe bulevarde, prele-
gerile destinate celor `nseta]i de cunoa[tere, pe marile terenuri de
sport – toate aceste bucurii, la care mii de oameni se `mbulzesc
[i se str\duie, de[i mi-ar fi [i mie accesibile, totu[i `mi r\m`n de
ne`n]eles, nu le pot `mp\rt\[i. Iar tot ceea ce mi se `nt`mpl\ `n
rarele mele ceasuri de bucurie, tot ceea ce pentru mine `nseamn\
voluptate, eveniment, extaz [i `n\l]are, toate acestea oamenii le
cunosc [i le caut\, [i le `ndr\gesc cel mult `n c\r]i, c\ci `n via]\
le consider\ drept o nebunie. {i `ntr-adev\r, dac\ lumea are
dreptate, dac\ muzica aceasta din cafenele, amuzamentele
acestea `n mas\, ace[ti americani care se mul]umesc cu at`t de
pu]in, dac\ toate [i to]i ace[tia au dreptate, atunci eu nu am,
atunci eu s`nt nebun, atunci eu s`nt `ntr-adev\r un lup de step\,
a[a cum `nsumi mi-am spus adesea, un animal r\t\cit `ntr-o
lume str\in\ [i ne`n]eleas\, un animal care nu-[i mai afl\ nic\ieri
s\la[, aer [i hran\.
B\tut de asemenea g`nduri – fire[ti, de altfel, la un om ca
mine – mergeam mai departe pe strad\ printr-unul dintre cele mai
lini[tite [i mai vechi cartiere ale ora[ului. Pe partea cealalt\ a str\-
zii se afla, `nv\luit `n `ntuneric, un zid de piatr\ vechi [i cernit, la
care `mi pl\cea s\ privesc; era mereu acolo, b\tr`n [i netulburat,
`ntre o bisericu]\ [i un spital vechi; ziua `mi odihneam adesea
privirile pe suprafa]a lui aspr\, c\ci nu existau dec`t pu]ine
asemenea ziduri lini[tite, blajine [i t\cute `n centrul ora[ului
unde, `n rest, pe fiecare metru p\trat luptau s\-]i atrag\ aten]ia
nume de magazine, de avoca]i, de inventatori, de medici, de fri-
zeri sau te de miri ce vindec\tori de b\t\turi. Vedeam acum din
nou cum vechiul zid st\tea `nv\luit `n pace, dar ceva se schim-
base, pe la mijlocul lui am z\rit un portal mic [i dr\gu], cu un arc
ogival, [i m-am z\p\cit, c\ci nu-mi d\deam deloc seama dac\
portalul acesta existase acolo dintotdeauna sau fusese ad\ugat
Lupul de step\ 31
 recent. P\rea, f\r\ `ndoial\, c\ e vechi, str\vechi; `]i puteai ima-
gina c\ porti]a z\vor`t\, cu u[a ei din lemn de culoare `nchis\,
d\duse, cu secole `n urm\, `n curtea unei m\n\stiri tihnite, [i c\
tot acolo ducea [i acum, cu toate c\ m\n\stirea nu mai exista,
v\zusem poarta aceea probabil de sute de ori, f\r\ s\ o fi b\gat
de seam\, poate c\ fusese vopsit\ de cur`nd [i de aceea am remar-
cat-o de ast\ dat\. Oricum, m-am oprit [i am privit cu aten]ie
`nspre partea cealalt\, f\r\ s\ traversez. Strada se `ntindea `n fa]a
mea desfundat\ [i mustind de ap\; am r\mas pe trotuar [i nu am
f\cut altceva dec`t s\ privesc dincolo, se f\cuse noapte de-a
binelea [i am avut impresia c\ poarta era `mpodobit\ cu o co-
roan\ sau ceva de genul acesta, un obiect multicolor. Str\duin-
du-m\ s\ v\d mai bine, am observat deasupra portalului o firm\
luminoas\ pe care, dup\ c`te mi se p\ru, scria ceva. Mi-am
`ncordat privirea [i `n cele din urm\ am traversat, `n ciuda
noroiului [i b\ltoacelor. Pe vechiul zid verde-cenu[iu am v\zut
o f`[ie de lumin\ slab\ pe care ap\reau [i alergau ni[te litere mul-
ticolore, disp\r`nd apoi de `ndat\, revenind [i pierind din nou.
Iat\, mi-am spus eu, nici zidul acesta vechi [i frumos nu l-au
l\sat `n pace, l-au transformat `ntr-o reclam\ luminoas\. ~ntre
timp am descifrat c`teva cuvinte care ap\reau fugitiv, era greu s\
le cite[ti, trebuia s\ le ghice[ti pe jum\tate, distan]a dintre litere
varia, `nse[i literele erau difuze, p`lp`itoare, sting`ndu-se cu
repeziciune. Cel care voia s\-[i rezolve afacerile `n felul acesta
nu fusese prea inspirat, era un lup de step\, un biet nefericit; de
ce-[i proiecta literele pe zidul acesta de pe str\du]a cea mai
`ntunecoas\ din centrul vechi al ora[ului, la o asemenea or\, pe
o vreme ploioas\, c`nd nimeni nu trecea pe aici, [i de ce erau
literele at`t de efemere, de p`lp`itoare, de capricioase [i de ili-
zibile? Dar stai, iat\ c\ am reu[it s\ prind din zbor mai multe
cuvinte `n [ir, care spuneau:
TEATRU MAGIC
INTRAREA NU E PERMIS| ORICUI
– NU E PERMIS| ORICUI
32 H E R M A N N H E S S E
Am `ncercat s\ deschid poarta, `ns\ clan]a grea, veche, nu ced\
la ap\sarea mea. Jocul literelor `ncetase, se sf`r[ise dintr-odat\,
`n]eleg`nd parc\ triste]ea propriei sale z\d\rnicii. Am f\cut c`]iva
pa[i `nd\r\t, afund`ndu-m\ `n noroi, dar nu s-au mai ivit nici un
fel de litere, jocul se stinsese, am mai stat `nc\ mult\ vreme acolo
`n noroi, a[tept`nd a[a, `n zadar.
Dup\ ce renun]asem [i revenisem pe trotuar, dinaintea mea,
pe asfaltul lucios ca o oglind\, c\zur\ pic\turile colorate ale unor
litere.
Am citit:
NUMAI – – PENTRU – – NE – – BUNI!
M\ udasem la picioare [i `mi era frig, totu[i am r\mas `nc\
mult\ vreme locului, a[tept`nd. Nu se mai `nt`mpla nimic. St`nd
acolo [i g`ndindu-m\ la literele ginga[e [i colorate ce alergaser\
fantomatic, ca ni[te lumini]e r\t\citoare, pe zidul umed [i pe
asfaltul negru [i lucios, `mi venir\ `n minte c`teva din g`ndurile
de mai `nainte, parabola cu d`ra luminoas\, aurie, care se `n-
dep\rteaz\ at`t de rapid [i pe care nu o mai po]i reg\si cu nici
un chip.
~mi era frig [i, `n cele din urm\, am plecat vis`nd la d`ra
aceea, purt`nd `n mine dorul dup\ poarta unui teatru magic
numai pentru nebuni. Ajunsesem `ntre timp `n zona pie]ei
centrale unde nu lipseau posibilit\]ile de distrac]ie, la fiecare pas
at`rnau firme [i reclame: Orchestr\ de femei – Varieté – Cinema –
Sear\ de dans – dar toate astea nu erau de mine, ele erau pentru
„omul oarecare“, pentru oamenii normali pe care, de altfel, `i [i
vedeam intr`nd pe u[i buluc, `n c`rduri. Cu toat\ triste]ea mea m\
mai `nseninasem totu[i, mi se d\duse un semn de pe lumea
cealalt\, c`teva litere colorate d\n]uiser\ [i se reflectaser\ `n
sufletul meu, isc`nd acorduri tainice, z\risem din nou un lic\r al
acelei d`re aurii.
M-am `ndreptat spre c`rciumioara patriarhal\ care nu se
schimbase deloc, de dou\zeci [i cinci de ani, de c`nd locuisem
Lupul de step\ 33
 prima dat\ `n acest ora[, p`n\ [i proprietara era aceea[i de pe vre-
muri, p`n\ [i unii dintre clien]i erau [i pe atunci `n local, pe
acelea[i locuri, dinaintea acelora[i pahare. Intrasem `n modestul
local ca s\-mi g\sesc un refugiu. Este adev\rat c\ [i refugiul
acesta era cam la fel cu cel de pe scar\, l`ng\ araucarie, c\ci nici
aici nu-mi g\seam ad\post [i tovar\[i, ci numai locul acesta lini[tit
al unui spectator `n fa]a unei scene pe care ni[te necunoscu]i
jucau piese necunoscute, dar chiar a[a fiind, locul acesta lini[tit
`[i avea valoarea lui: era ferit de gloat\, de strig\te, de muzic\,
doar c`]iva cet\]eni t\cu]i care st\teau la mese de lemn f\r\ fe]e
de mas\ (nici urm\ de marmur\, de email, de plu[, de alam\!),
av`nd dinainte b\utura lor de sear\, un vin bun [i s\n\tos. Se
prea poate ca ace[ti c`]iva mu[terii statornici ai localului, pe care
`i cuno[team din vedere, s\ fi fost ni[te adev\ra]i filistini, s\ fi
avut `n locuin]ele lor filistine altarele deprimante ale unor zei
idio]i ai `mp\c\rii, se prea poate s\ fi fost [i ei ni[te indivizi
`nsingura]i [i dezorienta]i ca mine, ni[te be]ivani lini[ti]i [i
ap\sa]i de g`ndul unor idealuri n\ruite, tot ni[te lupi de step\,
ni[te tipi am\r`]i; nu [tiam nimic. Fiecare era adus aici de dorul
unui c\min, de o decep]ie, de nevoia unui surogat, cel c\s\torit
c\uta s\ reg\seasc\ aici atmosfera anilor burl\ciei sale, func-
]ionarul b\tr`n, reminiscen]ele anilor de studen]ie, to]i erau
cam taciturni, tuturor le pl\cea s\ bea [i, la fel ca mine, preferau
[i ei s\ stea aici, cu o jum\tate de litru de vin de Alsacia dinainte,
dec`t s\ asculte o orchestr\ de femei. Aici `mi aruncam ancora,
aici puteam s\ rezist timp de o or\, chiar dou\. Abia b\usem o
`nghi]itur\ de vin de Alsacia [i mi-am dat seama c\ `n ziua aceea
nu mai m`ncasem nimic de diminea]\.
E curios c`t de mult poate s\ `nghit\ un om! Timp de vreo
zece minute am citit `ntr-un ziar, l\s`nd s\ p\trund\ prin ochii
mei spiritul unui iresponsabil care ia `n gur\ [i rumeg\ cuvintele
altora, muindu-le `n saliv\, dar le d\ apoi afar\ nedigerate. {i-a[a
am `nghi]it o coloan\ `ntreag\. Dup\ aceea am `ngurgitat o
bucat\ frumu[ic\ de ficat desprins din trupul unui vi]el sacri-
ficat. Curios! Cel mai bun r\m`nea tot vinul de Alsacia. Nu-mi
34 H E R M A N N H E S S E
plac vinurile tari, s\lbatice, cel pu]in nu pentru consumul
zilnic, ele te aduc `ntr-o stare de surescitare puternic\ [i au un
gust special c\ruia i s-a dus vestea. Cel mai mult `mi plac
vinurile de ]ar\ foarte curate, u[oare, modeste [i lipsite de
faim\, po]i s\ le bei `n cantit\]i mari, c\ci au un gust bun [i
prietenos de sat, de p\m`nt, de cer [i de p\dure. Un pahar de vin
de Alsacia [i o bucat\ de p`ine cinstit\ – iat\ cel mai bun pr`nz
din c`te pot exista. Acum `ns\ aveam `n stomac [i o por]ie de
ficat, o `mbuc\tur\ aparte pentru mine, fiindc\ rareori m`ncam
carne, iar dinaintea mea se afla acum cel de al doilea pahar cu
vin. Iat\ `nc\ un lucru curios: `n v\i `nverzite, oameni s\n\to[i
[i cumin]i cultivau vi]a-de-vie [i tescuiau strugurii pentru ca,
undeva `n lume, departe de ei, c`]iva oameni decep]iona]i s\
trag\ la m\sea pe t\cute [i pentru ca ni[te lupi de step\, care se
simt pierdu]i, s\ poat\ sorbi din paharele lor un pic de curaj [i
de bun\ dispozi]ie.
Din partea mea lucrul \sta n-are dec`t s\ par\ curios! ~]i f\cea
bine, te ajuta s\-]i recape]i buna dispozi]ie. Amintindu-mi de
p\l\vr\geala din articol, am dat drumul unui hohot de r`s, ca o
u[urare, [i g`ndul `mi zbur\ iar, ca fulgerul, la melodia acelui
piano de sufl\tori pe care o uitasem [i care se `n\l]a acum `n
mine ca un balona[ de s\pun str\lucitor, reflect`nd, `n mic,
o lume pestri]\ [i sp\rg`ndu-se apoi u[or. Cum am putut oare s\
cred c\ s`nt un om pierdut c`nd, iat\, mai exista `nc\ posibi-
litatea ca `n inima mea s\ d\inuiasc\ r\d\cinile tainice ale acestei
firave melodii dumnezeie[ti care, `ntr-o bun\ zi, va `nflori din
nou `n toat\ splendoarea celor mai pl\cute culori ale sale? Chiar
un animal r\t\cit fiind, care nu pricepea nici o iot\ din lumea
`nconjur\toare, via]a mea nes\buit\ avea totu[i un sens, ceva
dinl\untrul meu `mi r\spundea recep]ion`nd semnalele unor
lumi superioare, `ndep\rtate, `n creierul meu se `mbulzeau mii
de imagini:
Cete de `ngeri picta]i de Giotto pe o mic\ bolt\ albastr\
dintr-o biseric\ din Padova, pe l`ng\ ei mergeau Hamlet [i, cu
o coroni]\ pe frunte, Ofelia, splendide alegorii ale `ntregii
Lupul de step\ 35
 suferin]e, ale tuturor erorilor de pe lumea asta, iat\-l pe ne-
obositul Gianozzo st`nd `n balonul s\u cuprins de fl\c\ri [i
sufl`nd `ntr-un corn, pe Attila Schmelzle ]in`nd `n m`n\ p\l\ria
cea nou\, pe Borobudur ridic`nd `n v\zduh un munte de
sculpturi. {i chiar dac\ toate aceste chipuri frumoase tr\iau [i `n
inimile multor altora, existau `n schimb alte zeci de mii de
imagini [i de sunete necunoscute care, cu ochiul lor v\z\tor [i
cu urechea lor treaz\, s\l\[luiau [i tr\iau numai [i numai
`nl\untrul meu. Iar zidul vechiului a[ez\m`nt cu str\vechea lui
culoare verde-cenu[ie sp\lat\ de ploi, p\tat\, zidul din ale c\rui
cr\p\turi [i semne `ncrustate de intemperii puteai s\-]i ima-
ginezi mii de fresce – cine `i d\dea r\spuns, cine `l l\sa s\-i
p\trund\ `n suflet, cine `l `ndr\gea, cine sim]ea farmecul culo-
rilor sale care, pe nesim]ite, p\leau? C\r]ile vechi ale c\lug\-
rilor, cu miniaturile [i luciul lor calm, [i c\r]ile poe]ilor ger-
mani de acum dou\ sute [i o sut\ de ani, uitate de propriul
popor, toate acele volume uzate [i pline de pete, tip\riturile [i
manuscrisele muzicienilor de odinioar\, partiturile solide, `n-
g\lbenite, cu visurile lor pietrificate `n tonalit\]i – cine le
asculta vocile inspirate, vocile hoinare [i animate de dor, cine le
mai purta `n inim\ spiritul [i farmecul `ntr-o alt\ epoc\, una ce
se `nstr\inase de toate acestea? Cine se mai g`ndea la chiparosul
micu] [i `nd\r\tnic de pe muntele din apropiere de Gubbio,
care, fr`nt de o furtun\ [i secerat `n dou\, continuase s\ tr\iasc\
hr\nind `n v`rf o r\muric\ nou\, chinuit\, firav\? Cine [tia c`t
valoreaz\ munca harnicei gospodine de la primul etaj, apreci-
ind cum se cuvine [i araucaria ei frumos `ngrijit\? Cine citea
noaptea slovele scrise de v\lurile de cea]\ care pluteau `n zbor
pe deasupra Rinului? Lupul de step\. {i cine c\uta pe sub
ruinele propriei sale vie]i sensul pierdut, cine suferea ceea ce
p\rea s\ fie absurd, cine tr\ia ceea ce p\rea o nebunie, cine spera
`n tain\ c\, `n tot acest haos agonic [i nebunesc, mai exista posi-
bilitatea revela]iei [i a apropierii de Dumnezeu?
Str`ngeam paharul `n palm\, proprietara voia s\ mi-l umple
iar\[i, dar eu m-am ridicat. Nu mai sim]eam defel nevoia s\
36 H E R M A N N H E S S E
beau. Mi se ar\tase d`ra aurie, mi se amintise de eternitate, de
Mozart, de stele. Pre] de o or\ eram din nou `n stare s\ respir,
s\ tr\iesc, s\ exist, nu mai eram nevoit nici s\ `ndur suferin]ele,
nici s\ m\ tem sau s\-mi fie ru[ine.
V`ntul rece `mpr\[tia ploaia m\runt\ [uier`nd pe l`ng\
felinare, pic\turile str\luceau ca ni[te fulgere sticloase, sc`nteie-
toare. Am ie[it `n strada pustie. ~ncotro s-o apuc? De-a[ fi avut
`n momentul acela o putere magic\, mi-a[ fi f\cut cadou un
salon dr\gu], stil Louis XVI, `n care c`]iva muzicieni buni mi-ar
fi interpretat dou\ sau trei piese de Händel [i de Mozart. De a[a
ceva a[ fi avut eu chef acum, a[ fi sorbit muzica aceasta senin\,
nobil\, a[a cum zeii `[i sorb nectarul. Ah, de-a[ fi avut un prie-
ten acum, un prieten undeva, `ntr-o mansard\ oarecare, c\zut
pe g`nduri la lumina lum`n\rii, cu vioara culcat\ l`ng\ el! Cum
m-a[ fi strecurat p`n\ la el `n lini[tea nop]ii, a[ fi urcat scara p`n\
sus f\r\ pic de zgomot, surprinz`ndu-l, [i, discut`nd [i ascult`nd
muzic\, am fi petrecut `n noaptea asta c`teva ore divine! Odi-
nioar\, `n anii care s-au scurs, gustasem adesea fericirea aceasta,
dar [i ea se `ndep\rtase [i se desprinsese cu timpul de mine, iar
`ntre prezentul [i trecutul meu s-au strecurat ni[te ani ofili]i.
Am pornit cu pas [ov\ielnic c\tre cas\, ridic`ndu-mi gulerul
paltonului [i lovind cu bastonul caldar`mul umed. Dar oric`t de
`ncet a[ fi parcurs drumul, tot aveam s\ ajung prea cur`nd `n
mansarda mea, `n a[a-zisul meu c\min pe care nici nu-l `n-
dr\geam, `ns\ de care nu m\ puteam lipsi, c\ci trecuse deja
vremea c`nd eram `n stare s\ petrec o noapte ploioas\ de iarn\
plimb`ndu-m\ sub cerul liber. Dar, pentru numele lui
Dumnezeu, nu voiam s\-mi stric buna dispozi]ie din seara aceea
nici din cauza ploii, nici din cauza gutei, nici din cauza
araucariei, c\ci, de[i nu puteam s\ ascult o orchestr\ de camer\
[i nici s\-mi g\sesc un prieten, singur cu vioara lui, melodia
aceea divin\ r\suna `nl\untrul meu, iar eu reu[eam s-o c`nt
pentru mine `nsumi, cu aproxima]ie, murmur`nd-o `ncet `n
ritmul respira]iei. Cu astfel de g`nduri am p\[it mai departe.
Nu, se putea tr\i [i f\r\ muzic\ de camer\, [i f\r\ prieten, [i era
Lupul de step\ 37
 stupid s\ te la[i sf`[iat de neputinciosul dor de c\ldur\ sufle-
teasc\? Singur\tatea `nsemna independen]\, iar eu mi-o dorisem
[i mi-o c`[tigasem `n decursul multor ani. Era `ntr-adev\r rece,
dar [i lini[tit\, minunat de lini[tit\ [i totodat\ imens\, ca spa]iul
rece [i lini[tit `n care se roteau stelele.
Dintr-un local de dans pe l`ng\ care tocmai treceam m\
`nt`mpin\ ca un abur de carne crud\, zvonul `nfierb`ntat [i bru-
tal al muzicii de jazz. M\ oprii o clip\; genul acesta de muzic\
avusese dintotdeauna pentru mine, `n ciuda dispre]ului meu, un
farmec secret. Jazzul m\ sc`rbea, dar `l preferam de sute de ori
oric\ruia dintre genurile muzicii contemporane, academice, c\ci
s\lb\ticia lui vioaie [i brutal\ p\trundea [i `n universul instinc-
telor mele, degaj`nd o senzualitate naiv\ [i onest\.
Am r\mas a[a o clip\, adulmec`nd, mirosind muzica stri-
dent\, ce p\rea s\ s`ngereze, am tras `n n\ri, cu furie [i poft\,
atmosfera unor asemenea localuri. Latura liric\ a acestei muzici
era onctuoas\, dulceag\, `mbibat\ de sentimentalism, cealalt\
latur\ a ei era s\lbatic\, n\b\d\ioas\ [i puternic\, dar ambele
laturi se contopeau pa[nic [i naiv `ntr-un singur tot unitar. Era
o muzic\ a declinului, la Roma, pe vremea ultimilor `mp\ra]i,
existase probabil o muzic\ asem\n\toare. Fire[te c\, `n com-
para]ie cu Bach, cu Mozart [i cu muzica adev\rat\, ea nu era
dec`t o porc\rie – dar tot a[a era [i `ntreaga noastr\ art\,
`ntreaga noastr\ g`ndire, toat\ cultura noastr\ fictiv\ atunci
c`nd o comparam cu adev\rata cultur\. Marea calitate a acestei
muzici era aceea de a fi enorm de sincer\, `n genul firii pl\cute
[i naturale a negrilor de a transmite ceva dintr-o bun\ dispozi]ie
copil\reasc\. ~mprumutase c`te ceva de la negri [i c`te ceva de la
americanii care nou\, europenilor, ni se par, `n pofida puterii
lor, adolescentini [i de o prospe]ime infantil\. Fi-va [i Europa
vreodat\ la fel? O pornise deja pe aceast\ cale? Oare noi,
cunosc\torii [i admiratorii Europei de odinioar\, ai muzicii
autentice de odinioar\, ai literaturii autentice de alt\dat\, s\ nu
fi fost dec`t o simpl\ minoritate de prost\naci [i de nevrotici
sofistica]i pe care viitorul `i va da uit\rii, r`z`nd de ei? Oare tot
38 H E R M A N N H E S S E
ceea ce noi numim „cultur\“ sau spirit, sau suflet, sau frumu-
se]e, sau sfin]enie s\ nu fi fost dec`t o stafie, ceva mort de mult
[i considerat numai de noi, de cei c`]iva nebuni, drept autentic
[i viu? Poate c\ toate acestea nu fuseser\ niciodat\ autentice [i
vii? Nu cumva noi, nebunii, ne osteneam pentru ceva ce nu
fusese dintotdeauna dec`t o fantom\?
Am intrat `n cartierul vechi al ora[ului; bisericu]a st\tea ca o
umbr\ estompat\ [i ireal\ sub v\lul cenu[iu al nop]ii. Dintr-odat\
mi-am adus aminte de ceea ce mi se `nt`mplase `n cursul serii, de
misteriosul arc ogival, de placa enigmatic\ de deasupra lui, de
cuvintele luminoase ce d\n]uiser\ `n b\taie de joc. Ce spuneau
inscrip]iile acelea? „Intrarea nu e permis\ oricui.“ {i: „Numai
pentru nebuni.“ Am cercetat cu privirea zidul vechi nutrind
tainica dorin]\ ca vraja aceea s\ se repete, ca inscrip]ia s\ m\
invite pe mine, nebunul, `n\untru, ca poarta s\ m\ lase s\ intru.
Poate c\ acolo se afla tot ceea ce-mi doream eu, poate c\ acolo
se interpreta muzica mea preferat\?
Peretele `ntunecos de piatr\ m\ privea indiferent, `nchis `n
sine, `n `ntunericul `nser\rii, afundat ad`nc `n visul s\u. {i
nic\ieri vreo poart\, nic\ieri vreun arc ogival, numai ziduri
t\cute, `ntunecoase, f\r\ nici o sp\rtur\. Am p\[it z`mbind mai
departe, adres`ndu-i zidului semne prietene[ti. „Dormi `n pace,
zidule, nu vreau s\ te trezesc. Va veni [i vremea c`nd te vor
demola sau te vor m`nji cu afi[ele lor avide, dar acum `nc\ mai
exi[ti, `nc\ mai e[ti, frumos [i lini[tit, iar mie mi-e[ti drag.“
R\s\rindu-mi brusc `n fa]\ dintr-un cotlon `ntunecat al
str\zii, un individ m\ umplu de spaim\, era un om care se
`ntorcea singur acas\ t`rziu, cu pasul obosit, cu o [apc\ pe cap,
`mbr\cat `ntr-o bluz\ albastr\, duc`nd pe um\r coada unei
pancarte [i, ag\]at\ de curea, o l\di]\ cu capacul deschis, cam `n
genul l\di]elor purtate de v`nz\tori prin pie]e. Mergea `naintea
mea obosit, nici nu se uita la mine c\ci, dac\ ar fi f\cut-o, l-a[ fi
salutat [i i-a[ fi oferit un trabuc. La lumina felinarului urm\tor
am `ncercat s\ citesc ce scria pe afi[ul s\u, pe pancarta ro[ie cu
coad\ de lemn, dar el tot o cl\tina `ncolo [i `ncoace, `nc`t n-am
Lupul de step\ 39
 putut descifra nimic. Atunci l-am strigat, rug`ndu-l s\ mi-o arate. ceilal]i, pe oamenii adev\ra]i, `i a[teapt\, c`nd vin acas\, mama
Se opri [i ]inu coada pancartei ceva mai drept, astfel `nc`t am sau nevasta, copiii, servitoarele, c`inii, pisicile.
putut citi ni[te litere care d\n]uiau buim\cite: Sco]`ndu-mi paltonul ud, am dat iar peste c\r]ulia aceea. Am
scos-o, era o c\rticic\ sub]ire de b`lci, tip\rit\ prost pe o h`rtie
SEAR| DE DISTRAC}IE ANARHIST| proast\, cam `n genul bro[urelelor numite Omul n\scut `n ianu-
TEATRU MAGIC! arie sau Cum s\ `ntinerim cu dou\zeci de ani `n opt zile?
INTRAREA NU E PERMIS| ORI... Cuib\rindu-m\ `n [ezlong [i pun`ndu-mi ochelarii, am citit
`ns\ pe coperta acestei bro[urele de b`lci, cu mirare [i cu un
– Pe dumneavoastr\ v\ c\utam, am strigat eu bucuros. Ce sentiment al destinului ce m-a s\getat f\r\ veste, urm\torul
`nseamn\ asta, sear\ de distrac]ii? Unde are loc? C`nd? titlu: Tratat despre lupul de step\. Nu este pentru oricine.
El `ns\ o pornise iar\[i. {i iat\ care era con]inutul acestei scrieri, pe care am citit-o
– Nu-i pentru oricine, zise indiferent cu o voce adormit\, `ntr-un suflet, cuprins de o curiozitate cresc`nd\:
merg`nd mai departe. Se s\turase, voia s\ se duc\ acas\.
– Sta]i, am strigat eu urm`ndu-l. Ce-ave]i acolo `n l\di]a
aceea? A[ vrea s\ cump\r ceva de la dumneavoastr\.
F\r\ s\ se opreasc\ din mers, omul scotoci mecanic `n l\di]\,
scoase o c\rticic\ [i mi-o `ntinse. Am `n[f\cat-o [i am b\gat-o `n
buzunar. ~n timp ce `mi descheiam paltonul ca s\ scot banii, el
coti pe o alee lateral\ ce ducea spre o poart\, trase poarta `n
urma lui [i disp\ru. ~n curte r\sun\ trop\itul pa[ilor s\i grei,
mai `nt`i pe caldar`m, apoi pe o scar\ de lemn, pe urm\ n-am
mai auzit nimic. {i dintr-odat\ am sim]it [i eu o oboseal\
crunt\, [i am avut sentimentul c\ se f\cuse foarte t`rziu [i c\ ar
fi bine s\ m\ `ntorc acum acas\. Am m\rit pasul [i, parcurg`nd
str\du]a de la periferie, unde toat\ lumea dormea, am ajuns
repede `n zona situat\ `ntre zidurile de ap\rare, acolo unde
locuiam [i unde, `n c\su]e curate, cu mici spa]ii verzi [i ieder\,
st\teau cu chirie func]ionari [i pensionari cu venituri modeste.
Trec`nd pe l`ng\ ieder\, pe l`ng\ iarb\, pe l`ng\ br\du], m-am
aflat `n sf`r[it `n fa]a u[ii de la intrare, am nimerit gaura cheii,
am nimerit butonul de lumin\, m-am strecurat pe l`ng\ u[ile cu
geaml`c, pe l`ng\ dulapurile lustruite [i plantele decorative, [i
mi-am descuiat c\m\ru]a, acest c\min mic [i iluzoriu, unde m\
a[teptau [ezlongul [i soba, c\limara cu cerneal\ [i cutia cu
instrumentele de pictat, Novalis [i Dostoievski, a[a cum pe

40 H E R M A N N H E S S E

TRATAT DESPRE LUPUL DE STEP|
Numai pentru nebuni
A fost odat\ un anume Harry, c\ruia i se zicea lupul de step\.
Umbla pe dou\ picioare, purta `mbr\c\minte [i era om, dar de fapt
nu era altceva dec`t un lup de step\. ~nv\]ase multe din c`te pot
`nv\]a oamenii cu mintea deschis\ [i era un b\rbat destul de
inteligent. Un singur lucru nu `nv\]ase `ns\: cum s\ fie mul]umit
de el `nsu[i [i de via]a lui. Nu era capabil de a[a ceva, era un om
nemul]umit. Lucrul acesta i se tr\gea probabil din aceea c\, `n
str\fundul inimii sale, [tia `n permanen]\ (sau avea impresia c\
[tie) c\ de fapt nu era nicidecum un om, ci un lup al stepei.
Oamenii lumina]i la minte n-au dec`t s\ polemizeze pe tema dac\
el era cu adev\rat lup, dac\ fusese transformat c`ndva prin farmece
din lup `n om, poate `nainte de a se fi n\scut, sau dac\ venise pe
lume ca om d\ruit cu sufletul unui lup de step\ [i st\p`nit de acesta,
sau dac\ nu cumva credin]a lui c\, de fapt, el este un lup era numai
o `nchipuire sau vreo boal\. De exemplu, s-ar putea ca `n copil\rie
omul acesta s\ fi fost, s\ zicem, s\lbatic, independent [i dezordonat,
ca educatorii lui s\ fi `ncercat s\ omoare fiara din el, dezvolt`ndu-i
`ns\, tocmai `n felul acesta, imagina]ia [i `nt\rindu-i certitudinea
c\ ar fi `ntr-adev\r o fiar\ mascat\ doar de pojghi]a sub]ire a
educa]iei [i omeniei. Se putea discuta `ndelung sau puteau fi scrise
c\r]i `ntregi cu privire la toate acestea; lupului de step\ `ns\ nu
42 H E R M A N N H E S S E
i-ar fi servit la nimic, c\ci lui `i era complet indiferent dac\ lupul
fusese v`r`t `ntr-`nsul prin vr\jitorii sau prin b\t\i, sau dac\ nu
exista dec`t `n `nchipuirea sufletului s\u. Nu d\dea nici o impor-
tan]\ la ce g`ndeau ceilal]i, nici chiar el `nsu[i despre toate acestea,
c\ci, oricum, supozi]iile nu alungau lupul dintr-`nsul.
Lupul de step\ avea, a[adar, dou\ firi, una de om [i alta de lup,
asta fusese soarta lui [i se prea poate ca un asemenea destin s\ nu fi
fost defel ceva deosebit sau rar. Se spune c\ ar fi fost v\zu]i mul]i al]i
oameni care dovedeau apuc\turi de c`ine sau de vulpe, de pe[te sau
de [arpe, f\r\ s\ fi `nt`mpinat din pricina aceasta dificult\]i deo-
sebite. ~n oamenii ace[tia vie]uiau laolalt\ fie omul [i vulpea, fie
omul [i pe[tele, f\r\ s\-[i cauzeze suferin]e unul altuia, ba chiar se
ajutau unul pe cel\lalt, iar `n unii oameni, care au ajuns departe [i
au trezit invidie `n jur, fericirea fusese mai mult rodul str\daniei
vulpii sau maimu]ei, dec`t a omului. Iat\ un lucru cunoscut de toat\
lumea. Dimpotriv\, `n cazul lui Harry, lucrurile st\teau altfel, omul
[i lupul nu-[i vedeau de drum al\turi [i nici nu se `ntrajutorau, ci se
urau de moarte, f\r\ contenire, a[a `nc`t existen]a unuia nu aducea
dec`t suferin]\ celuilalt, iar c`nd doi se du[m\nesc de moarte `ntr-Un
S`nge [i-Un Suflet, apoi via]a aceea nu e bun\ defel. Ei, dar fiecare
cu soarta lui, [i u[oar\ nu-i nici una...
Se `nt`mpla `ns\ ca lupul nostru de step\ s\ aib\ sentimentul c\
tr\ie[te c`nd ca lup, c`nd ca om, lucru ce se `nt`mpl\ tuturor fiin]elor
astfel amestecate, `ns\ c\, atunci c`nd era lup, omul din el st\tea
mereu la p`nd\ uit`ndu-se cu aten]ie, c`nt\rind [i judec`nd – iar `n
timp ce era om, lupul proceda la fel. De exemplu, c`nd Harry era om
[i `i venea o idee frumoas\, avea un sim]\m`nt subtil, nobil ori
s\v`r[ea ceea ce se cheam\ o fapt\ bun\, lupul dintr-`nsul `[i ar\ta
col]ii, r`dea [i `i ar\ta cu o ironie ucig\toare c`t de ridicol este acel
spectacol al noble]ei pentru un animal de step\, un lup care, `n
inima lui, [tia de altfel foarte bine ce-i era pe plac, adic\ s\ goneasc\
singuratic prin stepe, din c`nd `n c`nd s\ bea s`nge sau s\ dea t`rcoale
unei lupoaice – iar, din punctul de vedere al lupului, fiecare gest
uman devenea `nfior\tor de caraghios [i jenant, stupid [i vanitos.
Dar acela[i lucru se `nt`mpla [i atunci c`nd Haller se sim]ea [i se
Lupul de step\ 43
 comporta ca un lup, ar\t`ndu-[i col]ii, sim]ind c\-i ur\[te [i-i du[-
m\ne[te de moarte pe to]i oamenii, cu apuc\turile [i moravurile lor
ipocrite [i depravate. C\ci, `n asemenea momente, partea de om
dintr-`nsul st\tea la p`nd\, ]in`ndu-l pe lup sub observa]ie, numindu-l
animal [i fiar\, stric`ndu-i [i `nvenin`ndu-i orice bucurie pe care i-o
de[tepta firea lui simpl\, s\n\toas\ [i s\lbatic\ de lup.
Cam a[a st\teau lucrurile `n cazul lupului de step\ [i oricine `[i
poate imagina c\ via]a lui Harry nu era tocmai pl\cut\ [i fericit\.
Dar nu trebuie s\ se `n]eleag\ nici c\ era peste m\sur\ de nefericit (cu
toate c\ el `nsu[i avea de fapt aceast\ impresie, de altfel ca orice alt
om care consider\ c\ nu exist\ suferin]e mai mari dec`t ale sale).
Despre nimeni n-ar trebui s\ se afirme a[a ceva. Dup\ cum nici cel
care nu are un lup `ntr-`nsul nu trebuie s\ fie neap\rat fericit. Iar
p`n\ [i `n cea mai nefericit\ via]\ exist\ clipe `nsorite [i mici flori de
fericire ivite printre nisip [i pietre. A[a [i cu lupul de step\. De cele
mai multe ori era, incontestabil, foarte nefericit, fiind `n stare s\-i
nefericeasc\ [i pe al]ii, pe care `i iubea sau de care era iubit. C\ci to]i
cei care `l `ndr\geau nu vedeau `n el dec`t o singur\ latur\. Unii
dintre ei `l iubeau ca pe un om delicat, inteligent [i deosebit, [i
erau `ngrozi]i [i decep]iona]i c`nd descopereau lupul dintr-`nsul.
{i n-aveau `ncotro, c\ci Harry, ca orice fiin]\, voia s\ fie `ndr\git
`n totalitatea lui, nefiind capabil s\ ascund\ sau s\ nege lupul
dintr-`nsul, mai ales c\ ar fi trebuit s\-i mint\ pe aceia la a c\ror
dragoste r`vnea. Mai erau `ns\ [i c`te unii care `ndr\geau tocmai
lupul din el, tocmai libertatea, s\lb\ticia lui, imposibilitatea de a
fi `mbl`nzit, surprizele lui periculoase [i for]a lui, dar [i ei erau
profund decep]iona]i, f\c`ndu-[i o impresie lamentabil\ `n mo-
mentul `n care se dovedea brusc c\ lupul r\u [i s\lbatic mai era [i
om, nutrind dorin]a de bun\tate [i delicate]e, voind chiar s\ asculte
Mozart, s\ citeasc\ versuri, [i aspir`nd la idealuri umane. {i tocmai
ace[tia din urm\ se ar\tau de cele mai multe ori deosebit de deza-
m\gi]i [i sup\ra]i, a[a `nc`t lupul de step\ contamina cu propria
dualitate [i sf`[iere toate destinele cu care se `nt`lnea.
Dar cine crede c\ `l cunoa[te pe lupul de step\ [i c\ `[i poate
imagina c`t de jalnic\ [i destr\mat\ este via]a lui, acela gre[e[te,
44 H E R M A N N H E S S E
ne[tiind nici pe departe totul. El nu [tie c\ (a[a cum nu exist\ regul\
f\r\ excep]ii [i cum Dumnezeu `ndr\ge[te uneori mai degrab\ pe un
p\c\tos dec`t pe nou\zeci [i nou\ de oameni drep]i) [i Harry mai
avea, a[adar, momentele sale privilegiate, fericite, c\ putea [i el s\
respire, s\ g`ndeasc\ [i s\ simt\, pe de-a-ntregul [i liber, c`nd numai
ca un lup, c`nd numai ca un om, ba alt\dat\, `n anumite momente,
foarte rare, cei doi reu[eau s\ se `mpace [i s\ tr\iasc\ unul de dragul
celuilalt, a[a `nc`t nu numai c\ unul dormea `n vreme ce cel\lalt
st\tea de veghe, ci se [i sprijineau reciproc, fiecare d\ruind celuilalt
puterea lui. Se p\rea c\ [i `n via]a acestui om, ca pretutindeni pe
lumea asta, obi[nuin]a, cotidianul, lucrurile cunoscute [i ordinea
nu aveau alt scop, dec`t acela de a-[i permite, din c`nd `n c`nd, un
r\gaz m\surat `n secunde pentru a fi str\punse [i a face loc neo-
bi[nuitului, minunii [i `ndur\rii. Puteau oare aceste scurte [i rare
clipe de fericire s\ ofere echilibru [i calm nemilosului destin al
lupului de step\, `nc`t fericirea [i chinul s\-[i ]in\ p`n\ la urm\
cump\n\ dreapt\ sau fericirea scurt\, dar uria[\, a celor c`teva
clipe `i absorbeau toat\ suferin]a, `mbog\]indu-l? Iat\ `ntreb\ri la
care n-au dec`t s\ reflecteze dup\ bunul lor plac cei care nu au
altceva mai bun de f\cut. Chiar [i lupul de step\ reflecta adesea la
toate acestea [i acelea erau zilele sale sterile [i f\r\ rost.
La toate acestea trebuie s\ mai ad\ug\m ceva. Exist\ destul de
mul]i oameni de genul lui Harry, iar din aceast\ categorie fac parte
mai ales arti[tii. ~n to]i ace[ti oameni s\l\[luiesc laolalt\, `ntr-o
`mbinare [i `ntrep\trundere du[m\noas\ [i haotic\, asem\n\toare
cu aceea a lupului [i omului `n Harry, c`te dou\ suflete, c`te dou\
fiin]e, dumnezeiescul [i diabolicul, s`ngele mamei [i cel al tat\lui,
capacitatea de a fi ferici]i [i aceea de a suferi. {i oamenii ace[tia, care
duc o via]\ plin\ de nelini[te, tr\iesc, uneori, `n rarele lor momente
de fericire, sentimente at`t de puternice [i de o fericire mai presus de
cuvinte, spuma fericirii de o clip\ se ridic\ uneori p`n\ la culmi
`nalte [i str\lucitoare, trec`nd dincolo de marea suferin]ei, a[a `nc`t
str\lucirea efemer\ a unei asemenea fericiri se r\sfr`nge [i asupra
celorlal]i, fermec`ndu-i. ~ntocmai ca spuma fugar\ [i de pre] a
fericirii la suprafa]a unei m\ri de suferin]\ se nasc [i acele opere de
Lupul de step\ 45
 art\, `n care un individ solitar se `nal]\, prin suferin]\, pre] de un
ceas, deasupra destinului s\u, at`t de sus, `nc`t fericirea lui str\luce[te
ca o stea pe care cei ce o v\d o consider\ etern\, confund`nd-o cu
propriul vis de fericire. To]i ace[ti oameni, indiferent de felul cum
s-ar putea numi operele sau faptele lor, nu au, `n fond, nici un fel de
via]\, adic\ via]a lor nu este existen]\, nu are o `nf\]i[are anume, ei
nu s`nt nici eroi, nici arti[ti, nici g`nditori, `n felul `n care al]ii s`nt
judec\tori, medici, cizmari sau profesori, ci via]a lor e o fr\m`ntare
etern\ [i `ndurerat\, ca mi[carea talazurilor care se sparg de st`nci, e
nefericit\ [i dureros sf`[iat\, e groaznic\ [i golit\ de sens, pentru cine
nu este preg\tit s\ o descopere `n acele tr\iri, fapte, idei [i opere rare,
ce str\lucesc deasupra haosului unei asemenea vie]i. Printre oamenii
de acest gen a `ncol]it ideea periculoas\ [i `nsp\im`nt\toare c\, pro-
babil, `ntreaga existen]\ a omenirii nu ar fi dec`t o eroare fatal\, o
progenitur\ frenetic\ [i nereu[it\ a mumei primordiale, o s\lbatic\
[i `nfior\toare tentativ\ e[uat\ a naturii. Tot printre ei s-a n\scut
`ns\ [i ideea contrar\, dup\ care s-ar putea ca omul s\ nu fie doar un
animal c`t de c`t ra]ional, ci [i o odrasl\ a zeilor, sortit\ nemuririi.
Fiecare categorie de oameni `[i are semnul ei distinctiv, propriile
caracteristici, fiecare `[i are virtu]ile [i viciile sale, fiecare `[i are
p\catul s\u de moarte. Unul dintre semnele distinctive ale lupului de
step\ consta `n aceea c\ el era un om al crepusculului. Diminea]a era
pentru el perioada proast\ a zilei, `i era team\ de ea, c\ci niciodat\
nu i-a adus ceva bun. Nicic`nd `n via]a lui nu a fost vesel cu
adev\rat diminea]a, n-a f\cut nimic bun `nainte de pr`nz, n-a avut
nici un fel de idei bune, nu a fost `n stare s\-[i procure sie[i ori
altcuiva o bucurie. Abia `n cursul dup\-amiezii se `nc\lzea [i se `n-
viora `ncetul cu `ncetul [i, abia spre sear\ devenea, `n zilele lui bune,
productiv [i alert pentru ca, uneori, bucuria lui s\ ajung\ la
incandescen]\. De aici [i nevoia de singur\tate [i de independen]\.
Nici un alt om nu resim]ise vreodat\ o nevoie mai profund\, mai
p\tima[\ de independen]\. ~n anii s\i de tinere]e, pe c`nd era `nc\
s\rac [i f\cea eforturi s\-[i c`[tige p`inea, prefera s\ sufere de foame
[i s\ umble `n haine jerpelite, numai ca s\-[i salveze f\r`ma lui de
independen]\. Nu s-a v`ndut vreodat\ pentru bani sau pentru un
46 H E R M A N N H E S S E
trai bun nici femeilor, nici magna]ilor, a dat cu piciorul [i a refu-
zat de sute de ori toate acele lucruri care, privite cu ochii altora,
reprezentau un avantaj sau o fericire pentru el, urm\rind `n schimb
s\-[i salveze libertatea. Nici un g`nd nu i se p\rea mai nesuferit [i
mai `ngrozitor dec`t acela c\ ar fi nevoit s\ `ndeplineasc\ o func]ie
oarecare, s\ respecte o anumit\ organizare a zilelor [i anilor, s\ se
supun\ altora. Ura de moarte biroul, cancelaria sau locul de munc\
al unui func]ionar [i co[marul cel mai crunt era prizonieratul `ntr-o
cazarm\. {tia s\ se sustrag\ tuturor acestor situa]ii, adesea cu pre]ul
unor jertfe imense. Iat\ `n ce constau t\ria [i virtutea lui, `n aceast\
privin]\ era ne`nduplecat [i incoruptibil, `n aceast\ privin]\ avea
un caracter solid [i nesinuos. Numai c\ din aceast\ virtute
decurgeau, la r`ndul lor, `n mod direct, suferin]a [i destinul s\u. I se
`nt`mpla [i lui acela[i lucru ca tuturor celorlal]i: ceea ce c\uta [i
dorea cu `nc\p\]`nare, din toat\ fiin]a sa, reu[ea s\ ob]in\, dar `ntr-o
m\sur\ mult mai mare dec`t i-ar fi putut prii unui om. Tot ceea ce
la `nceput `nsemnase visul [i fericirea lui se transformase mai apoi
`ntr-un destin amar. Puterea `i vine de hac potentatului, banul bog\-
ta[ului, slug\rnicia slugii, patima p\tima[ului. {i tot a[a indepen-
den]a `i veni de hac lupului de step\. ~[i atinsese scopul, devenise din
ce `n ce mai independent, nimeni nu-i d\dea porunci, nu era nevoit
s\ dea ascultare nim\nui, hot\r`nd singur, `n deplin\ libertate, asu-
pra a tot ceea ce trebuia s\ fac\ sau nu. C\ci orice om puternic `[i
atinge f\r\ gre[ scopul spre care `l poart\ instinctul s\u adev\rat.
Dar, tr\ind `n deplina libertate la care ajunsese, Harry constat\
dintr-odat\ c\ libertatea lui era de fapt moarte, c\ r\m\sese singur,
c\ lumea `i d\dea pace `ntr-un mod `ngrijor\tor, c\ oamenii nu-l
mai interesau deloc, ba chiar c\ nici propria persoan\ nu-l mai
interesa, c\ `ncepuse s\ se sufoce `ncetul cu `ncetul `n aerul tot mai
rarefiat al independen]ei [i al `nsingur\rii sale. C\ci acum situa]ia
se schimbase, iar singur\tatea [i independen]a nu mai reprezentau
n\zuin]a [i scopul, ci destinul, condamnarea lui, dorin]a magic\ i
se `ndeplinise, [i el nu mai putea s\ dea `napoi, nu-i mai era de
nici un folos s\-[i `ntind\ bra]ele, animat de dor [i de bun\voin]\,
`n inten]ia de a se uni cu ceilal]i din jurul s\u: acum era p\r\sit
Lupul de step\ 47
 de toat\ lumea. Cu toate acestea, nimeni nu-l ura [i nu-i ar\ta
dezgust. Dimpotriv\, avea foarte mul]i prieteni. Mul]i oameni `l
agreau. Dar nu avea parte dec`t de simpatie [i de amabilitate, era
invitat, i se f\ceau cadouri, i se adresau scrisori dr\gu]e, `ns\ nimeni
nu se apropia de el, nic\ieri nu se `nfiripa vreo leg\tur\, nimeni nu
avea de g`nd, nimeni nu dorea [i nici nu era `n stare s\-i `mp\r-
t\[easc\ modul de via]\. Era `nconjurat acum de aerul celor sin-
guratici, de o atmosfer\ de calm, lumea `nconjur\toare aluneca, se
`ndep\rta de el, c\ci se g\sea incapabil s\ `ntre]in\ rela]ii [i nici
voin]a, nici dorul nu-i puteau `nfr`nge aceast\ neputin]\. Iat\
care era una dintre caracteristicile importante ale vie]ii sale.
O alta era aceea c\ f\cea parte din categoria sinuciga[ilor. Aici
trebuie spus ce gre[it este s\ se considere c\ sinuciga[ii ar fi numai
oamenii care se omoar\ cu adev\rat. Printre ace[tia exist\ chiar
foarte mul]i oameni care nu devin sinuciga[i dec`t oarecum `nt`m-
pl\tor [i care, `n esen]\, nu s`nt neap\rat predispu[i la sinucidere.
Printre oamenii lipsi]i de personalitate, de o puternic\ not\
proprie, de un destin ferm, printre in[ii de duzin\ [i de turm\
exist\ unii care mor prin sinucidere f\r\ a apar]ine totu[i tipului
de sinuciga[i, din cauz\ c\ le lipse[te nota proprie [i `nsemnul
distinct, `n vreme ce, pe de alt\ parte, printre cei care, `n esen]\,
s`nt sinuciga[i, exist\ mul]i, foarte mul]i, poate cei mai mul]i, care
nu-[i vor curma nicic`nd zilele. „Sinuciga[ul“ – iar Harry era [i el
unul – nu trebuie neap\rat s\ `ntre]in\ `n via]a sa o leg\tur\
deosebit de puternic\ cu moartea – se poate face acest lucru [i f\r\
a fi sinuciga[. Ceea ce `l caracterizeaz\ pe sinuciga[ este `ns\
impresia c\ eul s\u reprezint\, indiferent dac\ pe bun\ dreptate sau
nu, un germene deosebit de periculos, `ndoielnic [i periclitat al
naturii, expus primejdiilor [i p\scut f\r\ `ntrerupere de asemenea
pericole extreme, de parc\ ar sta pe v`rful cel mai `ngust al unei
st`nci, o adiere din exterior sau cea mai mic\ sl\biciune interioar\
fiind suficiente pentru a-l face s\ se pr\bu[easc\ `n abis. Traiectoria
destinului unor oameni de genul acesta se caracterizeaz\ prin aceea
c\ sinuciderea reprezint\ pentru ei, cel pu]in `n propria lor
`nchipuire, modalitatea cea mai plauzibil\ de a muri. Premisa
48 H E R M A N N H E S S E
unei asemenea st\ri suflete[ti, remarcat\ aproape `ntotdeauna `nc\
din fraged\ tinere]e, stare care `i `nso]e[te pe ace[ti oameni pe
parcursul `ntregii lor vie]i, nu este defel o lips\ de vitalitate, c\ci,
dimpotriv\, printre „sinuciga[i“ exist\ [i firi extraordinar de
tenace, avide [i `ndr\zne]e. Dar, dup\ cum unele organisme s`nt
cuprinse de febr\ p`n\ [i la cel mai ne`nsemnat simptom de boal\,
tot a[a exist\ [i firile acestea pe care noi le numim „sinuciga[e“ [i
care `ntotdeauna s`nt foarte sensibile [i sentimentale, manifest`nd
`nclina]ia de a `mbr\]i[a cu ardoare ideea sinuciderii la cea mai
mic\ zguduire. Dac\ ar fi s\ existe o [tiin]\ care s\ aib\ curajul [i
responsabilitatea de a se ocupa de om, [i nu doar de mecanismul
fenomenelor vie]ii, dac\ am avea un fel de antropologie sau de
psihologie, toat\ lumea ar cunoa[te lucrurile acestea.
Tot ceea ce am spus aici despre sinuciga[i se refer\, desigur, numai
la fenomenele de suprafa]\, fiind vorba de psihologie, adic\ de un
domeniu al fizicii. Din punct de vedere metafizic, lucrul acesta ni se
prezint\ altfel [i mult mai limpede, c\ci, privi]i astfel, „sinuciga[ii“
ne apar ca ni[te oameni cuprin[i de sentimentul de vinov\]ie al
individualiz\rii, ca ni[te suflete care nu mai consider\ c\ des\-
v`r[irea [i propria modelare reprezint\ scopul vie]ii lor, ci dizol-
varea lor, reintegrarea lor `n mum\, reintegrarea `n Dumnezeu,
reintegrarea `n cosmos. Multe dintre aceste firi s`nt incapabile s\
comit\ actul concret al sinuciderii, din cauz\ c\ [i-au dat seama `n
profunzime de p\catul pe care l-ar s\v`r[i astfel. Dar noi trebuie
s\-i consider\m totu[i sinuciga[i, deoarece m`ntuirea ei o v\d nu `n
via]\, ci `n moarte, ei s`nt gata s\ se dea `n l\turi [i s\ se sacrifice,
s\ dispar\ [i s\ se `ntoarc\ la `nceputul `nceputurilor.
A[a cum orice for]\ poate (ba `n unele condi]ii chiar trebuie) s\
devin\ o sl\biciune, la fel se poate ca, dimpotriv\, sinuciga[ul tipic
s\-[i transforme sl\biciunea aparent\ `n for]\ [i reazem, lucru care
se `nt`mpl\ chiar extraordinar de des. Un asemenea caz este [i cel
al lui Harry, lupul de step\. Asemeni miilor de oameni de acest
gen, el transformase ideea c\ drumul spre moarte `i este deschis `n
orice clip\ nu numai `ntr-un melancolic joc al imagina]iei ado-
lescentine, ci `[i f\cuse din g`ndul acesta m`ng`ierea [i sprijinul s\u.
Lupul de step\ 49
 Este adev\rat c\ orice zguduire, orice durere, orice situa]ie nefa-
vorabil\ a vie]ii trezea de `ndat\ `n el, ca de altfel `n to]i oamenii
de genul lui, dorin]a de a se eschiva prin moarte. El `ns\ `[i crease
treptat din `nclina]ia aceasta o adev\rat\ filozofie pus\ `n slujba
vie]ii. Familiarizarea cu g`ndul c\, `n caz de pericol, `i este deschis\
acea cale de sc\pare `l `nt\rea, `i stimula curiozitatea de a gusta din
plin durerile [i necazurile, iar c`nd se afla `ntr-o stare deplorabil\
era c`teodat\ capabil s\ nutreasc\ sentimente de dureroas\ bucurie,
un fel de bucurie p\guboas\, zic`ndu-[i: „Iat\, s`nt curios s\ v\d c`t
poate suporta totu[i un om! C`nd voi fi atins limita suportabilului
nu va trebui dec`t s\ deschid u[a [i am sc\pat.“ Exist\ foarte mul]i
sinuciga[i c\rora tocmai un asemenea g`nd le insufl\ for]e
neobi[nuite.
Pe de alt\ parte, to]i sinuciga[ii s`nt familiariza]i [i cu lupta
`mpotriva ispitei de a se sinucide. Fiecare dintre ei [tie foarte bine,
`ntr-unul din cotloanele sufletului s\u, c\ sinuciderea reprezint\ o
cale de ie[ire, care `ns\ nu este dec`t o cale `ntru c`tva jalnic\ [i
nelegitim\ de sc\pare `n caz de pericol, c\ `n fond este mai frumos
[i mai m\re] s\ fii `nfr`nt [i culcat la p\m`nt de via]a `ns\[i dec`t de
propria m`n\. Aceast\ [tiin]\, aceast\ con[tiin]\ `nc\rcat\ are
acela[i izvor ca [i con[tiin]a `nc\rcat\ a a[a-zi[ilor adep]i ai auto-
satisfacerii, determin`ndu-i pe cei mai mul]i dintre „sinuciga[i“ s\
duc\ o permanent\ lupt\ `mpotriva ispitei. Ei lupt\ la fel cum
cleptomanul lupt\ `mpotriva viciului s\u. Lupul de step\ cuno[tea
[i el foarte bine lupta aceasta, c\ci o dusese cu cele mai diverse arme.
~n cele din urm\, pe la v`rsta de patruzeci [i [apte de ani, `i veni o
idee fericit\, nu lipsit\ de umor, o idee care deseori `i umplea inima
de bucurie. Hot\r`se ca `n ziua celei de a cincizecea anivers\ri a zilei
lui de na[tere s\-[i permit\ s\ se sinucid\. Conform `n]elegerii cu el
`nsu[i, `n ziua aceea urma s\ r\m`n\ la latitudinea lui dac\ va face
sau nu uz de ie[irea prev\zut\ pentru caz de pericol, dup\ cum va
avea chef atunci. Acum n-avea dec`t s\ i se `nt`mple orice, s\ se
`mboln\veasc\, s\ r\m`n\ s\rac, s\ sufere [i s\ se am\rasc\ – toate
acestea erau acum sorocite, mai puteau dura c`]iva ani, c`teva luni,
c`teva zile, al c\ror num\r se mic[ora zi de zi! {i `ntr-adev\r,
50 H E R M A N N H E S S E
suport\ cu mai mult\ u[urin]\ anumite necazuri care, mai `nainte,
l-ar fi chinuit mai profund [i vreme mai `ndelungat\ poate p`n\ `n
ultima fibr\ a inimii lui. Dac\ dintr-un motiv anume `i mergea
deosebit de r\u, dac\ sec\tuirii, `nsingur\rii [i s\lb\ticirii vie]ii
sale li se mai ad\ugau dureri sau pierderi deosebite, putea s\ le spun\
acum durerilor: „Ave]i r\bdare, peste doi ani voi fi eu st\p`nul
vostru!“ Apoi se l\sa cu tandre]e `n voia g`ndului c\ `n diminea]a
celei de a cincizecea anivers\ri a na[terii sale vor sosi scrisori [i
felicit\ri, `n vreme ce el, bizuindu-se pe briciul s\u, `[i va lua r\-
mas-bun de la toate durerile [i va `nchide u[a dup\ sine. Pe urm\,
guta din oasele lui, melancolia, durerea de cap [i durerea de burt\
n-aveau dec`t s\ vad\ `ncotro o vor apuca.
Ne-a mai r\mas s\ explic\m acest fenomen particular care era
lupul de step\ [i `ndeosebi rela]iile lui caracteristice cu mediul
burghez, ar\t`nd c\ aceste aspecte derivau din legi fundamentale. S\
lu\m, a[adar, drept punct de plecare, fiindc\ se afl\ la `ndem`n\,
raporturile sale cu tot ceea ce este „burghez“!
Lupul de step\ se situa, dup\ propria concep]ie, total `n afara
lumii burgheze, deoarece nu [tia ce este via]a de familie sau ambi]ia
social\. Privindu-se pe sine ca persoan\ particular\, se sim]ea c`nd
un excentric, un eremit boln\vicios, c`nd un individ situat peste
medie, dotat cu facult\]i geniale, dep\[ind ne`nsemnatele norme ale
unei vie]i mediocre. ~l dispre]uia cu bun\ [tiin]\ pe burghez [i se
m`ndrea c\ nu este [i el la fel cu acesta. Totu[i, `n unele privin]e
tr\ia `ntru totul ca un burghez, avea bani la banc\, `[i ajuta c`te o
rud\ s\rac\, se `mbr\ca nepreten]ios, dar corect [i discret, `ncerc`nd
s\ tr\iasc\ `n bun\ regul\ cu poli]ia, cu oficiul fiscal [i cu alte ase-
menea institu]ii ale puterii. De asemenea, un dor viguros, tainic, `l
atr\gea `ntruna spre lumea m\rginit\ a burgheziei, spre casele
lini[tite ale familiilor de treab\ cu gr\dinile lor curate, cu sc\rile
str`mte [i cu toat\ atmosfera lor modest\ de ordine [i cumsec\denie.
~i pl\cea s\ aib\ micile lui vicii [i extravagan]e, s\ se simt\ ca un
om deosebit sau genial care tr\ia `n afara lumii burgheze, dar ca s\
ne exprim\m astfel, nu tr\ia [i nu locuia niciodat\ `n acele
provincii ale vie]ii unde nu mai existau obiceiuri burgheze. Nu se
Lupul de step\ 51
 sim]ea la el acas\ nici `n atmosfera oamenilor puternici, de excep]ie,
nici `n r`ndul r\uf\c\torilor sau dezmo[teni]ilor soartei, ci r\m`nea
s\ locuiasc\ `n provincia burghezilor, cu normele [i atmosfera
c\rora se afla `n contact permanent, chiar dac\ acesta lua forma
opozi]iei [i revoltei. ~n afar\ de aceasta, fusese educat `n spiritul
micii burghezii, de la care mai p\stra o mul]ime de no]iuni [i de
[abloane. Din punct de vedere teoretic n-avea absolut nimic `mpo-
triva t`rfelor, dar personal n-ar fi fost `n stare s\ ia `n serios o t`rf\
[i n-ar fi considerat-o niciodat\ ca pe o egal\ cu sine. Putea s\
`ndr\geasc\, `ntocmai ca pe propriul frate, un delincvent politic, un
revolu]ionar sau un escroc intelectual, oameni pe care statul [i
societatea `i dispre]uiau, `ns\ n-ar fi [tiut ce altceva s\ fac\ pentru
un ho], un sp\rg\tor sau un criminal feroce dec`t s\-i comp\ti-
measc\ `ntr-un mod destul de burghez.
~n felul acesta el recuno[tea [i `ncuviin]a mereu, printr-o
latur\ a firii [i faptelor sale, tot ceea ce comb\tea [i nega prin
cealalt\. Crescut `n c\minul unei familii burgheze culte, `n tipa-
rul unor forme [i moravuri solide, continua s\ fie legat printr-o
bun\ parte a sufletului s\u de r`nduielile acestei lumi, chiar [i
dup\ ce se individualizase demult, dep\[ind limita posibil\ a obi-
ceiurilor burgheze, eliber`ndu-se de con]inutul idealurilor [i con-
vingerilor burgheze.
„Spiritul burghez“, `n]eles ca o stare permanent\ a condi]iei
umane, nu `nseamn\ nimic altceva dec`t o `ncercare de a atinge
echilibrul, n\zuin]a spre o medie echilibrat\ `ntre numeroasele
extreme [i polarit\]i contrastante ale comportamentului uman.
Dac\ lu\m ca exemplu una dintre aceste bipolarit\]i contrastante,
s\ spunem pe aceea a sfin]eniei [i a desfr`n\rii, pilda noastr\ va fi
`n]eleas\ de `ndat\. Omul are posibilitatea s\ se dedice pe deplin
domeniului spiritual, `ncerc\rii de a se apropia de dumnezeire,
idealului evlaviei. {i invers, are, de asemenea, posibilitatea de a se
dedica vie]ii instinctuale, chem\rii, sim]urilor sale, `ndrept`ndu-[i
toat\ str\dania spre satisfacerea unor pl\ceri de moment. Prima cale
duce spre evlavie, spre martiriul spiritual, spre unirea cu Dumnezeu.
Cealalt\ duce spre desfr`nare, spre martiriul instinctual, spre unirea
52 H E R M A N N H E S S E
cu putreziciunea. Burghezul `ncearc\ s\ tr\iasc\ undeva `ntre cele
dou\ c\i, `ntr-o zon\ potolit\, de mijloc. El nu se va abandona
niciodat\, nu se va d\rui nici be]iei sim]urilor, nici ascezei, nu va
fi niciodat\ martir, niciodat\ dispus s\ se nimiceasc\ – dimpotriv\,
idealul s\u nu este sacrificarea, ci conservarea eului, str\dania sa nu
urm\re[te s\ ating\ nici evlavia, nici contrariul ei, d\ruirea f\r\ re-
zerve `i este insuportabil\, el vrea s\ se pun\ `n slujba lui
Dumnezeu, fire[te, dar totodat\ s\ celebreze be]ia sim]urilor, vrea
s\ fie virtuos, de ce nu, dar totodat\ dore[te s\ se simt\ bine [i
confortabil pe p\m`nt. Pe scurt, `ncearc\ s\ se plaseze `ntre extreme,
`n zona prielnic\, lipsit\ de furtuni puternice, a modera]iei, lucru
pe care [i reu[e[te s\-l fac\, jertfind `ns\ pentru aceasta intensitatea
de tr\ire [i sim]ire oferite de o via]\ ce tinde spre absolut [i extreme.
Nu se poate tr\i intens dec`t `n detrimentul propriului eu. Dar
burghezul nu pre]uie[te nimic mai mult dec`t acest eu al s\u (un eu,
de altfel, slab dezvoltat, rudimentar). A[adar, cu pre]ul intensit\]ii,
el `[i asigur\ conservarea [i securitatea, alege lini[tea sufleteasc\
`n locul devo]iunii fa]\ de Dumnezeu, tihna `n locul pl\cerii,
comoditatea `n locul libert\]ii, temperatura pl\cut\ `n locul
jarului ucig\tor. De aceea, burghezul este, `n esen]\, o creatur\ cu
un slab impuls vital, fricoas\, care se teme de orice sacrificiu
personal [i este u[or de guvernat. Din aceast\ cauz\ a substituit pu-
terea cu majoritatea, for]a cu legea, responsabilitatea cu procedeul
supunerii la vot.
Este limpede c\ o asemenea fiin]\ slab\ [i fricoas\ nu poate
supravie]ui, chiar dac\ ar exista `ntr-un num\r oric`t de mare, [i c\
datorit\ caracteristicilor sale nu ar putea avea pe lumea asta alt
rol dec`t acela al unei turme de mioare r\t\cite printre lupii ce
hoin\resc `n libertate. Cu toate acestea vedem c\, de[i `n perioadele
guvernate de firi foarte puternice, burghezul este pus de `ndat\ la
zid, totu[i el nu piere niciodat\, ba chiar pare din c`nd `n c`nd s\
st\p`neasc\ lumea. Cum de este posibil a[a ceva? Nici m\rimea
turmei sale, nici virtutea, nici faimosul lui common sense, nici
modul de organizare nu ar avea suficient\ putere ca s\-l salveze de
la pieire. Nici un medicament din lume nu poate salva via]a acelui
Lupul de step\ 53
 om a c\rui vitalitate a sl\bit at`t de mult. {i cu toate acestea bur-
ghezia tr\ie[te, puternic\ [i `nfloritoare. – De ce?
R\spunsul este urm\torul: datorit\ lupilor de step\. ~ntr-ade-
v\r, for]a vital\ a burgheziei nu se bazeaz\ nicidecum pe atributele
membrilor ei obi[nui]i, ci pe cele ale deosebit de numero[ilor
nonconformi[ti pe care ea e capabil\ s\-i tolereze, datorit\ confuziei
[i elasticit\]ii idealurilor sale. ~n s`nul burgheziei tr\ie[te `n per-
manen]\ o mare mul]ime de firi puternice [i s\lbatice. Harry,
lupul nostru de step\, este un exemplu caracteristic. El, cel care [i-a
dezvoltat `ntr-at`t individualitatea `nc`t a `ntrecut cu mult dimen-
siunea accesibil\ a unui burghez, el, cel care cunoa[te `n egal\
m\sur\ [i pl\cerea medita]iei, [i bucuriile tulburi ale urii, [i ale urii
de sine, el, cel care detest\ legea, virtutea [i acel common sense,
tocmai el este cu toate acestea, f\r\ voia lui, prizonierul obiceiurilor
burgheze, de care nu se poate debarasa. {i `n felul acesta vie]uiesc de
jur-`mprejurul masei propriu-zise a adev\ratei burghezii p\turi
largi de oameni, mii [i mii de vie]i [i de min]i luminate care, luate
fiecare `n parte, au dep\[it limitele burgheze [i ar avea voca]ia unei
existen]e `n absolut, dar fiind legate prin sentimente infantile de
obiceiurile burgheze [i molipsindu-se `n mare parte de sc\derea
vitalit\]ii, continu\, `ntr-un fel, s\ r\m`n\ legate de burghezie, s\ i
se supun\, s\-i r\m`n\ `ndatorate [i s\ o slujeasc\. ~ntruc`t bur-
ghezia a r\st\lm\cit `n felul ei principiul celor mai mari: Cine nu
este `mpotriva mea este cu mine!
Dac\ analiz\m sufletul lupului de step\ `n sensul acesta, afl\m
c\ avem de-a face cu un om pe care `nsu[i gradul `nalt de indi-
vidualizare atins l-a `mpedicat s\ devin\ un burghez, c\ci orice
exagerare a individualiz\rii se `ntoarce `mpotriva eului, ame-
nin]`nd s\-l distrug\ din nou. Observ\m c\ el simte `ntr-`nsul
imbolduri puternice at`t c\tre evlavie c`t [i spre desfr`u, `ns\ fie
dintr-o sl\biciune oarecare, fie din iner]ie, el nu a putut s\-[i ia
av`nt, pentru a ajunge `n libertatea [i s\lb\ticia spa]iului cosmic,
continu`nd s\ graviteze `n jurul constela]iei materne a burgheziei.
Aceasta era pozi]ia lui `n spa]iul lumii, acestea `i erau inde-
penden]ele. Cei mai mul]i dintre intelectuali, cea mai mare parte a
54 H E R M A N N H E S S E
arti[tilor apar]in aceluia[i tip. Numai aceia dintre ei care s`nt mai
puternici se `nal]\ dincolo de atmosfera p\m`ntului burghez,
ajung`nd `n cosmos, `n vreme ce to]i ceilal]i se resemneaz\ ori
accept\ compromisurile, dispre]uind burghezia, c\reia totu[i `i
apar]in, vitaliz`nd-o [i pream\rind-o, fiind nevoi]i, `n cele din
urm\, s\ o sus]in\ pentru a supravie]ui ei `n[i[i. Aceste nenum\rate
existen]e nu reu[esc s\ ating\ tragicul, av`nd parte, `n schimb, de un
remarcabil ghinion [i de o zodie proast\, `n al c\rei iad fierb
talentele lor, p`n\ ce devin roditoare. Pu]ini dintre ei reu[esc s\ se
elibereze [i s\ g\seasc\ drumul spre absolut, disp\r`nd `ntr-un mod
demn de toat\ admira]ia; acestea s`nt personajele tragice, iar
num\rul lor este redus. Ceilal]i, `n schimb, cei care r\m`n lega]i [i
ale c\ror talente se bucur\ deseori de succes `n r`ndurile burgheziei,
ei au acces la un al treilea imperiu, la o lume imaginar\, dar
suveran\: aceea a umorului. Nelini[ti]ii lupi de step\, f\pturile
acestea care sufer\ `ngrozitor, ne`ntrerupt, [i c\rora le lipse[te vlaga
necesar\ tragicului [i p\trunderii `n spa]iul astral simt chemarea
spre absolut, dar nu s`nt capabili s\ tr\iasc\ `n concordan]\ cu ea:
`n momentul c`nd, datorit\ suferin]ei, spiritul li s-a `nt\rit [i a
devenit mai suplu, ei `[i g\sesc salvarea prin umor. ~ntr-un fel
anume, umorul p\streaz\ `n el ceva burghez, cu toate c\ burghe-
zul autentic nu este capabil s\-l priceap\. ~n sfera lui imaginar\ se
realizeaz\ idealul `nc`lcit, incongruent al oric\rui lup de step\:
acolo i se ofer\ posibilitatea nu numai de a `ncuviin]a simultan [i
evlavia [i desfr`ul, de a `mp\ca cei doi poli apropiindu-i unul de
cel\lalt, ci de a-l cuprinde [i pe burghez `n acest act al accept\rii. Un
om obsedat de Dumnezeu este, desigur, `n stare s\ accepte [i un
criminal, [i invers, dar nici unul, nici cel\lalt, ca de altfel niciunul
dintre tr\itorii `n absolut nu este `n stare s\ accepte linia aceea neutr\
[i insipid\ de mijloc, care este comportamentul burghez. Numai
umorul, inven]ia aceasta minunat\ a celor care se v\d `mpiedica]i
s\-[i realizeze `nalta lor chemare, a acestor fiin]e aproape tragice, a
fiin]elor nefericite, extraordinar de talentate, numai umorul (poate
cea mai specific\ [i mai genial\ realizare a omenirii) s\v`r[e[te
imposibilul, str\b\t`nd [i unind toate fa]etele umanit\]ii cu razele
Lupul de step\ 55
 reflectate de prisma sa. S\ tr\ie[ti `n lume, ca [i cum aceasta nu ar
fi lume, s\ respec]i legea [i totu[i s\ fii mai presus de ea, s\ pozezi „ca
[i cum n-ai poseda nimic“, s\ renun]i ca [i cum n-ar fi vorba de
renun]are – toate aceste precepte `ndr\gite [i ades citate ale unei
`nalte `n]elepciuni a vie]ii nu poate s\ le realizeze dec`t umorul.
Iar dac\ lupul de step\, c\ruia nu-i lipsesc nici talentul, nici
premisele pentru acest lucru, ar reu[i s\ fiarb\ p`n\ la cap\t, `n
talme[-balme[ul lasciv al iadului s\u, b\utura aceasta fermecat\
[i apoi s-o elimine, atunci ar fi salvat. ~nc\ e departe de asta. Posi-
bilitatea `ns\, speran]a exist\. Cine `l iube[te, cine `i `mp\rt\-
[e[te zbuciumul nu poate dec`t s\-i doreasc\ s\ se salveze astfel.
Chiar dac\ proced`nd a[a ar r\m`ne pentru totdeauna prizonierul
obiceiurilor burgheze, suferin]ele sale ar deveni `n schimb mai
suportabile, mai fructuoase. Rela]iile lui de dragoste sau de ur\
fa]\ de lumea burghez\ s-ar purifica de sentimentalism, iar de-
penden]a sa fa]\ de lumea aceasta ar `nceta s\-l mai chinuie `n per-
manen]\, ca o ru[ine.
Pentru a ajunge la toate acestea sau poate pentru a `ndr\zni, `n
cele din urm\, s\ fac\ totu[i saltul `n cosmos, lupul de step\ ar trebui
pus odat\ fa]\ `n fa]\ cu el `nsu[i, ar trebui s\ priveasc\ ad`nc `n
haosul propriului suflet, devenind pe deplin con[tient de el `nsu[i.
Existen]a lui precar\ i s-ar dezv\lui atunci irevocabil, iar el nu ar
mai avea posibilitatea s\ se tot refugieze din iadul instinctelor sale
`n consol\ri sentimentalo-filozofice [i de aici iar\[i `n be]ia oarb\ a
destinului s\u de lup. Omul [i lupul s-ar vedea nevoi]i s\ se
cunoasc\ unul pe cel\lalt, f\r\ folosul m\[tilor sentimentale, [i s\
priveasc\ necru]\tor unul `n ochii celuilalt. {i atunci, ori s-ar
produce o explozie care i-ar desp\r]i o dat\ pentru totdeauna, astfel
`nc`t n-ar mai exista nici un lup de step\, ori ar `ncheia o c\s\torie
de convenien]\ sub auspiciile luminii r\s\rinde a umorului.
S-ar putea ca Harry s\ fie pus `ntr-o bun\ zi `n fa]a acestei ultime
alternative. S-ar putea ca, `ntr-o bun\ zi, s\ `nve]e s\ se recunoasc\
pe el `nsu[i, fie c\z`ndu-i `n m`n\ una dintre oglinjoarele noastre,
fie `nt`lnindu-se cu nemuritorii, fie g\sind, poate, `ntr-unul din
teatrele noastre magice ceea ce `i trebuie pentru ca s\-[i elibereze
56 H E R M A N N H E S S E
sufletul devastat. ~naintea lui se deschid mii de asemenea posibi-
lit\]i, destinul s\u le atrage irezistibil, to]i ace[ti marginali ai lumii
burgheze tr\iesc `n atmosfera posibilit\]ilor magice. O nimica toat\
poate declan[a tr\snetul.
Lupul de step\ cunoa[te [i el bine aceste lucruri, chiar dac\ nu
va putea s\ vad\ niciodat\ aceast\ schi]\ a biografiei sale interioare.
El intuie[te care `i este locul `n edificiul universal, intuie[te [i `i
cunoa[te pe nemuritori, intuie[te [i se teme de posibilitatea unei
`nt`lniri cu el `nsu[i, [tie c\ exist\ oglinda aceea `n care trebuie
negre[it s\ priveasc\, `n care se teme de moarte s\ priveasc\.
~n `ncheierea studiului nostru trebuie s\ mai destr\m\m o
ultim\ fic]iune, o mistificare teoretic\. Orice „explica]ie“, orice
psihologie, orice `ncercare de a `n]elege ceva necesit\ mijloace auxi-
liare, teorii, mitologii, minciuni; iar un autor care se respect\ ar
trebui s\ nu ezite s\ destrame, pe c`t posibil, astfel de minciuni `n
`ncheierea expunerii sale. Spun`nd „sus“ sau „jos“, avem deja de a
face cu o afirma]ie care necesit\ s\ fie explicat\, c\ci at`t sus c`t [i jos
nu exist\ dec`t `n g`ndirea noastr\ [i ]in de domeniul abstractului.
Lumea `n sine nu cunoaa[te nici sus, nici jos.
A[a `nc`t, pentru a ne exprima c`t mai concis, „lupul de step\“
este la r`ndu-i o fic]iune. Sentimentul lui Harry c\ este un om-lup,
p\rerea lui c\ se compune din dou\ fiin]e care se du[m\nesc una
pe alta, opun`ndu-se una celeilalte, nu s`nt dec`t o mitologie sim-
plificatoare. Harry nu este nicidecum un om-lup [i dac\ i-am
preluat minciuna inventat\ [i crezut\ de el `nsu[i, aparent f\r\ s\ o
examin\m mai `ndeaproape, [i dac\ am c\utat s\-l privim [i s\-l
interpret\m efectiv ca pe o dubl\ fiin]\, ca pe un lup de step\, n-am
f\cut-o dec`t `n speran]a c\ vom fi `n]ele[i mai lesne, servindu-ne de
o mistificare pe care acum vom `ncerca s\ o rectific\m.
Scindarea `n lup [i om, `n instinct [i spirit, prin care Harry
caut\ s\ ne fac\ s\-i `n]elegem mai lesne soarta, este o simplificare
cras\, ea bruscheaz\ realitatea pentru a oferi o explica]ie plauzibil\,
dar eronat\, a contradic]iilor pe care omul acesta le descoper\ `n el
`nsu[i [i care i se par a fi sursa numeroaselor sale suferin]e. Harry
Lupul de step\ 57
 descoper\ `n el `nsu[i un „om“, adic\ un univers de g`nduri, senti-
mente [i cultur\, sub forma unei naturi domesticite [i sublimate, [i,
pe l`ng\ aceasta, mai descoper\ `n sine un „lup“, adic\ universul
`ntunecos al instinctelor, s\lb\ticiei [i ferocit\]ii `n stare nesubli-
mat\, brut\. ~n ciuda unei aparent at`t de clare scind\ri a fiin]ei
sale `n dou\ sfere ostile, i-a fost dat s\ observe c`teodat\ c\ lupul [i
omul se `mp\cau unul cu cel\lalt pentru scurt\ vreme, fiind ferici]i
pre] de c`teva clipe. Dac\ Harry ar `ncerca s\ stabileasc\ `n ce
m\sur\ contribuise omul [i `n ce m\sur\, lupul la conturarea
fiec\rui moment al vie]ii sale, a fiec\rei fapte, a fiec\rui sentiment
al s\u, ar ajunge de `ndat\ la ananghie, iar toat\ teoria lui fru-
moas\ despre lupul acela s-ar destr\ma. Pentru c\ nici un singur
om, nici un negru primitiv, nici un imbecil nu este de o simplitate
at`t de convenabil\, `nc`t s\-i putem explica fiin]a ca pe o sum\ a
numai dou\ sau trei elemente principale, cu at`t mai mult
`ncercarea de a explica un om at`t de complicat ca Harry printr-o
naiv\ `mp\r]ire a lui `n lup [i om este o copil\rie f\r\ margini.
Harry nu se compune din dou\, ci din sute, din mii de fiin]e. Via]a
lui (la fel ca via]a oric\rui alt om) nu penduleaz\ doar `ntre doi
poli, cum ar fi instinctul [i spiritul sau evlavia [i desfr`ul, ci `ntre
mii, `ntre nenum\rate perechi de poli.
Nu trebuie s\ ne mire faptul c\ un om at`t de instruit [i de
inteligent ca Harry este `n stare s\ se considere un „lup de step\“ [i
nici `nchipuirea lui c\ ar putea s\ cuprind\ edificiul bogat [i
complicat al vie]ii sale `ntr-o formul\ at`t de simplist\, at`t de
brutal\, at`t de primitiv\. Capacitatea omului de a g`ndi nu este
foarte mare, a[a `nc`t p`n\ [i omul cel mai spiritualizat [i mai cult
vede lumea [i pe el `nsu[i, `n permanen]\, prin lentilele unor
formule foarte naive, simplificatoare [i mincinoase – dar mai ales
pe el `nsu[i se vede `n felul acesta! C\ci to]i oamenii simt nevoia,
dup\ c`t se pare `nn\scut\ [i deplin imperativ\, de a-[i imagina eul
lor ca pe un `ntreg. Chiar dac\ ideea aceasta fix\ le este adesea
puternic zdruncinat\, ea se reface ne`ncetat. St`nd fa]\ `n fa]\ cu
un criminal [i privindu-l `n ochi, judec\torul aude timp de o clip\
cum criminalul gr\ie[te cu propria lui voce (a judec\torului),
58 H E R M A N N H E S S E
descoperind [i `n propriul s\u interior toate imboldurile, apti-
tudinile [i posibilit\]ile criminalului, apoi `n urm\toarea clip\
redevine un `ntreg, redevine judec\torul, se strecoar\ `napoi `n
coaja eului s\u imaginar [i `[i face datoria, condamn`ndu-l pe
uciga[ la moarte. Iar c`nd unii oameni deosebit de dota]i [i cu o
structur\ deosebit de delicat\ simt `ncol]indu-le b\nuiala c\ sufletul
lor nu e f\cut dintr-o singur\ bucat\, c`nd, la fel ca to]i oamenii de
geniu, `[i `nfr`ng ideea fix\ a personalit\]ii unitare, sim]ind c\ s`nt
compu[i din mai multe p\r]i, ca un m\nunchi de mai multe euri,
atunci nu este nevoie dec`t s\ exprime acest lucru, pentru ca
majoritatea s\-i `nchid\ `n ospicii, s\ cheme `n ajutor [tiin]a, s\
constate c\ s`nt schizofrenici [i s\ scuteasc\ omenirea de a mai auzi
din gura acestor neferici]i glasul adev\rului. Ei, dar ce s\ tot
vorbim `n zadar, de ce s\ spunem pe nume unor lucruri pe care, se
[tie de la sine, le cunoa[te orice om care g`nde[te, lucruri care, de
obicei, nu s`nt exprimate cu glas tare? – A[adar, `n momentul `n
care un om face primul pas, dilat`nd acea unitate imaginar\ a eului
s\u p`n\ la dualitate, omul acesta devine aproape un geniu sau cel
pu]in este o excep]ie rar\ [i interesant\. ~n realitate `ns\, nici un eu,
nici chiar cel mai naiv, nu este unitar, ci este un univers de o
diversitate extraordinar\, o mic\ bolt\ cereasc\ pres\rat\ cu stele,
un haos de forme, de trepte [i st\ri, de apuc\turi mo[tenite [i de
posibilit\]i. Fiecare individ `nclin\ s\ considere c\ haosul acesta este
o unitate, vorbind despre propriul eu ca despre un fenomen simplu,
bine `nchegat [i conturat cu claritate, ceea ce este o iluzie necesar\ pe
care o nutre[te `n mod curent fiecare om (chiar [i cel aflat sus de tot),
o necesitate la fel de vital\ ca respira]ia [i hrana.
Iluzia aceasta se bazeaz\ pe o simpl\ raportare. Trupe[te, omul
este unitar, dar suflete[te niciodat\. ~n literatur\, chiar [i `n cea mai
rafinat\, se opereaz\ `n permanen]\, conform tradi]iei, cu personaje
aparent `ntregi, aparent unitare. Din toat\ literatura de p`n\ la noi
speciali[tii, cunosc\torii, apreciaz\ mai cu seam\ drama, [i pe bun\
dreptate, c\ci ea ofer\ (sau ar putea s\ ofere) cea mai mare posibili-
tate de a reflecta eul `n toat\ complexitatea lui – dac\ aparen]a
grosolan\ n-ar contrazice cu brutalitate acest adev\r, impun`nd
Lupul de step\ 59
 iluzia c\ fiecare personaj al dramei e o unitate, deoarece este g\zduit
de un trup care, incontestabil, este unic, unitar [i definitiv conturat.
{i estetica naiv\ acord\ aprecieri superlative a[a-numitei drame de
caractere, `n cadrul c\reia fiecare figur\ apare `n mod evident [i
aparte ca o unitate. Unii `[i dau seama, mai `nt`i pe departe, apoi
din ce `n ce mai limpede, c\ au de-a face, probabil, cu estetica ieftin\
a suprafe]elor [i c\ este gre[it s\ aplic\m marilor no[tri dramaturgi
conceptele despre frumos ale Antichit\]ii, care, pornind mereu de la
trupul palpabil, a inventat `ntr-un mod foarte original fic]iunea
despre eu, despre personaj. Splendide concepte, dar care nou\ nu ne
s`nt `nn\scute, ci ne-au fost b\gate `n cap, cu mult\ osteneal\. ~n
scrierile literare din vechea Indie, asemenea no]iuni erau complet
necunoscute, eroii eposurilor indiene nu s`nt pur [i simplu per-
sonaje, ci m\nunchiuri de mai multe personaje, [iruri `ntregi de
`ncarn\ri. {i `n lumea noastr\ modern\ exist\ scrieri literare `n
care autorul `ncearc\ s\ reprezinte, `ntr-un mod de care nu este
`ntotdeauna pe deplin con[tient, complexitatea sufleteasc\ ascuns\
`nd\r\tul v\lului acestui joc al personajelor [i caracterelor. Cine
vrea s\-[i dea seama de asta trebuie s\ ia hot\r`rea de a renun]a `n
sf`r[it s\ vad\ `n figurile unei scrieri literare fiin]e individuale, ci
numai p\r]i, laturi sau aspecte diferite ale unei unit\]i superioare
(aceasta put`nd fi, s\ spunem, chiar [i sufletul poetului). Cine `l vede
pe Faust, de pild\, `n acest fel, constat\ c\ Faust, Mefisto, Wagner [i
to]i ceilal]i formeaz\ un tot unitar, un suprapersonaj, [i abia `n
cadrul acestei unit\]i superioare poate fi `ntrev\zut\ `ntru c`tva
adev\rata esen]\ a sufletului, nicidecum `n fiecare figur\ `n parte.
C`nd Faust roste[te sentin]a celebr\ `n r`ndul profesorilor din toate
[colile [i admirat\ cu `nfiorare de filistini: „~n pieptu-mi am, ah,
dou\ suflete!“ el uit\ de Mefisto [i de o sum\ `ntreag\ de alte suflete
care, de asemenea, s\l\[luiesc `n pieptul s\u. Lupul nostru de step\
crede [i el c\ poart\ `n pieptul lui dou\ suflete (lup [i om), sim]ind
c\, `n felul acesta, pieptul i s-a `ngustat `ngrijor\tor de mult. Pieptul,
trupul este `ntotdeauna unul singur, dar sufletele care s\l\[luiesc
`ntr-`nsul nu s`nt nici dou\, nici cinci, ci nenum\rate; omul este ca
o ceap\ compus\ din sute de `nveli[uri, ca o ]es\tur\ compus\ din
60 H E R M A N N H E S S E
multe fire. ~n Asia antic\ lucrul acesta era cunoscut [i [tiut cu
exactitate, iar `n yoga budhist\ a fost inventat\ o tehnic\ precis\, al
c\rei scop era dezv\luirea ideii fixe despre personalitate. Jocul
omenirii este complex [i plin de umor: ideea obsesiv\ pe care India
s-a ostenit timp de o mie de ani s-o destrame este identic\ cu aceea
pe care Occidentul s-a str\duit la fel de mult s\ o acrediteze [i s\ o
consolideze.
Privindu-l pe lupul de step\ dintr-o asemenea perspectiv\, `n-
]elegem de ce sufer\ el at`t de pe urma ridicolei sale dualit\]i.
~ntocmai ca Faust, crede [i el c\ dou\ suflete `nseamn\ mult prea
mult pentru un singur piept [i c\, din aceast\ cauz\, pieptul ar
trebui s\ i se sparg\. C`nd, de fapt, ele reprezint\ mult prea pu]in,
a[a c\ Harry `[i nedrept\]e[te s\rmanul suflet `n mod `nfior\tor
atunci c`nd caut\ s\-l `n]eleag\ cu ajutorul unei imagini at`t de
primitive. Cu toate c\ este un om deosebit de cult, Harry procedeaz\
la fel ca s\lbaticul care nu [tie s\ numere dec`t p`n\ la doi. Unei
p\r]i din el `i d\ numele de om, celeilalte, pe cel de lup, crez`nd c\
`n felul acesta a ajuns la cap\t, s-a epuizat. ~n „om“ `ngr\m\de[te
toate lucrurile descoperite `n el `nsu[i care ]in de domeniul spiri-
tului, tot ce este sublimat sau cultivat, iar `n lup tot ce este in-
stinctual, s\lbatic [i haotic. ~n via]\ `ns\ lucrurile nu se petrec a[a
de simplu ca `n g`ndurile noastre, a[a de grosolan ca `n s\rmana
noastr\ limb\, de idio]i, iar Harry se minte `ndoit pe el `nsu[i, apli-
c`nd aceast\ metod\ primitiv\ a lupului. Ne temem c\ Harry
consider\ provincii `ntregi ale sufletului s\u ca f\c`nd parte deja
din „om“, cu toate c\ ele nu ]in nici pe departe de om, [i socote[te
c\ alte p\r]i ale fiin]ei sale ]in de lup, cu toate c\ ele au dep\[it
demult stadiul acesta.
La fel ca to]i oamenii, Harry crede [i el c\ [tie foarte bine ce
`nseamn\ un om, `ns\ de fapt, n-o [tie deloc, cu toate c\, deseori, `n
vise [i `n alte st\ri greu controlabile ale con[tiin]ei sale, o intuie[te.
I-ar prinde bine s\ nu-[i uite intui]iile, i-ar prinde bine s\ [i le
`nsu[easc\! Doar omul nu este o structur\ `mpietrit\ [i durabil\ (a[a
cum ar\ta idealul Antichit\]ii, cu toate c\ `n]elep]ii acelor timpuri
aveau alte intui]ii), ci mai degrab\ o `ncercare [i o trecere, nu este
Lupul de step\ 61
 nimic altceva dec`t o punte `ngust\, periculoas\, `ntins\ `ntre
natur\ [i spirit. Chemarea lui cea mai profund\ `l `mpinge spre
spirit, spre Dumnezeu – dorul lui cel mai fierbinte `l trage `nd\r\t
spre natur\, spre mum\: via]a lui penduleaz\, `nfrico[at\ [i tre-
mur`nd\, `ntre aceste dou\ for]e. Ceea ce fiecare om `n]elege prin
no]iunea de „om“ este `ntotdeauna doar o efemer\ conven]ie bur-
ghez\. Aceast\ conven]ie respinge [i interzice anumite instincte, pe
cele mai crude, o doz\ bun\ de con[tiin]\, de bun\cuviin]\ [i de
debestializare e necesar\, iar un strop de spirit este nu numai
admisibil, ci chiar absolut indispensabil. „Omul“, a[a cum ni-l pre-
zint\ aceast\ conven]ie, este, ca orice alt ideal burghez, un com-
promis, o `ncercare timid\ [i iste]-naiv\ de a contracara at`t
preten]iile vehemente ale r\ut\cioasei mume Natura, c`t [i pe cele
ale plictisitorului bunic Spirit, `ncercarea de a duce un trai c\ldu]
undeva la mijloc, `ntre ele. Din aceast\ cauz\, burghezul accept\ [i
tolereaz\ ceea ce el nume[te „personalitate“, dar `n acela[i timp
arunc\ personalitatea `n bra]ele acelui monstru antropofag care este
„statul“ [i folose[te am`ndou\ no]iunile `n mod constant drept atu
al uneia `mpotriva celeilalte. A[a se explic\ de ce burghezul `l arde
ast\zi ca pe un eretic [i `l sp`nzur\ ca pe un criminal pe cel c\ruia
poim`ine `i va `n\l]a un monument.
Lupul de step\ are [i el intui]ia c\ „omul“ nu este o creatur\
definitivat\, ci o cerin]\ a spiritului, o posibilitate `ndep\rtat\, pe
c`t de r`vnit\, pe at`t de temut\, [i c\ drumul `ntr-acolo nu poate fi
parcurs niciodat\ mai mult dec`t doar pe o mic\ por]iune, `n
chinuri [i extazuri `ngrozitoare, [i anume tocmai de c\tre acei
indivizi rari pentru care ast\zi se preg\te[te e[afodul, iar m`ine,
monumentul. Ceea ce, spre deosebire de „lupul“ din sine, el nume[te
„om“, este `n mare m\sur\ tocmai acel „om“ mediocru al con-
ven]iei burgheze. Calea spre adev\ratul om, calea spre nemuritori
poate fi intuit\ de Harry, chiar destul de bine, el p\[e[te pe ea,
parcurg`nd ici [i colo, cu ezitare, o distan]\ infim\, pl\tind pentru
asta cu suferin]e grele, cu o `nsingurare dureroas\. Dar `n ad`ncul
sufletului s\u el nu cuteaz\ s\ accepte [i s\ `mplineasc\ cerin]a cea
mai `nalt\, umanizarea veritabil\ spre care n\zuie[te spiritul, nici
62 H E R M A N N H E S S E
s\ mearg\ pe calea `ngust\ ce duce la nemurire, unica. C\ci el simte
[i nu se `n[eal\: calea aceasta merge spre suferin]e [i mai mari, spre
proscriere, spre ultima renun]are, poate spre e[afod, – [i chiar dac\
`l atrage nemurirea de la cap\tul acestui drum, el nu este dispus
c`tu[i de pu]in s\ suporte asemenea suferin]e sau s\ moar\ at`tea
mor]i. ~n ciuda faptului c\ este mult mai con[tient de ]elul uma-
niz\rii dec`t semenii s\i burghezi, el `nchide ochii [i nu mai vrea s\
[tie c\ tocmai cramponarea dezn\d\jduit\ de eul s\u, refuzul dezn\-
d\jduit de a muri reprezint\ calea cea mai sigur\ spre moartea
etern\ [i c\, `n schimb, puterea de a muri, dezbr\carea de `nveli[uri,
ata[amentul ve[nic al eului fa]\ de transformare duc la nemurire.
Diviniz`ndu-i pe nemuritorii s\i prefera]i, pe Mozart de exemplu, el
nu-i prive[te la urma urmelor niciodat\ altfel dec`t cu ochii
burghezului, av`nd astfel tendin]a s\ explice des\v`r[irea lui Mozart
`ntocmai ca un profesor de [coal\, adic\ din perspectiva marelui s\u
talent de specialist [i nu din aceea a imensei sale d\ruiri, a accept\rii
suferin]ei, a indiferen]ei sale fa]\ de idealurile burghezilor [i a
`ndur\rii extremei `nsingur\ri, ce rarefiaz\ atmosfera burghez\ din
jurul celui aflat `n suferin]\, a celui care se umanizeaz\, transfor-
m`nd-o `ntr-un eter cosmic glacial, `n `nsingurarea aceea din
Gr\dina Ghetsemani.
Dar oricum, lupul nostru de step\ a descoperit `n el `nsu[i cel
pu]in dualitatea faustic\, [i-a dat seama c\ unitatea trupului s\u nu
implic\ unitatea sufletului, ci c\, `n cel mai bun caz, face abia
primii pa[i pe drumul lungului s\u pelerinaj spre idealul unei
asemenea armonii. El `[i dore[te fie s\ `nving\ lupul dintr-`nsul [i
s\ devin\ un om `ntreg, fie s\ renun]e la om [i s\ duc\ m\car ca lup
o via]\ unitar\, nesf`[iat\. Se poate presupune c\ nu a observat
niciodat\ cu aten]ie comportamentul unui lup adev\rat – c\ci ar fi
v\zut probabil c\ nici sufletul animalelor nu formeaz\ un tot
unitar, c\ [i `nd\r\tul frumoaselor forme precise ale trupului lor
s\l\[luie[te o mare varietate de n\zuin]e [i st\ri, c\ [i lupul `[i are
abisurile sale, c\ [i lupul sufer\. Nu, prin acel „~napoi la natur\!“
omul nu face dec`t s\ r\t\ceasc\ ne`ntrerupt pe un drum al
supliciului [i al dezn\dejdii. Harry nu va putea deveni niciodat\
Lupul de step\ 63
 din nou un lup `ntreg, [i chiar dac\ s-ar `nt`mpla a[a ceva, ar vedea
atunci c\ nici lupul nu este o fiin]\ simpl\, neconturat\ `nc\, ci o
individualitate foarte divers\ [i complicat\. Lupul are [i el dou\ sau
mai mult de dou\ suflete `n pieptul s\u de lup, iar cine `[i dore[te cu
ardoare s\ fie lup se face vinovat de aceea[i sl\biciune a memoriei,
ca [i b\rbatul care c`nta: „O, ce fericire s\ fii din nou copil!“ B\r-
batul acesta simpatic, dar sentimental, care c`nt\ c`ntecul despre
fericirea copilului, `[i dore[te [i el s\ se `ntoarc\ la natur\, la nevi-
nov\]ie, la `nceputul de drum, uit`nd `ns\ cu des\v`r[ire c\ nici
copiii nu s`nt c`tu[i de pu]in ferici]i, c\ [i ei s`nt capabili de multe
conflicte, de multe dualit\]i, de toate suferin]ele.
Nu exist\ nici o cale `napoi, nici spre lup, nici spre copil. La
`nceputul tuturor lucrurilor nu a fost nici nevinov\]ia, nici naivi-
tatea; toate creaturile, chiar [i cea mai simpl\ `n aparen]\, poart\
deja o vin\, s`nt divizate `n mii de p\r]i, s`nt aruncate `n torentul
murdar al devenirii [i nu mai pot s\ `noate niciodat\, niciodat\ `n
susul r`ului. Calea spre nevinov\]ie, spre ceea ce e necreat, spre
Dumnezeu nu duce `nd\r\t, ci `nainte, nu spre lup sau copil, ci
mereu mai departe `n vin\, mereu mai ad`nc `n umanizare. Nici si-
nuciderea nu-]i va fi de mare folos, s\rmane lup de step\, va trebui
s\ mergi totu[i pe calea mai lung\, mai anevoioas\ [i mai grea a
umaniz\rii, va trebui s\-]i multiplici de mai multe ori dualitatea,
s\-]i complici `n continuare caracterul [i a[a destul de complicat. ~n
loc s\-]i `ngustezi universul [i s\-]i simplifici sufletul, va trebui ca
`n sufletul t\u dilatat de suferin]\ s\ prime[ti tot mai mult din
lume, `n cele din urm\ lumea `ntreag\, pentru ca astfel, poate, s\
ajungi [i tu o dat\ la cap\t, s\-]i g\se[ti lini[tea. Calea aceasta a
urmat-o Buddha, au urmat-o to]i oamenii mari, care `n cuno[tin]\
de cauz\, care `n mod incon[tient, reu[ind `ns\ s\ fac\ acest pas
curajos. Orice na[tere `nseamn\ desp\r]ire de cosmos, `nseamn\
limitare, desprindere de Dumnezeu, `nnoire dureroas\. ~ntoarcerea
`n cosmos, suprimarea dureroasei individualiz\ri, `ndumnezeirea
`nseamn\ a-]i fi l\rgit at`t de mult sufletul, `nc`t acesta s\ poat\
cuprinde iar\[i `ntregul univers.
64 H E R M A N N H E S S E
Nu este vorba aici de omul pe care `l iau `n considerare [coala,
economia na]ional\, statistica, nu de omul f\r\ chip din furnicarul
ce umple str\zile, despre care se poate spune c\ valoreaz\ la fel de
mult ca nisipul de pe ]\rmul m\rii sau ca stropii n\scu]i de valurile
ce se sparg de st`nci: c`teva milioane mai mult sau mai pu]in nu
conteaz\, nu s`nt dec`t material [i nimic altceva. Nu, este vorba aici
de un om `n sensul `nalt al cuv`ntului, de ]elul lungului drum al
devenirii umane, de omul regesc, de nemuritori. Geniul nu este
chiar at`t de rar cum ne vine nou\ s\ credem [i, pe de alt\ parte, nu
este, fire[te, nici at`t de frecvent cum s-ar putea crede din istoriile
literare [i universale, [i mai ales din ziare. Lupul de step\ Harry ar
avea, ni se pare nou\, suficient geniu, `nc`t s\ cuteze a face mai
degrab\ pasul curajos al umaniz\rii, `n loc s\ se justifice [i s\ se
v\ic\reasc\ ori de c`te ori `nt`mpin\ o dificultate, d`nd vina pe
nerodul s\u lup de step\.
Te mir\ [i te `ntristeaz\ `n egal\ m\sur\ s\ vezi c\ oameni care
au asemenea posibilit\]i se am\gesc cu lupi de step\ [i cu „vai, dou\
suflete“, sau c\, adesea, nutresc o dragoste at`t de la[\ fa]\ de
obiceiurile burgheze. Un om care este `n stare s\-l `n]eleag\ pe
Buddha, un om care intuie[te existen]a cerurilor [i a abisurilor
condi]iei umane nu ar trebui s\ tr\iasc\, `ntr-o lume guvernat\ de
common sense, democra]ia [i educa]ia burghez\. Tr\ie[te `n ea
numai din la[itate, iar c`nd dimensiunile proprii `l stingheresc, c`nd
str`mta lui camer\ burghez\ devine prea str`mt\ pentru el, atunci
arunc\ vina `n spinarea „lupului“ [i nici nu vrea s\ [tie c\, `n
momentele acelea, lupul reprezint\ cea mai bun\ parte din sine.
Nume[te „lup“ toat\ s\lb\ticia din el, consider`nd-o drept ceva r\u,
periculos, drept o groz\vie pentru burghezi – dar el, cel care are
credin]a c\ este un artist [i c\ este dotat cu sim]uri delicate, nu poate
s\ vad\ c\, `n afar\ de lup, `nd\r\tul lupului mai tr\iesc `ntr-`nsul
[i multe altele, c\ nu tot ceea ce mu[c\ e un lup, c\ acolo s\l\[luiesc [i
vulpea, [i balaurul, [i tigrul, [i maimu]a, [i pas\rea-paradisului. {i
c\ lumea aceasta `ntreag\, toat\ aceast\ gr\din\ paradisiac\ plin\
de apari]ii dr\g\la[e [i `nfior\toare, mari [i mici, puternice [i de-
licate, este sufocat\ [i paralizat\ de basmul cu lupul, la fel cum
Lupul de step\ 65
omul adev\rat dintr-`nsul este sufocat [i paralizat de a[a-zisul om,
de omul cu obiceiuri burgheze.
S\ ne `nchipuim o gr\din\ cu sute de pomi diferi]i, cu mii de
flori diferite, cu sute de fructe diferite, cu mii de ierburi diferite.
Dac\ gr\dinarul nu mai cunoa[te [i alte deosebiri botanice `n afar\
de „comestibil“ [i „iarb\ rea“, el nu va [ti deloc ce s\ fac\ cu nou\
zecimi din gr\dina lui, va smulge florile cele mai fermec\toare, va
reteza cei mai nobili arbori sau cel pu]in `i va ur` [i se va uita piezi[
la ei. La fel procedeaz\ [i lupul de step\ cu miile de flori ale
sufletului s\u. Nu vede nimic din ceea ce nu intr\ `n rubricile „om“
sau „lup“. Dar c`te lucruri nu le socote[te el ca f\c`nd parte din
„om“! La[itatea, maimu]\reala, prostia [i meschin\ria s`nt socotite
de el, `n caz c\ nu au `n ele ceva de lup, ca f\c`nd parte din „om“,
tot a[a dup\ cum, din cauz\ c\ el nu a reu[it `nc\ s\ st\p`neasc\
puterea [i noble]ea, le pune pe seama caracterului s\u de lup.
Ne desp\r]im de Harry, `l l\s\m s\ mearg\ singur mai departe
pe drumul s\u. De va fi s\ ajung\ `n r`ndul nemuritorilor, de va fi
s\ ajung\ acolo unde se pare c\ ]inte[te drumul s\u anevoios, cu c`t\
uimire va privi Harry la acest du-te-vino, la acest zigzag s\lbatic,
nehot\r`t, al traiectoriei sale; c`t de `ncurajator, mustr\tor, comp\-
timitor, `nveselit i-ar mai z`mbi el acestui lup de step\!
Termin`nd de citit, mi-am amintit c\ acum c`teva s\pt\m`ni
scrisesem la un moment dat, `ntr-o noapte, o poezie pu]in cam
stranie `n care era vorba tot de lupul de step\. Am scotocit `n
c\utarea ei `n vraful de h`rtii de pe masa mea de lucru
supra`nc\rcat\ [i, g\sind-o, am citit:
S`nt lupul de step\ `n goana-mi amar\,
Pe lume apas\ un strat gros de nea,
Un corb dintr-un mesteac\n zboar\,
Nu-i nici-un iepure, nu-i nici ciuta, nici ea!
De ciute frumoase m-am `ndr\gostit,
Ah, de-a[ g\si m\car una!
A[ ]ine-o-ntre din]i [i `n bra]e `ntruna,
Mai frumos lucru nici c\ s-ar putea!
Cu inim\ bun\-a[ primi-o pe scumpa-mi cr\ias\,
Mu[c`nd-o, ad`nc a[ p\trunde `n coapsele ei minunate,
A[ bea dup\ poft\ din s`ngele ei de mireas\
{i-apoi toat\ noaptea-a[ urla de singur\tate.
Chiar [i un iepure mi-ar reda mul]umire,
Ce dulce e carnea lui cald\ noaptea t`rziu –
M-a p\r\sit, oare, toat\ acea fericire
Care m\ f\cea `n via]\ mai vesel s\ fiu?
P\rul din coada mea a `nc\run]it,
P`n\ [i vederea a `nceput s\ m\ lase,
Lupul de step\ 67
 S`nt ani de c`nd consoarta-mi iubit\-a murit
{i iat\, gonesc vis`nd numai ciute frumoase,
Gonesc [i la iepuri mi-e g`ndul,
Aud cum `n noaptea de iarn\ [uier\ v`ntul,
Z\pada mi-ast`mp\r\ setea [i dorul avan,
La dracu-mi dau sufletul \sta s\rman.
Aveam, a[adar, `n m`inile mele dou\ portrete, un auto-
portret `n versuri [chioape, trist [i `nfrico[at ca mine `nsumi, [i
un portret rece, creionat cu aparen]a unei mari obiectivit\]i,
v\zut dinafar\ [i cam de sus de un str\in care, scriind, dovedea
c\ [tie mai multe [i totodat\ mai pu]ine lucruri dec`t mine. Iar
ambele luate `mpreun\, poezia mea b`lb`it\ [i melancolic\, [i
studiul inteligent scris de o m`n\ necunoscut\, ambele m\ f\ceau
s\ suf\r, ambele aveau dreptate, ambele creionau f\r\ urm\ de
fard existen]a mea deprimant\, ambele `mi ar\tau cu limpezime
c`t de insuportabil\ [i de precar\ era situa]ia `n care m\ aflam.
Lupul acesta de step\ trebuia s\ moar\, cu propria m`n\ trebuia
s\ pun\ cap\t existen]ei lui nesuferite – sau trebuia, topindu-se
`n focul ucig\tor al unei noi introspec]ii, s\ se transforme, s\-[i
smulg\ masca, s\ `nceap\ s\-[i modifice total eul. Ah, fenomenul
acesta nu era nou pentru mine, nu-mi era necunoscut, `l cuno[-
team, `l tr\isem de mai multe ori `n ceasurile celei mai mari
dezn\dejdi. De c`te ori `i era dat s\ aib\ parte de asemenea clipe
care `l r\scoleau profund, eul meu din acel moment se sf\r`ma `n
cioburi, for]e iscate din ad`nc `l zguduiau de fiecare dat\, nimi-
cindu-l; de fiecare dat\ o parte din via]a mea, pe care o culti-
vasem cu grij\ [i o `ndr\gisem `n mod deosebit, m\ tr\da [i se
desp\r]ea de mine. Odat\ mi-am pierdut reputa]ia de burghez, ca
de altfel [i toat\ averea, fiind nevoit s\ `nv\] cum s\ renun] la
respectul celor care p`n\ atunci `[i scoteau p\l\ria `n fa]a mea.
Alt\ dat\, via]a mea de familie s-a n\ruit peste noapte; `nnebu-
nind, so]ia mea m-a izgonit din cas\, [i din tihna de p`n\ atunci,
dragostea [i `ncrederea s-au transformat dintr-odat\ `n ur\ [i
`ntr-o lupt\ pe via]\ [i pe moarte, vecinii priveau dup\ mine
68 H E R M A N N H E S S E
comp\timindu-m\ [i dispre]uindu-m\. De atunci `ncoace a
`nceput `nsingurarea mea. Apoi, c`]iva ani mai t`rziu, dup\ ani
grei, plini de am\r\ciune, dup\ ce `mi zidisem, `n severitatea
singur\t\]ii [i impun`ndu-mi cu greu autodisclipina, o via]\ nou\
[i un nou ideal de ascez\ [i spiritualitate, dup\ ce reu[isem s\
`ntronez `n via]a mea o oarecare lini[te [i un nivel oarecum `nalt,
dedic`ndu-m\ exerci]iilor de g`ndire abstract\ [i medita]iei
practicate cu regularitate sever\, iat\ c\ [i acest mod de via]\ mi
s-a n\ruit, pierz`ndu-[i dintr-odat\ tot sensul nobil [i `nalt; eram
din nou atras `n v`ltoarea c\l\toriilor s\lbatice, obositoare, prin
lume, m\ `ncovoiam sub povara unor noi dureri [i vini. Iar
smulgerea unei m\[ti, pr\bu[irea unui ideal erau precedate de
fiecare dat\ de aceast\ `nfior\toare goliciune [i lini[te, de acest
soi de sugrumare, `nsingurare [i ruptur\ ucig\toare, de acest iad
gol, pustiu al lipsei de dragoste [i al dezn\dejdii, pe care trebuie
s\ le suport iar\ `n momentul de fa]\.
Nu pot s\ t\g\duiesc c\, de fiecare dat\ c`nd via]a mea fusese
zguduit\ din temelii, c`[tigasem p`n\ la urm\ c`te ceva, c`[ti-
gasem mai mult\ libertate, mai mult spirit, mai mult\ profun-
zime, dar [i ceva mai mult\ singur\tate, mai mult\ r\ceal\, mai
pu]in\ `n]elegere. ~n ceea ce prive[te latura ei burghez\, via]a
mea fusese, de la o zguduire la alta, un permanent cobor`[, o `n-
dep\rtare din ce `n ce mai mare de tot ceea ce era normal, permis
[i s\n\tos. ~n decursul anilor `mi pierdusem slujba, familia,
c\minul, nu mai apar]ineam nici unui grup social, eram singur,
nu m\ iubea nimeni, mult\ lume m\ suspecta, m\ aflam `ntr-un
conflict permanent, amar cu atitudinea [i morala lumii `ncon-
jur\toare, chiar dac\ tr\iam `n continuare `ntr-un mediu
burghez, eram un str\in `n mijlocul aceste lumi, prin tot ceea ce
sim]eam [i g`ndeam. Religia, patria, familia, statul nu mai aveau
pentru mine nici o valoare [i nu m\ mai interesau defel, `nfu-
murarea [tiin]ei, a breslelor, a artelor m\ `ngre]o[au; concep]iile
mele, gustul meu, `ntreaga mea g`ndire prin care odinioar\ str\-
lucisem ca un om talentat [i `ndr\git dec\zuser\ [i se s\lb\-
ticiser\, trezind acum suspiciune tuturor. Chiar dac\ `n cursul
Lupul de step\ 69
 acestor trasnform\ri at`t de dureroase mi-a fost dat s\ c`[tig ni[te
lucruri invizibile [i impalpabile – a trebuit s\ pl\tesc scump
pentru toate acestea, iar via]a mea devenise de fiecare dat\ mai
dur\, mai dificil\, mai `nsingurat\, mai primejdioas\. ~ntr-ade-
v\r, n-aveam nici un motiv s\-mi doresc s\ merg mai departe
pe acest drum care m\ purta spre zone din ce `n ce mai rarefiate,
care sem\nau cu fumul din c`ntecul de toamn\ al lui Nietzsche.
Da, cuno[team, vai, tr\irile acestea, transform\rile acestea
sortite de c\tre destin copiilor s\i dificili, celor mai problematici
copii ai s\i, le cuno[team mult prea bine. Le cuno[team, la fel
cum v`n\torul ambi]ios, dar lipsit de succes, cunoa[te etapele
unei v`n\tori, cum juc\torul la burs\ cunoa[te etapele specu-
la]iilor, ale c`[tigului, ale nesiguran]ei, ale declinului, ale ban-
crutei. Trebuia, oare, s\ mai trec `nc\ o dat\ prin toate acestea?
Tot chinul, toat\ mizeria aceasta nebuneasc\, toate aceste priviri
aruncate josniciei [i nimicniciei propriului eu, toat\ aceast\
team\ de a e[ua, toat\ aceast\ spaim\ de moarte? Nu era, oare,
mai `n]elept [i mai simplu s\ te fere[ti de repetarea at`tor
suferin]e [i s\ dispari f\r\ urm\? Fire[te c\ era mai simplu [i mai
`n]elept. Indiferent de posibila interpretare a celor spuse `n
bro[urica despre lupul de step\ `n leg\tur\ cu „sinuciga[ii“,
nimeni nu putea s\-mi interzic\ pl\cerea de a m\ absolvi, cu
ajutorul gazului de iluminat, al briciului sau al pistolului, de
repetarea acelui proces, a c\rui durere amar\ `mi fusese dat s\ o
gust mult prea des [i suficient de profund. Nu, pe to]i dracii, nu
exista nici o for]\ pe lumea asta, care s\-mi poat\ pretinde s\
suport iar\[i `nt`lnirea cu mine `nsumi, fiorul ei de moarte, [i
trecerea `ntr-o nou\ form\, `nc\ o `ncarnare, al c\rei ]el [i liman
nu erau nici pacea, nici lini[tea, ci o dat\ `n plus autodistrugerea,
o dat\ `n plus modelarea propriei fiin]e! Chiar dac\ sinuciderea
era o prostie, o la[itate [i o meschin\rie, chiar dac\ ea reprezenta
o ie[ire lipsit\ de glorie [i ru[inoas\ `n caz de pericol – nu aveai
`ncotro, trebuia s\-]i dore[ti din toat\ inima s\ scapi, fie [i la
modul cel mai ru[inos, de aceste suferin]e care te macin\, aici
nu-[i mai avea rostul un spectacol al noble]ei de caracter [i al
70 H E R M A N N H E S S E
eroismului, aici aveai de ales, pur [i simplu, numai `ntre o durere
u[oar\, trec\toare [i o suferin]\ inimaginabil de arz\toare [i f\r\
de sf`r[it. ~n via]a mea at`t de dificil\, at`t de nebuneasc\, fusesem
de prea multe ori un nobil Don Quijote, prefer`nd cinstea unui
trai bun [i eroismul ra]iunii. Mi-ajunge, s\ termin\m odat\ cu
toate acestea!
C`nd, `n sf`r[it, m-am culcat, diminea]a m\ spiona prin fe-
restre, blestemata diminea]\ plumburie a unei zile ploioase de
iarn\. Culc`ndu-m\, nu uitasem de hot\r`rea mea. Dar undeva,
la mare distan]\, la limita ultim\ a con[tiin]ei mele, am avut o
str\fulgerare de o secund\, `n clipa `n care eram gata s\ adorm,
amintindu-mi de pasajul acela din bro[ura despre lupul de step\,
`n care era vorba despre „nemuritori“, [i mi-am adus aminte c\,
nu cu prea mult\ vreme `n urm\, am sim]it c\ m\ apropiasem
destul de mult de nemuritori astfel `nc`t s\ pot savura, `n acor-
durile unei muzici vechi, `ntreaga lor `n]elepciune rece, lumi-
noas\, cu z`mbetul ei neiert\tor. Dup\ str\fulgerarea aceasta,
str\lucirea se stinse [i somnul se a[ternu pe fruntea mea, greu
ca un munte.
Trezindu-m\ pe la pr`nz, am descoperit `ndat\ c\ starea
mea l\untric\ se limpezise, pe noptier\ st\teau bro[urica [i
poezia mea, iar hot\r`rea ce o luasem m\ privea cu prietenie [i
r\ceal\ din v`ltoarea a tot ceea ce `mi fusese dat s\ tr\iesc `n
ultima vreme, se `mplinise [i se definitivase `n cursul somnului
meu din noaptea aceea. N-aveam de ce s\ m\ gr\besc, hot\r`rea
mea de a muri nu era un moft momentan, ci fructul copt,
rezistent, care crescuse [i se `ngreunase `ncetul cu `ncetul `n
leg\narea u[oar\ a destinului care, cu urm\toarea lovitur\,
urma s\-l scuture.
~n farmacia mea de voiaj p\stram un medicament excelent
pentru calmarea durerilor, un preparat deosebit de puternic pe
baz\ de opiu, la care nu recursesem dec`t foarte rar, ab]in`n-
du-m\ deseori luni de-a r`ndul; nu luam medicamentul acesta
puternic anesteziant dec`t atunci c`nd durerile trupe[ti m\ chi-
nuiau at`t de tare, `nc`t nu le mai puteam suporta. Din p\cate
Lupul de step\ 71
 nu era bun pentru o sinucidere, `ncercasem odat\ lucrul acesta,
acum c`]iva ani. ~ntr-o vreme, pe c`nd eram cuprins din nou de
disperare, am `nghi]it o cantitate frumu[ic\ din acest preparat,
suficient\ pentru a ucide [ase oameni, dar pe mine nu m-a
omor`t. Este adev\rat c\ am adormit [i am z\cut c`teva ore
complet narcotizat, dar apoi m-am trezit pe jum\tate, spre `n-
grozitoarea mea decep]ie, c\ci la stomac sim]eam ni[te
crampe violente, am vomitat toat\ otrava aceea, f\r\ s\-mi
revin pe deplin, [i am adormit din nou, pentru ca s\ m\ tre-
zesc de-a binelea abia a doua zi pe la pr`nz; era o trezie `nfri-
co[\toare, creierul `mi era ars [i gol, iar memoria m\ p\r\sise
aproape cu totul. ~n afara unei perioade de insomnie [i de o
sup\r\toare durere de stomac, otrava aceea nu a mai avut nici
un alt efect.
Deci nu putea fi vorba de medicamentul acesta. Hot\r`rea
mea, `ns\, am formulat-o astfel: de `ndat\ ce voi ajunge din nou
`n situa]ia de a fi nevoit s\ recurg la acest opiu, va trebui s\-mi
fie `ng\duit ca, `n locul acestei m`ntuiri de scurt\ durat\, s\ o
sorb pe cea mare, moartea, [i anume o moarte sigur\ [i pe care
s\ te po]i bizui, provocat\ de un glonte sau de un brici. ~n felul
acesta situa]ia era l\murit\ – s\ a[tept p`n\ c`nd voi `mplini cinci-
zeci de ani, conform re]etei hazlii din bro[ura despre lupul de
step\, asta mi se p\rea prea mult, c\ci p`n\ atunci mai erau doi
ani. S\ fie peste un an sau peste o lun\ sau `n clipa urm\toare –
poarta era deschis\.
Nu pot s\ spun c\ „hot\r`rea“ aceasta mi-a schimbat `n mod
radical cursul vie]ii. Ea m-a f\cut s\ devin pu]in mai indiferent
fa]\ de diversele dificult\]i, pu]in mai tolerant `n ceea ce privea
consumul de opiu [i de vin, pu]in mai curios `n leg\tur\ cu
limita suportabilului, cam asta era totul. Mai puternic fusese
efectul celorlalte evenimente din seara aceea. Am mai citit de
c`teva ori, `n `ntregime, tratatul despre lupul de step\, c`nd cu
d\ruire [i recuno[tin]\, de parc\ [tiam c\ un magician nev\zut
`mi dirija cu `n]elepciune destinul, c`nd cu ironie [i dispre] fa]\
72 H E R M A N N H E S S E
de tonul prozaic al tratatului, care mi se p\rea c\ nu `n]elesese
deloc tensiunea vie]ii mele [i atmosfera ei specific\. Ceea ce scria
acolo cu privire la lupii de step\ [i la sinuciga[i era, poate, un
lucru bun [i cu cap, valabil `ns\ pentru specie, pentru un tip
anume era o abstrac]ie spiritual\; mi se p\rea `ns\ c\, dim-
potriv\, persoana mea, adev\ratul meu suflet, propriul destin
unic de individ nu fuseser\ cuprinse `n n\vodul acesta at`t de
grosolan.
Mai presus de orice m\ preocupa `ns\ halucina]ia sau vizi-
unea aceea de pe zidul bisericii, anun]ul ispititor al acelei
reclame luminoase [i d\n]uitoare, ce corespundea anumitor
aluzii din tratat. Erau `ntr-`nsa multe promisiuni, glasurile
acelei lumi str\ine `mi a]`]au puternic curiozitatea, deseori,
c\zut pe g`nduri, reflectam ore `ntregi la ea. Auzeam tot mai
clar cum m\ avertizau inscrip]iile acelea: „Intrarea nu e per-
mis\ oricui!“ [i „Numai pentru nebuni!“ A[adar, trebuia s\ fiu
nebun [i s\ m\ fi `ndep\rtat mult de acel „oricine“, dac\ voiam
ca vocile acelea s\ ajung\ p`n\ la mine [i ca lumile acelea s\-mi
vorbeasc\. Dar, Dumnezeule, nu eram, oare, de mult\ vreme
suficient de departe de via]a unui oarecare, de existen]a [i
g`ndirea celor normali, oare nu m\ deosebeam de mult\ vreme
de ceilal]i [i nu eram nebun? {i totu[i, `n ad`ncul sufletului meu
`n]elegeam chemarea, invita]ia de a `nnebuni, de a m\ desco-
torosi de ra]iune, de re]inere, de obiceiurile burgheze, de a m\
l\sa furat de torentul lumii nelegiuite a sufletului, a fanteziei.
~ntr-una din zile, dup\ ce cercetasem iar\[i `n zadar str\zile
[i pie]ele `n c\utarea omului cu pancarta [i dup\ ce m\ fu-
ri[asem de mai multe ori, st`nd la p`nd\, prin fa]a zidului cu
acea poart\ invizibil\, `n cartierul Martin mi-a ie[it `n cale un
cortegiu funerar. Privind la chipurile celor `ndurera]i care
p\[eau agale `n urma dricului, `mi spuneam `n sinea mea: „Oare
exist\ vreun om `n ora[ sau `n lumea asta, a c\rui moarte s\
reprezinte pentru mine o pierdere? Oare exist\ vreun om
pentru care moartea mea ar putea s\ `nsemne ceva?“ Era, ce-i
drept, Erika, iubita mea, fire[te; dar de mult\ vreme `ntre]ineam
Lupul de step\ 73
 ni[te rela]ii foarte lejere, ne vedeam rareori f\r\ s\ ne cert\m, iar
momentan nici m\car nu [tiam unde se afl\. Venea uneori la
mine sau m\ duceam eu la ea, [i cum am`ndoi eram ni[te oameni
singuratici [i dificili, `nrudi]i oarecum prin suflet [i prin boala
sufletelor noastre, r\m`neam astfel lega]i, `n pofida a tot ce se
`nt`mpla. ~ns\ n-ar fi pentru ea o u[urare [i nu s-ar sim]i mai bine
afl`nd de moartea mea? Nu [tiam, de altfel nu [tiam nimic nici
despre seriozitatea propriilor sentimente. Ca s\ po]i [ti ceva
despre asemenea lucruri, ar trebui s\ tr\ie[ti pe t\r`mul nor-
malului [i posibilului.
~ntre timp, un impuls m\ `mboldi s\ m\ ata[ez cortegiului
funerar, a[a c\ p\[eam agale `n urma celor `ndurera]i spre mo-
dernul cimitir din ciment, cu crematoriu [i tot dichisul. Dar
mortul nostru nu a fost incinerat, co[ciugul lui fiind depus `n
fa]a unei gropi modeste, iar eu m\ uitam la preot [i la ceilal]i
profitori ai mor]ii, angaja]ii unei societ\]i de pompe funebre,
care f\ceau cele trebuincioase, c\ut`nd s\ imprime aparen]a de
solemnitate deosebit\ [i de doliu, str\duindu-se din toate puterile
s\ se achite cu bine de acest spectacol, jena]i [i ipocri]i, astfel
`nc`t deveneau caraghio[i; m\ uitam cum uniforma lor neagr\,
profesional\, curgea de pe ei [i cum `[i d\deau silin]a s\ creeze
atmosfer\ `n preajma celor `ndolia]i [i s\-i constr`ng\ s\ cad\ `n
genunchi `n fa]a m\re]iei mor]ii. Dar toat\ truda lor era zadar-
nic\, nu pl`ngea nimeni, se pare c\ se dispensau u[or de mortul
acela. Nici atmosfera de cucernicie nu molipsea pe nimeni, iar
c`nd preotul se adres\ celor de fa]\ cu cuvintele „iubi]i cre[tini“
toate chipurile acelea t\cute de negustori [i mai[tri brutari,
`mpreun\ cu nevestele lor, privir\ `n p\m`nt pline de o seriozitate
crispat\, to]i erau jena]i [i ipocri]i, iar singura lor dorin]\ era ca
procesiunea aceasta incomod\ s\ se sf`r[easc\ odat\. {i iat\ c\ se
termin\, doi dintre cre[tinii afla]i `n fa]\ de tot str`nser\ m`na
oratorului, `[i r\zuir\ pantofii la cea mai apropiat\ bordur\ de
noroiul umed `n care `[i a[ezaser\ mortul, chipurile lor `[i
revenir\ ne`nt`rziat, rec\p\t`ndu-[i expresia obi[nuit\ [i uman\,
iar unul dintre ele mi se p\ru dintr-odat\ cunoscut – era, dup\
74 H E R M A N N H E S S E
c`te mi se p\ru, omul care purtase atunci pancarta [i `mi pusese
bro[urica `n m`n\.
~n momentul `n care mi se p\ru c\-l recunosc, el se `n-
toarse, se aplec\, `[i f\cu de lucru cu pantalonii s\i negri, pe
care [i-i suflec\ meticulos mai sus de glezne, apoi o lu\ sprin-
ten la picior cu umbrela str`ns\ sub bra]. Am pornit-o `n urma
lui [i, ajung`ndu-l, i-am f\cut un semn cu capul, dar el p\rea c\
nu m\ recunoa[te.
– ~n seara aceasta nu este nici o reprezenta]ie? l-am `ntrebat
eu, `ncerc`nd s\-i fac cu ochiul, a[a cum se obi[nuie[te `ntre ni[te
oameni care cunosc un secret anume. Dar vremea c`nd puteam
s\ fac asemenea exerci]ii mimice trecuse de mult, c\ci felul meu
de trai aproape c\ m\ f\cuse s\ uit a vorbi; `mi d\deam seama eu
`nsumi c\ nu schi]am dec`t ni[te grimase idioate.
– Reprezenta]ie `n seara aceasta? morm\i omul, privindu-m\
`n fa]\ ca un str\in. Du-te, omule, la Vulturul Negru dac\ ai
vreun chef anume.
~ntr-adev\r, nu mai eram sigur dac\ era el sau nu. Am mers
dezam\git, mai departe nici eu nu [tiam `ncotro m\ `ndrept, nu
aveam nici un ]el, nici o n\zuin]\, nici un fel de obliga]ii. Via]a
avea un gust `ngrozitor de amar, sim]eam cum sc`rba mea
cre[tea la culme, cum via]a m\ alunga, lep\d`ndu-se de mine.
Mergeam m`nios prin ora[ul cernit [i mi se p\rea c\ totul
miroase a p\m`nt umed [i a `nmorm`ntare. Nu, la groapa mea
nu avea ce s\ caute nici una dintre p\s\rile acestea mortuare cu
sutana [i cu b`lb`iala lor cre[tino-sentimental\! Ah, oriunde a[ fi
privit, oriunde mi-ar fi fugit g`ndurile, nic\ieri nu m\ a[tepta
nici o bucurie, nici o chemare, nu se mai vedea nici o urm\ de
ispit\, totul duhnea a uzur\ putred\, a mul]umire mediocr\, pu-
tred\, totul era vechi, ofilit, cenu[iu, mole[it, epuizat. Doamne
Dumnezeule, cum de era posibil a[a ceva? Cum ajunsesem oare
`n starea aceea eu, t`n\rul `naripat, poetul, prietenul muzelor,
c\l\torul prin lume, idealistul `nfl\c\rat? Cum de m\ n\p\diser\
a[a, `ncet, tiptil, paralizia aceasta, ura aceasta `mpotriva mea [i
a tuturor, aceast\ suprimare a tuturor sentimentelor, `nd`rjirea
Lupul de step\ 75
 aceasta profund\ [i r\ut\cioas\, iadul acesta mizerabil al goli-
ciunii inimii [i al dezn\dejdii?
Trec`nd prin fa]a bibliotecii, m-am `nt`lnit cu un t`n\r
profesor cu care odinioar\ purtasem, c`nd [i c`nd, lungi discu]ii
[i pe care, `n timpul ultimei mele [ederi `n acest ora[ acum c`]iva
ani, `l vizitasem chiar de mai multe ori, la el acas\, unde vor-
biser\m despre mitologiile orientale, domeniu care, pe atunci,
m\ preocupa `n mod deosebit. Savantul venea spre mine ]eap\n
[i cam miop, [i m-a recunoscut abia `n momentul `n care eram
pe cale s\ trec pe l`ng\ el. Se n\pusti asupra mea cu mult\
cordialitate, iar eu, `n situa]ia aceea jalnic\, `i eram `ntr-un fel
recunosc\tor. Era bucuros [i se `nveseli, `mi aminti de o serie de
detalii ale discu]iilor noastre de odinioar\, asigur`ndu-m\ c\
trebuie s\-mi mul]umeasc\ pentru faptul c\ ideile mele l-au
impulsionat [i i-au fost de folos, [i c\ deseori s-a g`ndit la mine;
de atunci n-a mai avut dec`t foarte rar dispute at`t de vii [i de
fructuoase cu colegii s\i. M\ `ntreb\ de c`nd eram `n ora[ (l-am
min]it: de c`teva zile) [i de ce nu l-am vizitat? M\ uitam la acest
b\rbat de treab\, la chipul s\u bl`nd de om studios, scena mi se
p\rea, `n fond, ridicol\, dar am `nghi]it ca un c`ine `nfometat
por]ia aceea de c\ldur\, dumicatul de dragoste, f\r`ma de recu-
no[tin]\. Lupul de step\ Harry r`njea emo]ionat, `n g`tlejul
p`rjolit de sete `ncepur\ s\-i curg\ balele, [i f\r\ ca el s\ vrea,
spinarea i se `ncovoie `ntr-un acces de sentimentalism. Da, am
`nceput s\ `ndrug tot felul de minciuni, cum c\ nu stau aici dec`t
foarte pu]in, c\ studiez ceva, c\ nu m\ simt prea bine c\ci, altfel,
i-a[ fi f\cut, fire[te, o vizit\. Iar c`nd `mi lans\ invita]ia cordial\
de a-mi petrece seara aceea la el, am acceptat recunosc\tor,
rug`ndu-l s\ transmit\ so]iei sale salut\rile mele, `n vreme ce, de
at`ta vorb\rie [i de at`ta z`mbet, m\ dureau f\lcile, dezobi[nuite
de a mai face un asemenea efort. {i `n timp ce eu, Harry Haller,
st\team acolo `n strad\ surprins [i flatat, politicos [i plin de zel,
z`mbindu-i acestui om amabil, miop [i cu chip bl`nd, cel\lalt
Harry st\tea al\turi, r`njind [i el, r`njind [i spun`ndu-[i c\ mi-s
un f`rtat ciudat, sucit [i mincinos, c\ numai cu c`teva minute
76 H E R M A N N H E S S E
mai `nainte scr`[nisem `nver[unat din din]i `mpotriva acestei
lumi blestemate, pentru ca acum, la prima chemare, la primul
salut inofensiv al unui om cumsecade, stimabil, s\ m\ dau pe
brazd\, emo]ion`ndu-m\ de zor, t\v\lindu-m\ ca un purcel `n
pl\cerea ce mi-o oferea stropul acela de bun\voin]\, de stim\
[i de amabilitate. Cei doi Harry st\teau astfel, cu figurile lor
extrem de antipatice, dinaintea bravului profesor, b\t`ndu-[i
joc unul de cel\lalt, f\r\ s\ se scape din ochi unul pe cel\lalt,
scuip`ndu-se unul pe cel\lalt [i `ntreb`ndu-se, a[a cum se `n-
t`mpla mereu `n asemenea situa]ii, dac\ toate acestea erau
numai prostie [i sl\biciune omeneasc\, destinul comun al oa-
menilor, sau dac\ tot egoismul acesta sentimental, toat\
aceast\ lips\ de caracter, toat\ aceast\ impuritate [i incon-
secven]\ a sentimentelor nu reprezentau dec`t o specialitate
personal\ a lupului de step\. ~n cazul c`nd porc\ria aceasta era
ceva general uman, dispre]ul meu n-avea dec`t s\ se arunce din
nou cu m`nie asupra lumii; dar dac\ era o sl\biciune personal\,
atunci mi se oferea ocazia s\ declan[ez o orgie a dispre]ului
fa]\ de mine `nsumi.
~n toiul certei dintre cei doi Harry, aproape c\ uitasem de
profesor; dintr-odat\, a `nceput s\ m\ plictiseasc\ [i m-am gr\bit
s\ scap de el. M-am uitat `ndelung `n urma lui, v\z`nd cum se
`ndep\rta, pe aleea str\juit\ de copaci goi, cu mersul s\u blajin
[i cam caraghios de idealist, de om credincios. ~n pieptul meu
b\t\lia continua cu furie [i, `n timp ce, `n mod mecanic, `mi
`ndoiam [i-mi dezdoiam degetele `n]epenite, lupt`ndu-m\ cu
guta care m\ rodea pe ascuns, a trebuit s\ recunosc c\ m\ l\-
sasem p\c\lit, c\-mi luasem pe cap o invita]ie pentru orele [apte
[i jum\tate, la cin\, precum [i obliga]ia s\ fiu politicos, s\
p\l\vr\gesc pe teme [tiin]ifice [i s\ m\ interesez de fericirea
familial\ a altora. M-am dus m`nios acas\, mi-am f\cut un
amestec de coniac cu ap\, am `nghi]it cu el tabletele contra gutei
[i m-am `ntins pe divan, `ncerc`nd s\ citesc ceva. Dup\ ce, `n
cele din urm\, am reu[it s\ citesc c`t\va vreme din C\l\toria
Sofiei de la Memel `n Saxonia, un fleac de carte delicioas\ din
Lupul de step\ 77
 secolul al optsprezecelea, mi-am adus aminte dintr-odat\ de
invita]ie, de faptul c\ eram neb\rbierit [i c\ ar trebui s\ m\
`mbrac. Dumnezeule, ce nevoie oi fi avut de una ca asta! A[a-
dar, Harry, scoal\-te, pune cartea deoparte, s\pune[te-te, zg`-
rie-]i b\rbia p`n\ la s`nge, `mbrac\-te [i simte-te bine `n com-
pania oamenilor! {i, `n timp ce m\ s\puneam, m\ g`ndeam
la gaura aceea mizerabil\ `n noroiul din cimtir, `n care azi
fusese `ngropat necunoscutul, la chipurile crispate ale cre[-
tinilor plictisi]i [i nici m\car nu mi-a venit s\ r`d de ele. Acolo
sf`r[ise, dup\ c`te mi se p\rea, `n gaura aceea mizerabil\ din
]\r`n\, `nso]it de cuvintele proste[ti [i f`st`cite ale predi-
catorului, de str`mb\turile proste[ti [i f`st`cite ale adun\rii `n
doliu, de imaginea deprimant\ a crucilor [i a pl\cilor din tabl\
[i marmur\, de toate florile acelea artificiale din s`rm\ [i sticl\,
acolo sf`r[ise nu numai necunoscutul acela, acolo voi sf`r[i [i eu
m`ine sau poim`ine, dar nu numai eu voi fi `ngropat [i acoperit
cu noroi sub privirile f`st`cite [i pref\cute ale asisten]ei, nu, `n
felul acesta se sf`r[ea totul, toate n\zuin]ele noastre, toat\
cultura noastr\, toat\ credin]a noastr\, toat\ bucuria, toat\
pofta noastr\ de a tr\i, care la r`ndul ei era at`t de bolnav\ [i,
`n cur`nd, va fi `ngropat\ tot acolo. Lumea culturii noastre era
un cimitir, aici z\ceau Isus Hristos [i Socrate, Mozart [i
Haydn, Dante [i Goethe, din ei nu mai r\m\seser\ dec`t ni[te
nume goale pe t\bli]e ruginite, `nconjurate de oameni `ndolia]i,
f`st`ci]i [i pref\cu]i, care ar fi dat orice s\ mai cread\ `n t\bli]ele
acelea care, odinioar\, fuseser\ pentru ei ni[te lucruri sfinte,
oameni care ar fi dat orice s\ mai poat\ spune un singur cuv`nt
cinstit, serios, de durere [i dezn\dejde despre lumea aceasta
apus\, oameni c\rora, `n loc de toate acestea, nu le mai
r\m\sese dec`t s\ stea, r`njind f`st`ci]i, de jur-`mprejurul mor-
mintelor. De m`nios ce eram, m-am zg`riat din nou pe b\rbie,
`n acela[i loc, apoi m-am cauterizat un timp, dar a trebuit
totu[i s\-mi schimb `nc\ o dat\ gulerul curat pe care abia mi-l
pusesem, f\r\ s\ [tiu deloc de ce f\ceam toate acestea, c\ci nu
aveam nici cel mai mic chef s\ m\ duc acolo unde fusesem
78 H E R M A N N H E S S E
invitat. Dar o parte din Harry juca din nou teatru, afirma c\
profesorul este un individ simpatic, jinduia o por]ioar\ de
miros de oameni, de p\l\vr\geal\ [i societate, `[i aducea aminte
de nevasta dr\gu]\ a profesorului, g\sea c\ ideea de a petrece o
sear\ al\turi de ni[te gazde amabile era, `n fond, destul de
atractiv\ [i m\ ajut\ s\-mi lipesc un plasture englezesc pe b\r-
bie, m\ ajut\ s\ m\ `mbrac [i s\-mi pun o cravat\ ca lumea,
alung`ndu-mi cu bini[orul g`ndul care, de fapt, m\ `ndemna s\
r\m`n acas\. ~n tot acest timp `mi spuneam: la fel cum m\
`mbrac eu acum, ca s\ plec de acas\, f\c`ndu-i o vizit\ pro-
fesorului [i schimb`nd cu el banalit\]i mai mult sau mai pu]in
false, f\r\ s\ vreau de fapt s\ fac a[a ceva, tot astfel procedeaz\,
tr\iesc [i ac]ioneaz\ cei mai mul]i oameni zi de zi, or\ de or\,
prin for]a `mprejur\rilor [i f\r\ voia lor, fac vizite, poart\
discu]ii, `[i petrec orele de serviciu `n diverse birouri, totul sub
imperiul unor constr`ngeri, mecanic, `mpotriva voin]ei lor,
toate acestea puteau fi f\cute la fel de bine de ni[te ma[ini, ori
se puteau omite; iar mecanismul acesta, aflat `n permanen]\ `n
func]iune, `i `mpiedic\ pe ceilal]i, la fel ca pe mine, s\-[i cri-
tice propria via]\, s\ recunoasc\ [i s\ simt\ prostia [i super-
ficialitatea ei, incertitudinea, `nfior\toru-i r`njet, triste]ea [i
pustietatea ei deprimant\. Of, dar c`t\ dreptate, ce imens\
dreptate au oamenii tr\ind astfel, f\c`ndu-[i jocul [i d`ndu-se `n
v`nt dup\ lucruri care, `n ochii lor, prezint\ o importan]\
anume, `n loc s\ se apere `mpotriva unui asemenea mecanism
deprimant, `n loc s\ priveasc\ dezn\d\jdui]i `n abis, a[a cum o
fac eu, dezorientatul. Iar dac\ `n paginile acestea `mi exprim
dispre]ul fa]\ de oameni [i `i ironizez din c`nd `n c`nd, nu a[
vrea s\ cread\ c\ am cumva inten]ia s\ dau vina pe ei, s\-i acuz
sau s\-i fac r\spunz\tori de starea mizerabil\ `n care m\ aflu!
Dar `n ceea ce m\ prive[te, av`nd `n vedere c\ am ajuns at`t de
departe, p`n\ la margine, adic\ acolo de unde via]a `ncepe s\ se
pr\bu[easc\ `n `ntunericul cel f\r\ de fund, eu s`nt nedrept [i
mincinos, atunci c`nd `ncerc s\ p\c\lesc pe al]ii [i pe mine
`nsumi, pretinz`nd c\ mecanismul acesta mai func]ioneaz\ [i
Lupul de step\ 79
 pentru mine, c\ [i eu mai apar]in lumii gra]ioase [i copil\re[ti
a jocului etern!
Seara a decurs, a[adar, corespunz\tor a[tept\rilor. M-am
oprit dinaintea casei cuno[tin]ei mele, uit`ndu-m\ `n sus la
ferestre. Iat\, `mi spuneam, acolo locuie[te omul acesta care
munce[te an de an, f\r\ `ntrerupere, citind [i coment`nd texte,
c\ut`nd pun]i de leg\tur\ `ntre mitologiile Asiei Mici [i cele ale
Indiei, iar munca aceasta `i face pl\cere fiindc\ el crede `n
importan]a activit\]ii lui, `n [tiin]a al c\rei slujitor este, `n
valoarea cuno[tin]elor `n sine, a `nmagazin\rii lor, fiindc\ el
crede `n progres, `n evolu]ia lucrurilor. El nu a cunoscut nici
r\zboiul, nici zdruncinarea fundamentelor g`ndirii tradi]ionale
de c\tre Einstein (`[i va fi spun`nd, poate, c\ asta nu-i prive[te
dec`t pe matematicieni), nu observ\ defel c\ `n jurul lui se
preg\te[te r\zboiul urm\tor, consider\ c\ evreii [i comuni[tii
merit\ s\ fie trata]i cu ur\, el nefiind, la r`ndul lui, dec`t un
copilandru bun, care nu despic\ firul `n patru, care se amuz\ [i
`[i d\ importan]\, un om demn de toat\ invidia. Mi-am luat
inima `n din]i [i am intrat; `n cas\ m\ `nt`mpin\ o servitoare cu
[or] alb, iar eu, presim]ind, parc\, ceva, am `nregistrat cu pre-
cizie locul unde `mi duse ea paltonul [i p\l\ria, apoi m\ pofti
`ntr-o camer\ `nc\lzit\, luminoas\, rug`ndu-m\ s\ a[tept; dintr-un
impuls, `n loc s\ morm\i o rug\ciune ori s\ a]ipesc ni]elu[, am
luat `n m`n\, mai mult `n joac\, primul obiect care mi-a ie[it `n
cale. Era un tabloua[ `nr\mat, amplasat pe o mas\ rotund\ [i
sprijinit `n pozi]ie `nclinat\ pe un suport din carton. Era o
gravur\ `n acvaforte, care `l reprezenta pe poetul Goethe, un
b\tr`n cu o personalitate pregnant\, o frizur\ genial\ [i un chip
frumos modelat, din care nu lipseau nici renumi]ii ochi
`nfoca]i, nici aerul de singur\tate [i tragism, u[or estompat de
manierele de curtean, pe care artistul `[i d\duse toat\ silin]a s\
le redea. El reu[ise s\-i confere demonicului b\tr`n, f\r\ s\-i
prejudicieze `ntru nimic profunzimea, un aer `ntru c`tva pro-
fesoral sau actoricesc de re]inere [i cumsec\denie, repre-
zent`ndu-l, pe scurt, ca pe un domn b\tr`n, cu adev\rat frumos,
80 H E R M A N N H E S S E
care putea fi expus ca o adev\rat\ podoab\ `n casa oric\rui
burghez. Probabil c\ tabloul nu era `ntru nimic mai stupid dec`t
toate celelalte tablouri de acest gen, care-i `nf\]i[au pe to]i ace[ti
m`ntuitori, apostoli, eroi, corifei ai spiritului [i oameni de stat
zugr\vi]i de m`inile zeloase ale unor me[te[ugari ai artei; poate
c\ m\ irita at`t de mult tocmai datorit\ virtuozit\]ii sale
artizanale; dar oricum, imaginea aceasta vanitoas\ [i plin\ de
sine a b\tr`nului Goethe m\ `nt`mpina ca un ]ip\t strident [i
fatal, ar\t`ndu-mi tocmai mie, care [i a[a eram destul de
surescitat [i `ncr`ncenat, c\ nu aveam ce c\uta acolo. Aici se
sim]eau la ei acas\ numai vechii mae[tri, frumos stiliza]i, [i
celebrit\]ile na]ionale, iar nu lupii de step\.
De ar fi ap\rut acum st\p`nul casei, a[ fi reu[it probabil s\
m\ retrag invoc`nd un motiv plauzibil. Dar a ap\rut so]ia lui,
iar eu m-am l\sat `n voia soartei, cu toate c\ aveam presim]irea
unei mari nenorociri. Ne-am adresat obi[nuitele formule de
salut, iar dup\ primul dezacord urmar\ numeroase altele. Femeia
`mi adres\ felicit\ri pentru faptul c\ ar\tam bine, `n vreme ce eu
eram perfect con[tient de faptul c\ `mb\tr`nisem mult de tot `n
anii care se scurseser\ de la ultima noastr\ `nt`lnire; chiar `n
clipa `n care `mi str`nse m`na, durerea din degetele suferinde de
gut\ `mi aminti `n mod fatal de acest lucru. Da, [i pe urm\ m\
`ntreb\ ce mai face scumpa mea nevast\, iar eu m-am v\zut
nevoit s\-i spun c\ nevast\-mea m\ p\r\sise [i c\ ne desp\r-
]iser\m. Am fost am`ndoi bucuro[i `n momentul `n care
profesorul intr\ `n `nc\pere. M-a salutat [i el cu cordialitate, iar
nefirescul [i comicul situa]iei `[i aflar\ expresia cea mai nostim\
posibil `n cele ce au urmat. El ]inea `n m`n\ un ziar, fi]uica la
care era abonat, un ziar al partidului militari[tilor [i insti-
gatorilor la r\zboi, [i, dup\ ce mi-a dat m`na, `mi ar\t\ ziarul
spun`ndu-mi c\ `n el scrie ceva despre un tiz de-al meu, un
ziarist pe nume Haller, care pare a fi un individ dubios [i f\r\
sim] patriotic, unul care l-a luat `n der`dere pe `mp\rat [i a
sus]inut c\, dup\ p\rerea lui, ]ara sa nu ar fi mai pu]in vinovat\
de izbucnirea r\zboiului dec`t ]\rile du[mane. Ce fel de ins
Lupul de step\ 81
 putea s\ mai fie [i \sta! Dar iat\ c\ fl\c\ului i se d\dea acum
riposta cuvenit\, redac]ia `l executase destul de t\ios pe acest om
d\un\tor, pun`ndu-l la st`lpul infamiei. A trecut totu[i la alt
subiect `n momentul `n care b\g\ de seam\ c\ tema aceasta nu
m\ interesa, iar celor doi nici nu le-a trecut prin g`nd c\
lep\d\tura aceea s-ar fi putut afla chiar `naintea lor; c\ci, ei bine,
a[a era, eu `nsumi eram lep\d\tura respectiv\. Ei, dar de ce s\ fac
t\r\boi [i s\-i nelini[tesc pe bie]ii oameni! R`deam `n sinea mea,
dar am renun]at la speran]a c\ `n seara aceasta voi mai avea
parte de vreun lucru pl\cut. Mi-am `ntip\rit bine `n memorie
clipa aceea. C\ci `n acel moment, `n timp ce profesorul `mi
vorbea despre tr\d\torul de patrie Haller, `nl\untrul meu prin-
dea tot mai mult consisten]\ sentimentul nefast de depresiune [i
dezn\dejde care, de la scena `nmorm`nt\rii, se `nfiripase [i se
consolidase tot mai mult `n mine, transform`ndu-se `ntr-o pre-
siune devastatoare, `ntr-o stare de suferin]\ fizic\ (`n p`ntec),
`ntr-un sentiment sufocant [i `nfrico[\tor al destinului.
Sim]eam c\ m\ p`nde[te ceva, c\ pericolul se furi[a pe la spatele
meu. Din fericire ni se d\du de veste c\ masa era servit\. Am
intrat `n sufragerie [i, `n timp ce m\ tot str\duiam s\ spun sau
s\ `ntreb [i eu c`te ceva inofensiv, am m`ncat mai mult dec`t
`mi era obiceiul, sim]indu-m\, clip\ de clip\, tot mai jalnic.
Dumnezeule, `mi spuneam mereu, la ce bun toat\ str\dania
mea? ~mi d\deam seama perfect de bine c\ nici gazdele nu se
sim]eau `n largul lor [i c\ se str\duiau din greu s\ mimeze
voio[ia fie din cauz\ c\ eu exercitam o influen]\ paralizant\, fie
pentru c\ `n cas\ mai exista [i o alt\ surs\ de proast\ dispozi]ie.
Mi-au pus `ntreb\ri referitoare la tot felul de lucruri la care nu
puteam s\ r\spund cu sinceritate, a[a `nc`t, dup\ pu]in timp, m\
`nfundasem cu totul `n minciuni, lupt`ndu-m\ la fiecare cuv`nt
cu sc`rba care m\ cuprinsese. ~n cele din urm\ am `ncercat s\ le
distrag aten]ia [i am `nceput s\ le povestesc despre `nmor-
m`ntarea la care asistasem `n ziua aceea. Dar n-am nimerit
tocmai tonul cel mai potrivit, timidele mele accese de umor au
avut un efect contrar, distan]a dintre noi cre[tea din ce `n ce mai
82 H E R M A N N H E S S E
mult, lupul de step\ r`dea `nl\untrul meu, r`njea ar\t`ndu-[i
col]ii, iar la desert n-am scos, to]i trei, dec`t vreo c`teva cuvinte.
Am revenit `n prima camer\ ca s\ bem cafeaua [i coniacul,
sper`nd c\, astfel, ne vom mai `nveseli. Dar privirea `mi c\zu
din nou asupra regelui poe]ilor, cu toate c\ fusese mutat pe o
comod\. Nu-mi puteam lua ochii de la el [i, `n ciuda aver-
tismentului unor voci dinl\untrul meu, l-am luat din nou `n
m`n\, lans`ndu-m\ `n comentarii critice la adresa lui. Aveam
sentimentul cert c\ situa]ia devenise insuportabil\ [i c\ acum
trebuia m\car sau s\ reu[esc s\-mi `nviorez gazdele, s\ le
entuziasmez, molipsindu-le cu dispozi]ia mea, sau s\ provoc o
explozie total\.
– S\ sper\m, am spus eu, c\ Goethe nu ar\ta astfel [i `n
realitate! C`t\ m`ndrie, ce poz\ de om nobil, cu c`t\ demnitate
arunc\ ocheade stimabilelor persoane aflate `n fa]a lui, ce
univers de sentimentalism sublim sub aparen]a aerului de
b\rb\]ie! Desigur, acestui b\rbat arogant i se pot face multe
imput\ri, eu `nsumi i-am repro[at adesea multe lucruri, dar s\-l
reprezin]i chiar `n felul acesta, asta nu, e prea de tot.
Turn`ndu-ne cafeaua, doamna schi]\ un z`mbet de suferin]\
profund\, apoi ie[i `n grab\ din camer\, iar so]ul ei `mi explic\
pu]in cam f`st`cit, pe un ton care suna oarecum a repro[, c\ acel
portret al lui Goethe apar]inea so]iei sale, care ]inea la el `n mod
deosebit.
– {i chiar dac\, obiectiv vorbind, a]i avea dreptate, lucru de
care eu, de fapt, m\ `ndoiesc, n-ar trebui s\ v\ exprima]i at`t
de dur.
– Ave]i dreptate, am recunoscut eu. Din p\cate am acest
obicei, viciul acesta de a m\ decide `ntotdeauna pentru o expri-
mare c`t mai dur\, a[a cum, de altfel, f\cea [i Goethe `n ceasurile
lui de bun\ dispozi]ie. Acest Goethe de salon care arat\ at`t de
dulceag [i m\rginit nu ar fi folosit, fire[te, niciodat\ o asemenea
exprimare sincer\ [i neocolit\. V\ rog s\ m\ scuza]i, at`t
dumneavoastr\ c`t [i so]ia dumneavoastr\ – v\ rog s\-i spune]i c\
s`nt schizofrenic. Totodat\ v\ cer `ng\duin]a s\ m\ retrag.
Lupul de step\ 83
 C\lcat pe nervi, domnul meu a mai `ndrugat ni[te observa]ii
[i-a mai amintit `nc\ o dat\ de frumoasele noastre discu]ii de
odinioar\, de faptul c\ p\rerile mele cu privire la Mithras [i
Krishna `l impresionaser\ atunci `n mod profund, ad\ug`nd c\
[i ast\zi sperase s\... [i a[a mai departe. I-am mul]umit, spu-
n`ndu-i c\ vorbele sale erau foarte amabile, dar c\, din nefericire,
interesul meu pentru Krishna, ca de altfel [i pl\cerea mea de a
purta asemenea discu]ii [tiin]ifice disp\ruser\ cu des\v`r[ire, c\
ast\zi `l min]isem de mai multe ori, c\, de pild\, nu m\ aflam `n
ora[ numai de c`teva zile, ci de mai multe luni, c\ tr\iam retras
[i nu mai eram `n m\sur\ s\ frecventez familiile de condi]ie
bun\, deoarece, `n primul r`nd, m\ aflam `n permanen]\ `ntr-o
dispozi]ie proast\, fiind bolnav de gut\, [i, `n al doilea r`nd, m\
`mb\tam mai tot timpul. Apoi, pentru a da c\r]ile pe fa]\ [i a
nu pleca de la el cu faim\ de mincinos, m-am v\zut nevoit s\-i
explic acestui domn onorabil c`t de mult m\ jignise `n ziua
aceea. I-am spus c\ a adoptat atitudinea prosteasc\, `nd\r\tnic\
a unui ofi]er deblocat, iar nu pe aceea demn\ de un om cu
carte, atunci c`nd [i-a `nsu[it pozi]ia unei fi]uici reac]ionare `n
leg\tur\ cu opiniile lui Haller. „Fl\c\ul“ acesta [i individul f\r\
sim] patriotic numit Haller eram chiar eu, iar patria noastr\ [i
lumea `ntreag\ ar duce-o mai bine dac\ cel pu]in acei c`]iva
oameni capabili s\ g`ndeasc\ ar trece de partea ra]iunii [i a paci-
fismului, `n loc s\ se `ndrepte orbi]i [i fascina]i spre un nou
r\zboi. A[a c\ fac\-se voia Domnului.
M-am ridicat, a[adar, mi-am luat r\mas-bun de la Goethe [i
de la profesor, smulg`ndu-mi lucrurile din cuier [i lu`ndu-mi
t\lp\[i]a. ~n sufletul meu, lupul urla de bucurie r\ut\cioas\, iar
`ntre cei doi Haller izbucni un scandal monstruos. Acum `mi
d\deam bine seama de faptul c\ seara aceasta deloc pl\cut\
fusese mai important\ pentru mine dec`t pentru indignatul
profesor; lui `i adusese o dezam\gire, sup\r`ndu-l pu]in, dar
pentru mine ea `nsemnase un ultim e[ec, o ultim\ fug\, des-
p\r]irea de lumea burghez\ moral\ [i savant\, victoria deplin\ a
lupului de step\. ~mi luasem r\mas-bun ca un evadat, ca un om
84 H E R M A N N H E S S E
`nvins, `mi recunoscusem `nfr`ngerea fa]\ de mine `nsumi, m\
desp\r]isem f\r\ nici o m`ng`iere, f\r\ pic de superioritate, f\r\
pic de umor. M\ desp\r]isem de lumea mea de odinioar\, de
c\minul meu, de obiceiurile burgheze, de moravuri, de erudi]ie,
la fel cum un bolnav de ulcer `[i ia r\mas-bun de la friptura de
porc. P\[eam furios pe sub felinare, m\ cuprinseser\ o furie [i o
triste]e de moarte. Ah, c`t de deprimant\, c`t de ru[inoas\, c`t de
fatal\ fusese ziua aceea, `ncep`nd chiar de diminea]\ [i p`n\
seara, de la cimitir p`n\ la scena de la profesor! {i pentru ce asta?
De ce? Mai avea sens s\ te `mpov\rezi cu astfel de zile, s\ te
`nfrup]i din asemenea tainuri? Nu, niciunul! A[a c\ la noapte
voi pune cap\t acestei comedii. Hai, acas\, Harry, [i taie-]i
beregata! Ai a[teptat destul.
Am hoin\rit pe str\zi `ncolo [i `ncoace, purt`nd mizeria
`n suflet. Fire[te, fusese o prostie din partea mea s\ scuip pe
podoaba din salonul acelor oameni buni, a fost o prostie [i o
obr\znicie, dar pur [i simplu n-avusesem `ncotro, nu mai pu-
team suporta via]a asta domestic\, mincinoas\, cumsecade. Iar
acum, de vreme ce se p\rea c\ nu mai pot s\-mi suport nici singu-
r\tatea, de vreme ce uram propria mea societate de care eram
sc`rbit, de vreme ce m\ zb\team `n golul propriului iad, fiind
gata-gata s\ m\ sufoc, `mi mai r\m\sese, oare, vreo cale de sc\-
pare? Nu-mi mai r\m\sese niciuna. O, tat\, o, mam\, o, foc sf`nt
[i `ndep\rtat al tinere]ii mele, o, voi mii de bucurii, de munci [i
de ]eluri ale vie]ii mele! Nu-mi mai r\m\sese nimic din toate
acestea, nici m\car regretul, ci numai sc`rba [i durerea. Aveam
impresia c\ simpla obliga]ie de a tr\i nu-mi provocase niciodat\
o durere at`t de mare ca `n clipele acelea.
Am ad\stat pentru un moment `ntr-o cr`[m\ de mahala, am
b\ut o ap\ [i un coniac, apoi am plecat mai departe, m`nat de la
spate de diavol, am str\b\tut str\du]ele `ntortocheate, `n pant\,
din cartierul vechi al ora[ului, am suit [i am cobor`t pe alei, am
luat-o de-a curmezi[ul prin pia]a din fa]a g\rii. „Trebuie s\ plec
`ntr-o c\l\torie!“ `mi spuneam, m-am dus la gar\ s\ m\ holbez
la mersul trenurilor care at`rna pe perete, am b\ut pu]in vin [i
Lupul de step\ 85
 am `ncercat s\-mi adun min]ile. ~ncepusem s\ v\d din ce `n ce
mai aproape, din ce `n ce mai limpede spectrul de care mi-era
team\. Spectrul acela era re`ntoarcerea mea acas\, re`ntoarcerea
`n camera mea, `nfruntarea calm\ a dezn\dejdii! N-a[ fi sc\pat,
chiar dac\ m-a[ fi plimbat ore `n [ir, nici de re`ntoarcerea la u[a
mea, la masa cu c\r]i, la divanul deasupra c\ruia at`rna
fotografia iubitei mele, nici de clipa c`nd trebuia s\ iau briciul [i
s\-mi tai beregata. Aceast\ imagine mi se contura `n minte cu o
claritate cresc`nd\ [i cu aceea[i claritate cresc`nd\, cu toate c\
inima `mi b\tea nebune[te, sim]eam cum m\ cuprinde spaima
spaimelor: frica de moarte! Da, `mi era `ngrozitor de fric\ de
moarte. De[i nu `ntrez\ream nici o alt\ sc\pare, de[i m\ asaltau
sc`rba, suferin]a [i dezn\dejdea, de[i nimic nu m\ mai putea
captiva, nu-mi mai putea trezi bucuria sau speran]a, m\ `ngro-
zea nespus de mult propria execu]ie, t\ietura aceea rece, br\z-
dat\ `n propria carne!
Nu `ntrez\ream nici o cale s\ scap de tot ceea ce-mi provoca
team\. Dac\ la[itatea ar fi s\ `nving\ azi `n lupta cu disperarea,
atunci disperarea `mi va ie[i din nou `n cale m`ine sau `n oricare
alt\ zi, consolidat\ de dispre]ul fa]\ de mine `nsumi. Voi lua de
at`tea ori cu]itul `n m`n\ [i-l voi pune din nou deoparte, p`n\
c`nd, odat\ [i odat\, tot am s-o fac. Poate c\ era, totu[i, mai
bine s\ o fac chiar ast\zi! ~ncercam s\-mi fac curaj mie `nsumi,
ca unui copil `nsp\im`ntat, dar copilul nu m\ asculta, o lua la
goan\, vr`nd s\ tr\iasc\. Colindam mai departe prin ora[,
tremur`nd, ocolind de la distan]\ locuin]a mea, g`ndindu-m\
mereu la `ntoarcerea acas\, [i mereu am`n`nd-o. Mai intram
c`te pu]in printr-o cr`[m\ sau alta, c`t s\ beau un pahar sau
dou\, pe urm\ ceva m\ m`na mai departe, f\ceam ocoluri mari
`n jurul punctului de destina]ie, `n jurul briciului, `n jurul
mor]ii. Din c`nd `n c`nd, mort de oboseal\, [edeam pe o banc\,
pe marginea unei f`nt`ni, pe o born\, ascult`ndu-mi b\t\ile
inimii, [terg`ndu-mi sudoarea de pe frunte, apoi plecam mai
departe cuprins de o fric\ mortal\, cuprins de o `nfl\c\rat\
dorin]\ de a tr\i.
86 H E R M A N N H E S S E
A[a am nimerit `n toiul nop]ii `ntr-un cartier m\rgina[ ce
nu-mi era familiar, `naintea unui local, `nd\r\tul ferestrelor
r\suna puternic o muzic\ de dans. ~nainte de a intra, am citit pe
firma veche de deasupra u[ii: „La Vulturul Negru“. ~n\untru
petrecerea era `n toi, oamenii se v`nzoleau g\l\gio[i `n fum, `n
iz de vin, se auzeau strig\te, `n salonul din spate se dansa, c\ci
de acolo se rev\rsa cu furie muzica de dans. M-am oprit `n
salonul din fa]\, unde se aflau o mul]ime de oameni simpli,
`mbr\ca]i s\r\c\cios, pe c`nd dincolo, `n sala de bal se z\reau [i
unele apari]ii mai elegante. ~mpins `n `mbulzeal\ prin `nc\pere,
m-am trezit l`ng\ bufet, la o mas\ unde [edea, pe o banc\ de
l`ng\ perete, o fat\ palid\, dr\gu]\, `ntr-o rochi]\ de bal sub]ire,
cu decolteu larg [i cu o floare ofilit\ `n p\r. C`nd m-am apropiat
de ea, fata s-a uitat la mine atent\ [i prietenoas\ [i s-a dat, z`m-
bind, mai la o parte, f\c`ndu-mi loc.
– Se poate? am `ntrebat-o eu [i m-am a[ezat l`ng\ ea.
– Desigur, se poate, spuse ea, cine e[ti tu?
– Mul]umesc, am spus, mi-e imposibil s\ m\ duc acas\, mi-e
imposibil, imposibil, vreau s\ r\m`n aici, cu dumneavoastr\,
dac\ `mi `ng\dui]i. Nu, nu pot s\ m\ duc acas\.
A dat din cap `n semn c\ m\ `n]elege [i, `n vreme ce ea d\dea
din cap, eu priveam la c`rlion]ii care `i c\deau de pe frunte pe
l`ng\ ureche, b\g`nd de seam\ c\ floarea aceea ofilit\ era o
camelie. Dincolo muzica r\suna asurzitor, chelneri]ele `[i strigau
`n fug\ comenzile la bar.
– Atunci r\m`i aici, spuse ea cu o voce care m\ unse la inim\.
Dar de ce nu te po]i duce acas\?
– Nu pot. Acas\ m\ a[teapt\ ceva – nu, nu pot, e prea `n-
grozitor.
– Atunci n-are dec`t s\ te a[tepte mult [i bine, tu r\m`i aici.
Hai, mai `nt`i [terge-]i ochelarii, c\ abia de mai po]i vedea ceva.
A[a, d\-mi batista. Ce vrei s\ bem? Vin de Burgundia?
~mi [terse ochelarii, abia acum o vedeam bine; chipul palid,
cu tr\s\turi limpezi, gura dat\ cu ruj ro[u-s`ngeriu, ochii lumi-
no[i, c\prui, fruntea neted\, rece, un c`rlion] scurt, bine arcuit
Lupul de step\ 87
 l`ng\ ureche. Se ocup\ de mine, cu bun\tate [i cu un strop de
ironie, comand\ vin, ciocni cu mine [i `n clipa aceea `mi z\ri
pantofii.
– Dumnezeule, dar de unde vii? Ar\]i de parc\ ai f\cut dru-
mul de la Paris p`n\ aici pe jos. Nu se vine la un bal `n halul \sta.
Am r\spuns cu da [i cu nu, r`z`nd pu]in, l\s`nd-o s\ vor-
beasc\. ~mi pl\cea foarte mult, lucru care m\ umplea de uimire,
pentru c\ p`n\ acum m\ ferisem de fete at`t de tinere, trat`ndu-le
mai degrab\ cu ne`ncredere. Iar ea se purta cu mine `ntocmai
cum trebuia, a[a `nc`t s\ m\ simt bine – ah, [i de atunci `ncoace
tot a[a s-a purtat cu mine clip\ de clip\. M\ trata cu bl`nde]e,
`ntocmai cum sim]eam nevoia, dar [i cu ironie, tot cum sim-
]eam nevoia. Comand\ un sandvici [i `mi porunci s\-l m\n`nc.
~mi turn\ `n pahar [i-mi spuse s\ beau o `nghi]itur\, dar f\r\ s\
m\ gr\besc. Pe urm\ m\ l\ud\ pentru supu[enia mea:
– Ce cuminte e[ti, zise ea `ncuraj`ndu-m\, nu faci greut\]i
nim\nui. Pot s\ pun r\m\[ag c\ a trecut mult\ vreme de c`nd a
trebuit s\ ascul]i pentru ultima oar\, de cineva, nu-i a[a?
– Da, a]i c`[tigat r\m\[agul. De unde [tia]i?
– Mare scofal\. Supu[enia este la fel ca m`ncatul [i b\utul.
Cine le-a dus lipsa mult\ vreme, le apreciaz\ a[a cum trebuie.
Nu-i a[a c\ m\ ascul]i cu pl\cere?
– Cu mare pl\cere. Dumneavoastr\ [ti]i de toate.
– Tu te dezv\lui cu u[urin]\. A[ putea, prietene, s\-]i spun
chiar [i ce te a[teapt\ acas\ [i de ce te temi tu at`t. Dar [tii [i tu
lucrul \sta, nu mai are rost s\ vorbim despre a[a ceva, nu?
Aiureli! Omul ori se sp`nzur\, ei bine, atunci se sp`nzur\ [i gata,
`ns\ numai c`nd are motiv s\ o fac\. Ori continu\ s\ tr\iasc\ [i
atunci nu-i r\m`ne altceva de f\cut dec`t s\-[i dea silin]a s\
tr\iasc\. Nimic mai simplu.
– O, am strigat eu, m\car de-ar fi at`t de simplu! Pe Dum-
nezeul meu, mi-am dat toat\ silin]a s\ tr\iesc, dar nu m-a ajutat
cu nimic. S-ar putea s\ fie dificil s\ te sp`nzuri, nu [tiu. Dar s\
tr\ie[ti este mult, mult mai greu! Numai Dumnezeu [tie c`t
este de greu!
88 H E R M A N N H E S S E
– Ei, ba o s\ vezi c\ e copil\re[te de u[or. ~nceputul l-am [i
f\cut, ]i-ai [ters ochelarii, ai m`ncat, ai b\ut. Iar acum ne vom
duce s\-]i dau pu]in cu peria pe pantaloni [i pe pantofi, c\ tare
mai trebuie cur\]a]i. Apoi ai s\ dansezi cu mine un shimmy.
– Vede]i, am exclamat eu agitat, iat\, am avut dreptate!
Nimic nu-mi produce mai mult\ `ntristare dec`t neputin]a de a
executa un ordin de-al dumneavoastr\. Pe acesta, `ns\, nu-l pot
`ndeplini. Nu [tiu s\ dansez shimmy [i nici un vals sau o polc\,
sau cum s-or mai fi chem`nd, n-am `nv\]at `n via]a mea s\
dansez. A[a c\, vede]i dumneavoastr\, nu-i chiar a[a de simplu
cum crede]i!
Fata schi]\ un z`mbet cu buzele ei de un ro[u-s`ngeriu,
scutur`ndu-[i capul `ndr\zne], cu p\rul tuns b\ie]e[te. Uit`n-
du-m\ la ea, am avut impresia c\ seam\n\ cu Rosa Kreisler,
prima fat\ de care m\ `ndr\gostisem pe vremea c`nd eram un
b\ie]andru, numai c\ aceea avea pielea smead\ [i p\rul negru.
Nu, nu [tiam de cine `mi amintea fata aceasta necunoscut\,
[tiam doar c\ trebuia s\ fie vorba de ceva din fraged\ tinere]e,
de pe vremea c`nd eram un b\ie]andru.
– ~ncet, exclam\ ea, `ncet! A[adar nu [tii s\ dansezi? Deloc?
Nu [tii nici m\car un onestep? Ei, Dumnezeule, [i mai pretinzi
c\ ]i-ai dat toat\ silin]a s\ tr\ie[ti! N-ai spus dec`t bra[oave,
b\iete, la v`rsta ta n-ar trebui s\ te mai ascunzi dup\ deget.
Chiar a[a, cum po]i s\ spui c\ ]i-ai dat toat\ silin]a s\ tr\ie[ti,
c`nd nu vrei nici m\car s\ dansezi?
– Bine, dar nu pot! N-am `nv\]at niciodat\.
Ea r`se.
– Dar s\ cite[ti [i s\ scrii ai `nv\]at, nu-i a[a, ai `nv\]at s\
socote[ti [i, probabil, [i latin\, [i francez\, [i tot soiul de lucruri
de genul \sta? Pun r\m\[ag cu tine c\ ]i-ai tocit coatele zece sau
doisprezece ani pe b\ncile [colilor, ba chiar c\ ai fost [i prin
facult\]i, poate c\ ai [i titlul de doctor [i cuno[ti p`n\ [i chineza
sau spaniola. Ori n-am dreptate? Deci, a[a e. ~n schimb n-ai fost
`n stare s\ faci rost de pu]in timp [i niscaiva b\nu]i pentru c`teva
ore de dans! Asta-i bun\!
Lupul de step\ 89
 – P\rin]ii mei s`nt de vin\, m-am justificat eu, ei m-au pus s\
`nv\] latina [i greaca [i toate lucrurile de felul \sta. Dar s\ dansez
nu m-au pus, la noi nu era moda, nici p\rin]ii mei nu au dansat
niciodat\.
M\ privea cu mult\ r\ceal\, dispre]uitoare, iar chipul ei
parc\-mi spunea din nou ceva ce-mi amintea de frageda mea
tinere]e.
– A[a, deci p\rin]ii t\i or fi de vin\! I-ai `ntrebat cumva [i
dac\-]i dau voie s\ mergi `n seara asta la Vulturul Negru? I-ai
`ntrebat? Ce spui, au murit de mult? Ce mai vrei! N-ai vrut s\
`nve]i s\ dansezi `n tinere]e din cauz\ c\ erai prea ascult\tor, asta
o mai `n]eleg! Cu toate c\ nu prea cred eu c\ pe vremea aceea erai
chiar un copil-model. Dar pe urm\ – ce naiba ai f\cut `n to]i
ace[ti ani?
– Ah, am m\rturisit eu, nici nu mai [tiu. Am studiat, am
f\cut muzic\, am citit c\r]i, am scris c\r]i, am c\l\torit...
– Ciudate idei mai ai [i tu despre via]\! A[adar, ai f\cut
`ntotdeauna ni[te lucruri dificile [i complicate, iar pe cele simple
nu le-ai `nv\]at deloc? N-ai avut timp? N-ai avut chef? Ei, dar ce
m\ privesc pe mine toate astea, c\ci, slav\ Domnului, eu nu s`nt
maic\-ta. Dar s\ te por]i `n a[a fel, `nc`t s\ la[i impresia c\ ai
gustat via]a [i nu i-ai g\sit nici un farmec, asta nu, nu e cu
putin]\!
– Nu m\ dojeni]i [i dumneavoastr\! am rugat-o eu. {tiu deja
c\ s`nt nebun.
– Da’ de unde, nu-mi spune mie baliverne dintr-astea! Nu
e[ti nebun deloc, domnule profesor, ba chiar mi se pare c\ e[ti
prea pu]in nebun! Mi se pare c\ e[ti de[tept, dar `ntr-un chip
prostesc, exact `n stilul unui profesor. Hai, mai m\n`nc\ un
sandvici! Dup\ aceea ai s\-mi poveste[ti mai departe.
~mi mai comand\ un sandvici, puse pu]in\ sare pe el, pe
urm\ pu]in mu[tar, `[i t\ie [i ea o buc\]ic\, pe urm\ m\ `ndemn\
s\ m\n`nc. Am m`ncat. A[ fi f\cut orice ar fi vrut ea, orice, `n
afar\ de a dansa. M\ sim]eam enorm de bine ascult`nd de cineva,
st`nd al\turi de cineva care s\ m\ asalteze cu `ntreb\ri, s\-mi
90 H E R M A N N H E S S E
porunceasc\, s\ m\ dojeneasc\. Dac\ profesorul [i so]ia lui ar fi
f\cut acest lucru acum c`teva ore, a[ fi sc\pat de multe suferin]e.
Dar era mai bine a[a, c\ci altfel n-a[ fi avut dec`t de pierdut.
– De fapt cum te cheam\? m-a `ntrebat ea dintr-odat\.
– Harry.
– Harry? |sta-i nume de b\ie]andru. Iar tu, Harry, tu nu e[ti
dec`t un b\ie]andru `n ciuda faptului c\ `n p\r ]i s-au ivit c`teva
[uvi]e albe. E[ti un b\ie]andru [i ai nevoie de cineva care s\ se
`ngrijeasc\ ni]elu[ de tine. De dans nu mai zic nimic. Dar uit\-te
cum e[ti tuns! N-ai nevast\, n-ai nici ibovnic\?
– Nu mai am nevast\, ne-am desp\r]it. Iar ibovnica mea nu
locuie[te aici, o v\d rareori, nu ne `n]elegem prea bine.
Ea fluier\ u[or printre din]i.
– Se pare c\ e[ti un om cam dificil de vreme ce niciuna nu r\-
m`ne cu tine. Dar acum s\-mi spui ce lucru deosebit s-a `nt`mplat
`n seara asta, de alergi a[a ca o stafie prin lume? Vreun scandal?
Ai pierdut bani la joc?
~mi venea tare greu s\ r\spund.
– Vede]i, m-am pornit eu, de fapt nu s-a `nt`mplat dec`t un
fleac. Am fost invitat la un profesor – eu `nsumi nu s`nt `ns\ a[a
ceva – [i, de fapt, n-ar fi trebuit s\ m\ duc la el, nu mai s`nt
obi[nuit s\ pierd timpul pe la diver[i oameni p\l\vr\gind, m-am
dezobi[nuit s\ mai fac a[a ceva. ~nc\ din clipa `n care am p\[it `n
casa lui am avut sentimentul c\ n-o s\-mi mearg\ bine – c`nd `mi
puneam p\l\ria la cuier, m\ [i g`ndeam c\ `n cur`nd voi avea iar
nevoie de ea. Da, [i la acest profesor, pe mas\, se afla un tablou,
un tablou idiot, care m-a f\cut s\ m\ sup\r...
– Ce fel de tablou? {i de ce te-a sup\rat? m\ `ntrerupse ea.
– Da, era un tablou care `l reprezenta pe Goethe – [ti]i, pe
poetul Goethe. Dar nu a[a cum ar\tase el `n realitate, deoarece,
de altfel, nimeni nu mai [tie acest lucru, a murit acum o sut\ de
ani [i iat\ c\ un oarecare pictor modern [i l-a imaginat [i l-a
retu[at dup\ fantezia lui, portretul acesta m-a f\cut s\ m\ sup\r
pentru c\ mi-era nesuferit – nu [tiu dac\ m\ `n]elege]i.
– ~n]eleg chiar foarte bine, n-ai nici o team\. Continu\!
Lupul de step\ 91
 – ~nc\ dinainte aveam p\reri care se deosebeau de cele ale
profesorului; la fel ca mai to]i profesorii, este [i el un mare
patriot, iar `n timpul r\zboiului a dat cu bravur\ o m`n\ de
ajutor la `n[elarea oamenilor de r`nd – fire[te, cu total\ credin]\.
Eu, `n schimb, s`nt un adversar al r\zboiului. Ei, dar astea nu
conteaz\. A[adar, s\ trecem mai departe. Nu fusese neap\rat
nevoie s\ iau portretul acela `n seam\...
– Nu trebuia s-o fi f\cut, a[a e.
– Dar `n primul r`nd, `mi p\rea r\u de Goethe, pentru c\, s\
[ti]i, eu `l `ndr\gesc foarte, foarte mult, [i apoi m-am pomenit
g`ndind – ei, g`ndind sau sim]ind urm\torul lucru: m\ aflu la
ni[te oameni pe care `i consideram asem\n\tori cu mine, `mi
spuneam c\ `l vor fi `ndr\gind [i ei pe Goethe la fel ca mine, c\
[i-l vor fi imagin`nd la fel ca mine, c`nd iat\-i ]in`nd aici un
asemenea tablou lipsit de bun gust, falsificat, edulcorat, pe care
`l socotesc splendid, f\r\ s\ bage de seam\ c\ spiritul s\u este
de-a dreptul opus spiritului lui Goethe. Ei cred c\ portretul este
minunat [i, din partea mea, n-au dec`t – dar toat\ `ncrederea mea
`n ace[ti oameni, toat\ prietenia fa]\ de ei [i toate sentimentele
de `nrudire [i de comuniune cu ei s-au sf`r[it. Oricum, nu eram,
`n fond, prieteni prea apropia]i. M-am `nfuriat, a[adar, [i m-am
`ntristat v\z`nd c\ r\m\sesem singur cu totul [i c\ nu m\
`n]elegea nimeni. Pricepe]i?
– Nimic mai simplu de priceput, Harry. {i pe urm\? Le-ai
aruncat cu tabloul `n cap?
– Nu, i-am insultat [i mi-am luat t\lp\[i]a vr`nd s\ m\ duc
acas\, dar...
– Dar acas\ nu era maic\-ta, care s\-l consoleze ori s\-l
dojeneasc\ pe b\ie]elul cel n\t`ng. Ei, Harry, aproape c\-mi pare
r\u de tine, e[ti un prost\nac f\r\ pereche.
Desigur, aveam impresia c\ `ncep s\ `n]eleg. ~mi d\du s\ beau
un pahar de vin. ~ntr-adev\r, se purta cu mine ca o mam\. Dar
din c`nd `n c`nd b\gam de seam\ c`t de t`n\r\ [i de frumoas\ era.
– Deci, continu\ ea, deci Goethe a murit acum o sut\ de ani, iar
Harry `l `ndr\ge[te foarte mult, f\c`ndu-[i o imagine minunat\
92 H E R M A N N H E S S E
despre el, despre felul cum putea s\ arate, Harry av`nd tot
dreptul s\ procedeze astfel, nu-i a[a? Pictorul, `n schimb, care e
[i el un admirator entuziast al lui Goethe [i [i-a f\cut la r`ndul
lui o imagine despre poet, ei, el nu are dreptul s\ procedeze la
fel, ca de altfel nici profesorul [i, `n general, nimeni altcineva,
nimeni nu are acest drept, c\ci lucrul \sta nu-i convine lui
Harry, el nu poate suporta, el se vede nevoit s\ insulte [i s\-[i ia
t\lp\[i]a! De-ar fi un om inteligent, ar r`de pur [i simplu pe
seama pictorului [i a profesorului. De-ar fi nebun, le-ar da `n
cap cu Goethe \la al lor. Dar cum nu-i dec`t un copilandru, fuge
acas\ [i vrea s\ se sp`nzure... Am `n]eles foarte bine povestea ta,
Harry. E o poveste cam caraghioas\. M\ apuc\ r`sul. Stai, nu
bea a[a de repede! Vinul de Burgundia se bea `ncet, altfel te
`ncinge prea tare. Dar pe tine trebuie s\ te d\d\ceasc\ cineva pas
cu pas, b\ie]a[ule.
M\ privea sever\ [i mustr\toare ca o guvernant\ de [aizeci
de ani.
– Da, da, am rugat-o eu mul]umit, d\d\ci]i-m\.
– Cum s\ te d\d\cesc?
– Spune]i-mi tot ce v\ place.
– Bine, am s\-]i spun ceva. De o or\ m\ auzi cum te tutuiesc,
iar tu nu m\ sco]i din „dumneavoastr\“. Mereu latine[te [i gre-
ce[te, mereu complici lucrurile. C`nd o fat\ te tutuie[te, iar ]ie
nu-]i e sil\ de ea, atunci o tutuie[ti [i tu. Iat\, a[adar, c\ ai mai
`nv\]at ceva. ~n al doilea r`nd: de o jum\tate de or\ [tiu c\ te
cheam\ Harry. {tiu asta, pentru c\ te-am `ntrebat. ~n schimb tu
nu vrei s\ [tii cum m\ cheam\.
– Ba da, a[ vrea tare mult s\ [tiu.
– Prea t`rziu, pui[or! Ai s\ m\ po]i `ntreba iar\[i, c`nd o fi s\
ne mai vedem. Ast\zi nu-]i mai spun. A[a, iar acum vreau
s\ dansez.
Cum ea schi]\ un gest ca [i cum ar fi vrut s\ se ridice, buna
dispozi]ie mi-a disp\rut dintr-odat\, m\ cuprinse teama c\ va
pleca [i m\ va l\sa aici singur, iar apoi totul va fi la fel ca mai
`nainte. A[a cum o durere de m\sea revine dintr-odat\ dup\ ce
Lupul de step\ 93
 disp\ruse un timp, arz`ndu-te din nou ca jarul, la fel m\ cu-
prinser\ iar\[i, `ntr-o clipit\, teama [i spaima. Dumnezeule,
cum de-am putut uita ce m\ a[tepta? Se produsese, oare, vreo
schimbare?
– Stai, am strigat eu conjur`nd-o, nu pleca]i – s\ nu pleci!
Fire[te c\ po]i dansa c`t vrei, dar s\ nu m\ la[i prea mult timp
singur, s\ te `ntorci, s\ te `ntorci!
Ea se scul\, r`z`nd. Mi-o imaginasem mai `nalt\, era supl\,
dar nu `nalt\. Am sim]it din nou c\ `mi aduce aminte de cineva –
dar de cine? Nu puteam s\-mi dau seama.
– Te `ntorci?
– M\ `ntorc, dar o s\ dureze pu]intel, o jum\tate de or\ sau
poate chiar o or\ `ntreag\. S\-]i spun ceva: `nchide ochii [i dormi
pu]in; ai nevoie de un pic de somn.
I-am f\cut loc [i ea plec\; rochi]a ei `mi atinse genunchiul, `n
mers ea se privi `ntr-o oglinjoar\ rotund\ de buzunar, ridic\
spr`ncenele, `[i [terse b\rbia cu un mic p\m\tuf de pudr\ [i
disp\ru `n salonul de dans. M-am uitat `n jurul meu: chipuri
necunoscute, b\rba]i care fumau, bere scurs\ pe mesele de
marmur\, pretutindeni strig\te [i vocifer\ri, al\turi muzica de
dans. ~mi spusese c\ ar trebui s\ dorm. Ah, habar n-ai tu, scump\
copil\, ce somn am eu, mai sperios dec`t un iepure! Cum s\
dormi `n mijlocul unui asemenea b`lci, st`nd la o mas\, printre
c\nile de bere cu capace cl\mp\nitoare; am mai luat o gur\ de
vin, am scos din buzunar un trabuc privind `n jurul meu dup\
un chibrit, dar, de fapt, n-aveam nici un chef s\ fumez, a[a c\ am
pus trabucul dinaintea mea pe mas\. „~nchide ochii“, `mi spusese
ea. Dumnezeu [tie de unde avea fata asta o asemenea voce, o
voce pu]in grav\, pl\cut\, matern\. Era o adev\rat\ binefacere,
aflasem eu acum, s\ dai ascultare unei asemenea voci. Am `nchis
ochii supus, mi-am rezemat capul de perete, `nconjurat de
vuietul sutelor de zgomote, iar g`ndul c\ a[ putea dormi acolo
m\ f\cu s\ z`mbesc, m-am hot\r`t s\ m\ duc p`n\ la u[a salonului
de dans [i s\ arunc o privire `n\untru – c\ci trebuia s\ o v\d
dans`nd pe frumoasa mea fat\ –, dar abia c`nd mi-am mi[cat
94 H E R M A N N H E S S E
picioarele sub mas\, mi-am dat seama c\ eram enorm de obosit
dup\ ceasurile de umblat prin ora[, a[a `nc`t am r\mas pe loc. {i
iat\-m\ dormind deja, ascult`nd de porunca matern\, dormeam
cu nesa] [i plin de recuno[tin]\, vis`nd, vis`nd, limpede [i
frumos, a[a cum de mult\ vreme nu mai visasem. {i iat\ ce vis
am avut:
Se f\cea c\ a[teptam a[ezat pe un scaun `ntr-o anticamer\ de
mod\ veche. Mai `nt`i nu [tiam dec`t c\ m\ anun]asem `n
audien]\ la o personalitate, mai pe urm\ mi-am amintit c\
trebuia s\ m\ primeasc\ `nsu[i domnul Goethe. Din p\cate nu
venisem la el `ntr-o problem\ personal\, ci `n calitate de cores-
pondent al unei reviste, lucru care nu-mi pl\cea deloc, nu
puteam s\ `n]eleg defel ce diavol m\ v`r`se `ntr-o asemenea
situa]ie. Totodat\, un scorpion pe care tocmai `l z\risem [i care
`ncercase s\ se ca]ere pe piciorul meu, `mi d\dea o stare de
nelini[te. M\ ap\rasem, scutur`nd micu]a t`r`toare neagr\ de pe
mine, dar acum nu [tiam pe unde se ascunde, a[a c\ nu
`ndr\zneam s\ mai fac nici o mi[care.
Pe deasupra, nici nu eram foarte sigur dac\ nu cumva, din
gre[eal\, `n loc s\ fiu anun]at la Goethe, mi se acordase o
audien]\ la Matthisson pe care `ns\, `n visul meu, `l confundam
cu Bürger, consider`nd c\ poeziile adresate lui Molly i s-ar fi
datorat lui. Dar pentru c\ veni vorba, a[ fi dorit foarte mult s\
m\ `nt`lnesc cu Molly, c\ci mi-o imaginam ca pe o fiin]\ minu-
nat\, molatec\, plin\ de muzicalitate, vesperal\. Ce p\cat c\
trebuia s\ a[tept acolo din `ns\rcinarea unei redac]ii nesuferite!
Proasta mea dispozi]ie cre[tea din ce `n ce [i se r\sfr`ngea treptat
[i asupra lui Goethe fa]\ de care, `n momentul acela, aveam, a[a
dintr-odat\, tot felul de re]ineri [i repro[uri. Splendide per-
spective pentru o audien]\! De[i scorpionul era periculos [i se
ascundea probabil pe undeva prin apropiere, poate c\ totu[i at`t
de r\u nu era; mi se p\rea chiar c\ ar putea s\ `nsemne [i ceva
bun, mi se p\rea foarte posibil s\ aib\ `ntr-un fel de-a face cu
Molly, s\ fie un sol al ei sau animalul ei heraldic, un animal
heraldic frumos, periculos, care `ntruchipa feminitatea [i
Lupul de step\ 95
 p\catul. S\ fi fost oare exclus ca vietatea aceea s\ se fi numit
Vulpius? Dar iat\ c\ un servitor deschise brusc u[a, eu m-am
ridicat [i am p\[it `n\untru.
B\tr`nul Goethe st\tea `n picioare, scund [i foarte ]an]o[ [i,
dup\ cum se cuvenea, pe pieptul acestui clasic str\lucea o deco-
ra]ie important\. P\rea c\ guverneaz\ `n continuare, primind `n
audien]\, exercit`ndu-[i de aici, din muzeul s\u de la Weimar,
controlul asupra lumii. C\ci, de `ndat\ ce m-a z\rit, a cl\tinat
brusc din cap ca un corb b\tr`n [i mi-a spus pe un ton solemn:
– A[adar, voi tinerii, nu prea s`nte]i de acord cu str\daniile
noastre?
– ~ntocmai, i-am r\spuns, `nghe]`nd sub privirea lui mi-
nisterial\. Noi, tinerii, nu s`ntem de acord cu dumneavoastr\,
b\tr`ne domn, a[a este. Pentru noi, Excelen]\, s`nte]i prea
solemn [i prea orgolios, prea `ncrezut [i prea pu]in sincer. Se
pare c\ lucrul esen]ial tocmai acesta este: c\ s`nte]i prea pu-
]in sincer.
M\run]elul b\tr`n `[i `nclin\ capul rigid, iar gura lui cu buze
aspre se schimonosi func]ion\re[te, destinz`ndu-se apoi `ntr-un
z`mbet discret [i `nvior`ndu-se `ntr-un mod `nc`nt\tor. ~n acest
timp inima `ncepu s\-mi bat\ dintr-odat\ mai tare, c\ci mi-am
amintit de poezia Amurgul cobora de sus [i de faptul c\ acesta
fusese b\rbatul care rostise cuvintele ei cu gura aceasta. De fapt,
`n clipa aceea eram complet dezarmat [i subjugat, `nc`t a[ fi vrut
s\ `ngenunchez dinaintea lui. Dar mi-am ]inut firea, iar din gura
sa z`mbitoare ie[ir\ urm\toarele cuvinte:
– Ei, a[adar, m\ `nvinov\]i]i c\ s`nt lipsit de sinceriate? Ce
cuvinte mai s`nt [i astea! Nu vre]i s\-mi explica]i mai pe larg?
– Ba chiar voiam s-o fac cu pl\cere, cu mare pl\cere.
– Dumneavoastr\, domnule Goethe, asemeni tuturor ma-
rilor spirite, a]i cunoscut [i a]i tr\it cu luciditate incertitudinea,
disperarea vie]ii omene[ti: splendoarea unei clipe [i mizerabila ei
ofilire, imposibilitatea de a pl\ti, pentru frumoasele culmi ale
sentimentului, altfel dec`t prin prizonieratul `n via]a de zi cu zi,
dorul arz\tor dup\ un regat al spiritului, dor care se zbate `ntr-o
96 H E R M A N N H E S S E
lupt\ etern\, pe via]\ [i pe moarte, cu dragostea, la fel de
arz\toare [i la fel de sf`nt\, pentru inocen]a pierdut\ a naturii,
toat\ aceast\ `ngrozitoare plutire `n vid [i incertitudine,
condamnarea la un trai efemer, la imperfec]iune, la ve[nica
experimentare, la diletantism – pe scurt, toat\ lipsa de per-
spectiv\, toat\ `ng`mfarea [i disperarea arz\toare a existen]ei
umane. Dumneavoastr\ a]i cunoscut toate acestea, vi le-a]i asu-
mat [i totu[i, prin `ntreaga dumneavoastr\ via]\, a]i propov\duit
contrariul, exprim`nd `ncredere [i optimism, am\gindu-v\ pe
dumneavoastr\ `n[iv\ [i pe mul]i al]ii cu durabilitatea [i sensul
pe care, chipurile, l-ar avea str\daniile noastre spirituale. At`t `n
dumneavoastr\ `n[iv\, c`t [i `n Kleist [i Beethoven, a]i respins [i
reprimat ispita abisului, glasurile dezn\d\jduite ale adev\rului.
Decenii de-a r`ndul nu a]i f\cut altceva dec`t s\ l\sa]i impresia c\
`mbog\]irea masiv\ a cuno[tin]elor [i colec]iilor, scrierea [i
p\strarea coresponden]ei, `ntreaga dumneavoastr\ existen]\ la
Weimar, la v`rsta senectu]ii, reprezint\ realmente calea spre
eternizarea clipei pe care, de fapt, nu a]i reu[it dec`t s\ o mu-
mifica]i, calea spre spiritualizarea naturii pe care, de fapt, nu a]i
reu[it dec`t s\ o stiliza]i, metamorfoz`nd-o `ntr-o masc\. Iat\ `n
ce const\ lipsa de sinceritate pe care noi v-o repro[\m.
B\tr`nul consilier aulic privea g`nditor `n ochii mei, `n timp
ce pe buzele lui st\ruia acela[i z`mbet.
Apoi, spre uimirea mea, m\ `ntreb\:
– Atunci cred c\ Flautul fermecat al lui Mozart v\ dezgust\
foarte mult?
{i, `nainte ca eu s\ fi putut protesta, a continuat:
– Flautul fermecat prezint\ via]a ca pe un c`ntec gra]ios,
pream\re[te sentimentele noastre at`t de trec\toare ca pe ceva
etern [i dumnezeiesc, nu-l aprob\ nici pe domnul von
Kleist, nici pe domnul Beethoven, ci propov\duie[te opti-
mismul [i `ncrederea.
– {tiu, [tiu! am strigat eu m`nios. Dumnezeu s\ mai `n]e-
leag\ cum de v-a]i n\pustit tocmai asupra Flautului fermecat
care mi-e mai drag dec`t orice pe lumea asta! Dar Mozart n-a
Lupul de step\ 97
 ajuns la v`rsta de optzeci [i doi de ani [i nici n-a avut asemenea
preten]ii la perenitate, la ordine, la o demnitate sever\ `n ceea
ce prive[te via]a lui personal\, cum a]i f\cut-o dumneavoastr\!
El nu [i-a dat at`ta importan]\! El a c`ntat dumnezeie[tile sale
melodii [i a fost s\rac, [i a murit timpuriu, s\rac, necunoscut...
Mi se t\ia respira]ia. ~n numai c`teva cuvinte ar fi trebuit
s\ rostesc acum mii de lucruri, fruntea mi se `mbrobonise
de sudoare.
Goethe mi-a spus `ns\ foarte amabil:
– Se prea poate s\ fie de neiertat c\ am ajuns la v`rsta de
optzeci [i doi de ani. Dar asta mi-a dat mai pu]ine satisfac]ii
dec`t v\ pute]i `nchipui. Ave]i dreptate: `ntotdeauna m-a animat
pornirea nest\p`nit\ de a d\inui, `ntotdeauna mi-a fost team\ de
moartea pe care am comb\tut-o mereu. Cred c\ lupta `mpotriva
mor]ii, dorin]a necondi]ionat\ [i `nc\p\]`nat\ de a tr\i este
sursa din care s-au alimentat activitatea [i via]a tuturor oame-
nilor ilu[tri. Iar faptul c\, la urma urmei, tot trebuie s\ murim,
iat\, t`n\rul meu prieten, asta am dovedit-o la optzeci [i doi de
ani la fel de categoric ca [i `n cazul `n care a[ fi murit pe c`nd
mergeam la [coal\. A[ vrea s\ mai spun ceva ce ar putea s\
contribuie la justificarea mea: am avut `n fire multe `nclina]ii
copil\re[ti, mult\ curiozitate [i pl\cere instinctiv\ de a m\ juca,
un chef imens de a pierde timpul. Da, [i a fost nevoie s\ treac\
o vreme destul de lung\, p`n\ mi-am dat seama c\ trebuie c`ndva
s\ pun cap\t jocului.
Rostind toate acestea z`mbea cu viclenie, ba chiar de-a
dreptul cu [iretenie! Silueta i se alungise, atitudinea scor]oas\ [i
demnitatea convulsiv\ de pe chipul lui disp\ruser\. Iar aerul din
jurul nostru se umpluse acum de fel de fel de melodii, de tot
felul de c`ntece pe versuri de-ale lui Goethe, puteam distinge cu
claritate Vioreaua de Mozart [i Verzi s`nt iar\[i tufe-n v\i de
Schubert. Chipul lui Goethe se `mbujorase [i `ntinerise, z`mbea,
sem\n`nd c`nd cu Mozart, c`nd cu Schubert, de parc\ erau fra]i,
iar decora]ia de pe pieptul s\u era f\cut\ din fel de fel de flori de
98 H E R M A N N H E S S E
c`mp, din mijlocul c\rora se ivea, c\rnoas\ [i vesel\, o galben\
ciubo]ica-cucului.
Nu-mi prea convenea c\ b\tr`nul `ncerca s\-mi evite `ntre-
b\rile [i acuza]iile `ntr-un mod at`t de glume], a[a `nc`t i-am
aruncat priviri pline de repro[. Atunci el s-a `nclinat spre mine,
iar gura lui, care acum sem\na cu cea a unui copil, s-a apropiat
de urechea mea, [optind u[or:
– Tinere, `l iei mult prea `n serios pe b\tr`nul Goethe. Pe
b\tr`nii care au murit deja `i nedrept\]im dac\ `i lu\m `n serios.
Nou\, nemuritorilor, nu ne place s\ lu\m nimic `n serios, nou\
ne place s\ glumim. Seriozitatea, tinere, este o chestiune de
timp; nu pot s\-]i dezv\lui dec`t c\ ea provine dintr-o supra-
estimare a timpului. {i eu am exagerat odinioar\ importan]a
timpului, de aceea m\ hot\r`sem s\ tr\iesc o sut\ de ani. Dar
vezi tu, `n eternitate, timpul nu exist\; eternitatea nu este dec`t
o clip\, abia ajunge ca s\ faci o glum\.
~ntr-adev\r, cu omul acesta nu se mai putea discuta serios,
]op\ia `nc`ntat `n sus [i `n jos [i se ml\dia `n a[a fel, `nc`t
ciubo]ica-cucului de pe decora]ia lui era c`nd gata s\ ]`[neasc\
afar\ ca o rachet\ c`nd, dimpotriv\, s\ se mic[oreze p`n\ ce nu
se mai vedea deloc. ~n vreme ce f\cea pa[i [i figuri de dans
excelente, am constatat involuntar c\ m\car b\rbatul acesta nu
pierduse ocazia de a `nv\]a s\ danseze. Dansa minunat. Atunci
mi-am adus aminte din nou de scorpion, mai bine zis de Molly,
[i i-am strigat lui Goethe:
– Spune]i-mi, Molly nu este aici?
Goethe a r`s zgomotos. S-a dus la biroul lui, a descuiat un
sertar [i a scos de acolo o cutie pre]ioas\ din piele sau catifea,
deschiz`nd-o [i invit`ndu-m\ s\ m\ uit `n ea. ~n\untru, pe cati-
feaua de culoare `nchis\, se afla un picioru[ de femeie, mic de
tot, impecabil, str\lucitor, un picior delicios, `ndoit pu]in din
genunchi, cu laba `ntins\, termin`ndu-se cu v`rfurile ginga[e ale
degetelor.
Am `ntins m`na `n inten]ia de a lua de acolo picioru[ul de
care m\ `ndr\gostisem pe loc, dar c`nd am dat s\-l prind cu dou\
Lupul de step\ 99
 degete, mi s-a p\rut c\ juc\ria se mi[c\, tres\rind u[or, ceea ce
mi-a trezit b\nuiala c\ acela ar putea s\ fie scorpionul. Mi s-a
p\rut c\ Goethe `n]elege ce se petrece cu mine, c\ tocmai acesta
fusese scopul urm\rit de el, c\ voise s\-mi trezeasc\ aceast\
nedumerire profund\, discordia spasmodic\ dintre r`vnire [i
team\. }inea micu]ul [i dr\g\la[ul scorpion foarte aproape de
fa]a mea [i vedea cum `l doream, vedea cum d\deam `nd\r\t
speriat, iar lucrul acesta p\rea s\-i fac\ o mare pl\cere. ~n vreme
ce m\ nec\jea cu acel obiect pl\cut [i periculos, `mb\tr`nise
iar\[i, era b\tr`n de tot, de o mie de ani, p\rul `i era alb ca neaua,
iar chipul s\u ve[ted de om b\tr`n r`dea potolit, neauzit, el r`se
n\valnic `n sinea lui cu acel umor imprevizibil al b\tr`nilor.
Dup\ ce m-am trezit, uitasem de visul meu, abia mai t`rziu
mi-am adus aminte de el. Se pare c\ dormisem aproape o or\
acolo, `n mijlocul muzicii [i al forfotei, la masa din cr`[ma
aceea, niciodat\ n-a[ fi crezut c\ voi fi `n stare de a[a ceva. Fata
cea dr\gu]\ st\tea dinaintea mea, ]in`ndu-mi o m`n\ pe um\r.
– D\-mi dou\ sau trei m\rci, spuse ea, am consumat ceva
dincolo.
I-am dat portmoneul, ea `l lu\, plec\ [i se `ntoarse de `ndat\.
– A[a, acum pot s\ mai stau o clip\ cu tine, pe urm\ trebuie
s\ plec, am o `nt`lnire.
M-am speriat.
– Cu cine? am `ntrebat-o eu `ntr-un suflet.
– Cu un domn, Harry, puiule. M-a invitat la barul Odeon.
– Oh, [i eu care crezusem c\ n-o s\ m\ la[i singur.
– Atunci trebuia s\ m\ fi invitat tu. }i-a luat-o altul `nainte.
Ei, dar tu o s\ economise[ti, `n schimb, ni[te bani frumo[i.
Cuno[ti barul Odeon? Dup\ miezul nop]ii, numai [ampanie.
Fotolii de club, orchestr\ de negri, foarte elegant.
La toate astea nu m\ g`ndisem.
– Ah, am exclamat eu pe un ton rug\tor, atunci accept\
invita]ia mea. Mi se pare foarte firesc, acum c\ s`ntem prieteni.
Accept\-mi invita]ia [i, hai, te rog, s\ mergem unde vrei tu.
100 H E R M A N N H E S S E
– Dr\gu] din partea ta. Dar uite ce e, cuv`ntul e cuv`nt, am
acceptat [i am s\ m\ duc acolo. Nu te mai obosi! Hai, mai trage
o du[c\, a mai r\mas ceva vin `n sticl\. ~l bei pe tot [i pe urm\
te duci frumu[el acas\ [i te culci. Promite-mi.
– Nu, nu pot s\ m\ duc acas\.
– Ah, ce ]i-e [i cu pove[tile astea ale tale! Tot n-ai ispr\vit cu
Goethe? (~n momentul acela mi-am amintit c\ tocmai `l visa-
sem.) Dar dac\ `ntr-adev\r nu te po]i duce acas\, atunci r\m`i,
aici po]i s\ `nchiriezi o camer\. Vrei s\-]i fac rost de una?
Ideea m\ mul]umi [i am `ntrebat-o unde voi putea s-o
mai v\d. Unde locuia? N-am primit r\spuns. ~mi zise doar c\
n-aveam dec`t s\ o caut [i c\ o voi g\si de `ndat\.
– Nu-mi `ng\dui s\ te invit?
– Unde?
– Unde vrei, unde-]i place ]ie.
– Bine. Deci pe mar]i, la cin\ la B\tr`nul Franciscan, etajul
`nt`i. La revedere!
Mi-a `ntins m`na [i, abia acum i-am remarcat-o, era o m`n\
care se potrivea `ntru totul cu vocea ei frumoas\ [i plin\,
inteligent\ [i bl`nd\. A r`s ironic\ c`nd i-am s\rutat-o.
~n ultima clip\ se `ntoarse c\tre mine [i `mi spuse:
– Vreau s\-]i mai spun ceva `n leg\tur\ cu Goethe. Uite,
acela[i lucru care ]i s-a `nt`mplat ]ie cu Goethe, adic\ repulsia
fa]\ de tabloul acela, mi se `nt`mpl\ [i mie uneori cu sfin]ii.
– Cu sfin]ii? E[ti at`t de evlavioas\?
– Nu, nu s`nt evlavioas\, din p\cate, dar odat\ am fost [i,
c`ndva, am s\ fiu din nou. N-am timp de evlavie.
– N-ai timp? Trebuie s\ ai timp pentru a[a ceva?
– O, fire[te. Trebuie s\ ai timp ca s\ fii evlavios, ba-]i trebuie
chiar mai mult [i anume s\ fii independent de timp! Nu po]i s\
fii cu adev\rat evlavios [i, `n acela[i timp, s\ tr\ie[ti `n mijlocul
realit\]ilor, lu`nd `n serios timpul, banii, barul Odeon [i toate
lucrurile de soiul \sta.
– ~n]eleg. Dar cu sfin]ii cum e?
Lupul de step\ 101
 – P\i, pe unii sfin]i `i iubesc foarte tare: pe {tefan, Sf`ntul
Francisc [i pe al]ii. Uneori v\d tablouri care `i `nf\]i[eaz\ pe ei,
ca [i pe M`ntuitor [i pe Maica Domnului, `ns\ imaginile s`nt
mincinoase, false, proste[ti, iar eu nu le pot suferi defel, a[a cum
tu nu suferi acea imagine a lui Goethe. C`nd v\d c`te un
M`ntuitor sau c`te un Sf`nt Francisc at`t de dulceag [i de stupid,
[i v\d cum al]ii g\sesc c\ asemenea imagini s`nt frumoase [i
d\t\toare de speran]\ simt c\ adev\ratul M`ntuitor este jignit `n
felul \sta [i `mi spun: ah, la ce-a mai tr\it [i-a mai suferit at`t de
groaznic, dac\ oamenii se mul]umesc cu un tablou `n care este
`nf\]i[at at`t de stupid! Cu toate acestea, [tiu c\ [i imaginea mea
despre M`ntuitor sau despre Francisc nu este alta dec`t aceea pe
care [i-o poate face un om, c\ ea nu egaleaz\ imaginea pri-
mordial\, c\ imaginea M`ntuitorului pe care eu o port `n mine
i-ar p\rea M`ntuitorului `nsu[i la fel de stupid\ [i de nesa-
tisf\c\toare cum mi se par toate reproducerile dulcegi. Nu
spun asta ca s\-]i justfic proasta dispozi]ie [i m`nia care te-a
cuprins din pricina imaginii lui Goethe, nu, nu ai dreptate.
}i-o spun numai pentru a-]i demonstra c\ pot s\ te `n]eleg. Voi
\[tia, `nv\]a]ii [i arti[tii, ave]i `n capetele voastre fel de fel de
lucruri deosebite, dar s`nte]i [i voi ni[te oameni la fel ca
ceilal]i, [i iat\ c\ [i nou\, celorlal]i, ne trec prin cap vise [i jo-
curi. Am b\gat de seam\, `nv\]ate domn, c\ te cam f`st`cise[i
c`nd a trebuit s\-mi istorise[ti povestea ta cu Goethe – trebuia
s\-]i dai toat\ silin]a, pentru ca [i o fat\ simpl\ ca mine s\ reu-
[easc\ s\-]i priceap\ ideile. Ei, a[ vrea s\-]i ar\t totu[i c\ nu e
nevoie s\-]i dai chiar at`ta silin]a. Te `n]eleg. A[a. {i acum
destul! Trebuie s\ fugi `n pat!
Plec\, iar pe mine, un servitor b\tr`n m-a `nso]it pe sc\ri `n
sus, ba mai mult, `nt`i m-a `ntrebat dac\ am bagaj, iar apoi,
afl`nd c\ nu am, mi-a cerut s\-i pl\tesc dinainte ceea ce el numea
„taxa de `nnoptat“. M-a condus apoi pe o scar\ veche, `ntu-
necat\, p`n\ `ntr-o camer\ unde m-a l\sat singur. Acolo se afla
un pat de lemn uscat, foarte scurt [i tare, iar pe perete at`rnau
o sabie [i un portret `n culori al lui Garibaldi, precum [i o
102 H E R M A N N H E S S E
coroan\ ve[tejit\, r\mas\ de la s\rb\torirea vreunei asocia]ii
oarecare. A[ fi dat oric`t s\ fi avut o c\ma[\ de noapte. Cel pu]in
aveam ap\ [i un mic prosop, a[a `nc`t am putut s\ m\ sp\l, apoi
m-am `ntins `mbr\cat `n pat, l\s`nd lumina aprins\ [i reflect`nd
`n voie. A[adar, problema cu Goethe se l\murise. Ce minunat a
fost c\-mi ap\ruse `n vis! {i fata aceasta `nc`nt\toare – ah, de-a[
fi [tiut cum o cheam\! Iat\ c\ dintr-odat\, s-a ivit un om, un om
viu, care a spart tulburele clopot de sticl\ al mortific\rii sub
care m\ aflam, `ntinz`ndu-mi mie, celui din\untru, m`na ei, o
m`n\ bun\, frumoas\, cald\! Iat\ cum se iviser\ dintr-odat\
ni[te lucruri care `mi trezeau interesul, la care puteam s\ m\
g`ndesc cu bucurie, cu `ngrijorare [i `ncordare! Iat\ cum se ivise,
dintr-odat\, o u[\ deschis\ prin care via]a n\v\lea `n mine!
Poate c\ voi reu[i s\ tr\iesc din nou, poate c\ voi reu[i s\ fiu din
nou om. Sufletul meu, amor]it de at`ta r\ceal\, aproape `nghe-
]at, respira acum din nou, f`lf`ind somnoros din aripile-i micu]e
[i pl\p`nde. Goethe venise la mine. O fat\ `mi poruncise s\
m\n`nc, s\ beau, s\ dorm, `mi vorbise cu prietenie, r`sese de
mine, `mi spusese c\ s`nt un b\ie]andru prostu]. {i tot ea,
prietena aceasta minunat\, mi-a mai povestit [i despre sfin]i,
demonstr`ndu-mi c\ nici m\car `n cele mai stranii momente de
r\t\cire nu s`nt defel singur [i ne`n]eles, c\ nu s`nt deloc o
excep]ie boln\vicioas\, c\ am fra]i [i surori, c\ exist\ oameni
care m\ `n]eleg. Oare aveam s-o mai v\d? Da, cu siguran]\, `n ea
puteai s\ ai `ncredere. „Cuv`ntul e cuv`nt.
Am dormit din nou, am dormit patru, cinci ore. C`nd m-am
trezit era zece [i ceva, hainele mi se bo]iser\, eram d\r`mat de
oboseal\, `n minte `mi st\ruia amintirea unui lucru `ngrozitor,
care se petrecuse ieri, dar m\ `nviorasem, eram plin de spe-
ran]\, plin de g`nduri bune. ~ntors `n locuin]a mea, nu am mai
sim]it nici urm\ din groaza pe care mi-o trezea ieri ideea
`ntoarcerii acas\.
Pe scar\, ceva mai sus de araucarie, m-am `nt`lnit cu „m\-
tu[a“, cu proprietara mea, pe care o vedeam rareori, dar a c\rei
f\ptur\ prietenoas\ `mi pl\cea foarte mult. ~nt`lnirea nu prea
Lupul de step\ 103
 mi-era pe plac c\ci, oricum, eram cam r\v\[it [i nedormit,
nepiept\nat [i neb\rbierit. Am salutat-o [i am dat s\ merg mai
departe. De obicei `mi respecta dorin]a de a r\m`ne singur [i de
a nu fi b\gat `n seam\, dar ast\zi se p\rea c\, `ntr-adev\r, v\lul
dintre mine [i lumea `nconjur\toare se destr\mase, c\ o barier\
c\zuse – ea se opri `n loc r`z`nd.
– A]i umblat creanga, domnule Haller, noaptea asta n-a]i
dormit `n patul dumneavoastr\. Se vede treaba c\ s`nte]i foarte
obosit!
– Da, am zis eu, izbucnind `n r`s, am avut o noapte cam
animat\ [i, cum n-am vrut s\ stric bunul renume al casei
dumneavoastr\, am dormit la un hotel. Respect foarte mult
lini[tea [i respectabilitatea acestei case, uneori mi se pare c\ eu
s`nt aici un fel de corp str\in.
– De ce v\ bate]i joc, domnule Haller?
– Vai, dar nu-mi bat joc dec`t de mine `nsumi.
– Tocmai lucrul acesta nu ar trebui s\-l face]i. ~n casa mea
nu trebuie s\ v\ sim]i]i ca un „corp str\in“. Trebuie s\ tr\i]i a[a
cum v\ place [i s\ face]i tot ceea ce dori]i. Am avut eu [i chiria[i
foarte, foarte respectabili, cu adev\rat exemplari, dar niciunul
nu a fost at`t de lini[tit, niciunul nu ne-a deranjat at`t de pu]in
ca dumneavoastr\. {i acum – n-a]i vrea s\ be]i un ceai?
Nu am putut rezista. Mi-a adus ceaiul la ea `n salon, unde
at`rnau frumoasele tablouri ale bunicilor, unde se aflau mobile
r\mase de la bunici; am p\l\vr\git ni]elu[, iar amabila doamn\
afl\, f\r\, de fapt, s\ m\ fi `ntrebat, ba una, ba alta din via]a [i
din g`ndurile mele, ascult`ndu-m\ cu un amestec de respect [i
glumea]\ superioritate matern\, amestec pe care femeile inte-
ligente `l manifest\ fa]\ de unele ciud\]enii ale b\rba]ilor. A
venit vorba [i despre nepotul ei [i mi-a ar\tat, `n camera de
al\turi, un aparat de radio pe care acesta `l me[terise de cur`nd,
`n timpul s\u liber. T`n\rul acela silitor st\tea sear\ de sear\, ca
s\ `ncropeasc\ o asemenea ma[in\rie, fascinat de ideea transmi-
siei f\r\ fir, ador`ndu-l cu evlavie, `n genunchi, pe Dumnezeul
tehnicii care reu[ise, dup\ milenii, s\ descopere [i s\ descrie,
104 H E R M A N N H E S S E
foarte incomplet, lucruri pe care orice g`nditor le cunoscuse [i
le folosise dintotdeauna cu mai mult\ `n]elepciune. Am discutat
[i despre aceste lucruri, c\ci m\tu[a `nclina pu]in spre evlavie [i
nu-i displ\ceau discu]iile referitoare la religie. I-am spus c\
vechilor indieni le era foarte bine cunoscut\ omniprezen]a
tuturor for]elor [i faptelor, tehnica nef\c`nd altceva dec`t s\
impun\ o infim\ parte din aceast\ certitudine `n con[tiin]a
general\, construind `n acest scop, mai ales `n domeniul undelor
sonore, un receptor [i un emi]\tor care, deocamdat\, erau `nc\
`ngrozitor de imperfecte. Dar ceea ce fusese mai important `n
[tiin]a Antichit\]ii, irealitatea timpului, nu a fost sesizat\ p`n\
acum de tehnic\, `ns\ bine`n]eles c\ p`n\ la urm\ va fi „desco-
perit\“ [i ea, `nc\p`nd pe m`inile zeloase ale inginerilor. S-ar
prea putea ca nu peste mult\ vreme s\ se descopere c\ `n jurul
nostru t\l\zuiesc nu numai imaginile [i `nt`mpl\rile prezente,
momentane, ci a[a cum muzica de la Paris [i de la Berlin poate
fi ascultat\ acum [i la Frankfurt sau Zürich, se va [ti c\ toate
cele `nt`mplate c`ndva au fost `nregistrate [i se p\streaz\ intacte
[i c\, `ntr-o bun\ zi, cu sau f\r\ fir, cu sau f\r\ zgomote de fond,
`i vom auzi vorbind pe regele Solomon [i pe Walther von der
Vogelweide. Dar [i c\ toate acestea, le fel ca [i `nceputurile
radioului `n zilele noastre, nu vor servi oamenilor dec`t pentru
ca s\ fug\ de ei `n[i[i [i de ]elurile lor, `nconjur`ndu-se cu o re]ea
din ce `n ce mai deas\ de divertismente [i preocup\ri inutile. Nu
am dat glas acestor lucruri, ce-mi erau familiare, pe obi[nuitul
ton de `nver[unare [i ironie la adresa epocii [i a tehnicii, ci `n
glum\, `n joac\, iar m\tu[a z`mbea. ~n felul acesta am petrecut
mul]umi]i aproape o or\ `mpreun\, b`nd ceai.
O invitasem pe frumoasa [i strania fat\ de la Vulturul Negru
pentru ziua de mar]i, [i nu mi-a fost deloc u[or s\-mi omor
timpul p`n\ atunci. Iar c`nd, `n cele din urm\, veni [i ziua de
mar]i, abia atunci mi-am dat seama, cu o limpezime `nfri-
co[\toare, de importan]a leg\turii mele cu aceast\ fat\ necu-
noscut\. Nu m\ mai g`ndeam dec`t la ea, de ea `mi legasem
toate speran]ele, eram dispus s\ fac cele mai mari sacrificii
Lupul de step\ 105
 pentru ea [i s\ m\ arunc la picioarele ei, f\r\ s\ m\ fi `ndr\-
gostit, totu[i, c`tu[i de pu]in de d`nsa. Era suficient s\-mi
imaginez c\ nu va respecta `nt`lnirea noastr\ sau c\ va uita de
ea, pentru ca s\-mi dau bine seama `n ce situa]ie m\ aflam;
lumea ar fi devenit din nou searb\d\, zilele ar fi devenit la fel
de cenu[ii [i lipsite de importan]\, `mprejurul meu s-ar fi
r\sp`ndit din nou lini[tea [i `ncremenirea cea groaznic\ [i
pentru mine n-ar mai fi existat nici o alt\ cale de sc\pare din
acest iad al t\cerii dec`t briciul. ~n aceste c`teva zile `ns\ briciul
nu-mi devenise defel mai drag, ci r\m\sese la fel de `ngrozitor.
Iar lucrul cel mai dizgra]ios era frica profund\, care `mi
str`ngea inima ca `ntr-un cle[te, mi-era team\ de t\ietura din
beregata mea, m\ temeam de moarte cu un instinct s\lbatic [i
`nc\p\]`nat de conservare [i de rezisten]\, de parc\ a[ fi fost
cel mai s\n\tos om, iar via]a mea, un paradis. Mi-am examinat
situa]ia cu o claritate deplin\ [i lipsit\ de orice menajamente,
`n]eleg`nd c\ tocmai conflictul insuportabil dintre neputin]a de
a tr\i [i neputin]a de a muri era cauza pentru care necunoscuta
aceea, micu]a [i dr\g\la[a dansatoare de la Vulturul Negru, mi
se p\rea at`t de important\. Ea `nsemna pentru mine o feres-
truic\, o fant\ infim\ de lumin\ `n iadul `ntunecat al spaimei.
Ea `nsemna m`ntuirea, drumul spre cerul liber. Ea trebuia s\
m\ `nve]e s\ tr\iesc sau s\ mor, ea trebuia s\-mi ating\ cu m`na
ei energic\ [i frumoas\ inima `mpietrit\, `nc`t la aceast\
atingere a vie]ii s\ `nfloreasc\ sau s\ se transforme `n cenu[\.
Nu eram `n stare s\ m\ `ntreb de unde lua ea asemenea for]e,
de unde `i venea puterea aceea magic\, din ce cauze tainice se
n\scuse profunda ei importan]\ pentru destinul meu, nu-mi
p\sa de toate acestea; nu aveam nici un interes s\ aflu aceste
lucruri. Nici un fel de cuno[tin]e sau revela]ii nu mai pre-
zentau interes pentru mine, m\ `ndopasem p`n\ la sa]ietate cu
ele, iar chinul [i ru[inea cea mai t\ioas\ [i mai batjocoritoare
constau `n aceea c\ `mi defineam at`t de limpede propria stare,
c\ eram at`t de con[tient de ea. ~l vedeam dinaintea mea pe
acest individ, pe animalul acesta, lupul de step\, ca pe o musc\
106 H E R M A N N H E S S E
prins\ `ntr-o plas\, privind cum soarta `l purta spre clipa deci-
siv\, cum se `ncurcase [i at`rna lipsit de ap\rare `n plas\, cum
p\ianjenul se preg\tea s\ atace, [i cum la fel de aproape p\rea s\
fie [i m`na salvatoare. A[ fi putut spune o sumedenie de lucruri
dintre cele mai inteligente [i mai p\trunz\toare cu privire la
contextul [i cauzele suferin]ei mele, ale bolii sufletului meu, ale
nebuniei [i nevrozei, c\ci mecanismul acesta era prea trans-
parent pentru mine. Ceea ce-mi lipsea mie nu erau `ns\ cuno[-
tin]ele [i `n]elegerea, eu doream cu disperare s\ tr\iesc, s\ decid,
s\-mi iau elan [i s\ s\v`r[esc saltul `nainte.
Cu toate c\, `n cele c`teva zile de a[teptare, nu m-am `ndoit
nici un moment c\ prietena mea se va ]ine de cuv`nt, `n ultima
zi eram foarte nelini[tit [i `ncercat de `ndoial\; niciodat\ `n via]a
mea nu a[teptasem cu mai mult\ ner\bdare l\sarea serii. {i, `n
vreme ce tensiunea [i ner\bdarea mea atinser\ cote aproape
insuportabile, sim]eam totodat\ c\ ele `mi fac minunat de bine:
eu, dezam\gitul, cel care nu mai a[teptasem de mult\ vreme
nimic, nu m\ mai bucurasem de nimic, tr\iam acum momente
ne`nchipuit de frumoase [i de noi, era minunat s\ alerg toat\
ziulica cuprins de nelini[te, de team\ [i de o cr`ncen\ a[teptare,
s\-mi imaginez dinainte felul `n care vor decurge `nt`lnirea,
discu]iile [i `ncotro m\ va duce seara aceea, era minunat s\ m\
b\rbieresc [i s\ m\ `mbrac `n acest scop. (Cu grij\ deosebit\,
c\ma[\ nou\, cravat\ nou\, [ireturi noi la pantofi.) Nu-mi p\sa
cine era feti[cana aceasta inteligent\ [i misterioas\, [i din ce
motiv anume acceptase leg\tura cu mine; ea exista, minunea se
petrecuse, `nt`lnisem iar\[i un om, sim]eam din nou poft\ de
via]\! Singurul lucru important pentru mine era ca totul s\
continue, ca eu s\ r\m`n `n c`mpul de atrac]ie al acestei for]e,
s\-mi c\l\uzesc pa[ii dup\ steaua aceasta.
Ah, n-am s\ uit clipa `n care am v\zut-o din nou! {edeam `n
vechiul [i tihnitul restaurant la o m\su]\ pe care o comandasem
telefonic dinainte, de[i nu ar fi fost necesar, [i studiam lista de
bucate; `ntr-un pahar cu ap\ pusesem dou\ orhidee frumoase,
cump\rate anume pentru prietena mea. Ea m\ f\cuse s\ o
Lupul de step\ 107
 a[tept un timp, dar eram singur c\ va veni, a[a c\ m-am mai
lini[tit. {i iat-o venind, se opri `n dreptul garderobei, adre-
s`ndu-mi un salut doar cu privirea atent\, parc\ cercet\toare a
ochilor ei c\prui. Am observat cu suspiciune felul `n care
chelnerul se comporta fa]\ de ea. Dar, slav\ Domnului, nici
urm\ de intimitate, de familiaritate, corectitudinea lui era
irepro[abil\. {i cu toate acestea se cuno[teau, ea `i spunea pe
nume – Emil.
C`nd i-am oferit orhideele, a r`s bucuroas\.
– Ce dr\gu] din partea ta, Harry. Voiai s\-mi faci un cadou
[i n-ai [tiut prea bine ce s\ alegi, n-ai [tiut prea bine `n ce m\sur\
aveai dreptul s\-mi faci cadouri, dac\ nu cumva am s\ m\ simt
jignit\ [i atunci mi-ai cump\rat orhidee, ele nu s`nt dec`t ni[te
flori, dar au un pre] destul de piperat. A[adar, `]i mul]umesc
frumos. De fapt am s\-]i spun din capul locului c\ nu vreau s\-mi
faci cadouri. Eu tr\iesc de pe urma b\rba]ilor, `ns\ nu vreau s\
tr\iesc de pe urma ta. Ei, dar ce te-ai schimbat! Aproape c\ nu
te mai recunosc. Acum c`teva zile ar\tai de parc\ abia fusese[i
cobor`t din [treang, iar acum ai din nou o `nf\]i[are aproape
omeneasc\. Ia spune-mi, mi-ai executat ordinul?
– Ce ordin?
– Da’ uituc mai e[ti! Voiam s\ [tiu dac\ acum po]i s\ dansezi
foxtrot! Mi-ai spus c\ nu-]i dore[ti nimic mai mult dec`t s\
prime[ti ordine de la mine, c\ nu cuno[ti nici o pl\cere mai
mare dec`t aceea de a mi te supune. ~]i mai aduci aminte?
– O, da, [i chiar a[a vreau s\ fie! Iau foarte `n serios lu-
crul acesta.
– {i totu[i n-ai `nv\]at s\ dansezi?
– Se poate `nv\]a a[a ceva at`t de repede, `n numai c`-
teva zile?
– Fire[te. Foxtrotul se poate `nv\]a `ntr-o or\, bostonul `n
dou\. Pentru tangou `]i trebuie mai mult timp, dar n-ai tu
nevoie de a[a ceva.
– Acum, `ns\, trebuie s\-]i aflu `n fine, numele!
M\ privi c`teva clipe t\cut\.
108 H E R M A N N H E S S E
– S-ar putea s\ mi-l ghice[ti. Mi-ar face pl\cere dac\ mi l-ai
putea ghici. Fii atent [i uit\-te bine la mine. Oare s\ nu fi
remarcat `nc\ faptul c\, uneori, chipul meu seam\n\ cu cel al
unui b\ie]andru? A[a ca acum de pild\?
~ntr-adev\r, privind-o cu mare aten]ie, a trebuit s\-i dau
dreptate, avea chipul unui b\ie]andru. Mi-am `ng\duit un r\gaz
de un minut, iar chipul acela `ncepu s\-mi spun\ ceva [i s\-mi
aduc\ aminte de propria copil\rie [i de prietenul meu de pe
atunci, pe nume Hermann. Pre] de o secund\ am avut impresia
c\ se metamorfozase pe deplin `n persoana acelui Hermann.
– Dac\ ai fi b\iat, i-am spus cu mirare, ar trebui s\ te cheme
Hermann.
– Cine [tie, poate chiar s`nt un b\iat care, acum, s-a travestit
numai, zise ea `n glum\.
– Te cheam\ Hermina?
Ea confirm\ d`nd radioas\ din cap, bucur`ndu-se c\ ghi-
cisem. ~n momentul acela ni se aduse supa, am `nceput s\
m`nc\m, iar ea se amuza copil\re[te. Din tot ceea ce-mi pl\cea
la ea, fermec`ndu-m\, deosebit de dr\gu]\ [i de neobi[nuit\ mi
se p\rea putin]a ei de a trece foarte brusc de la seriozitatea cea
mai profund\ la veselia cea mai zgomotoas\ [i invers, f\r\ ca, `n
acest timp, s\ se fi schimbat sau s\ se fi schimonosit `n vreun fel
sau altul, era ca un copil iste]. Acum se `nveseli o vreme, m\
tachin\ `n leg\tur\ cu foxtrotul, ba chiar `mi d\du ni[te lovituri
cu picioarele, l\ud\ m`ncarea cu mult zel [i remarc\ silin]a pe
care o dovedisem c`nd m-am `mbr\cat, [i cu toate acestea avea
s\-mi mai fac\ o serie `ntreag\ de repro[uri cu privire la felul
cum ar\tam.
~n acest r\stimp am `ntrebat-o:
– Cum ai reu[it a[a, dintr-odat\, s\ ar\]i ca un b\ie]andru,
`nc`t am putut s\-]i ghicesc numele?
– P\i reu[ita asta ]i se datore[te ]ie. Nu `n]elegi, domnule
savant, c\-]i s`nt pe plac [i c\ importan]a pe care mi-o acorzi
vine tocmai din faptul c\ eu s`nt pentru tine un fel de oglind\,
c\ `n interiorul meu exist\ ceva anume, care `]i r\spunde [i te
Lupul de step\ 109
 `n]elege? ~n fond, oamenii ar trebui s\-[i fie reciproc oglinzi, s\-[i
r\spund\ unul altuia, s\-[i fie ecou, dar huhurezii ca tine s`nt
stranii [i cad u[or prad\ vr\jilor, `nc`t nu mai s`nt `n stare nici
s\ vad\, nici s\ citeasc\ `n ochii altor oameni, `nc`t nimic nu le
mai treze[te interesul. Dar c`nd un asemenea huhurez `nt`lne[te
iar\[i un chip, care `l prive[te cu adev\rat [i `n care ghice[te
ceva ce aduce a r\spuns [i a `nrudire, ei da, atunci simte fire[te
[i el ce e bucuria.
– Tu [tii de toate, Hermina, am exclamat eu mirat. Este
`ntocmai a[a cum spui tu. {i totu[i ai o fire cu totul [i cu totul
diferit\ de a mea! E[ti exact opusul meu; ai tot ce `mi lip-
se[te mie.
– Asta e impresia ta, zise ea laconic, [i e bine a[a.
{i iat\ c\ pe chipul ei, care mi se p\rea `ntr-adev\r ca o
oglind\, se a[ternu un nor greu de seriozitate, chipul ei `ntreg
radia seriozitate, tragism, ca dintr-un h\u, ca din orbitele goale
ale unei m\[ti. ~ncet, sco]`nd vorb\ dup\ vorb\, `mi spuse parc\
`n sil\:
– Ei, nu uita ceea ce mi-ai spus chiar tu! Mi-ai spus c\ pot
s\-]i dau ordine [i c\ tu, `ndeplinind toate poruncile mele, o s\
te bucuri. S\ nu ui]i lucrul \sta! Pentru c\, trebuie s\ [tii
micu]ul meu Harry, c\ a[a cum eu reprezint ceva pentru tine,
tot astfel reprezin]i [i tu ceva pentru mine, c\ a[a cum chipul
meu `]i d\ unele r\spunsuri, c\ a[a cum ceva anume din
persoana mea te `nt`mpin\ [i `]i inspir\ `ncredere, acela[i lucru
mi se `nt`mpl\ [i mie `n momentul `n care te privesc. C`nd, nu
de mult, te-am v\zut intr`nd la Vulturul Negru, obosit [i absent,
[i plutind parc\ departe de aceast\ lume, am avut imediat sen-
timentul c\, iat\, omul acesta o s\ mi se supun\, pentru c\
dorin]a lui nem\rturisit\ este ca eu s\-i dau ordine! Ceea ce am
s\ [i fac, \sta-i motivul pentru care am intrat `n vorb\ cu tine,
\sta-i motivul pentru care ne-am `mprietenit.
Vorbea cu o seriozitate at`t de profund\, sufletul ei era
supus unei presiuni at`t de mari, `nc`t nu `mi d\deam bine
seama ce se `nt`mpl\ [i c\utam s\ o calmez [i s\-i distrag aten]ia.
110 H E R M A N N H E S S E
Dar ea sc\p\ de `ncerc\rile mele, simplu, `ncrunt`ndu-[i spr`n-
cenele, privindu-m\ st\ruitor [i continu`nd apoi cu o voce rece
ca ghea]a:
– Ascult\ ce-]i spun, micu]ul meu, trebuie s\ te ]ii de cuv`nt,
altfel o s\-]i par\ r\u. O s\-]i dau multe porunci, iar tu o s\ le
`ndepline[ti, porunci dr\g\la[e, porunci pl\cute, o s\-]i fac\
mare pl\cere s\ li te supui. Iar `n cele din urm\ o s\ `ndepli-
ne[ti [i ultima mea porunc\, Harry.
– O voi `ndeplini, am spus eu cu voin]a pe jum\tate `nfr`nt\.
Care va fi ultima ta porunc\ pentru mine? Eu `ns\ o [i presim-
]eam, Dumnezeu [tie de ce.
Ea se cutremur\, scuturat\ parc\ de un mic fior rece, tre-
zindu-se parc\, `ncetul cu `ncetul, din starea aceea a ei de con-
centrare. Nu m\ sc\pa deloc din ochi. Dintr-odat\, chipul ei se
`ntunec\ [i mai mult.
– Ar fi mai `n]elept din partea mea s\ nu-]i spun. Dar nu
vreau s\ fiu `n]eleapt\, Harry, nu de data asta. Dimpotriv\.
Ascult\-m\ cu aten]ie! Ai s\ auzi, ai s\ ui]i iar\[i, ai s\ r`zi [i ai
s\ pl`ngi din pricina asta. Fii atent, micu]ul meu! Am s\ m\ joc
cu tine pe via]\ [i pe moarte, fr\]ioare, [i vreau s\-mi dau c\r]ile
pe fa]\, ar\t`ndu-]i-le `nc\ `nainte de a `ncepe jocul.
~n vreme ce spunea toate acestea, chipul ei era at`t de fru-
mos, de nep\m`ntesc! ~n ochi `i plutea rece [i luminoas\ triste-
]ea unei certitudini, ochii ace[tia p\reau s\ fi cunoscut [i s\-[i
fi asumat tot felul de suferin]e inimaginabile. Vorbea cu difi-
cultate, de parc\ limba `i era `mpiedicat\, vorbea parc\ cu gura
unui om al c\rui chip degerase de ger; dar printre buze, pe la
col]urile gurii, i se vedea din c`nd `n c`nd v`rful limbii, al c\rui
joc contrasta cu privirea [i cu vocea ei, tr\d`nd o senzualitate
dulce, juc\u[\, dorin]a fierbinte de a se `nfrupta din pl\ceri. Pe
fruntea calm\, neted\, `i at`rna o bucl\ mic\, iar de acolo, din
col]ul acela al frun]ii `n care se afla bucla, se n\[tea din c`nd `n
c`nd, ca un suflu viu, unda asem\n\rii cu un b\ie]andru, unda
vr\jii magice a hermafroditului. O ascultam `nfrico[at, dar cam
buim\cit, pe jum\tate absent.
Lupul de step\ 111
 – ~]i plac, a continuat ea, tocmai din motivul pe care ]i l-am
spus deja; eu ]i-am `nvins singur\tatea, te-am prins c`nd te aflai
chiar `n pragul iadului [i te-am trezit din nou. Dar a[tept mai
mult din partea ta, mult mai mult. Vreau s\ te fac s\ te `ndr\-
goste[ti de mine. Nu, nu m\ contrazice, las\-m\ s\ vorbesc! ~]i
plac foarte mult, o simt, [i `mi e[ti recunosc\tor, dar nu te-ai
`ndr\gostit `nc\ de mine. Vreau s\ te fac s\ te `ndr\goste[ti, asta
mi-e meseria; c\ci din a[a ceva tr\iesc, din iscusin]a de a-i face pe
b\rba]i s\ se `ndr\gosteasc\ de mine. ~ns\ fii foarte atent, nu fac
lucrul acesta pentru c\ te-a[ g\si neap\rat `nc`nt\tor. S`nt tot at`t
de pu]in `ndr\gostit\ de tine, Harry, ca [i tu de mine. Dar am
nevoie de tine, la fel cum tu ai nevoie de mine. Tu ai nevoie de
mine, `n momentul de fa]\, pentru c\ e[ti dezn\d\jduit [i `]i
trebuie cineva care s\ te `mping\ `n ap\ [i s\ te `nvioreze astfel
din nou. Ai nevoie de mine ca s\ `nve]i s\ dansezi, s\ `nve]i s\
r`zi, s\ `nve]i s\ tr\ie[ti. Eu `ns\ am nevoie de tine nu acum, ci
mai t`rziu, [i anume, pentru ceva foarte important [i frumos.
C`nd te vei fi `ndr\gostit de mine am s\-]i dau ultima mea
porunc\, iar tu ai s\ te supui [i va fi bine a[a [i pentru tine, [i
pentru mine.
Lu\ din pahar una din orhideele violet-maronii, cu iriz\ri
verzui, `[i aplec\ chipul o clip\ deasupra ei, privind fix la
floarea aceea.
– N-o s\-]i vin\ u[or, dar ai s-o faci. O s\-mi `ndepline[ti
porunca [i ai s\ m\ omori. Asta e. Nu mai `ntreba nimic!
Privind `n continuare la orhidee, amu]i, chipul i se destinse
sc\pat de povara tensiunii [i deschiz`ndu-se ca bobocul unei
flori, apoi, dintr-odat\, pe buzele ei se ivi un sur`s fermec\tor, `n
vreme ce ochii ei m\ mai privir\ o clip\ fic[i, fascina]i. Iar acum
`[i scutur\ capul cu micu]a ei bucl\ de b\ie]andru, b\u o
`nghi]itur\ de ap\, `[i aminti c\ st\team la mas\ [i se n\pusti
asupra bucatelor cu o imens\ poft\ de m`ncare.
Auzisem limpede fiecare cuv`nt al `nsp\im`nt\torului ei
discurs, ba chiar ghicisem „ultima porunc\“ a ei `nc\ dinainte
de a o fi exprimat, a[a `nc`t acel „ai s\ m\ omori“ nu m\ mai
112 H E R M A N N H E S S E
`nfrico[ase. Tot ce spunea suna conving\tor, aidoma unui glas al
destinului, acceptam totul f\r\ s\ m\ ap\r [i, totu[i, `n pofida
seriozit\]ii funeste cu care rostise acele cuvinte, nu puteam s\
cred c\ aveam de-a face cu ceva pe deplin real sau serios. O latur\
a sufletului meu `i sorbea cuvintele, d`ndu-le crezare, o alt\
latur\ a sufletului meu cl\tina din cap cu bun\tate, constat`nd c\,
a[adar, p`n\ [i o fat\ at`t de inteligent\, de s\n\toas\ [i de sigur\
pe ea ca Hermina avea la r`ndu-i fantasmele [i st\rile sale de
r\t\cire. {i abia termin\ de spus ultimul ei cuv`nt, c\ un v\l de
ireal [i de de[ert\ciune `nv\lui `ntreaga scen\.
Oricum, nu puteam face saltul `napoi, revenind la plauzibil
[i la real cu aceea[i u[urin]\ de dansator pe s`rm\ ca Hermina.
– Deci eu te voi omor` c`ndva? am `ntrebat-o cu un u[or aer
vis\tor, `n vreme ce ea r`dea iar\[i, t\ind de zor carnea de pas\re
din farfurie.
– Fire[te, d\du afirmativ din cap, dar s\ l\s\m asta, s`ntem la
mas\. Harry, fii amabil [i mai comand\-mi pu]in\ salat\ verde!
N-ai poft\ de m`ncare? Cred c\ trebuie s\ `nve]i mai `nt`i tot ceea
ce, pentru ceilal]i oameni, `nseamn\ ni[te lucruri fire[ti, va
trebui s\ `nve]i p`n\ [i bucuria de a m`nca. A[adar, prive[te,
micu]ule, \sta este un cop\nel de ra]\, iar desprinderea acestei
c\rni albe, delicioase, de pe os este ca o s\rb\toare, `nc`t `n inima
ta trebuie s\ sim]i aceea[i poft\, `ncordare [i mul]umire ca
`ndr\gostitul care `[i ajut\ dr\gu]a s\ se elibereze pentru prima
dat\ din ve[minte. Ai `n]eles? Nu? E[ti un prost\nac. Fii atent,
`]i dau o buc\]ic\ din cop\nelul \sta frumos de ra]\, ai s\ vezi.
A[a, deschide gura! – Of, da’ mofturos mai e[ti! Dumnezeule,
uit\-te la el, a tras cu ochiul la mesele vecine, ca s\ se asigure c\
nu e observat, c`nd ia o `mbuc\tur\ din furculi]a mea! N-ai nici
o grij\, fiu r\t\citor ce e[ti, n-am s\ te fac de ru[ine. Dar dac\
pentru ca s\ gu[ti dintr-o pl\cere ai nevoie mai `nt`i de aprobarea
altora, apoi chiar c\ nu e[ti dec`t un g\g\u]\.
Scena de adineauri devenea din ce `n ce mai ireal\, `mi venea
din ce `n ce mai greu s\ cred c\ ochii ace[tia m\ priviser\, cu
numai c`teva minute mai `nainte, at`t de dur [i `nfrico[\tor. O,
Lupul de step\ 113
 dar `n toate aceste lucruri Hermina era `ntocmai ca via]a `ns\[i:
`ntotdeauna d\ruit\ clipei, niciodat\ previzibil\. Acum m`nca,
lu`nd `n serios copanul de ra]\ [i salata, tortul [i lichiorul,
consider`ndu-le obiecte ale bucuriei [i ale judec\]ii ei de valoare,
ale discu]iei [i imagina]iei ei. Cum i se lua farfuria de dinainte,
`ncepea un capitol nou. Femeia aceasta, care m\ `n]elesese per-
fect, care p\rea s\ [tie mai multe despre via]\ dec`t to]i `n]elep]ii,
tr\ia ca un copil, f\cea micul joc al tr\irii clipei prezente cu at`ta
art\, `nc`t reu[ise s\ m\ conving\ s\ devin, f\r\ doar [i poate,
discipolul ei. Indiferent dac\ asta `nsemna o `nalt\ `n]elepciune
ori o naivitate dintre cele mai simple: via]a nu putea s\-l afecteze
cu nimic pe cel care se pricepea s\ tr\iasc\ astfel clipa de fa]\, pe
cel care `[i tr\ia prezentul cu at`ta intensitate, fiind capabil s\
aprecieze cu at`ta grij\ [i bun\voin]\ orice floare care-i ie[ea `n
cale, orice valoare momentan\, fie ea c`t de mic\, a acestui joc.
Copilandra aceasta vesel\ cu o imens\ poft\ de m`ncare, cu toat\
joaca ei de gurmand\, s\ fi fost oare o vis\toare [i, `n acela[i
timp, o isteric\ preocupat\ de g`ndul mor]ii, sau o minte care
calcula totul la rece, vr`nd s\ m\ fac\, deliberat [i cu s`nge rece,
s\ m\ `ndr\gostesc de ea [i s\ devin sclavul ei? Asta era cu nepu-
tin]\. Nu, pur [i simplu ea se l\sa furat\ de moment at`t de
plenar, `nc`t reac]iona cu sensibilitate la capriciile oric\rui gen
de veselie, dar [i la `nnegur\rile de orice fel, izvor`te din str\fun-
durile `ndep\rtate ale sufletului, tr\indu-le din plin. Aceast\
Hermina, pe care ast\zi o vedeam pentru a doua oar\ [tia totul
despre mine [i mi se p\rea imposibil s\ am vreodat\ un secret
fa]\ de ea. Se prea putea ca ea s\ nu-mi fi `n]eles pe deplin via]a
spiritual\; probabil c\ afec]iunea mea fa]\ de muzic\, de Goethe,
de Novalis sau de Baudelaire o dep\[ea – dar nici lucrul acesta nu
era foarte sigur, poate c\ pentru ea nu reprezenta nici o difi-
cultate. {i chiar de-ar fi fost a[a – ce mai r\m\sese din „via]a
mea spiritual\“? Nu se sf\r`mase ea, oare, `n cioburi, pierz`ndu-[i
orice sens? Nu am `ns\ nici o `ndoial\ c\ ea va `n]elege toate
celelalte probleme [i aspira]ii ale mele, inclusiv pe cele foarte
personale. Nu va trece mult\ vreme [i voi putea vorbi cu ea
114 H E R M A N N H E S S E
despre lupul de step\, despre tratat, despre tot ceea ce p`n\ acum
nu existase dec`t pentru mine [i despre care niciodat\ nu sco-
sesem vreun cuv`nt fa]\ de altcineva. Nu m-am putut `mpiedica
s\ `ncepem imediat.
– Hermina, am spus eu, mi s-a `nt`mplat de cur`nd un lucru
straniu. Un necunoscut mi-a dat o bro[uric\ tip\rit\, ceva `n
genul unui caie]el de b`lci, iar `n bro[uric\ era descris\ fidel
povestea vie]ii mele, adic\ tot ceea ce se refer\ la mine. Zi [i tu,
nu-i a[a c\-i straniu?
– Cum se nume[te bro[urica? m-a `ntrebat ea `ntr-o doar\.
– Se nume[te Tratat despre lupul de step\.
– O, ce minunat sun\: lup de step\! {i tu e[ti lupul de step\?
Chiar tu e[ti acela?
– Da, eu s`nt acela. Eu s`nt cel care pe jum\tate este om, pe
jum\tate, lup, sau cel care `[i `nchipuie c\ este a[a.
Nu mi-a r\spuns. M\ privea atent\, scrut`ndu-mi ochii, cer-
cet`ndu-mi m`inile, iar pentru o clip\ `n privirea [i pe chipul ei
se a[ternur\ din nou profunda seriozitate [i pasiunea aceea tul-
bure de mai `nainte. Am avut impresia c\ ghicesc la ce se g`ndea:
eram eu oare `n suficient\ m\sur\ lupul acela care trebuia s\-i
poat\ `ndeplini „ultima porunc\“?
– Fire[te c\ e o `nchipuire a ta, spuse rec\p\t`ndu-[i voia
bun\, sau, dac\ vrei, poezie. Dar ceva e la mijloc. Ast\zi nu e[ti
lup, dar acum c`teva zile c`nd ai intrat `n salon a[a, de parc\ abia
c\zuse[i din lun\, atunci aveai `n tine o por]ie bun\ de fiar\ [i
tocmai asta mi-a pl\cut.
Se `ntrerupse, c\ci p\rea s\-i fi venit subit o idee, apoi spuse
parc\ `ncremenit\:
– Stupid mai sun\ cuvintele de genul „fiar\“ sau „animal de
prad\“! N-ar trebui s\ se vorbeasc\ astfel despre animale. De
multe ori ele s`nt fioroase, dar s`nt mult mai la locul lor dec`t
oamenii.
– Ce `nseamn\ „la locul lor“? Ce vrei s\ spui cu asta?
– P\i uit\-te [i tu la un animal, la o pisic\, un c`ine, o pas\re
sau chiar la unul dintre animalele acelea mari [i frumoase de la
Lupul de step\ 115
 gr\dina zoologic\, la o pum\ sau o giraf\! Este imposibil s\ nu
observi c\ toate s`nt la locul lor, c\ absolut nici un animal nu se
simte stingherit, nu exist\ nici unul care s\ n-aib\ habar ce are de
f\cut sau cum trebuie s\ se comporte. Nici unul dintre ele nu
vrea s\ te lingu[easc\, nici unul nu vrea s\ te impresioneze. Nu
joac\ teatru. S`nt exact a[a cum s`nt ele, `ntocmai ca pietrele [i
florile sau ca stelele de pe cer. ~n]elegi?
~n]elegeam.
– De cele mai multe ori animalele s`nt triste, a continuat ea.
Iar c`nd un om este foarte `ntristat, dar asta nu din cauz\ c\ l-ar
durea din]ii sau c\ ar fi pierdut ni[te bani, ci din cauz\ c\, la un
moment dat, pre] de o or\, `[i d\ seama de rostul tuturor
lucrurilor, al vie]ii `ntregi, fiind cuprins de o adev\rat\ triste]e,
ei, atunci omul seam\n\ pu]in cu un animal – are o min\ trist\,
dar arat\ mai la locul lui [i mai frumos ca niciodat\. A[a e [i a[a
ar\tai tu, lupule de step\, c`nd te-am v\zut pentru prima oar\.
– Dar ce g`nde[ti tu, Hermina, despre cartea `n care s`nt de-
scris eu?
– Ah, [tii ceva, nu-mi place s\ g`ndesc tot timpul. O s\ vor-
bim alt\ dat\ despre asta. Ai putea s\ mi-o dai o dat\ s-o citesc [i
eu. Sau mai bine nu, dac\ o fi s\ m\ apuc iar\[i de citit, atunci
d\-mi una dintre c\r]ile scrise de tine.
Ceru o cafea [i, un timp, p\ru ab\tut\ [i distrat\, apoi chipul
`i fu pe nea[teptate inundat de str\lucire, `nc`t puteai crede c\
ajunsese la liman cu g`ndurile care o fr\m`ntau.
– Ascult\, exclam\ ea bucuroas\, am g\sit!
– Ce-ai g\sit?
– Povestea cu foxtrotul, nu-mi mai puteam lua g`ndul de la
ea. Deci ia spune-mi: ai o camer\ `n care noi doi am putea dansa
din c`nd `n c`nd c`te o or\? Poate fi oric`t de micu]\, nu-i nimic,
numai s\ nu locuiasc\ cineva dedesubt, care s\ vin\ sus [i s\ ne
fac\ scandal imediat ce ar vedea c\ deasupra lui se cam clatin\
ceva. A[adar, e bine, e foarte bine! Atunci o s\ po]i `nv\]a s\ dan-
sezi la tine acas\.
116 H E R M A N N H E S S E
– Da, am zis eu cu timiditate, cu at`t mai bine. Dar credeam
c\ pentru asta am avea nevoie de muzic\.
– Fire[te c\ da. Deci fii atent, ai s\-]i cumperi muzica cu
aceea[i sum\ pe care i-ai pl\ti-o unei profesoare pentru cursurile
de dans. Profesoara o economise[ti, aceea o s\ fiu eu. Pe urm\
o s\ avem muzic\ ori de c`te ori vrem noi [i, pe deasupra, ne
alegem [i cu un gramofon.
– Un gramofon?
– Fire[te. ~]i cumperi un aparat dintr-\sta mic [i c`teva pl\ci
cu muzic\ de dans...
– Splendid, am exclamat eu, iar dac\ vei reu[i cu adev\rat
s\ m\ `nve]i s\ dansez, atunci `]i voi oferi gramofonul drept
r\splat\. De acord?
Spusesem toate acestea cu mult\ `ndr\zneal\, dar n-o f\cu-
sem deloc din toat\ inima. Nu puteam s\-mi imaginez `n
c\m\ru]a mea plin\ de c\r]i un astfel de aparat, pentru care nu
aveam nici un fel de simpatie, apoi chiar [i `n leg\tur\ cu dansul
aveam mari re]ineri. M\ g`ndeam c\ a[a, ocazional, puteam s\
`ncerc o dat\, de[i aveam convingerea c\ s`nt prea b\tr`n [i prea
]eap\n [i c\, deci, nu a[ mai putea s\ `nv\] a[a ceva. Toate veneau
`ns\ una dup\ alta, `ntr-un ritm prea rapid, prea impetuos, iar `n
mine sim]eam `mpotrivindu-se tot ceea ce, `n calitate de vechi [i
rafinat cunosc\tor de muzic\, aveam de obiectat `mpotriva gra-
mofoanelor, a jazzului [i a melodiilor moderne de dans. Iar ca `n
camera mea, `n preajma lui Novalis [i a lui Jean Paul, `n chilia
g`ndurilor mele [i `n refugiul meu s\ mai r\sune acum [i [lag\re
americane, [i eu s\ dansez dup\ ele – nu, toate astea dep\[eau
realmente cu mult ceea ce putea s\-mi cear\ cineva. Dar omul
care `mi cerea acest lucru nu era pur [i simplu „cineva“, ci
Hermina, iar ea era acum aceea care `mi d\dea ordine. M-am
supus. Bine`n]eles c\ m-am supus.
~n dup\-amiaza urm\toare ne-am `nt`lnit `ntr-o cafenea. C`nd
am intrat am observat c\ Hermina venise deja, bea ceai [i `mi
ar\t\ z`mbind un ziar `n care d\duse de numele meu. Era una
dintre fi]uicile reac]ionare ale ]\rii, una dintre acelea care
Lupul de step\ 117
 sem\nau z`zania [i, din c`nd `n c`nd, lansau atacuri violente de
def\imare la adresa mea. ~n timpul r\zboiului fusesem pacifist,
dup\ r\zboi mi-am ridicat glasul [i am apelat, ocazional, la calm,
r\bdare, omenie [i autocritic\, opun`ndu-m\ isteriei na]ionaliste
care, din zi `n zi, devenea tot mai strident\, mai nebuneasc\ [i
mai s\lbatic\. {i iat\ c\ fusese lansat din nou un asemenea atac,
prost scris, pe jum\tate compus de redactor, pe jum\tate col-
portat, bucat\ cu bucat\, din alte articole asem\n\toare ap\rute
`n presa de aceea[i orientare. Dup\ cum se [tie, de altfel, nimeni
nu scrie at`t de prost ca ap\r\torii ideologiilor `nvechite, nimeni
nu lucreaz\ mai murdar [i mai iresponsabil ca ei. Hermina citise
articolul, afl`nd astfel c\ Harry Haller e un individ d\un\tor care
se lep\dase de patrie [i c\, fire[te, patria nu poate fi dec`t amenin-
]at\, at`ta timp c`t s`nt tolera]i asemenea oameni, c`t s`nt tolerate
asemenea idei, at`ta timp c`t tineretul este educat `n spiritul
sentimentalelor idei umaniste, [i nu `n cel al revan[ei militare
fa]\ de du[manul de moarte.
– Despre tine e vorba? m-a `ntrebat Hermina ar\t`ndu-mi
numele. Ei, da’ [tiu c\ ]i-ai f\cut c`]iva du[mani, Harry. Te
sup\r\ treaba asta?
Am citit c`teva r`nduri, era p\l\vr\geala obi[nuit\, de ani de
zile, cuno[team p`n\ la exasperare fiecare cuv`nt din acele def\i-
m\ri-cli[eu.
– Nu, am spus eu, nu m\ sup\r\, m-am obi[nuit de mult cu
a[a ceva. De c`teva ori mi-am exprimat opinia c\ fiecare popor [i
chiar fiecare om ar trebui ca, `n loc s\ se lase adormit, ca de un
c`ntec de leag\n, de vorb\ria despre falsele „culpabilit\]i“ poli-
tice, s\-[i pun\ lui `nsu[i `ntrebarea care este partea lui de vin\
pentru izbucnirea r\zboiului [i pentru starea de mizerie `n care
se afl\ lumea, la care a contribuit prin propriile sale gre[eli,
ezit\ri [i obiceiuri proaste; [i am mai ar\tat c\ numai aceasta
poate fi calea evit\rii unui nou r\zboi. Iat\ de ce nu m\ iart\,
c\ci, fire[te, ei nu s`nt defel vinova]i: nici `mp\ratul, nici
generalii, nici marii industria[i, nici politicienii, nici ziarele –
nimeni n-are ce s\-[i repro[eze, nimeni n-are vreo vin\! S-ar
118 H E R M A N N H E S S E
putea crede c\ totul pe lume e minunat, at`t doar c\ `n p\m`nt
zac uci[i zeci de milioane de oameni. Vezi tu, Hermina, chiar
dac\ astfel de articole def\im\toare nu m\ mai pot sup\ra, ele
reu[esc totu[i, uneori, s\ m\ `ntristeze. Dou\ treimi din com-
patrio]ii mei citesc ziare de genul acesta, li se c`nt\ melodia asta
`n fiecare diminea]\ [i sear\, zilnic s`nt prelucra]i, avertiza]i,
`nt\r`ta]i, li se alimenteaz\ nemul]umirea [i ranchiuna, iar scopul
[i rezultatul unor asemenea eforturi va fi iar r\zboiul, urm\torul
r\zboi, care se apropie [i care va fi cu siguran]\ `nc\ mai hidos
dec`t a fost acesta. Totul este limpede [i simplu, orice om ar
putea s\ ajung\ la aceea[i concluzie, dac\ ar sta s\ judece m\car
un ceas. Dar nimeni nu are chef de a[a ceva, nimeni nu vrea s\
evite un nou r\zboi, nimeni nu vrea s\ scape de urm\torul
m\cel, nici el `nsu[i, nici copiii s\i, [i asta numai pentru c\ nu
poate s\ se scuteasc\ pe sine [i pe copiii s\i de urm\torul m\cel
pentru c\ pre]ul i se pare prea mare. Nimeni nu vrea s\ g`ndeasc\
un ceas, s\-[i cerceteze cugetul [i s\ se `ntrebe `n ce m\sur\ este
el `nsu[i p\rta[ [i vinovat de toat\ dezordinea [i r\utatea de pe
lumea asta! Prin urmare, totul va continua `n acela[i mod, iar
noul r\zboi este preg\tit cu mult zel, zi de zi, de mii [i mii de
oameni. Din momentul `n care mi-am dat seama de acest lucru,
parc\ s`nt paralizat, am c\zut prad\ dezn\dejdii, pentru mine
nu mai exist\ nici un fel de „patrie“ [i nici un fel de idealuri, iar
pentru domnii care pun la cale noile b\t\lii, toate acestea nu
s`nt dec`t ni[te decoruri. N-are nici un rost s\ g`nde[ti, s\ spui
sau s\ scrii ceva omenesc, n-are nici un rost s\-]i ba]i capul cu
g`nduri de bine – cei doi sau trei oameni care fac acest lucru
s`nt comb\tu]i zi de zi prin mii de ziare, reviste, cuv`nt\ri,
[edin]e publice [i secrete care, toate, urm\resc contrariul [i
ob]in ceea ce vor.
Hermina m\ ascultase cu aten]ie.
– Da, spuse ea, ai dreptate. Fire[te c\ o s\ fie din nou r\zboi,
nici nu mai trebuie s\ cite[ti ziarele, ca s\-]i dai seama. Desigur,
\sta e un motiv de triste]e, dar o asemenea atitudine e lipsit\ de
orice valoare. Este ca [i cum cineva s-ar `ntrista la g`ndul c\, `n
Lupul de step\ 119
 ciuda tuturor str\daniilor sale, odat\ [i odat\ nu va avea `ncotro
[i va trebui s\ moar\. Lupta `mpotriva mor]ii, drag\ Harry,
este `ntotdeauna o cauz\ frumoas\, nobil\, minunat\ [i demn\
de toat\ stima, tot a[a [i lupta `mpotriva r\zboiului. Dar `n
acela[i timp ea este, `ntotdeauna, [i o donquijoterie lipsit\ de
orice speran]\.
– A[a o fi, am exclamat eu agitat, dar cu adev\ruri de genul
celui c\ to]i va trebui s\ murim c`ndva [i c\, a[adar, poate s\ ne
doar\ `n cot pe to]i de toate cele, nu facem dec`t s\ banaliz\m
lucrurile [i s\ spunem c\ toat\ via]a e o prostie. Bine, dar trebuie
oare s\ arunc\m totul, s\ renun]\m la tot ceea ce `nseamn\ spirit,
la toate str\daniile, la toat\ omenia, `ng\duind ca ambi]ia [i banii
s\ domneasc\ `n continuare, [i a[tept`nd, cu un pahar de bere
dinainte, urm\toarea mobilizare?
Privirea pe care mi-o arunc\ Hermina avea `n ea ceva straniu,
era o privire plin\ de veselie, de ironie [i ghidu[ie, de o cama-
raderie `n]eleg\toare, dar totodat\ de o asemenea gravitate, luci-
ditate [i seriozitate profund\!
– S\ nu faci asta, spuse ea pe un ton foarte matern. Iar via]a
ta nu devine banal\ [i nu e[ti `ndrept\]it s-o consideri o prostie,
dac\ [tii c\ lupta nu-]i va fi `ncununat\ de succes. Este cu mult
mai banal, Harry, s\ lup]i pentru ceva bun [i ideal, crez`nd c\ o
s\ reu[e[ti. Oare idealurile exist\ pentru a fi realizate? Oare noi,
oamenii, tr\im pentru a desfiin]a moartea? Nu, tr\im ca s\ ne
temem de ea [i ca s\ o `ndr\gim din nou, [i tocmai datorit\ ei
stropul nostru de via]\ lumineaz\ uneori, pre] de o or\, at`t de
frumos. Ce copil e[ti, Harry. Ascult\-m\ [i hai acum cu mine,
c\ci ast\zi avem multe de f\cut. Ast\zi n-o s\ m\ mai g`ndesc
nici la r\zboi, nici la ziare. Dar tu?
O, da, eram gata s\ fac [i eu acela[i lucru.
Am plecat `mpreun\ – era prima noastr\ plimbare `n doi
prin ora[ – am intrat `ntr-un magazin de articole muzicale,
ne-am uitat la ni[te gramofoane, le-am deschis, apoi le-am `nchis
la loc, am `ncercat c`teva [i, g\sind unul potrivit, dr\gu] [i ieftin,
eu am vrut s\-l cump\r, dar Hermina nu voia s\ se hot\rasc\ a[a
120 H E R M A N N H E S S E
de repede. M\ opri, a[a c\ a trebuit s\ intru cu ea `ntr-un alt
magazin, unde ne-am uitat la tot felul de sisteme [i aparate de
diferite m\rimi, de la cele mai scumpe p`n\ la cele mai ieftine,
le-am ascultat [i abia acum c\zu [i ea de acord cu mine c\ trebuie
s\ ne `ntoarcem la primul magazin [i s\ cump\r\m gramofonul
pe care `l g\sisem acolo.
– Vezi, i-am spus eu, de ce trebuia s\ ne complic\m at`t?
– A[a crezi? Dar poate chiar m`ine am fi v\zut acela[i aparat
expus `ntr-o alt\ vitrin\, la un pre] mai mic cu dou\zeci de
franci. {i, `n afar\ de asta, cump\r\turile s`nt o pl\cere, iar ceea
ce `]i face pl\cere trebuie gustat din plin. Mai ai `nc\ multe
de `nv\]at.
Cu ajutorul unui slujba[ am adus pachetul `n locuin]a mea.
Hermina `mi inspect\ locuin]a, l\ud`nd soba [i divanul, `ncerc\
scaunele, lu\ `n m`n\ ni[te c\r]i, z\bovi mult timp `n fa]a
fotografiei iubitei mele. Gramofonul `l a[ezasem pe comoda
dintre teancurile de c\r]i. ~n sf`r[it am `nceput lec]ia. Ea a pus o
plac\ cu un foxtrot, mi-a ar\tat primii pa[i, m-a apucat de m`n\
[i a `nceput s\ m\ conduc\. M\ str\duiam s-o urmez, greoi,
lovindu-m\ de scaune, d\deam ascultare comenzilor ei f\r\ s\ le
`n]eleg, o c\lcam pe picioare, fiind la fel de ne`ndem`natic pe c`t
eram de zelos s\-mi fac datoria. Dup\ al doilea dans se arunc\ pe
divan, r`z`nd ca un copil.
– Dumnezeule, ce b\]os mai e[ti! P\[e[te, omule, ca [i c`nd
te-ai duce la plimbare! Nu trebuie s\ te for]ezi at`ta. Am im-
presia sau te-ai `nc\lzit deja? Ei, atunci hai s\ ne odihnim cinci
minute! Uite, atunci c`nd `l cuno[ti, dansul e la fel de simplu ca
g`nditul [i se `nva]\ mult mai u[or. Iar faptul c\ oamenii nu vor
s\ se obi[nuiasc\ s\ g`ndeasc\, prefer`nd a-l numi pe domnul
Haller tr\d\tor de ]ar\ [i a[tept`nd s\ vin\ urm\torul r\zboi,
n-o s\ te mai enerveze acum at`t de tare.
Dup\ o or\ a plecat, asigur`ndu-m\ c\ data viitoare va merge
mai bine. Eu eram `ns\ de alt\ p\rere, c\ci prostia [i st`ng\cia
mea m\ decep]ionaser\ foarte mult, mi se p\rea c\ nu `nv\]asem
absolut nimic `n ora aceea [i nu credeam c\ alt\ dat\ va merge
Lupul de step\ 121
 mai bine. Nu, pentru dans trebuia s\ ai ni[te aptitudini anume,
care mie `mi lipseau cu des\v`r[ire: veselie, nevinov\]ie, u[u-
rin]\, elan. Ei, dar asta mi-o `nchipuisem eu de mult\ vreme.
C`nd, ce s\ vezi, a doua oar\ a mers `ntr-adev\r mai bine, ba
chiar dansul a `nceput s\-mi fac\ pl\cere, a[a `nc`t la sf`r[itul orei,
Hermina a afirmat c\ acum [tiam s\ dansez foxtrot. Dar c`nd de
aici a tras concluzia c\ m`ine va trebui s\ merg la restaurant [i s\
dansez cu ea, m-am speriat cumplit, refuz`nd cu vehemen]\. ~ns\
ea mi-a reamintit cu r\ceal\ de jur\m`ntul meu de a o asculta [i
mi-a poruncit s\ vin s\ lu\m ceaiul m`ine la Hotelul Balances.
~n seara aceea am r\mas acas\, voiam s\ citesc, dar nu reu-
[eam. Mi-era team\ de ziua de m`ine; m\ `ngrozea ideea c\ eu, un
om ciudat, b\tr`n, timid [i sentimental urmam nu numai s\
p\[esc `ntr-unul din locurile acelea searbede, moderne, unde se
bea ceai, se danseaz\ [i se ascult\ muzic\ de jazz, ci s\ m\ mai [i
ar\t acolo printre oameni str\ini `n postura de dansator, cu toate
c\ nu [tiam `nc\ s\ dansez ca lumea. Trebuie s\ recunosc c\ am
r`s de mine `nsumi [i c\ mi-a fost ru[ine de ce fac `n momentul
`n care, r\mas singur `n lini[tita mea odaie de studiu, am `ntors
aparatul, pun`ndu-l apoi s\ mearg\ [i repet`nd f\r\ zgomot,
`nc\l]at numai `n [osete, pa[ii de foxtrot.
A doua zi, la Hotelul Balances c`nta o mic\ orchestr\, se
servea ceai [i whisky. Am f\cut o tentativ\ de corup]ie, pun`n-
du-i dinainte Herminei ni[te pr\jituri [i invit`nd-o s\ bem o
sticl\ de vin bun, dar ea a r\mas neclintit\.
– Azi n-ai venit aici ca s\ te distrezi. Ai lec]ie de dans.
A trebuit s\ dansez cu ea de dou\-trei ori, iar `n acest r\stimp
mi-a f\cut cuno[tin]\ cu saxofonistul, un b\rbat negricios, fru-
mos, t`n\r, originar din Spania sau din America de Sud [i care,
dup\ spusele ei, [tia s\ c`nte la toate instrumentele [i s\ vorbeasc\
toate limbile p\m`ntului. Acest señor f\cea impresia c\ este o
foarte bun\ cuno[tin]\ de-a Herminei, un prieten al ei, `n fa]a lui
se aflau dou\ saxofoane de m\rimi diferite, la care el c`nta
alternativ, pe c`nd cu ochii lui negri, neast`mp\ra]i, scruta cu
aten]ie [i amuzament pe cei care dansau. Spre uimirea mea,
122 H E R M A N N H E S S E
sim]eam fa]\ de acest muzicant inofensiv [i dr\gu], un fel de
gelozie, dar nu era o gelozie din dragoste, c\ci `ntre mine [i
Hermina nu putea fi vorba de a[a ceva, ci mai mult o gelozie
abstract\, n\scut\ din prietenie, [i asta pentru faptul c\ nu mi se
p\rea s\ merite interesul [i predilec]ia, ba chiar admira]ia pe care
fata le manifesta fa]\ de el. Poftim cu ce oameni bizari s`nt
nevoit s\ fac cuno[tin]\, mi-am spus m`hnit.
Apoi Hermina a fost invitat\ la dans de c`teva ori la r`nd, eu
am r\mas s\-mi beau ceaiul singur, ascult`nd muzica, acel gen de
muzic\ pe care p`n\ nu de mult nu puteam s\-l suf\r. Doamne
Dumnezeule, mi-am zis, iat\, s`nt nevoit s\ m\ las introdus aici
[i s\ devin de-al casei, `n lumea aceasta care `mi este at`t de
str\in\, at`t de nesuferit\, lume pe care am evitat-o p`n\ acum
cu at`ta grij\ [i am dispre]uit-o at`t de profund, lumea unor pier-
de-var\, a amatorilor de amuzamente, lumea plat\ [i plin\ de
cli[ee a m\su]elor cu blat de marmur\, a muzicii de jazz, a co-
cotelor, a comis-voiajorilor! Mi-am sorbit ceaiul mohor`t, uit`n-
du-m\ fix la mul]imea aceea semielegant\. Privirile mi-au fost
atrase de dou\ fete frumu[ele, care dansau foarte bine [i la care
m\ uitam cu admira]ie [i invidie, c\ci alunecau cu mi[c\ri elas-
tice, gra]ioase, vioaie [i sigure.
Iat\ `ns\ c\ Hermina reveni [i `[i exprim\ nemul]umirea fa]\
de mine. Doar nu venisem aici, m-a mustrat ea, ca s\ fac o
asemenea mutr\ [i s\ stau `n]epenit la mas\, dinaintea ce[tii cu
ceai, mai bine mi-a[ lua inima `n din]i [i a[ dansa. Cum, nu
cunosc pe nimeni? P\i nici nu e nevoie. Oare s\ nu fi fost acolo
nici o fat\ care s\-mi plac\?
I-am ar\tat-o pe una mai frumoas\, care st\tea undeva
aproape de noi, era `nc`nt\toare `n rochia ei dr\g\la[\ de catifea,
cu p\rul blond viguros, t\iat scurt, [i cu bra]ele pline, feminine.
Hermina a insistat s\ m\ duc imediat la ea [i s\ o invit. Am
`ncercat s\ m\ opun cu dezn\dejde.
– Bine, dar nu pot! i-am spus nefericit. Ei, dac\ a[ fi un tip
t`n\r, dr\gu], atunci da! Dar a[a, un n\t\r\u b\tr`n [i anchilozat,
care nici m\car nu [tie s\ danseze – va r`de de mine!
Lupul de step\ 123
 Hermina m-a privit dispre]uitoare.
– Dar dac\ eu o s\ r`d de tine, fire[te c\ ]i-e indiferent. Ce la[
mai e[ti! Oricine se apropie de o fat\ risc\ s\ se fac\ de r`s; asta e
miza. A[adar, Harry, hai risc\, [i `n cel mai r\u caz, f\-te de r`s –
altfel n-o s\ mai am nici o `ncredere `n supu[enia ta.
Nu s-a l\sat `nduplecat\. Cu inima cuprins\ de nelini[te
m-am ridicat, `ndrept`ndu-m\ spre frumoasa fat\ c`nd muzica
tocmai `ncepea s\ c`nte din nou.
– De fapt nu s`nt liber\, mi-a spus ea, privindu-m\ curioas\
cu ochii ei mari, plini de prospe]ime, dar se pare c\ partenerul
meu s-a `ncurcat dincolo, pe la bar. Ei, atunci haide]i!
Am cuprins-o de mijloc [i am f\cut primii pa[i, `nc\ mi-
r`ndu-m\ c\ nu m\ refuzase, ea [i-a dat imediat seama cu cine are
de-a face [i a preluat conducerea. Dansa minunat, eram furat cu
totul de dans, pentru c`teva clipe am uitat de mi[c\ri obligatorii
[i de reguli, pur [i simplu pluteam, sim]indu-i [oldurile tari,
genunchii care se mi[cau rapid, ml\dio[i, m-am uitat la chipul
t`n\r, radios al partenerei mele [i i-am m\rturisit c\ ast\zi
dansam pentru prima oar\ `n via]a mea. Ea z`mbi [i m\ `ncuraj\,
r\spunz`nd privirilor mele `nc`ntate [i cuvintelor mele m\gu-
litoare `ntr-un mod minunat de ml\dios, nu prin cuvinte, ci prin
mi[c\ri lente, fermec\toare, care ne apropiau tot mai mult, tot
mai ispititor. ~mi ]ineam m`na dreapt\ str`ns `n jurul taliei ei, `i
urmam zelos [i fericit mi[c\rile coapselor, bra]elor, umerilor,
spre uimirea mea nu am c\lcat-o nici m\car o dat\ pe picioare,
iar c`nd muzica se termin\ ne-am oprit b\t`nd din palme p`n\
c`nd dansul se repet\, iar eu am s\v`r[it din nou plin de r`vn\,
`ndr\gostit [i recules, acela[i ritual.
C`nd dansul se termin\, mult prea repede, frumoasa fat\ cu
rochi]a de catifea s-a retras [i dintr-odat\ am v\zut-o l`ng\ mine
pe Hermina, care ne privise tot timpul.
– Ei, ai observat ceva? zise ea r`z`nd admirativ. Ai f\cut
cumva descoperirea c\ picioarele unei femei nu s`nt la fel ca
picioarele unei mese? Ei, bravo! Slav\ Domnului, acum [tii s\
124 H E R M A N N H E S S E
dansezi foxtrot, m`ine o s\ ne lans\m la boston, iar peste trei
s\pt\m`ni are loc un bal mascat `n saloanele Globus.
Era pauz\, ne a[ezar\m [i iat\ c\ de noi s-a apropiat frumosul
[i t`n\rul domn Pablo, saxofonistul, ne-a salutat din cap [i s-a
a[ezat l`ng\ Hermina. Se p\rea c\ `i este prieten foarte bun. Dar
trebuie s\ m\rturisesc c\ mie nu-mi pl\cea deloc acest domn
atunci, la prima noastr\ `nt`lnire. Era frumos, nimic de zis,
frumos cl\dit [i frumos la chip, `ns\ n-am reu[it s\-i descop\r
alte calit\]i. {i talentul s\u de poliglot p\rea s\ fie mai mult o
joac\, fiindc\ de fapt el nu vorbea, arunca doar cuvinte precum
„poftim“, „mul]umesc“, „desigur“, „fire[te“, „hallo“ [i altele de
genul acesta, pe care, ce-i drept, le [tia `n mai multe limbi. Nu,
acest señor Pablo nu spunea mai nimic, acest dr\gu] caballero nu
l\sa impresia c\ g`nde[te prea mult. Meseria lui era s\ c`nte la
saxofon `n orchestra de jazz, profesia aceasta `l subjugase, o f\cea
cu dragoste [i pasiune, iar uneori, `n vreme ce c`nta, b\tea pe
nea[teptate din palme sau `[i permitea alte izbucniri de entu-
ziasm, sco]`nd sunete, c`ntate cu voce tare, precum: „o, o, o, o, ha,
ha, hallo!“ ~n rest, era limpede c\ existen]a lui nu avea nici un alt
scop dec`t acela de a fi frumos, de a place femeilor, de a purta
gulere [i cravate dup\ ultima mod\ [i numeroase inele pe degete.
Conversa]ia cu el `nsemna c\ [edea cu noi, z`mbindu-ne, pri-
vindu-[i ceasul de la m`n\ [i `nv`rtindu-[i ]ig\ri, lucru pe care `l
f\cea cu o dexteritate deosebit\. Ochii lui negri, frumo[i, de
creol, buclele sale ca pana corbului nu ascundeau nici o urm\ de
romantism, nici un fel de probleme, nici un fel de g`nduri – pri-
vit de aproape, semizeul acesta frumos [i exotic se dovedea a fi
un t`n\r vesel [i ni]elu[ cam alintat, cu maniere pl\cute [i at`ta
tot. Am vorbit cu el despre instrumentul s\u [i despre coloritul
muzicii de jazz, iar el a trebuit s\ recunoasc\ faptul c\ avea de-a
face cu un vechi iubitor [i cunosc\tor al muzicii. Dar nu s-a l\sat
atras deloc `n discu]ie [i `n vreme ce eu, din polite]e fa]\ de el
sau, de fapt, fa]\ de Hermina, `ncercam s\ justific existen]a
jazzului prin prisma teoriei muzicale, el z`mbea cu nevinov\]ie
pe seama mea [i a eforturilor mele [i, probabil, nici nu-i trecea
Lupul de step\ 125
 defel prin g`nd c\ `naintea [i `n afara jazzului mai existaser\ [i
alte genuri de muzic\. Era simpatic, da, simpatic [i cuminte,
z`mbea pl\cut cu ochii lui mari [i goi; dar `ntre mine [i el p\rea
c\ nu exist\ nici o punte de leg\tur\ – nimic din ceea ce el
socotea, probabil, important [i sf`nt n-ar fi putut avea aceea[i
semnifica]ie [i pentru mine, ne tr\geam din continente diferite,
vorbeam limbi care nu aveau `n comun nici m\car un cuv`nt.
(Mai t`rziu, Hermina mi-a povestit `ns\ ni[te lucruri ciudate.
Mi-a povestit c\, dup\ discu]ia noastr\, Pablo `i spusese c\ ea va
trebui s\ se poarte cu foarte mult\ grij\ cu un om at`t de
nefericit. Iar c`nd `l `ntrebase cum ajunsese la o asemenea con-
cluzie, el `i zisese: „Ah, s\rmanul om. Prive[te-i ochii. Nu [tie
s\ r`d\.“)
Dup\ ce b\rbatul cu ochi negri [i-a luat r\mas-bun, iar mu-
zica a `nceput din nou s\ c`nte, Hermina s-a ridicat:
– Acum ai putea s\ dansezi [i cu mine, Harry. Sau ]i-a pie-
rit cheful?
Dansam acum [i cu ea ceva mai u[or, mai liber [i mai vesel,
chiar dac\ nu m\ sim]eam tot a[a de degajat [i destins, ca atunci
c`nd dansasem cu cealalt\. Hermina m-a l\sat s\ conduc, urm`n-
du-m\ cu delicate]e [i u[or ca o petal\ de floare, [i la ea desco-
peream [i sim]eam acum toate frumuse]ile care, ba se ofereau,
ba disp\reau, [i ea mirosea a femeie [i a dragoste [i dansul ei
intona, cu delicate]e [i intimitate, minunatul, atr\g\torul c`ntec
al sexualit\]ii – [i totu[i nu puteam s\ r\spund la toate acestea `n
deplin\ libertate [i cu veselie, nu puteam s\ uit pe deplin de mine
`nsumi, l\s`ndu-m\ absorbit de dorin]\. Hermina `mi era prea
apropiat\, `mi era camarad, sor\, era la fel ca mine, sem\na cu
mine `nsumi [i sem\na [i cu Hermann, prietenul meu din
tinere]e, vis\torul, poetul, tovar\[ul `nfl\c\rat al exerci]iilor [i
aventurilor mele spirituale.
– {tiu, mi-a spus ea mai t`rziu dup\ ce `i vorbisem despre
toate aceste lucruri, [tiu foarte bine. Eu tot am s\ te fac s\ te
`ndr\goste[ti de mine, dar nu e nici o grab\. Deocamdat\ s`ntem
camarazi, s`ntem ni[te oameni care sper\ s\ se `mprieteneasc\,
126 H E R M A N N H E S S E
fiindc\ [i-au dat seama c\ se cunosc reciproc. Eu `]i ar\t micul
meu teatru, te `nv\] s\ dansezi [i s\ te amuzi, [i s\ te proste[ti [i
tu pu]intel, iar tu `mi dezv\lui g`ndurile [i o parte din cuno[-
tin]ele tale.
– Ah, Hermina, dar eu nu prea am ce s\-]i dezv\lui ]ie, tu [tii
mai multe lucruri dec`t mine. Ce fiin]\ stranie mai e[ti [i tu, fat\
drag\! M\ `n]elegi [i m\ `ntreci `n toate privin]ele. ~nsemn eu,
oare, ceva pentru tine? Oare nu te plictisesc?
Ea `[i plec\ privirea `ntunecat\ `n p\m`nt.
– Nu-mi place s\ te aud vorbind a[a. G`nde[te-te la seara
aceea c`nd ai ap\rut `n calea mea distrus [i dezn\d\jduit, chinuit
[i `nsingurat, [i c`nd ai devenit camaradul meu! Oare de ce crezi
c\ te-am putut recunoa[te [i `n]elege atunci?
– De ce, Hermina? Spune-mi!
– Pentru c\ s`nt ca tine. Pentru c\ s`nt singur\ `ntocmai ca
tine [i s`nt la fel de pu]in `n stare s\ iubesc [i s\ iau `n serios via]a,
oamenii [i pe mine `ns\mi. ~ntotdeauna exist\ [i c`]iva oameni de
soiul acesta, care cer totul de la via]\, `mp\c`ndu-se greu cu
prostia [i duritatea ei.
– Ei, tu! am exclamat eu profund uimit. Te `n]eleg, cama-
rade, nimeni nu te `n]elege a[a ca mine. {i cu toate acestea e[ti
pentru mine o enigm\. Tr\ie[ti ca [i cum te-ai juca, ai acest
minunat dar de a te bucura `n fa]a lucrurilor [i a pl\cerilor
m\runte, de]ii o adev\rat\ art\ de a te descurca `n via]\. Cum
de e posibil ca ea s\-]i provoace suferin]\? Cum se face c\ e[ti
dezn\d\jduit\?
– Nu s`nt dezn\d\jduit\, Harry. Dar, vai, am avut de suferit
at`t de mult de pe urma vie]ii. Te miri c\ nu s`nt fericit\, doar
[tiu s\ dansez, nu-i a[a, m\ mi[c destul de u[or la suprafa]a vie]ii.
Iar eu, prietene, m\ mir c\ tu e[ti at`t de decep]ionat de via]\,
de[i te afli ca la tine acas\ `n sfera celor mai frumoase [i mai
profunde lucruri, `n sfera spiritului, a artei, a g`ndirii! De aceea
ne-am sim]it atra[i unul spre cel\lalt, de aceea s`ntem fra]i. Eu
am s\ te `nv\] s\ dansezi, s\ te joci [i s\ z`mbe[ti, f\r\ ca totu[i
s\ fii mul]umit. Eu am s\ `nv\] de la tine cum s\ g`ndesc [i s\
Lupul de step\ 127
 [tiu, f\r\ ca totu[i s\ fiu fericit\. ~]i dai seama c\ noi am`ndoi
s`ntem odraslele diavolului?
– Da, a[a este. Diavolul este spiritul, iar noi s`ntem nefe-
ricitele sale odrasle. ~n c\derea noastr\ ne-am desprins de natur\,
r\m`n`nd suspenda]i `n vid. Dar iat\ c\ `mi aduc aminte de un
lucru: `n tratatul acela despre lupul de step\, de care ]i-am po-
menit, se spune c\ Harry `[i imagineaz\ doar c\ ar avea un suflet
sau dou\, c\ s-ar compune dintr-o personalitate sau dou\. C\ci
fiecare om, scrie acolo, se compune, de fapt, din zece, dintr-o
sut\, din o mie de suflete.
– ~mi place foarte mult ce spui, exclam\ Hermina. Latura ta
spiritual\, de exemplu, este foarte dezvoltat\, `n schimb ai r\mas
mult `n urm\ `ntr-o mul]ime de mici me[te[uguri ale vie]ii.
Harry g`nditorul are o sut\ de ani, dar Harry dansatorul a
`mplinit abia o jum\tate de zi. Iat\, pe acesta trebuie s\-l ajut\m
noi s\ se dezvolte mai mult, pe el [i pe ceilal]i fr\]iori ai s\i care
s`nt la fel de mici, de prostu]i [i de necop]i ca [i el.
M\ privea z`mbind. {i m\ `ntreb\ `ncet, cu o voce schimbat\:
– Dar Maria ]i-a pl\cut?
– Maria? La cine te referi?
– La cea cu care ai dansat. E o fat\ frumoas\, o fat\ foarte
frumoas\. Te-ai `ndr\gostit ni]elu[ de ea, dup\ c`te mi-am putut
da seama.
– O cuno[ti?
– Da, ne cunoa[tem destul de bine. Te intereseaz\ cumva?
– Mi-a pl\cut [i m-am bucurat c\ a ar\tat at`ta `n]elegere
pentru felul `n care dansam.
– Ei, oare asta s\ fie totul? Ar trebui s\-i faci pu]in\ curte,
Harry. E foarte dr\gu]\ [i danseaz\ at`t de bine, iar tu te-ai [i
`ndr\gostit de ea. ~]i prev\d succes.
– Ah, dar n-am asemenea ambi]ii.
– De data asta min]i pu]intel. {tiu, pe undeva prin lume
exist\ o fiin]\, iubita aceea a ta, te vezi cu ea o dat\ la [ase luni,
[i atunci v\ mai [i certa]i. Este foarte dr\gu] din partea ta c\ vrei
s\-i r\m`i credincios acestei prietene ciudate, dar d\-mi voie s\ nu
128 H E R M A N N H E S S E
iau povestea prea `n serios! ~n general, te suspectez c\ tu iei
iubirea `ngrozitor de `n serios. N-ai dec`t, n-ai dec`t s\ iube[ti `n
felul t\u, la modul ideal, c`t pofte[ti, e treaba ta, eu n-am nici
un motiv s\-mi bat capul din pricina asta. Dar trebuie s\-mi bat
capul ca tu s\ `nve]i ceva mai bine micile [i u[oarele me[te[uguri
[i jocuri ale vie]ii, `n domeniul \sta eu s`nt profesoara ta [i am
s\-]i fiu o profesoar\ mai bun\ dec`t a fost ideala ta iubit\, de
lucrul \sta po]i fi sigur! Ai mare nevoie s\ te culci [i tu o dat\ cu
o fat\ dr\gu]\, lupule de step\.
– Hermina, am exclamat eu chinuit, uit\-te la mine, s`nt un
om b\tr`n!
– Ba nu e[ti dec`t un b\ie]andru. {i a[a cum ai fost prea co-
mod ca s\ `nve]i s\ dansezi p`n\ `n clipa `n care aproape c\ era
prea t`rziu, la fel ai fost prea comod ca s\ `nve]i s\ iube[ti. O,
prietene, te pricepi cum nu se poate mai bine s\ iube[ti la modul
ideal [i tragic, n-am nici o `ndoial\, meri]i tot respectul! Dar
acum ai s\ `nve]i s\ iube[ti [i `ntr-un fel mai firesc [i mai ome-
nesc. ~nceputul l-ai f\cut deja, `n cur`nd o s\-]i vin\ r`ndul s\
treci la fapte. Ei, dar mai `nt`i s\ `nve]i bostonul, o s\ `ncepem
m`ine. Vin la ora trei. Apropo, ce p\rere ai de muzica de aici?
– Excelent\.
– Vezi, [i \sta este un progres, ai mai `nv\]at ceva. P`n\ acum
nu puteai s\ suferi muzica asta de dans [i de jazz, socoteai c\ nu
e suficient de serioas\ [i de profund\, iar acum ai v\zut c\ nu e
deloc nevoie s\ o iei `n serios, dar c\ poate fi foarte pl\cut\ [i
fermec\toare. De fapt, f\r\ Pablo, orchestra `ntreag\ n-ar face
doi bani. El o conduce [i o `nsufle]e[te.
A[a cum gramofonul strica aerul de ascez\ spiritual\ din
odaia mea de studiu, cum dansurile americane invadaser\ ca un
corp str\in lumea rafinat\ a muzicii mele, tulbur`nd-o, ba chiar
nimicind-o, tot astfel via]a pe care, p`n\ atunci, mi-o delimi-
tasem [i mi-o etan[asem cu at`ta stricte]e era invadat\ acum din
toate p\r]ile de lucruri noi, `nfrico[\toare, nimicitoare. Tratatul
despre lupul de step\ [i Hermina aveau dreptate cu teoria lor
Lupul de step\ 129
 despre miile de suflete, c\ci zilnic se iveau `n mine, pe l`ng\ cele
vechi, alte c`teva suflete noi, ridic`nd preten]ii, ridic`nd tonul,
iar eu vedeam acum ca `ntr-o imagine clar\ personalitatea mea
dinainte `n toat\ nebunia ei. D\dusem o aten]ie exagerat\ celor
c`teva calit\]i [i deprinderi `n care, `nt`mpl\tor, excelam, com-
pun`ndu-mi imaginea unui anume Harry [i tr\ind via]a unui
anume Harry care, de fapt, nu era nimic altceva dec`t un specia-
list foarte rafinat, un savant `n ale poeziei, muzicii [i filozofiei –
iar tot restul persoanei mele, un `ntreg haos de `nsu[iri, instincte,
n\zuin]e, `l resim]isem ca pe ceva sup\r\tor [i `i atribuisem
numele de lup de step\.
Dar renun]area la nebunia mea, descompunerea persona-
lit\]ii mele nu erau c`tu[i de pu]in numai o aventur\ pl\cut\ [i
amuzant\, dimpotriv\, adesea erau de o am\r\ciune dureroas\,
adesea `mi deveneau aproape insuportabile. Gramofonul r\suna
deseori de-a dreptul diabolic `n mijlocul unei ambian]e `n care
totul fusese aranjat pe alte tonalit\]i. Iar uneori, c`nd `mi dansam
onestep-urile printre figurile tuturor acelor mondeni [i pangli-
cari aduna]i `n vreunul dintre restaurantele la mod\, aveam
impresia c\ tr\dez tot ceea ce-mi fusese mai de pre] [i mai sf`nt
`n via]\. Dac\ Hermina m-ar fi l\sat singur m\car opt zile, a[ fi
renun]at foarte cur`nd la tentativa aceasta obositoare [i cara-
ghioas\ de a duce un trai de om modern. Dar Hermina era mereu
`n preajma mea; cu toate c\ nu o vedeam `n fiecare zi, ea m\
]inea sub observa]ie, m\ conducea, m\ p\zea [i m\ judeca f\r\
`ncetare – `mi citea pe chip, sur`z`nd, p`n\ [i furibundele mele
g`nduri de revolt\ [i de renun]are.
Odat\ cu nimicirea progresiv\ a ceea ce mai `nainte numisem
personalitatea mea, `ncepusem s\ `n]eleg de ce, `n ciuda `ntregii
mele dezn\dejdi, a trebuit s\ m\ tem at`t de groaznic de moarte,
[i `ncepusem s\-mi dau seama c\ [i aceast\ stupid\ [i ru[inoas\
spaim\ `n fa]a mor]ii a reprezentat o bucat\ bun\ din vechea
mea existen]\ am\gitoare de burghez. Domnul Haller cel de
p`n\ acum, autorul talentat, cunosc\torul lui Mozart [i Goethe,
autorul unor reflec]ii acceptabile asupra metafizicii artei, asupra
130 H E R M A N N H E S S E
geniului [i tragismului, asupra omeniei, anahoretul melancolic
`nchis `n celula sa ticsit\ cu c\r]i, era supus acum la orice pas
autocriticii, iar sentin]ele erau toate, dezastruoase. Domnul
Haller, omul acesta talentat [i interesant predicase, e drept, ra-
]iunea [i omenia [i protestase `mpotriva r\zboiului, dar nu s-a
l\sat pus la zid [i `mpu[cat `n timpul r\zboiului, a[a cum ar fi
trebuit s\ i se `nt`mple drept consecin]\ a modului s\u de g`n-
dire, ci g\sise un mod anume de a se adapta, fire[te, un mod
extrem de decent [i de nobil, care, totu[i, nu reprezenta nimic
altceva dec`t un compromis. De asemenea, era du[manul puterii
[i al exploat\rii, `ns\ `[i depusese la banc\ mai multe h`rtii de
valoare de la c`teva `ntreprinderi industriale, din dob`nzile
c\rora se hr\nea f\r\ nici un fel de mustr\ri de con[tiin]\. La fel
st\teau lucrurile `n toate celelalte privin]e. Harry Haller se
travestise `n chip minunat `ntr-un idealist care dispre]uia lumea,
`ntr-un sihastru melancolic [i un profet moroc\nos, dar `n rea-
litate, era un burghez, care credea c\ o via]\ ca a Herminei este
detestabil\, care se sup\ra c\-[i pierde nop]ile prin restaurante,
c\-[i risipe[te talerii prin localuri, avea con[tiin]a `nc\rcat\ [i nu
aspira c\tre eliberare [i des\v`r[ire, ci, dimpotriv\, n\zuia fier-
binte s\ se `ntoarc\ la vremurile comodit\]ii de odinioar\, c`nd
artificiile lui spirituale `nc\ `l mai amuzau [i `l f\ceau celebru.
Tot a[a cum cititorii de gazete, dispre]ui]i [i ironiza]i de el,
doreau s\ se revin\ la vremurile ideale de dinaintea r\zboiului,
pentru c\ le era mai comod a[a, dec`t s\ trag\ `nv\]\minte din
ceea ce le fusese dat s\ sufere. La dracu’, acest domn Haller `]i
f\cea grea]\! {i cu toate acestea, m\ ag\]am de el sau de masca
lui, care `ncepuse deja s\ se descompun\, de cochet\riile lui
spirituale, de teama lui burghez\ fa]\ de dezordine [i hazard
(domeniu din care f\cea parte [i moartea), [i `l comparam, plin
de ironie [i invidie, pe noul Harry, cel care se `nfiripa acum, pe
acest diletant pu]in sfielnic [i caraghios al saloanelor de dans, cu
imaginea de odinioar\ a lui Harry, imagine ideal\ [i `n[el\toare,
`n care el `nsu[i descoperise `ntre timp toate acele tr\s\turi fatale
care `l deranjaser\ at`t de mult atunci c`nd, `n casa profesorului,
Lupul de step\ 131
 privise gravura care `l reprezenta pe Goethe. Deoarece el, ve-
chiul Harry, fusese la r`ndul s\u un asemenea Goethe burghez,
idealizat, un cavaler al spiritului cu privirea mult prea nobil\,
m\re]ia, spiritul [i omenia str\luciser\ pe el ca briantina, fusese
aproape impresionat de noble]ea propriului suflet! La naiba,
aceast\ imagine minunat\ se ciuruise r\u de tot, idealul domn
Haller se dezmembrase lamentabil! Ar\ta ca un demnitar care,
atacat de ni[te ho]i de strad\, r\m\sese cu pantalonii rup]i, [i
ar fi fost `n]elept s\ `nve]e a juca rolul zdren]\rosului, dar nu,
el `[i purta zdren]ele de parc\ ar fi fost acoperite cu medalii,
revendic`ndu-[i ne`ncetat, pe un ton pl`ng\re], demnitatea
pierdut\.
M\ `nt`lneam deseori cu muzicantul Pablo, a[a `nc`t am fost
nevoit s\-mi schimb p\rerea despre el, fie [i numai din cauz\ c\
Hermina `l `ndr\gea at`t de mult, c\ut`nd s\ fie mereu `n preajma
lui. ~n mintea mea, Pablo nu era dec`t o nulitate dr\gu]\, un
frumu[el cam plin de sine, un copil alintat [i f\r\ probleme, care
sufl\ cu bucurie `n trompeta lui de b`lci [i poate fi influen]at
u[or dac\-l lauzi [i `i dai o ciocolat\. Dar Pablo nu m\ `ntreba
ce p\rere am despre el, nu-i p\sa de ea, [i nici de teoriile mele cu
privire la muzic\. M\ asculta politicos, cu amabilitate, z`mbind
mereu, dar nu-mi d\dea niciodat\ un r\spuns ca lumea. {i
totu[i, se p\rea c\ `i trezisem interesul, era vizibil\ str\dania lui
de a-mi fi pe plac, de a m\ `nconjura cu bun\voin]\. Odat\, c`nd
`n timpul unei discu]ii `n care, ca [i `n altele, nu ajunsesem la
nici un rezultat, m-am sim]it lezat [i m-am exprimat aproape
grosolan, el s-a uitat la mine nedumerit [i trist, mi-a luat m`na
st`ng\ [i mi-a m`ng`iat-o, apoi mi-a `ntins o cutiu]\ aurit\ cu un
praf de tras pe n\ri, zic`ndu-mi c\ o s\-mi fac\ bine. Am `ntre-
bat-o din priviri pe Hermina, ea d\du din cap aprobator, am luat
pu]in [i am tras pe n\ri. ~ntr-adev\r, nu a trecut mult c\ m-am
[i `nviorat, revenindu-mi; probabil c\ `n praful acela fusese
amestecat un pic de cocain\. Hermina `mi spuse c\ Pablo are
multe leacuri de genul acesta pe care le ob]ine pe c\i tainice [i pe
care, ocazional, le pune la dispozi]ia prietenilor s\i, fiind me[ter
132 H E R M A N N H E S S E
`n combinarea [i dozarea lor: leacuri pentru calmarea durerilor,
pentru dormit, altele care te f\ceau s\ visezi, s\ te `nvesele[ti, s\
te `ndr\goste[ti.
Odat\ l-am `nt`lnit pe strad\, l`ng\ chei, iar el mi se al\tur\
f\r\ s\ ezite. De data aceasta am reu[it s\-l determin s\ vorbeasc\.
– Domnule Pablo, i-am spus `n vreme ce el se juca cu un
bastona[ sub]ire negru, s`nte]i prietenul Herminei [i tocmai de
aceea m\ intereseaz\ persoana dumneavoastr\. Totu[i s`nt
nevoit s\ v\ spun c\ nu prea s`nte]i omul care s\ `ncurajeze o
discu]ie. Am `ncercat de mai multe ori s\ vorbesc cu dumnea-
voastr\ despre muzic\ – m-ar fi interesat s\ aud de la dumnea-
voastr\ o p\rere, o replic\, o apreciere; dar nu a]i catadicsit s\-mi
da]i nici m\car un r\spuns c`t de laconic.
El a r`s din inim\ [i, de ast\ dat\, nu a `nt`rziat s\-mi r\s-
pund\, zic`ndu-mi calm:
– Vede]i, dup\ p\rerea mea nu are nici o importan]\ s\ se
discute despre muzic\. Eu nu vorbesc niciodat\ despre muzic\.
{i ce a[ fi putut s\ r\spund, oare, la cuvintele dumneavoastr\
inteligente [i juste? A]i avut at`ta dreptate `n tot ceea ce a]i spus.
Dar vede]i dumneavoastr\, eu s`nt muzicant, [i nu savant, [i nu
cred c\ `n muzic\ are vreo importan]\ dac\ ai dreptate sau nu. ~n
muzic\ nu conteaz\ dac\ ai dreptate, dac\ ai gust, educa]ie sau
c`te [i mai c`te de genul acesta.
– Bine, dar atunci ce conteaz\?
– Conteaz\ s\ faci muzic\, domnule Haller, s\ o faci c`t mai
bine [i mai mult, [i mai intens! Asta este, monsieur. Chiar de-a[
avea `n minte toate lucr\rile lui Bach [i Haydn, [i a[ fi `n stare
s\ spun despre ele lucruri dintre cele mai inteligente, nimeni nu
s-ar alege cu nimic din asta. Dar c`nd pun m`na pe saxofon [i c`nt
un shimmy s\lt\re], fie bun, fie prost, el va reu[i, totu[i, s\-i fac\
pe oameni s\ se bucure, strecur`ndu-li-se `n picioare [i `n s`nge.
Acesta este singurul lucru care conteaz\. Privi]i o dat\ `ntr-un
salon de dans la chipurile oamenilor `n momentul `n care, dup\
o pauz\ prelungit\, muzica se dezl\n]uie din nou – cum le
Lupul de step\ 133
 sticlesc ochii, cum `[i scutur\ picioarele, cum `ncep s\ le r`d\
chipurile! Iat\ `n ce scop trebuie s\ faci muzic\.
– Foarte bine, domnule Pablo. Dar nu exist\ numai muzica
senzual\, mai exist\ [i o muzic\ spiritual\. Nu exist\ numai
aceea care se c`nt\ acum, pentru momentul de fa]\, ci [i muzica
nemuritoare, care continu\ s\ existe chiar atunci c`nd nu este
c`ntat\. Se poate ca cineva s\ stea culcat `n pat, singur, [i `n
mintea lui s\ se `nfiripe o melodie din Flautul fermecat sau din
Patimile lui Matei, muzica produc`ndu-se astfel f\r\ ca vreun om
s\ fi suflat `n vreun flaut sau s\ fi atins vreo vioar\.
– Fire[te, domnule Haller. {i Yearning sau Valencia s`nt
reproduse `n fiecare noapte pe t\cute de mul]i oameni singu-
ratici [i vis\tori; p`n\ [i cea mai s\rac\ dactilograf\ are `n minte
ultimul onestep [i, `n biroul ei, bate la ma[in\ ritmul lui. Ave]i
dreptate, to]i ace[ti oameni singuratici au muzica lor t\cut\, [i eu
m\ bucur c\ ea exist\, fie c\ e vorba de Yearning, de Flautul
fermecat sau de Valencia! Dar de unde iau oamenii ace[tia muzi-
ca lor solitar\, t\cut\? De la noi, muzican]ii, c\ci ea trebuie s\ fie
mai `nt`i c`ntat\ [i ascultat\, trebuie s\-]i intre `n s`nge, astfel
`nc`t orice om, `ntorc`ndu-se acas\, `n camera lui, s\ se poat\
g`ndi la ea [i s\ o viseze.
– De acord, i-am spus eu pe un ton rece. {i totu[i nu se
cuvine s\-l punem pe Mozart pe aceea[i treapt\ cu cel mai
recent foxtrot. {i nici nu v\ poate fi indiferent dac\ ve]i c`nta
oamenilor o muzic\ dumnezeiasc\ [i etern\ sau o muzic\ ief-
tin\, efemer\.
Sesiz`nd iritarea din glasul meu, pe chipul lui se a[ternu de
`ndat\ o expresie de bun\tate, m-a m`ng`iat dr\g\stos pe bra],
`ncep`nd s\ vorbeasc\ cu o bl`nde]e de necrezut.
– Ah, dragul meu domn, poate c\ `n ceea ce prive[te trep-
tele ave]i deplin\ dreptate. Desigur, n-am nimic `mpotriv\ ca
dumneavoastr\ s\ a[eza]i operele lui Mozart [i Haydn [i
Valencia pe orice treapt\ v\ place! Mie `mi este totuna, eu nu m\
pronun] `n leg\tur\ cu treptele, nimeni nu m\ `ntreab\ despre
a[a ceva. S-ar putea ca Mozart s\ fie c`ntat [i peste o sut\ de ani,
134 H E R M A N N H E S S E
iar Valencia nici chiar peste doi – eu cred c\ putem l\sa lini[ti]i
treaba asta `n seama lui Dumnezeu, c\ci el este drept [i ]ine `n
m`inile sale durata vie]ii fiec\ruia dintre noi, inclusiv pe aceea a
oric\rui vals [i a oric\rui foxtrot, el va face cu siguran]\ ceea ce
este bine. ~ns\ noi, muzican]ii, trebuie s\ facem ceea ce avem noi
de f\cut, adic\ s\ ne facem datoria, s\ `ndeplinim sarcina noastr\:
trebuie s\ facem muzica pe care [i-o doresc oamenii `ntr-un
moment anume, trebuie s\ c`nt\m c`t mai bine, c`t mai frumos
[i c`t mai impresionant posibil.
Oft`nd m-am dat b\tut. Cu omul acesta nu era chip s\ o sco]i
la cap\t.
~n anumite momente se `nv\lm\[eau `ntr-un chip straniu
lucruri vechi [i noi, durerea [i pl\cerea, teama [i bucuria. M\
sim]eam c`nd `n al nou\lea cer, c`nd `n infern, de cele mai multe
ori aveam sentimentul c\ m\ aflu `n acela[i timp `n ambele
locuri. Fostul Harry [i noul Harry tr\iau c`nd cert`ndu-se
amarnic, c`nd `mp\c`ndu-se unul cu cel\lalt. Uneori, Harry cel
b\tr`n p\rea c\ pierise definitiv, `[i d\duse duhul [i fusese `n-
gropat, apoi, dintr-odat\, se ridica iar\[i, comand`nd, tiraniz`nd
[i [tiind el totul mai bine, a[a c\ noului, micului, t`n\rului Harry
`i era ru[ine, t\cea [i se l\sa `nghesuit la perete. Alteori, Harry
cel t`n\r `l apuca pe Harry cel b\tr`n de grumaz, str`ng`ndu-l f\r\
mil\, `nc`t se auzeau g`f`ielile unei lupte pe via]\ [i pe moarte, iar
g`ndurile alergau din nou spre t\i[ul briciului.
Deseori m\ loveau simultan valurile suferin]ei [i ale fericirii.
Un astfel de moment a fost [i atunci c`nd, la c`teva zile dup\
prima mea `ncercare de a dansa `n public, am intrat seara `n
dormitor [i, spre ne]\rmurita mea uimire, stupoare, groaz\ [i
`nc`ntare, am g\sit-o pe frumoasa Maria `n patul meu.
Dintre toate surprizele pe care mi le f\cuse Hermina p`n\
acum, aceasta era cea mai mare. Fiindc\ nu m\ `ndoiam nici
o clip\ c\ ea era aceea care `mi trimisese o asemenea pas\re a
paradisului. ~n acea sear\ f\cusem o excep]ie [i nu ie[isem cu
Hermina `n ora[, ci m\ dusesem la dom, s\ ascult un concert bun
de muzic\ bisericeasc\ veche – fusese o incursiune frumoas\ [i
Lupul de step\ 135
 plin\ de melancolie `n via]a mea de odinioar\, pe c`mpia tinere]ii
mele, pe t\r`murile idealului Harry. ~n spa]iul gotic av`ntat spre
`nalt al bisericii, ale c\rei bol]i articulate p\reau c\ se clatin\
fantomatic, `ncolo [i `ncoace, ca [i cum ar fi prins via]\ `n jocul
celor c`teva lumini, ascultasem lucr\ri de Buxtehude, Pachelbel,
Bach, Haydn, p\[isem din nou pe vechile [i `ndr\gitele mele
c\r\ri, ascultasem din nou splendida voce a unei c`nt\re]e care
interpretase ceva din Bach, o c`nt\rea]\ cu care `ntre]inusem
c`ndva rela]ii de prietenie [i datorit\ c\reia `mi fusese dat s\
am revela]ia unor spectacole extraordinare. Sonorit\]ile muzicii
vechi, infinita ei demnitate [i pietate rede[teptaser\ `n mine toat\
euforia, toat\ `nc`ntarea [i tot entuziasmul tinere]ii, [edeam trist
[i cufundat `n g`nduri `n strana bisericii, fiind astfel iar\[i, pre]
de o or\, oaspete `n aceast\ lume nobil\, fericit\ `n care, c`ndva,
m\ sim]isem ca la mine acas\. ~n timpul unui duet de Haydn `mi
d\duser\ dintr-odat\ lacrimile, n-am mai a[teptat s\ se sf`r[easc\
concertul, renun]`nd s\ o mai rev\d pe c`nt\rea]\ (o, c`te seri
minunate petrecusem odinioar\ `mpreun\ cu ea dup\ astfel de
concerte!), am ie[it pe furi[ din dom [i m-am plimbat pe str\zile
`nv\luite de noapte, p`n\ m\ cuprinse oboseala, `n vreme ce, ici
[i colo, `nd\r\tul ferestrelor unor restaurante, orchestrele de jazz
interpretau melodiile vie]ii mele de acum. O, ce r\t\cire nebu-
neasc\, tulbure, pusese st\p`nire pe via]a mea!
~n cursul acestei plimb\ri prin noapte am reflectat `ndelung
[i asupra ciudatei mele leg\turi cu muzica, d`ndu-mi seama, `nc\
o dat\, c\ leg\tura aceasta pe c`t de emo]ionant\, pe at`t de fatal\
cu muzica, reprezenta destinul `ntregii spiritualit\]i germane. ~n
spiritul german domne[te dreptul matern, leg\tura cu natura sub
forma hegemoniei muzicii, o leg\tur\ pe care nici un alt popor
nu a cunoscut-o vreodat\. ~n loc s\-i opunem rezisten]\ b\r-
b\te[te, `n loc s\ ascult\m [i s\ urm\m spiritul, logosul, cuv`ntul,
noi, oamenii spiritului, vis\m cu to]ii la un limbaj f\r\ cuvinte,
care s\ exprime ceea ce nu poate fi rostit [i s\ redea ceea ce nu
poate fi `nf\]i[at. ~n loc s\ c`nte c`t mai fidel [i mai onest la
instrumentul s\u, omul german, adept al spiritului, s-a revoltat
136 H E R M A N N H E S S E
`n permanen]\ `mpotriva cuv`ntului [i `mpotriva ra]iunii,
sim]indu-se atras de muzic\. Iar `n muzic\, `n minunate [i `n\l-
]\toare alc\tuiri sonore, `n minunate [i nobile sentimente [i
st\ri suflete[ti, care n-aveau s\ fie transpuse vreodat\ `n realitate,
spiritul german s-a hipertrofiat, neglij`ndu-[i majoritatea ade-
v\ratelor sale `ndatoriri. Noi, to]i oamenii spiritului, nu ne-am
sim]it `n largul nostru `n s`nul realit\]ii, i-am fost str\ini [i
inamici, a[a c\, din aceast\ cauz\, spiritul a jucat un rol at`t de
deplorabil `n realitatea noastr\ german\, `n istoria noastr\, `n
politica noastr\, `n opinia noastr\ public\. Ei, deseori m-a
preocupat ideea aceasta, [i uneori am sim]it dorin]a furibund\ s\
iau [i eu parte o dat\ la modelarea realit\]ii, s\ fiu [i eu cu
adev\rat activ [i s\-mi asum o responsabilitate anume, `n loc s\
m\ ocup doar de estetic\ [i de artizanatul spiritual. ~ntotdeauna
`ns\, sf`r[eam prin a m\ resemna, prin a m\ abandona fatalit\]ii.
Domnii generali [i marii industria[i aveau perfect\ dreptate: nu
era nimic de capul nostru, al „oamenilor spiritului“, nu eram
dec`t o adun\tur\ de care te puteai lipsi oric`nd, o adun\tur\
str\in\ de realitate, iresponsabil\, de palavragii spirituali. La
dracu’! Unde-i briciul?
B`ntuit de asemenea g`nduri [i de ecourile muzicii, cu inima
plin\ de triste]e [i de un dezn\d\jduit dor de via]\, de realitate,
de un sens anume, de tot ceea ce era ireparabil pierdut, reve-
nisem, `n sf`r[it, acas\, urcasem sc\rile, aprinsesem lumina `n
salon, `ncerc`nd `n zadar s\ citesc ceva, m\ g`ndisem la `nt`lni-
rea de m`ine sear\, c`nd trebuia s\ m\ duc la barul Cécil, ca s\
beau whisky [i s\ dansez, `nc`t am\r\ciunea [i m`nia care
puseser\ st\p`nire pe mine se `ndreptau nu numai `mpotriva
mea, ci [i a Herminei. Cu toate c\ avea inten]ii bune [i ini-
moase, cu toate c\ era o fiin]\ minunat\ – Hermina ar fi trebuit
s\ m\ lase mai bine s\ pier atunci, dec`t s\ m\ atrag\ spre ea,
afund`ndu-m\ `n lumea aceasta haotic\, str\in\, str\lucitoare,
`ntr-un joc `n iure[ul c\ruia eu nu voi fi niciodat\ altceva dec`t
un intrus [i unde tot ceea ce era mai bun `n mine dec\dea
n\p\dit de suferin]\!
Lupul de step\ 137
 {i astfel, trist, stinsesem lumina, trist p\[isem `n dormitor,
trist `ncepusem s\-mi scot hainele, c`nd un miros neobi[nuit
mi-a trezit nedumerirea; era un miros u[or de parfum [i, privind
`mprejur, am v\zut-o pe frumoasa Maria st`nd culcat\ `n patul
meu, z`mbind pu]intel jenat\ cu ochii s\i mari, alba[tri.
– Maria! am spus eu. Iar primul meu g`nd a fost acela c\
gazda, dac\ ar [ti una ca asta, m-ar da afar\ imediat.
– Iat\, am venit, spuse ea `ncet. S`nte]i sup\rat pe mine?
– Nu, nu. {tiu c\ Hermina v-a dat cheia. Deci, a[a.
– O, v\d c\ v-a]i sup\rat. Plec de `ndat\.
– Nu, frumoas\ Maria, r\m`i. Numai c\ eu, `n seara aceasta,
s`nt foarte trist, ast\zi nu pot defel s\ fiu vesel, poate c\ m`ine
voi putea din nou.
M\ aplecasem pu]in deasupra ei, c`nd ea mi-a cuprins capul
cu m`inile ei mari, puternice, [i m-a tras `n jos, s\rut`ndu-m\
prelung. Apoi m-am a[ezat l`ng\ ea, pe pat, ]in`nd-o de m`n\ [i
rug`nd-o s\ vorbeasc\ `n [oapt\ ca s\ nu ne aud\ cineva, [i i-am
privit fa]a frumoas\, neted\, culcat\ pe perna mea, str\in\ [i
minunat\ ca o floare. ~ncet, `mi trase m`na [i mi-o lipi de buzele
ei, o v`r` sub p\tur\ [i o puse pe s`nul ei cald, care se ridica lini[tit
`n ritmul respira]iei.
– Nu-i nevoie s\ fii vesel, zise ea, Hermina mi-a spus de altfel
c\ e[ti nec\jit. Oricine poate s\ `n]eleag\ asta. Dar eu `]i mai
plac? Deun\zi, pe c`nd dansam, erai foarte `ndr\gostit.
Am s\rutat-o pe ochi, pe gur\, pe g`t [i pe s`ni. Adineauri
m\ g`ndisem cu am\r\ciune [i repro[ la Hermina. Acum `ns\,
]ineam `n m`inile mele un dar al ei [i `i eram recunosc\tor.
M`ng`ierile Mariei nu f\ceau s\ sufere `n nici un fel muzica
minunat\ pe care o ascultasem `n ziua aceea, ci erau demne de ea,
f\c`nd-o s\-[i g\seasc\ `mplinirea. Am tras u[or p\tura, dezve-
lind-o pe femeia aceea frumoas\, p`n\ c`nd am ajuns s\-i s\rut
picioarele. C`nd m-am `ntins l`ng\ ea, chipul ei de floare `mi
z`mbea, atot[tiutor [i plin de bun\tate.
~n noaptea pe care am petrecut-o l`ng\ Maria n-am dormit
dec`t pu]in, dar ad`nc [i bine, ca un copil. Iar `ntre scurtele
138 H E R M A N N H E S S E
perioade de somn am sorbit din tinere]ea ei vesel\ [i frumoas\,
afl`nd `n c`teva vorbe, schimbate pe [optite, o mul]ime de
lucruri pe care merita s\ le [tii despre felul de trai al ei [i al
Herminei. {tiusem prea pu]in despre genul acesta de oameni [i
despre traiul lor, numai la teatru `mi mai fusese dat s\ `nt`lnesc
ocazional astfel de existen]e, astfel de femei [i de b\rba]i care
pe jum\tate erau arti[ti, pe jum\tate, mondeni. ~ns\ abia acum
aruncam o privire fugar\ `n intimitatea acestor vie]i ciudate, de
o stranie nevinov\]ie, de o stranie perversitate. Fetele acestea
care, de cele mai multe ori, proveneau din familii s\race, erau
mult prea inteligente [i frumoase pentru a-[i consacra via]a
`ntreag\ unei meserii oarecare, pl\tit\ prost [i lipsit\ de orice
bucurie, a[a c\, dup\ un timp oarecare, tr\iau toate c`nd dintr-o
munc\ temporar\, c`nd de pe urma gra]iei [i a dr\g\l\[eniei lor.
Din c`nd `n c`nd [edeau timp de c`teva luni `ntr-un birou, `n fa]a
ma[inii de scris, deveneau pentru o vreme amantele unor
petrec\re]i `nst\ri]i, c\p\tau bani de buzunar [i cadouri, uneori
`[i duceau traiul `n bl\nuri, automobile [i locuiau la Grand
Hotel, alteori se ad\posteau `n mansarde, puteau fi convinse s\
accepte o c\s\torie dac\ li se f\ceau promisiuni avantajoase, f\r\
s\ aib\, totu[i, nici cel mai mic chef s\ se m\rite. Unele dintre ele
nu sim]eau nici o pl\cere c`nd f\ceau dragoste, oferindu-[i favo-
rurile `mpotriva voin]ei lor [i numai dup\ ce se t`rguiser\ pen-
tru un onorariu c`t mai substan]ial. Altele, cele ca Maria, erau
neobi[nuit de talentate `n ale dragostei, dornice de dragoste [i
aveau experien]e amoroase, de cele mai multe ori, cu ambele
sexe; nu tr\iau dec`t pentru dragoste [i, pe l`ng\ prietenii oficiali
care le pl\teau, `ntre]ineau de obicei [i numeroase alte rela]ii
amoroase. S`rguincioase [i harnice, grijulii [i u[uratice, inte-
ligente [i totu[i cam necugetate, ele, p\s\relele acestea duceau un
trai pe c`t de copil\resc, pe at`t de rafinat; erau independente, nu
se l\sau cump\rate de c\tre oricine, a[tept`nd ceea ce le d\ruiau
norocul [i vremea bun\, fiind `ndr\gostite de via]\ [i totu[i, cu
mult mai pu]in legate de ea dec`t oamenii cu obiceiuri burgheze,
mereu gata s\ se ia dup\ un prin] din basme p`n\ la castelul lui,
Lupul de step\ 139
 mereu pe jum\tate con[tiente c\ le a[tepta cu siguran]\ un sf`r[it
ap\s\tor [i trist.
Maria m-a `nv\]at – `n acea prim\ noapte minunat\ [i `n zile-
le care au urmat – multe lucruri, nu numai jocuri noi [i `n-
c`nt\toare care `]i procurau o be]ie a sim]urilor, ci [i un nou
mod de a `n]elege, o nou\ cunoa[tere, un nou gen de dragoste.
Universul localurilor de dans [i de amuzament, al cinema-
tografelor, barurilor [i holurilor de hotel, care pentru mine,
sihastrul estet, mai avea `nc\ `n el ceva ieftin, interzis [i `njositor,
reprezenta pentru Maria, pentru Hermina [i pentru tovar\[ele
lor universul `n sine, el nu era nici bun, nici r\u, nici demn de a
fi jinduit, nici demn de a fi ur`t, `n universul acesta `nflorea
scurta lor via]\ plin\ de dorin]e, aici se sim]eau ca la ele acas\,
aici `[i c`[tigaser\ experien]a. Le pl\cea s\ bea [ampanie sau s\
m\n`nce un platou cu specialit\]i la gr\tar, la fel cum nou\ ne
place un compozitor sau un scriitor, [i tratau un [lag\r de dans
ori c`ntecul sentimental, dulceag, al unui c`nt\re] de jazz cu
aceea[i risip\ de entuziasm, de tr\ire [i de participare afectiv\ cu
care noi `nt`mpinam un Nietzsche sau un Hamsun. Maria mi-a
povestit despre Pablo, saxofonistul acela dr\gu], vorbindu-mi
despre un song american pe care acesta `l c`nta uneori, iar rela-
tarea ei respira at`ta tr\ire interioar\, at`ta admira]ie [i dragoste,
`nc`t m-a emo]ionat [i m-a mi[cat cu mult mai puternic dec`t
extazul resim]it de un `nv\]at oarecare, atunci c`nd gust\ din
hrana aleas\ [i nobil\ a artelor. M\ sim]eam dispus s\ m\ entu-
ziasmez [i eu, f\r\ s\ ]in cont de calitatea acelui song; cuvintele
pline de afec]iune ale Mariei, privirea ei `n care `nflorea nostalgia
au creat bre[e largi `n estetica mea. Cu adev\rat, exista [i o fru-
muse]e anume, o frumuse]e rar\ [i aleas\ care, `n noble]ea ei, mi
se p\rea mai presus de orice controvers\ [i `ndoial\, `n punctul
cel mai `nalt situ`ndu-se Mozart, dar unde se afla grani]a infe-
rioar\? Noi, cunosc\torii [i criticii, n-am iubit noi cu ardoare, `n
timpul adolescen]ei noastre, ni[te opere de art\ [i ni[te arti[ti
care ast\zi ne apar `ndoielnici [i fune[ti? Nu ni se `nt`mplase
oare a[a ceva cu Liszt, cu Wagner, ba unora chiar cu Beethoven?
140 H E R M A N N H E S S E
Emo]ia copil\reasc\ a Mariei fa]\ de songul acela american nu
era [i ea, oare, o tr\ire artistic\ la fel de pur\, de frumoas\ [i,
ne`ndoielnic, de `n\l]\toare ca emo]ia unui profesor oarecare fa]\
de Tristan sau ca extazul unui dirijor fa]\ de Simfonia a IX-a?
{i toate acestea nu se potriveau oare ciudat de bine cu concep]iile
domnului Pablo, d`ndu-i dreptate?
Maria p\rea c\-l iube[te [i ea foarte mult pe frumosul Pablo.
– Este un b\rbat frumos, am zis eu, `mi place [i mie foarte
mult. Dar spune-mi, Maria, cum se face c\ pe l`ng\ el m\ po]i
`ndr\gi [i pe mine, un tip plictisitor [i b\tr`n, nici pe departe
dr\gu], cu p\rul deja `nc\run]it, care nu se pricepe s\ c`nte la
saxofon [i nu [tie c`ntece engleze[ti de dragoste?
– Nu vorbi a[a ur`t! m\ cert\ ea. Este chiar foarte firesc. {i tu
`mi placi, [i tu ai `n tine ceva dr\gu], simpatic [i deosebit, nu
trebuie s\ fii altfel dec`t a[a cum e[ti. Despre aceste lucruri nu se
vorbe[te [i nici nu se cere socoteal\. Uite, c`nd m\ s\ru]i pe g`t
sau pe ureche, simt c\ m\ `ndr\ge[ti, c\ `]i plac; tu [tii s\ s\ru]i
a[a, parc\ pu]in sfielnic, iar lucrul acesta `mi spune: „Te place, `]i
este recunosc\tor pentru faptul c\ e[ti dr\gu]\“. Lucrul acesta
mie `mi place foarte, foarte mult. Pe urm\, la un alt b\rbat `mi
place tocmai contrariul, faptul c\ nu pare s\-mi acorde prea
mult\ importan]\ [i c\ m\ s\rut\ de parc\ mi-ar face un hat`r.
Iar\[i am adormit. Iar\[i m-am trezit, f\r\ s\-mi fi desprins
bra]ele din jurul acestei flori frumoase, at`t de frumoase.
Dar, ce ciudat! – floarea aceasta frumoas\ r\m`nea totu[i
mereu un dar pe care mi-l f\cuse Hermina! ~nd\r\tul ei se afla `n
permanen]\ cealalt\, ascuns\ parc\ sub o masc\! Iar din c`nd `n
c`nd, `mi aduceam aminte dintr-odat\ de Erika, de iubita mea
r\ut\cioas\, de s\rmana mea prieten\, r\mas\ acum departe. Nu
era defel mai pu]in frumoas\ dec`t Maria, chiar dac\ nu era at`t
de `nfloritoare [i de liber\, [i nici at`t de `ndem`natic\ `n arta
dragostei, iar imaginea ei `mi ap\ru pentru o clip\ dinainte,
limpede [i dureroas\, drag\ mie [i implicat\ profund `n des-
tinul meu, apoi se cufund\ din nou `n somn, `n uitare, `n
dep\rt\ri ce-mi inspirau pu]in\ triste]e.
Lupul de step\ 141
 {i astfel, `n noaptea aceasta frumoas\, dulce, mi se perindar\
prin minte multe imagini din via]a mea, tr\it\ at`ta timp `n
de[ert\ciune [i s\r\cie, f\r\ nici un fel de imagini. Acum, c`nd
Eros pusese st\p`nire pe mine ca `ntr-o vraj\, ele ]`[nir\ din
abunden]\, ca dintr-un izvor profund, iar inima mea `[i opri
b\t\ile pentru c`teva clipe, de `nc`ntare [i de triste]e, v\z`nd c`t
de bogat\ fusese galeria de tablouri a vie]ii mele, c`t de `nalt [i
de `nc\rcat de stele eterne [i de constela]ii fusese sufletul s\r-
manului lup de step\. Copil\ria [i mama priveau spre mine pline
de ging\[ie [i transfigurate, ca un masiv muntos pierdut `n
dep\rtarea albastr\, corul prieteniilor mele r\suna strident,
limpede, `ncep`nd cu incredibilul Hermann, fratele de suflet al
Herminei; parc\ plutind veneau spre mine, parfumate [i
nep\m`nte[ti, precum nuferii `nflori]i din umezeala apei, ima-
ginile numeroaselor femei pe care le iubisem, le dorisem [i le
c`ntasem, dar nu-mi fusese dat s\ ajung dec`t la c`teva dintre ele,
str\duindu-m\ s\-mi `mpletesc destinul cu al lor. ~mi ap\ru [i
so]ia mea, `mpreun\ cu care tr\isem timp de c`]iva ani, care m\
`nv\]ase ce este camaraderia, conflictul, resemnarea [i fa]\ de
care, `n ciuda tuturor vicisitudinilor vie]ii, p\strasem `n mine o
`ncredere profund\, vie, p`n\ `n ziua c`nd, bolnav\ [i cu mintea
r\t\cit\, m\ p\r\sise, fugind cuprins\ dintr-odat\ de o revolt\
s\lbatic\ – [i-atunci mi-am dat seama c`t de mult trebuie c\ o
iubisem, c`t de mult\ `ncredere trebuie c\ `i acordasem, de vreme
ce infidelitatea ei m-a putut lovi at`t de greu, pentru tot restul
vie]ii mele.
Imaginile – sute [i sute, cu [i f\r\ nume – existau toate iar\[i,
urcau proaspete [i noi din f`nt`na acestei nop]i de dragoste, iar
eu [tiam iar\[i un lucru pe care, `n starea mea mizerabil\, `l
uitasem demult, anume c\ ele reprezentau averea [i valoarea
existen]ei mele, d\inuiau indestructibile, erau experien]e de via]\
preschimbate `n stele, iar eu puteam s\ le uit, dar nicidecum s\
le nimicesc, [irul lor desena traiectoria vie]ii mele [i str\lucirea
lor astral\ `nsemna valoarea ei indestructibil\. Via]a mea fusese
c\znit\, nefericit\, o apucase pe c\i gre[ite, m\ condusese spre
142 H E R M A N N H E S S E
renun]are [i negare, prinsese izul amar al esen]ei oric\rui destin
omenesc, `n schimb fusese bogat\, m`ndr\ [i bogat\, regeasc\
p`n\ [i `n momentele ei cele mai mizerabile. Chiar de-ar fi fost
s\-mi irosesc `n chipul cel mai jalnic toat\ buc\]ica de drum
ce-mi mai r\m\sese de parcurs p`n\ la dispari]ie, s`mburele
acestei vie]i r\m`nea plin de noble]e, avea un chip [i o calitate
anume, nu alergasem dup\ c`teva parale, ci n\zuisem c\tre
cerul `nstelat.
S-a scurs o bun\ bucat\ de vreme de atunci, s-au `nt`mplat [i
s-au schimbat multe, nu-mi mai amintesc dec`t pu]ine am\nunte
din noaptea aceea, c`teva cuvinte pe care le-am schimbat `ntre
noi, c`teva gesturi [i fapte pline de ging\[ia iubirii, c`teva
momente, astral de luminoase, ale trezirii din somnul greu `n
care c\zusem epuiza]i de dragoste. Dar `n noaptea aceea, via]a
mea m\ privise din nou, pentru prima oar\ de la `nceputul
perioadei mele de declin, cu ochi ne`ndur\tor de str\lucitori, `n
noaptea aceea m-am p\truns din nou de adev\rul c\ `nt`mplarea
era sinonim\ cu destinul [i c\ noianul acela format din ruinele
existen]ei mele purta `nsemnul unui fragment divin. Sufletul
meu respira iar\[i, ochiul meu vedea iar\[i [i, `n anumite clipe,
sim]eam cu ardoare c\ nu trebuia dec`t s\ str`ng laolalt\ tot
universul acela de imagini dispersate, c\ nu trebuia dec`t s\ `nal]
via]a mea de lup de step\, via]a lui Harry Haller, ca pe un tot
unitar, la altitudinea unei imagini, pentru a p\trunde eu `nsumi
`n lumea imaginilor [i a deveni nemuritor. Nu era, oare, acesta
sensul din perspectiva c\ruia via]a fiec\rui om `nsemna un
av`nt [i o `ncercare?
Diminea]\, dup\ ce mi-am `mp\r]it micul dejun cu Maria, a
trebuit s\ o scot din cas\ pe furi[, ceea ce mi-a [i reu[it. {i `n
aceea[i zi, am `nchiriat, special pentru noi doi, `ntr-un cartier
apropiat, o c\m\ru]\ `n care urma s\ ne `nt`lnim.
M`nat\ de sim]ul datoriei, Hermina, profesoara mea de dans,
n-a omis s\-[i fac\ apari]ia, iar eu a trebuit s\ `nv\] bostonul. Era
sever\ [i ne`nduplecat\, nu m-a scutit nici de o singur\ lec]ie,
c\ci r\m\sese hot\r`t s\ merg cu ea la urm\torul bal mascat. M\
Lupul de step\ 143
 rugase s\-i dau bani ca s\-[i fac\ un costum despre care nu voia
s\-mi dea vreo l\murire. Mi-a interzis `n continuare s\ o vizitez
sau m\car s\ aflu unde locuia.
Perioada de aproximativ trei s\pt\m`ni de dinaintea balului
mascat a fost neobi[nuit de frumoas\. Mi se p\rea c\ Maria era
prima iubit\ adev\rat\ pe care o avusesem p`n\ atunci. Femeilor
pe care le iubisem le-am pretins `ntotdeauna spirit [i cultur\, f\r\
s\ fi b\gat vreodat\ bine de seam\ c\ p`n\ [i femeia cea mai spi-
ritual\ [i relativ cult\ nu era niciodat\ `n rezonan]\ cu logosul
din mine, ci i se opunea; merg`nd s\ m\ `nt`lnesc cu o femeie,
luam cu mine problemele [i g`ndurile mele [i mi s-ar fi p\rut cu
totul imposibil s\ iubesc mai mult de o or\ o fat\ care nu citise
o carte, care habar nu avea ce `nseamn\ lectura [i n-ar fi putut s\
deosebeasc\ un Ceaikovski de un Beethoven. Maria n-avea cul-
tur\, ea n-avea nevoie de asemenea c\i ocolite [i universuri-su-
rogat, toate problemele ei derivau nemijlocit din sim]uri. Arta [i
menirea ei constau `n a ob]ine, pe c`t de mult posibil, fericirea
sim]urilor [i a dragostei, folosindu-se de senzualitatea cu care
fusese `nzestrat\, de linia deosebit\ a trupului, de culorile, de
p\rul ei, de vocea, de pielea, de temperamentul ei, astfel `nc`t, la
fiece m`ng`iere me[te[ugit\, la fiece ml\diere a rotunjimilor ei,
la fiece suav\ frem\tare a trupului, s\ g\seasc\ [i s\ provoace ca
printr-o vraj\ la cel cu care juca jocul iubirii un r\spuns, o
`n]elegere [i ecoul viu care s\ o fac\ fericit\. ~nc\ de la acel prim
dans timid cu ea sim]isem aceasta, b\nuisem parfumul unei
senzualit\]i geniale, `nc`nt\toare [i deosebit de cultivate, care
m\ fermecase. Fire[te, nu era nicidecum o `nt`mplare c\
atot[tiutoarea Hermina mi-o pusese `n bra]e pe Maria.
Parfumul [i toat\ f\ptura ei r\sp`ndeau un aer prim\v\ratic,
de trandafir.
Nu aveam norocul s\ fiu amantul unic sau preferat al
Mariei, eram unul dintre mai mul]i. Deseori nu avea timp
pentru mine, din c`nd `n c`nd, c`te o or\ dup\-amiaza, rareori o
noapte `ntreag\. Nu voia s\ ia nici un ban de la mine, c\ci cea
care o manevra din umbr\ era, fire[te, Hermina. ~n schimb,
144 H E R M A N N H E S S E
accepta cu pl\cere cadouri, iar dac\ `i d\ruiam, s\ spunem, un mic
portmoneu nou, din piele ro[ie, l\cuit\, atunci puteam s\-i
strecor `n el [i dou\, trei monezi de aur. De altfel, din pricina
micu]ului portofel ro[u, Maria a r`s tare mult de mine! Era
delicios, cu toate acestea nu era, totu[i, dec`t o vechitur\ de-
modat\, care z\cea nev`ndut\ `ntr-un magazin. ~n privin]a unor
astfel de lucruri despre care, p`n\ acum, nu [tiusem [i nu `n]e-
lesesem mai mult dec`t despre nu [tiu ce diabet al eschimo[ilor,
am `nv\]at multe de la Maria. Mai `nt`i de toate am `nv\]at c\
aceste mici juc\rii, aceste obiecte de mod\ [i de lux nu s`nt simple
fleacuri [i lucru[oare kitsch sau inven]ii ale unor fabrican]i [i
comercian]i avizi de bani, ci `[i au ra]iunea lor de fi, s`nt
frumoase, diverse, alc\tuind un mic – sau mai degrab\ mare –
univers de obiecte care nu urm\resc, toate, dec`t scopul unic de
a sta `n slujba dragostei, de a rafina sim]urile, de a `nsufle]i
lumea `nconjur\toare, sco]`nd-o din mortala ei indiferen]\,
dot`nd-o `n mod miraculos cu noi organe ale iubirii, de la pudr\
[i parfum p`n\ la `nc\l]\mintea de dans, de la inel p`n\ la
tabacher\, de la cataram\ p`n\ la po[et\. Po[eta nu era po[et\,
portofelul nu era portofel, florile nu erau flori, evantaiul nu era
evantai, ci toate reprezentau materialul cu care se pl\m\dea
iubirea, magia, fascina]ia, toate nu erau dec`t soli, contra-
bandi[ti, arme, strig\te de lupt\.
M-am g`ndit adesea, c\ut`nd s\ aflu pe cine iubea, de fapt,
Maria. Cred c\ cel mai mult `l iubea pe t`n\rul saxofonist,
pe Pablo cel cu ochii negri, plutitori [i cu m`inile lungi, palide,
nobile [i melancolice. A[ fi zis c\ Pablo era un amant cam
somnoros, r\sf\]at [i pasiv, Maria `ns\ m-a asigurat c\, `ntr-a-
dev\r, se `nc\lzea greu, dar c\ dup\ aceea era mai tensionat, mai
dur, mai viril [i mai nes\]ios dec`t un boxer sau un jocheu. {i
astfel am aflat [i am ajuns s\ cunosc multe secrete, ba despre unul,
ba despre altul, despre c`nt\re]ul de jazz, despre un actor, despre
anumite femei, despre fete [i b\rba]i din anturajul nostru, [tiam
acum secrete de tot felul, `ntrez\rind, dincolo de suprafa]a
lucrurilor, alian]e [i animozit\]i, fiind pus la curent [i implicat
Lupul de step\ 145
 `ncetul cu `ncetul (tocmai eu, care fusesem `n lumea aceasta un
corp str\in, rupt complet de toate cele). Am aflat multe [i despre
Hermina. Dar mai ales m\ `nt`lneam acum deseori cu domnul
Pablo, c\ci Maria `l iubea foarte mult. Din c`nd `n c`nd ea aducea
[i unele dintre preparatele lui secrete, c`teodat\ `mi oferea [i mie
ocazia de a gusta din pl\cerile acestea, iar Pablo `mi oferea
`ntotdeauna serviciile sale cu un zel deosebit. Odat\ `mi spuse
f\r\ ocol:
– S`nte]i at`t de nefericit, asta nu-i bine, nu trebuie s\ fi]i a[a.
~mi pare r\u. Fuma]i o ]igar\ u[oar\ cu opiu.
P\rerea mea despre acest om vesel, inteligent, copil\ros [i
totu[i impenetrabil se schimba `n permanen]\, ne-am `mprietenit
[i nu rareori luam [i eu c`te pu]in din preparatele lui. ~l amuza
pu]in felul `n care m\ `ndr\gostisem de Maria. Odat\ a organizat
o „petrecere“ `n camera lui, la mansarda unui hotel situat `ntr-un
cartier m\rgina[. Nu avea dec`t un scaun, Maria [i cu mine a
trebuit s\ st\m pe pat. El ne-a dat s\ bem un lichior minunat,
misterios, combinat din trei sticlu]e. Apoi, dup\ ce am sim]it c\
m\ cuprinde o dispozi]ie foarte bun\, ne-a propus cu o str\-
lucire `n ochi s\ celebr\m o orgie erotic\ `n trei. Eu am refuzat
pe loc, mi-era imposibil s\ fac a[a ceva, dar am tras cu ochiul, o
clip\, la Maria, ca s\ v\d cum reac]ioneaz\ ea la propunerea
aceasta [i, cu toate c\ s-a declarat imediat de acord cu refuzul
meu, am observat ardoarea din ochii ei [i i-am sim]it regretul c\
trebuie s\ renun]e. Pablo era dezam\git c\ refuzasem, f\r\ s\ se
simt\ `ns\, jignit.
– P\cat, spuse el, Harry are mult prea multe re]ineri morale.
Nu-i nimic de f\cut. Ar fi fost totu[i at`t de frumos, foarte
frumos! Dar am ceva `n loc.
Ne-a dat fiec\ruia s\ fum\m c`teva prize de opiu [i, st`nd
nemi[ca]i, cu ochii deschi[i, am devenit martorii scenei pe care
el ne-o sugera, iar Maria vibra de `nc`ntare. Mai apoi, fiindc\
nu m\ sim]eam prea bine, Pablo m-a `ntins `n pat, mi-a dat
c`teva pic\turi dintr-un medicament [i, `n timp ce `nchisesem
ochii pentru c`teva minute, am sim]it pe fiecare pleoap\ adierea
146 H E R M A N N H E S S E
unui s\rut fugar. L-am primit, ca [i cum a[ fi crezut c\ mi-l
d\ruise Maria. Dar [tiam prea bine c\ mi-l d\duse el.
Iar `ntr-o alt\ sear\ mi-a f\cut o surpriz\ [i mai mare. A ap\-
rut `n locuin]a mea, spun`ndu-mi c\ are nevoie de dou\zeci de
franci [i rug`ndu-m\ s\-i dau eu aceast\ sum\. ~mi oferea `n
schimb ca, `n noaptea aceea, Maria s\ r\m`n\ la dispozi]ia mea
[i nu a lui.
– Pablo, i-am spus eu speriat, nu-]i dai seama de ce spui.
Cedarea iubitei `n favoarea altuia pe bani reprezint\ la noi lucrul
cel mai reprobabil. Am s\ m\ prefac c\ nu am auzit propunerea
ta, Pablo.
M-a privit comp\timitor.
– Nu vre]i, domnule Harry. Bine. ~ntotdeauna v\ crea]i
singur dificult\]i. Atunci pute]i s\ nu dormi]i `n noaptea asta
cu Maria, dac\ prefera]i, dar da]i-mi totu[i banii, am s\ vi-i dau
`napoi. Am neap\rat\ nevoie de ei.
– ~n ce scop?
– Pentru Agostino – [ti]i, m\run]elul acela de la vioara a
doua. E bolnav de opt zile [i nimeni nu se `ngrije[te de el, n-are
nici o para chioar\, iar acum mi s-au terminat [i mie banii.
Din curiozitate [i totodat\ pentru a m\ autopedepsi pu]in,
m-am dus [i eu cu el la Agostino, c\ruia Pablo `i adusese lapte [i
medicamente `n c\m\ru]a de la mansard\, unde acela st\tea, o
`nc\pere destul de mizerabil\; i-a aranjat patul [i i-a aerisit ca-
mera, pun`ndu-i `n jurul capului, cu dexteritate, o compres\
potrivit\, c\ci avea temperatur\; Pablo f\cu toate acestea cu
rapiditatea, delicate]ea [i priceperea unei surori de caritate. ~n
aceea[i sear\, l-am v\zut c`nt`nd p`n\ `n zori la barul City.
Deseori vorbeam cu Hermina, `ndelung [i deta[at, despre
Maria, despre m`inile, umerii [i coapsele, despre felul ei de a
r`de, de a s\ruta, de a dansa.
– }i-a ar\tat [i asta? m-a `ntrebat o dat\ Hermina, descriin-
du-mi un joc aparte al limbii `n timpul s\rutatului. Am rugat-o
s\ mi-l arate chiar ea, dar m-a refuzat cu toat\ seriozitatea.
– Asta o s\ vin\ mai t`rziu, spuse, eu nu s`nt, `nc\, iubita ta.
Lupul de step\ 147
 Am `ntrebat-o de unde cunoa[te felul me[te[ugit `n care
s\ruta Maria [i alte asemenea lucruri deosebite, tainice, ale vie]ii
ei, pe care numai un b\rbat `ndr\gostit de ea le putea [ti.
– O, a exclamat ea, bine, dar noi s`ntem prietene. Crezi, oare,
c\ avem secrete una fa]\ de cealalt\? Am dormit deseori la ea [i
ne-am jucat un pic. Ei da, ai g\sit o fat\ frumoas\ mai priceput\
dec`t altele.
– Eu cred totu[i, Hermina, c\ mai ave]i secrete una fa]\ de
cealalt\. Sau i-ai povestit [i despre mine tot ceea ce [tii?
– Nu, astea s`nt cu totul alte lucruri, pe care nu le-ar `n]elege.
Maria este o fat\ minunat\, ai avut noroc, dar `ntre tine [i mine
exist\ lucruri de care ea nu are habar. I-am spus multe despre
tine, fire[te, mult mai multe dec`t ]i-ar fi convenit ]ie atunci –
doar a trebuit s\ o ademenesc pentru tine! Dar a[a cum te `n]eleg
eu, prietene, n-o s\ te `n]eleag\ nici Maria [i nici o alta, nici-
odat\. De la ea am avut [i eu c`te ceva de `nv\]at – `n m\sura `n
care te cunoa[te Maria, te cunosc [i eu. Te cunosc aproape la fel
de bine, de parc\ ne-am fi culcat deseori `mpreun\.
~nt`lnindu-m\ din nou cu Maria, mi se p\ru ciudat [i tainic
s\ [tiu c\ o str`nsese pe Hermina la piept la fel ca pe mine, c\ `i
m`ng`iase, `i s\rutase, `i savurase [i `i cercetase m`inile [i
picioarele, pielea [i p\rul la fel ca pe ale mele. Rela]ii [i leg\turi
noi, indirecte, complicate, mi se dezv\luir\ acum, posibilit\]i
noi de a iubi [i de a tr\i, iar g`ndul mi-a zburat la cele o mie de
suflete din tratatul despre lupul de step\.
~n perioada aceea scurt\ de timp care trecuse de c`nd
f\cusem cuno[tin]\ cu Maria [i p`n\ la marele bal mascat fu-
sesem de-a dreptul fericit, cu toate acestea nu am avut nici o
clip\ sentimentul c\ `mi aflasem m`ntuirea, c\ atinsesem
beatitudinea, ci sim]eam cu toat\ claritatea c\ toate acestea nu
erau dec`t un prolog, ceva preg\titor, c\ toate m\ `mpingeau
`nainte cu putere, c\ esen]ialul abia avea s\ urmeze.
~nv\]asem destul de bine s\ dansez, astfel `nc`t mi se p\rea
posibil s\ iau parte la balul despre care, pe zi ce trecea, se vorbea
148 H E R M A N N H E S S E
tot mai mult. Hermina avea un secret, r\m`n`nd neclintit\ `n
refuzul ei de a-mi dezv\lui costuma]ia `n care avea s\ apar\. ~mi
spunea c\ o voi recunoa[te, desigur, iar dac\ nu voi reu[i, avea
s\ m\ ajute, `ns\ `nainte nu aveam voie s\ [tiu nimic. Ea per-
sonal nu manifesta nici o curiozitate fa]\ de planurile mele de
costumare, iar eu am luat hot\r`rea s\ nu m\ costumez defel.
Vr`nd s-o invit la bal, Maria mi-a explicat c\ are deja un cavaler
pentru aceast\ petrecere [i `ntr-adev\r, avea [i biletul de in-
trare, a[a c\ am constatat, cu oarecare dezam\gire, c\ va trebui
s\ m\ duc singur la petrecere. Era vorba de cel mai elegant
bal mascat al ora[ului, organizat de lumea artistic\, anual, `n
s\lile Globus.
~n acele zile n-am prea v\zut-o pe Hermina, dar `n ajunul
balului m-a vizitat pentru c`teva clipe – a venit ca s\-[i ia biletul
de intrare pe care i-l procurasem – st\tea pa[nic l`ng\ mine, `n
camera mea, [i atunci am purtat o discu]ie care mi s-a p\rut
foarte stranie [i m-a impresionat profund.
– Iat\, acum te sim]i, de fapt, destul de bine, spuse ea, dansul
`]i prie[te. Cine nu te-a mai v\zut `n ultimile patru s\pt\m`ni,
nu te-ar mai recunoa[te.
– Da, am `ncuviin]at eu, de ani de zile nu m-am mai sim]it
at`t de bine. Asta ]i-o datorez ]ie, Hermina.
– O, cum, nu frumoasei tale Maria?
– Nu, pentru c\ pe ea tot tu mi-ai d\ruit-o. E minunat\.
– Ea este iubita de care aveai nevoie, lupule de step\. Dr\-
gu]\, t`n\r\, voioas\, iscusit\ `n ale dragostei, [i n-o po]i avea `n
fiecare zi. Dac\ n-ar trebui s\ o `mpar]i cu al]ii, dac\ n-ar fi un
musafir `n trecere pe la tine, `ntotdeauna, lucrurile n-ar merge
a[a de bine `ntre voi.
Da, a trebuit s\ admit [i asta.
– A[adar, ai acum, de fapt, tot ceea ce-]i dore[ti?
– Da’ de unde, Hermina. Am un lucru foarte frumos [i
`nc`nt\tor, mare mi-e bucuria [i m`ng`ierea. S`nt de-a drep-
tul fericit...
Lupul de step\ 149
 – A[a deci. {i ce mai vrei?
– Vreau mai mult. Nu m\ mul]umesc s\ fiu fericit, nu s`nt
f\cut pentru a[a ceva, nu asta mi-e chemarea. Chemarea mea
este contrariul acestei st\ri.
– Deci de a fi nefericit? Bine, dar ai avut parte de suficient\
nefericire, pe vremea c`nd nu te mai puteai `ntoarce acas\ din
cauza briciului.
– Nu, Hermina, lucrurile stau altfel. Recunosc c\ pe vremea
aceea eram foarte nefericit. Dar era vorba de o nefericire
prosteasc\, steril\.
– De ce?
– Pentru c\ dac\ era altfel, n-ar fi trebuit s\ m\ tem at`t de
moarte, de o moarte pe care mi-o doream totu[i! Nefericirea
de care am nevoie [i pe care mi-o doresc arat\ altfel; ea trebuie s\
m\ fac\ s\ suf\r cu l\comie [i s\ mor cu voluptate. Aceasta este
nefericirea sau fericirea pe care o a[tept.
– Te `n]eleg. C\ doar s`ntem fra]i `n privin]a asta. Dar ce ai
`mpotriva fericirii pe care ai aflat-o `n tov\r\[ia Mariei? De ce
nu e[ti mul]umit?
– N-am nimic `mpotriva acestei fericiri, o, nu, `mi este drag\,
`i s`nt recunosc\tor. Este frumoas\ ca o zi cu soare `ntr-o var\
ploioas\. Dar presimt c\ nu poate s\ dureze. Fericirea aceasta
este [i ea steril\. M\ mul]ume[te, dar nu mul]umirea este hrana
care `mi trebuie mie. Ea `l adoarme pe lupul de step\, `l face
s\tul. Dar nu este o fericire pentru care s\ mori.
– A[adar, moartea este inevitabil\, lupule de step\?
– Cred c\ da! S`nt foarte mul]umit de fericirea mea, o mai
pot suporta o vreme. Dar c`nd fericirea `mi d\ uneori c`te un
r\gaz de o or\, `n care m\ trezesc [i m\ apuc\ dorul, atunci
dorul acesta al meu nu m\ `ndeamn\ s\ p\strez pentru totdea-
una aceast\ fericire, ci s\ suf\r din nou, de data aceasta `ns\ mai
frumos [i nu at`t de penibil ca mai `nainte. Mi-e dor de suferin]e
care s\ m\ preg\teasc\ [i s\ m\ conving\ s\-mi doresc moartea.
Hermina m-a privit duios `n ochi, avea o privire `ntunecat\,
a[a cum i se `nt`mpla c`teodat\, pe nea[teptate. Ce ochi minuna]i
150 H E R M A N N H E S S E
[i `nsp\im`nt\tori! ~ncet, c\ut`ndu-[i cuvintele [i `n[ir`ndu-le,
unul c`te unul, spuse at`t de `ncet, `nc`t a trebuit s\ fac un efort
ca s\ o pot auzi:
– Vreau s\-]i spun ast\zi ceva, un lucru pe care `l [tiu deja de
mult\ vreme, [i tu `l [tii deja, dar probabil c\ nu ]i l-ai spus nici
m\car ]ie `nsu]i. ~]i voi spune acum ceea ce [tiu despre mine [i
despre tine, [i despre destinul nostru. Tu, Harry, ai fost un
artist [i un g`nditor, un om plin de bucurie [i de credin]\, aflat
necontenit `n c\utarea lucrurilor m\re]e [i eterne, mereu ne-
mul]umit de tot ceea ce e dr\g\la[ [i m\runt. Dar pe m\sur\ ce
via]a te-a trezit [i te-a f\cut s\ descoperi cine e[ti, dezn\dejdea ta
a crescut tot mai mult, te-ai afundat din ce `n ce mai mult `n
suferin]\, `n nesiguran]\ [i disperare, p`n\ la g`t, iar tot ceea ce
cunoscuse[i, iubise[i [i admirase[i odinioar\ ca pe ceva frumos
[i sf`nt, toat\ `ncrederea ta de odinioar\ `n oameni [i `n `nalta
noastr\ predestinare, toate acestea n-au putut s\-]i fie de nici un
ajutor, pierz`ndu-[i orice valoare [i sf\r`m`ndu-se `n cioburi.
~ncrederea ta n-a mai avut aer s\ respire. Iar sufocarea este o
moarte crud\. Nu-i a[a, Harry? Nu-i acesta destinul t\u?
Confirmam ceea ce spunea, d`nd `ntruna din cap.
– ~nl\untrul t\u s\l\[luia o imagine pe care ]i-o f\cuse[i tu
despre via]\, o `ncredere, o cerin]\ anume, erai gata de fapte,
erai gata s\ suferi, s\ te sacrifici – pentru ca apoi, pas cu pas,
s\-]i dai seama c\ lumea nu cerea de la tine nici un fel de fapte
[i sacrificii sau ceva de genul \sta, c\ via]a nu e un poem eroic
cu roluri de eroi [i alte lucruri dintr-astea, ci un salon con-
fortabil pentru oamenii cu obiceiuri burgheze, `n care indivi-
dul se declar\ pe deplin mul]umit dac\ m\n`nc\ [i bea, dac\
`[i soarbe cafeaua, dac\ `mplete[te ciorapi, joac\ taroc [i ascult\
muzic\ la radio. Iar cine vrea altceva, purt`nd `n el `nsu[i ero-
icul [i frumosul, admira]ia pentru marii scriitori sau admi-
ra]ia pentru sfin]i, nu-i dec`t un nebun [i un fel de cavaler
Don Quijote. Bine. {i mie mi s-a `nt`mplat ceva asem\n\tor,
prietene! Eram o fat\ foarte `nzestrat\, eram predestinat\ s\
tr\iesc dup\ un model superior, s\ fiu foarte sever\ cu mine
Lupul de step\ 151
 `ns\mi, s\ `ndeplinesc misiuni pline de demnitate. Puteam s\ iau
asupr\-mi un mare destin, s\ fiu so]ia unui rege, iubita unui
revolu]ionar, sora unui om de geniu, mama unui martir. Iar
via]a nu mi-a permis dec`t s\ devin o curtezan\, nu chiar de
prost gust – `ns\ nici drumul acesta nu mi-a fost u[or defel! Asta
mi s-a `nt`mplat. A fost o vreme c`nd eram deprimat\, scotocind
`n mine `ns\mi s\-mi g\sesc o vin\. ~mi spuneam c\, `n defini-
tiv, via]a trebuie s\ aib\ dreptate `ntotdeauna, iar dac\ via]a `[i
b\tuse joc de frumoasele mele visuri, atunci, `mi spuneam, `n-
seamn\ c\ visurile mele fuseser\ proste[ti [i ne`ndrept\]ite. Dar
asta nu mi-a ajutat la nimic. {i cum aveam ochi buni [i urechi
bune [i eram destul de curioas\ din fire, m-am uitat cu aten]ie
la a[a-numita via]\, la cunoscu]ii [i vecinii mei, la mai mult de
cincizeci de oameni [i destine, [i am v\zut, Harry, c\ visurile mele
fuseser\ `ndrept\]ite, de o mie de ori `ndrept\]ite, la fel ca [i ale
tale. Era la fel de nedrept ca o femeie de felul meu s\ nu aib\ nici
o alt\ posibilitate de alegere dec`t de a `mb\tr`ni stupid, `n
s\r\cie, dinaintea unei ma[ini de scris, `n slujba unui om care
c`[tig\ mul]i bani, sau de a se c\s\tori cu un asemenea om, de
dragul banilor lui, sau de a ajunge un fel de t`rf\, era tot at`t de
nedrept ca un om ca tine s\ fie nevoit s\ recurg\, `n sin-
gur\tatea, timiditatea [i dezn\dejdea sa, la un brici. Poate c\ mi-
zeria mea a fost mai mult material\ [i moral\, a ta mai mult
spiritual\ – drumul `ns\ a fost acela[i. Crezi oare c\ nu pot s\
`n]eleg de ce te temi de foxtrot, de ce `]i repugn\ barurile [i
ringul de dans, de ce e[ti adversarul muzicii de jazz [i al tuturor
acestor fleacuri? Ba `n]eleg foarte bine, cum `n]eleg [i de ce te
sc`rbe[te politica, de ce te `ntristeaz\ p\l\vr\geala [i agita]ia ires-
ponsabil\ a partidelor, a presei, de ce te apuc\ disperarea c`nd te
g`nde[ti la r\zboi, la cel trecut ca [i la cel care va urma, sau c`nd
vezi cum se g`nde[te, se cite[te [i se construie[te, ce muzic\ se
c`nt\, cum petrec, cum se instruiesc oamenii `n ziua de azi! Da,
lupule de step\, ai dreptate, ai dreptate de mii de ori, [i cu toate
acestea va trebui s\ pieri. Pentru lumea de azi, care-i at`t de
simpl\, de comod\ [i se mul]ume[te cu at`t de pu]in, tu e[ti prea
152 H E R M A N N H E S S E
preten]ios [i prea fl\m`nd, ea te leap\d\, pentru o asemenea
lume tu dispui de o dimensiune `n plus. Cine vrea s\ tr\iasc\ `n
ziua de azi [i s\ se bucure de via]a lui, nu trebuie s\ fie un om
ca tine [i ca mine. Celui care `n loc de l\l\iala unei fla[nete cere
muzic\, `n loc de distrac]ie, bucurie, `n loc de bani, suflet, `n
loc de o ocupa]ie, munc\ adev\rat\, `n locul unui simplu joc,
pasiune veritabil\, aceast\ lume dr\g\la[\ de aici nu-i poate oferi
nici un loc `n care s\ se simt\ ca la el acas\...
Privi `n p\m`nt g`nditoare.
– Hermina, am exclamat cu duio[ie, ce ageri `]i s`nt ochii,
sora mea! {i cu toate acestea, m-ai `nv\]at foxtrotul! Dar ce vrei
s\ spui, zic`nd c\ oamenii ca noi, oamenii care au o dimensiune
`n plus, nu pot s\ tr\iasc\ aici? Care s\ fie cauza? Se `nt`mpl\ a[a
ceva numai `n epoca noastr\ sau a[a a fost dintotdeauna?
– Nu [tiu. Spre cinstea lumii, a[ vrea s\ presupun c\ numai
`n epoca noastr\, c\ e vorba doar de o boal\, de o nenorocire de
moment. Conduc\torii depun eforturi serioase [i eficace `n
vederea unui nou r\zboi, `ntre timp noi, ceilal]i, dans\m fox-
trot, c`[tig\m bani [i m`nc\m praline – `ntr-o asemenea epoc\ se
pare c\ lumea are un nivel destul de modest. S\ sper\m c\ au
fost [i vor veni din nou vremuri mai bune, mai generoase, cu un
orizont mai larg [i mai profund. Dar nou\ asta nu ne folose[te
la nimic. Sau poate c\ dintotdeauna a fost a[a...
– Dintotdeauna a[a ca ast\zi? Dintotdeauna s\ fi fost numai
o lume a politicienilor, a escrocilor, a chelnerilor [i a petrec\re-
]ilor, nici un strop de aer pentru oameni?
– Ei, nu [tiu, nimeni n-o [tie. Dar e indiferent. Acum `ns\
m\ g`ndesc, prietene, la artistul t\u preferat, despre care mi-ai
povestit uneori [i din ale c\rui scrisori mi-ai citit, la Mozart.
Cu el cum a fost? Cine guverna lumea pe vremea lui, cine lua
caimacul, cine d\dea tonul [i cine era mai important: Mozart
sau afaceri[tii, Mozart sau oamenii de duzin\? {i cum a murit [i
cum a fost el `ngropat? {i iat\, cred c\ a[a a fost dintotdeauna [i
c\ a[a o s\ fie mereu, iar ceea ce `n [coli se nume[te „istorie
universal\“, trebuind `nv\]at\ pe de rost – pentru propria
Lupul de step\ 153
 cultur\ – cu to]i eroii, cu toate geniile, cu toate marile ei fapte
[i sentimente, nu este dec`t o `n[el\ciune inventat\ de profesori
`n scopuri didactice, astfel `nc`t copiii s\ aib\ o ocupa]ie oare-
care de-a lungul unor ani prev\zu]i `n acest scop. Dintotdeauna
a fost a[a [i a[a o s\ fie `ntotdeauna, timpul [i lumea, banii [i
puterea apar]in`nd celor m\run]i [i mediocri, iar celorlal]i,
oamenilor adev\ra]i, neapar]in`ndu-le nimic. Nimic `n afar\
de moarte.
– Absolut nimic altceva?
– Ba da, eternitatea.
– Te referi la un nume, la gloria posterit\]ii?
– Nu, lup micu], nu la glorie – ce valoare are, oare, a[a ceva?
{i crezi, oare, c\ to]i oamenii cu adev\rat autentici [i des\v`r[i]i
au devenit celebri, fiind cunoscu]i de genera]iile care au urmat?
– Nu, fire[te c\ nu.
– Deci despre glorie nici nu poate fi vorba. Gloria nu exist\
dec`t de dragul cuno[tin]elor ce se predau la [coal\, nu e dec`t o
chestiune care `i prive[te pe profesori. De glorie nici nu poate fi
vorba, o nu! Este vorba `ns\ de ceea ce eu numesc eternitate.
Pio[ii o numesc `mp\r\]ia lui Dumnezeu. C\ci `mi spun: noi,
to]i oamenii ace[tia care vrem mai mult, noi, cei b`ntui]i de dor,
cei care avem o dimensiune `n plus, n-am putea tr\i defel dac\
`n afara aerului acestei lumi n-ar mai exista [i un alt aer pe care
s\-l respir\m, dac\ `n afar\ de timp n-ar mai exista [i eternitatea
care, iat\, nu-i altceva dec`t t\r`mul celor adev\ra]i. Acestui
t\r`m `i apar]in muzica lui Mozart [i poeziile marilor t\i poe]i,
lui `i apar]in sfin]ii care au s\v`r[it minuni, care au murit ca
martiri, d`nd oamenilor un exemplu m\re]. Dar tot eternit\]ii
`i apar]ine [i orice imagine a unei fapte adev\rate, puterea ori-
c\rui sentiment adev\rat, chiar dac\ nimeni n-o cunoa[te, chiar
dac\ nimeni n-o a[terne pe h`rtie, pentru a o transmite lumii de
mai t`rziu. ~n eternitate nu exist\ lumea de mai t`rziu, ci numai
lumea prezent\.
– Ai dreptate, am spus eu.
154 H E R M A N N H E S S E
– Evlavio[ii au avut cele mai multe cuno[tin]e despre aceste
lucruri, a continuat ea g`nditoare. De aceea, din ei s-au tras
sfin]ii [i ceea ce la ei se cheam\ „comunitatea celor sfin]i“.
Sfin]ii s`nt adev\ra]ii oameni, fra]ii apostoli ai M`ntuitorului.
Toat\ via]a noastr\ mergem pe drumul care urmeaz\ s\ ne duc\
spre ei, cu fiecare fapt\ bun\, cu fiecare g`nd `ndr\zne], cu fie-
care iubire. Comunitatea celor sfin]i a fost reprezentat\ `n epo-
cile trecute de pictori pe fundalul unui cer de aur, str\lucitor,
frumos [i `nv\luit de pace – ea nu `nseamn\ nimic altceva dec`t
ceea ce, mai `nainte, numisem „eternitate“. Ea este `mp\r\]ia de
dincolo de timp [i de aparen]e. Iat\, acolo e locul nostru, acolo
ne putem sim]i [i noi ca acas\, `ntr-acolo ni se `ndreapt\ dorul
inimii, lupule de step\, iat\ de ce ne este nou\ dor de moarte.
Acolo `l vei g\si din nou pe Goethe al t\u, pe Novalis [i pe
Mozart al t\u, iar eu `i voi g\si pe sfin]ii mei, pe Christoffer, pe
Philipp de Neri [i pe to]i ceilal]i. Exist\ foarte mul]i sfin]i care
mai `nt`i au fost p\c\to[i `nr\i]i, chiar [i p\catul poate fi un
drum care s\ te duc\ spre sfin]enie, p\catul [i viciul. O s\ r`zi,
dar deseori m\ g`ndesc c\ poate [i Pablo, prietenul meu, ar pu-
tea fi un sf`nt deghizat. Ah, Harry, s`ntem nevoi]i s\ b`jb`im
prin at`ta noroi [i absurditate p`n\ s\ ajungem acas\! {i n-avem
pe nimeni care s\ ne c\l\uzeasc\, singura noastr\ c\l\uz\ este
dorul de cas\.
Ultimele cuvinte le pronun]ase, din nou foarte `ncet, `n
camer\ se a[ternuser\ lini[tea [i pacea, soarele apunea f\c`nd s\
sclipeasc\ literele aurite de pe cotoarele numeroaselor c\r]i din
biblioteca mea. Cu palmele i-am cuprins Herminei capul, am
s\rutat-o pe frunte [i mi-am apropiat obrazul de al ei, fr\]e[te,
r\m`n`nd o clip\ astfel. A[ fi preferat s\ r\m`n astfel [i s\ nu mai
ies ast\zi `n ora[. Dar Maria `mi promisese c\ ne vom `nt`lni `n
noaptea aceea, ultima dinaintea marelui bal.
Pe drum spre ea `ns\ nu m-am g`ndit deloc la Maria, ci
numai la cele ce-mi spusese Hermina. Mi se p\rea c\ toate aces-
tea nu erau g`ndurile ei proprii, ci ale mele, g`nduri pe care
clarv\z\toarea femeie mi le citise [i le sorbise, red`ndu-mi-le
Lupul de step\ 155
 acum, a[a `nc`t luaser\ form\ [i ap\ruser\ `n fa]a mea de parc\
le-a[ fi `nt`lnit pentru prima oar\. ~n clipa aceea `i eram profund
recunosc\tor, mai ales fiindc\ formulase ideea eternit\]ii.
Aveam nevoie de aceast\ idee, f\r\ de care nu puteam nici s\
tr\iesc, nici s\ mor. Ast\zi prietena [i profesoara mea de dans
`mi d\ruise iar\[i sf`ntul t\r`m de dincolo, din afara timpului,
lumea valorilor eterne, a substan]ei divine. M-am g`ndit in-
stinctiv la visul meu cu Goethe, la imaginea b\tr`nului `n]elept
care r`sese at`t de neomene[te [i `[i permisese s\ glumeasc\ cu
mine `n felul nemuritorilor. Abia acum `n]elegeam r`sul lui
Goethe, r`sul nemuritorilor. Era lipsit de obiect acest r`s, era
doar lumin\, doar claritate, era ceea ce r\m`ne dup\ ce un om
adev\rat a trecut prin suferin]ele, viciile, gre[elile, pasiunile [i
ne`n]elegerile omene[ti, p\trunz`nd `n eternitate, `n spa]iul
cosmic. Iar „eternitatea“ nu era nimic altceva dec`t m`ntuirea
de timp, nu era, `ntr-un fel, dec`t revenirea acestuia la inocen]\,
remetamorfozarea lui `n spa]iu.
Am c\utat-o pe Maria acolo unde obi[nuiam s\ lu\m masa
`n serile c`nd ne `nt`lneam, dar ea nu venise `nc\. St\team `n
c`rciumioara lini[tit\ din cartierul m\rgina[ [i o a[teptam la
masa gata preg\tit\, continu`nd s\ m\ g`ndesc la discu]ia ce o
avusesem. Toate g`ndurile acelea care se iviser\ `n discu]ia mea
O, b\tr`nul Goethe din visul meu se potrivea [i el at`t de bine
cu toate acestea! {i dintr-odat\ am auzit r`sul acesta impe-
netrabil r\sun`nd `n jurul meu, i-am auzit pe nemuritori r`z`nd.
St\team ca vr\jit, cuprins de vraj\, am scos din buzunarul vestei
un creion, am c\utat o foaie de h`rtie [i, neg\sind dec`t lista de
b\uturi aflat\ dinaintea mea, am `ntors-o scriind pe reversul ei
c`teva versuri pe care aveam s\ le reg\sesc `n buzunar abia a
doua zi. Ele sunau astfel:
Nemuritorii
Ve[nic urc\ de prin ale lumii v\i
Zvonul vie]ii p`n\ sus la noi,
R\ni amare, zel ca un puhoi,
Isc\ fum de la osp\]ul lor c\l\i,
Zvon de chef, de pofte nesf`r[ite,
M`ini – de crime, specul\ [i rug\ciuni m`njite,
Oameni-roi `n chin de pofte, fric\,
Aburi calzi [i lene[i, grei, ridic\,
Pieptul plin le e de toane, fericire,
Mu[c\-n propriul trup [i scuip\-afar\,
Dau r\zboaielor [i artei z\mislire,

cu Hermina `mi ap\reau at`t de profund familiare [i cunoscute Fl\c\ri ard bordelul – eu, demen]i, `l ar\,
Preacurve[te-oricine, se t`r\[te-n
de at`ta vreme, `nc`t sim]eam c\ provin parc\ din propria
B`lciul lor de ne-mplini]i copii,
mitologie [i din propriul univers de imagini! Nemuritorii, a[a
Urc\ iar\[i valul [i ur\[te
cum tr\iau ei `n spa]iul atemporal, `ndep\rta]i, transforma]i `n
Lumea care parc\ ieri pieri.
imagini, eternitatea cristalin\ turnat\ `n jurul lor ca eterul [i
Dimpotriv\, noi ne `nt`lnir\m
senin\tatea de o str\lucire astral\ a acestei lumi extraterestre –
~n eterul `nghe]at, cu stele,
de unde `mi erau mie at`t de familiare toate acestea? Reflectam Noi cu ziua [i-ora o sf`r[ir\m,
[i mi-au venit `n minte fr`nturi din Cassations de Mozart, din Nu s`ntem masculi, b\tr`ni, femele.
Clavecinul bine temperat de Bach [i `n toat\ aceast\ muzic\ mi Temerile [i p\catul vostru,
se p\rea c\ v\d lumina aceea senin\, astral\, c\ toat\ acea Crimele, pl\cerea trec\toare
claritate a eterului vibreaz\. Da, asta era, muzica aceasta p\rea a Teatru ni-s, `ntocmai ca sorii-n mi[care,
fi timpul `nghe]at [i transformat `n spa]iu, iar deasupra vibra Fiece ceas e cel mai lung al nostru.
infinit o senin\tate supraomeneasc\, un r`s etern al divinit\]ii. Calm la `ncr`ncenarea voastr\ privind,

156 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 157

 Stelele-n rotirea lor calm\ z\rind,
Iarna stelar\ sorbind-o `n piept,
S`ntem amicii cei buni ai fiarei din cer de bazalt,
Rece ni-i traiul, statornic [i drept,
Rece ca a[trii r`dem `n `nalt.
Pe urm\ a venit Maria [i, dup\ ce am luat masa `ntr-o at-
mosfer\ de bun\ dispozi]ie, am urcat `n c\m\ru]a noastr\. ~n
seara aceea Maria era mai frumoas\, mai cald\ [i mai iubitoare
ca oric`nd, oferindu-mi s\ gust din dr\g\l\[eniile [i jocurile pe
care le socoteam drept expresia suprem\ a d\ruirii sale.
– Maria, am spus eu, ast\zi e[ti rispitoare ca o zei]\. Ai grij\
s\ nu ne d\m sufletul `nc\ de ast\zi, c\ci balul mascat este abia
m`ine. Cu ce cavaler vei veni m`ine? Scumpa mea floricic\, mi-e
team\ c\ vei veni cu un prin] din poveste care te va r\pi, `nc`t nu
te vei mai `ntoarce la mine niciodat\. Ast\zi `mi d\ruie[ti at`ta
iubire, de parc\ am fi ni[te `ndr\gosti]i care `[i iau r\mas-bun [i
care acum s-ar vedea pentru ultima oar\.
Ea `[i lipi buzele de urechea mea [i `mi [opti:
– Nu vorbi, Harry! Oric`nd se poate s\ fie ultima oar\. Dac\
te ia Hermina, n-o s\ mai vii niciodat\ la mine. Poate c\ o s\ te
ia chiar m`ine.
Sim]\m`ntul predominant din zilele acelea, starea aceea con-
fuz\, dulce [i amar\, nu le-am mai tr\it niciodat\ cu at`ta putere
ca `n noaptea din ajunul balului. Da, ceea ce sim]eam eu `n-
semna fericire: frumuse]ea [i d\ruirea Mariei, savoarea, m`n-
g`ierile, sorbirea sutelor de pl\ceri delicate ale sim]urilor pe
care le cunoscusem abia at`t de t`rziu, c`nd `ncepusem deja s\
`mb\tr`nesc, b\l\cirea `n valul molatec, unduitor al pl\cerii.
Dar toate acestea nu erau, totu[i, dec`t un `nveli[: `nl\untru
totul era p\truns de semnifica]ii, de `ncordare, de un destin
anume [i, `n vreme ce eram prins `n mrejele dragostei, `n de-
licatele ei fleacuri dulci [i emo]ionante, aparent plutind pe
marea c\ldu]\ a fericirii, `n inim\ sim]eam cum destinul meu
gonea dezl\n]uit `nainte, orb [i lovind din copite ca un bidiviu
158 H E R M A N N H E S S E
`nsp\im`ntat, purt`ndu-m\ `nspre pr\pastie, `nspre c\dere, p\-
truns de fric\, p\truns de dor, sim]eam cum m\ d\ruiam cu
totul mor]ii. La fel cum, p`n\ nu demult, m\ opusesem, timid [i
`nsp\im`ntat pl\cutei r\t\ciri a iubirii exclusiv senzuale, la fel
cum m\ temusem de sur`z\toarea frumuse]e a Mariei care era
preg\tit\ s\ se d\ruiasc\, tot a[a sim]eam [i acum teama de
moarte – o team\ `ns\ care [tia c\ `n cur`nd se va transforma `n
d\ruire [i m`ntuire.
{i `n vreme ce, t\cu]i [i cufunda]i `n joaca plin\ de zel a
dragostei, ne apar]ineam unul altuia mai mult ca oric`nd, sufle-
tul meu `[i lua r\mas-bun de la Maria, r\mas-bun de la tot ceea
ce `nsemnase ea pentru mine. Datorit\ ei, `naintea sf`r[itului
`nv\]asem s\ m\ mai arunc o dat\, copil\re[te, `n jocul super-
ficialit\]ii, s\ mai caut bucurii efemere, s\ fiu din nou copil
[i animal `n inocen]a sexului – `n via]a mea anterioar\ nu
cunoscusem o asemenea stare dec`t rareori `n mod excep]ional,
c\ci pentru mine via]a senzual\ [i sexul avuseser\ aproape
`ntotdeauna un iz de vinov\]ie, gustul dulce, dar `nfrico[\tor al
fructului oprit, de care trebuie s\ se fereasc\ un om al spiritului.
Hermina [i Maria `mi ar\taser\ acum gr\dina aceasta `n toat\
nevinov\]ia ei, vizitasem aceast\ gr\din\ [i m\ sim]eam cuprins
de recuno[tin]\ – dar iat\ c\ acum sosise timpul s\ plec mai
departe, era prea frumos [i prea cald `n gr\dina aceasta. Destinul
meu era s\ m\ zbat `n continuare pentru a afla care era culmea
vie]ii, s\-mi isp\[esc nesf`r[ita vin\ de a fi tr\it. Un trai u[or, o
iubire u[uric\, o moarte u[oar\ – iat\ lucruri care nu erau pe
m\sura mea. Din unele aluzii ale fetelor am putut deduce c\
pentru balul de m`ine sau `n continuarea lui erau pl\nuite sur-
prize savuroase [i excese de desfr`u. Acesta s\ fi fost oare sf`r-
[itul, s\ fi avut Maria dreptate b\nuind c\ acum st\team,
probabil, pentru ultima oar\ unul l`ng\ cel\lalt, c\ poate chiar
m`ine avea s\ `nceap\ un nou capitol al destinului? Dorin]a m\
ardea, teama m\ sufoca, m-am `ncol\cit s\lbatic `n jurul Mariei,
am str\b\tut `nc\ o dat\, `n goan\, arz`nd ca o v`lv\taie, `nsetat,
Lupul de step\ 159
 toate aleile [i h\]i[urile gr\dinii ei, mu[c`nd `nc\ o dat\ din
dulcele fruct al pomului edenic.
Am recuperat a doua zi somnul pe care `l pierdusem `n
noaptea aceea. Diminea]\ am fost s\ m\ `mb\iez, apoi m-am
`ntors acas\, mort de oboseal\, am f\cut `ntuneric `n dormitor
[i, `n timp ce m\ dezbr\cam, am g\sit `n buzunar poezia, am
dat-o din nou uit\rii, pe urm\ m-am culcat de`ndat\, uit`nd de
Maria, de Hermina [i de balul mascat [i dormind f\r\ `ntreru-
pere toat\ ziua. Seara, dup\ ce m-am sculat, mi-am adus aminte
de-abia `n timp ce m\ b\rbieream de faptul c\ balul mascat avea
s\ `nceap\ chiar peste o or\ [i c\ trebuie s\-mi caut o c\ma[\
potrivit\ pentru frac. Eram bine dispus, m-am `mbr\cat, duc`n-
du-m\ pe urm\ `n ora[ s\ m\n`nc ceva.
Era primul bal mascat la care urma s\ particip. Ce-i drept,
cu mult\ vreme `n urm\ frecventasem din c`nd `n c`nd ase-
menea petreceri, g\sindu-le uneori chiar pl\cute, dar nu dan-
sasem deloc, r\m`n`nd doar spectator, iar entuziasmul cu care
`i auzisem pe unii povestind despre astfel de festivit\]i, bu-
cur`ndu-se de apropierea lor, mi se p\ruse `ntotdeauna cara-
ghios. Azi `ns\, balul `nsemna [i pentru mine un eveniment pe
care `l a[teptam cu `ncordare [i bucurie, dar [i cu o oarecare
team\. Cum nu trebuia s\ conduc la bal nici o femeie, m-am
hot\r`t s\ ajung acolo mai t`rziu, a[a cum `mi recomandase
[i Hermina.
~n localul Casca de O]el, refugiul meu de odinioar\, unde
b\rba]i dezam\gi]i `[i petreceau serile sorbindu-[i vinul [i f\-
c`nd-o pe celibatarii, nu mai fusesem dec`t rareori `n ultima
vreme, pentru c\ nu se mai potrivea cu stilul `n care `mi duceam
acum traiul. ~n seara aceea `ns\ parc\ ceva m\ atr\gea irezistibil
`ntr-acolo; `n dispozi]ia de bucurie [i team\ pe care mi-o d\deau
destinul [i desp\r]irea, dispozi]ie care pusese st\p`nire pe mine,
toate etapele [i locurile `n care `mi s\v`r[isem via]a c\p\tar\ `nc\
o dat\ str\lucirea aceea dureros de frumoas\ a lucrurilor care
]in de domeniul trecutului, ceea ce se `nt`mpl\ [i cu cr`[ma
160 H E R M A N N H E S S E
mic\ [i `mb`csit\ de fum `n care, p`n\ nu demult, fusesem un
mu[teriu obi[nuit, `n care, p`n\ nu de mult, narcoticul primitiv
dintr-o sticl\ de vin de ]ar\ `mi ajungea pentru a m\ convinge
s\ m\ duc iar\[i, pentru `nc\ o noapte, `n patul meu singuratic,
pentru a putea suporta iar\[i via]a pre] de `nc\ o zi. De atunci
`ncoace gustasem din alte leacuri, din farmece mai puternice,
sorbisem din dulci otr\vuri. Am intrat `n vechiul local cu
z`mbetul pe buze, `nt`mpinat de patroana care a venit s\ m\
salute [i de clien]ii obi[nui]i care cl\tinar\ `n t\cere din cap.
Mi-a fost recomandat [i adus un pui la tav\, `n paharul mare,
]\r\nesc, mi-au turnat un vin nou de Alsacia, mesele albe [i
curate din lemn [i lambriul vechi, galben, m\ priveau cu
prietenie. Iar `n vreme ce m`ncam [i beam, `n mine se `nt\rea
acel sentiment de ofilire, sentimentul de celebrare a unei
desp\r]iri, sentimentul, dulce [i de o dureroas\ intimitate, al
identific\rii cu toate locurile [i lucrurile vie]ii mele de odi-
nioar\, de care nu reu[isem niciodat\ s\ m\ desprind `ntru
totul, dar iat\ c\ venise [i clipa desprinderii. Pentru un om
„modern“ a[a ceva se cheam\ sentimentalism; el nu-[i mai
`ndr\ge[te lucrurile, nici m\car pe cel mai sf`nt dintre ele,
automobilul, pe care sper\ s\ [i-l poat\ schimba c`t mai cur`nd
posibil cu un alt model mai bun. Omul acesta modern este
energic, capabil, s\n\tos, rece [i sever, un tip remarcabil care se
va descurca fantastic de bine `n r\zboiul urm\tor. Nimic din
toate acestea nu se potrivea cu firea mea, nu eram nici un om
modern, dar nici unul de mod\ veche, p\r\sisem albia `n care se
scurgea timpul, plutind a[a, foarte aproape de moarte, fiind
preg\tit s\ o accept. N-aveam nimic `mpotriva sentimenta-
lismelor, ba chiar eram bucuros [i recunosc\tor s\ mai pot g\si
`n inima mea ars\ c`te o urm\ de sentimente. A[a c\ m-am
l\sat `n voia amintirilor legate de vechiul local, a duio[iei pe
care o sim]eam pentru scaunele acelea grosolane, a mirosului de
fum [i de vin, a acelui lic\r de obi[nuin]\, de c\ldur\ [i de c\min
`n[el\tor pe care mi-l trezeau toate acestea. Ce bine e s\-]i iei
r\mas-bun, `]i d\ o stare de lini[te. Mi-era drag scaunul tare,
Lupul de step\ 161
 paharul ]\r\nesc, `ndr\gisem gustul r\coros de fruct al vinului
de Alsacia, `ndr\gisem familiaritatea mea cu toate lucrurile [i cu
to]i cei care se aflau `n `nc\perea aceea, `ndr\gisem chipurile be-
]ivanilor care visau cu coatele pe mas\, chipurile acestor deza-
m\gi]i, al c\ror frate fusesem [i eu mult\ vreme. Tot ceea ce
sim]eam aici nu era nimic altceva dec`t un fel de sentimentalism
burghez, asezonat pu]in cu izul unui demodat romantism de
cr`[m\ d\inuind de pe vremea copil\riei mele c`nd cr`[ma, vinul
[i ]igara mai erau ni[te lucruri interzise, necunoscute, minunate.
Dar nu se ar\t\ nici un lup de step\, care s\ scr`[neasc\ din din]i,
gata s\-mi sf`[ie `n buc\]i sentimentalismele. St\team lini[tit,
`nc\lzit de flac\ra trecutului meu, de str\lucirea slab\ a unei
constela]ii care, `ntre timp, apusese.
Un negustor ambulant `mi oferi castane coapte, iar eu am
cump\rat un pumn. O b\tr`n\ `mi oferi flori, iar eu am cum-
p\rat de la ea c`teva garoafe pe care i le-am d\ruit patroanei.
Abia `n clipa `n care voiam s\ pl\tesc, c\ut`nd zadarnic s\-mi
strecor m`na `n obi[nuitul buzunar al hainei, atunci mi-am dat
iar\[i seama c\ eram `mbr\cat `n frac. Balul mascat! Hermina!
Dar mai era `nc\ destul\ vreme, a[a c\ nu m-am putut
decide s\ m\ duc de `ndat\ `n s\lile de la Globus. Totodat\
sim]eam, a[a cum mi se `nt`mplase `n ultima vreme cu toate
amuzamentele de acest gen, un fel de rezisten]\ [i re]inere, un
fel de antipatie la g`ndul de a trece pragul unor `nc\peri mari,
supraaglomerate, zgomotoase, o timiditate [col\reasc\ fa]\ de
atmosfera care `mi era str\in\, fa]\ de lumea petrec\re]ilor,
fa]\ de dans.
Merg`nd agale, am trecut prin fa]a unui cinematograf, m-am
uitat la str\lucirea [uvoaielor de lumini [i a afi[elor uria[e, colo-
rate, am mai f\cut c`]iva pa[i, apoi m-am `ntors [i am intrat.
Puteam s\ stau acolo lini[tit, `n `ntuneric, p`n\ aproape de
ora unsprezece. Condus de un plasator cu lantern\, m-am
`mpiedicat c`nd am trecut printre draperii intr`nd `n bezna
s\lii, mi-am g\sit un loc [i m-am trezit dintr-odat\ `n Vechiul
Testament. Era unul dintre filmele care, chipurile, nu fuseser\
162 H E R M A N N H E S S E
f\cute de dragul profitului, ci al unor ]eluri nobile [i sfinte, o
mare montare cu risip\ de rafinament, la care erau adu[i elevii,
dup\-amiaza, de c\tre profesorii lor de religie. Se juca tocmai
povestea lui Moise [i a israeli]ilor `n Egipt, cu un num\r
cople[itor de oameni, cai, c\mile, palate, totul plin de pomp\
faraonic\ [i de chinuri iudaice `n mijlocul nisipului `ncins al
de[ertului. Am v\zut cum Moise, tuns cam dup\ modelul lui
Walt Whitman, un Moise fastuos [i teatral, mergea inspirat [i
sumbru prin pustiu `n fruntea iudeilor, cu bastonul s\u lung,
p\[ind ca zeul Wotan. L-am v\zut cum se roag\ lui Dumnezeu
pe malul M\rii Ro[ii, am v\zut cum Marea Ro[ie se despic\
`n dou\, eliber`nd un drum, un defileu printre mun]i de ap\
(despre felul cum reu[iser\ cinea[tii s\ fac\ a[a ceva, catehumenii
adu[i de preot la acest film religios aveau s\ discute mult\ vreme
`n contradictoriu), am v\zut cum p\[eau prin defileu profetul [i
poporul `nfrico[at, am v\zut cum `nd\r\tul lor ap\rur\ carele
de lupt\ ale faraonului, am v\zut cum egiptenii `ncremenir\
la ]\rm ezit`nd, dar apoi `[i rec\p\tar\ `ndr\zneala [i intrar\
`n defileu, am v\zut cum mun]ii de ape se pr\bu[ir\ peste
impozantul faraon `mbr\cat `n plato[\ de aur [i peste toate,
carele [i solda]ii lui, nu f\r\ s\-mi amintesc [i de un minunat
duet pentru doi ba[i de Händel, `n care faptele acestea s`nt
evocate `n chip minunat. Am v\zut, `n continuare, cum Moise
urca Sinaiul, un erou posomor`t `ntr-un de[ert posomor`t [i
st`ncos, asist`nd la momentul c`nd Iehova i-a comunicat prin
furtuni [i prin semnale luminoase cele zece porunci, `n vreme
ce la poalele muntelui m`r[avul lui popor `n\l]a Vi]elul de Aur [i
se deda unor petreceri destul de frenetice. Mi se p\rea straniu
[i incredibil s\ privesc toate acestea, s\ v\d c\ pove[tile sfinte,
eroii [i miracolele lor care, odinioar\, aruncaser\ asupra copi-
l\riei noastre prima imagine incert\ a unei alte lumi, a ceva
supraomenesc, erau prezentate aici, contra cost, `n fa]a unui pu-
blic mul]umit, care `[i m`nca `n lini[te sandvi[urile aduse de
acas\ – iat\ numai o prob\, una singur\, mic\ [i dr\gu]\, din
stocul de marf\ proast\ [i din v`nzarea la solduri a culturii, a[a
Lupul de step\ 163
 cum se practic\ `n zilele noastre. Dumnezeule, ca s\ fim feri]i de
o asemenea porc\rie ar fi trebuit s\ piar\ pe loc, chiar atunci, pe
l`ng\ egipteni, [i iudeii, [i to]i ceilal]i oameni, s\ fi murit cu to]ii
de o moarte n\prasnic\ [i onorabil\, iar nu de una aparent\, cu
jum\tate de m\sur\, ca aceea de care murim noi `n ziua de azi.
Ei, da’ ce s\-i faci!
Re]inerile mele tainice, sfiala mea nem\rturisit\ `n privin]a
balului mascat nu se diminuaser\ defel dup\ filmul acesta [i
dup\ toate g`ndurile pe care mi le de[teptase, ba chiar `mi spori-
ser\ `n mod nepl\cut, a[a `nc`t a trebuit s\ fac un efort pentru
ca, g`ndindu-m\ la Hermina, s\ o pornesc `n cele din urm\ spre
s\lile Globus [i s\ intru acolo. Se f\cuse t`rziu, balul era de mult
`n toi; treaz [i timid cum eram, am nimerit dintr-odat\, `nc\
`nainte de a-mi scoate paltonul, `ntr-un v`rtej de oameni costu-
ma]i, fiind `nghiontit familiar, invitat de fete s\ facem o vizit\
`n saloanele unde se servea [ampanie, `n vreme ce clovnii m\
b\teau pe um\r [i m\ tutuiau. N-am r\spuns nici unei invita]ii,
m-am strecurat cu greu prin saloanele supraaglomerate p`n\ la
garderob\ unde, primind marca cu num\rul, am b\gat-o cu
mult\ grij\ `n buzunar la g`ndul c\, poate, `n cur`nd voi avea
nevoie de ea, dup\ ce m\ voi fi s\turat de v`nzoleala de acolo.
~n toate saloanele imensei cl\diri domnea o agita]ie festiv\,
se dansa `n toate s\lile, chiar [i la subsol, coridoarele [i sc\rile
erau invadate de m\[ti, de dansatori, de muzic\, de r`sete [i
de un du-te-vino. M-am strecurat nelini[tit prin `nv\lm\[eal\,
p\r\sind orchestra de negri pentru o orchestr\ folcloric\, ple-
c`nd din marea [i str\lucitoarea sal\ principal\ pentru a
colinda pe coridoare, pe sc\ri, p`n\ la baruri, p`n\ la bufete,
p`n\ `n saloanele unde se servea [ampanie. Pe pere]i at`rnau
`ndeosebi picturile vesele, `ndr\zne]e ale unor pictori foarte
tineri. Erau tot felul de oameni acolo, arti[ti, ziari[ti, erudi]i,
oameni de afaceri [i, fire[te, `ntreaga pleiad\ a chefliilor din
ora[. Dintr-una din orchestre f\cea parte [i mister Pablo, care
sufla entuziasmat `n ]eava lui arcuit\; recunosc`ndu-m\, m-a
salutat, c`nt`nd mai tare. ~mpins de mul]ime, ajungeam c`nd
164 H E R M A N N H E S S E
`ntr-un salon, c`nd `ntr-altul, urcam sc\ri, coboram sc\ri; un
coridor de la subsol ad\postea decorul unui iad imaginat de
arti[ti, iar o orchestr\ format\ din diavoli se dezl\n]uise acolo
de parc\ `[i ie[ise din min]i. Dup\ o vreme, am `nceput s\
privesc atent `n jur, ca s\ le descop\r pe Hermina [i pe Maria,
am `nceput s\ le caut str\duindu-m\ de mai multe ori s\ ajung
`n salonul principal, dar de fiecare dat\ m\ r\t\ceam sau m\
trezeam c\ tot puhoiul de oameni curgea `n direc]ia invers\. Se
f\cuse miezul nop]ii [i eu nu g\sisem `nc\ pe nimeni; cu toate
c\ `nc\ nu dansasem, `mi era deja foarte cald [i ame]isem, m-am
aruncat pe primul scaun, l`ng\ tot felul de oameni necunoscu]i,
cineva mi-a turnat vin [i mi-am dat seama c\ participarea la
asemenea petreceri zgomotoase nu mai era potrivit\ pentru
un om `n v`rst\ cum eram eu. M-am resemnat [i mi-am b\ut
paharul cu vin, holb`ndu-m\ la bra]ele [i spin\rile goale ale
femeilor, privind cum tot felul de m\[ti grote[ti defilau pe
dinaintea mea, m-am l\sat `nghiontit [i le-am trimis la plim-
bare pe cele c`teva fete care voiau s\ stea `n bra]ele mele sau s\
danseze cu mine. „Urs moroc\nos [i b\tr`n“, exclam\ una din-
tre ele [i pe bun\ dreptate. M-am hot\r`t s\ mai beau ceva, s\
prind pu]in curaj, s\ cap\t pu]in chef, dar nici vinul nu-mi
pl\cea, abia dac\ am reu[it s\ dau pe g`t un al doilea pahar. {i
aveam tot mai mult sentimentul c\ `nd\r\tul meu st\tea lupul
de step\, cu limba scoas\. Nu-mi g\seam nici un rost, nu aveam
ce c\uta acolo. Venisem cu cele mai bune inten]ii, numai c\
aici nu m\ puteam `nveseli, bucuria aceea zgomotoas\, turbu-
lent\, r`setele [i toat\ nebunia din jurul meu mi se p\reau
proste[ti [i artificiale.
A[a s-a f\cut c\, la ora unu, m-am strecurat din nou, tiptil,
spre garderob\, dezam\git [i sup\rat, vr`nd s\-mi `mbrac pal-
tonul [i s\ plec. Suferisem o `nfr`ngere, reintrasem `n pielea
lupului de step\, iar Hermina n-avea s\ mi-o ierte. Dar nu putea
fi altfel. Privisem `nc\ o dat\ atent `n jurul meu, `n timp ce-mi
f\ceam loc cu greu prin mul]ime spre garderob\, doar-doar voi
vedea-o pe vreuna dintre prietenele mele. Zadarnic. Ajunsesem
Lupul de step\ 165
 p`n\ la ghi[eu, garderobierul politicos, aflat de partea cealalt\,
`ntinsese m`na s\-i dau marca cu num\rul, eu b\gasem m`na `n
buzunarul hainei – dar marca nu mai era acolo! Drace, asta-mi
mai lipsea. ~n cursul preumbl\rilor mele triste prin saloane sau
pe c`nd [edeam s\ beau vinul acela fad, b\gasem de mai multe
ori m`na `n buzunar, lupt`nd cu imboldul de a pleca de acolo, [i
sim]isem mereu marca rotund\, plat\, la locul ei. Iar acum nu se
mai afla acolo. Toate erau `mpotriva mea.
– }i-ai pierdut marca? m-a `ntrebat cu voce strident\ un
diavol mic, ro[u [i galben, care r\s\rise l`ng\ mine. Poftim,
camarade, po]i s\ o iei pe a mea – [i mi-o [i oferi. ~n vreme ce o
apucam mecanic, r\sucind-o `ntre degete, tipul acela mic [i
zglobiu disp\ru.
Apropiind de ochi marca mic\, rotund\, din carton, pentru
a vedea ce num\r era trecut pe ea, am observat c\ nu avea nici
un num\r, ci numai c`teva m`zg\lituri, ceva scris m\runt. L-am
rugat pe garderobier s\ a[tepte, m-am dus p`n\ la cea mai
apropiat\ lustr\ [i am citit. Cu litere mici, [ov\ielnice, fuseser\
m`zg\lite, greu descifrabil, urm\toarele:
~N NOAPTEA ACEASTA DE LA ORA PATRU
TEATRU MAGIC
– NUMAI PENTRU NEBUNI –
INTRAREA SE PL|TE{TE CU MIN}ILE.
NU E PERMIS| ORICUI. HERMINA ESTE ~N IAD.
A[a cum o marionet\, al c\rei fir i-a sc\pat o clip\ m`nui-
torului, `ncremene[te `ntr-o n\uceal\ [i o moarte scurt\, iar apoi
`[i revine [i `ncepe s\ joace din nou, dans`nd [i mi[c`ndu-se, tot
a[a reveneam [i eu cu pas elastic, tineresc [i plin de zel, tras de
un fir magic `n viermuiala de care tocmai fugisem obosit, lipsit
de orice chef [i `mb\tr`nit. Nici un p\c\tos nu s-a gr\bit
vreodat\ at`t de mult ca s\ ajung\ `n iad. Cu pu]in timp mai
`nainte m\ str`ngeau pantofii de lac, aerul `mb`csit de parfum
m\ `ngre]o[a, z\pu[eala m\ mole[ise; acum `ns\ p\[eam
166 H E R M A N N H E S S E
sprinten, ca pe arcuri, `n ritm de onestep, prin toate saloanele,
direct spre iad, sim]eam c\ `n aer plutea o vraj\, c\ldura m\
leg\na [i m\ purta, la fel ca [i v`ltoarea muzicii, be]ia culorilor,
mireasma umerilor de femeie, ame]eala sutelor de oameni, r`se-
tele, ritmurile de dans, str\lucirea tuturor ochilor aprin[i. O dan-
satoare spaniol\ mi se arunc\ `n bra]e:
– Danseaz\ cu mine!
– Nu pot, i-am spus eu, trebuie s\ m\ duc `n iad. Dar mi-ar
face pl\cere s\ m\ s\ru]i.
Gura ro[ie de sub masc\ se apropie de mine [i abia `n vreme
ce ne s\rutam am recunoscut-o pe Maria. Am cuprins-o str`ns
`n bra]e, gura ei plin\ `nflorise ca un trandafir v\ratic. {i iat\
c\ am [i `nceput s\ dans\m, s\rut`ndu-ne `n continuare, dans`nd
prin fa]a lui Pablo, care se ag\]ase ca un `ndr\gostit de ]eava aceea
sonor\, url`nd cu delicate]e, iar privirea lui animalic\, frumoas\,
ne `nv\lui radioas\, pe jum\tate absent\. Dar nu f\cusem nici
dou\zeci de pa[i de dans, c\ muzica `ncet\, iar eu, cu toat\
p\rerea de r\u, mi-am desf\cut m`inile din jurul Mariei.
– A[ fi vrut s\ mai dansez o dat\ cu tine, i-am spus eu
`mb\tat de c\ldura ei, hai, f\ c`]iva pa[i cu mine, Maria, m-am
`ndr\gostit de bra]ul t\u frumos, mai las\-mi-l o clip\! Dar m-a
chemat Hermina. E `n iad.
– Mi-am `nchipuit eu. Cu bine, Harry, mie tot o s\-mi fii drag.
~[i lua r\mas-bun. Trandafirul acela v\ratic r\sp`ndea un
parfum de bun r\mas, de toamn\, de soart\, un miros p`rguit [i
p\trunz\tor.
Am p\[it mai departe prin lungile coridoare, `n]esate de o
mul]ime afectuoas\ [i am cobor`t sc\rile spre iad. Acolo, pe
pere]ii negri ca smoala ardeau lampioane cu o lumin\ strident\,
malefic\, `n vreme ce orchestra diavolilor c`nta cu febrilitate. Pe
un scaun `nalt, la bar, st\tea un t`n\r dr\gu], nemascat, `n frac,
care m-a examinat scurt, cu o privire ironic\. V\lm\[agul dansa-
torilor m\ `mpinsese la perete, erau vreo dou\zeci de perechi
care dansau `n `nc\perea aceea foarte `ngust\. Nes\]ios [i `nsp\i-
m`ntat, am privit cu aten]ie la toate femeile, cele mai multe
Lupul de step\ 167
 purtau `nc\ m\[ti, c`teva dintre ele `mi z`mbir\, dar nici una nu
era Hermina. T`n\rul acela frumos privea ironic la mine de pe
scaunul `nalt de la bar. ~n pauza urm\toare, `mi spuneam, ea va
veni [i m\ va chema. Dansul se sf`r[i, dar n-a venit nimeni.
M-am `ndreptat spre barul aflat `ntr-un col] al acelei `nc\-
peri joase. M-am a[ezat pe scaunul de l`ng\ t`n\r [i mi-am
comandat un whisky. ~n timp ce beam, am observat profilul
acelui t`n\r [i mi se p\ru cunoscut [i ademenitor ca o imagine
din vremuri de demult, lic\rind ca un lucru pre]ios prin v\lul
de praf al trecutului. O, deodat\ m-a scuturat un fior: bine, dar
era chiar Hermann, prietenul meu din tinere]e!
– Hermann! am spus eu ezit`nd.
El z`mbi.
– Harry? M-ai g\sit?
Era Hermina, numai c\-[i schimbase pu]in coafura [i se
pudrase u[or, chipul ei inteligent r\s\rea, nobil [i palid, din
gulerul `nalt, la mod\, m`inile `i ie[eau uimitor de micu]e din
m`necile largi ale fracului negru [i din man[etele albe, picioarele
`nc\l]ate cu [osete b\rb\te[ti din m\tase neagr\ [i alb\ se iveau
uimitor de delicate din pantalonii lungi, negri.
– Hermina, aceasta-i costuma]ia `n care vrei s\ m\ faci s\ m\
`ndr\gostesc de tine?
– P`n\ acum, mi-a confirmat ea d`nd din cap, n-am reu[it
dec`t s\ trezesc dragostea c`torva femei pentru mine. Dar acum
este r`ndul t\u. Hai s\ bem mai `nt`i un pahar cu [ampanie.
Am b\ut, [ez`nd pe scaunele noastre `nalte de la bar, `n
vreme ce al\turi se dansa mai departe `n acordurile puternice ale
muzicii care se rev\rsa din instrumentele de coarde. {i, f\r\ ca
Hermina s\-mi fi f\cut impresia c\-[i d\dea c`t de c`t silin]a,
nu trecu mult c\ m-am [i `ndr\gostit de ea. Cum purta haine
b\rb\te[ti, nu puteam s\ dans\m `mpreun\, nu-mi puteam per-
mite nici un gest de tandre]e, nici o ini]iativ\, iar ea, `n vreme
ce sub masca ei de b\rbat p\rea absent\ [i indiferent\, m\
`nv\luia cu toate farmecele feminit\]ii ce-i izvorau din priviri,
din cuvinte, din gesturi. F\r\ ca m\car s-o fi atins, eram subjugat
168 H E R M A N N H E S S E
de farmecul ei, [i chiar acest farmec r\m`nea `n limitele rolu-
lui ei, era unul hermafrodit. C\ci ea vorbea cu mine despre
Hermann [i despre copil\ria noastr\, a mea [i a ei, despre anii
care au premers maturiz\rii sexuale, c`nd capacitatea adoles-
centin\ de a iubi cuprinde nu numai cele dou\ sexe, ci tot ceea
ce este legat de sim]uri [i de spirit, toate fiind `nzestrate cu
capacitatea de a se metamorfoza ca `n basme, capacitate de care
numai oamenii ale[i [i poe]ii mai au parte din c`nd `n c`nd [i la
v`rste mai `naintate. Juca bine rolul de b\iat, fuma ]ig\ri [i
discuta cu u[urin]\, spiritual, adesea pu]in ironic, dar `n toate se
`ntrevedea erosul, totul se transforma, lu`nd drumul c\tre
sim]urile mele, `ntr-o seduc]ie plin\ de gra]ie.
C`t de sigur fusesem crez`nd c\ o cunosc bine pe Hermina,
[i c`t de diferit\, total diferit\, mi se dezv\luise `n noaptea
aceasta! C`t de dulce [i c`t de discret str`ngea `n jurul meu plasa
r`vnit\, d`ndu-mi s\ beau, `n joac\, `ntocmai ca o vr\jitoare, din
dulcea otrav\!
St\team a[a, discut`nd [i b`nd [ampanie. Ne-am plimbat
apoi agale prin saloane ca ni[te descoperitori m`na]i de dorul
aventurii, puneam ochii pe c`te o pereche [i tr\geam cu urechea
cum se jucau de-a dragostea. Ea mi-a ar\tat femei cu care mi-a
cerut s\ dansez, d`ndu-mi sfaturi cu privire la me[te[ugurile
seduc]iei ce trebuiau aplicate la una [i la alta. Ne-am jucat de-a
rivalii, alerg`nd un timp dup\ aceea[i femeie, dans`nd am`ndoi
cu ea, cu schimbul, c\ut`nd am`ndoi s\ o cucerim. {i totu[i,
toate acestea erau doar un joc al m\[tilor, era un joc al nostru,
care ne apropia pe noi doi, tot mai str`ns, f\c`nd s\ ne aprindem
unul pentru cel\lalt. Totul era un basm, totul se `mbog\]ise cu
o nou\ dimensiune, c`[tigase o semnifica]ie mai profund\, toate
erau joc [i simbol. Am v\zut o femeie t`n\r\, foarte frumoas\,
care p\rea c\ sufer\ [i c\ e nemul]umit\, Hermann dans\ cu ea,
o f\cu s\ se deschid\ ca o floare, disp\ru cu ea `ntr-un chio[c
unde se servea [ampanie [i `mi povesti dup\ aceea c\ o cucerise
pe femeia aceea nu ca b\rbat, ci ca femeie, cu farmecele de pe
Lesbos. Pentru mine `ns\, cl\direa r\sun\toare, plin\ de saloane
Lupul de step\ 169
 `n care se dansa tumultuos, mul]imea ame]it\ a m\[tilor se trans-
forma `ncetul cu `ncetul `ntr-un paradis nebunesc, fiecare floare
`[i trimitea farmecul parfumului ei, atingeam `n joac\ fruct dup\
fruct cu degete curioase [i cercet\toare, [erpi m\ priveau
seduc\tor din umbra verde a chio[curilor, c`te o floare de lotus
ap\rea fantomatic deasupra mla[tinii negre, p\s\ri fermecate m\
atr\geau printre tufe [i ramuri, iar toate acestea m\ apropiau de
]elul r`vnit, toate m\ cople[eau cu dorul mereu `nnoit de femeia
unic\. O dat\ am dansat cu o fat\ necunoscut\, m\ aprinsesem
[i `i f\ceam curte, am luat-o cu mine `n v`rtejul acela ame]itor,
plutind `n ireal, iar ea mi-a zis dintr-odat\, r`z`nd:
– E[ti de nerecunoscut. Asear\ erai at`t de prost [i de fad.
{i am recunoscut-o pe cea care acum c`teva ore `mi spusese
c\ s`nt un „urs moroc\nos [i b\tr`n“. Credea c\ acum s`nt al ei,
dar la dansul urm\tor o alta m\ f\cea s\ m\ `ncing. Am dansat
f\r\ `ntrerupere dou\ ore sau mai mult, toate dansurile, chiar [i
pe cele pe care nu le `nv\]asem niciodat\. ~n preajma mea ap\rea
mereu Hermann, t`n\rul z`mbitor, `mi f\cea semne cu capul,
pentru ca apoi s\ dispar\ `n v`nzoleal\.
La balul din noaptea aceasta am avut parte de un sentiment
pe care nu-l cunoscusem timp de cincizeci de ani, cu toate c\
orice feti[can\ sau orice student `l cunoa[te: am tr\it senti-
mentul unei s\rb\tori, be]ia unei colectivit\]i care se distreaz\,
taina individului pierdut `n mul]ime, acea unio mystica a bucu-
riei. Auzisem deseori vorbindu-se despre toate acestea, orice
slujnic\ le cuno[tea, deseori am observat cum ochii celui care
povestea `ncepeau s\ str\luceasc\ [i z`mbisem, g`ndindu-m\ la
aceste lucruri, c`nd cu un aer de superioritate, c`nd cu invidie.
De sute de ori `n via]\ v\zusem cum r\s\rea o lumin\ `n ochii
celui ad`ncit `n extaz, ai celui m`ntuit de el `nsu[i, cum se
cufunda cu un z`mbet parc\ r\t\cit cel care se pierdea `n be]ia
comunit\]ii, v\zusem toate astea, `n variante nobile sau ordi-
nare, at`t la recru]ii [i marinarii be]i, c`t [i la marii arti[ti, mai
ales entuziasmul unor reprezenta]ii festive, dar nu mai pu]in [i
la tinerii solda]i care porneau la r\zboi, iar `n ultima vreme
170 H E R M A N N H E S S E
admirasem, `ndr\gisem, ironizasem [i invidiasem str\lucirea [i
z`mbetul fericitului c\zut `n extaz, al prietenului meu Pablo,
c`nd se `nclina fericit, `mb\tat de muzic\, deasupra saxofonului
s\u, `n orchestr\, sau c`nd privea `nc`ntat [i extaziat la dirijor, la
baterist sau la cel care c`nta la banjo. De un asemenea z`mbet,
de o str\lucire at`t de copil\reasc\, `mi spusesem eu uneori, nu
s`nt capabili dec`t oamenii foarte tineri sau popoarele care nu-[i
permiteau o at`t de pronun]at\ profilare [i diferen]iere a indi-
vizilor. Ast\zi `ns\, `n noaptea aceasta binecuv`ntat\, chiar [i
eu, lupul de step\ Harry, radiam z`mbind astfel, eu `nsumi
pluteam `n bra]ele acestei fericiri profunde, copil\re[ti, feerice,
eu `nsumi sorbeam din visul [i be]ia dulce a contopirii cu ceilal]i,
a muzicii, ritmului, vinului [i poftei trupe[ti pe care unii stu-
den]i le ridicau `n sl\vi c`nd relatau despre balurile la care parti-
cipaser\, iar eu `i ascultasem at`t de des, odinioar\, cu ironie [i
cu o superioritate deplorabil\. Eu nu mai eram eu `nsumi, per-
sonalitatea mea se dizolvase `n be]ia acelei s\rb\tori precum
sarea `n ap\. Dansam c`nd cu o femeie, c`nd cu alta, dar nu o
cuprindeam numai pe femeia aceea `n bra]e, nu numai p\rul ei
m\ m`ng`ia, nu sorbeam numai mirosul ei, ci str`ngeam `n bra]e
toate femeile care, ca [i mine, pluteau `n acela[i salon, `n ritmul
aceluia[i dans, al aceleia[i muzici, femei ale c\ror chipuri str\-
lucitoare se perindau prin fa]a mea ca ni[te flori mari, mira-
culoase, toate erau ale mele, eu `nsumi eram al tuturor, to]i ne
`mp\rt\[eam unii din al]ii. Nu erau exclu[i nici b\rba]ii, m\
descopeream [i `n ei, nici ei nu-mi erau str\ini, z`mbetul lor era
[i al meu, la st\ruin]ele lor amoroase luam parte [i eu, iar la ale
mele, [i ei.
~n iarna aceea, un nou dans cucerise lumea, un foxtrot care
se numea Yearning. Acest Yearning a fost c`ntat de multe ori,
f\r\ `ntrerupere, era solicitat mereu, eram poseda]i de el, ne
ame]ise, to]i `ng`nam melodia lui. Am dansat f\r\ s\ m\ opresc,
cu orice femeie care `nt`mpl\tor mi se ivea `n cale, cu fete abia
ie[ite din adolescen]\, cu femei tinere [i `nfloritoare, cu unele
aflate `n deplin\ [i v\ratic\ maturitate, cu altele care se ofileau
Lupul de step\ 171
 melancolice: toate m\ `nc`ntau, `mi d\deau prilejul s\ r`d, m\
f\ceau s\ str\lucesc de fericire. Iar c`nd Pablo a observat c`t de
radios eram eu, cel pe care `ntotdeauna `l considerase un s\rman
am\r`t, demn de toat\ mila, m-a str\fulgerat cu ochii, s-a ridicat
entuziasmat de pe scaunul din orchestr\, a suflat mai puternic
`n cornul s\u, s-a suit pe scaun, sufl`nd de acolo, de sus, cu
obrajii umfla]i, leg\n`ndu-se s\lbatic [i fericit `mpreun\ cu
instrumentul s\u `n ritmul acelui Yearning, iar eu [i partenera
mea `i trimiteam bezele `n zbor, c`nt`nd [i noi cu glas tare. Ah,
`mi spuneam din c`nd `n c`nd, poate s\ mi se `nt`mple orice, c\ci
am fost [i eu o dat\ fericit, radios, eliberat de mine `nsumi, am
fost fratele lui Pablo, am fost [i eu copil.
Pierdusem no]iunea timpului, nu [tiu c`te ore sau c`te clipe a
durat fericirea acestei be]ii. {i nici nu am observat c\ pe m\sur\
ce se `nfl\c\rau mai mult, petrec\re]ii se retr\geau `ntre ei,
ocup`nd un spa]iu din ce `n ce mai mic. Cei mai mul]i plecaser\
deja, pe coridoare se f\cuse lini[te [i multe lumini fuseser\ stinse,
pe scara principal\ pierise orice anima]ie, `n saloanele de sus
orchestrele amu]eau una dup\ alta, p\r\sind balul; numai `n
salonul principal [i `n iadul de la subsol pestri]a be]ie a petre-
cerii se mai desf\[ura `nc\, `ncing`ndu-se f\r\ `ntrerupere. Cum
nu puteam dansa cu Hermina, cea cu chip de adolescent, ne `n-
t`lneam [i ne salutam mereu numai pe fug\, `n pauzele dintre
dansuri, pe urm\ ea a disp\rut de tot nu numai din ochii, ci [i
din g`ndurile mele. Nu mai aveam nici un fel de g`nduri. Plu-
team absorbit de v\lm\[eala [i be]ia dansului, `mpresurat de par-
fumuri, sunete, oftaturi, cuvinte, `nt`mpinat [i `nc\lzit de priviri
str\ine, `nconjurat de chipurile, buzele, obrajii, bra]ele, s`nii [i
genunchii unor fiin]e str\ine, ritmul muzicii m\ m`na ca un val
`ncolo [i `ncoace.
Atunci am z\rit dintr-odat\, de[tept`ndu-m\ parc\ o clip\,
printre invita]ii care mai umpleau p`n\ la refuz unul dintre
salona[e, ultimul `n care mai r\suna muzica – atunci am z\rit
dintr-odat\, o Pierrette, `mbr\cat\ `n negru, cu chipul sulemenit
`n alb, era o fat\ frumoas\ [i fraged\, singura care `[i p\strase
172 H E R M A N N H E S S E
masca pe chip, apari]ia era `nc`nt\toare, nu o mai v\zusem `n
noaptea aceea. ~n vreme ce to]i ceilal]i ar\tau istovi]i de nesomn,
av`nd chipurile `nro[ite, `nfierb`ntate, costumele bo]ite, gule-
rele [i jabourile ofilite, Pierrette cea `mbr\cat\ `n negru era proas-
p\t\ [i nou-nou]\ cu chipul ei alb ascuns sub masc\ [i costumul
f\r\ o cut\ m\car, jaboul neatins, man[etele de dantel\ imaculate
[i p\rul proasp\t coafat. M\ atr\gea ceva spre ea, am cuprins-o
`n bra]e [i am antrenat-o la dans, jaboul ei parfumat `mi g`dila
b\rbia, p\rul ei `mi m`ng`ia obrazul, trupul ei t`n\r, cu carnea
tare se ml\dia dup\ mi[c\rile mele mai delicat [i mai intim dec`t
o f\cuse orice alt\ partener\ a mea din noaptea aceasta, mi se
d\ruia [i mi se refuza, poruncindu-mi [i ispitindu-m\ mereu la
noi atingeri. {i, dintr-odat\, `n clipa `n care, dans`nd, m-am
aplecat s\-i caut gura, pe buzele ei se ivi un z`mbet de supe-
rioritate [i de veche familiaritate, am recunoscut b\rbia aceea
voluntar\, am recunoscut fericit umerii, coatele, m`inile. Era
Hermina, nu mai era Hermann, `[i schimbase ve[mintele, se
`mprosp\tase, se parfumase [i se pudrase discret. Buzele, arz`nde,
ni s-au `nt`lnit, pre] de o clip\ trupul ei s-a lipit tot de mine,
p`n\ jos, `n dreptul genunchilor, vibr`nd de dorin]\ [i d\ruire,
apoi [i-a retras gura, dans`nd re]inut\ [i distant\. C`nd muzica
`ncet\, ne-am oprit `mbr\]i[a]i, toate celelalte perechi din jurul
nostru b\teau, `ncinse, din palme, din picioare, urlau, incit`nd
orchestra epuizat\ s\ mai c`nte o dat\ Yearning. {i iat\ c\, brusc,
am b\gat de seam\ cu to]ii c\ se f\cuse diminea]\, am z\rit
lumina palid\ dind\r\tul draperiilor, am sim]it c\ toat\
petrecerea se apropia de sf`r[it, am ghicit deja oboseala ce avea
s\ ne cotropeasc\ [i ne-am av`ntat din nou, orbe[te, r`z`nd
dezn\d\jdui]i, `n v`rtejul dansului, al muzicii, al salbei de
lumini, c\lcam zgomoto[i `n ritmul acela, pereche l`ng\
pereche, sim]ind ferici]i, `nc\ o dat\, cum marele val `[i sp\rgea
creasta spumoas\ deasupra noastr\. ~n timpul acestui dans,
Hermina `[i abandonase superioritatea, ironia [i r\ceala – [tia c\
nu trebuia s\ mai fac\ nici un efort pentru ca s\ m\ `ndr\gostesc
de ea. Eram al ei. {i ea mi se d\ruia `n dans, `n priviri, `n s\rut,
Lupul de step\ 173
 `n z`mbet. Toate femeile acestei nop]i febrile, toate femeile cu
care dansasem, toate pe care le `nfl\c\rasem, toate care m\ `nfl\-
c\raser\ pe mine, toate pe care le curtasem, toate de care m\
lipisem, cuprins de dorin]\, toate dup\ care privisem jinduind
de dragoste, toate se contopiser\ `ntr-una singur\, `n aceea care
acum se afla, ca o floare, `n bra]ele mele.
Dansul acesta nup]ial s-a prelungit mult\ vreme. De dou\
sau trei ori muzica d\du semne de oboseal\, sufl\torii [i-au pus
instrumentele deoparte, pianistul s-a ridicat, primul violonist
[i-a scuturat capul `n semn c\ este epuizat, dar de fiecare dat\
v`ltoarea invita]ilor care mai r\m\seser\ [i care `i conjurau s\
c`nte reu[ea s\-i incite din nou, a[a c\ ei ne c`ntau iar\[i, ne c`n-
tau mai repede, ne c`ntau mai s\lbatic. Apoi, pe c`nd noi ne
`mbr\]i[am `n continuare, respir`nd cu greu dup\ ultimul dans
p\tima[, capacul pianului s-a `nchis cu zgomot, bra]ele noastre
au c\zut obosite, `ntocmai ca acelea ale sufl\torilor [i vio-
loni[tilor, flautistul [i-a v`r`t flautul `n toc, u[ile au fost des-
chise, iar un curent de aer rece p\trunse `n\untru, apoi au
ap\rut servitorii aduc`nd paltoanele [i chelnerul de la bar stinse
lumina. Invita]ii au `nceput s\ se `mpr\[tie ca ni[te stafii,
`nsp\im`nt\tori la vedere, cei care tocmai dansaser\ `ncin[i p`n\
la incandescen]\ `[i `mbr\cau `nfrigura]i paltoanele, ridic`nd
gulerele. Hermina st\tea palid\, dar z`mbitoare. {i-a ridicat
alene bra]ele, d`ndu-[i p\rul peste cap, subsuoara ei str\lucea `n
lumin\, o umbr\ sub]ire, infinit de delicat\ `i c\dea de acolo
p`n\ pe s`nul acoperit, iar linia aceea de umbr\ infim\, tremur\-
toare, p\rea s\ con]in\ `ntr-`nsa tot farmecul ei, toate jocurile [i
promisiunile frumosului ei trup, concentrate ca `ntr-un sur`s.
St\team privind unul la cel\lalt, r\m\sesem ultimii `n salon,
ultimii `n toat\ cl\direa. Undeva, jos, am auzit cum se `nchidea
o poart\, cum se sp\rgea un pahar, c`teva chicote se pierdur\
amestecate `n larma nepl\cut\, gr\bit\ a automobilelor care se
puneau `n mi[care. Undeva, dintr-o dep\rtare [i o `n\l]ime
imposibil de precizat, am auzit r\sun`nd ni[te hohote de r`s,
ni[te hohote neobi[nuit de limpezi [i de vesele, dar totodat\
174 H E R M A N N H E S S E
`nfrico[\toare [i str\ine, un r`s de cristal [i de ghea]\, clar [i
radios, `ns\ rece [i ne`ndur\tor. De unde cuno[team eu timbrul
acestor hohote stranii? N-am putut s\-mi dau seama.
St\team am`ndoi privind unul la cel\lalt. Pre] de o clip\
m-am trezit, m-am limpezit, sim]ind cum `n spinare mi se adu-
nase parc\ [i m\ strivea o imens\ oboseal\, sim]eam cum ve[min-
tele-mi `mbibate de sudoare at`rnau pe mine dezgust\tor de
umede [i c\ldu]e, am v\zut cum m`inile `mi ie[eau `nro[ite, cu
vinele umflate, de sub man[etele bo]ite [i p\tate de transpira]ie.
Dar mi-am revenit repede, c\ci privirea Herminei [tergea totul.
Privirea ei, din care aveam impresia c\ se uit\ la mine propriul
meu suflet, f\cea s\ se pr\bu[easc\ orice realitate, chiar [i rea-
litatea sim]urilor mele care o doreau. Priveam fermeca]i unul la
cel\lalt, fermecat se uita la mine micul [i s\rmanul meu suflet.
– E[ti preg\tit? m-a `ntrebat Hermina, iar z`mbetul `i disp\ru,
la fel cum disp\ru [i umbra de pe s`nul ei. R`setele acelea str\ine
r\sunau tot mai `ncet, departe, sus, `n spa]ii necunoscute.
Am dat afirmativ din cap. O da, eram preg\tit.
~n u[\ ap\ru Pablo muzicantul, cuprinz`ndu-ne `n lumina
vesel\ a ochilor lui care, de fapt, erau ochii unui animal, numai
c\ `n timp ce ochii animalelor s`nt plini, `ntotdeauna, de serio-
zitate, ai lui r`deau `n permanen]\ [i tocmai r`sul ascuns `n ei `i
f\cea s\ fie ochi de om. Flutur\ o m`n\ spre noi, cu `ntreaga lui
cordialitate [i amabilitate. Purta o jachet\ de cas\ din m\tase viu
colorat\, deasupra reverelor ei ro[ii se vedeau gulerul bo]it al
c\m\[ii [i chipul lui palid, extenuat, straniu de ofilit [i de fad,
dar str\lucirea ochilor lui negri te f\cea s\ ui]i totul. Ochii lui
[tergeau [i ei realitatea, [i ei te puteau fermeca.
I-am urmat `ndemnul [i, la u[\, mi-a spus `ncet:
– Frate Harry, te invit la o mic\ reprezenta]ie. Intrarea e
numai pentru nebuni, te cost\ min]ile. E[ti preg\tit?
Am confirmat din nou, d`nd din cap.
Ce om simpatic! Ne-a luat de bra] cu tandre]e, grijuliu,
Hermina `n dreapta, eu `n st`nga lui, conduc`ndu-ne sus, pe o
scar\, p`n\ am ajuns `ntr-o camer\ mic\, rotund\, `n care, de
Lupul de step\ 175
 sus, c\dea o lumin\ alb\strie, era o `nc\pere aproape goal\,
`n\untru nu se afla nimic altceva dec`t o m\su]\ rotund\ [i trei
fotolii `n care ne-am a[ezat.
Unde ne aflam? Dormeam? Eram acas\? C\l\toream cu auto-
mobilul? Nu, m\ g\seam `ntr-un spa]iu rotund, sc\ldat `ntr-o
lumin\ albastr\, `ntr-o atmosfer\ rarefiat\, `ntr-o sfer\ a rea-
lit\]ii ce devenise extrem de permeabil\. Oare de ce era at`t de
palid\ Hermina? De ce vorbea Pablo at`t de mult? Poate c\ eu
eram cel care `l f\cea s\ vorbeasc\, cel care vorbea dintr-`nsul?
Oare nu m\ privea [i din ochii lui doar propriul meu suflet,
pas\rea aceea pierdut\, `nfrico[at\, `ntocmai ca din ochii cenu[ii
ai Herminei?
Prietenul nostru Pablo ne privea [i ne vorbea cu toat\ ama-
bilitatea blajin\ [i `ntru c`tva ceremonioas\, vorbea mult despre
c`te [i mai c`te. El, cel pe care nu-l auzisem niciodat\ vorbind
coerent, pe care nu-l interesau nici un fel de dezbateri sau de
formul\ri, p`n\ `ntr-at`t `nc`t nu crezusem c\ e `n stare s\ g`n-
deasc\, tocmai el vorbea acum, gl\suia cursiv [i impecabil, cu
vocea lui bl`nd\, cald\.
– Prieteni, v-am invitat la o reprezenta]ie pe care Harry [i-o
dore[te de mult\ vreme, pe care de mult\ vreme o viseaz\. S-a
f\cut cam t`rziu [i probabil c\ to]i s`ntem cam obosi]i. Haide]i,
deci, s\ ne odihnim pu]in aici [i s\ ne refacem puterile.
Dintr-o ni[\ aflat\ `n perete a luat trei p\h\rele, o sticlu]\
nostim\ [i o cutiu]\ exotic\ f\cut\ din lemni[oare colorate, a
umplut paharele, turn`nd din sticlu]\, a luat din cutie trei ]ig\ri
sub]iri, lungi, galbene, apoi a scos din jacheta lui de m\tase o
brichet\ [i ne-a oferit foc. Tol\ni]i `n fotolii, fumam to]i trei pe
`ndelete, fumul era dens ca de t\m`ie, tr\geam pe `ndelete c`te o
`nghi]itur\ din b\utura dulce-acri[oar\ cu un gust uimitor de
necunoscut, str\in, iar efectul ei a fost `ntr-adev\r reconfortant,
`mbucur\tor, ca [i cum ne-am fi umplut cu un gaz care ne f\cea
s\ ne pierdem greutatea. Am stat astfel fum`nd, tr\g`nd `ncet
din ]igar\, ne odihneam, apoi mai sorbeam c`te pu]in din pahare,
176 H E R M A N N H E S S E
sim]ind c\ devenim u[ori [i veseli. Iar `n tot acest timp, Pablo
spusese `n surdin\, cu vocea lui cald\:
– M\ bucur, drag\ Harry, c\ ast\zi e[ti musafirul meu. Te-ai
s\turat adesea de via]\, vr`nd s\ pleci de aici, nu-i a[a? Ceea ce
dore[ti dumneata este s\ p\r\se[ti timpul acesta, lumea aceasta,
realitatea aceasta [i s\ p\trunzi `ntr-o alta, care s\ ]i se potri-
veasc\ mai bine, `ntr-o lume atemporal\. F\-o, drag\ prietene,
te invit chiar s-o faci. {tii, desigur, unde se afl\ ascuns\ cealalt\
lume, [tii c\ de fapt cau]i lumea propriului dumitale suflet.
Numai `n propriul dumitale interior tr\ie[te cealalt\ realitate la
care r`vne[ti. Eu nu pot s\-]i ofer ceva ce nu exist\ deja `n
dumneata, nu pot s\-]i deschid o alt\ galerie de imagini dec`t pe
aceea a sufletului dumitale. Nu pot s\-]i ofer nimic, poate doar
un prilej, un imbold, o cheie. Eu nu te ajut dec`t pentru ca
propria lume s\ devin\ vizibil\ [i at`ta tot.
V`r` din nou m`na `n buzunarul jachetei lui viu colorate [i
scoase o mic\ oglind\ rotund\.
– Prive[te: iat\ cum te-ai v\zut pe dumneata `nsu]i p`n\ acum!
}inea oglinjoara dinaintea ochilor mei (mi-am amintit de un
vers din copil\rie: „Oglinjoar\, oglinjoar\ `n m`nu]\“) [i am
v\zut, pu]in cam nebuloas\ [i dezl`nat\, o imagine tulbur\toare,
plin\ de mi[care, plin\ de o activitate febril\ [i de fierbere: eram
eu, Harry Haller, [i, `n interiorul acestui Harry, se afla lupul
de step\, un lup timid, frumos, care privea `ns\ dezorientat [i
`nfrico[at, ochii `i luceau c`nd cu r\utate, c`nd cu triste]e, iar
chipul acesta de lup curgea, mi[c`ndu-se neostoit, prin Harry,
asemeni unui afluent care, prin culoarea lui diferit\, tulbur\
[i fr\m`nt\ un fluviu, purt`nd `mpreun\ o lupt\ dureroas\,
mu[c`nd unul din cel\lalt, sub semnul dorului nepotolit de a
c\p\ta o `nf\]isare anume. Lupul acela fluid, cu chipul conturat
numai pe jum\tate, m\ privea trist, trist de tot, cu ni[te ochi
frumo[i, timizi.
– A[a te-ai v\zut pe dumneata `nsu]i, a mai spus o dat\ Pablo
`ncet, v`r`nd oglinda la loc, `n buzunar.
Lupul de step\ 177
 Am `nchis ochii recunosc\tor [i am mai b\ut din elixi-
rul acela.
– Gata, ne-am odihnit, spuse Pablo, ne-am ref\cut puterile [i
am p\l\vr\git ni]el. Dac\ sim]i]i c\ nu mai s`nte]i obosi]i, v\ voi
ar\ta acum stereoscopul meu [i v\ voi introduce `n micul meu
teatru. S`nte]i de acord?
Ne-am ridicat, Pablo p\[ea z`mbitor `naintea noastr\, des-
chise o u[\, trase la o parte o cortin\ [i iat\-ne ajun[i `n cori-
dorul rotund, de forma unei potcoave, al unui teatru, ne g\seam
exact la mijloc, iar de ambele p\r]i ale coridorului arcuit se aflau
incredibil de multe u[i `nguste ce duceau spre loje.
– Iat\, acesta este teatrul nostru, ne-a explicat Pablo, un teatru
amuzant, sper c\ ve]i g\si suficiente lucruri de care s\ r`de]i.
{i r`se el `nsu[i cu glas tare, sco]`nd numai c`teva sunete care
`ns\ m-au `nfiorat din cre[tet p`n\ `n t\lpi, c\ci recuno[team
r`sul acela limpede [i bizar, pe care `l auzisem mai `nainte
venind de undeva, din `nalt.
– Teatrul meu are u[i pentru c`te loje dori]i, zece sau o sut\,
sau o mie, iar `nd\r\tul fiec\rei u[i v\ a[teapt\ exact ceea ce
c\uta]i. O galerie minunat\ de imagini, iubite prietene, dar nu
]i-ar folosi la nimic dac\ ai trece prin ea a[a cum e[ti. Ai fi
incomodat [i orbit de ceea ce obi[nuie[ti a numi propria perso-
nalitate. Ai ghicit de mult, f\r\ `ndoial\, c\ `nvingerea timpului,
m`ntuirea de realitate sau indiferent cum vrei s\ nume[ti acest
dor nu `nseamn\ altceva dec`t n\zuin]a de a sc\pa de a[a-zisa
dumitale personalitate, de `nchisoarea `n care zaci. {i dac\ ai
intra `n teatrul acesta a[a cum e[ti, atunci ai vedea totul cu ochii
lui Harry, ai vedea totul prin lentilele lupului de step\. De aceea
e[ti rugat s\ te descotorose[ti de aceste lentile, s\ ai amabilitatea
de a preda mult stimata dumitale personalitate la garderob\,
unde `]i st\ la dispozi]ie oric`nd o vei dori din nou. Pl\cuta
sear\ de dans pe care ai petrecut-o, tratatul despre lupul de
step\, `n fine, stimulentul pe care tocmai l-am savurat ar trebui
s\ te fi preg\tit suficient. Dumitale, Harry, `]i va sta la dispo-
zi]ie, dup\ ce `]i vei dezbr\ca stimabila personalitate, partea
178 H E R M A N N H E S S E
st`ng\ a teatrului, ]ie, Hermina, cea din dreapta, iar `n\untru
v\ pute]i `nt`lni iar\[i, dup\ cum ve]i dori. Hermina, te rog s\
te duci p`n\ una-alta dup\ cortin\, vreau s\-l ini]iez mai `nt`i
pe Harry.
Hermina disp\ru `n dreapta, trec`nd prin fa]a unei oglinzi
imense care acoperea peretele din spate, de la podea p`n\
la arcad\.
– A[a, Harry, acum vino [i `ncearc\ s\ fii bine dispus. C\ci
scopul `ntregii reprezenta]ii este tocmai acela de a te `nveseli,
de a te `nv\]a s\ r`zi – sper c\ vei face `n a[a fel, `nc`t s\-mi u[u-
rezi sarcina. Doar te sim]i bine, nu-i a[a? Da? Nu ]i-e cumva
fric\? Atunci e bine, foarte bine. Vei p\[i f\r\ team\ [i cu
sincer\ bucurie `n lumea noastr\, a aparen]elor, `n care, con-
form obiceiului, `]i vei face intrarea printr-un mic simulacru
de sinucidere.
A scos din nou oglinjoara lui din buzunar, ]in`ndu-mi-o
dinaintea ochilor. Harry cel confuz, nebulos [i invadat de
f\ptura lupului ce lupta s\ capete contur, m\ privea din nou,
imaginea `mi era bine cunoscut\ [i realmente antipatic\, iar
nimicirea ei nu-mi producea nici o str`ngere de inim\.
– Vei [terge din oglind\ aceast\ imagine, de care, de acum
`ncolo, te po]i lipsi, drag\ prietene, [i nu e nevoie de mai mult.
Va fi suficient s\ prive[ti la aceast\ imagine [i, atunci c`nd
dispozi]ia dumitale o va permite, s\ r`zi din toat\ inima, sincer.
Te afli aici `ntr-o [coal\ a umorului, va trebui s\ `nve]i cum se
r`de. Ei, iar orice umor de calitate `ncepe prin aceea c\ nu-]i mai
iei `n serios propria persoan\.
M-am uitat fix `n oglinjoar\, `n oglinjoara din m`n\, `n care
lupul Harry `[i tr\ia zbaterea. Pre] de o clip\ am sim]it cum
ceva se zbate `n mine, `n str\fundul meu, `ncet, dar dureros, un
fel de amintire, un fel de dor de cas\, un fel de remu[care. Pe
urm\, nelini[tea aceasta u[oar\ a f\cut loc unui alt sentiment,
comparabil cu senza]ia pe care o ai atunci c`nd, din maxilarul
anesteziat cu cocain\ ]i-a fost extras un dinte bolnav, e un
sim]\m`nt de u[urare, de piatr\ luat\ de pe inim\, dar totodat\
Lupul de step\ 179
 de uimire pentru c\ nu te-a durut chiar at`t de tare. Acestui
sentiment i s-a mai ad\ugat [i prospe]imea unei bune dispozi]ii
[i cheful de a r`de, nu le-am putut rezista, a[a `nc`t am izbucnit
`ntr-un hohot de r`s m`ntuitor. Imaginea tulbure din oglind\
p`lp`i [i se stinse, suprafa]a mic\, rotund\ a oglinzii fusese parc\
ars\ dintr-odat\, devenind cenu[ie, estompat\ [i opac\. R`z`nd,
Pablo arunc\ ciobul, iar acesta se rostogoli pe podeaua infi-
nitului coridor [i disp\ru.
– Ai r`s bine, Harry, a exclamat Pablo, vei putea `nv\]a s\
r`zi `ntocmai ca nemuritorii. Iat\, acum l-ai omor`t cu adev\rat
pe lupul de step\. Cu nici un brici nu po]i face a[a ceva. Bag\ de
seam\, lupul trebuie s\ r\m`n\ mort! Imediat vei putea p\r\si
realitatea stupid\. Cu prima ocazie vom ciocni un pahar [i ne
vom s\ruta, dragul meu, niciodat\ nu mi-ai pl\cut at`t de mult
ca ast\zi. {i, dac\ va fi s\ mai pui pre] pe astfel de nimicuri,
atunci vom putea filozofa [i discuta `mpreun\ c`t vei voi `n
leg\tur\ cu muzica, [i Mozart, [i Gluck, [i Platon, [i Goethe. ~n
acest moment vei pricepe de ce lucrul acesta nu a fost posibil
p`n\ acum. – S\ sper\m c\ ai reu[it s\ scapi de lupul de step\
pentru toat\ ziua de azi. C\ci sinuciderea ta, fire[te, nu este
definitiv\; ne afl\m aici `ntr-un teatru magic, `n care nu exist\
realitate, ci doar imagini. Alege-]i imagini frumoase [i vesele [i
demonstreaz\ c\ `ntr-adev\r nu mai e[ti `ndr\gostit de dubioasa
ta personalitate! Dar dac\ vei dori totu[i s-o recape]i, n-ai dec`t
s\ prive[ti din nou `n oglinda pe care ]i-o voi ar\ta eu acum. C\
doar cuno[ti vorba aceea `n]eleapt\: mai bine o oglinjoar\ `n
m`n\, dec`t dou\ pe perete. Ha, ha! ({i r`se din nou, la fel de
frumos [i de cutremur\tor.) – A[a, iar acum nu mai avem de
s\v`r[it dec`t un ceremonial foarte simplu [i hazliu. Dup\ ce ai
aruncat lentilele personalit\]ii tale, hai, vino [i prive[te `ntr-o
oglind\ adev\rat\! Ai s\ te amuzi.
R`z`nd [i f\c`nd tot felul de dr\g\l\[enii nostime m-a r\sucit,
a[a `nc`t m\ aflam acum `n fa]a unei oglinzi uria[e at`rnate pe
un perete. Acolo m-am v\zut pe mine `nsumi.
180 H E R M A N N H E S S E
L-am v\zut, pentru o frac]iune de secund\, pe acel Harry pe
care `l cuno[team, `ns\ pe chipul lui se citea o neobi[nuit\ bun\
dispozi]ie, era senin, sur`z\tor. Dar abia ce l-am recunoscut c\
s-a [i destr\mat, din el s-a desprins o a doua figur\, o a treia, o a
zecea, o a dou\zecea [i toat\ oglinda aceea imens\ se umplu cu
tot felul de Harry sau cu buc\]i de Harry, cu nenum\ra]i
Harry, `nc`t abia dac\-i puteam privi [i recunoa[te pe fiecare
dintre ei `n cele c`teva frac]iuni de secund\. Unii dintre ace[ti
numero[i Harry erau de aceea[i v`rst\ cu mine, unii mai `n
v`rst\, unii foarte b\tr`ni, al]ii foarte tineri, adolescen]i, b\ie]i
de [coal\, [trengari, copii. Ace[ti Harry de cincizeci de ani sau
de dou\zeci alergau [i s\reau haotic, Harry de treizeci de ani,
Harry de cinci ani, serio[i [i veseli, demni [i caraghio[i, bine
`mbr\ca]i [i zdren]\ro[i, ba unii chiar complet goi, f\r\ p\r sau
cu c`rlion]i lungi, [i to]i ace[tia eram eu [i pe fiecare dintre ei
`l vedeam, `l recuno[team `n fulgerul unei clipe, dup\ care
disp\rea la fel de repede, aluneca `n toate direc]iile descom-
pun`ndu-se, spre st`nga, spre dreapta, `nspre ad`ncul oglinzii sau
urc`nd spre suprafa]a acesteia. Unul dintre ei, un tip t`n\r,
elegant, se arunc\ la pieptul lui Pablo `mbr\]i[`ndu-l [i fugind
apoi `mpreun\ cu el. Iar un altul, care mi-a pl\cut `n mod
deosebit, un t`n\r dr\gu], `nc`nt\tor, de [aisprezece sau [apte-
sprezece ani, intr\ `n goan\, ca o furtun\, pe coridor [i citi cu
nesa] inscrip]iile de pe toate u[ile, eu p\[eam `n urma lui, iar el
se opri dinaintea unei u[i pe care reu[ii s\ citesc:
TOATE FE}ELE S~NT ALE TALE!
INTRODUCE}I O MONED| DE O MARC|
T`n\rul dr\gu] `[i lu\ av`nt, f\cu un salt [i, arunc`ndu-se cu
capul `nainte `n orificiul unde trebuia introdus\ moneda,
disp\ru `nd\r\tul acelei u[i.
Disp\ruse [i Pablo, se p\rea c\ disp\ruse [i oglinda [i, odat\
cu ea, toate acele nenum\rate figuri ale lui Harry. Mi-am dat
seama c\ fusesem l\sat `n voia mea [i a teatrului, a[a c\ am
Lupul de step\ 181
 p\[it curios din u[\ `n u[\, citind pe fiecare o inscrip]ie, o ispit\,
o promisiune.
Inscrip]ia
HAI CU TO}I LA V~N|TOARE!
MARE V~N|TOARE DE AUTOMOBILE
m\ ispiti, a[a c\ am deschis u[a `ngust\ [i am intrat.
M-am trezit `n mijlocul unei lumi zgomotoase [i febrile.
Pe str\zi goneau automobilele, unele erau blindate, v`n`nd pie-
toni, f\c`ndu-i terci pe pavaj, strivindu-i de zidurile caselor.
Am `n]eles pe loc: era vorba de lupta dintre oameni [i ma[ini,
o lupt\ de mult preg\tit\, de mult a[teptat\, la fel de mult te-
mut\ [i care izbucnise, `n fine, acum. Pretutindeni `n jur z\ceau
mor]i [i sf`rteca]i, pretutindeni z\ceau de asemenea automobile
zdrobite, `ndoite, pe jum\tate arse, iar deasupra acestui haos
se roteau avioane `n care, de pe numeroase acoperi[uri [i de la
ferestre, se tr\gea cu pu[ti [i mitraliere. Afi[ele stridente, superb
de incitante, de pe toate zidurile, se adresau na]iunii, cu litere
enorme, str\lucind ca ni[te f\clii, chem`nd-o s\ militeze, `n sf`r[it,
pentru cauza oamenilor [i `mpotriva ma[inilor, s\-i zdrobeasc\,
`n sf`r[it, pe bog\ta[ii `mbuiba]i, bine `mbr\ca]i [i parfuma]i,
care storceau untul din oamenii lor cu ajutorul ma[inilor,
precum [i toate automobilele lor mari care tu[eau, b`r`iau sup\-
r\tor [i zb`rn`iau dr\ce[te, s\ dea foc, `n sf`r[it, fabricilor, s\ fac\
pu]in\ ordine [i s\ mai depopuleze p\m`ntul acesta terfelit,
astfel `nc`t s\ creasc\ din nou iarba, `nc`t `n universul betonului
pr\fuit s\ poat\ s\ mai apar\ c`te o urm\ de p\dure, c`mpie,
paji[te, r`u sau mla[tin\. Dimpotriv\, alte afi[e, splendid pictate,
stilizate fastuos `n culori delicate [i mai pu]in copil\re[ti,
dovedind o inteligen]\ deosebit\ [i mult spirit, `i avertizau `n
chip `nduio[\tor pe to]i proprietarii [i pe to]i cei cu mintea
treaz\, atr\g`ndu-le aten]ia asupra iminen]ei haosului [i anar-
hiei, prezentau `ntr-adev\r emo]ionant binefacerile ordinii, ale
muncii, ale propriet\]ii, ale culturii, ale dreptului, ridic`nd `n
182 H E R M A N N H E S S E
slav\ ma[inile ca pe suprema descoperire, de ultim\ or\, a oame-
nilor, cu ajutorul c\rora ace[tia urmau s\ se transforme `n
zeit\]i. Am citit afi[ele g`nditor, cuprins de admira]ie, le-am
citit pe cele ro[ii, ca [i pe cele verzi, elocven]a lor `nfl\c\rat\,
logica lor imperioas\ au avut asupra mea un efect fabulos, aveau
dreptate, m\ uitam pe deplin convins c`nd la unele, c`nd la
celelalte, din p\cate deranjat incontestabil de `mpu[c\turile
dezl\n]uite din jurul meu. Ei, dar lucrul principal era limpede:
era r\zboi, un r\zboi violent, subtil [i deosebit de simpatic, `n
care nu era vorba de `mp\rat, republic\, frontiere, steaguri [i
culori sau de alte asemenea lucruri mai mult decorative [i tea-
trale care, `n fond, nu erau dec`t ni[te tic\lo[ii, ci un r\zboi `n
care to]i acei care sim]eau c\ se sufoc\ [i c\ via]a nu le mai era
pe plac puteau s\-[i exprime nemul]umirea `n mod combativ,
urm\rind distrugerea civiliza]iei de tinichea. Am v\zut cum `n
ochii tuturor str\lucea o poft\ distructiv\, o poft\ de a omor`
at`t de limpede [i de sincer\, `nc`t florile acestea ro[ii, s\lba-
tice, au crescut pe dat\ [i `n mine, [i [i-au desf\cut petalele
c\rnoase, r`z`nd cu aceea[i str\lucire. M-am implicat cu bu-
curie `n lupta aceea.
Dar cel mai frumos episod a fost cel `n care l`ng\ mine [i-a
f\cut apari]ia, f\r\ veste, colegul meu de [coal\ Gustav, de care
de zeci de ani nu mai [tiusem nimic [i care, odinioar\, fusese cel
mai nebunatic, cel mai puternic [i mai `nsetat de via]\ dintre
to]i prietenii de la `nceputul copil\riei mele. Inima mi s-a
`nveselit c`nd am v\zut c\ m\ `nt`mpin\ clipind complice cu
ochii lui alba[tri, lumino[i. Mi-a f\cut un semn, iar eu m-am
`ndreptat bucuros spre el.
– Dumnezeule mare, Gustav, am exclamat eu fericit, ce bine
c\ te mai vede omul! Ce s-a ales din tine?
A r`s enervant, exact a[a cum f\cea pe vremea c`nd eram copii.
– Dobitocule, mai e nevoie s\ ne punem `ntreb\ri [i s\
p\l\vr\gim? M-am f\cut profesor de teologie, iat\ c\ acum o [tii
[i pe asta, dar ast\zi, din fericire, teologia nu-[i mai are nic\ieri
rostul din cauza r\zboiului. Ei, haidem!
Lupul de step\ 183
 Trase `n [oferul unui mic autocamion care tocmai ne ie[ise
`n cale forn\ind, s\ri pe camion cu dexteritatea unei maimu]e,
`l opri ca s\ m\ urc [i eu, apoi am gonit diabolic printr-o ploaie
de gloan]e [i printre ma[ini r\sturnate p`n\ am ie[it din ora[,
departe de ultimul cartier.
– E[ti de partea fabrican]ilor? l-am `ntrebat pe prietenul meu.
– Da’ de unde, asta e o chestie de gust, o s\ ne mai g`ndim
[i-acolo, afar\. De fapt, stai, prefer s\ optez pentru cealalt\ gru-
pare, cu toate c\, `n esen]\, asta n-are nici o importan]\, desigur.
Eu s`nt teolog, iar Luther, `nainta[ul meu, i-a ajutat la vremea lui
pe principi [i pe bog\ta[i `mpotriva ]\ranilor, iat\ un lucru pe
care vrem s\-l dregem pe c`t posibil. Ce ma[in\ proast\, s\
sper\m c\ mai rezist\ `nc\ vreo c`]iva kilometri!
Iute ca v`ntul, odrasla v\zduhului, am gonit p`r`ind [i hodo-
rogind p`n\ ce am ajuns `ntr-un loc lini[tit, cu verdea]\, situat
la multe mile dep\rtare, dup\ ce str\b\tuser\m o c`mpie `ntins\
[i suiser\m, `ncet-`ncet, panta unui masiv muntos. Ne-am oprit
aici, pe [oseaua neted\, lucitoare, care se strecura `ntre un perete
st`ncos abrupt [i un zid scund de protec]ie, [erpuind `ndr\zne]
p`n\ sus, sus, dincolo de un lac albastru, str\lucitor.
– Ce regiune frumoas\, am spus eu.
– Foarte dr\gu]\. Putem s\ o numim [oseaua axelor, pe aici
se vor rupe diverse axe, micu]ule Harry, fii atent!
La marginea drumului se afla un pin imens, iar sus, `n pin,
am v\zut un fel de colib\ construit\ din sc`nduri, un foi[or sau
un post de observa]ie. Gustav r`se tare pe seama mea, clipind
viclean din ochii lui alba[tri, apoi am cobor`t repede din
ma[in\, ne-am c\]\rat pe trunchi [i ne-am ascuns, r\sufl`nd din
greu, `n foi[orul acela care ne pl\cea foarte mult. Acolo am g\sit
pu[ti, pistoale, l\zi cu cartu[e. {i abia reu[isem s\ ne r\corim
pu]in [i s\ ne cuib\rim `n acel foi[or de v`n\toare, c`nd, de la
prima curb\, se auzi claxonul cam r\gu[it [i arogant al unei
ma[ini mari de lux care ]`[nise zb`rn`ind, cu toat\ viteza, pe
neteda [osea montan\. Noi ]ineam deja pu[tile `n m`ini. Era
minunat de pasionant.
184 H E R M A N N H E S S E
– }inte[te-l pe [ofer! mi-a poruncit Gustav repede, ma[ina
solid\ trecea tocmai pe dedesubtul nostru. Am ochit [i am
ap\sat pe tr\gaci, nimerind `n [apca albastr\ a celui de la volan.
B\rbatul se pr\bu[i, ma[ina goni mai departe, se lovi de peretele
de st`nc\, recul\, se lovi greoaie [i furioas\, ca un bondar mare,
gras, de parapet, se d\du peste cap [i se pr\bu[i `n abis, dup\ ce
se mai lovi zgomotos o ultim\ oar\ de parapet.
– L-am terminat! r`se Gustav. Pe urm\torul las\-l `n sea-
ma mea.
{i iat\ c\ a ap\rut `nc\ o ma[in\ `n goan\, trei sau patru
oameni se vedeau st`nd micu]i, pe canapele, de pe capul unei
femei flutura, `ntins\ orizontal, `n aer, o bucat\ de voal al-
bastru deschis [i, de fapt, `mi p\rea r\u, c\ci cine [tie, poate
sub acel voal se ascundea chipul celei mai frumoase dintre
femei. Dumnezeule mare, dac\ tot ne jucam de-a ho]ii, poate
c\ ar fi fost mai bine [i mai frumos s\ fi urmat exemplul ma-
rilor no[tri `nainta[i [i s\ nu `ndrept\m bravura poftei noastre
de a ucide [i `mpotriva femeilor frumoase. Dar Gustav tr\sese
deja. {oferul zv`cni, se pr\bu[i, ma[ina se lovi de st`nca abrupt\,
se ridic\ `n sus, reveni [i se terciui ateriz`nd din nou pe [osea
cu ro]ile `n sus. Am a[teptat, nici o mi[care, oamenii z\ceau
mu]i, prin[i ca `ntr-o capcan\, sub ma[in\. Ma[ina mai hurui
[i mai zorn\i o vreme, `nv`rtindu-[i nostim ro]ile `n aer, pentru
ca apoi, dintr-odat\, s\ explodeze `nfior\tor, fiind cuprins\ de
fl\c\ri orbitoare.
– Un Ford, a zis Gustav. Trebuie s\ cobor`m [i s\ elibe-
r\m [oseaua.
Am cobor`t [i ne-am uitat la mormanul acela cuprins de
fl\c\ri. Arsese foarte repede, noi, `ntre timp, f\cuser\m din
ni[te cr\ci c`]iva pari de ridicat cu care s\ltar\m ma[ina d`nd-o
la o parte [i arunc`nd-o peste marginea [oselei `n abisul `n care
se rostogoli, zdrobind tufele care trosnir\ `nc\ mult\ vreme.
Doi dintre mor]i c\zuser\ c`nd `ntorseser\m ma[ina [i z\ceau
cu hainele `n bun\ parte arse. Sacoul unuia dintre ei r\m\sese
aproape intact, l-am c\utat `n buzunare `n speran]a c\ vom afla
Lupul de step\ 185
 cine fusese omul acela. Am dat peste un portofel din piele, `n
care se g\seau c`teva c\r]i de vizit\. Am luat una [i am citit pe
ea: „Tat twam asi“.
– Foarte nostim, a spus Gustav. Dar `n defintiv n-are nici o
importan]\ cum se numesc oamenii pe care `i omor`m. S`nt [i ei
ni[te s\rmani am\r`]i ca [i noi, numele lor nu `nseamn\ nimic.
Trebuie s\ nimicim lumea asta [i pe noi odat\ cu ea. Dac\ ar
putea fi inundat\ cu totul timp de zece minute, cred c\ asta ar
fi solu]ia cea mai pu]in dureroas\. Ei, dar hai la treab\!
Am aruncat mor]ii acolo unde aruncaser\m [i ma[ina. O alt\
ma[in\ `[i anun]a deja sosirea claxon`nd. Am ]intit-o am`ndoi
de`ndat\, de pe [osea. Se mai `nv`rti nebune[te, ame]it\, pe o
por]iune de [osea, apoi c\zu [i se opri chi]\ind, un b\rbat
r\m\sese nemi[cat `n\untru, dar o fat\ t`n\r\, dr\gu]\, ie[i
afar\, palid\ [i tremur`nd din tot trupul, dar nev\t\mat\. Am
`nt`mpinat-o cu amabilitate, oferindu-i serviciile noastre. Ea
era mult prea speriat\, nu putea vorbi [i ne fix\ o vreme cu pri-
virea ei r\t\cit\.
– Ei, ia s\ ne ocup\m mai `nt`i de b\tr`nul domn, a spus
Gustav [i s-a `ntors spre omul care tot nu se clintise de pe locul
din spatele [oferului `mpu[cat. Era un domn cu p\rul scurt,
c\runt; ochii lui inteligen]i, cenu[ii erau deschi[i, dar se pare c\
era r\nit destul de serios, `n orice caz, din gur\ `i curgea s`nge,
iar g`tul i se sucise `nfior\tor [i `n]epenise.
– ~mi permite]i, b\tr`ne domn, m\ numesc Gustav. Ne-am
`ng\duit s\ v\ `mpu[c\m [oferul. Ne permite]i s\ v\ `ntreb\m
cu cine avem onoarea?
Ochii mici, cenu[ii, ai b\tr`nului aveau o privire rece [i trist\.
– S`nt procurorul general Loering, a spus el `ncet. Nu l-a]i
omor`t numai pe s\rmanul meu [ofer, ci [i pe mine, simt c\ mi
se apropie sf`r[itul. De ce a]i tras asupra noastr\?
– Pentru c\ a]i circulat cu vitez\ prea mare.
– Mergeam cu vitez\ normal\.
186 H E R M A N N H E S S E
– Ceea ce ieri era normal, nu mai e [i azi, domnule procu-
ror general. Noi s`ntem ast\zi de p\rere c\ orice vitez\ cu care
merge un automobil este prea mare. Noi distrugem acum vehi-
culele, pe toate, ca de altfel [i tot felul de alte ma[ini.
– {i pu[tile voastre?
– {i lor le va veni r`ndul, dac\ vom mai avea vreme de a[a ceva.
S-ar putea ca m`ine sau poim`ine s\ se fi terminat cu noi to]i. Doar
[ti]i [i dumneavoastr\ ce `ngrozitor de populat, de suprapopulat
era continentul nostru. Ei, acum se mai poate respira.
– {i trage]i asupra oricui, f\r\ discern\m`nt?
– Desigur. F\r\ `ndoial\ c\ de unii e p\cat. De exemplu,
mi-ar fi p\rut r\u de aceast\ t`n\r\ dr\gu]\ – cu siguran]\ c\ este
fiica dumneavoastr\, nu-i a[a?
– Nu, este stenografa mea.
– Cu at`t mai bine. {i acum v\ rog s\ cobor`]i sau da]i-ne voie
s\ v\ tragem afar\ din ma[in\, pentru c\ trebuie s-o distrugem.
– Prefer s\ m\ distrge]i [i pe mine odat\ cu ea.
– Cum dori]i. Mai permite]i-mi `ns\ `nc\ o `ntrebare! Dum-
neavoastr\ s`nte]i procuror. Niciodat\ nu am `n]eles cum poate
cineva s\ fie procuror. Dumneavostr\ tr\i]i de pe urma faptului
c\ acuza]i [i condamna]i al]i oameni care, de obicei, s`nt ni[te
s\rmani am\r`]i. Nu-i a[a?
– A[a este. Mi-am f\cut datoria. Asta era func]ia mea. La fel
cum func]ia c\l\ului este aceea de a-i omor` pe cei condamna]i
de mine. Iar dumneavoastr\ a]i preluat aceea[i func]ie. {i dum-
neavoastr\ omor`]i.
– Just. Numai c\ noi nu omor`m pe nimeni din obliga]ie, ci
de pl\cere sau, mai bine zis, de nepl\cere, din cauz\ c\ lumea
asta ne-a decep]ionat [i ne-a dus la dezn\dejde. De aceea, omo-
rul ne amuz\ `ntr-o oarecare m\sur\. Dumneavoastr\ nu vi s-a
p\rut niciodat\ c\ omorul este un amuzament?
– M\ plictisi]i. Ave]i amabilitatea [i face]i-v\ munca p`n\
la cap\t. Asta `n caz c\ no]iunea de datorie nu v\ este ne-
cunoscut\...
Lupul de step\ 187
 A t\cut str`ng`nd din buze, de parc\ voia s\ scuipe. Dar n-a
scos dec`t pu]in s`nge, care i s-a lipit de b\rbie.
– Sta]i pu]in! a spus Gustav politicos. Este adev\rat c\ nu
cunosc no]iunea de datorie, da, n-o mai cunosc. Pe vremuri am
avut mult de-a face cu ea, `n interes de serviciu, am fost profesor
de teologie. De asemenea, am fost soldat [i am luptat `n r\zboi.
Ceea ce credeam eu c\ e o datorie, ceea ce autorit\]ile [i supe-
riorii mei `mi porunceau atunci, nu era deloc bun, `ntotdeauna
a[ fi preferat s\ fac contrariul. Dar chiar dac\ acum nu mai
cunosc no]iunea de datorie, o cunosc totu[i pe aceea de vin\ –
poate c\ am`ndou\ `nseamn\ acela[i lucru. De vreme ce am ie[it
din p`ntecele unei mame, s`nt vinovat, s`nt condamnat s\
tr\iesc, am datoria s\ apar]in unui stat, s\ fiu soldat, s\ ucid, s\
pl\tesc impozite pentru `narmare. Iar acum, `n momentul \sta,
vina c\ s`nt `n via]\ m-a adus din nou, ca odinioar\, pe vremea
r\zboiului, `n situa]ia de a trebui s\ ucid. {i de data asta nu ucid
cu oroare, ci am consim]it la vin\, n-am nimic `mpotriv\ ca
lumea asta `ncuiat\ [i t`mp\ s\ se sfarme `n cioburi, ba-i dau [i
eu cu pl\cere o m`n\ de ajutor [i m\ nimicesc pe mine `nsumi
cu drag\ inim\, odat\ cu ea.
Procurorul f\cu un mare efort s\ schi]eze un z`mbet cu
buzele sale `ncleiate de s`nge. Nu prea reu[i, dar buna lui in-
ten]ie fusese vizibil\.
– Atunci e bine, spuse el. A[adar, s`ntem colegi. Face]i-v\
datoria, stimate coleg.
~ntre timp, fata aceea dr\gu]\ se a[ezase la marginea [oselei
[i `[i pierduse cuno[tin]a.
~n acest moment, o alt\ ma[in\ claxon\ apropiindu-se `n
goan\. Am tras fata pu]in la o parte, ne-am lipit de st`nc\, iar
ma[ina care venea nimeri din plin r\m\[i]ele celeilalte. Fr`n\
puternic [i se ridic\ pu]in, oprindu-se `ns\ intact\. Ne-am luat
repede pu[tile [i le-am `ndreptat `mpotriva noilor veni]i.
– Cobor`]i! porunci Gustav. M`inile sus!
Din ma[in\ cobor`r\ trei b\rba]i, ]in`nd ascult\tori m`i-
nile ridicate.
188 H E R M A N N H E S S E
– Este vreunul dintre voi medic? a `ntrebat Gustav.
Ei r\spunser\ c\ nu.
– Atunci ave]i amabilitatea s\-l scoate]i `nceti[or pe domnul
\sta de pe locul lui, este grav r\nit. Apoi lua]i-l `n ma[ina
voastr\ p`n\ `n cel mai apropiat ora[. Haide]i, pune]i m`na!
N-a trecut mult [i b\tr`nul domn a fost mutat `n cealalt\
ma[in\, Gustav d\du comanda [i to]i au pornit-o la drum.
~ntre timp, stenografa noastr\ `[i revenise, privind la tot
ceea ce se `nt`mplase. ~mi pl\cea c\ pusesem m`na pe o prad\ at`t
de dr\gu]\.
– Domni[oar\, i-a zis Gustav, v-a]i pierdut patronul. S\
sper\m c\ b\tr`nul nu v\ era apropiat [i `n alte privin]e. V\
angajez eu, str\dui]i-v\ s\ ne fi]i un bun camarad! A[a, [i acum
ne cam gr\bim. ~n cur`nd o s\ fie destul de nepl\cut aici. Pute]i
s\ v\ c\]\ra]i, domni[oar\? Da? Atunci haide]i, v\ lu\m `ntre
noi doi [i v\ ajut\m.
Ne-am c\]\rat to]i trei c`t am putut de repede p`n\ la coliba
noastr\ din pom. Sus, domni[oarei i se f\cu r\u, dar i-am dat s\
bea un coniac [i nu a trecut mult p`n\ ce [i-a revenit `ntr-at`t
`nc`t s\ poat\ admira splendida panoram\ a lacului [i a mun-
]ilor, [i s\ ne comunice c\ se nume[te Dora.
Imediat dup\ aceea acolo, jos, sosi `nc\ o ma[in\ care se
strecur\ precaut pe l`ng\ ma[ina r\sturnat\, f\r\ s\ se opreasc\,
apoi acceler\ brusc.
– Pezevenghiul! r`se Gustav, tr\g`nd `n cel de la volan.
Ma[ina a d\n]uit pu]in, s-a ciocnit o dat\ de parapet, l-a str\-
puns [i a r\mas suspendat\ deasupra abisului.
– Dora, i-am spus eu, [tii s\ m`nuie[ti o pu[c\?
Nu [tia, dar a `nv\]at de la noi cum se `ncarc\ o arm\. Mai
`nt`i a fost cam ne`ndem`natec\ [i s-a r\nit la un deget din care
i-a curs s`nge, a `nceput s\ pl`ng\ [i ne-a cerut un plasture.
Gustav `ns\ i-a explicat c\ era r\zboi [i c\ va trebui s\ de-
monstreze c\ e o fat\ cuminte [i curajoas\. Apoi totul a mers
ca pe roate.
– Dar ce-o s\ se aleag\ de noi? ne-a `ntrebat ea.
Lupul de step\ 189
 – Nu [tiu, spuse Gustav. Prietenului meu Harry `i plac fe-
meile frumoase, el o s\ fie prietenul t\u.
– Dar ei vor veni cu poli]ia [i cu solda]ii [i ne vor omor`.
– Nu mai exist\ nici poli]ie, nici altceva de soiul \sta.
Trebuie s\ ne decidem, Dora. Ori r\m`nem lini[ti]i aici, sus,
tr\g`nd asupra ma[inilor care trec pe dinaintea noastr\ ca s\ le
distrugem, ori lu\m noi `n[ine o ma[in\ [i plec\m cu ea, ofe-
rindu-le altora ocazia s\ trag\ asupra noastr\. Este indiferent de
partea cui trecem. Eu s`nt de p\rere s\ r\m`nem aici.
Jos se ivi din nou o ma[in\, claxonul ei se auzea strident
p`n\ sus la noi. N-a trecut mult [i i-am f\cut de petrecanie, a[a
`nc`t r\mase cu ro]ile `n sus.
– Ce straniu, am spus eu, nu credeam c\ poate fi a[a de
amuzant s\ tragi cu pu[ca! {i c`nd te g`nde[ti c\ odinioar\ eram
un du[man al r\zboiului!
Gustav z`mbi.
– Da, pe lumea asta s`nt mult prea mul]i oameni. Odinioar\
nu-]i d\deai seama a[a de bine de lucrul \sta. Dar acum, c`nd
fiecare nu dore[te numai s\ respire aer, ci s\ aib\ [i o ma[in\, ei,
acum `]i dai seama de lucrul \sta. Fire[te c\ ceea ce facem noi nu
este o fapt\ `n]eleapt\, e o copil\rie, tot a[a cum [i r\zboiul era o
imens\ copil\rie. ~n viitor, lumea va trebui s\ `nve]e cum s\ ]in\
`n fr`u proliferarea speciei umane pe c\i ra]ionale. Deocamdat\
noi reac]ion\m destul de ira]ional la ni[te condi]ii insuportabile,
dar, `n esen]\, `ntreprindem totu[i un lucru just: reducem.
– Da, am spus eu, ceea ce facem noi este probabil o nebunie,
dar probabil c\, totu[i, este bine [i necesar s\ proced\m astfel.
Nu este bine ca omenirea s\-[i foloseasc\ excesiv judecata,
c\ut`nd s\ fac\ ordine, cu ajutorul ra]iunii, `n lucruri care nici
nu s`nt `nc\ accesibile ra]iunii. A[a apar idealuri ca ale ame-
ricanilor [i ale bol[evicilor, care s`nt extraordinar de ra]ionale,
dar, simplific`nd via]a `ntr-un mod at`t de naiv, o siluiesc [i o
sec\tuiesc. Imaginea omului care, odinioar\, fusese un ideal `nalt,
a `nceput s\ se transforme `ntr-un cli[eu. Poate c\ noi, nebunii,
o vom `nnobila iar\[i.
190 H E R M A N N H E S S E
Gustav mi-a r\spuns r`z`nd:
– Ce priceput e[ti la vorb\, cine d\ ascultare unui asemenea
izvor de `n]elepciune este cuprins de bucurie [i are cu ce s\ se
aleag\. {i chiar s-ar putea s\ ai dreptate `ntr-o oarecare m\sur\.
Dar fii at`t de bun [i `ncarc\-]i pu[ca din nou, mi se pare c\ ai
c\zut pu]in pe g`nduri. ~n orice clip\ se pot ivi `n goan\ c`]iva
c\priori pe care nu-i vom putea ucide cu filozofia, ci oricum, va
trebui s\ avem gloan]e pe ]eav\.
O ma[in\ ap\ru [i se r\sturn\ pe dat\, [oseaua era blocat\.
Un supravie]uitor, un b\rbat rotofei, ro[u la chip, gesticula de
zor pe l`ng\ ruine, holb`ndu-se c`nd `n jos, c`nd `n sus, ne
descoperi ascunz\toarea [i alerg\ spre noi url`nd, tr\g`nd cu un
revolver de mai multe ori `n direc]ia noastr\.
– Pleca]i sau v\ `mpu[c, i-a strigat Gustav celui de jos. ~ns\
tipul `[i `ndrept\ revolverul spre el [i mai trase o dat\. Atunci
am tras [i noi `n el, ucig`ndu-l din dou\ `mpu[c\turi.
Au mai ap\rut dou\ ma[ini pe care le-am [i scos din circula]ie.
Apoi [oseaua a r\mas calm\ [i pustie, se pare c\ se r\sp`ndise
vestea despre pericolele care te p`ndeau dac\ treceai pe acolo.
Aveam timp acum s\ admir\m frumoasa panoram\. De partea
cealalt\ a lacului, acolo jos, se afla un or\[el din care se `n\l]au
nori de fum [i nu a trecut mult p`n\ ce am v\zut cum focul se
`ntinde de la un acoperi[ la altul. Se auzeau [i `mpu[c\turi. Dora
a pl`ns pu]in, iar eu am m`ng`iat-o pe obrajii umezi.
– Oare trebuie s\ murim cu to]ii? a `ntrebat ea.
Nu i-a r\spuns nimeni. ~ntre timp, jos se ivise un drume],
se uit\ la automobilele distruse care z\ceau acolo, le d\du ocol,
se aplec\ `ntr-unul din ele, scoase o umbrel\ de soare pestri]\,
o po[et\ de piele, o sticl\ de vin, se a[ez\ pa[nic pe zid, trase o
du[c\ din sticl\, g\si `n po[et\ ceva de m`ncat, `nvelit `n ce-
lofan, b\u sticla p`n\ o goli, apoi plec\ mul]umit mai departe,
cu umbrela de soare str`ns\ sub bra]. Plec\ pa[nic, iar eu i-am
spus lui Gustav:
– Ai fi, oare, capabil s\ tragi `n acest om simpatic [i s\-i
g\ure[ti ]easta? Dumnezeule, eu n-a[ fi.
Lupul de step\ 191
 – Nici nu-]i cere nimeni s\ faci a[a ceva, a morm\it pri-
etenul meu. Dar sim]ea [i el c\ `l apas\ pe inim\ ceva. Abia ce VRE}I S| V| SPIRITUALIZA}I?
z\risem un om care continua s\ se comporte cu nevino- ~N}ELEPCIUNEA ORIENTULUI
v\]ie, pa[nic [i copil\re[te, tr\ind `n starea lui de inocen]\, c\
toat\ ac]iunea noastr\ at`t de l\udabil\ [i de necesar\ ne-a
ap\rut dintr-odat\ prosteasc\ [i resping\toare. La naiba cu O, DE-A{ AVEA O MIE DE LIMBI!
toat\ v\rsarea asta de s`nge! Ne era ru[ine. Dar se spune c\, `n NUMAI PENTRU DOMNI
r\zboaie, chiar unii generali ar fi `ncercat, uneori, asemenea
sentimente.
– Haide]i s\ plec\m de aici, smiorc\i Dora, haide]i s\ ne d\m DEC|DEREA OCCIDENTULUI
jos, s`nt sigur\ c\ `n ma[ini vom g\si ceva de m`ncare. Vou\ PRE}URI REDUSE. RECORD INEGALABIL
chiar nu v\ e foame, bol[evicilor?
Colo `n vale, `n ora[ul cuprins de fl\c\ri, clopotele `ncepur\
s\ bat\ a panic\ [i a `nfrico[are. Am `nceput s\ cobor`m. Aju- ESEN}A ARTEI
t`nd-o pe Dora s\ se ca]ere peste parapet, am s\rutat-o pe ge- TRANSFORMAREA TIMPULUI ~N SPA}IU
nunchi. Ea r`se tare. Dar `n clipa aceea drugii au cedat, iar noi PRIN MUZIC|
ne-am pr\bu[it `n gol.

M-am trezit din nou `n coridorul rotund, marcat de emo]ia LACRIMA CARE R~DE
aventurii cu v`n\toarea. {i, de pretutindeni, de pe toate acele CABINETUL UMORULUI
nenum\rate u[i, m\ ispiteau tot felul de inscrip]ii:

MUTABOR JOCURI PENTRU SIHA{TRI

METAMORFOZ|RI ~N ANIMALUL COMPENSAREA INTEGRAL| A ORIC|REI LIPSE
SAU PLANTA DORIT| DE SOCIETATE

{irul inscrip]iilor era nesf`r[it. Una dintre ele suna astfel:

KAMASUTRAM
LEC}II ~N ARTA IUBIRII INDIENE ~NDRUM|RI PENTRU MODELAREA
CURS PENTRU ~NCEP|TORI: 42 DE METODE PERSONALIT|}II
DIFERITE DE PRACTICARE A IUBIRII SUCCES GARANTAT

Mi s-a p\rut interesant\, a[a c\ am intrat pe u[a aceea.

SINUCIDERE PLIN| DE DELICII! Am nimerit `ntr-o `nc\pere semi`ntunecoas\ [i lini[tit\ `n
R~ZI DE MORI care un b\rbat [edea nu pe un scaun, ci, a[a cum se obi[nuie[te

192 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 193

 `n Orient, pe podea, av`nd dinainte ceva ce sem\na cu o tabl\
mare de [ah. ~n primul moment, am avut impresia c\ este
prietenul meu Pablo, oricum, omul acela purta o jachet\
asem\n\toare, din m\tase viu colorat\, [i avea ochii la fel de
negri [i de str\lucitori.
– S`nte]i Pablo? l-am `ntrebat eu.
– Eu nu s`nt nimeni, mi-a declarat el cu amabilitate. Noi, cei
de pe aici, nu purt\m nici un nume, noi, cei de aici, nu s`ntem
persoane. Eu s`nt un juc\tor de [ah. Vre]i s\ lua]i lec]ii de mode-
lare a personalit\]ii?
– Dar chiar v\ rog.
– Atunci fi]i at`t de amabil [i pune]i-mi la dispozi]ie c`teva
duzini din figurile dumneavoastr\.
– Figurile mele...?
– Figurile `n care a]i v\zut descompun`ndu-se a[a-zisa dum-
neavoastr\ personalitate. C\ci f\r\ figuri nu pot s\ joc.
~mi puse dinainte o oglind\ [i am v\zut din nou, `n ea, cum
`ntregul care era persoana mea se descompune `n multe euri, mi
se p\rea c\ num\rul crescuse fa]\ de data trecut\. Numai c\ figu-
rile erau acum foarte mici, de m\rimea unor piese de [ah pe care
le puteai m`nui u[or, iar juc\torul lu\ cu degetele lui calme,
sigure, c`teva duzini din ele [i le a[ez\ pe podea, l`ng\ tabla de
[ah. ~n timpul acesta vorbea monoton, ca un om care repet\ un
discurs sau o lec]ie ]inut\ de nenum\rate ori:
– Cunoa[te]i concep]ia fals\ [i nefast\, dup\ care omul re-
prezint\ o unitate durabil\. De asemenea, cunoa[te]i c\ omul
se compune dintr-o mul]ime de suflete, din foarte multe euri.
Divizarea aparentei unit\]i a persoanei `n aceste numeroase
figuri este considerat\ o sminteal\, iar [tiin]a a inventat pentru
fenomenul acesta denumirea de schizofrenie. {tiin]a are
dreptate `n aceast\ privin]\ `n m\sura `n care, fire[te, nici o
pluralitate nu poate fi ]inut\ `n fr`u f\r\ o anumit\ interven]ie
diriguitoare, f\r\ o anumit\ ordine [i sistematizare [i, dimpo-
triv\, nu are dreptate atunci c`nd crede c\ nu ar fi posibil\ dec`t
o ordine unic\, obligatorie pe via]\, a acelor sub-euri. Eroarea
194 H E R M A N N H E S S E
aceasta a [tiin]ei are unele urm\ri nepl\cute, valoarea ei con-
st`nd exclusiv `n faptul c\ `nv\]\torii [i educatorii afla]i `n slujba
statului reu[esc s\-[i simplifice munca, fiind scuti]i de a g`ndi [i
de a experimenta. Din aceast\ eroare decurge faptul c\ mul]i
oameni s`nt socoti]i drept „normali“, ba chiar valoro[i din
punct de vedere social, c`nd ei, `n fond, s`nt nebuni incurabili,
[i invers, unii oameni, care s`nt ni[te genii, s`nt privi]i drept
nebuni. De aceea, noi complet\m lacunara `nv\]\tur\ [tiin]ific\
despre suflete cu no]iunea c\reia `i spunem arta model\rii.
Ar\t\m, astfel, celui c\ruia i-a fost dat s\ tr\iasc\ momentul
dezmembr\rii eului s\u c\ poate s\-[i rea[eze buc\]ile oric`nd,
`n orice ordine prefer\, ob]in`nd astfel o diversitate infinit\ a
jocului vie]ii. Asemeni scriitorului care creeaz\ o dram\ cu o
m`n\ de personaje, tot astfel [i noi constituim, f\r\ `ncetare, din
figurile eului nostru dezmembrat, grupuri noi, cu jocuri [i
conflicte noi, cu situa]ii ve[nic noi. Privi]i!
Cu degetele lui calme, agere, apuc\ figurile mele, b\tr`nii,
tinerii, copiii, femeile, toate figurile vesele [i triste, puternice [i
delicate, iscusite [i neajutorate, aranj`ndu-le la iu]eal\ pe tabla
sa `n vederea unui joc `n care ele se constituiau f\r\ `nt`rziere
`n grupuri, familii, `n jocuri [i lupte, `n prietenii [i du[m\nii,
alc\tuind o `ntreag\ lume la scar\ redus\. Sub ochii mei plini
de `nc`ntare el f\cu astfel `nc`t lumea aceea micu]\, plin\ de
via]\ [i totu[i bine or`nduit\, s\ par\ pentru un timp `n mi[-
care, juc`ndu-se [i lupt`ndu-se, `ncheind alian]e [i purt`nd
b\t\lii, iar oamenii se curtau, se c\s\toreau [i se `nmul]eau, era
`ntr-adev\r o dram\ cu multe personaje, o dram\ emo]ionant\
[i plin\ de `ncordare.
Apoi m\tur\ tabla cu m`na, printr-o mi[care vioaie, r\s-
turn\ cu u[urin]\ toate figurile, [i, adun`ndu-le gr\mad\, `ncepu
a alc\tui, g`nditor, ca un artist exigent care nu se mul]ume[te
cu prima solu]ie, configura]ia unui alt joc, cu totul nou, cu
acelea[i figuri, dar grupate acum cu totul altfel, cu rela]ii [i
interdependen]e total diferite. Cel de-al doilea joc era `nrudit
cu primul: aceea[i lume, cl\dit\ din acela[i material, numai c\
Lupul de step\ 195
 tonalitatea era modificat\, ritmul se schimbase, motivele aveau
alte accente, situa]iile se succedau `n alt chip.
{i astfel, inteligentul me[ter f\urea din acele figuri ce erau
fiecare buc\]i ale eului meu, joc dup\ joc, sem\n`nd vag unul cu
cel\lalt, toate put`nd fi recunoscute ca apar]in`nd aceleia[i lumi,
toate av`nd aceea[i origine, [i fiind totu[i fiecare dintre ele un
joc cu des\v`r[ire nou.
– Asta este arta vie]ii, spuse el profesoral. Pe viitor, dum-
neavoastr\ `n[iv\ pute]i s\ v\ modela]i [i `nviora]i, s\ v\
complica]i [i `mbog\]i]i jocul vie]ii dup\ plac, pentru c\ el se
afl\ `n m`inile dumneavoastr\. A[a cum nebunia reprezint\,
`ntr-o accep]ie superioar\, `nceputul `n]elepciunii, tot a[a schi-
zofrenia `nseamn\ `nceputul artei, al fanteziei. Chiar [i unii
`nv\]a]i [i-au dat seama `n parte de acest lucru, dup\ cum se
poate constata citind, de exemplu, Minunatul Corn al Prin-
]ului, cartea aceea delicioas\ `n care munca obositoare [i plin\
de d\ruire a unui `nv\]at este `nnobilat\ prin colaborarea ge-
nial\ a unui num\r de arti[ti nebuni, interna]i `n clinici. Iat\,
lua]i-v\ figurile, b\ga]i-le `n buzunar, c\ci jocul acesta o s\ v\
bucure deseori de-acum `ncolo. Dac\ ast\zi o figur\ a crescut
[i a devenit o sperietoare insuportabil\, `ncurc`ndu-v\ jocul,
m`ine o ve]i putea degrada [i transforma `ntr-o figur\ se-
cundar\ care nu mai poate face nici un r\u. Iar figura s\rman\
[i drag\ care, pentru o vreme a p\rut urm\rit\ `n permanen]\
de ghinion [i persecutat\ de o zodie nefast\, o ve]i putea trans-
forma `n jocul urm\tor `ntr-o prin]es\. V\ doresc distrac]ie
pl\cut\, domnule.
M-am `nclinat ad`nc [i plin de recuno[tin]\ `naintea acestui
talentat juc\tor de [ah [i mi-am v`r`t figurile `n buzunar, retr\-
g`ndu-m\ prin u[a `ngust\.
La drept vorbind `mi `nchipuisem c\, ie[ind pe coridor,
m\ voi a[eza jos [i m\ voi juca ore `ntregi, o ve[nicie, cu figu-
rile acelea, dar de `ndat\ ce m-am trezit din nou `n coridorul
luminos, arcuit, al teatrului, m-au captivat alte for]e, mai
196 H E R M A N N H E S S E
puternice dec`t mine. O pl\cu]\ str\lucea strident dinaintea
ochilor mei:
MIRACOLUL DRES|RII UNUI LUP DE STEP|
Inscrip]ia aceasta mi-a de[teptat sentimente felurite, o serie
de temeri [i constr`ngeri din via]a mea de odinioar\, din rea-
litatea pe care o p\r\sisem, `mi d\deau o penibil\ str`ngere de
inim\. Cu m`na tremur`nd\ am deschis u[a [i am nimerit `ntr-o
panoram\ de b`lci, iar `n\untru am z\rit un grilaj de fier in-
terpus `ntre mine [i scena s\r\c\cioas\. Pe scen\ am v\zut un
dresor, un tip cu aspect de pie]ar care `[i d\dea mare importan]\
[i care, `n ciuda must\]ii lui mari, `n ciuda pachetelor de mu[chi
de la bra]e [i a ve[mintelor sale caraghioase de circar, sem\na
cu mine `ntr-un mod perfid [i dezgust\tor. B\rbatul acesta
puternic ]inea `n zgard\, ca pe un c`ine – ce priveli[te jalnic\! –
un lup mare, frumos, dar `ngrozitor de slab, cu o privire de
sclav umilit. {i era `n aceea[i m\sur\ gre]os [i pasionant, te
`ngrozea [i, `n aceea[i m\sur\, `]i provoca o tainic\ pl\cere, s\
vezi cum bruta de dresor `l f\cea pe animalul acela de prad\,
nobil, [i totu[i ru[inos de supus, s\ execute o serie de figuri [i de
scene senza]ionale.
~ntr-adev\r omul acela, blestematul [i monstruosul geam\n
al meu, `[i dresase lupul fantastic de bine. Lupul d\dea atent
ascultare oric\rei porunci, reac]iona c`ine[te la orice strig\t [i la
orice pocnitur\ de bici, `ngenunchea, se pref\cea c\-i mort,
st\tea sluj, c\ra `n gur\, ascult\tor [i cuminte, o p`ine, un ou, o
bucat\ de carne, un co[ule], ba chiar trebui s\-i ridice dresorului
biciul, pe care acesta `l aruncase pe jos, [i s\ i-l aduc\ `n din]i,
ceea ce f\cu d`nd din coad\ insuportabil de slugarnic. Omul `i
ar\t\ lupului un iepure, apoi un miel alb, iar lupul `[i ar\ta
col]ii, e adev\rat, saliv`nd [i tremur`nd de poft\, dar nu se atinse
de nici unul dintre animalele acelea, ci s\ri la comand\ peste ele,
`n timp ce animalele se pitiser\ d`rd`ind la p\m`nt, iar dup\ acest
salt elegant, se a[ez\ `ntre iepure [i miel, `ncol\cindu-i cu labele
Lupul de step\ 197
 din fa]\ [i form`nd `mpreun\ cu ei o familie emo]ionant\. ~n
fine, lupul linse din palma omului o bucat\ de ciocolat\. Era un
chin s\ vezi cu ochii t\i p`n\ unde ajunsese lupul acesta, `n ce
grad fantastic `[i contrazicea propria natur\, mie mi se f\cuse
p\rul m\ciuc\.
Totu[i, at`t spectatorul indignat c`t [i lupul `nsu[i au fost
desp\gubi]i pentru chinul lor `n partea a doua a reprezenta]iei.
C\ci, dup\ derularea rafinatului program de dresur\ [i dup\ ce
dresorul se aplecase cu un z`mbet dulceag, triumf\tor, deasupra
grupului alc\tuit din miel [i lup, rolurile se schimbar\. Dre-
sorul, care sem\na cu Harry, depuse dintr-odat\ biciul la
picioarele lupului, f\cu o plec\ciune ad`nc\ [i `ncepu s\ tremure
[i s\ se chirceasc\, ar\t`nd lamentabil, `ntocmai cum ar\tase
animalul mai `nainte. Lupul `ns\ se linse pe bot r`z`nd, se des-
tinse [i se `nvior\, privirea i se `nsenin\, tot corpul i se `ncord\
[i `[i rec`[tig\ splendida s\lb\ticie.
{i iat\ c\ acum comanda lupul, [i omul trebuia s\-i dea
ascultare. La comand\, omul `ngenunche, f\c`nd-o pe lupul,
scoase limba, `[i sf`[ie ve[mintele de pe trup cu din]ii lui plom-
ba]i. Mergea, dup\ cum `i comanda dresorul de oameni, c`nd `n
dou\, c`nd `n patru labe, st\tea sluj, se pref\cea mort, `i `ng\duia
lupului s\-l c\l\reasc\, `i aducea biciul. R\spundea ca un c`ine
talentat, plin de fantezie, la orice `njosire [i perversitate. O fat\
frumoas\ se urc\ pe scen\, se apropie de omul dresat, m`n-
g`indu-i b\rbia, pun`ndu-[i obrazul l`ng\ al lui, el `ns\ r\mase `n
patru labe, r\mase fiar\, scutur\ din cap [i `ncepu s\-[i arate
din]ii la frumoasa fat\, p`n\ la urm\ chiar at`t de amenin]\tor [i
lupesc, `nc`t aceasta `[i lu\ t\lp\[i]a. I se d\du ciocolat\, dar el o
adulmec\ dispre]uitor [i o `mpinse la o parte. Iar la sf`r[it au
fost adu[i din nou mielul alb [i iepurele gras, b\l]at, [i omul
ar\t\ zelos tot ce [tia, f\c`nd-o pe lupul, `nc`t era o pl\cere s\-l
prive[ti. Cu degetele [i din]ii le `n[f\c\ pe bietele animale care
]ipau, smulg`ndu-le buc\]i de blan\ [i carne, mestec`ndu-le
carnea vie, r`njind, b`ndu-le s`ngele cald cu ochii `nchi[i, cu o
imens\ pl\cere [i ame]it de voluptate.
198 H E R M A N N H E S S E
~ngrozit, am ie[it `n goan\ pe u[\ afar\. Teatrul acesta magic
nu era, dup\ c`te `mi d\deam eu seama, un paradis al purit\]ii,
dincolo de fa]ada lui pl\cut\ se ascundeau toate chinurile
iadului. O, Doamne, oare nici aici nu exista m`ntuire?
Alergam `nfrico[at `n sus [i `n jos, sim]ind `n gur\ gustul de
s`nge [i gustul de ciocolat\, unul la fel de gre]os ca [i cel\lalt,
dorindu-mi din tot sufletul s\ scap de lumea asta tulbure,
str\duindu-m\, din toat\ fiin]a mea, s\ descop\r `n mine `nsumi
imagini mai suportabile, mai pl\cute. „O, prieteni, s\ nu ne
lament\m!“ r\sun\ `n mine [i, cu groaz\, mi-am adus aminte de
`nfior\toarele fotografii de pe front pe care le puteai vedea
uneori `n timpul r\zboiului, de gr\mezile cl\dite din cadavre
`nc`lcite `ntre ele, ale c\ror chipuri fuseser\ transformate de
m\[tile de gaze `n ni[te pocituri diabolice. C`t de prost [i copi-
l\ros mai fusesem pe vremea c`nd m\ `ngrozisem eu, pacifistul
iubitor de oameni, la vederea unor astfel de fotografii! Ast\zi,
[tiam c\ nici un dresor, nici un ministru, nici un general [i nici
un nebun nu era capabil s\ cloceasc\ `n creierul lui g`nduri [i
imagini care s\ nu fi fost la fel de dezgust\toare, la fel de s\lba-
tice [i de funeste, la fel de crude [i de idioate ca cele care s\l\-
[luiau `n mine `nsumi.
R\sufl`nd u[urat, mi-am adus aminte de inscrip]ia c\reia, la
`nceputul reprezenta]iei teatrale, `i d\duse curs cu at`ta frenezie
t`n\rul acela frumos, anume urm\toarea inscrip]ie:
TOATE FE}ELE S~NT ALE TALE
[i mi se p\ru, dup\ toate c`te se `nt`mplaser\, c\, `n definitiv,
nu merita s\-]i dore[ti nimic altceva dec`t asta. Am intrat,
`nveselit la g`ndul c\ voi sc\pa de blestemata lume a lupilor.
Aici, aerul tinere]ii mele m\ `nt`mpin\ `n valuri stranii – at`t
de ireal, ca dintr-o poveste, dar totodat\ at`t de familiar, `nc`t
m-am `nfiorat – m\ `nconjur\ atmosfera vremurilor de
odinioar\, c`nd fusesem copil [i adolescent, iar `n inima mea
n\v\li s`ngele de atunci. Ceea ce f\cusem [i g`ndisem, ceea ce
Lupul de step\ 199
 fusesem cu pu]in timp mai `nainte se afund\ `ntr-un abis, undeva
`nd\r\tul meu, iar eu eram din nou t`n\r. Abia cu o or\ `nainte,
cu c`teva clipe mai `nainte crezusem c\ [tiu prea bine ce `n-
semnau dragostea, dorin]a, dorul, `ns\ nu fuseser\ dec`t dra-
gostea [i dorul unui om `n v`rst\. Acum eram din nou t`n\r [i
ceea ce sim]eam `n mine, acest foc arz\tor, acest dor care m\
sorbea, aceast\ pasiune `n stare s\ topeasc\ ghea]a ca v`ntul cald
`n luna lui m\r]i[or, totul era proasp\t, nou [i autentic. O, cum
se aprindeau din nou fl\c\ri date uit\rii, cum t\l\zuia cu ecou
din ad`nc fream\tul vremilor de odinioar\, cum se `nfl\c\ra
s`ngele, cum striga [i c`nta sufletul! Eram un copilandru de
cincisprezece sau [aisprezece ani, capul `mi era plin de latin\ [i
greac\ [i de versurile minunate ale poe]ilor, g`ndurile `mi erau
pline de n\zuin]e [i ambi]ii, fantezia `mi era plin\ de visuri de
artist, dar mult mai profund, mai puternic [i mai `nrobitor
p`lp`iau [i se zb\teau `n mine fl\c\rile dragostei, foamea sexului,
presim]irea devoratoare a volupt\]ii.
St\team sus, pe v`rful unui deal, undeva deasupra or\[elului
meu natal, mirosea a v`nt de prim\var\ [i a violete timpurii, din
panorama ora[ului vedeam sc`nteind apa r`ului care-l str\b\tea
[i ferestrele casei `n care m\ n\scusem [i toate aveau un chip,
un sunet [i un miros care te ame]eau cu plin\tatea, noutatea [i
cu emo]ia na[terii lor `n acea clip\, toate str\luceau `n culori
at`t de vii [i adiau, `n v`ntul prim\v\ratic, ca o suprarealitate
transfigurat\, a[a cum v\zusem eu c`ndva lumea `n prima tine-
re]e, `n r\gazurile mele cele mai rodnice [i cele mai `nc\rcate de
poezie. St\team pe deal, iar v`ntul `mi flutura `n plete; cu m`na
absent\, cuprins de dorin]a vis\toare a dragostei, am fr`nt din
tufa abia `nverzit\ un mugur proasp\t, deschis abia pe jum\tate,
l-am ]inut dinaintea ochilor, l-am mirosit (chiar [i numai
sim]ind acest miros mi-am adus aminte cu ardoare de tot ceea ce
fusese odinioar\), apoi am apucat `n joac\ mugura[ul acela verde
cu buzele care nu s\rutaser\ `nc\ nici o fat\ [i am `nceput s\-l
mestec. {i sim]ind gustul acesta aspru, am\rui, aromat, mi-am
dat seama dintr-odat\, foarte bine, ce anume tr\iesc [i c\ totul
200 H E R M A N N H E S S E
se `ntorsese iar\[i. Am retr\it un ceas din prima mea tinere]e,
o dup\-amiaz\ de duminic\ dintr-un `nceput de prim\var\
c`nd, plimb`ndu-m\ de unul singur, o `nt`lnisem pe Rosa
Kreisler, o salutasem at`t de sfios [i m\ `ndr\gostisem de ea at`t
de ame]itor.
Atunci o privisem plin de speran]\ tem\toare pe frumoasa
fat\ care urca singur\ [i vis\toare la deal, f\r\ s\ m\ fi z\rit
`nc\, `i v\zusem p\rul str`ns `n dou\ cozi groase, dar care mai
l\sau de ambele p\r]i ale obrajilor c`teva [uvi]e libere ce s\ltau
juc\u[e `n v`nt. Observasem pentru prima oar\ `n via]a mea ce
frumoas\ era fata aceea, ce frumos [i plin de reverie se juca
v`ntul `n p\rul ei m\t\sos, ce frumos [i a]`]\tor `i c\dea rochia
sub]ire, albastr\, pe trupul t`n\r [i, a[a cum `mpreun\ cu gustul
acela iute-am\rui al mugurelui zdrobit `ntre din]i m\ invadase
toat\ dulcea [i sfioasa pl\cere [i team\ a prim\verii, tot a[a, la
vederea fetei, m-a cuprins tot acel presentiment ucig\tor al
iubirii, al femeii, anticiparea zguduitoare a unor imense posi-
bilit\]i [i promisiuni, a pl\cerilor f\r\ nume, a r\t\cirilor,
spaimelor [i suferin]elor inimaginabile, a celei mai profunde
m`ntuiri [i a vinei celei mai ad`nci. O, c`t de arz\tor sim]eam pe
limb\ gustul am\rui al prim\verii! O, ce u[or adia v`ntul, juc`n-
du-se cu [uvi]ele de p\r care at`rnau pe l`ng\ obrajii ei rumeni!
Pe urm\ se apropiase de mine, ridicase ochii [i m\ v\zuse, se
`nro[ise o clip\ u[or, ferindu-[i privirea `ntr-o parte; apoi eu i-am
dat bine]e, sco]`ndu-mi p\l\ria de catehumen, [i Rosa, care `[i
revenise repede, `mi r\spunse la bine]e z`mbitoare [i cumva ca
o mic\ doamn\, `n\l]`ndu-[i fa]a, apoi porni mai departe `ncet,
cu pa[i siguri, cu un aer de superioritate, `nconjurat\ din toate
p\r]ile de miile de dorin]e dr\g\stoase, de rug\min]ile [i de
admira]ia pe care eu i le trimiteam din urm\.
Asta se `nt`mplase c`ndva, `ntr-o duminic\, acum treizeci [i
cinci de ani, [i tot ceea ce se `nt`mplase atunci retr\iam `n clipa
acesta: dealul [i ora[ul, v`ntul de m\r]i[or [i mirosul de mugure,
Rosa [i p\rul ei castaniu, dorul `ncol]it [i teama dulce care m\
sufoca. Totul era ca odinioar\ [i mi se p\rea c\ niciodat\ `n via]\
Lupul de step\ 201
 n-am mai iubit a[a cum o iubisem atunci pe Rosa. Acum, `ns\
`mi era dat s\ o `nt`mpin altfel dec`t pe vremea aceea. Am v\zut-o
ro[ind c`nd m\ recunoscu, am observat ce efort f\cea s\-[i
ascund\ ro[ea]a, `nc`t mi-am dat seama de `ndat\ c\ `i eram pe
plac, c\ `nt`lnirea aceasta avea [i pentru ea aceea[i `nsemn\tate
ca [i pentru mine. {i `n loc s\-mi scot iar\[i p\l\ria, `n loc s\ stau
solemn cu ea `n m`n\ p`n\ c`nd fata avea s\ treac\, am f\cut de
data aceasta, `n ciuda spaimei [i a st`ng\ciei mele, ceea ce-mi
poruncea imboldul s`ngelui, strig`ndu-i:
– Rosa! Slav\ Domnului c\ ai venit, frumoas\ fat\! ~mi e[ti
at`t de drag\.
Poate c\ nu erau vorbele cele mai pline de duh care s-ar fi
putut spune `n clipa aceea, dar spiritul n-avea ce c\uta `ntr-o
asemenea `mprejurare, fusese suficient [i-at`t. Rosa nu lu\ o ati-
tudine de doamn\ [i nici nu plec\ mai departe, Rosa se opri [i
se uit\ la mine `nro[indu-se mai tare ca `nainte [i spun`nd:
– Bun\, Harry, `]i s`nt drag\ cu adev\rat?
Ochii c\prui str\luceau pe chipul ei plin de vioiciune, iar eu
mi-am dat seama c\, din momentul `n care, `n duminica aceea,
o l\sasem pe Rosa s\ plece mai departe, toat\ via]a [i iubirile
mele din trecut fuseser\ false [i `nc`lcite [i pline de o prosteasc\
nefericire. Acum `ns\, `ndreptasem gre[eala aceea, totul lua un
alt curs, totul avea s\ fie bine.
Ne-am dat m`inile [i, m`n\ `n m`n\, am pornit-o agale mai
departe, nespus de ferici]i, foarte f`st`ci]i, nu [tiam ce s\ ne
spunem [i ce s\ facem, din timiditate am `nceput s\ mergem mai
repede [i a[a am alergat p`n\ ce ni se t\ie respira]ia, v\z`ndu-ne
nevoi]i s\ ne oprim, dar f\r\ s\ ne fi dat drumul la m`ini.
Am`ndoi eram `nc\ la v`rsta copil\riei [i nu prea [tiam ce s\
facem unul cu cel\lalt, `n duminica aceea n-am apucat nici
m\car s\ ne s\rut\m, dar eram imens de ferici]i. Am stat s\ ne
tragem sufletul, ne-am a[ezat `n iarb\, eu `i m`ng`iam m`na, iar
ea, cu cealalt\ m`n\, `mi netezea sfioas\ p\rul, pe urm\ ne-am
ridicat din nou, `ncerc`nd s\ ne m\sur\m, ca s\ vedem care din
noi este mai `nalt [i, de fapt, eu eram cu un deget mai `nalt dec`t
202 H E R M A N N H E S S E
ea, dar n-am vrut s\ recunosc, ci i-am zis c\ eram la fel de `nal]i,
c\ bunul Dumnezeu ne f\cuse unul pentru altul [i c\, mai t`rziu,
ne vom c\s\tori. Atunci Rosa mi-a spus c\-i miroase a violete, am
`ngenuncheat am`ndoi `n iarba m\runt\, de prim\var\, am c\utat
[i am g\sit c`teva violete cu codi]e scurte, [i fiecare a oferit celui-
lalt florile culese, iar c`nd se f\cu mai r\coare [i lumina c\dea
deja oblic peste st`nci, Rosa mi-a spus c\ trebuie s\ plece acas\,
a[a c\ pe dat\ ne-am `ntristat foarte tare, pentru c\ nu aveam
voie s-o `nso]esc, `ns\ acum exista un secret al nostru [i acesta
era lucrul cel mai de pre] pe care `l aveam noi doi. Am r\mas
acolo, printre st`nci, mirosind violetele Rosei, m-am culcat la
p\m`nt, pe buza unei v\i abrupte, cu fa]a `n jos, [i am privit spre
ora[, p`ndind p`n\ ce f\ptura ei mic\, dulce, ap\ru acolo, jos de
tot, trec`nd pe l`ng\ f`nt`n\ [i pe pod. {i acum [tiam c\ ajunsese
`n casa ei p\rinteasc\, c\ umbla printr-o camer\ sau alta, `n
vreme ce eu st\team aici, departe de d`nsa, dar de la mine p`n\
la ea se `ntindea o leg\tur\, alerga un curent, adia un secret.
Ne-am rev\zut c`nd ici, c`nd colo, pe st`nci, la gardurile
gr\dinilor, toat\ prim\vara aceea, [i ne-am d\ruit, pe c`nd lilia-
cul d\dea `n floare, primul s\rut sfielnic. Era pu]in ceea ce noi,
copiii, ne puteam d\rui unul celuilalt, s\rutul nostru era `nc\
lipsit de ardoare [i de plin\tate [i n-am `ndr\znit dec`t s\-i
m`ng`i `nceti[or c`rlion]ii din jurul urechilor, dar ne apar]inea
tot ce erau `n stare s\ n\scoceasc\ iubirea [i bucuria noastr\,
iar cu fiecare atingere sfioas\, cu fiecare necopt cuv`nt de dra-
goste, cu fiecare moment de a[teptare reciproc\ `nv\]am o feri-
cire nou\, urcam `nc\ o mic\ treapt\ pe scara iubirii.
Astfel, `ncep`nd cu Rosa [i cu violetele, am retr\it de la un
cap\t la altul toat\ via]a mea sentimental\, sub auspicii mai
favorabile. Rosa pieri pentru ca s\ apar\ Irmgard, soarele se
`ncinse, stelele ame]ir\, dar nici Rosa, nici Irmgard nu mi-au
apar]inut, a trebuit s\ urc treapt\ cu treapt\, s\ tr\iesc multe,
s\ `nv\] multe, a trebuit s\ o pierd [i pe Irmgard, [i pe Anna.
Pe fiecare fat\, dintre cele iubite odinioar\ `n tinere]ea mea, o
iubeam acum din nou, dar de data aceasta eram `n stare s\ le
Lupul de step\ 203
 insuflu iubirea, s\ d\ruiesc fiec\reia c`te ceva, s\ primesc de la
fiecare ceva `n dar. Dorin]e, visuri [i posibilit\]i, care odinioar\
nu existaser\ dec`t `n fantezia mea, deveniser\ acum realitate, [i
eu le tr\iam aievea. O, voi flori frumoase, voi toate, Ida [i
Lore, voi toate acelea pe care le-am iubit timp de o var\, de o
lun\, de o zi!
Am priceput c\ eram acum tinerelul acela dr\gu], `nfl\c\rat,
pe care `l v\zusem mai `nainte alerg`nd plin de zel `nspre poarta
dragostei, c\ acum tr\iam total aceast\ fr`ntur\ din mine, care
nu se `mplinise dec`t `n a zecea, `n a mia ei parte, c\ o l\sam
s\ creasc\ nest`njenit\ de toate celelalte figuri ale eului meu,
netulburat\ de g`nditor, netorturat\ de lupul de step\, ne`ngr\-
dit\ de poet, de fantast, de moralist. Nu, acum nu eram altceva
dec`t un `ndr\gostit, nu respiram nici o alt\ fericire [i nici o alt\
suferin]\ dec`t pe acelea ale dragostei. Irmgard m\ `nv\]ase deja
s\ dansez, Ida, s\ s\rut, iar cea mai frumoas\, Emma, a fost cea
dint`i care, `ntr-o sear\ de toamn\, sub coroana frem\t\toare a
unui ulm, mi-a `ng\duit s\-i s\rut s`nii bronza]i [i s\ beau din
cupa pl\cerii.
Mi-a fost dat s\ tr\iesc multe lucruri `n micul teatru al lui
Pablo, dar nici a mia parte dintre ele nu poate fi redat\ prin
cuvinte. Toate fetele pe care le iubisem vreodat\ `mi apar]ineau,
fiecare `mi d\ruia ceea ce numai ea putea s\ d\ruiasc\, fiec\reia
`i d\ruiam ceea ce numai ea [tia s\ ia de la mine. Mi-a fost dat s\
gust din plin dragostea, fericirea, voluptatea, dar [i r\t\cirea [i
suferin]a, `n gr\dina mea `nflorea acum, la ceasul acesta fermecat,
de vis, toat\ iubirea pe care o pierdusem `n via]\, aduc`ndu-mi
flori ginga[e, caste, flori p\tima[e, `nfl\c\rate, flori `ntunecate
care se ofileau repede, volupt\]i fulger\toare, reverii ad`nci, me-
lancolii incandescente, moarte `nfrico[at\, rena[tere radioas\.
Am `nt`lnit femei pe care nu puteai s\ le c`[tigi dec`t la iu]eal\,
asalt`ndu-le, [i altele pe care erai fericit s\ le po]i curta `ndelung
[i cu mult\ precau]ie; m\ `nt`mpina, iar\[i, clarobscurul fiec\rui
ungher al vie]ii mele `n care, odinioar\, chiar [i numai pentru
un singur minut, `mi vorbise glasul sim]urilor, m\ `ncinsesem
204 H E R M A N N H E S S E
sub privirea unei femei, m\ atr\sese sclipirea alb\ a pielii unei
fete, [i tot ceea ce odinioar\ pierdusem, recuperam acum.
Fiecare dintre femeile acelea `mi apar]inea, fiecare `n felul ei.
Iat\, aceasta era femeia cu ochii stranii, umbros-c\prui, cu p\rul
deschis la culoare ca inul, l`ng\ ea st\tusem c`ndva, pre] de un
sfert de or\, la fereastr\, pe culoarul unui accelerat [i `mi ap\ruse
apoi de mai multe ori `n vis – nu scotea nici un cuv`nt, dar ea
m-a `nv\]at me[te[uguri neb\nuite, `nsp\im`nt\toare, ucig\toare,
`n ale dragostei. {i iat\ chinezoaica supl\, t\cut\, cu z`mbetul ei
sticlos, `nt`lnit\ `n portul Marseille, cu p\rul lins, negru ca
smoala, cu ochi plutitori, [i ea [tia lucruri nemaipomenite.
Fiecare `[i avea secretul ei, mireasma p\m`ntului care o
z\mislise, fiecare s\ruta [i r`dea `n felul ei, fiecare era pudic\ sau
impudic\ `n felul ei deosebit de al altora. Veneau [i plecau,
torentul le purta c\tre mine, v`ltoarea lui m\ arunca spre ele, m\
desp\r]ea de ele, `notam juc`ndu-m\ copil\re[te `n torentul
b\rb\]iei mele, fermecat, p`ndit de primejdii, de surprize. {i m\
miram la tot pasul, c`t de bogat\ fusese via]a mea, via]a aparent
at`t de s\rac\ [i lipsit\ de dragoste, a lupului de step\, c`t de
`mbel[ugat\ fusese ea `n iubiri, `n ocazii, `n ispite. Aproape pe
toate le pierdusem sau fugisem de ele, m\ poticnisem de ele [i
trecusem mai departe, le uitasem cu repeziciune – dar iat\, toate
se p\strau aici, f\r\ nici o excep]ie, cu sutele. Iar acum le vedeam,
eram al lor, m\ deschideam spre ele, afund`ndu-m\ `n infernul
lor cu lic\riri trandafirii. Mi-a revenit [i oferta seduc\toare pe
care mi-o f\cuse Pablo c`ndva, precum [i altele de mai `nainte, pe
care, la vremea lor, nici m\car nu le pricepusem, jocuri fan-
tastice `n trei [i `n patru, toate m\ atr\geau sur`z\toare acum `n
iure[ul lor. S-au `nt`mplat multe lucruri, am jucat multe jocuri,
dar cuvintele nu le pot reda `n nici un chip.
Din infinitul torent al ispitelor, al viciilor, al complica]iilor
ie[eam din nou la suprafa]\, calm, t\cut, `narmat, `nc\rcat de
cuno[tin]e, `n]elept, cu o experien]\ profund\, maturizat
pentru Hermina. Ea, Hermina, ap\rea ca ultima figur\ `n mi-
tologia mea plin\ de personaje, ca ultimul nume dintr-un [ir
Lupul de step\ 205
 infinit, mi-am rec\p\tat de `ndat\ luciditatea [i am pus cap\t
basmului iubirii, pentru c\ nu vroiam s\ m\ `nt`lnesc cu ea aici,
`n clarobscurul unei oglinzi fermecate, ei nu-i apar]inea numai
una dintre piesele jocului meu de [ah, ci `ntregul Harry. O,
acum `mi voi modifica jocul figurilor mele `n a[a fel, `nc`t totul
s\ aib\ leg\tur\ cu ea [i s\ m\ poarte spre `mplinire.
Torentul m\ aruncase la ]\rm, m\ aflam din nou `n culoarul
t\cut cu loje al teatrului. Ce s\ fac? Am b\gat m`na `n buzunar
s\ scot figurile, dar impulsul se [i stinsese. Universul acesta al
u[ilor, al inscrip]iilor, al oglinzilor magice m\ `nconjura inepui-
zabil. Nehot\r`t, am citit urm\toarea inscrip]ie, care m\ f\cu s\
m\ `nfiorez:
CUM S| UCIZI PRIN DRAGOSTE
a[a scria acolo. ~ntr-o fulger\toare tres\rire mi-a ap\rut pen-
tru o secund\ imaginea unei amintiri: era Hermina, st\tea la o
mas\ dintr-un restaurant, deodat\ uitase de vin [i de m`ncare,
pierz`ndu-se `ntr-o convorbire abisal\, cu o seriozitate `nfior\-
toare `n privire, [i spun`ndu-mi c\ m\ va face s\ m\ `ndr\gos-
tesc de d`nsa numai ca s-o omor cu m`na mea. Un val cople[itor
de team\ [i de `ntuneric mi se rev\rs\ `n inim\, dintr-odat\ mi-a
reap\rut totul dinaintea ochilor, dintr-odat\ am sim]it din nou,
`n str\fundurile sufletului, suferin]a [i destinul. Dezn\d\jduit,
am b\gat m`na `n buzunar ca s\ scot figurile, ca s\ pun la cale
pu]in\ magie [i s\ modific or`nduiala de pe tabla mea de [ah.
Dar n-am mai g\sit nici una dintre figuri. ~n locul lor, am scos
din buzunar un cu]it. Speriat de moarte, am alergat pe cordor,
pe l`ng\ u[i, apoi dintr-odat\ m-am pomenit dinaintea uria[ei
oglinzi, `n care am privit. ~n oglind\ se afla, la fel de `nalt ca [i
mine, un lup uria[, frumos, st\tea pe loc, clipind cu sfial\ din
ochii lui nelini[ti]i. A clipit scurt spre mine, a r`s pu]in, `nc`t
col]urile botului i se dezlipir\ pentru o clip\, l\s`nd s\ i se vad\
limba ro[ie.
206 H E R M A N N H E S S E
Unde era Pablo? Unde era Hermina? Unde era individul
acela inteligent, care p\l\vr\gise at`t de frumos despre modelarea
personalit\]ii?
Am mai privit o dat\ `n oglind\. Fusese o nebunie. ~nd\r\tul
peretelui de sticl\ nu era nici un lup care s\-[i roteasc\ limba `n
gur\. ~n oglind\ eram eu, era Harry, cu chipul `nnegurat, p\r\sit
de toate jocurile, obosit de toate viciile, cumplit de palid, dar,
orice s-ar spune, un om, orice s-ar spune, un ins cu care puteai s\
stai de vorb\.
– Harry, am spus eu, ce faci acolo?
– Nimic, spuse cel din oglind\, a[tept doar. A[tept moartea.
– Dar unde e moartea? l-am `ntrebat eu.
– Vine, spuse cel\lalt. {i din `nc\perile goale ale teatrului am
auzit acordurile unei muzici, ale unei muzici frumoase [i `nfio-
r\toare, acordurile muzicii din Don Juan, care acompaniaz\ apa-
ri]ia oaspetelui de piatr\. Acordurile glaciale r\sunau `nfior\tor
`n cl\direa aceea fantomatic\, venind de pe lumea cealalt\, de pe
t\r`mul nemuritorilor.
– Mozart! am g`ndit, evoc`nd astfel cele mai dragi [i mai su-
blime imagini ale vie]ii mele interioare.
{i-atunci, `n spatele meu a r\sunat un hohot de r`s, un hohot
limpede [i rece ca ghea]a, venit dintr-un alt t\r`m, necunoscut
oamenilor, din t\r`mul marilor suferin]e, un r`s iscat dintr-un
umor dumnezeiesc. M-am `ntors, p\truns de r\ceala [i de
`nc`ntarea acelui r`s, [i iat\, Mozart se apropie, trecu r`z`nd pe
l`ng\ mine, se `ndrept\ agale spre una dintre u[ile lojelor, o
deschise [i intr\, iar eu l-am urmat curios pe acest zeu al tinere]ii
mele, c\ruia toat\ via]a i-am d\ruit dragostea [i admira]ia mea.
Muzica r\suna `n continuare. Mozart st\tea l`ng\ balustrada
lojei, nu se mai vedea nimic din teatru, spa]iul nem\rginit era
inundat de bezn\.
– Vede]i, spuse Mozart, merge [i f\r\ saxofon. Cu toate c\ nu
a[ vrea s\ diminuez cu nimic importan]a acestui faimos
instrument.
– Unde ne afl\m? l-am `ntrebat eu.
Lupul de step\ 207
 – S`ntem `n ultimul act din Don Giovanni, Leporello a `n-
genuncheat deja. O scen\ admirabil\, chiar [i muzica e destul
de bun\, `n fine. Dar nu-i a[a c\, `n ciuda aspectelor ei umane, se
simte `n ea adierea celuilalt t\r`m, adic\ r`sul?
– Este ultima partitur\ mare care s-a mai scris, am spus eu cu
gravitatea unui profesor de [coal\. Fire[te, a mai fost [i Schubert,
a mai fost [i Hugo Wolf, nici pe s\rmanul, minunatul Chopin
nu trebuie s\-l uit\m. V-a]i `ncruntat, maestre – o, da, mai exist\
[i Beethoven, [i el este minunat. Dar, oric`t de frumoase ar fi
toate crea]iile lor, ele au `ntr-`nsele ceva fragmentar, ceva ce pare
c\ vrea s\ se descompun\, un bronz at`t de perfect nu a mai fost
turnat de m`na omului de la Don Giovanni `ncoace.
– Nu v\ osteni]i at`t, r`se Mozart cumplit de ironic. Se vede
treaba c\ [i dumneavoastr\ s`nte]i muzician? Ei, eu am renun]at
la meserie, am preferat s\ m\ retrag. Numai a[a, de pl\cere, m\
mai uit [i eu c`teodat\ s\ v\d ce se `nt`mpl\ pe-aici.
{i-a ridicat m`inile de parc\ ar fi dirijat, iar undeva a r\s\rit
luna sau un alt astru palid, m-am uitat peste balustrad\ [i privirea
mi-a c\zut `n incomensurabilele ad`ncimi spa]iale `n care pluteau
cea]\ [i nori, se `ntrez\reau mun]i [i ]\rmuri de mare, iar sub noi
se `ntindea, c`t lumea de mare, o c`mpie sem\n`nd cu un de[ert.
Pe c`mpia aceasta am z\rit un domn `n v`rst\, cu barb\ lung\,
conduc`nd, cu chipul marcat de suferin]\, o coloan\ uria[\ de
c`teva zeci de mii de b\rba]i `nve[m`nta]i `n negru. Imaginea era
trist\ [i dezolant\, iar Mozart spuse:
– Vede]i, acesta este Brahms. El n\zuie[te spre m`ntuire, dar
mai e `nc\ mult p`n\ atunci.
Am aflat c\ miile acelea de oameni `n negru erau interpre]ii
vocilor [i ai notelor care, dup\ sentin]a lui Dumnezeu, prisoseau
`n partiturile sale.
– Prea multe instrumente, o mare risip\ de material, zise
Mozart d`nd din cap.
{i imediat dup\ aceea l-am v\zut m\r[\luind, `n fruntea unei
coloane la fel de mari, pe Richard Wagner [i am sim]it cum
208 H E R M A N N H E S S E
mul]imea aceea greoaie tr\gea de el, cum sorbea din el; l-am
v\zut [i pe el t`r`ndu-se obosit, cu pa[i de martir.
– ~n tinere]ea mea, am remarcat eu cu triste]e, se considera
c\ nu pot fi imaginate culmi mai contrastante dec`t ace[ti doi
muzicieni.
Mozart r`se.
– Da, a[a se `nt`mpl\ `ntotdeauna. Privite de la o oarecare
distan]\, culmile extreme de genul acesta `ncep, de obicei, s\
semene din ce `n ce mai mult una cu alta. De altfel, instru-
menta]ia prea abundent\ nu a fost o gre[eal\ personal\ a lui
Wagner sau a lui Brahms, ci o eroare a epocii lor.
– Cum? {i pentru asta ei trebuie s\ isp\[easc\ at`t de greu? am
exclamat eu cu repro[ `n glas.
– Bine`n]eles. Aceasta este calea judec\]ii. Abia dup\ ce vor
fi isp\[it vina epocii lor, se va vedea dac\ mai r\m`ne o contri-
bu]ie personal\ care s\ justifice tragerea lor la r\spundere.
– Bine, dar ei n-au nici o vin\!
– Fire[te c\ nu. Cu ce s`nt ei vinova]i c\ Adam s-a `nfruptat
din m\r, [i cu toate acestea trebuie s\ isp\[easc\.
– Dar este `ngrozitor.
– Desigur, via]a este `ntotdeauna `ngrozitoare. Vina nu este
nicidecum a noastr\, [i totu[i s`ntem r\spunz\tori. ~ndat\ ce
te-ai n\scut, e[ti vinovat. Am impresia c\ a]i avut parte de ni[te
lec]ii de religie cam ciudate, de vreme ce nu [tia]i acest lucru.
M\ aflam `ntr-o stare destul de mizerabil\. M\ vedeam pe
mine `nsumi, un pelerin mort de oboseal\, str\b\t`nd pustiul
lumii celeilalte, `nc\rcat cu multele c\r]i nefolositoare pe care
le scrisesem, cu toate articolele, cu toate foiletoanele, urmat de
armata de ze]ari care trebuiser\ s\ lucreze la ele, de armata de ci-
titori care trebuiser\ s\ `nghit\ toate acestea. Dumnezeule! {i pe
deasupra mai existau [i Adam, [i m\rul, [i tot ce mai `nsemna
p\catul originar. A[adar, trebuia s\ isp\[esc pentru toate acestea
`n purgatoriul f\r\ de sf`r[it [i abia dup\ aceea s-ar putea pune
`ntrebarea dac\, dincolo de ele, mai exist\ [i o contribu]ie
personal\, ceva propriu, sau dac\ nu cumva toate faptele mele [i
Lupul de step\ 209
 consecin]ele lor nu fuseser\ dec`t un fel de spum\ zadarnic\ pe
`ntinsul m\rii, un joc absurd `n torentul `nt`mpl\rilor!
Mozart `ncepu s\ r`d\ tare v\z`ndu-mi chipul consternat.
Se t\v\lea de r`s [i b\tea din picioare sco]`nd ni[te zgomote
stridente. {i atunci a strigat la mine:
– Hei, tinere, te m\n`nc\ limba mereu, pl\m`nu-]i se umfl\
greu? }i-e g`ndul la cititori, la aceste hoituri de ciori, la s\rmanii
ron]\itori, la ze]arii bezmetici, la ace[ti eretici, la blestema]ii
a]`]\tori [i de s\bii ascu]itori? R`sul te-apuc\, balaur-n\luc\,
hohot nest\p`nit, scandalul s-a pornit, `n pantaloni te-ai mur-
d\rit. O, inim\ cu al credinciosului har, cu cerneala ta neagr\ de
tipar, `]i fac o lum`nare `n dar, c\ eu mi-s mare [trengar.
Tres\rit, plesc\it, reprezentat, farsa a aranjat, din coad\ a dat,
nu prea mult a tremurat. Domnul a poruncit, dracul s\ te ia a
venit, s\ te p\lmuiasc\ [i s\ te mu[truluiasc\ pentru c\ ai
`nnegrit [i ai m`zg\lit, pentru c\ toate astea de fapt de la al]ii
le-ai ciugulit.
Bine, dar asta era prea de tot, de furie n-am mai avut nici
m\car r\gazul s\ r\m`n sub impresia melancoliei. L-am apucat
pe Mozart de codi]\, el se `ndep\rt\ `n zbor, iar coada i se alungi
din ce `n ce mai mult, ca o coad\ de comet\ de cap\tul c\reia
eram ag\]at eu, str\b\t`nd lumea ca un v`rtej. Drace, dar frig
mai era `n lumea asta! Nemuritorii \[tia suportau un aer gla-
cial, al naibii de rarefiat. Dar pe ei, un asemenea aer `i umplea
de veselie, de asta am putut s\-mi mai dau seama `n scurtul
moment `nainte s\ le[in. M-a invadat o veselie cu gust iute-amar,
o veselie t\ioas\, cu sclipiri metalice glaciale, un chef de a r`de
la fel de limpede, de s\lbatic [i de extraterestru a[a cum o f\cuse
Mozart. Dar `n clipa aceea mi s-a t\iat respira]ia [i mi-am
pierdut cuno[tin]a.
Mi-am revenit, dar eram r\t\cit [i zdrobit, lumina alb\ a co-
ridorului se reflecta pe podeaua lucioas\. Nu ajunsesem printre
nemuritori, `nc\ nu. M\ aflam `n continuare `n lumea p\m`ntean\
a enigmelor, a suferin]elor, a lupilor de step\, a chinuitoarelor
210 H E R M A N N H E S S E
`ncurc\turi. Locul acesta nu era bun, nu suportam s\ mai r\m`n
aici. Toate acestea trebuiau s\ se sf`r[easc\.
Dinaintea mea, `n marea oglind\ de perete, st\tea Harry.
Nu ar\ta bine deloc, ar\ta cam la fel ca `n noaptea de dup\
vizita lui la profesor [i dup\ balul de la Vulturul Negru. Dar
toate acestea se `nt`mplaser\ demult de tot, cu ani, cu secole `n
urm\; Harry `mb\tr`nise, `nv\]ase s\ danseze, fusese spec-
tatorul teatrului magic, `l auzise pe Mozart r`z`nd, nu-i mai era
team\ de dansuri, de femei, de cu]ite. P`n\ [i omul mediocru se
maturizeaz\ dup\ ce a parcurs c`teva secole. L-am privit `n-
delung pe Harry `n oglind\: `l mai cuno[team bine, mai sem\na
`nc\, pu]in de tot, cu Harry cel de cincisprezece ani care, `ntr-o
duminic\ de martie, se `nt`lnise cu Rosa, sco]`ndu-[i `n fa]a ei
p\l\ria de catehumen. {i totu[i `mb\tr`nise de atunci cu c`teva
sute de ani[ori, f\cuse muzic\ [i filozofie, se s\turase de ele,
tr\sese la m\sea vin de Alsacia la Casca de O]el, avusese cu
savan]ii cumsecade dispute despre Kri[na, le iubise pe Erika
[i pe Maria, fusese prieten cu Hermina, tr\sese cu pu[ca `n
automobile [i se culcase cu o chinezoaic\ sub]iric\, se `nt`lnise
cu Goethe [i cu Mozart, g\urind ici [i colo plasa timpului [i a
realit\]ii aparente `n care continua s\ fie prins. Chiar dac\
pierduse piesele acelea dr\gu]e de [ah, avea totu[i un cu]it ca
lumea `n buzunar. D\-i `nainte, b\tr`ne Harry, individ b\tr`n
[i obosit!
La dracu’, ce gust amar mai avea [i via]a asta! L-am scuipat
pe Harry cel din oglind\ [i i-am dat un picior, sf\r`m`nd oglinda
`n ]\nd\ri. Am pornit `ncet pe coridorul r\sun\tor, privind cu
aten]ie la u[ile care `mi promiseser\ at`tea lucruri frumoase: pe
niciuna dintre ele nu se mai vedea vreo inscrip]ie. Am trecut
`ncet prin fa]a tuturor celor o sut\ de u[i ale teatrului magic. Nu
fusesem ast\zi la balul mascat? De atunci se scursese un veac. ~n
cur`nd nu vor mai exista ani. Mai era ceva de f\cut, Hermina
continua s\ a[tepte. Va fi o nunt\ stranie. Pluteam la voia
`nt`mpl\rii, m`nat de un val tulbure, cu sentimente tulburi,
sclav, lup de step\. La dracu’!
Lupul de step\ 211
 M-am oprit dinaintea ultimei u[i. Valul cel tulbure m\
purtase p`n\ `n dreptul ei. O, Rosa, tinere]e `ndep\rtat\, o,
Goethe [i Mozart!
Am deschis. ~nd\r\tul u[ii am dat de o priveli[te simpl\ [i
frumoas\. Pe jos, pe covoare z\ceau doi oameni goi, erau fru-
moasa Hermina [i frumosul Pablo, unul l`ng\ cel\lalt, dor-
mind ad`nc, epuiza]i de jocul dragostei, un joc care pare at`t de
lacom [i care, totu[i, te face s\ te saturi at`t de repede. Oameni
frumo[i, frumo[i, imagini minunate, corpuri splendide. Sub
s`nul st`ng al Herminei se z\rea o pat\ rotund\, proasp\t\,
vine]ie, mu[c\tura s\rutului p\tima[ al din]ilor frumo[i, str\-
lucitori, ai lui Pablo. Acolo unde se vedea pata mi-am `nfipt
cu]itul, b\g`nd toat\ lama. Pe pielea fraged\, alb\ a Herminei
se prelinse s`nge. A[ fi [ters cu s\rut\rile mele s`ngele acesta,
dac\ totul ar fi fost altfel, dac\ totul ar fi decurs altfel. Deci
n-am f\cut-o; priveam doar cum curgea s`ngele [i am v\zut cum
i s-au deschis ochii pentru o clip\, `ndurera]i, profund uimi]i.
„De ce o fi uimit\?“ m-am g`ndit eu. Pe urm\ m-am mai g`ndit
c\ ar trebui s\-i `nchid ochii. Dar ei se `nchiser\ iar, de la sine.
A[adar, se `nt`mplase. Ea se r\suci pu]in pe o parte, de la
subsuoar\ p`n\ la s`n am v\zut jocul unei umbre fine, delicate,
care parc\ voia s\-mi aminteasc\ de ceva. Uitare! Apoi a r\mas
nemi[cat\.
Am privit-o `ndelung. ~n cele din urm\, m\ de[tept\ un
fior [i am dat s\ plec. {i-atunci am v\zut cum Pablo se ridic\,
am v\zut cum deschide ochii, `ntinz`ndu-[i m`inile [i picioa-
rele, am v\zut cum se apleac\ deasupra frumoasei moarte [i cum
z`mbe[te. „Individul acesta nu va putea s\ fie niciodat\ serios,
mi-am spus eu, z`mbe[te din te miri ce“. Pablo `ndoi cu grij\
col]ul covorului [i o acoperi pe Hermina p`n\ la s`n, astfel `nc`t
rana nu i se mai vedea, apoi, pe neauzite, p\r\si loja. Unde se
ducea? Oare to]i m\ p\r\seau? Am r\mas singur cu moarta pe
jum\tate acoperit\, cu cea pe care o iubeam [i o invidiam.
C`rlion]ul de b\ie]andru `i at`rna pe fruntea palid\, gura `i
str\lucea purpurie pe chipul alb ca varul, p\rul ei r\sp`ndea un
212 H E R M A N N H E S S E
parfum delicat [i l\sa s\ se `ntrevad\ lic\rul slab al urechiu[ei
frumos modelate.
Iat\, dorin]a ei era `mplinit\. ~nainte de a fi fost pe deplin a
mea, eu `mi omor`sem iubita. ~nf\ptuisem incredibilul, iar acum
c\zusem `n genunchi, privind-o fix [i nepricep`nd `nsemn\tatea
faptei mele, ne[tiind m\car dac\ f\cusem un lucru bun [i drept
sau dimpotriv\. Ce-ar spune inteligentul juc\tor de [ah, ce-ar
spune Pablo despre-a[a ceva? Nu [tiam nimic, nu eram `n stare
s\ g`ndesc. Gura rujat\ ardea din ce `n ce mai ro[ie pe chipul
care se stingea. A[a fusese `ntreaga mea via]\, a[a fusese [i stro-
pul meu de fericire [i de dragoste, `ntocmai ca gura aceasta
`mpietrit\: un pic de ro[u pictat pe chipul unui mort.
{i de pe fa]a ne`nsufle]it\, de pe umerii albi, ne`nsufle]i]i, de
pe bra]ele albe, ne`nsufle]ite, adia, strecur`ndu-se `ncet, un fior,
o pustietate [i o singur\tate glacial\, o r\ceal\ din ce `n ce mai
mare, care `ncepuse s\-mi anchilozeze m`inile [i buzele. Oare s\
fi stins eu soarele? S\ fi ucis eu inima a tot ceea ce `nsemna via]\?
S\ fi `nceput invazia ucig\torului frig cosmic?
~nfiorat, m\ holbam la fruntea `mpietrit\, la c`rlion]ul `m-
b\]o[at, la luciul `nghe]at, palid al urechii. R\ceala ce izvora
din ele era ucig\toare, [i totu[i frumoas\: vibra, r\suna minu-
nat, era muzic\!
Nu sim]isem, oare, mai `nainte, fiorul acesta care sem\na,
totodat\, cu un fel de fericire? Nu mai auzisem, oare, muzica
aceasta? Ba da, la Mozart, la nemuritori.
~mi venir\ `n minte ni[te versuri pe care le g\sisem undeva
c`ndva:
Dimpotriv\, noi ne `nt`lnir\m
~n eterul `nghe]at, cu stele,
Noi cu ziua [i-ora o sf`r[ir\m,
Nu s`ntem masculi, b\tr`ni, femele...
Rece ni-i traiul, statornic [i drept,
Rece ca a[trii r`dem etern `n `nalt...
Lupul de step\ 213
 Atunci u[a lojei s-a deschis [i a intrat Mozart, f\r\ codi]\,
f\r\ pantaloni trei-sferturi [i f\r\ pantofi cu cataram\, `mbr\cat
modern, `nc`t l-am recunoscut abia dup\ ce l-am privit `nc\ o
dat\. S-a a[ezat foarte aproape de mine, era c`t pe ce s\-l ating [i
s\-l avertizez s\ nu se murd\reasc\ cu s`ngele scurs pe podea din
s`nul Herminei. A[ez`ndu-se, a `nceput s\ se preocupe minu]ios
de c`teva aparate [i instrumente mici, r\sp`ndite peste tot, acor-
d`nd acestui lucru o mare importan]\, ba tr\gea [i `n[uruba, ba
de[uruba ceva, iar `n acest timp eu m\ uitam cu admira]ie la
degetele lui iscusite, iu]i, pe care mi-ar fi pl\cut s\ le v\d o dat\
c`nt`nd la pian. ~ng`ndurat, m\ uitam la el, dar de fapt nu eram
`ng`ndurat, ci visam, pierdut `n admira]ia pentru frumoasele [i
inteligentele lui m`ini, sentimentul c\ se afla at`t de aproape de
mine m\ `nc\lzea, dar m\ [i intimida oarecum. De fapt, nu eram
atent deloc la ce f\cea, la ce `n[uruba [i treb\luia el acolo.
Asamblase `ns\ un aparat de radio pe care `l f\cuse s\ func-
]ioneze; conect\ difuzorul [i `mi spuse:
– Ascult Münchenul, Concerto grosso `n Fa major de Händel.
~ntr-adev\r, spre mirarea [i groaza mea de nedescris, p`lnia
diabolic\ de tabl\ `ncepu `ndat\ s\ scuipe acel amestec de
mucozit\]i bronhiale [i de gum\ morfolit\ `ntre m\sele pe care
posesorii de gramofoane [i abona]ii radioului au convenit s\-l
numeasc\ muzic\ – iar dincolo de r`g`itul [i h`r`itul acela se
putea recunoa[te, `ntr-adev\r, ca sub o crust\ groas\ de impu-
rit\]i, imaginea veche, scump\, structura nobil\ a acestei muzici
divine, compozi]ia regeasc\, respira]ia larg\, r\coroas\, sunetul
plin, amplu, al instrumentelor de coarde.
– Dumnezeule, am exclamat `ngrozit, Mozart, ce ave]i de
g`nd? Cu adev\rat vre]i s\ v\ face]i [i s\-mi face]i o porc\rie ca
asta? Adic\ ve]i `ng\dui s\ fim teroriza]i de un aparat at`t de
hidos, acest a[a-zis triumf al epocii noastre, cea mai recent\
arm\ a ei care `i va aduce victoria `n lupta pentru distrugerea
artei? De ce crede]i c\ e necesar, Mozart?
Omul cel straniu r`se de se pr\p\di, r`sul suna rece [i fan-
tomatic, surd, dar nimicea totul `n calea lui! Asist\ cu pl\cere
214 H E R M A N N H E S S E
profund\ la chinurile mele, `nv`rti blestematele [uruburi [i
`ndrept\ p`lnia de tabl\. R`z`nd, d\du drumul acelei muzici
denaturate [i otr\vite s\ se infiltreze `n spa]ii [i, r`z`nd, `mi
r\spunse:
– Te rog, f\r\ patos, stimate vecin! Apropo, ai b\gat de
seam\ acel ritardando? Ce idee, nu-i a[a? Da, [i-acum las\-te
p\truns, om ner\bd\tor ce e[ti, de g`ndul acestui ritardando –
ascult\-i ba[ii, `i auzi ce dumnezeie[te intr\? – [i `ng\duie-i
acestei idei a b\tr`nului Händel s\ p\trund\ `n inima-]i cuprins\
de nelini[te [i s-o potoleasc\! Ascult\, omule]ule, f\r\ patos [i
f\r\ ironie, [i vei vedea cum dincolo de v\lul de cretinism ire-
mediabil al acestui aparat caraghios plute[te f\ptura `ndep\rtat\
a muzicii zeilor! }ine minte, se pot trage unele `nv\]\minte din
asta. Observ\ cum tubul acesta sonor face `n aparen]\ un lucru
dintre cele mai proste[ti, mai nefolositoare [i mai ne`ng\duite,
lu`nd o muzic\ interpretat\ undeva [i zv`rlind-o f\r\ nici un
discern\m`nt, proste[te [i grosolan, ba `n plus [i desfigur`nd-o,
`ntr-un loc str\in, care nu i se potrive[te – [i totu[i, tubul acesta
nu-i poate distruge muzicii spiritul ei originar, el nu face dec`t
s\-[i tr\deze, datorit\ muzicii, propria tehnic\ deplorabil\ [i
func]ionalitatea v\duvit\ de spirit! Ascult\ cu aten]ie,
omule]ule, c\ci `]i va fi de folos! A[adar, destup\-]i urechile!
A[a. Iar acum ascult\ nu numai un Händel siluit de aparatul de
radio, care, chiar [i sub aceast\ `nf\]i[are mizerabil\, tot divin
r\m`ne – ci ascult\ [i vezi totodat\, stimabile, admirabila para-
bol\ a tot ceea ce este via]\. Ascult`nd radioul, ascul]i [i vezi
lupta primordial\ dintre idee [i fenomen, dintre eternitate [i
timp, dintre divin [i omenesc. ~ntocmai cum radioul, dragul
meu, arunc\ timp de zece minute cea mai splendid\ muzic\ din
lume, f\r\ nici un discern\m`nt, `n cele mai imposibile `nc\peri,
`n saloane burgheze [i `n mansarde, printre abona]ii s\i care
stau la taclale, `[i umfl\ burta, casc\ sau dorm, `ntocmai cum el
s\r\ce[te muzica de frumuse]ea ei senzual\, provoc`ndu-i
stric\ciuni, zg`rieturi, [i h`r`ieli, f\r\ totu[i s\ reu[easc\ a-i
`n\bu[i pe deplin spiritul – exact la fel `mpr\[tie de-a valma [i
Lupul de step\ 215
 via]a, a[a-zisa realitate, splendidul joc al imaginilor lumii, obli-
g`ndu-ne s\ ascult\m dup\ Händel o conferin]\ despre tehnica
de camuflare a bilan]urilor `n `ntreprinderile industriale mij-
locii, f\c`nd din cele mai fermec\toare acorduri orchestrale o
flegm\ de sunete dezagreabile, strecur`ndu-[i peste tot tehnica,
func]ionalitatea, derizoriul [i de[ert\ciunea `ntre idee [i rea-
litate, `ntre orchestr\ [i ureche. Toat\ via]a este a[a, micu]ule,
iar noi trebuie s\ o accept\m a[a cum e [i, dac\ nu s`ntem
n\t\r\i, atunci r`dem. Oamenii de genul dumitale nu au nici un
drept s\ profereze critici la adresa radioului sau a vie]ii. Mai
bine `nva]\ `nt`i s\ ascul]i! ~nva]\ s\ iei `n serios ceea ce merit\
s\ fie luat `n serios [i r`zi de toate celelalte! Sau poate c\ dum-
neata `nsu]i ai procedat mai bine, cu mai mult\ noble]e, cu mai
mult\ inteligen]\, cu mai mult gust? Da’ de unde, monsieur
Harry, n-ai procedat defel a[a. Ai f\cut din via]a dumitale
istoria oribil\ a unui om bolnav, iar din talentul dumitale, o ne-
norocire. {i, dup\ cum v\d, n-ai [tiut cum s\ te folose[ti de o
fat\ at`t de dr\gu]\, de o fat\ at`t de t`n\r\ [i de `nc`nt\toare `n
alt mod, dec`t `nfig`ndu-i un cu]it `n trup, nimicind-o! Crezi c\
este bine ce ai f\cut?
– Bine? Da’ de unde! am exclamat eu dezn\d\jduit. Dumne-
zeule, totul este at`t de fals, at`t de infernal, at`t de prostesc [i de
r\u! S`nt un dobitoc, Mozart, un dobitoc prost [i r\u, bolnav
[i stricat, ave]i dreptate de mii [i mii de ori. ~ns\ `n ceea ce o
prive[te pe fata aceasta: ea a vrut s\ se `nt`mple a[a, eu n-am
f\cut dec`t s\ `ndeplinesc propria ei dorin]\.
Mozart r`se surd, dar avu bun\tatea s\ `nchid\ radioul. Felul
`n care m\ ap\ram `mi suna dintr-odat\ [i mie, care fusesem
p`n\ atunci deplin convins de juste]ea lui, destul de nes\buit.
C`ndva, c`nd Hermina – mi-am amintit eu brusc – vorbise
despre timp [i eternitate, eu acceptasem pe loc s\ consider c\
g`ndurile ei erau oglinda propriilor mele g`nduri. Acceptasem
`ns\ ca pe ceva de la sine `n]eles s\ cred c\ g`ndul de a se l\sa
ucis\ de mine fusese ideea [i dorin]a exclusiv\ a Herminei,
neinfluen]at\ de mine cu nimic. Dar oare de ce nu numai c\
216 H E R M A N N H E S S E
`ncuviin]asem [i luasem `n considera]ie ideea aceasta at`t de `n-
grozitoare [i de stranie, dar o [i ghicisem dinainte? Poate, totu[i,
pentru c\ era propria idee? {i de ce o omor`sem pe Hermina
tocmai `n momentul `n care o g\sisem goal\ `n bra]ele altuia?
R`sul surd al lui Mozart suna atoate[tiutor [i sarcastic.
– Harry, mi-a spus, e[ti un m\sc\rici. Oare fata aceasta
frumoas\ s\ nu-[i fi dorit `ntr-adev\r de la tine nimic altceva
dec`t o lovitur\ de cu]it? Asta s\ i-o spui cui vrei, nu mie! Ei,
dar cel pu]in ai lovit cum trebuie, s\rmana copil\ e moart\
de-a binelea. Poate c\ e timpul s\-]i dai seama de consecin]ele
galanteriei tale fa]\ de aceast\ mic\ doamn\. Sau vrei cumva s\
scapi de consecin]e?
– Nu, am strigat eu. Oare nu `n]elegi? S\ scap de conse-
cin]e! Nu-mi doresc nimic altceva dec`t s\ isp\[esc, s\ isp\[esc,
s\ isp\[esc, s\-mi plec capul sub secure [i s\ m\ las pedepsit
[i nimicit.
Mozart m\ privi cu o ironie insuportabil\.
– Ce patetic mai e[ti! Dar tot vei `nv\]a ce-i umorul, Harry.
Umorul este `ntotdeauna un umor negru, iar dac\ va fi necesar
`l vei `nv\]a `n ceasuri negre. E[ti preg\tit pentru a[a ceva? Da?
Bine, atunci intr\ la procuror [i supune-te procedurii acelui
`ntreg aparat, lipsit de umor, al oamenilor legii p`n\ c`nd, cu
s`nge rece, ]i se va t\ia capul `ntr-o `nchisoare, `n zori de zi.
A[adar, e[ti preg\tit pentru a[a ceva?
Dinaintea mea s-a aprins fulger\tor o inscrip]ie: iar eu am
dat din cap `n semn c\ s`nt de acord. O curte pustie, `ntre patru
ziduri cu ferestruici z\brelite, o ghilotin\ aranjat\ cu grij\, o
duzin\ de domni `mbr\ca]i cu redingote [i robe de magistra]i,
iar la mijloc st\team eu, zgribulit, `n aerul cenu[iu al zorilor de
ziu\, cu inima str`ns\, jalnic de `nsp\im`ntat, dar eram preg\tit,
eram de acord. La comand\, am f\cut un pas `nainte, [i tot la
comand\ am `ngenuncheat. Procurorul [i-a scos toca, [i-a dres
glasul, iar to]i ceilal]i domni [i-au dres [i ei glasul. }inea `n m`n\
o h`rtie solemn\, desp\turit\, din care citi:
Lupul de step\ 217
 – Domnilor, `n fa]a dumneavoastr\ se afl\ Harry Haller,
acuzat [i g\sit vinovat de a fi abuzat `n mod necugetat de tea-
trul nostru magic. Haller nu a ofensat numai marea art\, con-
fund`nd frumoasa noastr\ galerie de imagini cu a[a-numita
realitate [i `nfig`nd imaginea, reflectat\ `n oglind\, a unui cu]it
`n imaginea, reflectat\ `n oglind\, a unei fete, omor`nd-o, ci a
dovedit pe deasupra [i inten]ia de a se folosi de teatrul nostru,
`ntr-un mod cu totul lipsit de umor, ca de un mecanism destinat
sinuciderii. Prin urmare, `l condamn\m pe Haller s\ tr\iasc\
ve[nic [i `i retragem permisul de intrare `n teatrul nostru pe o
durat\ de dou\sprezece ore. De asemenea, acuzatul nu poate fi
absolvit nici de pedeapsa de a se r`de cu poft\ de el, ast\zi, aici.
Domnilor, s\ ne acord\m glasurile: unu – doi – trei!
{i la trei, cei de fa]\ au `nceput s\ r`d\, cu to]ii `n aceea[i
secund\, r`deau `ntr-un cor `nalt, r`deau `ngrozitor, era ceva
insuportabil pentru un om, era un r`s de pe lumea cealalt\.
C`nd mi-am revenit, Mozart st\tea l`ng\ mine, la fel ca mai
`nainte, m\ b\tu pe um\r [i-mi zise:
– }i-ai auzit sentin]a. A[adar, va trebui s\ te obi[nuie[ti s\
ascul]i `n continuare muzica radiofonic\ a vie]ii. ~]i va face bine.
E[ti, din p\cate foarte slab `nzestrat, prostu]ule, dar cred c\ `n-
cetul cu `ncetul ai cam priceput ce se cere de la dumneata.
Trebuie s\ `nve]i s\ r`zi, iat\ ce ]i se cere. Trebuie s\ p\trunzi
latura umoristic\ a vie]ii, umorul negru al acestei vie]i. Dar, fi-
re[te, e[ti preg\tit pentru orice, numai pentru ceea ce ]i se cere nu!
E[ti preg\tit s\ spinteci femei, e[ti preg\tit s\ te la[i decapitat `n
mod solemn, s`nt sigur c\ ai fi preg\tit s\ te [i mortifici, [i s\ te
autoflagelezi vreme de o sut\ de ani. Sau gre[esc cumva?
– O, fire[te c\ s`nt preg\tit din toat\ inima, am exclamat eu
`n suferin]a mea.
– Fire[te! Participi la orice reprezenta]ie idioat\ [i f\r\ pic
de umor, e[ti un om m\rinimos, participi la tot ce este patetic
[i f\r\ haz! Ei iat\, eu nu iau parte la a[a ceva, nu dau nici o para
chioar\ pe isp\[irea-]i romantic\. Dore[ti s\ fii executat, dore[ti
s\ ]i se reteze capul, turbatule! Pentru un ideal at`t de idiot ai fi
218 H E R M A N N H E S S E
`n stare s\ mai comi]i zece crime. Vrei s\ mori, la[ule, iar nu s\
tr\ie[ti. La naiba, dar tocmai asta trebuie s\ faci, s\ tr\ie[ti! Ai
merita s\ fii condamnat la cea mai grea pedeaps\.
– O, [i care ar fi aceast\ pedeaps\?
– Am putea, de exemplu, s\ `nviem din nou fata [i s\ o c\s\-
torim cu dumneata.
– Nu, cu asta n-a[ fi de acord. S-ar `nt`mpla o nenorocire.
– De parc\ tot ce ai me[terit dumneata aici n-ar fi o nenoro-
cire destul de mare! Dar acum trebuie s\ punem cap\t tuturor ges-
turilor patetice [i tuturor asasinatelor. E cazul s\ fii `n sf`r[it rezo-
nabil! Trebuie s\ tr\ie[ti [i s\ `nve]i s\ r`zi. Trebuie s\ `nve]i s\
ascul]i aceast\ blestemat\ muzic\ radiofonic\ a vie]ii, trebuie s\ ad-
miri spiritul care se ascunde dincolo de ea, trebuie s\ `nve]i s\ r`zi
de disonan]ele ei. Gata, nu ]i se cere mai mult de-at`t.
~ncet, str`ng`nd din din]i, l-am `ntrebat:
– {i dac\ refuz? {i dac\, domnule Mozart, nu v\ recunosc
dreptul de a-i da dispozi]ii lupului de step\ [i de a interveni `n
destinul lui?
– Atunci, zise Mozart pa[nic, ]i-a[ propune s\ mai fumezi
una din pl\cutele mele ]ig\ri.
{i `n vreme ce rostea aceste cuvinte, sco]`nd ca prin farmec
o ]igar\ din buzunarul vestei [i oferindu-mi-o, dintr-odat\, nu
mai era Mozart, ci acela care m\ privea acum cu ni[te ochi calzi,
exotici, negri, era prietenul meu Pablo [i sem\na ca un frate
geam\n cu omul care m\ `nv\]ase jocul cu piesele de [ah.
– Pablo, am exclamat eu tres\rind. Pablo, unde ne afl\m?
Pablo mi-a dat ]igara [i mi-a oferit foc.
– Ne afl\m, z`mbi el, `n teatrul meu magic [i, `n caz c\ vrei
s\ `nve]i tangoul sau s\ te faci general, sau s\ stai de vorb\ cu
Alexandru cel Mare, toate acestea `]i vor sta la dispozi]ie data
viitoare. Dar trebuie s\-]i spun, Harry, c\ m-ai cam dezam\git.
Te-ai pierdut r\u cu firea, ai lezat umorul micului meu teatru,
f\c`nd porc\ria asta, ai `njunghiat cu un cu]it [i ne-ai murd\rit
frumoasa lume a imaginilor cu petele astea de realitate. N-a fost
dr\gu] din partea ta. S\ sper\m c\ m\car ai f\cut toate astea din
Lupul de step\ 219
 gelozie, c`nd ai v\zut-o pe Hermina culcat\ l`ng\ mine. Cu o
asemenea figur\ n-ai [tiut, din p\cate, cum s\ umbli – credeam
biblioteca rao
c\ ai `nv\]at mai bine jocul. Nu-i nimic, se poate `ndrepta. De la clasici la contemporani, într-o formul\
O apuc\ pe Hermina care, `n m`inile lui, lu\ `ndat\ dimen- grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru
siunile pitice ale unei piese de [ah [i o v`r` `n acela[i buzunar al
vestei din care, cu pu]in timp mai `nainte, scosese ]igara.
biblioteca dumneavoastr\
Fumul greu, dulceag, mirosea pl\cut, m\ sim]eam golit pe Madeleine Albright DOAMNA SECRETAR DE STAT
din\untru [i gata s\ dorm un an `ntreg. Grigore Arbore LIBERTATEA F|R| DEMOCRA}IE
{I „GLON}UL DE AUR“
Da, `n]elegeam totul, `l `n]elegeam pe Pablo, `l `n]elegeam
Dan Brown ~NGERI {I DEMONI
CODULLUI DAVINCI
pe Mozart, undeva, `nd\r\tul meu i-am auzit teribilul hohot de
FORT|REA}A DIGITAL|

r`s, [tiam c\ `n buzunar aveam toate acele sute de mii de figuri Albert Camus STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I
~MP|R|}IA
FA}A {I REVERSUL / NUNTA / MITUL
ale jocului vie]ii, al c\rui sens `l intuiam, cutremur`ndu-m\,
LUI SISIF / OMUL REVOLTAT / VARA
sim]eam `n mine voin]a de a lua jocul, `nc\ o dat\, de la cap\t,
CARNETE
TEATRU
PRIMUL OM
de a gusta `nc\ o dat\ chinurile sale, de a m\ `nfiora `nc\ o dat\ de John Le Carré PRIETENIE ABSOLUT|
absurditatea lui, de a str\bate `nc\ o dat\, iar\ [i iar\, infernul Eugen Ovidiu Chirovici MISTERELE ISTORIEI
Bill Clinton VIA}A MEA
dinl\untrul meu.
Hillary Rodham Clinton ISTORIE TR|IT|
~ntr-o bun\ zi voi juca mai bine acest joc cu figuri. ~ntr-o Robin Cook RISC ASUMAT
bun\ zi voi `nv\]a s\ r`d. M\ a[tepta Pablo. M\ a[tepta Mozart. Clive Cussler AURUL INCA{ILOR
Charles Dickens DAVID COPPERFIELD (2 vol.)
Denis Diderot NEPOTUL LUI RAMEAU
Josif Constantin Dr\gan PRIN EUROPA (5 vol.)
William Faulkner C|TUNUL
Joseph Finder PUTERI EXCEP}IONALE
Colin Forbes CATACLISMUL
RINOCERUL
PE MUCHIE DE
CU}IT
CONSPIRA}IA
VALUL UCIGA{
Frederick Forsyth R|ZBUN|TORUL
André Gide FRUCTELE P|M~NTULUI
FALSIFICATORII DE BANI /
PORUMBELUL
John Grisham ULTIMUL JURAT
UN ALTFEL DE CR|CIUN

CAMPIONUL DIN ARKANSAS
MAESTRUL

MO{TENITORII
MEDIATORUL

V.D. Gu[\ de Dr\gan CONDAMNAT LA ADEV|R

Hermann Hesse JOCUL CU M|RGELE DE STICL|

NARCIS {I GUR|-DE-AUR
LUPUL DE STEP|

SIDDHARTHA / C|L|TORIA SPRE SOARE-R|SARE

KNULP / DEMIAN
CELE MAI FRUMOASE

POVESTIRI
Ilf [i Petrov DOU|SPREZECE SCAUNE
VI}ELUL DE AUR
Franz Kafka JURNAL
CASTELUL
CORESPONDEN}| (vol. 1)
Dean Koontz ~N PUTEREA NOP}II

220 H E R M A N N H E S S E
Mario Vargas Llosa R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII

CONVERSA}IE LA CATEDRALA ~n cur`nd
André Malraux CONDI}IA UMAN|
CUCERITORII / CALEA REGAL|
Thomas Mann DOCTOR FAUSTUS
MUNTELE VR|JIT

POVESTIRI
M|RTURISIRILE ESCROCULUI
FELIX KRULL
LOTTE LA WEIMAR
G. García Márquez UN VEAC DE SINGUR|TATE
TOAMNA
PATRIARHULUI
DOU|SPREZECE POVESTIRI
C|L|TOARE
DESPRE DRAGOSTE {I AL}I
DEMONI
INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A
CANDIDEI ERÉNDIRA {I A BUNICII SALE F|R|
SUFLET
DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI

AVENTURA LUI MIGUEL LITTÍN,
CLANDESTIN ~N CHILE
A TR|I PENTRU A-}I
POVESTI VIA}A
GENERALUL ~N LABIRINTUL
S|U
POVESTEA T~RFELOR MELE TRISTE
Virgil M\gureanu DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII?
Ilie N\stase MR N|STASE
Regina Noor CALEA SPRE CREDIN}|
Christopher Paolini ERAGON
L. Picknett & C. Prince MISTERUL TEMPLIERILOR Jean-Paul Sartre William Faulkner

CONSPIRA}IA STARGATE
ZIDUL ORA{UL
Mario Puzo OMERTA
Ernesto Sábato ESEURI (vol. 1)
Antoine de Saint-Exupéry CITADELA
Jean-Paul Sartre TEATRU
CUVINTELE / GREA}A
John Saul PREZEN}A
M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI

CASA DE LA R|SCRUCE
Dinu S\raru TRILOGIA }|R|NEASC|
CIOCOII NOI CU
BODYGUARD
Dinu S\raru GENERALUL REVOLU}IEI CU PICIORUL
& Victor St\nculescu ~N GHIPS
John Steinbeck {OARECI {I OAMENI
Stendhal RO{U {I NEGRU
M|N|STIREA DIN PARMA
Alex Mihai Stoenescu ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA
(vol. I, II, III [i IV[1])
PATIMILE SF~NTULUI
TOMMASO D’AQUINO
INTERVIURI DESPRE
REVOLU}IE
J.R.R. Tolkien ROVERANDOM
L.N. Tolstoi CAZACII {I ALTE POVESTIRI
SONATA
KREUTZER {I ALTE POVESTIRI
Oswald Wirth FRANCMASONERIA PE ~N}ELESUL
ADEP}ILOR S|I
Moony Witcher FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI
NINA {I
MISTERUL NOTEI A OPTA John Steinbeck Borges – Sabato
FRUCTELE DIALOGURI
M~NIEI Consemnate de Orlando Barone
 clubul c\r]ii rao
~ncep`nd cu 1 iunie 2005,
CLUBUL C|R}II RAO
are un nou regulament de func]ionare, mai modern,
mai eficient [i mai adaptat nevoilor dumneavoastr\,
care este pus la dispozi]ia membrilor odat\ cu fi[a
de `nscriere. Principala inova]ie o reprezint\
introducerea a TREI TIPURI DE CARDURI
care v\ ofer\ mari reduceri de pre]
`n achizi]ionarea c\r]ilor.
Pentru detalii privind acest regulament
v\ pute]i informa din bro[urile editurii noastre
sau scriindu-ne pe adresa:

C.P. 2-124, Bucure[ti;

e-mail: club@raobooks.com

sau acces`nd site-urile:

www.raobooks.com;
www.rao.ro