George Bacovia

Plumb

A aparut �n fruntea volumului Plumb �n 1916. Este considerata o capodopera a

creatiei bacoviene si o culme a simbolusmului rom�nesc.
Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic �n care poetul exprima o
stare sufleteasca disperata, lipsita de orice speranta. Poezia este alcatuita din 2 catrene,
care corespund celor 2 planuri ale realitatii: realitatea exterioara, alcatuita din cimitir,
cavoul, simboluri ale unei univers rece, ostil, care �l �mpinge pe poet la izolare si
disperare si realitatea interioara, sufleteasca, deprimanta pentru care nici iubirea invocata
cu disperare nu este o sansa de salvare.
�n poezie exista un motiv esential: moartea, redat prin sicriu, mort, somn, dormeau
ad�nc, cavou, coroane, era frig, era v�nt. Celelalte motive - amorul, tristetea,
singuratatea - sunt secundare, dar ajuta la reliefarea ideii esentiale de alunecare
inevitabila spre moarte, neant.
Cuv�ntul-cheie al poeziei este plumb, care are valoare de simbol, repetitie si epitet. �n
exprimarea sicriele de plumb sugereaza nemiscare, �ncremenire; amorul de plumb
sugereaza o senzatie de rece, de insensibil; si-i at�rnau aripele de plumb sugereaza
caderea, imposibilitatea zborului si a salvarii.
Prima strofa defineste un univers rece, strain, �n care poetul traieste sentimentul
singuratatii tragice:
Dormeau ad�nc sicriile de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestm�nt -
Stam singur �n cavou… si era v�nt…
Si sc�rt�iau coroanele de plumb.
Strofa a doua defineste realitatea interioara. Poetul invoca amorul, dar acesta doarme
�ntors cu fata spre moarte. Aripile de plumb sugereaza caderea surda si grea, din care
poetul nu se mai poate �nalta; caderea �n moarte este inevitabila, si nici macar iubirea
invocata cu disperare nu reprezinta o sansa de salvare:
Dormea �ntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am �nceput sa-l strig -
Stam singur l�nga mort… si era frig…
Si-i at�rnau aripile de plumb.
La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizeaza ideea de
alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) sugereaza persistenta
atmosferei deprimate. Repetitia conjunctiei si amplifica atmosfera macambra: Si flori de
plumb si funerar vestm�nt - / …si era v�nt… / Si sc�rt�iau coroanele… si-am
�nceput sa-l strig… si era frig… si-i at�rnau aripile de plumb…. Epitetele ad�nc,
�ntors, funerar, singur contribuie la realizarea unei nelinisti metafizice. Frecventa
consoanelor m, b, v, l, a diftongului au si a triftongului eau sugereaza foarte bine
pl�nsetul, vaietzul, ca ecou al atmosferei insuportabile. La nivelul prozodic se constata
folosirea iambului altern�nd ci peronul si antibracul.
Sentimentul dominant este de oboseala, de trecere inevitabila spre moarte. Se remarca
maxima concentrare a discursului poetic.
Poezia exprim� �n numai cele dou� catrene ale ei, o stare sufleteasc� de o
cople�itoare
singur�tate. Atmosfera este de o dezolare total� �n tremur�toarea ap�sare
material� fiind sugerat� de greutatea metalului �ntunecat.
Poezia este structurat� pe dou� planuri. Pe de o parte realitatea exterioar�, prezent�
prin cimitir, prin cavou o lume ce-l determin� la izolare, iar pe de alt� parte realitatea
interioar� care are �n vedere sentimentul iubirii a c�rui invocare se face cu desperare
fiind i el condi�ionat de natura mediului. Este de fapt �ncercarea poetului de a evada
din lumea �nchis� izolat� �n care se zbate.
Poetul �ns� nu izbute�te s� dep�easc� momentul, cuv�ntul “�ntors”
realizeaz� de fapt misterul �ntregii poezii. Cuv�ntul cheie al �ntregii poezii este
“plumb” care devine metafor� - - simbol i care este repetat de trei ori, num�r fatidic
�n fiecare catren. Repeti�ia acestui cuv�nt sugereaz� o atmosfer� macabr� de
cavou.
�n acest mediu, sentimentul iubirii �nseamn� “�ntoarcere spre apus” cum spune
poetul Lucian Blaga, adic� moartea.
“Dormea �ntors amorul meu de plumb,
… pe flori de plumb.”
�n aceste condi�ii poetul nu se poate redresa, nu se poate �n�l�a i ultimul vers,
aduce consolarea i resemnarea “i-i at�rnau aripele de plumb” suger�nd zborul �n jos,
care c�dere este surd� i grea.
�ntre aceste coordonate ale realit��ii exterioare i interioare se desf�oar�
monologul tragic al poetului �ntr-o atmosfer� tulbur�toare prin moarte (la nivel
semantic) iar pe de alt� parte prin repeti�ia cuv�ntului plumb folosit obsesiv ca
determinant. Apare de trei ori, �n fiecare strof� �n rima versurilor 1 i 4 la cezura
versului 2.
Cuv�ntul cheie repetat astfel nu sugereaz� descompunerea materiei - element
definitoriu pentru poezia bacovian� - ci �mpietrirea; presiunea fiind prea mare, poetul
se pietrific� necondi�ionat.
Poezia Plumb este o poezie simbolist�, nu numai prin coresponden�e din lumea
mineral� ci i prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei.
Versul este iambic �n exclusivitate, iar tonul este elegiac. Prin repeti�ia obsedant� a
cuv�ntului cheie, poezia devine o elegie asem�n�toare cu bocetele populare.
Structura poeziei este armonioas�, prima strof� se repet� �n afar� de versul al
doilea, astfel �nc�t versul 1 este �n rela�ie cu versul 5, 3 cu 7, i 4 cu 8.
Mijloacele artistice de realizare pe l�ng� simbol �nt�lnim metafore i personific�ri
“Dormeau ad�nc sicriile de plumb”.
Remarc�m folosirea verbelor la imperfect: “dormeau”, “stau” care sugereaz� acea
atmosfer� de dezolare, o ac�iune trecut� dar neterminat�, �n continu�
desf�urare �nc�.