CUPRINS

pag.

Tema proiect.............................................................................................................. 3

1. Studiu documentar privitor la statii de epurare a apei uzate............................... 5

2. Determinarea debitelor caracteristice de apa uzata ale localitatii ...................... 21

2.1 Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă
de alimentare din zona rezidenţială a centrului populat...................................... 21
2.2 Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de
alimentare din zona industrială a centrului populat........................................... 33
2.3 Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de
alimentare din zona agrozootehnică a centrului populat..................................... 40
2.4 Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de apă de
alimentare a centrului populat............................................................................. 44
2.5 Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate evacuate din
centrul populat...................................................................................................... 45

3. Dimensionarea principalelor obiecte tehnologice ale statiei de epurare

3.1 Instalatie de sitare cu gratar cilindric fix si incarcare frontala............................... 47
3.2 Deznisipator cu sectiune dreptunghiulara cuplat cu deversor proportional........... 50
3.3 Separator de grasimi cu insuflare de aer la joasa presiune..................................... 53
3.4 Decantor primar radial............................................................................................ 57
3.5 Bazin cu namol activ cu aerare pneumatica........................................................... 60
3.6 Decantor secundar radial........................................................................................ 62

4. Schema in proiectie orizontala a statiei de epurare

Bibliografie.................................................................................................................. 66

2
 TEMĂ PROIECT

Sa se stabileasca structura si sa se dimensioneze principalele obiecte tehnologice ale unei

statii de epurare mecano-biologica care deserveste o localitate cu 56000 de locuitori. Pe teritoriul
localitatii isi desfasoara activitatea:

 Fabrica de paine:
- Productie: 10 t/zi
- Personal: 120 oameni:
Birouri: 10
Grupa I: 40
Grupa II : 40
Grupa VIa: 30
- Cladiri: 8
- Volum maxim: 29000 m3

 Fabrica de cauciuc natural:

- Productie: 11 t/zi
- Personal: 130 oameni:
Birouri: 20
Grupa I: 30
Grupa II: 40
Grupa IV: 40
- Cladiri: 7
- Volum maxim: 18000 m3

 Crescatorie de taurine:
- 925 capete:
Vaci de lapte: 425
Junici: 18-27 luni 100
Vitei: 0-6 luni 100
Tineret bovine: 150
Tineret bovine la ingrasat: 150
- Personal: 110 oameni
Birouri: 10
Grupa I: 30
Grupa II: 70
- Cladiri: 32
- Volum maxim: 12000 m3
3
  Crescatorie de rate:
- 55000 capete:
Rate adulte: 35000
Boboci: 20000
- Personal: 65 oameni:
Birouri: 5
Grupa I: 30
Grupa II: 30
- Cladiri: 9
- Volum maxim: 10000 m3

Obiecte tehnologice:

 Instalatie de sitare cu gratar cilindric fix si incarcare frontala

 Deznisipator cu sectiune dreptunghiulara cuplat cu deversor proportional
 Separator de grasimi cu insuflare de aer la joasa presiune
 Decantor primar radial
 Bazin cu namol activ cu aerare pneumatica
 Decantor secundar radial.

4
 1. STUDIU DOCUMENTAR PRIVITOR LA STATII DE EPURARE
A APELOR UZATE

Primele staţii de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au realizat canalizări,
care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce degaja miros
pestilenţial, încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu clorură de calciu.
Abia atunci s-a trecut la realizarea de staţii de epurare. Tot în Anglia s-au pus bazele
monitoringului. Parametrul "consum biochimic de oxigen" CBO5 a fost introdus în 1898 şi a fost
conceput în concordanţă cu realităţile englezeşti - temperatură de 200C, timp de rezidenţă în râu 5
zile, tip de poluare predominantă fiind cea fecaloid-menajeră...
În SUA, în 1984 existau 15438 de staţii de epurare care deserveau o populaţie de 172205000
locuitori, adică 73,1% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice
măsurate prin CBO5 a fost de 84% iar din punct de vedere al suspensiilor de 86,3%. Pentru anul
2005 se prevede atingerea unui nivel de 16980 de staţii de epurare care să deservească 243723000
locuitori, adică 86,6% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice
măsurate prin CBO5 e planificat să atingă 89,9% iar din punct de vedere al suspensiilor de 88,9%.
În SUA tot mai puţine ape uzate după epurare se descarcă din nou în emisar. Se infiltrează în
sol sau se utilizează pentru irigaţii, în industrie, pentru recreere (lacuri), pentru piscicultură, şi chiar
ca sursă de apă potabilă, după descărcare în lacuri sau injectare în sol sau chiar direct, dar cu
supunere la preparare avansată. De exemplu în SUA se utilizează ape uzate la prepararea de apă
potabilă în oraşe ca Palo Alto, Denver, El Paso şi chiar Washington DC! Aceasta e destul de
scumpă, dar totuşi mai ieftină decât desalinizarea apei marine de exemplu, de aceea tehnologia se
răspândeşte în ţări arabe şi africane.

Caracteristicile apelor uzate urbane

Determinarea caracteristicilor apelor uzate orăşăneşti este necesară pentru proiectarea
staţiilor de epurare dar şi pentru controlul şi operarea acestora în condiţii optime.
Prin caracterizarea apelor uzate se înţelege determinarea parametrilor calitativi (indicatori
de calitate) cu referire la:
-indicatori fizici ;
-indicatori chimici ;
-indicatori biologici .
Caracteristici fizice
 Temperatura apelor uzate influenţează majoritatea reacţiilor fizice şi biochimice
care au loc în procesul de epurare. Apele uzate menajere au o temperatură cu 2-3 0C mai ridicată
decât cea a apelor de alimentare, cu excepţia cazului de deversări de ape calde tehnologice sau când
în retea se infiltrează ape subterane.

 Turbiditatea apelor uzate este dată de particulele foarte fine aflate în suspensie,

5
 care nu sedimentează în timp. Turbiditatea nu constituie o determinare curenta a apelor uzate,
deoarece nu exista o proporţionalitate directă între turbiditate şi conţinutul lor în suspensii.
Analizele de laborator se exprimă în grade de turbiditate, 1 grad de turbiditate corespunzând la 1 mg
SiO2/dm3 de apă. Orientativ, apele uzate menajere prezintă valori ale gradului de turbiditate în
limitele de 400 – 5000 în scara silicei.
 Culoarea apelor uzate menajere proaspete este gri deschis, iar culoarea gri inchis
indică începutul procesului de fermentare a materiilor organice existente în aceste ape. Pentru apele
uzate care prezintă alte nuanţe de culori, rezultă că amestecul acestora cu apele uzate industriale
care pătrund în reţeaua de canalizare este dominat de acestea din urmă (ape verzi de la industriile de
legume, ape galbene de la industriile prelucratoare de clor, ape roşii de la uzine metalurgice etc).
 Mirosul apelor uzate menajere proaspete este aproape inperceptibil: intrarea în
fermentaţie a materiilor organice este indicată de mirosuri de hidrogen sulfurat, de putregai sau de
alte mirosuri de produse de descompunere. Apele uzate orăşeneşti pot avea mirosuri diferite
imprimate de natură şi provenienţa apelor uzate industriale.
 Materiile solide totale (MST) care se găsesc în apa uzată pot fi în stare de
suspensie (organice şi minerale) şi materii solide dizolvate (organice şi minerale). Materiile solide
în suspensie, la rândul lor, pot fi separabile prin decantare şi materii coloidale. În funcţie de
dimensiunile diferitelor particule (gradul de dispersie) şi de greutatea specifică a acestor particule,
materiile solide în suspensie se pot depune sub formă de sediment, pot pluti la suprafaţa apei sau pot
pluti în masa apei (materiile coloidale).
Analizele apelor uzate menajere indică o cantitate totala a materiilor solide de 65
g/om zi, din care, materiile solide decantabile reprezinta 35 - 50 g/om zi (în medie 40 g/om zi), ceea
ce reprezintă 60-75% din materiile solide totale. În cazul îndepărtarii unei părţi din rezidurile
menajere solide prin marunţire (tocare) şi evacuare apoi hidraulic, prin reţeaua de canalizare, se
înregistrează o creştere semnificativă (cca 100 g/om zi) a depunerilor în staţia de epurare.
Caracteristici chimice
Apele uzate conţin carbohidraţi, grăsimi şi uleiuri, proteine, fenoli, pesticide, poluanţi
prioritari, compuşi organici volatili. Aceştia pot proveni din dejecţiile umane şi animale, resturi
alimentare, legume şi fructe sau alţi compuşi organici de sinteză proveniţi din apele uzate
industriale. Prezenţa materiilor organice pot reduce O2 dizolvat favorizând apariţia proceselor
anaerobe. Analiza conţinutului de compuşi organici prezintă o importanţă deosebită pentru
funcţionarea staţiilor de epurare, testele putând fi grupate în două categorii:
 analize care măsoară concentraţii mai mari de compuşi organici mai mari de 1mg/L
precum CBO5, CCOCr , CTCO (conţinutul total de carbon organic), CTO (consum teoretic de
oxigen).
 analize care determină urme de compuşi organici (10-12 - 10-3 mg/L) folosind metode
instrumentale de analiză, cum ar fi cromatografia în fază lichidă/gazoasă, spectrofotometrice
 analize anorganice : aciditatea, alcalinitatea, pH, sulfaţi, nitraţi, etc.

 CBO5 este consum biochimic de oxigen în interval de cinci zile la o temperatură

standard de 20C. Este un indicator general care dă informaţii asupra conţinutului de substanţe

6
organice biodegradabile din apa uzată sau despre necesarul de oxigen al microorganismelor din apă.
Practic se determină diferenţa dintre cantitatea de oxigen iniţială din apa uzată şi cea de după 5 zile
de incubaţie la temperatura constantă.
Pentru ape uzate menajere CBO5 are valorile 100÷400 mg/L, în timp ce în apele uzate
industriale variază în limite mai largi funcţie de provenienţa lor. Este un indicator important pentru
proiectarea treptelor biologice. Procesele consumatoare ale oxigenului dizolvat sunt cele de
− −
transformare ale carbonului organic în CO2 şi de transformare a NH3 în NO2 şi NO3 .
 CCO este consumul chimic de oxigen. Se poate determina prin doua metode:
- Metoda cu KMnO4 în mediu acid (nu se foloseşte în cazul apelor uzate decât foarte rar).
- Metoda cu K2Cr2O7 în mediu acid pentru determinările specifice analizei apelor uzate (la
0 −
100 C). Este măsura cea mai potrivită a oxidabilităţii, dacă concentraţia de ioni Cl este mai
mare de 300mg /L se foloseşte ca inhibitor pentru HgSO4.
CCOCr ia valori de 300÷800 mg/L pentru apele uzate municipale în general dar se poate
ajunge la 900÷1200 mg/L în unele cazuri.
 CTO este consumul teoretic de oxigen determinat pe principiul cromatografiei în
fază gazoasă evidenţiază toate substanţele organice şi anorganice existente în proba de ape uzate
care intră în reacţii chimice până la nivelul de oxizi stabili. Se poate calcula dacă se cunoaşte natura
compuşilor organici impurificători.
 CTCO este conţinutul total de carbon organic din apă. Este un indicator global
pentru concentraţii destul de mici. Principiul de determinare constă în introducerea unor volume
exact măsurate de apă în dispozitive de oxidare chimică sau în cuptoare cu temperatură înaltă.
Carbonul este transformat în CO2 în prezenţa unui catalizator şi apoi se determină CO2 într-un
analizor cu raze IR. Înaintea determinării se realizează filtrarea probei şi eventual o acidifiere pentru
a elimina interferentele.
 Aciditatea apelor uzate este determinată de prezenţa bioxidului de carbon liber,
a acizilor minerali şi a sărurilor acizilor tari cu baze slabe. Aciditatea se exprimă în ml substanţă
alcalină normală pentru neutralizarea unui dm3 de apă. Acest parametru este indicat a fi determinat
pentru apele uzate industriale care ajung în staţia de epurare orăşenească.
 Alcalinitatea apelor uzate este dată de prezenţa bicarbonaţilor, carbonaţilor
alcalini şi a hidroxizilor. Apele uzate menajere sunt uşor alcaline, caracterizate prin valoarea pH-
ului în limitele de 7.2 – 7.6. În laborator aceasta caracteristică chimică se determină prin
neutralizarea unui dm3 de apă de analizat cu o soluţie de HCl diluat la 0.1N exprimată în ml.
 pH-ul apelor uzate poate fi acid sau alcalin şi constituie o cauză importantă
perturbatoare a proceselor biologice din cadrul unei statii de epurare. Spre deosebire de aciditatea
sau alcalinitatea unei ape, acest parametru exprimă numai intensitatea acidităţii sau alcalinităţii,
adică nu există o legatură directă între pH-ul unei ape şi cantitatea de acizi sau alcali care este în
compoziţia apei respective. Este posibil ca doua soluţii apoase să prezinte aceleaşi valori ale pH-
ului, cu toate ca concentraţia lor în acizi sau baze poate fi diferită.
Concentraţia în ioni de hidrogen a apelor naturale, adică pH-ul care exprimă reacţia activă a
apei prezintă valoarea 7 (ape neutre). Reacţia apelor va fi acidă pentru pH = 0 – 7 si va fi alcalină
pentru pH = 7 – 14.
7
 Epurarea apelor uzate se poate realiza prin metode ce se bazează pe procese fizice, chimice
şi biologice, care diferă în funcţie de tipul poluanţilor şi concentraţia lor în apa uzată. Se poate face
o clasificare a acestor metode luând în considerare tipul procesului care stă la baza metodei de
epurare:
 Epurare mecanică
 Epurare chimică
 Epurare biologică
 Epurare avansată
sau considerând operaţiile şi procesele unitare necesare pentru a realiza îndepărtarea poluanţilor,
într-un anumit stadiu al sistemului de epurare în:
 Epurare primară
 Epurare secundară
 Epurare terţiară (avansată)

Asocierea celor trei faze de epurare, mecanică, chimică şi biologică a fost concepută în
vederea obţinerii unui randament sporit de îndepărtare a impurităţilor existente în apele reziduale
brute, pentru redarea lor în circuitul apelor de suprafaţa la parametrii avizaţi de normele în vigoare.
Astfel treapta de epurare mecanică a fost introdusă în procesul tehnologic în scopul reţinerii
substanţelor grosiere care ar putea înfunda canalele conductelor şi bazinele existente sau care prin
acţiunea abraziva ar avea efecte negative asupra uvrajelor.
Treapta de epurare chimică are un rol bine determinat în procesul tehnologic, prin care se
îndepărtează o parte din conţinutul impurificator al apelor reziduale. Epurarea chimică prin
coagulare - floculare conduce la o reducere a conţinutului de substanţe organice exprimate în CBO 5
de cca. 20 -30 % permiţând evitarea încărcării excesive a nămolului activ cu substanţă organică.
Procesul de coagulare - floculare constă în tratarea apelor reziduale cu reactivi chimici, în cazul de
faţă, sulfat feros clorurat şi apă de var, care au proprietatea de a forma ioni comuni cu substanţa
organica existentă în apă şi de a se aglomera în flocoane mari capabile să decanteze sub formă de
precipitat. Agentul principal în procesul de coagulare - floculare este ionul de Fe 3+ care se obţine
prin oxidarea sulfatului feros cu hipoclorit de sodiu. Laptele de var care se adaugă odată cu sulfatul
feros are rolul de accelera procesul de formare al flocoanelor şi de decantare al precipitatului
format.
Reacţia de oxidare a FeSO4 şi de precipitare a Fe(OH)3 este următoarea:
2FeSO4+3Ca(OH)2+Cl2=2Fe(OH)3+2CaSO4+CaCl2
Îndepărtarea prin decantare a flocoanelor formate este necesară întrucât acestea ar putea
împiedica desfăşurarea proceselor de oxidare biochimică prin blocarea suprafeţelor de schimb
metabolic a biocenozei.
Datorită variaţiilor mari de pH cu care intră în staţia de epurare apele reziduale, se impune
corectarea pH-ului în aşa fel încât, după epurarea mecano-chimică, apele să aibă un pH cuprins între
6,5-8,5, domeniu în care degradarea biochimică sub acţiunea microorganismelor din nămolul activ
este optimă. Corecţia pH-ului se face cu ajutorul H 2SO4 98% sau a NaOH 40% în bazinul de reglare

8
a pH-ului, destinat acestui scop. Totodată prin corecţia pH-ului se reduce şi agresivitatea apelor
reziduale asupra conductelor, construcţiilor şi uvrajelor.
După epurarea mecano-chimică şi corecţia pH-ului apele pot fi introduse în treapta de
epurare biologică unde are loc definitivarea procesului de epurare. Necesitatea introducerii treptei
de epurare biologică este motivată datorită conţinutului mare de substanţa organică din apele
reziduale evacuate de pe platforma chimică care nu pot fi îndepărtate prin epurare chimică decât
parţial.
Epurarea biologică constă în degradarea compuşilor chimici organici sub acţiunea
microorganismelor în prezenţa oxigenului dizolvat şi transformarea acestor produşi în
substanţe nenocive.
Apele uzate în compoziţia cărora se află materii organice, sunt poluate şi cu specii de
organisme care valorifică resursele de hrană respective şi care, în decursul dezvoltării lor, s-au
adaptat unor condiţii unilaterale de mediu. Aceste organisme constituie indicatorul biologic ce
caracterizează pozitiv gradul de încărcare al apei cu substanţe organice sau gradul de saprobitate.
Organismele respective sunt formate din bacterii, protozoare, alge.
Din punct de vedere al nutriţiei, bacteriile se împart în autotrofe şi heterotrofe. Bacteriile
autotrofe utilizează pentru hrana substanţe minerale. Carbonul necesar pentru sinteza glucidelor,
lipidelor şi proteinelor îl iau din bioxidul de carbon, carbonaţi şi bicarbonaţi.
Bacteriile heterotrofe au nevoie de materii organice ca sursă de carbon şi de energie. Din
grupa acestor bacterii fac parte: saprofitele care utilizează materii organice moarte şi care joacă rolul
principal în procesul de autoepurare, şi parazite, care se dezvoltă în corpul organismelor animale şi
umane şi care apar numai întâmplător în apele poluate; unele sunt patogene, reprezentând un pericol
pentru sănătatea omului (bacteriile tifosului intestinal, a dizenteriei, a holerei, a febrei tifoide etc.).
Pentru a determina gradul de infectare a apei cu bacterii patogene se efectuiază o analiza a
apelor pentru a pune în evidenţă existenţa bacteriilor din grupa Coli – bacterii care prezintă un
component tipic al microflorei intestinale. Bacteria Coli nu constituie o bacterie patogenă (este o
bacterie banală), dar constituie un indicator al existenţei în apa uzată a dejecţiilor de animale şi
umane şi deci existenţa de bacterii patogene.
Determinarea organismelor existente în apele uzate după sistemul saprobiilor care cuprine
speciile de organisme caracteristice apelor impurificate cu substanţe organice îşi găseşte o aplicare
din ce în ce mai largă. Astfel, prezenţa sau absenţa unor organisme poate oferi indicaţii asupra
desfăşurării procesului de epurare biologică din cadrul unei staţii de epurare. Aceeaşi observaţie
este valabilă şi în cazul proceselor de fermentare anaerobă a nămolurilor. Varietatea organismelor în
procesele tehnologice mentionate este mai mare faţă de cea existentă în apele uzate brute unde
speciile de organisme sunt foarte reduse, ceea ce impune efectuarea de analize biologice, în mod
sistematic, în statiile de epurare.
Faţă de analiza chimică, analiza biologică a apelor uzate prezintă unele avantaje şi
dezavantaje.
Avantajul cel mai important constă în valoarea ei retrospectivă. Dacă analiza chimică oferă
informaţii asupra unor caracteristici ale apei valabile numai pentru momentul prelevării probelor,
analiza biologică furnizează date medii ce oglindesc situaţia în trecut pe o perioadă îndelungată de
timp. Acest avantaj este consecinţa asa-numitei inerţii biologice ce caracterizează materia primă.
9
 Reacţia unui organism, răspunsul acestuia faţă de factorii de mediu (temperatura, oxigen,
pH) nu au loc imediat, ci se petrec într-o anumită perioadă de timp.
Analiza biologică, în schimb, nu poate furniza valori cantitative asupra proceselor de
poluare şi nici nu poate indica natura poluantului. În aceasta situaţie, metodele de analiză fizico-
chimică a apelor uzate se completează reciproc cu metodele de analiză biologică. Dacă o poluare
puternică nu este greu de identificat, în schimb când intervine o poluare slabă se poate pune în
evidenţă numai printr-o analiză atentă a condiţiilor biologice corelate cu datele chimice.
În concepţia şi practica actuala, epurarea biologică a apelor uzate nu este o operaţie unică,
ci o combinaţie de operaţii intermediare care depind de caracteristicile apei şi de cerinţele evacuării
în emisar.
Schematic procesele chimice de degradare a substanţelor organice se pot reprezenta astfel:
Substanta organica simpla ----------------------------> CO2 + substante organice simple
Celula bacteriana Material celular
Oxidarea substanţei organice se face în trepte succesive, fiecare treapta fiind catalizată de
enzime specifice şi constă în transferul molecular de hidrogen de la substanţă către un acceptor,
până la ultimul acceptor de hidrogen. În cazul nostru, în condiţii aerobe, acceptorul este oxigenul.
Exprimate în formule chimice fenomenele care au loc în timpul formării şi distrugerii
nămolului sunt următoarele:
CnHmOpNr nCO2 + m/2 H2O + r/2 N2
În aceste reacţii se eliberează în principal CO 2 şi H2O şi ca produs secundar de reacţie, se
formează un strat celular nou capabil sa degradeze alte molecule organice .
Schematic, procesul de epurare biologică are loc astfel: substanţele asimilabile, exprimate în
CBO5 concentrate la suprafaţa biomasei sunt absorbite, substanţele absorbite fiind apoi descompuse
de către enzimele celulare vii în unităţi mici care pătrund în celulă, se metabolizează şi se formează
noi celule.
Substanţele metabolizate rezultate (CO2 ,azotaţi , etc.) sunt eliberate în mediu, ne mai fiind
nocive.
În procesul de epurare biologică în afară de aportul de substanţe organice asimilabile,
trebuie ţinut seama de existenţa elementelor indispensabile vieţii şi în primul rând de azot şi fosfor.
După datele din literatură, conţinutul de substanţe nutritive raportat la CBO este minim de
CBO:N:P=150:5:1 şi maxim de CBO:N:P= 90 :5:1. Prin epurarea biologică a apelor uzate se obţine
o îndepărtarea a impurificatorilor în jur de 90-95 %, în condiţiile în care aceste ape conţin substanţe
biodegradabile.

Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cea mai mare parte a staţiilor de epurare a
apelor uzate orăşeneşti au o schemă constructivă apropiată. Există şi unele realizate pe verticală, tip
turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din instalaţii se pot
realiza în subteran, cu spaţii verzi deasupra.

10
 Schema unei staţii compacte de epurare

Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; şi la unele staţii

(deocamdată nu la toate) o treapta terţiară - biologică, mecanică sau chimică.
Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:
 Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile,
plastic, pietre etc.). Materialele reţinute pe grătare sunt evacuate ca atare, pentru a fi depozitate în
gropi sau incinerate. În unele cazuri pot fi mărunţite prin tăiere la dimensiunea de 0,5-1,5 mm în
dezintegratoare mecanice. Dezintegratoarele se instalează direct în canalul de acces al apelor uzate
brute, în aşa fel încât suspesiile dezintegrate pot trece prin grătare şi pot fi evacuate în acelaşi timp
cu corpurile reţinute. De regulă sunt grătare succesive cu spaţii tot mai dese între lamele. Curăţarea
materiilor reţinute se face mecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul menajer, luând drumul rampei
de gunoi sau incineratorului...
 Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu diametru mai
mic.
 Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe
fundul bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site dar care nu se
menţin în ape liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe fundul
bazinelor şi se gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece
conţine multe impurităţi organice. Deznisipatoarele sunt indispensabile unei staţii de epurare, în
condiţiile în care există un sistem de canalizare unitar, deoarece nisipul este adus în special de apele
de ploaie. Nisipul nu trebuie să ajungă în treptele avansate ale staţiei de epurare, pentru a nu apărea
inconveniente cum ar fi:
- deteriorarea instalaţiilor de pompare;
- dificultăţi în funcţionarea decantoarelor;
- reducerea capacităţii utile a rezervoarelor de fermentare a nămolurilor şi stânjenirea
circulaţiei nămolurilor.

11
 Deznisipatoarele trebuie să reţină prin sedimentare particulele mai mari în diametru de 0,2
mm şi în acelaşi timp, trebuie să se evite depunerea materialelor organice, pentru a nu se produse
fermentarea lor.
 Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea apei
timp mai îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe
chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele şi alte
substanţe flotante adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe petroliere etc.) se reţin şi înlătură
("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează şi înlătură din bazin (de exemplu cu lame
racloare susţinute de pod rulant) şi se trimite la metantancuri.
Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape:
 Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conţine
microorganisme ce descompun aerob substanţele organice. Se introduce continuu aer pentru a
accelera procesele biochimice.
 Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de
suspensie formate în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la
metantancuri iar gazele (ce conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu la centrala
termică.
Treapta terţiară nu există la toate staţiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura
compuşi în exces (de exemplu nutrienţi- azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor (de exemplu
prin clorinare). Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând
tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbţia pe cărbune activat,
precipitarea chimică etc. Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare
(transformarea amoniului în azotit şi apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în
azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.
În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să
corespundă standardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluţie puternică,
apele epurate trebuie să fie foarte curate. Ideal e să aibă o calitate care să le facă să nu mai merite
numite "ape uzate" dar în practică rar întâlnim aşa o situaţie fericită. Pe de o parte tehnologiile de
epurare se îmbunătăţesc, dar pe de altă parte ajung în apele fecaloid-menajere tot mai multe
substanţe care nu ar trebui să fie şi pe care staţiile de epurare nu le pot înlătura din ape.
În final apa epurată este restituită în emisar - de regulă râul de unde fusese prelevată amonte
de oraş. Ea conţine evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul emisarului să
fie mare pentru a asigura diluţie adecvată.
Alte soluţii propun utilizarea pentru irigaţii a apelor uzate după tratamentul secundar,
deoarece au un conţinut ridicat de nutrienţi. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu conţin
toxice specifice peste limitele admise şi produsele agricole rezultate nu se consumă direct. În acest
caz nu mai este necesară treapta a III-a şi nu se mai introduc ape în emisar (fapt negativ din punct
de vedere al debitului dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu sunt niciodată cu
adevărat de calitate apropiată celor naturale nepoluate antropic). Se experimentează şi utilizarea
apelor uzate ca sursă de apă potabilă, desigur cu supunerea la tratamente avansate de purificare.
Nămolul din decantoarele primare şi secundare este introdus în turnuri de fermentaţie,
numite metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se asigură
12
temperatură relativ ridicată, constantă, şi condiţii anaerobe, în care bacteriile fermentează nămolul şi
descompun substanţele organice până la substanţe anorganice, rezultând un nămol bogat în nutrienţi
şi gaze care, conţinând mult metan, se utilizează ca şi combustibil.
În anumite condiţii de climă se poate folosi şi epurarea biologică cu plante, prin mlaştină /
lagună de epurare, care poate reţine fosfaţii, nitraţii şi agenţii patogeni. Un hectar de stuf de
exemplu extrage din apă anual 10-15 tone de azot, fosfor şi sulf şi peste 150 tone de poluanţi
organici!
La Arcata (California) în mod experimental s-a introdus un sistem de epurare exclusiv
biologic, cu plante, într-un sistem de mlaştini şi lacuri. Fezabilitatea pe termen lung şi posibilitatea
de a folosi pe scară largă asemenea tehnologie este deocamdată controversată.

Preepurarea apelor uzate industriale

Apele uzate industriale au de regulă nivele înalte de încărcare cu poluant şi mai ales au
caracteristici frecvent foarte diferite de cele uzate fecaloid-menajere. De aceea ele nu pot fi epurate
direct în staţiile de epurare orăşeneşti, ci trebuie supuse unui proces de preepurare specifică,
adaptată naturii poluantului sau poluanţilor în cauză, şi apoi eventual descărcate în canalizarea
orăşenească şi duse la staţia clasică de epurare. Se poate face şi o staţie complet separată pentru
apele industriale, care să asigure epurare până la nivelul la care pot fi descărcate legal în emisar (râu
de exemplu). O asemenea staţie complet separată se poate justifica economic la mari întreprinderi.
Ape industriale uzate sunt şi cele ce provin din "spălarea" gazelor, inclusiv a celor de la
centralele termice sau termoelectrice, unde apele încarcă bioxid de sulf, rezultând gaze mai puţin
poluante pentru atmosferă dar ape foarte poluate, ce trebuie epurate.
Uneori apele uzate industriale au încărcări de poluanţi pentru care nu există tehnologie de
epurare adecvată, singura soluţie rămânând în acest caz injectarea profundă.
Stabilirea originii şi a caracteristicilor calitative ale apelor uzate necesită cunoaşterea
procesului tehnologic industrial pentru o proiectare judicioasă a staţiilor de epurare. Deci este
necesară cunoaşterea originii principalilor afluenţi şi caracteristicilor lor principale pentru definirea
modului de epurare. Reducerea debitelor de apă uzată necesită utilizarea unor tehnologii noi.
Principalele substanţe nocive ale apelor uzate industriale sunt substanţele organice (exprimate prin
CBO5), substanţele în suspensie, substanţele toxice şi metalele grele. Recuperarea substanţelor
valoroase din apele uzate are ca scop valorificarea acestora şi reducerea substanţelor nocive
evacuate. Există ape uzate industriale şi ape uzate orăşeneşti. Când acestea au debite mici, se
recomandă epurarea lor în comun, dar această soluţie trebuie bine fundamentată. Dar există cazuri
când pentru apele uzate industriale sunt necesare materiale specifice şi scumpe. De exemplu apele
uzate industriale pot conţine substanţe organice (exprimată prin CBO 5). Ori încărcarea organică a
apelor la staţiile de epurare poate provoca deranjamente în funcţionarea acestora, deoarece oxigenul
este necesar proceselor aerobe, respectiv bacteriilor aerobe, care oxidează substanţa organică.
Substanţele în suspensie plutitoare (ţiţei, uleiuri) împiedică absorbţia de oxigen pe la suprafaţa apei
şi deci autoepurarea, colmatează filtrele pentru tratarea apei. Substanţele în suspensie care se depun
pe fundul receptorului (a bazinului de acumulare) îngreunează tratarea apei. Acizii şi alcalii conduc
la distrugerea faunei şi florei acvatice, a vaselor pentru navigaţie.

13
 Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apei şi, uneori, pot provoca creşterea
durităţii, care produc depuneri pe conducte mărindu-le rugozitatea şi micşorând din capacitatea de
transport, de transfer a căldurii la boilere. Ca de exemplu sulfatul de magneziu, bicarbonaţii şi
carbonaţii solubili.
Metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr etc.) au o acţiune toxică asupra organismelor acvatice,
inhibând şi procesele de epurare (auto), CBO 5 şi CCO, sărurile de azot şi fosfor (nutrienţi) produc
dezvoltarea rapidă a algelor.
Dar în ultimii ani procesele tehnologice industriale folosesc substanţe toxice noi
(fitofarmaceutice, nitroclorbenzen, etc.) care se determină greu.
Substanţele radioactive în apa receptorilor sunt stabilite prin legi.
Culoarea apei împiedică absorbţia oxigenului şi fenomenul de fotosinteză în autoepurare.
Bacteriile din apele uzate pot fi patogene (bacilus antracis) şi produc infectarea receptorilor.
Se deosebesc trei categorii de ape:
I. pentru alimentarea potabilă
II. pentru arboristică şi piscicultură
III. pentru irigaţii.

Procese unitare pentru epurarea apelor uzate industriale

Procesele fizice de epurare sunt acelea în care substanţele poluante nu suferă transformări în
alte substanţe, având la bază principiile:
a) separarea gravitaţională a particulelor grosiere, nedizolvate în apă, sub influenţa câmpului
gravitaţional al Pământului, prin sedimentare, prin flotaţie sau prin centrifugare. Este posibil
fenomenul de aglomerare (floconare), flocoanele având mase mai mari şi care sedimentează mai
repede. Ca exemplu se prezintă un decantor, care poate fi cu curgere a apei verticală şi orizontală.
Eliminarea nămolului din decantor se poate face manual şi intermitent. După formă, decantoarele
pot fi circulare şi rectangulare. Evacuarea apei limpezite se face prin deversoare.

Decantor

b) flotaţia este un proces unitar de separare din apă, sub acţiunea câmpului gravitaţional
terestru, a particulelor cu densitate medie mai mică decât a apei. Flotaţia poate fi naturală sau cu aer

14
introdus în apă sub formă de bule fine prin difuzoare poroase. Scopul flotaţiei este de a forma o
spumă stabilă care să încorporeze particulele insolubile. Flotaţia se poate face se poate face în
bazine circulare sau dreptunghiulare.

Instalaţie de flotaţie cu aer sub presiune

c) filtrarea constă în trecerea apei printr-un mediu poros în care are loc reţinerea prin
fenomene predominant fizice. Filtrarea este un proces de sitare cu ajutorul unei ţesături fine sau
împâslituri.
d) reţinerea pe grătare şi site a impurităţilor grosiere (crengi, fire etc) pe grătare şi a celor
mai mici pe site. Viteza apei la întrarea în grătare este de cca. 0.3 m/s pentru a evita depunerile pe
grătar dar nu mai mare de cca. 1 m/s pentru a nu înţepeni corpurile grosiere între bare. Sitele servesc
pentru reţinerea impurităţilor nedizolvate de dimensiuni mai mici şi sunt realizate din table metalice
sau din plăci de material plastic perforat. Sitele pot fi statice şi mobile (ciururi cu mişcare de
vibraţie sau giratoare). Îndepărtarea materialelor din site se face cu perii, prin simpla alunecare.
Sitele fine din ţesături din fire metalice sau fire din materiale plastice se folosesc pentru suspensii de
particule fine.
e) epurarea în filtre granulare şi filtre cu prestrat. Materialul granular folosit ca umplutură
filtrantă este nisipul cuarţos. Se mai folosesc filtre cu mai multe straturi de materiale granulare, cu
densităţi diferite (de ex. din antracit, nisip cuarţos, granat) care pot fi spălate, granulele aranjându-se
cu diametrul descrescând în sensul de curgere.
f) epurarea prin membrane. Membrana este o barieră pentru speciile moleculare sau ionice
prezente în curentul de apă care o străbate. Ca materiale pentru membrane se folosesc acetatul de
celuloză, materiale polimerice stabile în timp (poliamide, polisuflone, etc.). Procesul de epurare cu
membrane se numeşte osmoză, care poate fi directă sau inversă, în funcţie de direcţia apei de la o
soluţie diluată la una concentrată sau invers.
Alte metode de epurare prin membrane sunt:
- ultrafiltrarea - se folosesc mai multe membrane cu permeabilitate selectivă pentru anumiţi
15
componenţi.
- electrodializa - foloseşte membrane cu permeabilitate selectivă la anioni, respectiv cationi,
deplasarea acestora făcându-se sub influenţa unui câmp electric, ca la electroliză.
Prin procesele chimice de epurare, poluanţii sunt transformaţi în alte substanţe mai uşor de
separat, precipitate insolubile, gaze, care pot fi stipale, care au o activitate nocivă mai redusă sau
sunt mai susceptibile de a fi îndepărtate.
a) neutralizarea este un proces prin care pH-ul unei soluţii uzate este reglat prin adaos de
acizi sau baze.
Neutralizarea apelor acide se face cu substanţe cu caracter bazic (oxizi, hidroxizi,
carbonaţi). Neutralizanţii care sunt utilizaţi sunt: piatra de var (carbonat de calciu), dolomita
(carbonat de calciu şi magneziu), varul (oxid de calciu) sub formă de hidroxid de calciu (lapte de
var sau var stins praf).
Neutralizarea apelor alcaline se face cu acizi reziduali, cu gazele de ardere bogate în CO2
(14%) etc. Deoarece influenţii au debite variabile în timp, este necesară o buclă de reglare a pH,
mărind debitul de agent neutralizant.
b) oxidarea şi reducerea
Scopul oxidării este de a converti compuşii chimici nedoriţi în alţii mai puţin nocivi. Ca
oxidanţi se pot folosi: oxigenul, ozonul, permanganaţi, apă oxigenată, clorul şi bioxidul de clor. Ca
exemplu se dă distrugerea cianurilor cu clor până la formarea de cianaţi sau azot molecular:
CN- + OCl  CNO + Cl-
2 CNO + 3 OCl  N2 + 2HCO3- + 3Cl-
Reducerea constă în transformarea unor poluanţi cu caracter oxidant în substanţe inofensive
care pot fi uşor epurate. Ca exemplu se dă reducerea cromului hexavalent la crom trivalent, în
vederea precipitării acestuia ca hidroxid:
Cr2O72- + 6 Fe SO4 + 7 H2SO4  Cr2(SO4)3 + 3 Fe2(SO4)3 + 7 H2O + SO42-
Ca agenţi reducători se folosesc sărurile fierului trivalent, sulfaţi, acidul sulfuros.
c) precipitarea este un proces de epurare bazat pe transformarea poluanţilor din apele
reziduale în produşi insolubili. Ca exemplu se dă îndepărtarea fluorului din apă prin introducerea de
ioni de calciu:
2 F- + Ca2  CaF2 – precipitat
d) coagularea şi flocularea - îndepărtarea unor particule prin sedimentare (coagulare) şi
destabilizarea prin absorbţia unor molecule mari de polimeri care formează punţi de legătură între
particule (floculare). Se folosesc pentru particule coloidale. În acest scop se folosesc polimeri
organici sintetici sau anorganici.
e) schimbul ionic
Schimbătorii de ioni se utilizează mai ales pentru dedurizarea apelor, folosind cationaţi în
forma sodiu (Na), iar regenerarea lor se face cu clorură de sodiu:
2 ZNa + Ca2+  Z2 Ca + 2 Na+
Procese biologice
Substanţele organice pot fi îndepărtate din apă de către microorganisme care le utilizează
ca hrană, respectiv sursă de carbon.
Reacţiile enzimatice au două faze:
16
 (1) moleculele de enzimă şi de substanţă utilizată ca hrană (substrat) formează complecşi
(2) complecşii se descompun eliberând produsul de reacţie şi enzima
Enzima + Substrat  (Enzima substrat)
K2
(Enzimă substrat)  Enzimă + Produs reacţie
Epurarea biologică aerobă se realizează în construcţii în care biomasa este suspendată în apă
sub formă de agregate de microorganisme (flocoane), sistemele fiind aprovizionate cu oxigen.
Epurarea biologică anaerobă a apelor uzate se realizează în incinte închise (bazine de
fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhibă activitatea microorganismelor anaerobe. Prin
descompunerea poluanţilor organici se obţin gaze de fermentare combustibile, datorită conţinutului
ridicat de metan.

Problema nămolului
Din staţiile de epurare rezultă mari cantităţi de nămol. De exemplu în Germania se produc
anual peste 100 de milioane de tone de nămol brut. Acesta este în final uscat prin diverse procedee
şi poate fi utilizat ca îngrăşământ agricol sau după caz este transportat la rampa de gunoi şi haldat
sau incinerat sau supus pirolizei.
Utilizarea ca îngrăşământ oricum nu se face direct, ci mai întâi trebuie supus unui proces de
"condiţionare" ce poate cuprinde dezinfecţie, adăugare de săruri de aluminiu şi fier, var, cenuşă,
materiale de floculare apoi deshidratare prin presă sau centrifugă.
În ultimul timp în apele uzate ajung tot mai multe metale grele şi alţi poluanţi care fac ca
nămolul să fie toxic şi neadecvat utilizării ca îngrăşământ. În Germania de exemplu doar circa 40%
poate fi utilizat în agricultură. Alternative sunt folosirea lui ca materie primă la cărămizi speciale şi
alte materiale de construcţii. O practică larg răspândită în trecut şi din fericire abandonată după
îndelungi scandaluri a fost deversarea în ocean a nămolului provenit din staţii de epurare a apelor.

Situaţia epurării apelor uzate

În Europa, s-au făcut eforturi considerabile pentru tratarea apelor reziduale şi pentru
reducerea apelor uzate deversate. Cu toate acestea, mai este încă de lucru până la punerea completă
în aplicare a directivei privind tratarea apelor reziduale urbane. Progresul realizat până acum s-a
datorat investiţiilor de capital şi unor forme avansate de tratare.
Tendinţele de viitor arată că poluarea apelor urmare deversării apelor uzate va fi în
continuare redusă, în special în ţările din UE-10, cu sprijin din partea fondurilor structurale şi de
coeziune UE, începând din 2007. Evoluţia din ultimii 20 de ani a politicilor privind tratarea apelor
uzate arată că investiţiile în instalaţiile de tratare, combinate cu stimulente economice reale pentru
reducerea poluării la sursă, oferă cea mai eficientă metodă de a reduce acest tip de poluare.
Prin politici precum directiva privind nitraţii, Uniunea Europeană a încercat să reducă
poluarea din agricultură. Între timp, investiţiile făcute de furnizorii de apa continuă să asigure
calitatea apei potabile. Dar râurile şi apele subterane ale Europei continuă să fie poluate de
infiltraţiile de îngrăşăminte şi pesticide organice sau minerale. Deşi se aşteaptă ca utilizarea acestor
substanţe chimice să se reducă la nivelul UE-15, în UE-10 se preconizează o creştere cu 35 % a
utilizării îngrăşămintelor până în 2020, pe măsură ce agricultura se intensifică.
17
 Multe zone din Europa se vor confrunta în continuare cu probleme privind calitatea apelor
subterane, întrucât durează zeci de ani până când substanţele poluante infiltrate în pământ ajung în
râuri, lacuri şi rezervelor de apă.
Prevenirea, prin schimbarea practicilor agricole, este mai eficientă decât combaterea
poluării, în special pe termen lung.

Microstaţiile de epurare a apelor pe piaţa din România

Apariţia şi dezvoltarea firmelor private mici şi mijlocii, industriale şi de turism, construite în
zone rurale, fără canalizare şi unde nu există staţii de epurare comunale a crescut cererea de
instalaţii şi staţii compacte de epurare a apelor uzate, cu autonomie mare de fucţionare.
Acestea nu se fabrică în ţară şi sunt importate de la firme producătoare din Belgia, Cehia,
Elvetia, Germania, Italia, Ungaria etc.
S-a constatat că în staţiile de epurare care funcţionează pe baza tehnologiilor de epurare
convenţionale cu nămol activ, în treptele de epurare biologică, rezultă cantităţi mari de nămol în
exces care trebuie vidanjat des sau care necesită linii tehnologice de îngroşare, condiţionare,
deshidratare şi mineralizare.
Acestea măresc costurile echipamentelor, a apei epurate, măresc volumele staţiilor,
micşoreaza fiabilitatea şi mentenabilitatea şi presupun personal specializat, dublând sau triplând
costurile staţiilor mici şi ale microstaţiilor.
Din aceste considerente, apare ca necesară realizarea în ţară de tehnici de epurare
performante, prin folosirea tehnologiilor de vârf în procesul de epurare biologică a apei, care să
ducă la reducerea suprafetelor active, la reducerea dimensiunilor staţiilor de epurare şi a cantităţii
nămolului format şi la micşorarea consumurilor energetice.
Staţiile de epurare compacte sunt echipamente pentru epurarea apelor uzate menajere
provenite de la comunităţi de 5-500 LE (locuitori echivalenţi). Sistemele îşi găsesc aplicabilitatea
oriunde nu există reţea de canalizare sau costurile de racordare la canalizare sunt prea ridicate.
Epurează mecano-biologic apa uzată provenită de la: case, vile sau cartiere de vile, hoteluri,
restaurante, campinguri, şcoli, unităţi militare, clădiri administrative ale unităţilor comerciale,
industriale şi ale fermelor.
Apele epurate de sistem pot fi deversate în orice emisar (pârău, râu, lac etc.) deoarece se
încadrează în normele europene şi în normele naţionale NTPA 001-2002. Ele reprezintă cea mai
modernă şi eficientă soluţie de protecţie a apelor freatice şi de suprafaţă.
Prin epurarea imediată şi nu doar stocarea lor într-un bazin prin care se pot infiltra în sol
(este cazul foselor septice), se înlătură pericolul contaminării pânzei freatice cât şi a mediului
ambiant în general.

18
 Microstaţie modulară de 150 LE realizată de firma ORM (Omnia Resina Mazzotti)

Prin eliminarea necesităţii de a vidanja săptămânal sau lunar (este cazul foselor septice, în
funcţie de încărcare), microstaţiile de epurare aduc beneficiarilor economii importante. Ele sunt
construcţii compacte din materiale rezistente, cu deosebite proprietăţi fizico-chimice.

Microstaţie AS-NIKKOL de 28-55 LE

Se utilizează materiale compozite, materiale plastice armate, care prezinta o foarte bună
rezistentţă fizico-chimică în timp şi nu îşi modifică proprietăţile la variaţiile de temperatură.
Materialele compozite reprezintă o alternativă solidă la materialele tradiţionale precum oţelul,
betonul sau polietilena.
Acestea din urmă pot rugini, fisura, sparge sau dezlipi şi facilitează apariţia de depuneri pe
pereţii interiori ai bazinelor care in timp duc la dereglarea proceselor de epurare cât şi la colmatarea
conductelor.

19
 Microstaţie de epurare biologică din materiale plastice BIO CLEANER

Materialele compozite şi materialele plastice în schimb, sunt cu mult mai stabile şi

rezistente, nu facilitează depunerile pe interior, nu sunt corodate de sol şi nu necesită întreţinere
specială. Se elimină pericolul contaminării pânzei freatice prin infiltrarea dejecţiilor prin pereţii sau
radierul foselor septice. Rezervorul se instalează direct în sol, fără a mai necesita construcţii
suplimentare. Suprafaţa ocupată este minimă şi este în funcţie de spaţiul disponibil.
Costurile de exploatare sunt minime şi se compun din costul energiei electrice consumate şi
cel al vidanjării anuale. Consumurile de electricitate variază între 0,3 kW/h pentru staţia de 5 LE şi
8 kW/h pentru cea de 500 LE comparativ cu fosele septice la care operaţia de vidanjare trebuie
efectuată săptămânal, microstaţiile de epurare, prin procesul biologic de epurare utilizat, necesită
doar vidanjare anuală.
Motivul constă în faptul că tehnologia de epurare este mecano-biologică şi nu necesită adaos
de substanţe chimice; microorganismele care se dezvoltă în staţie hrănindu-se cu materiile organice
prezente în apa uzată menajeră.
Apa care iese din staţie este perfect clară şi inodoră, fără depuneri sau suspensii. Nu degajă
mirosuri neplăcute. Funcţionarea staţiei nu necesită supraveghere ci doar o inspecţie periodică de
rutină. Pot fi instalate fără restricţii în curţi, în vecinătatea clădirilor sau chiar în subsolul acestora.
Folosirea de tehnologii avansate şi echipamente performante în instalaţiile de tratare şi
epurare a apelor duce la protecţia bazinelor hidrografice, un domeniu tot mai important în
asigurarea cantitativă şi calitativă a hranei populaţiei, o prioritate în plan naţional şi internaţional.
În acest sens se înscriu şi preocupările noastre de a realiza echipamente cât mai eficiente
pentru epurarea apei uzate, pentru păstrarea nealterată a râurilor – sursa de bază a apei potabile din
aglomerările urbane.

20
 2. DETERMINAREA DEBITELOR CARACTERISTICE DE APĂ
UZATĂ ALE LOCALITĂȚII

Debitele caracteristice de ape uzate prelucrate în staţiile de epurare a apelor uzate

urbane
Staţiile de epurare a apelor uzate urbane au rolul de a purifica totalitatea apelor uzate ale
unui centru populat până la un grad admisibil astfel încât să nu afecteze calitatea cursului de apă
receptor în care sunt deversate după tratare. Apele uzate ale centrului populat sunt aduse la staţia de
epurare prin intermediul sistemului centralizat de canalizare care are rolul de a colecta apele uzate
de la toţi generatorii de apă uzată de pe raza centrului urban care, după localizarea lor sunt
consumatorii de apă menajeri şi sociali aflaţi în zona rezidenţială a centrului populat, precum şi
unităţile industriale şi agrozootehnice.
Debitul de ape uzate preluat din centrele urban şi prelucrat de staţiile de epurare urbane nu
este constant pe perioada unei zile, prezentând fluctuaţii în funcţie de modul în care se consumă apa
de alimentare în centrele urbane. De aceea se utilizează mai multe mărimi caracteristice care să
definească cât mai bine acest debit fluctuant şi anume:
- debitul zilnic mediu Qu zi med exprimat în unitatea caracteristică [m3/zi], sau în unitatea S.I.
[m3/s] este valoarea medie a debitelor zilnice de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul
unui an;
- debitul zilnic maxim Qu zi max [m3/zi, m3/s] este valoarea maximă a debitelor zilnice de apă
uzată produse în centrul urban pe parcursul unui an;
- debitul orar maxim de ape uzate Qu orar max [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a debitelor
orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
- debitul orar minim de ape uzate Q u orar min [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a debitelor
orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
Debitului de apă uzată a centrului urban se determină în funcţie de consumul de apă potabilă
a centrului urban, valorile caracteristice ale acestuia obţinându-se după următorul algoritm succesiv:
se calculează valorile caracteristice ale necesarelor şi cerinţelor de apă de alimentare din zonele
rezidenţială, industrială şi agrozootehnică ale centrului urban, se calculează valorile caracteristice
ale cerinţei totală de apă de alimentare a centrului urban, apoi se calculează calculează valorile
caracteristice ale debitului de apă uzată a centrului urban.

2.1. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de

alimentare din zona rezidenţială a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare Qzi med
[m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare Qzi max [m3/zi] şi debitul necesarului

21
orar maxim de apă de alimentare Qorar max [m3/h]. Valorile caracteristice ale necesarului de apă de
alimentare din zona rezidenţială a centrelor populate se determină cu următoarele relaţii:

1
Q zi med = ( ∑ ∑ N (i )⋅¿ q j (i))+Q ci ¿
1000 i j (2.1)
1
Q zi med = [ 14100 (1 , 05⋅30+ 80+17 , 9 ) +32900 ( 1, 05⋅100+280+17 , 9 ) ] +86 , 4⋅1⋅20
1000
Q zi med = 16807,95 m3/zi

1
Q zi max = ( ∑ N (i)⋅¿ q j (i)⋅K zi (i))+Q ci ¿
1000 ∑
i j (2.2)
1
Q zi max = [14100 ( 1 , 05⋅30+80+17 ,9 )⋅1. 2+32900 ( 1, 05⋅100+280+17 , 9 )⋅1,1 ] +86 , 4⋅1⋅20
1000
Q zi max = 18498,4 m3/zi

1 1
Q orar max = ( ∑ N (i )⋅¿ q j (i)⋅K zi (i )⋅K o (i))+Q ci ) ¿
24 1000 ∑
(
i j (2.3)
1
Q orar max = ¿ ¿
24
Q orar max =976,79 m3/oră

în care: i – indice referitor la necesarul de apă în funcţie de zonele diferenţiate ale localităţii
după gradul de dotare al clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece (vezi tabelul 2.1); i are valori
între 1-5;
j – indice referitor la categoria de necesar de apă şi anume: apă pentru nevoi
gospodăreşti, apă pentru nevoi publice, apă pentru stropit spaţiile verzi, apă pentru stropit străzi şi
spălat pieţe; j are valori între 1-4;
N(i) – numărul de locuitori care locuiesc în zona i a localităţii;
qj(i) [l/om.zi] – debitul zilnic mediu specific din categoriile j ale necesarului de apă
pentru locuitorii din zona i a localităţii, şi anume: qg(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi
gospodăreşti ale populaţiei (vezi tabelul 2.1); q p(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi
publice (vezi tabelul 2.1); qsv(i) – debitul zilnic mediu pentru stropit spaţiile verzi care se poate
aprecia global ca o ploaie efectivă (25 l/m 2) la două săptămâni şi 10 m2 spaţiu verde/om conducând
la o valoare qsv(i) = 17,9 l/om.zi, qsp(i) – debitul zilnic mediu specific pentru stropit străzi şi spălat
pieţe se poate calcula analitic sau se poate aprecia global la 5% din debitul zilnic mediu specific
pentru nevoi publice qp(i);
Qci [m3/zi] – debitul necesarului de apă pentru combaterea incendiilor;
Kzi–coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1);
22
 Ko – coeficientul de variaţie orară care se adoptă pentru fiecare din zonele
diferenţiate ale localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece; când
nu sunt alte valori justificate, pot fi adoptate valorile din tabelul 2.2.
NOTE
1 - Pentru Kzi, valorile de deasupra liniei sunt date pentru localităţile cu climă continentală
temperată, iar valorile de dedesubt sunt date pentru localităţile cu climă continentală excesivă.
Definirea climei se face pe baza numărului anual de zile de vară (n) ca medie multianuală, cu
temperatura maximă măsurată  25C, astfel: n  80 – climă continentală temperată, n  80 - climă
continentală excesivă.
2 - Valoarea pentru qp(i) poate fi majorată justificat funcţie de resursa de apă şi importanţa
obiectivului, astfel: până la 15% pentru oraşe cu populaţie mai mare de 300.000 locuitori şi mai
mică de 1.000.000 locuitori, şi până la 25% pentru oraşe cu populaţie mai mare de 1.000.000
locuitori.
3 - Pentru staţiuni balneo-climaterice (inclusiv staţiunile de pe litoralul Mării Negre),
valorile debitelor qg şi qp se stabilesc pe bază analitică, în funcţie de tipul acestora.

Tabelul 2.1
Zone ale localităţii diferenţiate în funcţie qg(i) qp(i)
de gradul de dotare al clădirilor cu [l/omz [l/omzi Kzi(i)
instalaţii de apă rece şi caldă i] ]

Zone în care apa se distribuie prin

40 25 1,3/1,45
cişmele amplasate pe străzi

Zone în care apa se distribuie prin

80 30 1,2/1,35
cişmele amplasate în curţi

Zone cu gospodării având instalaţii

140 30 1,2/1,35
interioare de apă rece şi canalizare

Zone cu gospodării având instalaţii

interioare de apă şi canalizare, cu 210 85 1,15/1,30
preparare locală a apei calde

Zone cu clădiri având instalaţii interioare

de apă caldă şi canalizare, cu preparare
280 100 1,10/1,25
centralizată a apei calde (inclusiv cele cu
clădiri racordate la termoficare)

23
 NOTE
1 - În cazul în care distribuirea apei nu se face continuu ci după un program de furnizare
propriu, coeficientul Ko poate fi mărit pe bază de calcule justificative. Alimentarea discontinuă cu
apă trebuie însă considerată ca provizorie.
2 - Pentru valori intermediare ale numărului de locuitori coeficientul K o se calculează prin
interpolare lineară.
3 - Coeficientul se determină în funcţie de numărul de locuitori N(i) din fiecare dintre
zonele diferenţiate ale localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece.
Tabelul 2.2
Numărul total de Numărul total de
locuitori ai locuitori ai
Ko Ko
centrului populat centrului populat
(N) (N)

 500 2,8 15000 1,35

1000 2,2 25000 1,30

1500 2,0 50000 1,25

3000 1,75 100000 1,20

7000 1,5  200000 1,15

Necesarul de apă pentru combaterea incendiilor poate fi preluat din hidranţi interiori sau
exteriori clădirilor, iar pentru clădiri speciale (teatre, biblioteci, instituţii, unele spaţii industriale,
etc) pot fi prevăzute sisteme speciale (sprinclere, drencere, etc). Apa pentru hidranţii interiori şi
sistemele speciale trebuie să fie potabilă. La hidranţii exteriori se foloseşte de regulă apă potabilă
din reţea, iar în cazuri speciale pentru combaterea din exterior se poate folosi şi o altă calitate de apă
prin mijloace separate (maşini cisterne proprii, rezerve de apă, reţele separate, etc)
Debitul Qci al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor se poate calcula analitic pe
baza prevederilor din STAS 1478-90 ţinându-se seama de configuraţia sistemelor pentru
combaterea incendiilor.
NOTE
1 - Debitul Qe pentru un hidrant exterior şi numărul nk de incendii simultane pentru centrele
populate cu peste 1000000 de locuitori se determină pe bază de studii speciale;
2 - Localizarea incendiilor simultane din centrele populate, în perimetrul luat în calcul la
dimensionarea reţelelor de distribuţie, se face astfel încât, teoretic, un incendiu să revină unei
suprafeţe locuite de cel mult 10000 locuitori.
Debitul Qci [m3/zi] al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor, în cazul în care se
folosesc hidranţi exteriori şi nu au fost realizate studii speciale, se poate aprecia cu relaţia:

24
 Qci= 86 , 4⋅ninc⋅qhe (2.4)
Qci= 86,4⋅1⋅20
Qci =1728m3/zi

în care: ninc – numărul de incendii simultane din zona rezidenţială;

qhe [l/s] – debitul unui hidrant exterior (vezi tabelul 2.3).
Tabelul 2.3
Numărul Numărul Debitul qhe [l/s] al unui hidrant
locuitorilor din ninc de exterior
localitate incendii
clădiri cu clădiri cu
simultane
1 – 4 etaje peste 4 etaje

≤ 5.000 1 5 10

5.001 – 10.000 1 10 15

10.001 – 25.000 2 10 15

25.001 – 50.000 2 20 25

50.001 – 100.000 2 25 35

100.001 – 200.000 2 30 40

200.001 – 300.000 3 40 55

300.001 – 400.000 3 - 70

400.001 – 500.000 3 - 80

500.001 – 600.000 3 - 85

600.001 – 700.000 3 - 90

700.001 – 800.000 3 - 95

În cazul în care, din aceeaşi reţea publică de alimentare cu apă aferentă unei localităţi, se
alimentează în caz de incendiu şi unităţile industriale sau agrozootehnice, numărul teoretic de
incendii se poate adopta şi pe baza tabelului 2.4, dacă nu sunt justificate alte valori.

Tabelul 2.4

25
 Numărul
de Suprafaţa
Numărul de
locuitori teritoriului Modul de considerare a incendiilor
incendii simultane
din întreprinderilor simultane
localitate ninc
S [ha]
N

La localitate sau la zona industrială,

< 10000 < 150 1 luând în considerare debitul de incendiu
cel mai mare.

Unul în localitate şi unul în zona

10.001 ÷ industrială, sau ambele în localitate
< 150 2
25.000 luând în considerare suma valorilor
maxime.

Unul în localitate şi unul în zona

industrială, ambele în localitate sau
 25.000 ≥ 150 2
ambele în zona industrială, cores-
punzător sumei valorilor maxime.

Unul în localitate şi unul în zona

industrială, ambele în localitate sau
> 25.000 < 150 2
ambele în zona industrială, cores-
punzător sumei valorilor maxime

Se determină
conform tabelului
1.5 pentru.
localitate şi În localitate şi zona industrială, numărul
> 25.000 > 150 conform STAS care rezultă pentru fiecare.
1478 ptr. zona
industrială,

însumându-se.

NOTĂ
Dacă între întreprindere şi localitate este totdeauna un spaţiu gol (verde) de minimum 300
m, cele două unităţi (localitate şi industrie) se analizează separat.

Pentru centrele populate cu populaţia mai mare de 300.000 locuitori, la care programul de
sistematizare conţine date complete despre dotările social-culturale , stabilirea debitelor necesarului

26
de apă de alimentare se poate face prin calcul analitic detaliat pe baza datelor din tabelele 2.5, 2.6,
2.7 şi 2.8.
Comparându-se valorile debitului necesarului de apă, obţinute pe baza calculului analitic
(pe baza relaţiilor 2.1 - 2.4), cu cele obţinute prin utilizarea tabelelor 2.3 - 2.8, pentru estimarea
debitelor necesarului de apă, se vor alege valorile cele mai mari.

Tabelul 2.5
Norme pentru consumul de apă pentru satisfacerea nevoilor gospodăreşti ale populaţiei
din cvartale sau zone ale centrelor populate
Norma pentru
Coeficientul de variaţie orară a consumului
Gradul de amenajare a clădirilor consumul de apă
de apă
(l/omzi)

În cartiere neracordate la
reţeaua de apă şi canalizare şi în
30 – 50 2,00 – 1,60
cartiere în care se ia apa din
cişmele de stradă 1)

În cartiere racordate global la

reţeaua de apă şi canalizare fără 85 – 110 1,5 – 1,3
instalaţii interioare

În cartiere cu clădiri având

instalaţii de alimentare cu apă,
140 – 170 1,3 – 1,2
canalizare, băi cu instalaţii
individuale de apă caldă

În cartiere cu clădiri având

instalaţii interioare de apă şi
200 – 300 1,25 – 1,15
canalizare, băi şi instalaţii
centrale de apă caldă

1)
Se va considera numai în etapizarea lucrărilor ca etapă de tranziţie.

Tabelul 2.6
Destinaţia clădiri Necesar specific [l/om·zi]
din care apă caldă
27
 Total de
de 45C
apă 60C
1 2 3 4
Clădiri de locuit (pentru o persoană pe zi)
în cazul preparării centrale a apei calde:
- apartament cu closet, lavoare, cadă de baie şi spălător;
280 110 90
- apartament cu closet, lavoare, cadă de duş şi spălător;
200 80 65
în cazul preparării locale a apei calde:
- în cazane funcţionând cu lemne, cărbuni sau combustibil
lichid; 140 55 45
- în cazane funcţionând cu gaze sau în încălzitoare electrice. 170 60 50
Clădiri pentru birouri (pentru un funcţionar pe schimb) 20 5 4
Cinematografe (pentru un loc pe zi) 5 - -
Creşe, grădiniţe cu internat (pentru un copil pe zi) 100 50 40
Grădiniţe cu copii externi (pentru un copil pe schimb) 20 8 6
Dispensare, policlinici (pentru un bolnav pe zi) 15 3 2,5
Cluburi, case de cultură şi teatre
cu prepararea centrală a apei calde:
- actori (pentru o persoană pe zi); 35 15 12
- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi); 12 - -
fără apă caldă:
- actori (pentru o persoană pe zi); 25 - -
- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi). 12 - -
Cantine, restaurante, bufete (pentru o singură masă servită o
singură dată, la prânz):
- bufete;
13 6 9
- cantine şi restaurante;
22 10 14
- cantine şi restaurante (pentru o persoană, trei mese pe zi).
44 20 28
Cămine (pentru un ocupant pe zi)
- cu obiective sanitare în grupuri sanitare comune; 80 40 33
- cu lavoare în camere; 90 50 40
- cu grupuri sanitare în camere. 120 60 50
Internate şcolare (pentru un ocupant pe zi)
- cu obiective sanitare în grupuri sanitare comune; 70 30 25
- cu lavoare în camere. 80 40 33
1 2 3 4
Hoteluri şi pensiuni (pentru un pasager pe zi)
- cu duşuri sau căzi de baie în grupuri sanitare comune (hoteluri
categoria a II-a); 110 60 50
- cu duşuri în grupuri sanitare în camere (hoteluri categoria a I
28
 B); 150 80 65
- cu căzi de baie în grupuri sanitare în cameră (hoteluri categoria
a I A); 200 100 80
Spitale, sanatorii, case de odihnă (pentru un bolnav pe zi):
- cu căzi de baie şi duşuri în grupuri sanitare; 235 115 95
- cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru bolnavi; 325 165 135
- cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru tratamente 425 225 185
balneologice.
Băi publice (pentru o persoană):
- cu duşuri; 60 30 43
- cu căzi de baie. 200 100 140
Şcoli fără duşuri sau băi (pentru un elev pe program) 20 5 4
Terenuri de sport, stadioane (pentru o manifestare sportivă)
- pentru un spectator ; 6 - -
- pentru un sportiv. 50 20 28
Gări (pentru o persoană din traficul zilnic) 5 - -
Spălătorii (pentru un kilogram de rufe uscate)
- cu spălare manuală; 35 20 28
- cu spălare semimecanizată; 45 25 35
- cu spălare mecanizată. 55 30 43
Secţii de spălare din garaje (pentru un vehicul pe schimb)
- autoturisme; 300 - -
- autocamioane. 500 - -
Întreprinderi industriale (pentru un muncitor pe schimb) cu
procese tehnologice din grupa
I 50 20 28
II 60 25 35
III a) 60 25 35
b) 75 30 43
IV 75 30 43
V 85 40 57
VI a) 60 25 35
b) 75 30 43
*Apa caldă de 45C este preparată cu ajutorul energiei solare, pentru perioada caldă a
anului.

OBSERVAŢII
1) Durata efectivă a perioadei de consum, în ore, se stabileşte pentru fiecare caz în parte în
funcţie de regimul de funcţionare a instalaţilor de apă din clădirea respectivă.
2) Durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor în vestiarele întreprinderilor
industriale este de 45 minute pentru fiecare schimb.

29
 3) Datele din tabelul 2.8 se iau în considerare la calculul necesarului de căldură şi de
combustibil pentru prepararea apei calde de consum şi la stabilirea capacităţii rezervorului de
acumulare (pentru apă rece şi apă caldă de consum).
4) Grupele proceselor tehnologice sunt următoarele:
- grupa I: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de contact cu praful, dar fără
degajare de substanţe chimice, fără contact cu produse iritante asupra pielii (care produc
murdărirea mâinilor, care produc murdărirea mâinilor şi corpului);
- grupa II: procese tehnologice care au loc în condiţii de microclimat nefavorabil (cu
temperatură ridicată şi radiaţii calorice, cu temperatură scăzută, cu folosirea unei cantităţi mari de
apă);
- grupa III: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de degajare de praf, fără alte
substanţe chimice sau produse iritante asupra pielii:
III a) - cu degajare medie şi mare de praf;
III b) - cu degajare intensivă de negru de fum, cu praf de gudron, cu praf de cărbune;
- grupa IV: procese tehnologice care au loc în condiţii de contact cu substanţe toxice (cu
acţiune iritantă asupra pielii prin contact direct, cu acţiune toxică generală, cu gaze şi vapori care
pot produce intoxicaţii acute);
- grupa V: procese tehnologice în care se manipulează sau prelucrează materiale infectate;
- grupa VI: procese tehnologice care necesită un regim special pentru asigurarea calităţii
producţiei:
VI a) - legate de prelucrarea produselor alimentare;
VI b) - legate de producţia medicamentelor, produselor biologice şi materialelor
sanitare.
Tabelul 2.7
Norme privind consumul de apă pentru stropit şi cişmele publice, în funcţie de înălţimea h a
precipitaţiilor medii anuale
Unitatea la
Norma de Coeficientul de
care se
Specificarea obiectului sau operaţiei consum qi neuniformitate orară a
referă norma
[l] consumului de apă
de consum
Stropitul străzilor
- în regiuni cu h 
pavate (o singură m2 1,5 – 2 1,0
500 mm
dată)
- în regiuni cu h 
m2 2–4 1,0
500 mm
Spălatul străzilor
- în regiuni cu h 
pavate (o singură m2 2–3 1,0
500 mm
dată)
- în regiuni cu h 
m2 3–5 1,0
500 mm

30
 Stropitul spaţiilor
- în regiuni cu h 
verzi (o singură m2 şi zi 1,5 – 2 1,0
500 mm
dată)
- în regiuni cu h 
m2 şi zi 2–4 1,0
500 mm
10.000 –
Cişmea publică cu curgere liberă zi 1,1
20.000
Cişmea publică cu ventil automat de 1.500 –
zi 2,0
închidere 2.000

Tabelul 2.8
Consumul de Coeficienţii de variaţie
Caracterizarea unităţii productive apă pe muncitor ai consumului de apă
şi schimb kzi ko
Ateliere cu temperaturi ridicate
în care se degajă mai mult de 20 35 1,0 2,5
3
kcal/h şi m
Ateliere cu temperaturi
obişnuite în care se degajă sub de 20 25 1,0 3,0
3
kcal/h şi m
Pentru duşuri la lucrătorii din
întreprinderi în care munca prestată 60 1,0 2,0
provoacă murdărirea mare a corpului
Pentru duşuri la lucrătorii din
întreprinderi în care munca prestată
40 1,0 2,0
provoacă mai puţină murdărire a
corpului
Norme de consum de apă pentru nevoile igienico-sanitare din unităţile productive

Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrelor populate cuprinde total sau
parţial următoarele categorii de apă:
- apă pentru nevoi gospodăreşti: băut, preparare hrană, spălatul corpului, spălatul rufelor şi
vaselor, curăţenia locuinţei, utilizarea WC-ului, precum şi creşterea animalelor de pe lângă
gospodăriilor proprii ale locuitorilor;
- apă pentru nevoi publice: unităţi de învăţământ de toate gradele, creşe, spitale, policlinici,
băi publice, cantine, cămine, hoteluri, restaurante, magazine, cofetării, unităţi pentru distribuirea
locală a băuturilor răcoritoare, fântâni de apă de băut, completare la fântânile ornamentale (dacă nu
sunt alte surse), etc;
- apă pentru stropitul spaţiilor verzi;
- apă pentru stropitul străzilor, spălatul pieţelor şi străzilor; când nu se poate altfel, apa va fi
luată din reţeaua de apă potabilă, total sau parţial;

31
 - apă pentru nevoile proprii ale sistemului de alimentare cu apă (preparare reactivi, evacuare
nămol, spălare filtre, spălare aducţiuni, rezervoare, reţea, etc);
- apă pentru spălarea periodică a reţelei de canalizare; de regulă apa nu va fi apă potabilă
decăt în cazuri bine justificate;
- apă pentru acoperirea pierderilor tehnic admisibile din sistem;
- apă necesară pentru combaterea incendiilor.

Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare Q s zi med [m3/zi],
debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare Q s zi max [m3/zi] şi debitul cerinţei orare maxime
de apă de alimentare Qs orar max [m3/h]. Valorile caracteristice ale cerinţei de apă de alimentare din
zona rezidenţială a centrelor populate se determină cu următoarele relaţii:

Qs zi med =K p⋅K s⋅Q zi med (2.5)

Qs zi med =1,1⋅1,05⋅16808
Qs zi med =19413,2 m /zi 3

Qs zi max =K p⋅K s⋅Q zi max (2.6)

Qs zi max=1,1⋅1,05⋅18498,4
Qs zi max =21365,7 m3/zi

Qs orar max =K P⋅K s⋅Q orar max (2.7)

Qs orar max =1,1⋅1, 05⋅976 ,79
Qs orar max =1128,19 m3/ora

în care: Qzi med [m3/zi], Qzi max [m3/zi] şi Qorar max [m3/h] - debitele zilnic mediu, zilnic
maxim şi orar maxim ale necesarului de apă de alimentare pentru centrul populat;
Kp – coeficient prin care se ţine seama de pierderile de apă în aducţiune şi în
reţeaua de distribuţie şi care poate lua valori între 1,08-1,10 în cazul sistemelor care se proiectează
şi urmează a fi executate şi valori între 1,10-1,25 în cazul sistemelor existente la care se fac
extinderi sau creşte gradul de confort;
Ks – coeficient prin care se ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de
alimentare cu apă şi canalizare (spălarea aducţiunilor, a reţelei de distribuţie şi a reţelei de
canalizare; nevoi ale staţiilor de tratare şi epurare, evacuarea zăpezii, etc.), care are valorile: 1,02 în
cazul în care întreţinerea sistemului de alimentare care asigură apa potabilă este uşoară şi 1,05-1,08
în cazul surselor subterane sau de suprafaţă de apă care necesită tratare în vederea îmbunătăţirii,

32
valoarea coeficientului variind în funcţie de complexitatea tratării şi de tehnologia de funcţionare a
obiectelor componente (în cazuri speciale, pe bază de justificări tehnice, se pot adopta şi alte valori).

Exprimarea valorilor caracteristice Q zi med , Q zi max şi Q orar max ale debitului cerinţei de apă de
alimentare pentru centre populate în [m3/s] se face pe baza următoarelor relaţii de transformare:

3 −5 3
Qs zi med [m /s]=1,157⋅10 ⋅Q s zi med [ m / zi ] (2.8)
3 −5
Qs zi med [m /s]=1,157⋅10 ⋅19413,2
Qs zi med = 0,225 m /s 3

3 −5 3
Qs zi max [ m /s ]=1,157⋅10 ⋅Qs zi max [ m / zi ] (2.9)
3 −5
Qs zi max [ m /s ]=1,157⋅10 ⋅21365,7
Qs zi max =0,247 m3/s

Qs orar max [ m3 /s ]=2 , 778⋅10−4⋅Q s orar max [ m3 /h ] (2.10)

Qs orar max [ m3 /s ]=2, 778⋅10−4⋅1128 ,19
Qs orar max =0,313 m3/s

2.2. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de

alimentare din zona industrială a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona industrială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare pentru zona
industrială QnI zi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare pentru zona
industrială QnI zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de apă de alimentare pentru zona
industrială QnI orar max [m3/h].
Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă Q nI pentru alimentarea
unităţilor industriale este următoarea:

QnI =QnIt +QnIg +QnIi +QnIn (2.11)

în care: QnIt [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă tehnologică care trebuie să includă
apa pentru fabricarea produselor (apă inclusă în produsul finit), apa pentru răcirea utilajelor,
aparatelor, agregatelor, produselor, etc., apa pentru răcirea rezervoarelor de fluide tehnologice sau
combustibile, apa pentru producerea aburului şi a apei calde, apa pentru spălarea materiei prime, a
33
subproduselor şi produselor finite, a instalaţiilor tehnologice, prelucrarea materiei primei,
prepararea soluţiilor, a unor substanţe, etc., apa pentru transportul hidraulic al materiei prime, al
subproduselor şi produselor finite (se recomandă a se evita transportul hidraulic cu apă de
alimentare), etc.;
QnIg [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare
care trebuie să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi
spaţiilor de producţie şi administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile industriale,
precum şi pentru funcţionarea cantinelor, căminelor, grădiniţelor, creșelor, punctelor medicale,
spălătoriilor de rufe, etc. aferente acestora;
QnIi [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie să
includă apa rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor;
QnIn [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru alte utilizări, care este un
termen apare în relaţii numai dacă există necesităţi nespecifice de apă ale unităţilor industriale,
altele decât cele definite în termenii anteriori, şi care se determină analitic.
Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
industrială a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:

U gm⋅ngm
QnI zi med = ∑ U tl⋅ntl + ∑ ∑ +24⋅∑ ∑ 3,6⋅Qinc
l mI m 1000 n ninc (2.12)
∑ U tl⋅n tl=10⋅4 +30⋅100=3040
24⋅∑ ∑ 3,6⋅Qinc=24⋅10⋅3,6⋅10=8640
n inc n

20⋅20+50⋅50+40⋅60+70⋅60 30⋅20+200⋅50+50⋅60+70⋅60+60⋅75+60⋅75
QnI zi med =3040+ + +8640
1000 1000
QnI zi med =11716,3 m3/zi

K zi⋅U gm⋅n gm
Q nI zi max =∑ U tl⋅ntl + ∑ ∑ +24⋅∑ ∑ 3,6⋅Q inc
l mI m 1000 ninc n
(2.13)

1, 15 ( 20⋅20+50⋅50+40⋅60+70⋅60 ) 1, 15 ( 30⋅20+200⋅50+50⋅60+70⋅60+60⋅75+60⋅75 )
QnI zi max =3040+ + +8640
1000 1000

QnI zi max =11721,75 m3/zi

34
 U tI⋅ntI K ⋅K ⋅U ⋅n
QnI orar max =∑ + ∑ ∑ o zi gm gm + ∑ ∑ 3,6⋅Qinc
l 24 mI m 24⋅1000 n n inc (2.14)
3040 2,8⋅1,15⋅( 20⋅20+50⋅50+40⋅60+70⋅60 ) 2,8⋅1,15⋅( 30⋅20+200⋅50+50⋅60+70⋅60 +60⋅75+60⋅75 ) 8640
QnI orar max = + + +
24 24⋅1000 24⋅1000 24

QnI orar max =491,541 m3/ora

în care: l – indice referitor la numărul categoriilor de produse industriale fabricate;

Utl – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a categoriei de produse
industriale: tone, m3, bucăţi, etc. (producţie finită, materie primă sau după caz producţie
intermediară) în perioada considerată (în cazul de faţă pe zi).
ntl [m3/unitate caracteristică a categoriei de produse industriale] – necesarul de apă
specific corespunzător unităţilor de capacitate a categoriei de produse industriale. În tabelul 2.9 sunt
date orientative despre necesarul specific de apă pentru produse din diferite unităţi industriale;
mI – indice referitor la numărul de întreprinderi industriale care realizează categorii
de produse;
m – indice referitor la numărul de folosinţe;
Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane, clădiri,
schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi, etc. în perioada
considerată (în cazul de faţă pe zi);
ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul
specific de apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi tabelul 2.6);
Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1),
respectiv coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 2.2);
ninc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi industriale;
n – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea industrială atinsă de incendiu;
Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din
clădiri, ţinându-se seama de volumul Vn [m3] al clădirii n atinsă de incendiu şi gradul de rezistenţă
la foc al clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele 2.10, 2.11, 2.12.

Tabelul 2.9
Necesarul de apă specific pentru diferite unităţi industriale

35
 Necesarul de apă specific corespunzător unităţilor
Tipul unităţii industriale de capacitate a categoriei de produse industriale
[m3/unitatea categoriei de produse]
Industria alimentară:
Abatoare 1,2 – 1,65 m3/t
Fabrici de mezeluri 6 – 10 m3/t
Fabrici de conserve 8 – 22 m3/t
Fabrici de amidon 75 – 110 m3/t
Fabrici de spirt 15 – 25 m3/t
Fabrici de bere 5 – 13 m3/m3
Fabrici de băuturi nespirtoase 3,8 – 5 m3/m3
Fabrici de drojdie 42 – 121 m3/t
Fabrici de melasă 31 – 60 m3/t
Fabrici de zahăr:
- producţia de zahăr din sfeclă 85 m3/t
- rafinarea zahărului 5 m3/t
Fabrici de lapte şi brânzeturi 15 – 20 m3/t
Fabrici de morărit 2 m3/t
Fabrici de pâine 1 – 1,5 m3/t
Industria uşoară:
Fabrici de prelucrare primară a lânii 130 – 143 m3/t
Fabrici de filatură de mătase 1140 m3/t
Fabrici de prelucrare a bumbacului 400 – 600 m3/t
Fabrici de fibre sintetice 100 – 130 m3/t
Fabrici de ţesut 0,5 – 0,8 m3/t
Fabrici de vopsit – imprimat ţesături 250 – 350 m3/t
Fabrici de stofă 280 – 360 m3/t
Blănării 120 m3/t
Fabrici de piele 83 – 87,5 m3/t
Fabrici de încălţăminte 32,4 m3/1000 perechi
Industria celulozei şi hârtiei:
Fabrici de pastă de lemn 90 – 100 m3/t
Fabrici de celuloză 75 – 650 m3/t
Fabrici de hârtie 100 – 300 m3/t
Fabrici de carton 50 – 250 m3/t
Industria chimică:
Fabrici de cauciuc natural 285 – 855 m3/t
Fabrici de cauciuc sintetic 60 m3/t
Fabrici de azbest 100 m3/t
Fabrici cocso – chimice 2,8 – 3,5 m3/t
Fabrici de sodă 110 m3/t
Fabrici de sulfat de fier 45 – 70 m3/t

36
Fabrici de amoniac 550 – 1150 m3/t
Fabrici de acid azotic 200 – 300 m3/t
Fabrici de acid sulfuric 10 – 80 m3/t
Fabrici de azotat de sodiu 20 – 75 m3/t
Fabrici de azotat de potasiu 2 – 5 m3/t
Industria petrolieră şi gazelor:
Combinate de prelucrare a ţiţeiului 10 – 18 m3/t
Fabrici de gaze pe bază de cărbune 1,3 – 1,5 m3/t
Industria de prelucrare a minereuri-lor şi
siderurgică:
Fabrici de prelucrare a minereurilor
feroase 15 – 30 m3/t
Fabrici de prelucrare a minereurilor
neferoase:
aluminiu; 145 – 215 m3/t
cupru; 79 – 140 m3/t
plumb; 116,5 – 139,5 m3/t
zinc; 190 – 325 m3/t
nichel; 800 – 850 m3/t
aur. 17 – 18 m3/t
Uzine siderurgice 25 – 50 m3/t
Industria constructoare de maşini:
Uzine constructoare de automobile şi
tractoare:
autoturisme; 100 m3/buc
autocamioane; 85 m3/buc
tractoare. 45 m3/buc
Uzine pentru construcţii de maşini
şi ateliere mecanice:
secţii de turnare; 4,5 – 5 m3/t
secţii de prelucrare. 3 – 3,5 m3/t
Industria energetică:
Uzine termoelectrice:
răcirea condensatorilor turbinelor; 280 – 450 m3/MWh
răcitoare pentru ulei şi aer; 12 – 35 m3/MWh
alimentarea cazanelor; 4,5 – 8 m3/MWh
îndepărtarea hidraulică a cenuşii. 10 – 15 m3/t

Tabelul 2.10
Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri civile izolate, pentru
învăţământ, spitale, clădiri cu săli aglomerate, clădiri social-administrative
Volumul clădiri (compartimentului de incendiu) Vn[m3]
37
 Gradul de până 2.001 3.001 5.001 10.001 15.001 30.001
peste
rezistenţă la … … … ... … …
50.001
la foc al 2.000 3.000 5.000 10.000 15.000 30.000 50.000
clădiri Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
I – II 5 5 5 10 10 15 20 25
III 5 5 10 10 15 20 - -
IV 5 10 10 15 - - - -
V 5 10 15 20 - - - -

Tabelul 2.11

Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri industriale obişnuite
Volumul clădiri (compartimentului de
Gradul incendiu) Vn[m3]
de Catego 2.00 3.00 5.00 20.0 50.00 200.0
până
rezisten ria de 1 1 1 01 1 01 peste
la
ţă la incend … … … ... … … 400.0
2.00
foc al iu 3.00 5.00 20.0 500. 2000 400.0 00
0
clădiri 0 0 00 00 00 00
Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
D,E 5 5 5 10 10 15 20 25
I – II
A,B,C 5* 10 10 15 20 30 35 40
D,E 5 5 10 15 25 35 - -
III
C 5 10 15 20 30 40 - -
D,E 5 10 15 20 30 - - -
IV – V
C 5 15 20 25 35 -

Tabelul 2.12
Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri industriale monobloc
Volumul clădiri Vn[m3]
Categori 600.00
100.00 200.00 300.00 400.00 500.00
a de până la 1 700.001
1… 1… 1… 1… 1…
pericol 100.00 … …
200.00 300.00 400.00 500.00 600.00
de 0 700.00 800.000
0 0 0 0 0
incendiu 0
Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
A, B, C 30 40 50 60 70 80 90 100
D, E 15 20 25 30 35 40 45 50

Practic, cerinţa de apă de alimentare pentru unităţile industriale se determină prin

considerarea debitelor zilnice QnI [m3/zi] în cazul surselor de apă neamenajate, respectiv prin
38
considerarea debitelor lunare medii QnI [m3/lună] în cazul surselor de apă cu lucrări de regularizare a
debitelor, cu evidenţierea variaţiei acestora în timpul anului. În lipsa unor date concrete despre
variaţia acestor debite în timpul anului, în continuare în lucrare se vor lua în considerare valorile
caracteristice ale debitului zilnic al necesarului de apă pentru alimentarea unităţilor industriale.
Având în vedere că sistemele de alimentare cu recircularea apei se întâlnesc îndeosebi în
cazul sistemelor de răcire de la centralele de producere a energiei electrice, cazurile cel mai frecvent
întâlnite de alimentare cu apă a unităţilor industriale sunt cele nu fac recircularea apei de alimentare.
În acest caz mărimile caracteristice ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială a
centrului populat: debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare pentru zona industrială Q sI zi med
[m3/zi], debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare pentru zona industrială, QsI zi max [m3/zi]
şi debitul cerinţei orare maxime de apă de alimentare pentru zona industrială Q sI orar max [m3/h] se
determină cu următoarele relaţii:
QsI zi med =K sI⋅K pI⋅QnI zi med (2.15)
QsI zi med =1,1⋅1,05⋅11716 ,3
QsI zi med =13532,327 m /zi 3

QsI zi max =K sI⋅K pI⋅QnI zi max (2.16)

QsI zi max =1,1⋅1,05⋅11721,75
QsI zi max =13538,621 m /zi 3

QsI orar max =K sI⋅K pI⋅QnI orar max (2.17)

QsI orar max=1,10⋅1,05⋅491,541
QsI orar max =567,73 m /ora 3

Exprimarea debitelor caracteristice QsI zi med [m3/zi], QsI zi max [m3/zi] şi QsI orar max [m3/h] ale
cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială în [m3/s] se poate face prin transformare
utilizând relaţiile similare 2.8, 2.9, şi 2.10.

3 −5 3
QsI zi med [m /s]=1,157⋅10 ⋅QsI zi med [m /zi ]
3 −5
QsI zi med [m /s]=1,157⋅10 ⋅13532,327
QsI zi med =0,157 m /s 3

3 −5 3
QsI zi max [ m / s]=1,157⋅10 ⋅Q sI zi max [m /zi ]
39
 3 −5
QsI zi max [ m / s]=1,157⋅10 ⋅13538,621
QsI zi max = 0,157 m /s 3

3 −4 3
QsI orar max [ m /s ]=2,778⋅10 ⋅QsI orar max [ m /h]
3 −4
QsI orar max [ m /s ]=2,778⋅10 ⋅567,73
QsI orar max = 0,158 m /s 3

2.3. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei deapă de

alimentare din zona agrozootehnică a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică a centrului populat se exprimă
prin următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare pentru
zona agrozootehnică QnZ zi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare pentru
zona agrozootehnică QnZ zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de apă de alimentare pentru
zona agrozootehnică QnZ orar max [m3/h].
Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă QnZ pentru alimentarea
unităţilor industriale este următoarea:

QnZ =QnZa +QnZg +QnZi (2.18)

în care: QnZa [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru îngrijirea animalelor
trebuie să includă necesarul de apă pentru consumul biologic al animalelor, necesarul tehnologic de
apă pentru evacuarea dejecţiilor, spălarea şi dezinfectarea halelor, prepararea hranei, întreţinerea
instalaţiilor tehnologice, necesarul pentru obiectele anexă ale halelor de creştere a animalelor;
QnZg [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare care
trebuie să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi spaţiilor
administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile agrozootehnice, precum şi pentru
funcţionarea cantinelor, punctelor medicale, spălătoriilor de rufe, etc. aferente acestora;
QnZi [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie să
includă apa rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.

Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
agrozootehnică a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:

K piZo⋅q Zo⋅N Zo U gp⋅n gp

Q nZ zi med =∑ +∑ ∑ +24⋅∑ ∑ 3,6⋅Q inc
o 1000 pZ p 1000 rinc r
(2.19)

40
 gp U ⋅n gp5⋅20+25⋅50+40⋅60 10⋅20+40⋅50+60⋅60
∑ ∑ 1000 +
pZ p = 1000 1000 = 9,55
1 ( 50⋅36+150⋅36+100⋅100+100⋅31+100⋅31+400⋅13 ) 1 ( 35000⋅1,5+40000⋅0,8 )
QnZ zi med = + +9, 55
1000 1000
QnZ zi med =122,65 m3/zi

K ziZo⋅K piZ o⋅q Zo⋅N Zo K zi⋅U gp⋅n gp

QnZ zi max =∑ +∑ ∑ +24⋅∑ ∑ 3,6⋅Qinc
o 1000 pZ p 1000 r inc r
(2.20)
1⋅1 ( 50⋅36 +150⋅36 +100⋅100+100⋅31+100⋅31+400⋅13 ) 1⋅2⋅( 35000⋅1,5+40000⋅0,8)
QnZ zi max
= + +1, 15⋅9, 55
1000 1000
QnZ zi max =208,58 m3/zi

K oZo⋅K ziZo⋅K piZo⋅q Zo⋅N Zo K o⋅K zi⋅U gp⋅n gp

QnZ orar max =∑ +∑ ∑ + ∑ ∑ 3,6⋅Qinc
o 24⋅1000 pZ p 24⋅1000 r inc r
(2.21)
1⋅1⋅2 ( 50⋅36+150⋅36+100⋅100+100⋅31+100⋅31+400⋅13 ) 1⋅2⋅2 ( 35000⋅1,5+40000⋅0,8 ) 2,8
QnZ orar max = + +1, 15⋅9, 55⋅
24⋅1000 24⋅1000 24
QnZ orar max =17,747 m3/ ora

în care: o – indice referitor la categoriile de animale;

qZo [m3/1000animalezi] – necesarul specific total de apă, care ia valori în funcţie
de categoria i de animale şi de tipul sistemului de evacuare a dejecţiilor corespunzător fiecărei
categorii i de animale (vezi tabelul 2.14);
NZo – numărul de animale din categoria o;
KpiZo – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor admisibile de apă în
incinta unităţilor zootehnice în funcţie de categoria de animale (vezi tabelul 2.13);
KziZo – coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic care este în funcţie de

categoria o de animale (vezi tabelul 2.13);

KoZo – coeficientul de neuniformitate a debitului orar care este, de asemenea, în
funcţie de categoria o de animale (vezi tabelul 2.13);
pZ – indice referitor la numărul de unităţi agrozootehnice din zona agrozootehnică ;
p – indice referitor la numărul de folosinţe;
Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane, clădiri,
schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi, etc. în perioada
considerată (în cazul de faţă pe zi);
ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul
specific de apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi tabelul 2.6);

41
 Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1), respectiv
coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 2.2);
rinc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi agrozootehnice;
r – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea agrozootehnică atinsă de
incendiu;
Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din
clădiri, ţinându-se seama de volumul Vn [m3] al clădirii r atinsă de incendiu şi gradul de rezistenţă la
foc al clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele 2.10, 2.11, 2.12.

Tabelul 2.13
Coeficienţi
Categorii de animale
KpiZ KziZ KoZ
Porcine 1 1 2 – 2,5
Gâşte 1,1 1,1 2
Raţe şi boboci 1 2 2
Celelalte categorii 1,1 1,1 2 – 2,5

Valorile caracteristice ale debitului cerinţei de apă de alimentare din zona agrozootehnică a
centrului populat se determină pe baza valorilor caracteristice ale necesarului de apă din zona
agrozootehnică, cu următoarele relaţii:

QsZ zi med =K sZ⋅K pZ⋅QnZ zi med (2.22)

QsZ zi med =1,1⋅1,05⋅122,65
QsZ zi med = 141,66 m /zi 3

QsZ zi max =K sZ⋅K pZ⋅Q nZ zi max (2.23)

QsZ zi max =1,1⋅1.05⋅208,58
QsZ zi max = 240,91 m /zi 3

QsZ orar max =K sZ⋅K pZ⋅QnZ orar max (2.24)

QsZ orar max =1,1⋅1,05⋅17 ,747
QsZ orar max = 20,498 m /ora 3

în care: QnZ zi med [m3/zi], QnZ zi max [m3/zi], QnZ orar max [m3/h] – valorile caracteristice ale
debitului necesarului de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică;
KsZ – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de
alimentare cu apă şi canalizare (pentru pregătirea soluţiilor de reactivi, spălarea componentelor
staţiei de tratare, spălarea colectoarelor de canalizare), care are valoarea 1,10;
42
 KpZ – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor în aducţiune şi reţelele
de distribuţie, care se stabileşte prin calcule în funcţie de soluţiile tehnologice şi care se poate
considera maxim 1,05 în lipsa datelor necesare;

Tabelul 2.14
Necesar de apă specific
qZ o [ m3/1000animalezi]
Categorii de animale
Evacuarea dejecţiilor
hidraulică mecanică
- vieri pentru reproducţie 36 -
- scroafe de montă şi
36 -
gestaţie
- scroafe lactante 100 -
Porcine
- tineret porcin pentru
31 -
reproducţie
- porci la îngrăşat 31 -
- tineret porcin în creştere 13 -
- vaci cu lapte 120 100
- junici 18 – 27 luni 90 70
- viţei 0 – 6 luni 25 20
Taurine
- tineret bovin 6 – 18 luni 60 40
- tineret bovin la îngrăşat 6
70 50
– 24 luni
- oi şi berbeci - 10
Ovine - tineret ovin şi caprin - 5
- capre adulte - 13
- cabaline adulte - 50
Cabaline
- tineret cabalin - 30
- femele gestante şi iepuri
- 0,7
pentru carne
- femele lactante şi iepuri
Iepuri - 1,5
pentru reproducţie
- tineret 28 – 80 zile şi
- 1,0
broiler
- nutrii adulte - 25
Animale
- tineret nutrii - 7
pentru
- vulpi - 7
blană
- nurci - 3
Păsări - găini adulte rase uşoare - 0,35
- tineret înlocuire rase
- 0,26
uşoare
- găini adulte rase grele - 0,46
- tineret înlocuire rase
- 0,46
grele
- pui (broiler) de găină - 0,29
- curci adulte - 0,90
43
 - tineret înlocuire curci - 0,50
- pui (broiler) de curci - 0,96
- gâşte - 1,50
- raţe - 1,50
- boboci - 0,80

Exprimarea debitelor caracteristice QsZ zi med [m3/zi], QsZ zi max [m3/zi] şi QsZ orar max [m3/h] ale
cerinţei de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică în [m3/s] se poate face prin transformare
utilizând relaţiile similare 2.8, 2.9, şi 2.10.

3 −5 3
Qs Z zi med [m /s]=1,157⋅10 ⋅QsZ zi med [m /zi ]
3 −5
QsZ zi med [m /s]=1,157⋅10 ⋅141,66
QsZ zi med = 0,002 m /s 3

3 −5 3
QsZ zi max [ m / s]=1,157⋅10 ⋅Q sZ zi med [ m / zi]
3 −5
QsZ zi max [ m / s]=1,157⋅10 ⋅240,91
QsZ zi max = 0,003 m /s 3

3 −4 3
QsZ orar max [ m /s ]=2,778⋅10 ⋅QsZ orar max [ m /h]
3 −4
QsZ orar max [ m /s ]=2,778⋅10 ⋅20,498
QsZ orar max = 0,006 m /s. 3

2.4. Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de apă de alimentare a

centrului populat
Valorilor caracteristice ale debitului cerinţei totale de apă de alimentare a centrului populat,
respectiv debitul total zilnic mediu Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], debitul total zilnic maxim Qs tot zi max
[m3/zi, m3/s] şi debitul total orar maxim Qs tot orar max [m3/h, m3/s], se determină cu următoarele relaţii:
Qs tot zi med =Q s zi med +QsI zi med +QsZ zi med (2.25)
Qs tot zi med =19413,2+13532,327+141,66
Qs tot zi med =33087,2 m /zi = 0,383 m /s
3 3

Qs tot zi max =Q s zi max +Q sI zi max +QsZ zi max (2.26)

Qs tot zi max =21365,7+13538,621+240,91
Qs tot zi max =35145,3 m3/zi = 0,407 m3/s

44
 Q s tot orar max =Q s orar max +QsI orar max +Q sZ orar max (2.27)
Qs tot orar max =1128,19+567 ,73+20 ,498
Qs tot orar max =1716,42 m3/ora = 0,477 m3/s

în care:Qs zi med [m3/zi, m3/s], Qs zi max [m3/zi, m3/s], Qs orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona rezidenţială
a centrului populat;
QsI zi med [m3/zi, m3/s], QsI zi max [m3/zi, m3/s], QsI orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială a
centrului populat;
QsZ zi med [m3/zi, m3/s], QsZ zi max [m3/zi, m3/s], QsZ orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
agrozootehnică a centrului populat.

2.5. Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate evacuate din centrul populat
Valorile caracteristice ale debitului de ape uzate evacuate din centrul urban, respectiv debitul
de ape uzate zilnic mediu Qu zi med [m3/zi, m3/s], debitul de ape uzate zilnic maxim Qu zi max [m3/zi,
m3/s], debitul de ape uzate orar maxim Qu orar max [m3/h, m3/s] şi debitul de ape uzate orar minim Qu
3 3
orar min [m /h, m /s] se stabilesc în funcţie de valorile caracteristice similare ale cerinţei totale de apă

de alimentare a centrului populat, cu următoarele relaţii:

Qu zi med=0,8⋅Qs tot zi med (2.28)

Qu zi med=0,8⋅33087,2
Qu zi med = 26469,8 m /zi = 0,306 m s
3 3

Qu zi max =0,8⋅Qs tot zi max (2.29)

Qu zi max =0,8⋅35145 ,3
Qu zi max = 28116,2 m3/zi = 0,325 m3/s

Qu orar max =0,8⋅Q stot orar max (2.30)

Qu orar max =0,8⋅1716 , 42
Qu orar max = 1373,14 m3/ora = 0,381 m3/s

45
 1
Q u orar min = ⋅p⋅Q u zi max
24 (2.31)
1
Qu orar min = ⋅0 , 35⋅28116 ,2
24
Qu orar min = 410,03 m3/ora = 0,114 m3/s

în care: Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], Qs tot zi max [m3/zi, m3/s] şi Qs tot orar max [m3/h, m3/s] sunt
valorile caracteristice ale debitului cerinţei totale zilnice medii, zilnice maxime, respectiv orare
maxime de apă de alimentare ale centrului populat şi unităţilor industriale şi agrozootehnice
aferente;
p – coeficient adimensional în funcţie de numărul de locuitori ai centrului populat
(vezi tabelul 2.15).
Tabelul 2.15
Numărul
1001 - 10001- 50001 – >
de < 1000
10000 50000 100000 100000
locuitori
p 0,18 0,25 0,35 0,60 0,75

3. DIMENSIONAREA PRINCIPALELOR OBIECTE

TEHNOLOGICE ALE STAȚIEI DE EPURARE

III.1. Instalatie de sitare cu gratar cilindric fix si incarcare frontala

46
 La intrarea în treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor uzate urbane sunt prevăzute
echipamente pentru reţinerea suspensiilor grosiere. Prin suspensii sau impurităţi grosiere se înţeleg
frunze, gunoaie, materiale textile, materiale plastice, materiale metalice, hârtii, crengi, etc. acestea
fiind transportate de apele uzate plutind la suprafaţă sau în interiorul curentului. Suspensiile grosiere
reprezintă cca. 3 – 5% din totalul suspensiilor transportate de apa uzată.
Echipamentele actuale pentru reţinerea suspensiilor grosiere, denumite şi echipamente de
sitare, sunt agregate complexe care realizează reţinerea, transportul, deshidratarea-compactarea şi
evacuarea suspensiilor grosiere având procese de lucru mecanizate sau automatizate şi asigurând o
funcţionare precisă, sigură şi igienică.
Avându-se în vedere varietatea naturii, formei şi dimensiunilor suspensiilor grosiere, în cele
mai multe cazuri, aceste echipamente au suprafeţele active de reţinere formate din reţele de bare
paralele, denumite grătare, rezultând orificii de trecere ale apei uzate sub formă de fante. În anumite
cazuri, în care apa uzată are o încărcătură cu impurităţi grosiere cu dimensiuni mai mici sau se
doreşte o sitare mai accentuată a apei uzate suprafeţele active pot fi sub forma unor site din
împletitură de sârmă, ţesătură textilă sau tablă perforată, având orificii de trecere sub formă de
ochiuri. Indiferent dacă sunt grătare sau site, forma suprafeţei lor active de reţinere a impurităţilor
poate fi plană sau curbă, iar din punct de vedere cinematic, suprafaţa activă de reţinere poate fi fixă
sau mobilă.
Echipamentul de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală este compus din
următoarele subansambluri principale (figura 3.1.1): grătarul cilindric cu mecanism de curăţare cu
greblă rotativă (poziţia I), transportorul-compactor (poziţia II), instalaţia de spălare a reţinerilor
(poziţia III) şi instalaţia de automatizare.
Grătarul cilindric este format din următoarele părţi componente:
- cadrul 1 care este compus din două rame cilindrice, una deschisă, în partea
anterioară, şi una opacă în partea posterioară, legate între ele prin mai multe traverse care se
constituie ca suporturi de fixare pentru barele grătarului;
- grătarul propriu-zis 2 care este format din rame cilindrice cu secţiune
dreptunghiulară (vezi figura 3.1.2) dispuse paralel în lungul axei cadrului, astfel încât să se asigure
distanţele impuse dintre bare.
- sistemul de curăţare a grătarului format din grebla 3, acţionată prin intermediul
braţului 4 de la arborele melcului transportorului-compactor şi curăţitorul 5 care are rolul de a
degaja grebla de impurităţile transportate şi de a ale dirija în gura de alimentare a transportorului-
compactor.

47
Fig 3.1.1. Echipament de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală

Fig 3.1.2. Dispunerea şi profilul barelor grătarului fix

Fig 3.1.3. Instalaţie de sitare cu grătar cilindric orizontal

1 - grătar cilindric orizontal propriu-zis; 2 - transportor orizontal; 3 -
transportor-compactor.

48
 Funcţionarea echipamentului de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală este
următoarea: apa uzată intră în interiorul grătarului cilindric pe direcţie axială, prin rama cilindrică
anterioară a acestuia şi iese pe direcţie radială prin zona submersă a suprafeţei cilindrice a
grătarului, impurităţile grosiere din apa uzată fiind reţinute pe suprafaţa activă interioară a grătarului
cilindric.
De aici, acestea sunt raclate de grebla rotativă a sistemului de curăţare, care le antrenează
către partea superioară a grătarului cilindric de unde sunt deversate în gura de alimentare a
transportorului-compactor prin intermediul curăţitorului greblei. În zona gurii de alimentare a
transportorului-compactor reţinerile sunt spălate energic cu jeturi dirijate de apă sub presiune,
pentru îndepărtarea fecalelor şi substanţelor organice solubile, după care, în interiorul
transportorului-compactor, sunt transportate, deshidratate şi compactate, şi apoi evacuate în pubele,
containere sau instalaţii de transport.
Funcţionarea acestui echipament este comandată de instalaţia sa de automatizare astfel: dacă
diferenţa dintre nivelele apei, din amontele, respectiv avalul grătarului, în canalul în care acesta este
montat, are valori superioare unei valori de referinţă, înseamnă că suprafaţa activă a grătarului este
îmbâcsită cu reţineri şi este comandată punerea în funcţiune a greblei de curăţare şi a
transportorului-compactor; dacă diferenţa dintre nivelele apei din amontele, respectiv din avalul
grătarului are valori inferioare valorii de referinţă, înseamnă că suprafaţa activă a grătarului cilindric
este curată, instalaţia de automatizare comandând oprirea mecanismul de curăţare cu greblă şi a
transportorul-compactor.
Pentru instalare, echipamentele de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală necesită
canale (uzual, cu secţiune dreptunghiulară), cu radierul orizontal sau cu pantă de 1%, în care sunt
plasate pe direcţia longitudinală a canalului, cu o înclinare a axei grătarului şi transportorului –
compactor cu un unghi de 30 – 35º faţă de orizontală.

Dimensionare gratar cilindric cu incarcare frontala

Dg

larc

hc


49
 Pentru calculul parametrilor de functionare si pentru dimensionare s-a folosit un Soft de
proiectare. S-au obtinut urmatoarele valori:
 Qc= 2764 m3/ora
 Qv= 410,03 m3/ora
 ig = 1 (+1 de rezerva)
 Dg = 1400 mm
 B = 1700 mm
 βg = 30,0470
 hDg = 727,118 mm
 hc = 560,93 mm
 Hc = 1061 mm
 Lg = 1120 mm
 nb = 55

III.2. Deznisipator cu sectiune dreptunghiulara cuplat cu deversor

proportional

În staţiile de epurare a apelor uzate urbane se întâlnesc două categorii principale de

echipamente pentru separarea impurităţilor prin sedimentare, şi anume: deznisipatoarele şi
decantoarele.
Deznisipatoarele sunt instalaţii utilizate pentru separarea din apele uzate a particulelor
minerale cu dimensiuni mai mari de 0,2 – 0,25 mm, care în timpul procesului de lucru se depun pe
radierul echipamentului, şi care poartă denumirea generică de „nisip” (trebuie menţionat faptul că
nisipul rezultat în deznisipatoarele staţiilor de epurare a apelor uzate menajere conţine pe lângă
particule minerale şi mici cantităţi de substanţe organice care îi conferă acestuia un ridicat grad de
nocivitate).
Deznisipatoarele fac parte din treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor uzate fiind
amplasate în mod curent după echipamentele de sitare şi înaintea separatoarelor de grăsimi, sau
dacă acestea nu sunt utilizate, a decantoarelor primare.
Deznisipatoarele cele mai frecvent utilizate în staţiile de epurare actuale se clasifică după
mai multe criterii, şi anume:
- după direcţia de curgere a apei:
- deznisipatoare orizontale longitudinale;
- deznisipatoare orizontale tangenţiale;
- după modul în care se realizează circulaţia apei:
- deznisipatoare cu curgere gravitaţională;
- deznisipatoare cu antrenare mecanică a curentului de apă;
- deznisipatoare cu insuflare de aer (aerate);
- după modul în care se evacuează nisipul:
- deznisipatoare cu evacuare manuală;
- deznisipatoare cu evacuare mecanică;
50
 - deznisipatoare cu evacuare hidraulică.
Deznisipatoarele cu secţiune dreptunghiulară şi colectare mecanică/ hidraulică sunt compuse
din următoarele componente principale (vezi figura 3.2.1.): compartimentele de deznisipare (poziţia
I), deversorul proporţional (poziţia II), podul rulant de colectare a nisipului (poziţia III), sistemul de
evacuare şi spălare a nisipului (poziţia IV) şi jgheabul drenant longitudinal pentru deshidratarea
nisipului (poziţia V).
Compartimentele de deznisipare 1 sunt construite din beton armat şi au, în secţiune
transversală, formă dreptunghiulară. În cazul în care deznisipatorul este prevăzut cu sistem de
colectare mecanică a nisipului, în partea dinspre amonte a compartimentelor de deznisipare sunt
prevăzute başele 2.
La acest tip de deznisipatoare, compartimentele de deznisipare sunt prevăzute cu deversoare
proporţionale care au următoarele funcţiuni: menţinerea unei viteze orizontale medii constante a
curentului de apă uzată prin compartimentele de deznisipare, indiferent de valoarea debitului;
determinarea facilă a valorii debitului curentului de apă care străbate compartimentul de
deznisipare, pe baza unui singur parametru şi anume înălţimea lamei de apă de pe deversor.
Deversorul proporţional este de forma unui ecran 3 în care este prevăzută o decupare cu un contur
de o formă specială.
Podul rulant de colectare a nisipului 4 este compus din platforma 5, sistemul de rulare 6,
sistemul de propulsie 7 care asigură deplasarea podului rulant şi, după caz, cu sistemul 8 de
colectare mecanică cu lamă racloare a nisipului sau cu sisteme hidraulice de colectare – evacuare a
nisipului (prin pompare sau prin sifonare) care la deplasarea podului rulant îl absorb de pe radierul
deznisipatorului şi îl transportă şi evacuează hidraulic în jgheabul drenant de deshidratare a
nisipului plasat adiacent deznisipatorului.
Un pod rulant poate deservi simultan unul sau mai multe compartimente de deznisipare. În
cazul când deserveşte simultan mai multe compartimente de deznisipare, podul rulant este echipat
cu sisteme de colectare/colectare – evacuare a nisipului poziţionate corespunzător pentru fiecare
compartiment de deznisipare în parte şi care pot fi comandate independent.
În cazul în care compartimentele de deznisipare sunt dotate cu sisteme de colectare
mecanică, nisipul este strâns în başele din amontele compartimentelor de unde este evacuat prin
pompare prin intermediul unor pompe 9 aflate în cămine adiacente başelor şi evacuat prin sistemele
de conducte 10 în jgheaburile de deshidratare 11. În anumite cazuri sunt prevăzute şi instalaţii de
spălare 12 în care, înainte de evacuarea în jgheaburile de deshidratare, nisipul este spălat în scopul
îndepărtării particulelor de natură organică.

51
 Secţiunea A - A
L
7 6 3
B

hc H hr

hav

2 5 4 III 8 1 I II

A A
9

12

IV 7 10 11 V

Fig 3.2.1. Deznisipator cu secţiune dreptunghiulară cu colectare mecanică şi evacuare

hidraulică a nisipului

Jgheaburile drenante pentru deshidratarea nisipului sunt situate de regulă alături de

deznisipatoare, paralel cu acestea. Dacă nu se impun din punct de vedere constructiv anumite
restricţii legate de spaţiu, cotele de poziţionare ale jgheaburilor pot fi apreciate pe baza indicaţiilor
din figura 3.2.2. (în care sunt indicate cotele de poziţionare atât pentru cazul evacuării hidraulice a
nisipului prin sifonare, caz care poate fi aplicabil şi la deznisipatoarele longitudinale cu colectare
mecanică a nisipului, cât şi pentru cazul evacuării hidraulice a nisipului prin pompare). În figura
3.2.2. este prezentată o secţiune transversală a unui jgheab pentru deshidratarea nisipului.

Fig. 3.2.2 Jgheab drenant pentru deshidratarea nisipului

52
 Pentru calculul parametrilor de functionare si pentru dimensionare s-a folosit un Soft de
proiectare. S-au obtinut urmatoarele valori:
 Qc= 2764 m3/ora
 Qv= 410,03 m3/ora
 L = 15 m
 B = 2,3 m
 idez = 1 (+1 de rezerva)
 hc = 1,106 m
 hnis = 20, 374 mm
 h a = 0,594 m
 H = 1,7 m
 Lcjdn = 3,625 m
 lcjdn = 0,55 m
 Htot cdn = 1,009 m
 d cdjdn = 0,95 m

III.3. Separator de grasimi cu insuflare de aer la joasa presiune

Flotaţia este procesul de deplasare către suprafaţa apei a particulelor aflate în suspensie în
curentul de apă uzată, cu densitate mai mică decât a apei, pe cale naturală, datorată diferenţei de
densitate sau pe cale artificială prin intermediul bulelor de aer, introduse în curentul de apă uzată,
care aderă la particule.
În scopul eficientizării procesului de flotaţie a substanţelor grase, apa uzată poate fi în
prealabil tratată cu reactivi chimici, în scopul distrugerii emulsiilor, spre a favoriza coalescenţa
particulelor de grăsime şi separarea acestora la suprafaţa apei.
Echipamentele în care se realizează separarea grăsimilor din apele uzate menajere poartă
numele de separatoare de grăsimi, şi sunt plasate în treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor
menajere, între deznisipatoare şi decantoarele primare. Prezenţa separatoarelor de grăsimi în fluxul
tehnologic al staţiilor de epurare a apelor uzate menajere este absolut obligatorie atunci când
concentraţia grăsimilor din apa uzată exprimată prin substanţe extractibile în eter de petrol este mai
mare sau egală cu 20 mg/dm3 sau când staţia de epurare are treaptă biologică artificială sau naturală.
În staţiile de epurare a apelor menajere se utilizează frecvent următoarele tipuri de
separatoare de grăsimi:
- separatoare de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune (0,5 – 0,7 atm.);
- separatoare de grăsimi cu plăci paralele sau tuburi înclinate;
- echipamente mixte de deznisipare şi separare a grăsimilor cu insuflare de aer.
Separatoarele de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune sunt compuse din
următoarele componente principale (vezi figura 3.3.1.): bazinul separatorului de grăsimi (poziţia I),
instalaţia de insuflare a aerului (poziţia II).
53
 Fig 3.3.1. Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune cu evacuarea
grăsimilor prin remuu pozitiv

Bazinul separatorului de grăsimi este construit din beton armat, fiind compus din două sau
mai multe compartimente 1 cu secţiune transversală de formă trapezoidală. Apa uzată este introdusă
în compartimente pe sub ecranele scufundate 2. Compartimentele separatoarelor de grăsimi sunt
împărţite în trei zone (o zonă centrală 3 şi două zone laterale 4) prin intermediul pereţilor separatori
5, care sunt prevăzuţi la partea inferioară, pe toată lungimea, cu ferestre de trecere a apei. În zona
centrală, se insuflă aer la joasă presiune, fiind locul în care apa este puternic agitată şi în care se
realizează procesul de flotaţie a grăsimilor.
Apa şi grăsimile din partea superioară a zonei centrale pătrund în zonele laterale prin
grătarele 6, realizate din şipci de lemn, bare de metal sau plastic (cu lumina dintre bare de 20 – 50
mm) şi fixate pe pereţii separatori în zona oglinzii apei, care au scopul disipării energiei apei agitate
din zona centrală la trecerea în zonele laterale.
Zonele laterale, în care apa uzată nu se află sub acţiunea bulelor de aer, sunt zone de liniştire
în care grăsimile se acumulează la suprafaţă sub formă de peliculă. Pe părţile laterale ale zonelor de
liniştire sunt prevăzute jgheaburile de colectare a grăsimilor 7, în care grăsimile sunt evacuate prin
54
deversare în urma realizării unui remuu pozitiv în compartimente sau ca urmare a închiderii gradate
a stăvilarelor din aval 8 aferente compartimentelor respective.
Pentru colectarea uniformă a grăsimilor, se recomandă ca în lungul pereţilor deversanţi ai
jgheaburilor de colectare a grăsimilor să fie prevăzute lame deversante metalice sau din material
plastic cu dinţi triunghiulari sau trapezoidali, reglabile pe verticală.
Apa separată de grăsimi iese din compartimente pe sub ecranele scufundate 9.
În scopul eventualei izolări a compartimentelor, pentru intervenţii în caz de avarii sau
revizii, pe canalul/conducta de admisie a apei 10 a fiecărui compartiment este prevăzut stăvilarul
(din amonte) 11.
Dispozitivul 12 de insuflare a aerului comprimat de joasă presiune (0,5 – 0,7 atm.) în apă
este plasat în partea inferioară a zonelor centrale ale compartimentelor, asigurând introducerea în
apă a aerului sub formă de bule fine (cu diametrul între 1- 3 mm).
Insuflarea aerului în apă poate fi realizată cu următoarele tipuri de dispozitive:
a – plăci poroase de tip Arcuda, acoperite cu două straturi de pietriş sortat, stratul
inferior de 10 cm grosime din pietriş cu granule de 15 – 30 mm, iar stratul superior de 5 cm
grosime din pietriş cu granule de 7 – 15 mm;
b – blocuri „M” acoperite cu două straturi de pietriş sortat, identice cu cele
recomandate la soluţia precedentă;
c – plăci poroase din sticlă sinterizată cu diametrul porilor de 200 – 400 μm;
d – difuzoare, tuburi sau panouri cu membrană elastică perforată.
În cazul dispozitivelor de insuflare a aerului de tipurile a, b şi c aerul comprimat este
furnizat prin conductele perforate de distribuţie 13, amplasate în canivourile longitudinale 14.
Dispozitivele de insuflare a aerului de tipul d, acestea sunt plasate direct pe radierul zonei
active a compartimentelor.
Pentru obţinerea unei eficienţe optime de colectare a grăsimilor insuflarea aerului trebuie să
fie continuă.
În practică, mai există o variantă constructivă de separatoare de grăsimi cu insuflare de aer
la joasă presiune (vezi figura 3.3.2.) la care compartimentele au o construcţie similară din punct de
vedere al realizării zonelor, centrală şi laterale, dar care nu sunt prevăzute cu jgheaburi laterale de
colectare a grăsimilor, ci au în componenţă un pod rulant prevăzut cu lame de antrenare a
grăsimilor, plasate în zonele de liniştire.
Astfel la cursa activă a podului rulant, grăsimile sunt deplasate dinspre amonte către aval de
unde sunt evacuate prin dispozitive de tip jgheab oscilant sau alte construcţii similare.
Eficienţa reţinerii grăsimilor din apele uzate urbane, pentru acest tip de echipamente, este de
50 – 85.

55
Fig. 3.3.2. Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune cu evacuarea grăsimilor
cu pod raclor (secţiune transversală)

Pentru calculul parametrilor de functionare si pentru dimensionare s-a folosit un Soft de

proiectare. S-au obtinut urmatoarele valori:
 b =1 m
 B1 = 3 m
 H=2m
 vr = 11 m/h
 ag = 3
 Qc = 28120 m3/ zi
 Qv = 2746 m3/h
 αg = 26,5650
 Lsg = 35,5 m
 i csg = 3 (+2 de rezerva)
 L1sg = 11,833 m
 t = 0,121 h
 vL =0,027 m/s
 hV = 0,601 m.

56
 III.4. Decantor primar radial

În decantoarele primare sunt reţinute din apele uzate urbane, industriale şi din
agrozootehnie, substanţele în suspensie, sedimentabile gravimetric, care au trecut de deznisipatoare
şi separatoare de grăsimi. Substanţele reţinute poartă numele de nămoluri primare. În nămolurile
primare sunt conţinute preponderent substanţe anorganice, dar şi substanţe organice. Orientativ,
eficienţa reţinerii prin decantare primară este de 40 – 60% pentru materii în suspensie şi de 20 –
30% pentru CBO5.
Decantoarele primare radiale cu pod rulant de raclare a nămolului sunt constituite din
următoarele componente principale: compartimentele decantorului (poziţia I) şi podurile rulante
pivotante de raclare a nămolului (poziţia II).
Compartimentele 1 ale decantorului sunt realizate din beton armat şi au în plan orizontal
formă circulară. Apa uzată este introdusă într-un compartiment prin conducta de admisie 2
prevăzută la debuşare, în zona centrală a compartimentului, cu pâlnia (sau difuzorul) 3 având
muchia superioară a gurii de evacuare la cca. 0,2 – 0,3 m sub oglinda apei.
Circulaţia apei în compartimentul de decantare se face orizontal şi radial de la centru către
periferie, apa ieşind din difuzor pe sub peretele cilindric semiscufundat 4 care are muchia inferioară
situată sub planul apei la o adâncime egală cu 2/3 din înălţimea zonei de sedimentare.
Pentru o distribuţie cât mai uniformă şi cât mai liniştită a apei uzate, în alte variante se
folosesc deflectoare practicate în peretele cilindric semiscufundat, grătare de uniformizare cu bare
verticale sau prin intermediul unui dispozitiv de tip lalea Coandă care prezintă avantaje hidraulice şi
tehnologice deosebite .
Apa decantată este colectată în rigola de colectare 5 aflată pe circumferinţa
compartimentului, în afara suprafeţei de decantare, în acest caz fiind amplasată în exteriorul
peretelui vertical al compartimentului, sau în interiorul suprafeţei de decantare, în acest caz fiind
amplasată la 1 – 1,5 m de peretele compartimentului şi fiind susţinută pe console fixate pe acesta. În
primul caz apa decantată este deversată neînecat prin ferestre practicate în peretele
compartimentului, prevăzute cu deversoare metalice cu dinţi triunghiulari, reglabile pe verticală. În
faţa acestor deversoare, la cca. 0,3 – 0,5 m distanţă, se prevede un perete semiscufundat de formă
circulară în plan orizontal, a cărui muchie inferioară este la minim 0,25 – 0,3 m sub oglinda apei şi
care are rolul de a opri spuma sau grăsimile de la suprafaţa apei să fie antrenate împreună cu apa
decantată.
În cel de-al doilea caz, peretele rigolei de colectare a apei decantate dinspre centrul
compartimentului are partea superioară deasupra nivelului apei, jucând rolul de opritor pentru
spumă şi grăsimi. Apa decantată trece pe sub rigolă şi deversează peste peretele rigolei dinspre
circumferinţa compartimentului care este prevăzut de asemenea cu plăci metalice cu dinţi
triunghiulari, reglabile pe verticală.
Spuma şi grăsimile de la suprafaţa apei sunt antrenate prin intermediul unor lame 6 fixate pe
podul raclor şi dirijate către un cămin 7 sau dispozitiv de colectare. Nămolul decantat pe radierul
compartimentului este raclat şi antrenat către pâlnia (başa) de nămol 8 de unde este evacuat prin
diferenţă de presiune hidrostatică, pompare sau sifonare în căminul de nămol 9 de unde este dirijat

57
către instalaţii de condiţionare sau deshidratare. Evacuarea nămolului se poate face continuu în
cazul unor volume mari de nămol sau în 4 – 6 şarje zilnice.

Fig 3.4.1. Decantor radial cu colectare mecanică a nămolului cu pod rulant pivotant de raclare

Podul rulant pivotant de raclare este compus din grinda chesonată 10, care are la partea
superioară platforma 11 mărginită de balustrada 12. Acesta pivotează la un capăt în jurul unui lagăr
central 13 susţinut pe o structură de rezistenţă montată la partea superioară a peretelui cilindric 4.
Celălalt capăt al podului se sprijină pe un tren de roţi 14, metalice îmbrăcate în poliuretan sau cu
pneuri, care rulează pe coama peretelui vertical circular pe căi de rulare metalice (şină) în cazul
roţilor metalice, respectiv direct pe suprafaţa de beton a coamei în cazul roţilor îmbrăcate sau cu
pneuri. Acţionarea trenului de rulare se face printr-un grup de antrenare 15, format dintr-un motor
electric şi o transmisie mecanică.
De podul rulant sunt fixate prin articulaţii cu mai multe grade de libertate şi implicit
antrenate în mişcarea acestuia, lamele racloare 16 prevăzute cu sisteme proprii de rulare pe radierul
58
bazinului. Lamele de raclare sunt astfel poziţionate încât la deplasarea podului să racleze şi să
dirijeze nămolul către pâlnia centrală de colectare.
Pentru funcţionarea corectă a unităţilor de decantare se impune distribuţia uniformă a
debitelor de apă uzată între compartimentele acestora, care se realizează prin intermediul unor
camere de distribuţie plasate în amonte faţă de compartimentele de decantare.
Camerele de distribuţie trebuie să asigure repartiţia uniformă a debitelor prin realizarea unor
deversări neînecate având alcătuiri constructive care conduc la evitarea depunerilor în
compartimentele acestora.
Ansamblul instalaţiei de decantare va fi prevăzut cu un canal de ocolire care să permită
izolarea, în caz de necesitate, a fiecărei unităţi de decantare. În acest sens, intrarea şi ieşirea din
fiecare compartiment de decantare va fi prevăzută cu dispozitive de închidere (vane, stavile etc.)
care să permită izolarea din flux a compartimentului în caz de avarii, revizii sau reparaţii.

Fig 3.4.2. Componentele şi parametrii dimensionali caracteristici ai decantoarelor primare

radiale
1 –camera de distribuţie cu dispozitivul de distribuţie a apei (orificii cu deflectoare sau perete
concentric admisiei), 2 – pâlnie pentru colectarea materiilor plutitoare, 3 – perete semiînecat,
4 – deversor triunghiular, 5 – rigolă pentru colectarea apei decantate, 6 – pod raclor, 7 –
pâlnie pentru colectarea nămolului.

Fig. 3.4.3 Decantor radial

59
 Pentru calculul parametrilor de functionare si pentru dimensionare s-a folosit un Soft de
proiectare. S-au obtinut urmatoarele valori:
 Qc = 28120 m3/ zi
 Qv = 2746 m3/h
 Qch = 1172 m3/h
 u = 1,1
 icd = 1 (+1 de rezerva)
 D = 40 m
 D1 = 40,14 m
 D2 = 37,7 m
 d1 = 6 m
 d2 = 5,6 m
 d3 = 6 m
 Ao1 = 1091 m2
 hu = 2,5 m
 hnam = 0,023 m
 Vbmin = 25,56 m3= 25,6 m3
 hb = 2,626 m
 Hc = 6,656 m
 b = 0,6 m
 Vu = 2728 m3
 qdc= 9,891 m3/h·m
 qdv= 23, 187 m3/h·m

III.5. Bazin cu namol activ cu aerare pneumatica

Bazinele cu nămol activ sunt construcţii în care epurarea biologică aerobă a apei are loc în
prezenţa unui amestec de nămol şi apa uzată, agitat în permanenţă şi aerat. Epurarea apei în aceste
bazine poate fi asemuită cu autoepurarea care se produce în apele de suprafaţă; în bazinele cu nămol
activ însă în afară de agitarea şi aerarea amestecului, se realizează şi accelerarea procesului de
epurare, ca urmare a măririi cantităţii de nămol prin trimiterea în bazine a nămolului de recirculare.
Influentul cu conţinut de impurităţi organice este pus în contact într-un bazin cu namol activ cu
cultură de microorganisme care consumă impurităţile degradabile biologic din apa uzată.
Apa epurată se separă apoi gravitaţional de namol activ în decantorul secundar. O parte din
nămolul activ, separat în decantorul secundar este recirculată în bazinul de aerare, iar alta parte este
evacuată ca nămol în exces în decantorul primar în aşa fel încât în bazinele de aerare se menţine o
concentratţie relativ constantă de nămol activ; în bazinul de aerare cultura de microorganisme este
menţinută în condiţii de aerare printr-un aport permanent de aer sau oxigen.

60
 Bazinul de nămol activ, are ca principal scop principal degradarea sau eliminarea
substanţelor organice din apele uzate prin procese biochimice care conduc la scăderea CBO 5 şi a
materiei solide coloidale preponderent de materie organică.
Procesul epurării biologice în bazinul de nămol activ este asemănător celui care se dezvoltă
în locurile sau cursurile naturale când se produce autoepurarea apei, aici aplicându-se un complex
de măsuri care contribuie la intensificarea proceselor: mărimea concentraţiei nămolului activ,
aerarea artificială a operaţiei, pentru intensificarea oxigenării acesteia, agitarea artificială a apei în
vederea dispersării în apa uzată brută a nămolului recirculat.
Avantajele folosirii bazinului cu nămol activ sunt: realizarea unei eficienţe mai ridicate, atât
iarna cât şi vara, sunt lipsite de mirosul neplăcut şi de prezenţa muştelor, suprafeţele specifice
constituente sunt mai reduse, permite o mai bună adaptare a procesului tehnologic din staţia de
epurare la modificări de durată ale caracteristicilor apelor uzate, etc.
Marele inconvenient al acestui proces este de ordin energetic deoarece necesită un consum
specific de energie mai ridicat, această energie fiind absorbită de utilajele care furnizează oxigenul
necesar proceselor aerobe.
Un bazin de aerare se prezintă sub forma unui bazin rectangular din beton armat, unde
epurarea biologică are loc în prezenţa unui amestec de nămol activ şi apă uzată. Pentru asigurarea
unui contact intim şi continuu a celor doi componenţi ai amestecului, se impune o agitare
permanentă a acestora cu ajutorul aerului care asigură, în acelaşi timp şi oxigenul necesar coloniilor
de microorganisme aerobe existente în compoziţia nămolului activ, sub formă de flocoane. În bazin
se urmăreşte a se menţine o concentraţie cvasiconstantă a nămolului activ în decantorul secundar.
Simultan cu eliminarea substanţei organice impurificatoare, se obţine creşterea nămolului
activ sub forma materialului celular insolubil şi sedimentabil în decantoarele secundare. O parte din
acest nămol este utilizat în scopuri tehnologice proprii (nămolul activ de recirculare), iar diferenţa
numită nămolul activ în exces, este dirijată în decantoarele primare pentru a le mări productivitatea
de eliminare a suspensiilor datorită prezenţei flocoanelor care au efectul unui coagulant.
Pentru apele uzate cu concentraţii mari în CBO5, viteza reducerii materiilor organice,
raportată la unitatea celulară va rămâne constantă până la o anumită limită de concentraţie a
substratului, după care, pentru valori ale acestuia mai reduse, viteza variază numai în funcţie de
concentraţia materiilor organice şi va fi descrecătoare.
Apele uzate intră în bazinul de nămol activ apoi intră în decantorul secundar de unde o parte
din nămol este eliminat în exces sau este recirculat.
Ipoteze pentru proiecterea bazinelor cu nămol activ şi a decantoarelor secundare :
i. bazinul de nămol activ este asimilat cu un bazin cu amestecare perfectă în
care se consideră că în orice punct din bazin concentraţia substratului cât şi a nămolului activ este
egală cu cea de la ieşirea din bazin;
ii. epurarea biologică se realizează în ansamblul format din bazinul de nămol
activ şi decantorul secundar;
iii. procesul biologic de degradare a materiei organice care are loc numai în
bazinul de nămol activ, în decantorul secundar se realizează separarea flocoanelor biologice de apa
epurată şi recircularea unei părţi a nămolului activ în bazinul de nămol activ;
iv. în decantorul secundar, nămolul activ trebuie menţinut în stare proaspătă
61
prin evacuarea excesului şi recircularea unei părţi de nămol activ în bazinul de nămol activ în
conformitate cu raportul de recirculare;
v. principalele caracteristici ale nămolului activ ce sunt avute în vedere în
proiect în treapta biologică, sunt:
- indicele volumetric a nămolului IVN;
- încărcarea organică a nămolului ION;
- indicele de încărcare organică a bazinului IOB.
Pentru calculul parametrilor de functionare si pentru dimensionare s-a folosit un Soft de
proiectare. S-au obtinut urmatoarele valori:
 CBO5 = 360 mg/dm3
 Hp = 5 m
 CN = 2,6 kg/m3
 CB = 1,5 mg/dm3
 hs = 0,6
 Qc = 28120 m3/ zi
 Qv= 1192 m3/h
 Qch = 1172 m3/h
 QR max = 820,056 m3/h
 ION =0,812
 tip bazin: 2 cu incarcare medie
 SP = 2 (bazin cu namol activ neomogen)
 t = 3,071 h
 Bp =7,5 m
 Lp = 95,93 m
 Lj = 60 m
 Hp tot = 5,6 m
 cOprim = 9 g/m3·m
 Qaer = 9853 m3/h
 dorif = 0,25 mm
 Him = 0,8 m

III.6. Decantor secundar radial

Decantoarele secundare sunt construcţii descoperite care au rolul de a reţine nămolul

biologic produs în bazinele cu nămol activat sau în filtrele biologice. Decantoarele secundare
orizontale longitudinale şi radiale, se proiectează în conformitate cu prevederile STAS 4162/2
„Canalizări. Decantoare secundare. Prescripţii de proiectare.”Decantoarele secundare sunt
amplasate în aval de bazinele cu nămol activat sau de filtrele biologice, în funcţie de schema de
epurare adoptată. Substanţele reţinute în decantoarele secundare poartă denumirea generică de
nămol biologic, iar în cazul în care decantoarele secundare sunt amplasate după bazinele de aerare,
62
substanţele reţinute poartă denumirea de nămol activat. Decantoarele secundare nu pot lipsi din
schemele de epurare biologică, acestea funcţionând în tandem cu bazinele de aerare sau cu filtrele
biologice.
Decantoarele secundare se clasifică astfel:
- după direcţia de curgere a apei prin decantor :
 decantoare orizontale longitudinale;
 decantoare orizontale radiale;
 decantoare verticale;
 decantoare de tip special (cu module lamelare, cu recircularea stratului
de nămol, etc.);
- după modul de evacuare a nămolului:
 decantoare cu evacuare hidraulică pe principiul diferenţei de presiune
hidrostatică;
 decantoare cu evacuare hidraulică cu ajutorul podurilor racloare cu
sucţiune.
Numărul de decantoare va fi minimum două unităţi (compartimente), ambele utile, fiecare
putând funcţiona independent.
Pentru funcţionarea corectă a unităţilor de decantare se impune distribuţia egală a debitelor
între unităţile respective, lucru care se realizează prin prevederea în amonte de decantoarele
secundare a unei camere de distribuţie a debitelor (denumită şi distribuitor).
Decantoarele secundare sunt alcătuite în principal din:
 compartimente pentru decantarea propriu-zisă;
 sistemele de admisie şi distribuţie a apei epurate biologic;
 sistemele de colectare şi evacuare a apei decantate;
 echipamentele mecanice necesare colectării şi evacuării nămolului, precum şi
 dispozitivele de închidere pe accesul şi evacuarea apei în şi din decantor,
 necesare izolării fiecărui compartiment în parte în caz de necesitate (revizii,
 reparaţii, avarii, etc.);
 conducte de evacuare a nămolului activat şi de golire a decantorului ;
 pasarela de acces pe podul raclor . Înălţimea de siguranţă a pereţilor decantorului
deasupra nivelului maxim al apei va fi de minim 0,3 m.
Nu se recomandă a se prevedea decantoare secundare radiale cu diametre mai mici de 15 m
şi nici mai mari de 60 m. Sunt bazine cu forma circulară în plan, în care apa este admisă central
prin intermediul unei conducte prevăzută la debuşare cu o pâlnie (difuzor) a cărei muchie superioară
este situată la 20  30 cm sub nivelul apei.
Apa limpezită este evacuată printr-o rigolă perimetrală sau prin conductă inelară submersată
prevăzută cu orificii ( fante ). Circulaţia apei se face orizontal şi radial, de la centru spre periferie.
Din conducta de acces, apa iese pe sub un cilindru central semiscufundat, cu muchia inferioară
situată la o adâncime sub nivelul apei egală cu 2/3 din înălţimea zonei de sedimentare h u .
În alte variante, apa iese din cilindrul central prin intermediul unor orificii cu deflectoare
practicate în peretele acestuia sau printr-un grătar de uniformizare cu bare verticale.
63
 Distribuţia uniformă a apei de la centru spre periferie se poate realiza şi prin intermediul
altor dispozitive care prezintă avantaje hidraulice şi tehnologice deosebite (de tipul “Lalelei
Coandă”). Cilindrul central, al cărui diametru este de 20 35% din diametrul decantorului, sprijină
pe radierul bazinului prin intermediul unor stâlpi. Disiparea energiei apei din conducta de admisie
trebuie să asigure condiţiile optime de floculare.
La partea superioară o cilindrului central se prevede o structură de rezistenţă capabilă să
preia forţele generate de podul raclor, al cărui pivot este amplasat pe structura de rezistenţă
respectivă.
Podul raclor poate fi de două tipuri: radial sau diametral. El este alcătuit dintr-o grindă
solidă ce sprijină pe structura de rezistenţă centrală prin intermediul unui pivot, iar extremităţile
sprijină prin intermediul unor roţi echipate cu bandaje din poliuretan pe peretele exterior al
bazinului. Calea de rulare poate fi realizată şi din şină metalică, roţile fiind prevăzute în mod
corespunzător acestui tip de rulare.

Pentru calculul parametrilor de functionare si pentru dimensionare s-a folosit un Soft de

proiectare. S-au obtinut urmatoarele valori:
 CN = 2,6
 Qc = 28120 m3/ zi
 Qv= 1192 m3/h
 Qch = 1172 m3/h
 QR max = 820,056 m3/h
 DS =2
 icd = 1( +1 de rezerva)
 D = 40 m
 D1 = 40,14 m
 D2 = 37,7 m
 d1 = 3 m
 d2 = 0 m
 d3= 0 m
 Ao1 = 1109 m2
 hs = 0,4 m
 hu = 3,5 m
 hd = 0 m
 H = 3,9 m
 hl = 2,8 m
 Vb = 0,029 m3
 igb= 5287
 hnam comp = 0,14 m
 Hc =6,7 m
 b=1m

64
 Vu = 3882 m3
 da = 800 mm
 de = 600 mm
 dn = 400 mm
 tdc = 3,75 h
 tdv = 1,667 h
 tdv min = 2 h

65
 BIBLIOGRAFIE

1. V.V. Safta, Magdalena–Laura Toma - Elemente de proiectare a echipamentelor şi

instalaţiilor din treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor uzate – Printech,
2003 (Medeea Company)

2. Florea Julieta, Robescu D. - Hidrodinamica instalaţiilor de transport hidropneumatic şi

de depoluare a apei şi aerului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982

3. Negulescu, M. Epurarea apelor uzate industriale, Bucuresti, Editura Tehnica, 1987.

4. http//www.huber.com

5. STAS 1342/2-89 Determinarea cantităţilor de apă de alimentare pentru unităţi

industriale.

6. STAS 1478-90 Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii

fundamentale de proiectare.

7. STAS 12431-86 Grătare pentru staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti. Prescripţii
generale de proiectare.

66