YOGA SUTRAS - Patanjali

Prefaţă

INTRODUCERE

Capitolul 1

Capitolul 2

Capitolul 3

Capitolul 4

Index termeni folosiţi

http://www.unique.ro/yoga_sutras/Capitolul%201.htm

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Prefaţă

Scopul sistemului YOGA aşa cum apare el în diferite tratate

fundamentale
 "YOGA SUTRAS" (sec. II sau III e.n.) - Patanjali

= Absorbirea întru totul a adeptului în "eul" său real (în conştiinţa sa pură,
fără obiect). În stadiul respectiv, conştiinţa individuală se topeşte în conştiinţa
cosmică, iar "eul" real se topeşte în fiinţa universală.

Stabileşte cele 8 YOGA:

1. Abţineri

2. Respectarea prescripţiilor (non-violenţa; castitatea; izolarea; reguli

dietetice)

3. Posturile

4. Respiraţia controlată

5. Retragerea simţurilor

6. Concentrarea

7. Meditaţia

8. Samadhi

Tratează în detaliu cap. 1 şi 2 trecând repede şi în termeni generali peste

cap. 3 şi 4. Referitor la Posturi se spune, pur şi simplu, că este preferabil de a
se adopta "o postură în care adeptul se poate menţine mai multă vreme uşor",
iar în privinţa Respiraţiei controlate, este la fel de laconic.

Pentru a-şi putea permite şi tehnici mai avansate, adeptul trebuie să

stăpânească perfect diferitele practici de purificare.

Pe primul loc se află purificarea sistemului digestiv:

Practici de purificare a sistemului digestiv:

a. introducerea şi scoaterea lentă pe esofag a unei tulpini de trestie.

b. înghiţirea unei cantităţi de apă călduţă, atât cât poate încăpea în

stomac şi apoi scoaterea ei din stomac prin vomare.

c. înghiţirea unei bucăţi de pânză (faşă) de 7 m lungime şi 10 cm lăţime, şi

apoi scoaterea ei afară. (Sunt necesare 1-2 luni de practică pentru ca adeptul
să se obişnuiască să înghită cei 7 m de pânză în 10 minute). Prin acest
procedeu se curăţă bine deşeurile ce acoperă pereţii stomacului.
 - YOGA în general pare a fi apărut sub formă de "RAJA YOGA" (=Unirea
Supremă cu Absolutul, cu ajutorul meditaţiei).

- RAJA YOGA a fost treptat înlocuită, acum mai bine de o mie de ani, cu
HATHA YOGA (= Unirea forţată, cu ajutorul tehnicilor fiziologice).

- HATHA YOGA a rămas în esenţa sa neschimbată pe parcursul ultimilor o

mie de ani.

- Simpatizanţii europeni nu cunosc (din pacate) - în privinţa doctrinei pe

care ea este bazată - decât versiuni cenzurate. Astfel, părerea generală în
Occident este că HATHA YOGA nu e decât un sistem de exerciţii de gimnastică,
destinat să destindă corpul şi spiritul în vederea facilitării meditaţiei.

Faţă de europeni, indienii trec sub tăcere faptul că ar exista şi ceva

misterios sau ocult în HATHA YOGA. În realitate toţi adepţii indieni consideră că
HATHA YOGA este o cale ce duce şi la puteri supranaturale. Ei văd în fiecare
postură sau exerciţiu o semnificaţie simbolică şi un scop fiziologic în relaţie cu
datele medicinii Ayurvedice, preferând să nu vorbească nimic străinilor
despre aceasta. (Ronald Hutchinson spune: "Nu se poate progresa în domeniul
YOGA fără a ajunge la ceea ce oamenii numesc cu respect <<paranormal>>.
Cu YOGA totul pare posibil".

HATHA YOGA PRADIPIKA (Aparent prima lucrare de ansamblu asupra

HATHA YOGA-ei, compusă, se pare, în sec. XII e.n., dar bazată pe o tradiţie mult
mai veche)

= A servi ca scară neofiţilor care, în confuzia creată de numeroasele

metode recomandate de diferite secte, sunt incapabili de a ajunge la "Calea
Supremă" a RAJA YOGA-ei. Treptele scării sunt (direct) exerciţii corporale (cap 3
şi 4 din Patanjali pe care le tratează în detaliu, trecând repede şi în termeni
generali peste partea de purificare fizică şi morală (cap. 1 şi 2 din Patanajali).

Bhagavad Gita:

Orice pas făcut pe calea YOGA este un câştig, neexistând riscul niciunui
pericol. Şi cel mai mic progres făcut este o eliberare de teamă".

SHIVA SAMHITA
 - Prin aceste exerciţii devine posibilă inversarea peristaltismului şi crearea
de efecte de sugere în tractele digestive şi urinare.

"Prin practicarea acestor exerciţii se permite atingerea unor rezultate la

care nu s-ar putea ajunge prin nici un alt procedeu modern cunoscut de ştiinţă"
- (L'Hygične Yoga simplifié -Santa Cruz Yoga Institute - Bombay 1957).

GHERANDA SAMHITA

Cuprinde practici de purificare:

-DHOUTIS

-BASTIS (Yoga enemas)

DHOUTIS: Debarasează corpul de impurităţi.

Cele 4 feluri de DHOUTIS:

1. Vatasara-dhouti - Se contractează gura ca un cioc de corb şi "se bea

aerul"încet, umplând (încet) stomacul. După ce se agită în interior, se dă
drumul acestui aer prin anus.

Este un exerciţiu foarte secret, ce determină purificarea corpului, suprimă

toate bolile şi măreşte focul gastric.

2. Varisara- dhouti - Se umple gura cu apă până la gât, apoi apa va fi

înghiţită încet. Se agită stomacul şi se forţează apa să iasă prin anus.

Acest procedeu trebuie păstrat foarte secret. El purifică corpul. Practicându-l cu grijă corpul va
deveni luminos (strălucitor).- Este DHOUTI de gradul cel mai înalt. Cel care ajunge să-l practice cu
uşurinţă îşi va purifica corpul de necurăţenia sa făcându-l luminos.

3. Agnisara-dhouti, sau "purificarea prin foc".

Se apasă nodul ombilicului sau intestinele spre şira spinării de o sută de

ori.

4. Bahiskrita-dhouti - Stând în apă până la ombilic, se scoate afară

intestinul gros (saktinadi), se spală cu mâna până ce a fost curăţat de toate
deşeurile, apoi se reintroduce în abdomen.
 BASTIS (YOGA enemas)

1. Jalabasti - Stând "pe vine" în apă până la ombilic, se aspiră apă prin
anus.

2. Vajroli mudra (stadiu mai avansat) - Aspirarea lichidelor prin penis.

E necesar un antrenament considerabil, în special prin exerciţiile:

Uddiyana Bandha; Nauli Kriya (= izolarea şi acţionarea independentă a
muşchilor abdominali longitudinali şi transversali); Ashwini Mudra (=
manevrarea sfincterului anal şi a anumitor muşchi viscerali).

Practicarea YOGA-ei urcă până în preistoric. Stau mărturie sigiliile găsite în

săpăturile efectuate pe valea superioară a Indului, ce reprezintă unele
personaje aşezate în anumite posturi YOGA. YOGA este forma cea mai veche
imaginată de om, care urmăreşte eliberarea spirituală şi dezvoltarea
armonioasă a personalităţii. Se cunoasc prea puţine lucruri despre istoria
sistemului YOGA, datorită următoarelor 4 cauze:

- mentalitatea indiană respinge preocuparea de a recenza faptele istorice.

- dificultatea de a distinge în India deosebirile dintre realitate şi legendă.

- cunoştinţele (şi mai ales cele secrete referitoare la YOGA) au fost

totdeauna transmise oral, prin demonstraţii, de la maestru la discipol.
Posibilităţile, nu întotdeauna excepţionale, de a memora, au determinat
raritatea documentelor scrise.

- YOGA a fost timp de milenii o tehnică foarte secretă, care era transmisă
numai direct. Ţinută departe de notabilităţi, ea trecea drept "nerecomandabilă
de a fi cunoscută de orice NECHEMAT (nepregătit moral şi mental)".

Spre deosebire de yoghini, fakirii (la origine magicieni musulmani, deveniţi

apoi o castă de amuzatori publici ce trăiau din cerşit) adoptau, numai ca să
uluiască, unele tehnici de YOGA, însă obiectivul lor rămânea exclusiv comercial;
ei nu urmăreau deloc un mod de viaţă divin, superior, şi nici nu aspirau să
atingă o înţelegere mai bună a cosmosului pentru a-l descoperi pe DUMNEZEU
- scopul adevăratului yoghin.

Un yoghin se poate, de exemplu, culca precum un fakir, pe un pat de cuie,

dar dacă el ar face aceasta ar fi numai pentru a demonstra în mod detaşat
ignoranţilor şi incredulilor puterea spiritului asupra materiei.

Datorită dificultăţii sarcinilor (căutarea adevărului), yoghinii s-au ţinut

întotdeauna "departe de societate". Vechile legende vorbesc de oamenii plini
de înţelepciune, cu părul lung şi "îmbrăcaţi numai de vânt" (goi), sau de fiinţele
umane înzestrate cu puteri paranormale (SIDDHIS) care îşi făceau "din cer
sălaşul lor" în munţi.

Precursorii yoghinilor au fost "VRATYAS". Menţionaţi în incantaţii magice

ce datează din 1300 î.e.n., ei erau îmbrăcaţi complet în negru, cu o blană de
berbec (cu negru şi alb) pe umeri. Ei cântau melopee, aşezaţi pe un fel de
scaune numite "ASANDI". Vocabularul lor tehnic era uimitor de modern şi a fost
reluat aproape în întregime de yoghini. Zeul lor principal era RUDRA, zeu
vântului (devenit apoi SHIVA). De la VRATYAS s-au inspirat adepţii lui VISHNU
când au compus mai târziu Bhagavad-Gita (poemul epic YOGA).

Yogii au avut o influenţă uriaşă, din Orientul apropiat şi până în Extremul

Orient. Se spune că unul din profesorii lui BUDDHA ar fi fost maestru de YOGA.
Primul nume de maestru YOGA (şi magician în acelaşi timp) ce s-a păstrat, a
fost cel al lui NAGARJUNA (întâiul mare conducător al mişcării Mahayana -
ramură a budismului). Apoi, în secolul 4 î.e.n., PATANAJALI a scris celebra sa
lucrare Yoga Sutras - primul text pe care se bazează YOGA din era noastră, cu
cele 8 etape ale sale. Acest text a provocat apariţia şi a altor scrieri, fapt ce a
antrenat dezvoltarea tehnicilor YOGA. Apar primele două ramuri: 1. YOGACARA
- baza budismului ZEN; 2. TANTRISMUL.

Dezvoltarea tehnicilor YOGA s-a făcut mai ales pe calea TANTRISMULUI,

unde există credinţa că polaritatea din cosmos este existentă şi în corpul uman
(cei doi poli fiind situaţi la extremităţile coloanei vertebrale) în energia numită
KUNDALINI (ce poate fi determinată să circule între aceşti doi poli), şi mai ales
în existenţa unor puncte de conexiune între corpul fizic şi corpul subtil, la
nivelul CHAKRAS-urilor şi NADIS-urilor. Nimic pozitiv nu poate exista fără
corespondentul său negativ: nici o fiinţă masculină fără una feminină. De aceea
în arta tantrică orice zeu este reprezentat în unirea sa cu contrapartea sa
feminină, numită SHAKTI. Din Tantrism au decurs tehnicile corporale cunoscute
azi în Occident sub numele de HATHA YOGA - sistem incomparabil pentru
întărirea corpului, dar al cărui obiectiv iniţial era acela de a-l determina să
conţină energie KUNDALINI, energie care , la rîndul ei, necontrolată
corespunzător, poate avea un efect vătămător asupra întregului sistem
somatic.

Eficacitatea YOGA-ei este dovedită de continuitatea existenţei sale de 3-4

milenii. Deşi pornită odată cu religiile, scopul suprem al YOGA-ei fiind
adevăratul progres uman la cel mai înalt nivel, scop dovedit în timp ca eficace,
a făcut ca YOGA să se menţină cu vigoare intactă, evoluând în timp ce religiile
ce o însoţeau la început, tind să se fosilizeze în jurul învăţăturilor fondatorilor
lor. Studierea aprofundată a YOGA-ei necesită timp şi linişte. Mulţi yogini se
retrăgeau în munţi, în ASHRAM-uri, la adăpost de elevii novici "chela" turbulenţi
şi neadaptaţi, pentru care prima problemă era găsirea unui maestru (ceea ce
implica adesea lungi peregrinări prin toată India, şi deci şi îndepărtarea celor
insuficient de entuziaşti sau de tenace pentru a suporta formarea dată cu
multă zgârcenie de maeştri).

De atunci datează anumite accesorii de YOGA folosite de "chela"- de

exemplu: o curea de piele ce-i ajuta să se instaleze într-o postură nouă; o cârje
ce-i ajuta să-şi controleze respiraţia, prin apăsarea pe nervii situaţi sub
încheietura mâinii.

Chiar când "chela" îşi găsea GURU-l, acesta-l punea la grele încercări,
îndepărtându-l apoi, dacă-l găsea nedemn.

Astfel, maestrul yogi din Tibet MILAREPA (cca anii 1000 e.n.) a ordonat
unui "chela" să-i construiască singur o casă cu 10 etaje pentru ca acest "chela"
să scape de KARMA nocivă acumulată în el în timpul unei perioade anterioare,
când respectivul "chela" fusese magician.

Sistemul presărat cu greutăţi, în găsirea unui GURU şi în acceptarea de

către acesta, s-a menţinut până în secolul 19 când s-au produs influenţe
reciproce între Orient şi Occident, în urma cărora unii mari maeştrii YOGA au
început să caute să-şi facă cunoscute învăţăturile şi să atragă atenţia lumii
asupra acestora.

Astfel, către sfârşitul sec. 19, marele filosof yogi RAMAKRISHNA, şi-a trimis
un discipol, pe VIVEKANANDA să facă cunoscută YOGA în America, unde a
produs un mare efect, dar fiind indian, părea supect anumitor persoane, ca
sursă de informaţie. Alt mare yogi, YOGANANDA, a fondat prin anii 1920 în
America "Confreria Realizării de Sine", care există şi astăzi. În India, SRI
AUROBINDO GHOSE a scris nenumărate lucrări despre YOGA ca mod de viaţă.
Alt yogi, SAI BABA, s-a străduit în scrierile sale să atragă atenţia lumii asupra
necesităţii unei schimbări.

Un alt gigant, SWAMI SIVANANDA, a fondat "Societatea de Viaţă Divină" şi

a început să dezvolte "Yoga Integrală" ce combină BHAKTI (YOGA devoţională)
cu HATHA (YOGA fizică) şi RAJA (YOGA mentală), proces ce continuă în prezent.

ASHRAM-ul lui SIVANANDA se află la Rishikesh, din "Societatea de Viaţă

Divină" creată de el ieşind un mare număr de profesori (internaţionali) de
YOGA.

Deşi poate avea un efect imens asupra întregii societăţi, YOGA suferă
datorită faptului că este foarte dificil, dacă nu imposibil, de a fi studiată în mod
obiectiv din exterior.

Pentru a-i înţelege efectele extraordinare trebuie să fie experimentată,

altfel nu veţi putea crede în ea.

Primii Occidentali ce au izbutit s-o studieze din interior, practicând-o

temeinic înainte de a scrie despre ea, au fost: Sir JOHN WOODROFFE
(pseudonim ARTHUR AVALON)- judecător la Inalta Curte, care a scris "The
Serpent Power", tratând despre tehnica KUNDALINI; EVANS-WENTZ - profesor la
Universitatea din Oxford. El a trăit 12 ani în Tibet, a devenit yogi. A scris
numeroase cărţi, printre care celebra "Tibetan Book of the Dead", ce descrie
diverse tehnici pentru a ajunge la o conştiinţă transcendentală, fără a recurge
la droguri. Menţionăm aici că ulterior, Dr. TIM LEARY s-a servit de cartea lui
EVANS-WENTZ pentru a analiza stările de superconştiinţă atinse prin utilizarea
L.S.D. De notat că yogi n-au recomandat niciodată utilizarea de droguri în acest
scop, socotindu-le inutile, dacă nu nefaste. Cei doi occidentali au oferit
europenilor toate garanţiile ştiinţifice posibile, astfel că abia după publicarea
lucrărilor lor YOGA a fost luată în serios în tot Occidentul, începând a fi studiată
cu mijloacele ştiinţifice actuale. Astfel, rezultatele de laborator au dovedit
posibilitatea:

1- controlului asupra ritmului cardiac

2- înghiţirii de otravă în cantităţi mari fără afectarea subiecţilor (1 şi 2 - la

Centru LONAVLA (Bombay)

3- controlării funcţiilor corpului (la Spitalul KAROLINSKA (Stockholm)

4- contrabalansării efectelor de stress şi creerii unui efect benefic asupra

chimiei somatice prin tehnica de TM a yogi-lor (MAHARISHI MAHESH - Anchetă
efectuată la California University -USA. Aici s-a putut demonstra şi cu mijloacele
tehnice moderne că tehnicile de meditaţie au un efect pozitiv şi benefic asupra
chimiei corpului).

Până recent, YOGA era rezervată numai unei elite în măsură să se izoleze
de viaţa profană timp de ani de zile. Sistematizată în formă scrisă, ea a putut
pătrunde în viaţa cotidiană din Occident, aducându-şi binefacerile şi unor
persoane care nu-i pot consacra decât o mică parte din timpul lor.

YOGA (atât în general cât şi în particularitatea anumitor practici) se învaţă

mai bine prin demonstraţie decât prin lectură.

Alţi cunoscuţi yoghini contemporani: B.K.S.IYENGAR, RICHARD

HITTLEMAN.

Adepţii YOGA se pot împărţi în general în două mari categorii:

1-cei ce urmăresc beneficii fizice

2-cei ce urmăresc un aport spiritual

Lumea se împarte în:

1.- cei treji (cei care au luat cunoştinţă de semnificaţiile profunde ale existenţei)

2.- cei adormiţi (cei ce nu sunt conştienţi decât de viaţa cotidiană; somnambuli
ce nu se gândesc decât la plăcerea imediată şi care-şi petrec timpul agitându-
se pentru a şi-o procura.

YOGA este un mijloc de a trezi virtuţile profunde ce dorm în străfundurile

individului. Psihologii moderni sunt de acord cu yoghinii când spun că omul
mijlociu nu trăieşte la nivelul aptitudinilor sale reale. De fapt aici, yoghinii
susţin că potenţialul uman este mult mai înalt decât admit psihologii. Avem în
noi o comoară a cărei cheie este YOGA.
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

INTRODUCERE

Doi pandits [învăţaţi (în textele tradiţionale Orientale)] au intrat în

ashram pentru a participa la satsang (discuţie filosofică). Era o seară
răcoroasă şi pe pajişte era aşternută o rogojină mare. Pandits-i (învăţaţii) erau
primii ajunşi şi s-au aşezat direct pe rogojină în faţa locului guru-lui. Curând au
venit şi alţi oameni şi satsang-ul (discuţie filosofică) a început.

Iniţial a fost vorba despre asanas, pranayama şi alte tehnici yoga dar
după un timp pandits-i (învăţaţii) s-au adresat guru-ului: "Noi am venit aici să
discutăm lucruri mai importante; am venit să te întrebăm despre implicaţiile
filosofice ale lui samadhi după doctrina lui Patanjali". Dezbaterea a început.
Un pandit (învăţat) a insistat: "Asamprajnata samadhi e cu siguranţă
aceeaşi cu nirbija samadhi". Celălalt l-a contrazis: "Nu, nu, te înşeli... ele sunt
diferite". Fiecare a început să citeze din diferite scripturi pentru a-şi demonstra
afirmaţia şi curând au ajuns la o dispută furioasă.

Guru-l n-a putut scoate o vorbă aşa că a rămas tăcut. Nu a mai fost atent
la cearta celor doi până ce, la un moment dat, unul s-a întors către el şi l-a
întrebat: "Tu ce crezi?... este samprajnata diferit de nirbija samadhi, sau
nu?". Dar înainte ca guru-l să poată răspunde, tot el a continuat: "Cărţile pe
care le-am citit spun că acestea două sunt cu totul diferite". Guru-l a rămas
tăcut şi pandits-i (învăţaţii) şi-au continuat disputa. După un timp au început
să ţipe unul la altul şi aproape că au ajuns la bătaie.

Discuţia aprinsă a durat cam jumătate de oră când, deodată, o vacă mare
şi grasă ce trecea întâmplător pe acolo s-a aşezat pe rogojină ca şi când ar fi
fost la ea acasă. Toţi cei prezenţi erau amuzaţi de venirea noului vizitator... cu
excepţia celor doi pandits (învăţaţi) care erau atât de prinşi de discuţia lor
încât nici n-au observat-o. Oamenii au făcut loc şi vaca s-a aşezat tăcută în
spatele celor doi. Vaca părea sincer interesată de discuţia lor, contemplând în
modul cel mai serios fiecare cuvânt spus de cei doi.

Deodată, vaca a mugit: "M-u-u-u-u-u-u-u-u-u", arătându-şi astfel

aprobarea. Cei doi pandits (învăţaţi) au sărit în sus cu groază. Pentru prima
dată în jumătate de oră nu-şi mai găseau cuvintele. Toată lumea a râs, iar vaca
s-a ridicat şi a plecat, probabil pentru a căuta alt satsang (discuţie filosofică)
interesant în altă parte.

Vaca spusese cele mai înţelepte cuvinte din respectivul satsang (discuţie
filosofică). Fără să ştie, sau poate tocmai pentru că ştia, ea a spus tuturor, chiar
şi pandits-ilor (învăţaţi) că YOGA SUTRAS a lui Patanjali nu a fost scrisă
pentru a servi la dezbateri intelectuale şi speculaţii. Ea a fost scrisă pentru a
explica procesele şi metodele practice de elevare a conştiinţei, de dobândire a
înţelepciunii profunde, de explorare a potenţialelor minţii şi, eventual, de a
trece dincolo de minte. Textul este orientat în primul rând spre practică; el nu
are intenţia de a fi un exerciţiu intelectual despre samadhi (extaz total). Cu
siguranţă că Patanjali însuşi ar fi zâmbit dacă ar fi auzit cuvintele înţelepte ale
vacii.

Multe versuri (aforisme) se referă la lucruri care sunt dincolo de sfera

experienţei obişnuite a vieţii şi a înţelegerii umane. Acest lucru nu s-a făcut
pentru a da naştere la înţelegere intelectuală numai; el s-a făcut pentru ca un
sadhaka (aspirant la spiritualitate) care practică Yoga lui Patanjali, sau orice
alt sistem YOGA, să-şi dezvolte progresiv introspecţia şi înţelegerea aspectelor
cele mai profunde ale fiinţei sale. El va înţelege gradat versurile (aforismele)
criptice ale lui Patanjali prin prisma propriei sale experienţe. Aforismele îi
indică dacă se află pe direcţia cea bună sau nu, ajutându-l de asemenea să
meargă mai departe. Aforismele nu pot fi înţelese niciodată la nivel intelectual
şi nici n-au fost scrise în acest scop şi în acest mod. Ele au fost scrise pentru a
servi drept hartă, ele sunt un ghid pentru călătoria de la nivelele obişnuite ale
conştiinţei la cele superioare, ducând în cele din urmă la eliberare. Textul arată
calea spre libertate perfectă prin practică yoghină susţinută.

Tot ceea ce este necesar de spus este conţinut în versurile lui Patanjali şi
în comentariu. Scopul acestei introduceri este:

1. De a da informaţiile de bază

2. De a scoate în evidenţă incredibila consistenţă şi perfecţiune a

versurilor astfel încât tu, cititorule, să-ţi poţi da seama de adevărurile yoghine
ştiinţifice şi psihologice conţinute în textul principal.

3. De a sublinia unele lucruri pe care trebuie să le remarci, lucruri pe care

le-ar putea omite datorită extremei conciziuni şi simplităţi a versurilor
(aforismelor).

Structura textului

YOGA SUTRAS este o scriere secretă sacră care numără 196 sutras
(versuri) scrise de înţeleptul Patanjali. În traducere textul s-ar putea numi
"Versuri despre yoga" dar, de fapt, cuvântul "sutra" înseamnă "fir". Acest
cuvânt implică faptul că cele scrise constituie un gând care se continuă, prin
diferitele idei conexe, precum mărgelele pe o aţă, formând o filosofie completă.

Scrierea mai este numită YOGA DARSHANA ceea ce se traduce prin

"Filosofia yoga", dar de fapt cuvântul "darshana" are un înţeles mult mai
adânc. Literal, el înseamnă "a vedea". El este derivat din cuvântul "drish" = "a
vedea", şi e legat de "drashta" = "cel care vede". Darshana este procesul de
"a vedea".
 Prin urmare, yoga darshana înseamnă "un proces de a vedea prin
yoga", dar asta nu înseamnă a vedea cu ochii şi nici cu alte simţuri din lumea
exterioară. Înseamnă a percepe ceva dincolo de simţuri şi dincolo de minte.
Este un proces de a vedea cu ochii şi cu alte simţuri închise, şi cu mintea
complet controlată. Yoga darshana este o metodă de percepţie superioară...
este un mod de "a vedea invizibilul" sau "de a vedea cu pătrundere spirituală
interioară".

Scrierea e privită ca fiind cel mai precis şi ştiinţific text despre yoga care
a fost scris vreodată. Ea este împărţită în patru capitole, după cum urmează:

1. Samadhi Pada (capitol despre samadhi) cuprinzând 51 de versuri.

Acest capitol se ocupă de următoarele subiecte:

- definiţia sistemului YOGA

- scopul sistemului YOGA

- vritti (modificare mentală)

- practica şi detaşarea

- samprajnata şi asamprajnata samadhi

- moduri de a experimenta (practica)

- ishwara (pura conştiinţă)

- AUM

- obstacolele progresului

- metode de a armoniza mintea

- sabija şi nirbija samadhi

2. Sadhana Pada (capitol despre practică) cuprinzând 55 de versuri.

Se ocupă de următoarele subiecte:

- kleshas (tensiuni de bază ale vieţii)

- îndepărtarea lui klesha

- scopul pentru care se distruge klesha

 - cunoscătorul şi cunoscutul

- conştiinţa şi lipsa de conştiinţă

- calea prajna (cunoaştere intuitivă)

- cele opt părţi ale sistemului yoga al lui Patanjali

- yama (cod social şi moral)

- niyama (cod personal)

- metodă de a controla gândurile negative

- rezultatele procurate de yama şi niyama

- asana (poziţie)

- pranayama (controlul prana-ei)

- pratyahara (retragerea simţurilor)

3. Vibhuti Pada (capitol despre puterile psihice) cuprinzând 56 de versuri. Se

ocupă de următoarele subiecte:

- dharana (concentrare)

- dhyana (meditaţie)

- samadhi (superconştiinţă)

- samyama (identificarea totală)

- parinama (transformări ale conştiinţei)

- natura aparenţei externe

- puterile psihice

4. Kaivalya Pada (capitol despre izolare) cuprinzând 34 de versuri. Discută

următoarele subiecte:

- căi de a atinge puteri psihice

- cauza individualităţii

- mintea individuală şi mintea cosmică

- karma (acţiuni şi gânduri predestinate)

- unitatea tuturor lucrurilor

 - teoria percepţiei

- mintea ca instrument inconştient

- calea către kaivalya (izolarea finală)

- kaivalya (izolarea finală)

Toate versurile (aforismele) sunt în secvenţă metodică; fiecare îşi are locul
lui pentru un scop bine definit. Patanjali trece de la un aforism la altul, de la o
topică (sau subiect) la alta cu o logică perfectă.

Fiecare cuvânt sanskrit are un înţeles exact în contextul scrierii. Multe

cuvinte tehnice sunt definite chiar în text. Acest lucru minimizează înţelegerea
greşită şi confuzia care pot apărea datorită schimbării înţelesului unor cuvinte
de-a lungul timpului. Multe cuvinte n-au echivalent exact în limba română;
câteodată, două sau mai multe cuvinte sanscrite au acelaşi înţeles literal în
româneşte, dar au implicaţii cu totul diferite în contextul practicii yoga.
Traducerea a depăşit aceste probleme, păstrând totuşi înţelesul şi cursivitatea.

Textul este o capodoperă de conciziune şi claritate. Patanjali a eliminat

toate cuvintele inutile din mai multe motive:

1. pentru a uşura memorizarea; trebuie să ne amintim că în acea vreme nu

exista tiparul;

2. pentru a permite aforismelor să fie obiect al meditaţiei; prea multe cuvinte

duc la confuzie;

3. pentru a preveni citatele greşite şi interpretarea greşită.

Cu toate că sunt extrem de scurte, versurile conţin esenţa sistemului

YOGA al lui Patanjali de la început şi până la sfârşit, deoarece ele conţin
maximum de informaţie în minimum de cuvinte.

Aforismele sunt poezie pură combinată cu precizie ştiinţifică sublimă.

Definiţie

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Patanjali şi-a numit sistemul "YOGA". El nu i-a dat vreo denumire

specifică pentru a-l deosebi de alte căi yoghine. Totuşi, încă de pe vremea lui
Patanjali, metoda lui a fost numită Patanjali Yoga (Yoga lui Patanjali).
 Patanjali Yoga e identificată amplu ca fiind aceeaşi cu Raja Yoga (calea
regală Yoga). Totuşi, noi preferăm să definim Patanjali Yoga ca fiind un sistem
specific în vasta varietate a tehnicilor Raja Yoga. Conform cu definiţia noastră,
Raja Yoga include următoarele sisteme:

1. Kundalini Yoga; numită şi Laya Yoga

2. Kriya Yoga

3. Mantra Yoga

4. Dhyana Yoga aşa cum e descrisă în Bhagavad Gita

5. Patanjali Yoga

Raja Yoga (incluzând Patanjali Yoga) este ştiinţa minţii. În loc de a

explora lumea exterioară ca orice altă ştiinţă, Raja Yoga se ocupă cu
explorarea lumii interioare şi cu eliberarea puterilor şi cunoaşterii conţinută în
ea. Este ştiinţa disciplinei mentale şi include diferite metode de a focaliza
mintea. Însuşi Patanjali îşi defineşte metoda ca fiind: "eliminarea fluctuaţiilor
mentale". Preferăm să numim mintea "piscul vizibil al purei conştiinţe", ceea ce
cuprinde conştientul, subconştientul şi inconştientul (sau superconştientul). Prin
urmare, noi traducem definiţia lui Patanjali după cum urmează: "Yoga este
controlul şabloanelor conştiinţei".

Patanjali Yoga este acel sistem care constă din cele opt stadii: yama,
nyama, asana, pranayama, pratyahara, dharana, dhyana şi samadhi.
De aceea ea se mai numeşte ashtanga yoga (yoga celor opt stadii).

Bazele şi datarea Yoga Sutras-urilor

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

O tradiţie spune că Hiranyagarbha (Brahma) a fost cel care a formulat

pentru prima dată Yoga Sutras. E posibil, dar de dragul simplicităţii putem
spune că el le-a formulat prin intermediul unui om numit Patanjali.

Unii experţi spun că Patanjali a trăit în secolul IV e.n.; alţii spun că el a

trăit prin anul 400 î.e.n., iar alţii, că el ar fi existat acum 5000 de ani. O dată
larg acceptată, deşi nesigură, este anul 400 î.e.n. Această dată e estimată prin
diferite metode. Una din aceste metode este compararea practicilor şi filosofiei
Yoga sutras-urilor cu acelea conţinute în alte texte cum ar fi Upanishadele
timpurii şi scripturile Samkhya şi Buddhiste. Necazul cel mare este că textele
vechi nu pot fi datate corect. Mai mult, e dificil de spus într-adevăr cine a
influenţat pe celălalt şi care text a fost primul şi încă, o scriptură nu fixează
deloc data apariţiei unui sistem filosofic; scriptura poate fi scrisă cu sute de ani
după formularea, dezvoltarea şi proliferarea unei filosofii specifice.

Un om numit Patanjali se pare că a mai scris încă două texte despre

gramatica sanskrită şi despre medicină, numite MAHABHASHYA şi
CHARAKAPRATISANSKRITA. Nu se ştie sigur dacă este acelaşi Patanjali
care a scris Yoga Sutras. Dacă da, atunci se poate ca Yoga Sutras să fi fost
scrise cam în vremea lui Buddha şi a marelui gramatician Panini... adică prin
anul 500 î.e.n. Baza Yoga sutras-urilor constă cu siguranţă în filosofia
Samkhya, care se spune că a fost formulată de rishi (înţelept) Kapila. Acest
sistem a existat înainte de apariţia buddhismului. Însuşi Buddha a studiat
Samkhya la un ashram numit Alarkalam, în căutarea lui după iluminare.
Samkhya era o filosofie foarte populară în acel timp în India. Sistemul
Samkhya se dispensează de toate teoriile despre Dumnezeu; el susţine că
existenţa sau non-existenţa lui Dumnezeu este irelevantă pentru sadhana
(practica spirituală) personală. Buddha a spus acelaşi lucru. El nu a
propovăduit nici credinţa şi nici necredinţa în Dumnezeu. În această privinţă,
influenţa filosofiei Samkhya asupra doctrinei lui Buddha se vede clar.
Patanjali, pe de altă parte, are o părere diferită atât faţă de Samkhya cât şi
faţă de buddhism. Referitor la acest lucru el introduce conceptul de
Dumnezeu, dar o face foarte inteligent, pentru a ajuta sadhana (practica
spirituală) acelora care sunt înclinaţi spre bhakti yoga. Totuşi, nici una din
aceste informaţii nu fixează data la care a fost scrisă Yoga Sutras.

Unii spun că Patanjali a fost influenţat de Jaini, alţii spun că el a

influenţat pe Jaini. Unii spun că buddhismul e bazat în parte pe Yoga sutras,
în timp ce alţii spun că Patanjali s-a bazat mult pe buddhism când a scris
Yoga sutras. Probabil că toţi au dreptate, deoarece nici un sistem n-a apărut
izolat. Fiecare sistem a fost şi continuă să fie influenţat de cele anterioare şi de
cele contemporane.

Oricine care cunoaşte câte ceva din buddhism va observa strânsa

asemănare între învăţăturile buddhiste şi acelea ale lui Patanjali, în special
la regulile de bază yama şi niyama şi în conceptele filosofice de bază, dar
dacă Yoga sutras au fost scrise înainte sau după Buddha nu se ştie precis.
Influenţa Yoga sutras-lor poate fi observată clar în textele buddhiste târzii,
cum ar fi Vishuddhi Marga, dar nici aceasta nu fixează data Yoga sutras-
urilor.

E interesant de notat că Patanjali nu citează în mod direct şi nu se referă

la nici un alt text. Acest lucru ar putea sugera că sutras-urile au fost formulate
înaintea multora din binecunoscutele scripturi şi sisteme religioase din India. Pe
de altă parte, limbajul folosit în Yoga sutras e ulterior celui folosit în timpul lui
Buddha. Acest lucru se pare că fixează în mod concludent data la care a fost
scrisă ca fiind în jurul anului 400 î.e.n., dar din nou apar alţi factori care trebuie
consideraţi. Limbajul Yoga sutras-urilor poate fi acela folosit în vremea când
acestea au fost copiate după manuscrisul original, care s-a pierdut, sau Yoga
sutras-urile poate că existau mult timp înainte ca ele să fie puse pe hârtie.
Data rămâne nesigură.

Părerea noastră este că toate tehnicile de Raja Yoga au existat cu mult

înainte de Patanjali, chiar dacă numai în formă embrionară în subconştientul
colectiv. Yoga sutras sunt probabil o compilare a unor aforisme anterioare
care au fost transmise oral de la guru la discipol. Geniul cuiva numit Patanjali
a sintetizat acest sistem într-un tot comprehensiv.

Nu suntem interesaţi în mod deosebit de identitatea sau data la care a

trăit Patanjali, deoarece el e numai un intermediar al înţelepciunii fără vârstă
care este moştenirea întregii omeniri. Nu are importanţă capitală dacă numele
lui a fost Patanjali sau Buddha, Singh sau Smith; dacă a fost indian, chinez
sau arborigen. Nu contează nici măcar când a fost scris textul, deoarece el
conţine înţelepciune care e veşnică şi care nu aparţine unei anumite zone
geografice. Ea e aplicabilă tuturor vârstelor şi tuturor naţiunilor, indiferent de
origine. Important este conţinutul şi aplicarea Yoga sutras-urilor.

Comentatori

Mulţi comentatori au scris despre înţelesul ascuns în versurile Yoga

Sutras. Cei mai cunoscuţi sunt:

1. Yoga Bhasya - de Vhyasa (dată nesigură)

2. Tattva Visharadi - de Vachaspati (sec.IX)

3. Bhoja Vritti - de Bhoja Raja (sec.XI)

4. Yoga Vartika - de Vijnana Bhiksu (sec.XIV)

5. Raja Yoga - de Swami Vivekananda (sec.XIX)

Toate aceste comentarii sunt disponibile. Mai există multe alte comentarii
tradiţionale, şi chiar comentarii la comentarii. De exemplu, Ganesha Bhatt a
scris o explicaţie la comentariul Yoga Vartika. Multe comentarii au fost scrise
în acest secol, incluzând şi pe acesta de faţă.

Cele opt stadii

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Patanjali dă o mare varietate de tehnici care armonizează treptat mintea

şi induce gradat o percepţie din ce în ce mai subtilă. Totuşi, calea principală a
lui Patanjali e conţinută în opt stadii fundamentale. Primele cinci sunt:

1. Yama (cod personal + moral)

2. Niyama (cod personal)

3. Asana (poziţie, atitudini corporale)

4. Pranayama (controlul prana-ei sau a suflului)

5. Pratyahara (retragerea simţurilor)

Aceste prime cinci stadii sunt stadiile exoterice sau bahiranga (extern)
ale practicii Yoga. Ele pregătesc progresiv corpul-minte pentru ultimele stadii:

6. Dharana (concentrare)

7. Dhyana (meditaţie)

8. Samadhi (superconştiinţă sau extaz)

Aceste ultime trei stadii sunt stadiile esoterice, sau antaranga (intern),
ale practicii Yoga. Primele cinci stadii neagă conştiinţa, în timp ce ultimele trei
o dilată. Stadiile avansate pot fi practicate numai după ce se stăpânesc perfect
stadiile preparatorii. Stadiile până la Pratyahara (retragerea simţurilor)
îndepărtează gradat distracţiile externe, în timp ce practicile de la Dharana
(concentrare) în jos distrug gândurile care deranjează şi manifestările psihice,
astfel încât mintea încetează să funcţioneze. IDA (lumea internă) e echilibrată
de PINGALA (lumea externă) astfel încât SUSHUMNA (transcendentalul)
începe să funcţioneze în SAMADHI (superconştiinţă sau extaz).

Cele opt stadii armonizează progresiv cele cinci koshas (învelişuri) ale
omului: annamaya (fizic); Pranamaya (pranic sau bioplasmatic); manomaya
(mental); vijnanamaya (intuitiv); anandamaya (divin). Scopul final este de a
transcende limitările acestor învelişuri. Mişcarea este de la grosier la subtil.
Vom considera acum pe scurt cele opt stadii.
 YAMA şi NIYAMA (codul moral şi codul personal)

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Yamas-urile constau din cinci aspecte: ahimsa (starea de non-violenţă

faţă de orice, fie om animal sau altceva); brahmacharya (control sexual sau
continenţă); asteya (onestitate); aparigraha (non-posesiune). Niyamas-urile
sunt de asemenea cinci la număr: saucha (curăţenie); santosha (mulţumire);
tapas (austeritate); svadhyaya (studiul spiritual individual) şi ishwara
pranidhana (supunerea faţă de voinţa cosmică şi consacrarea acţiunilor).
Yamas-urile sunt destinate să armonizeze interacţiunile sociale şi Niyamas-
urile sunt destinate să armonizeze simţurile interioare. Ambele, yamas-urile şi
niyamas-urile, au drept scop de a reduce fricţiunile între acţiunile exterioare
ale omului şi atitudinile interioare ale lui. Există o relaţie mutuală: mintea
stimulează acţiunile exterioare şi acţiunile exterioare stimulează mintea. Dacă
acţiunile exterioare nu sunt armonioase, atunci mintea va fi deranjată. Învers, o
minte deranjată tinde să producă acte dizarmonioase. Acesta e un cerc vicios,
în care tulburarea interioară duce la tulburarea exterioară şi invers. Yamas-
urile şi Niyamas-urile tind să rupă acest cerc vicios şi prin urmare să calmeze
mintea prin acţiuni înţelepte şi atitudini înţelepte faţă de sine, faţă de viaţă şi
faţă de mediul înconjurător.

Cu toate că yamas-urile şi niyamas-urile constau numai din zece

imperative, ele cuprind o marjă întinsă a activităţii umane. Ele abordează
problema tulburării mentale din punct de vedere extern, periferic, dar aceasta
constituie startul către schimbări mai profunde care pot lua naştere din
explorarea mai profundă a minţii. Regulile nu sunt uşor de aplicat, dar chiar şi o
aplicare aproximativă va duce la o pace mentală considerabilă. Aplicarea
perfectă vine numai odată cu realizarea de sine.

ASANA (atitudine corporală)

E definită de Patanjali ca fiind stabilă şi confortabilă. Teoretic ea poate

include multe dintre asanas-urile din Hatha-Yoga, dar practic ea include
numai câteva posturi de meditaţie, cum ar fi padmasana, siddhasana etc. În
Patanjali-yoga scopul unei asana este de a echilibra diferitele impulsuri
nervoase, sentimente de durere sau plăcere, căldură şi frig şi toate celelalte
senzaţii opuse.

PRANAYAMA (controlul prana-ei sau al suflului)

 E practicată pentru a concentra forţele prana-ice ale structurii umane.
Acest lucru duce la control şi focalizare mentală.

PRATYAHARA (retragerea simţurilor)

Înseamnă "a se retrage înăuntru". Practica se ocupă cu controlul şi

stăpânirea tendinţelor minţii îndreptate spre exterior, astfel încât conştiinţa
poate fi dirijată la voinţă spre interior. Este imposibil de explorat tărâmurile
interioare ale minţii atâta timp cât suntem atraşi, deranjaţi şi distraţi de
experienţa externă a simţurilor. Prin urmare, experienţele simţurilor, cum ar fi
sunetul, mirosul etc., sunt suspendate. Toate tehnicile meditative, cum ar fi
antar mauna, ajapa japa, trataka etc. au drept scop iniţial inducerea
acestei stări de pratyahara. Pratyahara (retragerea simţurilor), într-un sens
mai elevat, include de asemenea eliminarea senzaţiilor interne psihice şi
mentale.

DHARANA (concentrare)

Înseamnă concentrare a minţii. Este pasul dinaintea meditaţiei şi se ocupă

cu fixarea conştiinţei asupra unui obiect, excluzându-le pe toate celelalte. Dacă
starea de pratyahara (retragerea simţurilor) a fost dobândită, atunci toate
distracţiile exterioare ar trebui să dispară, dar totuşi mintea e încă plină de
divagaţii sau flecăreală interioară care ia forma amintirilor şi a anticipărilor
viitorului. Mintea gândeşte şi încearcă să retrăiască experienţele trecute
plăcute, e obsedată de experienţe neplăcute, sau face planuri şi se teme
pentru viitor.

Se pot folosi diferite metode pentru a induce focalizarea mentală. Religiile

în general încearcă să o facă prin intermediul ritualurilor, a slujbelor bisericeşti,
puja (adorare), cânturi, kirtan, rugăciuni ş.a.m.d. Patanjali-Yoga foloseşte un
simbol psihic ca punct focar pentru concentrarea interioară. Acesta poate fi
guru-l (învăţător spiritual) personal, o zeitate, o mantra (cuvânt care se
repetă), o întrebare; poate fi aproape orice, chiar şi un deget de la mână.
Trebuie să fie ceva care atrage în mod spontan atenţia şi trebuie ales în
conformitate cu natura inerentă a minţii şi personalităţii fiinţei, simbolul psihic,
proiectat în faţa ochilor închişi, trebuie să fie atât de covârşitor încât întreaga
fiinţă să fie focalizată asupra lui. Trebuie să existe atracţie spontană, altfel
psihicul rămâne împrăştiat.

Dharana (concentrare) cere practică regulată şi persistentă. Gradat se

vor percepe aspecte din ce în ce mai adânci ale obiectului concentrării; natura
sa arhetipală va începe să se reveleze. Practicantul va intra în mod spontan în
dhyana (meditaţie).

DHYANA (meditaţie)

Este numai o extensie a lui dharana (conentrare). Ea survine atunci când

practicantul e capabil să menţină un flux neted, continuu al concentrării asupra
simbolului intern o perioadă adecvată de timp. Mintea devine un mulaj al
simbolului psihic. Fluxul de conştiinţă e adesea comparat cu scurgerea
continuă a uleiului. În cele din urmă acest lucru duce la eliminarea dualităţii;
văzătorul, văzutul şi vederea fuzionează în ceva unic şi fiinţa intră în starea de
samadhi (superconştiinţă). Patanjali enumeră diferite nivele de samadhi,
dar o definiţie bună este următoarea:

"Atunci când cele cinci simţuri împreună cu mintea se odihnesc, când

chiar şi intelectul a încetat să funcţioneze atunci, spun întelepţii, este atinsă
starea supremă".

Katha Upanishad, III:10

Aceasta este starea în care lipsesc complet atât modificările externe cât şi
cele interne ale minţii; tot ceea ce rămâne este conştiinţa.

Samadhi (superconştiinţă, extaz) aduce realizarea de sine. În Bhagavad

Gita se spune:

"Când intelectul, uimit de cuvintele auzite din scripturi, stă nemişcat în

samadhi, atunci vei obţine realizarea de sine".

Altă explicaţie şi definiţie a lui samadhi este:

"Douăsprezece (cicluri prelungite de) pranayama (controlul suflului) duc

la pratyahara (retragerea simţurilor).

Douăsprezece (durate prelungite de) pratyahara (retragerea simţurilor)

duc la dharana (concentrare).

Douăsprezece astfel de dharanas (concentrare) duc la dhyana

(meditaţie) şi douăsprezece astfel de dhyanas (meditaţie) duc la samadhi
(extaz)".

Yoga Chudamani Upanishad, III: 113

Cele opt etape sunt destinate aspiranţilor avansaţi.

Yoga Sutras sunt bine cunoscute, şi totuşi, cele opt etape constituie
tehnici cu adevărat avansate şi extrem de puternice pentru aceia care şi-au
eliminat majoritatea problemelor şi conflictelor mentale. Ele nu sunt destinate
oamenilor obişnuiţi. Chiar la început se spune: "Acum, prin urmare, urmează
instrucţiuni complete cu privire la yoga". Cuvintele "Acum, prin urmare"
înseamnă că practicantul va fi în stare să practice cele opt etape numai după
minuţioase şi îndelungi pregătiri. Yoga Sutras sunt o continuare a unor texte
anterioare şi a unor învăţături fundamentale. În Hatha Yoga Pradipika se
spune:

"Plecăciuni lui SHIVA, cel care a predat Hatha Yoga ca pe o scară ce

permite urcuşul pe culmile Raja Yoga-i). Din cauza confuziei şi prejudecăţilor
majoritatea oamenilor sunt incapabili să practice Raja Yoga; de milă
Swatmarama descrie Hatha Yoga ca o torţă care îndepărtează ignoranţa".

Hatha Yoga Pradipika, I: 1,2,3

"Hatha Yoga, sub forma asanas-urilor (poziţii), a pranayama-ei

(controlul suflului) şi a altor practici, trebuie stăpânită perfect, până ce
practicantul e gata pentru Raja Yoga".

Hatha Yoga Pradipika, I: 68, 69

Fără această pregătire, practicantul nu va reuşi cu adevărat în Raja sau

Patanajali Yoga.

De ce sunt cele opt etape avansate? Un motiv este că ele cer oamenilor
să-şi restrângă gândurile şi pentru majoritatea oamenilor care au mintea
tulburată acest lucru va face mai mult rău decât bine. Numai atunci când
fluctuaţiile minţii sunt mici se pot restrânge gândurile. Omul poate cu uşurinţă
să distrugă gândacii de bucătărie care ameninţă curăţenia unei grădini, dar e
mult mai dificil să îmblânzeşti un elefant sălbatic. Nu este deloc de dorit
suprimarea gândurilor haotice care există în mintea unei persoane obişnuite.

Regulile fundamentale Yama (cod social şi moral) şi Niyama (cod

personal) sunt de asemenea foarte dificile pentru omul obişnuit. Aceste reguli
sunt pentru aceia care şi-au epuizat o mare parte din turbulenţa mentală şi
dorinţe. De exemplu, dacă majoritatea oamenilor, în loc să practice continenţa
sub forma brahmacharya-ei, încearcă să practice castitatea totală, atunci ei
vor deveni nevrozaţi; Ea poate fi practicată, ca abstinenţă deplină, numai de
oameni care şi-au consumat cea mai mare parte a dorinţelor şi şi-au purificat
deja mintea.
 Cele opt etape superioare ale sistemului Patanjali Yoga sunt destinate
aspiranţilor avansaţi şi NU sunt pentru începători. Înainte de toate, omul
trebuie să-şi purifice mintea prin Karma Yoga, Hatha Yoga, Bhakti Yoga şi
tehnici generale de meditaţie care cer mai mult participarea conştiinţei decât
concentrare. De asemenea, omul poate practica unele tehnici afiliate celor
sugerate în text. Aceste metode îl vor pregăti pentru practica celor opt etape şi
pentru întâlnirea cu guru-l (învăţător spiritual) care-l poate învăţa personal.

Tehnici yoga afiliate

Calea YOGA formulată de Patanjali nu e îngrădită de practica numai a

celor opt stadii. Ea este un sistem integral care conţine multe alte practici
yoga. Patanjali enumeră şi sugerează o mare varietate de tehnici care ajută
la armonizarea minţii şi a vieţii; totuşi, explicaţiile sale şi descrierea tehnicilor
sunt foarte scurte şi neclare, ca să nu spunem mai mult. Este foarte uşor de
scăpat semnificaţia profundă a afirmaţiilor lui Patanjali fără îndrumarea
expertă a unui maestru şi guru (învăţător spiritual). Guru (învăţător spiritual),
cu intima sa cunoaştere şi experienţă personală yoghină, scoate clar în
evidenţă implicaţiile ascunse în multe versuri obscure. De exemplu, versurile I:
32-39 descriu baza majorităţii tehnicilor meditative, incluzând Yoga Nidra,
Antar Mauna, Khechari Mudra, Trataka etc. Mantra sau Japa Yoga e
descrisă clar în versurile I: 27-29. Comentariul explică clar şi scoate în evidenţă
aceste înţelesuri ascunse.

Personalitatea umană poate fi împărţită, în mare, în patru categorii

fundamentale: emoţională, activă, intuitivă şi voliţională. Patanjali a înţeles
clar acest fapt, precum şi faptul că fiecare persoană are un temperament diferit
şi înclinaţii conforme cu una sau mai multe din aceste categorii. El, prin urmare,
ştia că Yoga trebuia să convină caracterelor specifice ale unui individ. Deci el
sugerează:

BHAKTI YOGA pentru cei cu înclinaţie emoţională şi devoţională

(vezi versurile I:23; II:1; II:23; II:45 etc).

JNANA YOGA pentru cei cu natură intuitivă. El recomandă reflecţie şi

investigaţie asupra adevăratului înţeles al lui AUM (aforismele I:27-29 - şi
explică de asemenea o mare parte din filosofia Samkhya (aforismele II:20-28
etc.) ca un mijloc de realizare de sine. El spune de asemenea în mod clar că
toate cunoştinţele mentale sunt limitate.
 RAJA sau PATANJALI YOGA pentru cei cu o voinţă puternică; aceasta
este tema întregii scrieri.

KARMA YOGA pentru cei care sunt activi prin natură nu e menţionată în
mod specific, dar ea e conţinută implicit în multe aforisme. De exemplu,
Yamas-urile (cod social şi moral) şi Niyamas-urile (cod personal) implică
practica Karma Yoga-i în acţiunile şi îndatoririle zilnice. De asemenea, Karma
Yoga este implicit înţeleasă în aforismele sale despre Bhakti Yoga.

Patanjali ştia că succesul în Bhakti Yoga duce în mod automat la succes

în Raja Yoga; Jnana Yoga duce la perfecţiune în Raja Yoga, şi aşa mai
departe. El ştia că o persoană angajată pe calea Raja Yoga trebuie să-şi
integreze întreaga sa fiinţă. Ingustimea mentală şi egoismul trebuie
îndepărtate prin orice metodă disponibilă. Toate funcţiile negative şi limitate ale
minţii trebuie distruse. El a spus:

"Oprirea Vritttis-urilor (modificări mentale) poate fi realizată prin

vairagya (detaşare) şi abhyasa (practica Yoga)".

Această afirmaţie include toate căile şi tehnicile Yoga. Nici una nu e

exclusă. Toate duc la succes în Yoga.

Viyoga (practica yoga) duce la yoga

Mulţi oameni ştiu că cuvîntul yoga înseamnă uniune, dar în Yoga sutras,
Patanjali se referă la yoga ca fiind un proces de separare. Cum se poate
explica această contradicţie? Ea poate fi explicată în termenii filosofiei
Samkhya, care constituie baza Yoga sutras-urilor.

Samkhya împarte existenţa şi fiinţa individuală în două aspecte

fundamentale: purusha (conştiinţă) şi prakriti (natură; energie, fiinţă
manifestată). Reamintiţi-vă că este numai o filosofie şi ca orice filosofie, oricât
ar fi de sublimă, nu poate reprezenta cu adevărat realitatea. Existenţa şi fiinţa
individuală iau naştere când purusha şi prakriti se unesc. Purusha
(conştiinţa) implică drashta (văzătorul) şi prakriti implică drishya (văzutul).
Purusha înseamnă fiinţă subiectivă şi prakriti înseamnă existenţă obiectivă,
externă.

Procesele şi practicile yoga se ocupă de viyoga (practica yoga),

separând purusha (conştiinţa) de prakriti (natură), văzătorul de văzut; adică,
separând conştiinţa de identificarea cu vehiculul minte-corp. Această separare
şi diferenţă între conştiinţă şi minte-corp poate fi înţeleasă numai prin
experienţă personală. Nici vorbăria şi nici cititul nu vor convinge pe cineva de
adevărul şi realitatea acestei diferenţe ci numai experienţa personală. Această
experienţă va transforma profund viaţa practicantului; îi va da o bază pe care
să îşi reaşeze viaţa şi fiinţa. El va vedea atunci o nouă dimensiune, nebănuită
până atunci, a fiinţei lui. Procesul yoga are drept scop de a aduce această
separare între văzător şi văzut; ceea ce duce la yoga - uniune, ca punct
culminant. La început purusha (conştiinţa) şi prakriti (natura) trebuie
separate şi apoi, după ce acest lucru s-a realizat, ele sunt văzute ca formând
acelaşi lucru. Astfel, viyoga (practica yoga) duce la yoga la un nivel superior.

Altă explicaţie a aceluiaşi lucru este că pura conştiinţă (purusha) e trasă

în jos spre nivele inferioare ale conştiinţei prin identificarea greşită cu mintea-
corp (prakriti). Scopul yoga-i este de a elibera purusha (conştiinţa) de
încătuşările limitatoare ale lui prakriti (natura). Inţeleptul Satyananda
defineşte yoga astfel:

"(O metodă) prin care conştiinţa e deconectată de minte şi de lumea

manifestată. Yoga (uniune) rezultă de aici".

Experienţa prin trăire directă a diferenţei dintre pura conştiinţă şi minte-

corp, şi separarea lor, duce la realizarea că toate lucrurile fac parte din Unic.
Toate căile yoga şi tehnicile respective folosesc acest proces de îndepărtare a
limitărilor minţii şi corpului astfel încât jnana (cunoaşterea transcendentală) să
poată străluci în toată gloria sa. Perfecţiunea minţii duce la iluminarea
spontană a purei conştiinţe.

Natura minţii

Psihologia modernă are tendinţa să privească mintea ca fiind sursa

cunoaşterii şi a conştiinţei. Patanjali afirmă clar punctul de vedere yoghin
atunci când spune că mintea nu poate fi sursa conştiinţei deoarece ea (mintea)
poate fi percepută de asemenea ca un obiect (aforismul IV: 19). Mintea NU se
autoiluminează. Ştiinţa modernă tinde să privească atât mintea cât şi
conştiinţa ca fiind expresii şi manifestări ale materiei. Yoga, pe de altă parte,
spune că materia este forma grosieră de manifestare a minţii; materia e
controlată de minte, şi nu mintea de materie. Lumea materială pe care o
vedem în jurul nostru este o expresie a aspectelor mentale subtile ale
existenţei.

În afară de aceste două diferenţe fundamentale, yoga şi gândirea

modernă concordă în multe privinţe referitor la minte.

Conform cu psihologia lui Jung, mintea poate fi clasificată în trei

dimensiuni diferite: Conştient, Subconştient şi Superconştient. Acestea pot fi
legate de terminologia yoghină după cum urmează:
- mintea conştientă - sthula (dimensiune grosieră)

- jagrat (stare de veghe)

- gândirea superficială ("maimuţa mentală") şi

percepţia lumii exterioare

- mintea subconştientă - sukshma (dimensiune subtilă)

- swapna (somn (cu vise))

- memorie individuală

- samskaras (tendinţe mentale)

- mintea superconştientă - karana (dimensiune cauzală)

- sushupti (somn profund)

- samskara cosmică şi memorie cosmică

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Aceste tărâmuri conţin aspectele instinctive, intelectuale, psihice şi

intuitive ale omului. Scopul sistemului Patanjali-yoga este de a explora aceste
sfere mentale astfel încât ele să devină cunoscute. Ţelul este de a pleca de la
conştient la subconştient şi de la subconştient la superconştient.

Puţini oameni înţeleg sau apreciază, chiar vag, incredibila adâncime a

minţii. Nici un sistem psihologic modern n-a încercat să-i definească conţinutul;
cu toate acestea, Vhyasa, unul din cei mai profunzi comentatori al Yoga
sutras-urilor, care se pare că a trăit acum două mii de ani, a împărţit şi
clasificat mintea subconştientă şi cea superconştientă în şapte aspecte.
Acestea sunt:

1. Samskaras (impresii mentale) refulate cauzate de reprimare

2. Samskaras care îl fac pe om să acţioneze într-un anumit fel. Aceste

amintiri pot fi prenatale, determinând acţiuni, boli, talente şi aşa mai departe.
Acesta este aspectul ereditar al omului.

3. Date latente neexprimate şi amintiri al evenimentelor trecute, Acestea

sunt ascunse şi stocate în inconştientul colectiv, dincolo de limitările normale
ale conştiinţei individuale.
 4. Reflexe instinctive care controlează funcţionarea vegetativă a corpului
fizic şi prana-ic (corpul subtil vital). Noi nu învăţăm să digerăm hrana; Acest
lucru este deja pre-programat în mintea individuală.

5. Prana (energie bio-plasmatică). Mintea, indiferent cât e de subtilă sau

de grosieră, e compusă din prana. Prana (energie bio-plasmatică) este de
asemenea modalitatea prin care mintea execută acţiuni exterioare în
conformitate cu gândurile.

6. Fluctuaţii mentale înnăscute. Mintea, prin însăşi natura sa, are tendinţa
să se schimbe odată cu ritmurile cosmice.

7. Puteri psihice. Puterile supranormale tind să se manifeste în

Superconştient sau mintea cosmică.

Aceasta e o listă foarte comprehensivă şi are cu siguranţă darul de a pune

pe gânduri. Ea dă o indicaţie despre scopul şi natura minţii. Aceste aspecte
diferite se manifestă progresiv pe calea yoga.

Toate secretele universului sunt în minte. Ea conţine toate cunoştinţele

care au existat, există şi vor exista în viitor. Ea are straturi succesive de
exprimare, de la cel mai subtil la cel mai grosier. Scopul sistemului Patanjali-
yoga este de a îndepărta progresiv restricţiile existente şi voalurile minţii
individuale, de a explora şi scoate la lumină potenţialul său inerent şi de a
transforma gradat mintea individuală într-un instrument şi o reflexie a minţii
cosmice, din care este o parte. Scopul sistemului Patanjali-yoga şi a tuturor
celorlalte căi yoga este de a evolua şi de a sări în prăpastia non-minţii...
superconştiinţa.

Puterile psihice sau supernormale

Puterile psihice sunt numite siddhis în sanskrită. Ele includ telepatie,

clarauz, clarviziune, premoniţie şi o paletă vastă de alte puteri mai puţin
cunoscute. Ele se manifestă prin intermediul tărâmurilor super-individuale ale
minţii. Ele apar în superconştient unde fiecare persoană, fiecare minte
individuală şi fiecare lucru e legat în mod intim şi inefabil de toate celelalte. Ele
se pot manifesta în trecut, în viitor şi chiar în tărâmurile de dincolo de spaţiu-
timp. Cu toate acestea, indiferent cât de minunate ar părea, ele sunt doar
expresii interne ale minţii.

În ultimii ani, experimente ştiinţifice efectuate în Rusia şi în alte părţi au

măsurat diferite fenomene psihice cu ajutorul instrumentelor, dar aceste
experimente nu sunt cu adevărat necesare, deoarece fiecare le va descoperi
personal pe calea yoga.
 Multe din versurile textului Yoga-sutras descriu o mare varietate de
siddhis (puteri psihice sau supranormale) cunoscute şi mai puţin cunoscute.
Totuşi textul atrage în mod clar atenţia că practicantul nu trebuie să aspire la
ele sau să le folosească în scopuri degradante. Ele pot fi periculoase, atât
pentru sine cât şi pentru ceilalţi, dacă sunt folosite în scopuri egoiste. Scopul
sistemului yoga NU este de a dezvolta aceste siddhis (puteri supranormale),
ci de a aduce realizarea naturii veritabile a fiinţei. Siddhis-urile constituie
numai un decor trecător care va veni cu siguranţă de îndată ce mintea va
deveni focalizată şi purificată. Faţă de ele trebuie să fim perfect detaşaţi.

Pe calea yoghină tentaţiile devin din ce în ce mai subtile, pe măsură ce

progresăm. Este dificil să rezişti tentaţiei de a folosi puterile psihice, şi dacă nu
rezişti vei regresa şi vei plăti un preţ mare pentru aceasta. Toţi marii sfinţi,
yoghini etc. vorbesc despre bătălia lor împotriva tentaţiilor, inclusiv Buddha şi
Isus. Din fericire, aceste siddhis (puteri supranormale) apar rareori la indivizi
egoişti; dacă ar apare, ele ar produce un haos total în minte şi în tărâmurile
mult mai subtile ale psihicului. Deci, nu practicaţi yoga ca să obţineţi siddhis
(puteri supranormale); în primul rând satisfaceţi-vă dorinţele în planul fizic,
armonizaţi-vă fiinţa şi căutaţi să realizaţi o stare de echilibru interior şi pace.

Sublimul sistem psihiatric-psihologic

Majoritatea sistemelor psihiatrice contemporane se ocupă în special cu

restaurarea "normalităţii" individului, indiferent de ce înseamnă acest termen.
Patanjali-yoga încearcă de asemenea să aducă această normalitate, dar ea
merge mult mai departe. Ea încearcă să-i dea posibilitatea individului să-şi
exploreze limitele propriei sale minţi, să-i confere realizarea de sine şi apoi
libertatea perfectă. Patanjali-yoga poate fi numită ultimul sistem psihiatric-
psihologic înspre care toate celelalte îşi vor îndrepta privirea pentru a se ghida,
şi cu toate acestea el conţine mai puţin de două sute de versuri şi a fost scris
acum mai bine de două mii de ani.

Când veţi citi textul şi comentariul veţi vedea metoda folosită pentru a
aborda problemele minţii. Iată câteva exemple:

Patanjali a enumerat pe scurt tehnicile de bază pe care psihiatria

modernă le aplică în terapie. Acestea sunt date în aforismele I: 32-29. Versul 32
sugerează cultivarea interesului intens pentru un lucru unic - acesta poate fi un
hobby sau o muncă şi constituie terapia ocupaţională. Versul 33 sugerează
cultivarea atitudinilor pozitive faţă de alţii - aceasta implică un grad de
autosugestie, care poate fi împărtăşit de psihiatru pacientului său. Versul 34
sugerează controlul respiraţiei. Relaţia între tulburarea mentală şi respiraţia
neregulată e binecunoscută; respiraţia profundă poate fi folosită pentru a
induce liniştea mentală. Aforismele 35 şi 36 propun concentrarea asupra unui
singur simţ. Acest lucru poate include terapia prin muzică, masajul etc., şi
poate aduce repede calmarea minţii. Versul 37 sugerează meditaţia asupra
unei persoane care a atins înalte stări de conştiinţă. Acesta poate fi un yoghin
sau guru-l (învăţătorul spiritual) personal, dar se poate aplica de asemenea la
un psihiatru; de fapt, majoritatea terapiilor sunt total dependente de încrederea
pe care o are pacientul în terapeut. Fără acest sentiment de încredere
tratamentul nu poate reuşi. Aforismul 38 sugerează terapia prin vis, care
aproape constituie baza unor sisteme psihiatrice moderne. În final versul 39
recomandă meditaţie; psihiatria modernă a început în ultimul timp să înţeleagă
semnificaţia unei astfel de terapii. Toate aceste metode ajută la purificarea
minţii şi ajută amintirile (Samskaras) să iasă la suprafaţă şi să fie distruse.

Simptomele tulburărilor mentale sunt de asemenea enumerate în versul I:

31; acestea sunt bolile propriu-zise, depresiune, nervozitatea şi respiraţia grea
şi neregulată.

Nefericirea e problema universală a omenirii. În câteva versuri scurte dar

profunde, Patanjali defineşte cauza nefericirii umane precum şi terapia ei; el a
explicat ceea ce mii de cărţi, filosofii şi sisteme psihologice au încercat să facă
fără succes. El sintetizează întreaga situaţie în câteva cuvinte, fără să se piardă
în vorbărie prolixă şi detalii. Deoarece aceste versuri sunt atât de explicite,
cuprinzătoare şi logice, le vom discuta pe scurt aici, cu toate că ele sunt
explicate pe larg în comentariu. Pentru a scoate în evidenţă unele lucruri, am
modificat puţin traducerea. În primul rând, Patanjali spune:

"Tensiunile fundamentale ale minţii (care aduc nefericire) sunt ignorarea

adevărului, egoismul, ataşamentul, aversiunea şi frica de moarte".

Acest vers sintetizează întreaga cauză a nefericirii. Următoareale aforisme

definesc implicaţiile tensiunilor fundamentale:

"Ignorarea realităţii e tensiunea-rădăcină de la care apar toate celelalte

tensiuni; tensiunile pot fi latente, atenuate, conflictuale sau manifestate".

(vezi II: 3,4)

Patanjali explică faptul că motivul de bază al nefericirii, conştiente sau

nu, este ignoranţa veritabilei naturi proprii. Până ce fiinţa nu-şi cunoaşte natura
sa proprie, vor exista totdeauna tensiuni şi nefericiri, într-o formă sau alta.

Patanjali defineşte tensiunile ca acţionând pe diferite nivele. Ele pot fi:

1. Latente (prasupta) - înrădăcinate adânc în mintea subconştientă şi

neconştientizate încă. Ele vor apare pe măsură ce percepţia va deveni mai
profundă prin practica yoga.

2. Atenuate (tanu) - tensiuni minore, nesemnificative

3. Conflictuale (vichchhinna) - tensiuni care aduc nevroze, fobii, depresiuni
etc. Yoga va dizolva în cele din urmă aceste tensiuni, permiţându-vă să vă
armonizaţi acţiunile.

4. Manifestate (udara) - tensiuni conştiente care pot fi recunoscute clar în

activitatea zilnică.

Aceste tensiuni acoperă toată paleta de la cele mai grosiere până la cele
mai subtile. Ce este însă această tensiune de bază numită ignoranţă?
Patanjali explică în aforismul următor:

"Ignoranţa poate fi definită prin faptul de a privi drept nepieritor ceea ce

este efemer, drept pur ceea ce este impur, drept fericire ceea ce este
nefericire, drept sine ceea ce este non-sine". (vezi II:5)

Ignoranţa este necunoaşterea swarupa-ei (naturii veritabile a fiinţei).

Aceasta este cauza profundă a nefericirii. Ignoranţa este progresiv dispersată
prin lumina înţelegerii care vine de la practica regulată şi perseverentă yoga.
De fapt, mintea însăşi este o sursă de ignoranţă, deoarece ea lucrează pe
principiul separării şi diferenţelor. Ignoranţa este treptat dizolvată prin
pătrunderea naturii minţii şi, eventual, trecerea dincolo de minte. Mintea este
aceea care realizează falsa identificare a constiinţei cu mintea-corp. Când
viyoga (separarea) conştiinţei de minte-corp este realizată, atunci fiinţa se
îndreaptă spre distrugerea ignoranţei sale fundamentale şi deci a tuturor
celorlalte cauze ale nefericirii.

Ignoranţa duce la egoism. Acest lucru este explicat în următorul vers:

"Egoismul poate fi definit ca fiind identificarea greşită a văzătorului

(purusha) cu instrumentul minte-corp."

(vezi II:6)

Oamenii se identifică în mod fals cu mintea-corp; acest lucru produce un

puternic simţ al individualităţii. Fiecare încearcă să-şi impună propria voinţă
asupra altora în scopuri egoiste. El caută plăcerea personală cu orice preţ.
Preţul este în general frustrarea şi nefericirea, deoarece ego-ul nu poate fi
niciodată satisfăcut.

Simţul ego-ului duce la aversiune şi ataşament faţă de lucrurile materiale;

Ataşamentul poate fi definit ca fiind căutarea plăcerilor lumii.

Aversiunea poate fi definită ca fiind repulsia faţă de lucrurile lumii".

(vezi II:7,8)
 Aceste tensiuni, ataşamentul şi aversiunea, plăcerea şi neplăcerea, duc la
un conflict continuu şi nefericire în viaţă, deoarece situaţiile vieţii rareori, ca să
nu spunem niciodată, asigură satisfacerea nevoilor personale.

Aceste plăceri şi neplăceri duc la frica de moarte, deoarece fiinţa doreşte

să-şi continue status-quo-ul de plăcere şi individualitate. Patanjali spune:

"Frica de moarte este o forţă inerentă şi dominantă în toate fiinţele, chiar

şi la cele foarte învăţate".

Acest lanţ de cauze ale tensiunilor şi nefericirii este foarte raţional.

Ignoranţa duce la egoism; egoismul duce la plăceri şi neplăceri şi acestea duc
la frica de moarte. Indepărtarea ignoranţei şi a tuturor celorlalte tensiuni duce
la fericirea perfectă. Cum se face acest lucru?

"Aceste cauze de nefericire pot fi anihilate prin resorbţia lor în sursa care
le-a produs şi prin îndepărtarea stărilor mentale asociate, prin meditaţie".

(vezi II: 10,11)

Astfel, tensiunile pot fi îndepărtate prin explorarea minţii cu ajutorul

tehnicilor meditative.

Aceste câteva aforisme scurte sintetizează natura problemelor mentale, a

tensiunilor şi a nefericirii precum şi metoda de a le elimina. Se poate scrie o
întreagă enciclopedie pentru a le elucida. Se poate dezvolta un întreg sistem
psihiatric în jurul lor. Patanjali-yoga are drept scop abordarea chiar a surselor
nefericirii umane; orice altă viziune poate doar zgâria suprafaţa suferinţelor
umane. Patanjali dă dovadă de pătrundere psihologică a cauzelor
fundamentale, şi fără această pătrundere, cum poate fi vindecată nefericirea?
Prin urmare sutras-urile definesc cauza şi apoi indică modul de îndepărtare a
lor. Numai în acest fel omul poate găsi fericirea durabilă care sălăşluieşte
dincolo de cele mai îndrăzneţe visuri ale lui.

Patanjali a scris o comoară de cunoaştere condensată în câteva sute de

versuri. Din punctul nostru de vedere, ea trebuie să fie cartea de referinţă
pentru toţi psihiatrii. Ea trebuie să fie "Biblia" psihologiei şi psihiatriei. Acesta
este respectul nostru pentru această capodoperă a înţelepciunii practice.

Necesitatea acestui comentariu

Patanjali, sau cine a scris Yoga Sutras, a fost un spirit superior. El a fost
mai ştiinţific decât toţi oamenii de ştiinţă; mai logic decât toţi logicienii. El a
făcut economie strictă şi drastică de cuvinte. El a evitat repetiţia. Uneori
structura frazei sale este incompletă, cu toate acestea fiecare cuvânt conţine o
comoară de informaţie şi semnificaţie, câteodată evidentă, dar de cele mai
multe ori ascunsă. Este foarte uşor de omis sau de înţeles greşit implicaţiile din
spatele versurilor. Inţelesurile criptice pot fi revelate numai de un maestru; mai
mult, versurile trebuie explicate în termeni pe care omul modern să-i poată
înţelege.

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Cap. I, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51

Capitolul 1

S A M A D H I PA D A

CAP I SUTRA 1

Atha yoganushasanam

Atha = acum prin urmare; yoga = (cu privire la) yoga; anushasanam =
instrucţiuni complete

Acum prin urmare instrucţiuni complete cu privire la YOGA.

Atha: vom face o pauză şi vom încerca să aflăm de ce autorul a folosit

cuvântul "atha". El ar fi putut să spună "atra yoganushasanam", care
înseamnă: "aici sunt instrucţiuni despre yoga", dar el a folosit cuvântul "atha".
"Atha" înseamnă "acum prin urmare", ceea ce înseamnă că aceste instrucţiuni
despre yoga sunt continuarea unor alte instrucţiuni anterioare. Cuvântul "atha"
e folosit aici pentru a sublinia faptul că instrucţiunile cu privire la yoga sunt
date aspirantului după ce acesta s-a purificat prin karma-yoga (formă de
yoga) şi după ce şi-a unificat tendinţele mentale prin bhakti yoga (formă de
yoga). Prin aceasta se spune că acele instrucţiuni despre yoga care urmează,
vor deveni inteligibile şi palpabile numai acelora ale căror inimi sunt pure şi ale
căror minţi sunt liniştite, altfel ele nu vor fi inteligibile. Aceia care au mintea
impură şi tendinţe schimbătoare nu vor fi capabili să practice ceea ce se spune
în această shastra. Prin urmare, cuvântul atha a fost folosit pentru a sublinia
necesitatea reuşitei prealabile în karma yoga, bhakti yoga şi alte sisteme
pregătitoare.

Yoga: înţelesul cuvântului yoga e explicat în sutra următoare.

Anushasanam: De fapt cuvântul este shasanam, anu fiind un prefix

pentru a sublinia completitudinea. Shasan este un cuvânt care înseamnă a da
reguli, comenzi, ordine, instrucţiuni. Cuvântul shastra s-a dezvoltat din
cuvântul shasan. Shastra literal nu înseamnă scriptură. Shastra înseamnă
un proces de instruire şi de precepte. Din acelaşi cuvânt a evoluat cuvântul
Ishwara, care înseamnă stăpânitor, guvernator, comandant, şi care este folosit
pentru a-l desemna pe Dumnezeu.

Deci veţi înţelege că anushasanam înseamnă instrucţiuni. Poate că aţi

citit alte comentarii la Yoga Sutras în care cuvântul anushasanam e tradus
prin redeclarare, expunere, explicare. Dacă analizaţi însă cuvântul cu atenţie,
veţi ajunge la concluzia că această traducere este total incorectă. Ea nu este
deloc în conformitate cu textul, deoarece yoga-sutras sunt în ele însele atât
de simple, de concise, de scurte, încât ele nu pot constitui nici o explicaţie, nici
o expunere; ele nu pot fi decât instrucţiuni. Yoga e asta; aşa se practică;
acestea sunt stările minţii; aşa trebuie experimentat; acesta este locul lui
Dumnezeu în yoga - şi alte asemenea, constituie subiectul acestei cărţi.
Desigur, există expuneri, note scurte, explicaţii, comentarii, critici etc. despre
yoga, scrise de mari cărturari cum ar fi Vhyasa, Bhoja, Vigyan, Bhikshu şi alţii.
Deci, în cele din urmă, putem considera cuvântul anushasanam ca
însemnând instrucţiuni complete.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 2

Yogaschitta vritti nirodhah

Yogah = yoga; chitta = conştiinţa; vritti = formă sau formă circulară;

nirodhah = blocare, stopare, estompare lentă şi completă.

YOGA este suprimarea sau blocarea (NIRODHA) formelor,

transformărilor sau modificărilor mentale fundamentale (VRITTIS),
care apar în toate dimensiunile paralele ale conştiinţei, pe care le ia,
prin care se manifestă şi pe care le manifestă conştiinţa (CHITTA).

Sutra aceasta este compusă din patru cuvinte - yogas, chitta, vritti,
nirodhah. Nu vom explica cuvântul yoga acum, deoarece după citirea celor
195 de sutras îl vom înţelege mai bine.

Chitta este derivat din ideea fundamentală de chit, care înseamnă a

vedea, a fi conştient de, a-şi da seama. Prin urmare, chitta înseamnă
conştiinţa individuală, care include conştientul, subconştientul şi
superconştientul. Totalitatea acestor trei e simbolizată prin cuvântul chitta.
Chitta are accepţiune diferită în Vedanta, dar aici chitta reprezintă
totalitatea conştiinţei individuale compusă din trei stadii - conştiinţa simţurilor
sau conştiinţa obiectivă, manas-conştiinţa subiectivă sau astrală şi
superconştientul, sau starea de potenţialitate adormită. Aceste trei stări ale
conştiinţei pure sunt desemnate în această sutra prin cuvântul chitta.

În Mandukya Upanishad cele patru stări sau dimensiuni ale conştiinţei

sunt tratate într-o formă foarte lucidă. Dacă citiţi un comentariu la această
Upanishada, structura conştiinţei dvs. vă va deveni clară. În această sutra,
chitta reprezintă toate cele patru dimensiuni ale conştiinţei, dar este un simbol
al celor trei dimensiuni ale ei. Aceste trei dimensiuni ale conştiinţei se numesc
chitta, iar a patra se numeşte atman.

Pe scurt, putem spune că atman (sinele) plus chitta (conştiinţa) este

jivatman, conştiinţa individuală; atman minus chitta este conştiinţa supremă
(a patra dimensiune); jivatman (conştiinţa individuală) minus chitta
(conştiinţa) este atman (sinele). Aceasta este doar o explicaţie indirectă a
cuvântului.

Ce înţelegem prin blocare? Inseamnă oare blocarea gândurilor, a

viziunilor, a respiraţiei, a dorinţelor şi a complexelor personale? Dacă ar fi fost
aşa, atunci Patanjali ar fi folosit cuvântul suprimare. Acest lucru este adevărat
numai când se are în vedere chitta ca semnificând mintea, instrumentul
cunoaşterii generale, dar când prin chitta înţelegem conştiinţa totală a
individului, care dă naştere la diferite manifestări pe plan mental sau astral,
atunci îndoiala cu privire la actul suprimării va fi dată deoparte.

Expresia nirodha înseamnă aparent un proces de blocare sau estompare

lentă şi gradată, dar nu trebuie să însemne un act de blocare a substratului
fundamental al conştiinţei. De fapt din această sutra e clar că acesta este un
act de blocare a formelor pe care le ia conştiinţa, şi nu a conştiinţei. Fiind un
practicant yoga, veţi fi, fără îndoială, de acord cu această exprimare a sutra-
ei, şi anume că formele pe care le ia conştiinţa sunt blocate în starea de
meditaţie. Un pic mai târziu în acest capitol veţi învăţa mai multe despre
structura fundamentală, natura, acţiunile şi reacţiunile lui chitta, dar în
această sutra se sugerează că o stare diferită şi fundamentală a conştiinţei se
poate obţine prin blocarea fluxului mental al conştiinţei.
 Când vă duceţi seara la culcare şi intraţi în starea inconştientă a
conştiinţei, ce se întâmplă cu conştiinţa simţurilor, cu corpul şi cu creierul?
Acestea mor oare, sau acesta este numai un proces de blocare a fluxului
conştiinţei simţurilor şi a conştiinţei mentale? Cu siguranţă este o stare în care
funcţiile fiziologice sunt deconectate de conştiinţa individuală. Fluxul vrittis-
urilor diferă şi, prin urmare, voi experimentaţi un plan paralel de existenţă,
diferit de planul fizic, vedeţi obiecte diferite, trăiţi evenimente diferite, vedeţi
persoane diferite, locuri şi procese diferite. Toate acestea sunt vrittis
(modificări mentale) care pătrund într-o stare diferită a conştiinţei datorită
blocării vrittis-urilor comune.

Dacă analizaţi toate aceste stări în care conştiinţa individuală se

manifestă în moduri diferite, în forme şi dimensiuni diferite, veţi realiza că
procesul vrittis-urilor e diferit de conştiinţă şi că acest flux de
vrittis(modificări mentale) poate fi blocat şi că fiinţa poate transcende
limitările conştiinţei sau, mai curând, că poate pune capăt acestui flux de
vrittis(modificări mentale) care revine veşnic.

Aceasta ne duce la concluzia că există un proces definit, aparte şi nelegat

de tot ceea ce e legat de corpul fizic, minte, simţuri şi prana (energie bio-
plasmatică), şi că această conştinţă este aceea care se modifică continuu dintr-
o stare în alta. Acest proces este conştiinţa, o stare de constantă şi
neîntreruptă atenţie.

Existenţa conştiinţei din noi nu este legată de corp; ea poate fi în corp şi în

acelaşi timp ea poate fi şi în afara lui, sau fără el. Aceasta e conştiinţa care
trebuie blocată. Nu gândurile obişnuite sunt acelea care trebuie suprimate.
Aceste gânduri sunt o nimica toată, doar o scăpărare a conştiinţei noastre. Se
pare că există o arie fantastică a conştiinţei, inimaginabilă, dincolo de acest
corp, cu acest corp, dar câteodată fără acest corp, şi aceasta este infinită. Noi o
numim ananta - nesfârşită, infinită. Deci, prin anumite practici pe care le vom
învăţa în capitolul următor, se poate produce, şi se va produce un eveniment în
care acest proces invizibil al conştiinţei poate fi blocat.

Să înţelegem bine acest lucru. Fluxul conştiinţei la care ne referim nu este

acela al minţii şi al gândurilor, nu este fluxul sentimentelor, pasiunilor şi
dorinţelor, nu este acumularea emoţiilor şi experienţelor, ci cuvântul chitta
înseamnă conştiinţa luată ca întreg, înăuntrul şi în afara corpului, cu şi fără
corp. Pe scurt, conştiinţa este ca un fir ce leagă multe vieţi şi încarnări. Prin
urmare, cuvântul nirodha nu înseamnă blocarea gândurilor, dorinţelor,
ambiţiilor, pasiunilor ş.a.m.d., ci înseamnă actul sau actele de blocare a
proceselor conştiinţei responsabile de ciclul reîncarnărilor.

Vritti Vritta înseamnă cer şi vritti înseamnă circular. Când aruncaţi o

piatră în apă, mişcările apei sunt circulare. Analog, conştiinţa îşi are formele ei
circulare; acestea nu sunt nici orizontale, nici perpendiculare, ci circulare,
mişcându-se circular. Prin urmare, atitudinile lui chitta, modurile minţii, sunt
numite chitta vritti.
 Nirodhah vine de la rădăcina rodha, care înseamnă un act de blocare.
Există multe cuvinte derivate de aici - rodha, avarodha, nirodha, virodha.
Avarodha este obstrucţie, nirodha este blocare, virodha este opoziţie. Deci,
ideea de blocare e clarificată. Reîntorcându-ne la punctul iniţial - ce este yoga?
Sutra spune că yoga este blocarea formelor care apar în toate dimensiunile
conştiinţei. Ea nu este numai retragerea din experienţa zilnică, ci este punerea
la o parte a viziunilor pe care le avem în meditaţie profundă sau în samadhi.
Când expresiile conştiinţei individuale, care apar în diferitele planuri, sunt
depăşite, atunci apare starea de yoga.

Cinci stări mentale şi Kundalini Yoga

Aceasta este ordinea sau secvenţa evoluţiei conştiinţei voastre. Voi

practicaţi acum yoga sau învăţaţi yoga, sau veţi preda yoga. Evoluţia
conştiinţei în om e clasificată în cinci stadii. Conştiinţa umană se va dezvolta
ajungând liberă de încătuşările lui prakriti (natura), sau a celor trei gunas
(însuşiri fundamentale), ceea ce va fi discutat pe larg în capitolul următor. În
discuţia despre cuvântul chitta-vritti, noi am menţionat cele cinci stadii ale
minţi. Comparând aceste stadii cu procesul de trezire al lui kundalini, se poate
spune că stadiul moodha aparţine lui muladhara chakra, unde conştiinţa
individuală e latentă sau adormită. În sanskrită se spune că kundalini e
adormită, puterea şarpelui doarme. După un anumit timp de practică, ea
devine efervescentă, stimulată sau agitată, încât ea urcă până la manipura
chakra. De la manipura, sau centrul buricului, există întotdeauna posibilitatea
pentru un aspirant spiritual să fie aruncat înapoi pe muladhara. Conştiinţa se
trezeşte, urcă pe swadhisthana, apoi pe manipura, dar revine înapoi pe
muladhara, deoarece asta e natura ei. Totuşi, atunci când conştiinţa a atins
manipura şi a stat acolo un timp, fiind apoi transmutată şi sublimată, atunci
conştiinţa devine pregătită, în sensul că vikshipta (stadiul al doilea) continuă
până la ajna chakra, şi de la ajna chakra în sus are loc starea de
concentrare. Sahasrara, cea mai înaltă chakra, este locul lui nirodha. Ea
este dincolo de cele trei gunas (însuşiri fundamentale).

Toate funcţiile corpului, minţii şi lumii sunt dependente de interacţiunea

celor trei gunas (însuşiri fundamentale). Multe s-au scris despre gunas, dar
nicăieri nu sunt mai bine explicate ca în filosofia Samkhya. Natura cosmică are
în natura sa un caracter întreit; în acest sens fiecare acţiune, gând sau
eveniment sunt create datorită interacţiunii celor trei gunas.

Mintea de asemenea este mult influenţată de interacţiunea lor. Când

predomină sattva guna, mintea rămâne liniştită, vrittis-urile (modificări
mentale) rămân concentrate şi nimic nu poate cauza tulburare. Când
predomină tamas, atunci nimic pe lume nu vă poate face să fiţi activ, spiritual
sau fericit; mintea va fi totdeauna greoaie, inertă şi tensionată. Acesta este
efectul lui tamas asupra conştiinţei.
 O singură guna nu influenţează personalitatea. Există totdeauna o
influenţă combinată a tuturor celor trei gunas. Când rajas predomină,
dominând asupra lui sattva şi tamas, mentalul este împrăştiat, disipat, rupt în
bucăţi, înclinat spre sinucidere, crimă, realizând o ruptură a personalităţii.
Aceasta este starea minţii numită kshipta.

Când tamas predomină, dominând celelalte două gunas, mintea intră

într-o stare de inactivitate. Rezultă o gândire greoaie; uneori aceasta încetează
să se mai manifeste. Când această stare se accentuează, non-activitatea
mentală devine acută, manifestându-se într-o stare de nevroză profundă.
Aceasta este starea minţii numită moodha.

Starea vikshipta este o stare oscilatorie a minţii. În această stare,

conştiinţa individuală oscilează între stabilitate şi distracţie. Aceasta este
condiţia obişnuită a tuturor aspiranţilor spirituali când se aşează să facă puja,
meditaţie, concentrare sau antar mauna (linişte lăuntrică). Aceasta este
starea minţii unui bun student care, cu toate că îşi dă silinţa, e supus la
instabilitate, datorită interacţiunii gunas-urilor. Când fluxul concentrării, născut
din sattva, e întrerupt de instabilitate născută din rajas, se spune că avem
starea conştiinţei numită vikshipta.

În această stare de conştiinţă apar viziuni şi percepţii subtile ale

misterioaselor energii interne. Aspirantul este foarte senzitiv şi uneori e supus
la capricii. Il veţi vedea meditând ore întregi şi apoi, deodată, lăsând totul baltă
pentru câteva zile. Acest stadiu este foarte important; aici începe yoga. Aici
cele trei gunas au libertate completă de exprimare individuală.

Când sattva se exprimă liber, apare unitatea gândirii. Când rajas

predomină, mintea este împrăştiată. Când tamas apare în joc dispare atât
unitatea gândirii cât şi împrăştierea; există numai estompare şi inactivitate.

Este foarte important pentru un aspirant spiritual să analizeze

predominanţa celor trei gunas (însuşiri fundamentale) şi să descopere care
guna domină la un moment dat. Sunt rare momentele când toate cele trei
gunas sunt în echilibru. Totdeauna o guna domină peste celelalte două şi
guvernează, chiar dacă celelalte gunas au şanse egale de manifestare. De
exemplu, când rajas e la putere există tot timpul o contra-balansare a
celorlalte gunas, rezultând o stare de concentrare alternată cu una de
împrăştiere. Prin urmare, fiinţa trebuie să realizeze care guna este la putere la
un moment dat şi ce contra-balansări au loc. Dacă există mai multă împrăştiere
şi mai puţină concentrare, atunci este rajas. Dacă există mai puţină
concentrare şi mai puţină împrăştiere dar mai multă somnolenţă, înseamnă că
predomină tamas. Dacă este mai multă concentrare şi mai puţină împrăştiere
şi somnolenţă, înseamnă că predomină sattva.

După ce am analizat influenţa gunas-urilor asupra conştiinţei, trebuie să

găsim modalităţi de eliminare a influenţelor negative şi de dezvoltare a
influenţelor pozitive. De exemplu, dacă după o observaţie atentă şi minuţioasă
aţi descoperit influenţa lui tamas în timpul meditaţiei, trebuie să găsiţi
mijloacele de a o reduce şi de a dezvolta predominanţa guna-ei opuse, printr-o
metodă corespunzătoare. Tehnica de a dezvolta influenţa pozitivă este mai
importantă decât încercarea de a suprima influenţa sau guna negativă. În
acest scop trebuie folosite asanas (poziţie, postură), pranayama (tehnica de
ritmare a suflului) şi anumite tehnici de Hatha Yoga. Nu are importanţă dacă
tendinţa tamas -ică este constituţională, mentală sau temporară - Hatha
Yoga va elimina presiunea tamas-ică în mare măsură. Lucrul fizic este o mare
putere pentru exterminarea chiar a existenţei tamas guna-ei, nu numai în
timpul meditaţiei, ci chiar în timpul întregii vieţi.

Dacă sunteţi conduşi de forţa rajas guna-ei în timpul meditaţiei sau în

viaţă în general, în aşa fel încât sunteţi incapabili să vă concentraţi asupra unui
subiect datorită tulburărilor mentale, samskaras (tendinţe mentale), dorinţe,
probleme de viaţă şi deprimări, trebuie să încetaţi să luptaţi cu voi înşivă şi să
folosiţi toate acele practici care reduc elementul rajas chiar din rădăcina vieţii.
Astfel de practici sunt, de exemplu, Bhakti şi Japa Yoga.

Karma Yoga trebuie practicată; de asemenea trebuie făcută şi munca

fizică. Aceasta nu pentru că aveţi nevoie de ea, ci pentru că este o necesitate a
vieţii voastre spirituale.

Să presupunem că aţi descoperit că rajas guna este foarte puternică în

timpul meditaţiei şi drept rezultat sunteţi incapabili să vă concentraţi mintea
asupra unui obiect, iar când vă duceţi la culcare mintea începe să o ia razna,
gândind la vrute şi nevrute; nu o puteţi controla. Ce trebuie să faceţi? Trebuie
să folosiţi tehnicile prin care se reduce rajas guna şi vă amintim că acestea
sunt Bhakti şi Japa Yoga.

Uneori vă daţi seama că sattva guna este puternică, cu toate că si

celelalte gunas operează de asemenea una după cealaltă. Desigur, sattva
guna nu trebuie eliminată. Ea trebuie întărită, deoarece sattva este
dezirabilă. Tamas guna este indezirabilă şi ea trebuie redusă. Rajas guna
este de asemenea indezirabilă şi trebuie de asemenea redusă. Predominanţa
tamas şi rajas gunas trebuie redusă, dar sattva guna trebuie întărită prin
diferite metode, enunţate în textele yoghine. Trebuie să vă gândiţi bine care din
tehnici vi se potriveşte pentru a vă întări sattva guna - poate dharana
(concentrare), poate satsang-ul (frecventarea înţelepţilor), poate studierea
cărţilor, poate dieta corespunzătoare.

Fiecare aspirant spiritual trebuie să analizeze, nu 24 de ore, ci măcar un

timp suficient, influenţa celor trei gunas. Deci, dacă vă daţi seama că timp de
o lună întreagă mintea a fost concentrată şi numai uneori au existat stări de
zăpăceală, aceasta este starea oscilatorie a minţii sau vikshipta. Să zicem
acum că, de exemplu, starea voastră e nestabilă. Nu vă daţi seama exact cum,
dar o simţiţi. Care guna este mai puternică? Dacă tamas guna este mai
puternică, veţi avea tendinţa să regresaţi; sadhana (practica spirituală)
voastră se va reduce. Dacă predomină sattva, concentrarea va fi uşoară şi veţi
putea să intraţi cu uşurinţă în meditaţie. Astfel, în general, nu aveţi decât să vă
urmăriţi starea din meditaţie şi conform acesteia să luaţi măsurile care se
impun.
 Se spune că yoga începe atunci când s-a ajuns la starea minţii numită
vikshipta. Cele două stări anterioare, kshipta (starea minţii în care
predomină rajas guna) şi moodha (starea minţii în care predomină tamas
guna), sunt neyoghine. Ele constituie ceea ce numim stările lumeşti (obişnuite)
ale minţii. Starea moodha e departe de orice concept yoghin.

Acum am ajuns la ekagrata. Ekagrata înseamnă focalizare, şi în această

focalizare rajas guna şi tamas guna sunt absente; Numai sattva guna
există. Când mintea atinge starea de focalizare, atunci rajas şi tamas sunt
ambele absente; numai sattva predomină. Următoarea stare spre care se
tinde după atingerea acesteia este nirodha, încetarea completă a activităţii
mentale. În această din urmă stare nu funcţionează nici sattva, nici rajas, nici
tamas. Aceasta este o stare a minţii numită trigunatita, cea de dincolo de
cele trei gunas, când conştiinţa e complet eliberată de limitările celor trei
gunas. Când conştiinţa voastră individuală e eliberată de limitările celor trei
gunas şi când ea stă singură, fără sentimente de prietenie sau alianţă faţă de
aceste trei gunas, ea a atins starea numită nirodha.

Aceasta este comparaţia dintre trezirea lui kundalini şi terminologia

yoghină asa cum s-a detaliat aici.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 3

Tada drastuh swarupeavasthanam

Tada = atunci; drastuh = văzător; swarupe = natura proprie esenţială;

avasthanam = stabilire.

În starea de YOGA, sau cu alte cuvinte atunci când VRITTIS-

urile sunt blocate, văzătorul (DRASHTA, SAU PURUSHA) e stabilit
(locuieşte sau se odihneşte în el însuşi sau în propria sa natură
esenţială (SVARUPA).

Realizarea de sine poate avea loc numai când chitta-vrittis (modificările

minţii) îşi încetează complet activitatea, când mintea, sau chitta, nu mai e
afectată de jocul celor trei gunas (însuşiri fundamentale) şi de sentimentele
nestatornice, şi când nu mai există sentimentul de identificare cu lumea
obiectivă. Noi nu suntem capabili să cunoaştem sau să înţelegem starea
kaivalya (realizarea de sine), sau să înţelegem stările elevate de conştiinţă
care apar în samadhi, cu înţelegerea noastră foarte limitată. Realizarea vine
dinăuntrul nostru şi nu poate fi înţeleasă de nivelul actual de conştiinţă,
îmbibat cum este de plăceri şi neplăceri, false crezuri, concepţii eronate, falsă
gândire şi aşa mai departe, care constituie schema noastră de gândire şi care
este legată de asmita, principiul eu-lui.

Puritatea minţii, completul control al simţurilor, lipsa de dorinţe şi aşa mai

departe, sunt toate necesare înainte ca omul să atingă scopul sistemului yoga,
care este kaivalya - realizarea de sine. Cuvântul avasthanam indică
reîntoarcerea la stadiul originar, şi acest lucru va fi discutat în capitolul al
patrulea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 4

Vritti sarupyamitaratra

Vritti = modificare, şablon; sarupyam = identificare; itaratra = în afara

acestei stări.

În afara stării de YOGA are loc identificarea lui PURUSHA sau

DRASHTA cu modificările (VRITTIS) lui CHITTA.

Ce se întâmplă cu purusha, Sinele Suprem, când nu e stabilit în natura sa

esenţială se spune aici. Când chitta vrittis (modificările minţii) nu sunt în
starea de nirodha (blocare) atunci şabloanele sau modificările lui chitta
(mintea, conştiinţa individuală) sunt suprapuse peste purusha (Sinele
Suprem).

Suntem toţi obişnuiţi cu acest fel de identificare greşită. Când urmărim un

film sau o piesă de teatru, avem tendinţa să ne identificăm cu ceea ce se vede
şi trăim intens experienţele vizionate, participând emoţional la ele. Cu toate că
actorii interpretează numai un rol, noi tindem să ne identificăm cu ei, uitând că
suntem numai spectatori la ceea ce se întâmplă În acelaşi fel, purusha este
numai o conştiinţă martor, dar ea şi-a "uitat" natura sa veritabilă, identificându-
se cu chitta (mintea, conştiinţa individuală) şi cu transformările ei în aşa
măsură încât îi este foarte greu să se elibereze de această eroare.

Ştiinţa YOGA, aşa cum este prezentată de Patanjali, recomandă diferite

tehnici aplicabile diferitelor caractere individuale, care au drept scop de a
aduce mintea (sau chitta) într-o stare de nirodha (blocare). În această stare
purusha (Sinele Suprem) devine conştient de natura sa veritabilă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 5

Vrittayah panchatayyah klistaklistah

Vrittayah = modificări ale minţii; panchatayyah = de cinci feluri; klishta =

dureros, lit. greu, dificil; aklishtah = nedureros.

Modificările fundamentale ale minţii (VRITTIS) sunt de cinci

feluri; ele pot fi dureroase, neplăcute sau impure (KLISHTA), sau
nedureroase, plăcute sau pure (AKLISHTA).

Această sutra este o combinaţie de patru cuvinte. Cuvântul vritti v-a

devenit cunoscut, dar cu toate acestea el mai necesită o explicaţie amănunţită
şi de la această sutra începe explicaţia detaliată a lui vritti. Sutra spune că
vrittis-urile minţii sunt de cinci feluri, sau de cinci tipuri. Modificările sunt de
cinci tipuri şi aceste cinci tipuri de modificări sunt ori dureroase ori
nedureroase. Aceasta înseamnă că modificările minţii sunt zece toate; cinci din
acestea sunt dureroase şi cinci sunt nedureroase. Acest lucru necesită o
lămurire. Mintea vede o floare; cu ajutorul ochilor ea sesizează forma florii, şi-i
place floarea. Aceasta este numită aklishta, plăcut. Apoi mintea vede un corp
în descompunere al unui câine mort peste care a trecut un autovehicul. Mintea
priveşte prin intermediul ochilor şi asimilează percepţia, dar nu o agreează.
Aceasta este numită klishta, sau dureroasă. Deci, modificările particulare ale
minţii în cazul florii au fost nedureroase sau plăcute. În cazul câinelui mort, au
fost dureroase sau klishta. Modificarea este la fel: percepţia se face prin ochi,
dar vederea este de două feluri - klishta (dureroase) şi aklishta
(nedureroase).
 În acelaşi fel, mintea are, sau suferă, în general, modificări de cinci feluri.
Ce sunt aceste cinci vrittis? Le vom discuta în următoarele sutras, dar înainte
de a face aceasta trebuie să înţelegem bine ce a vrut să spună Patanjali. Este
vorba de manifestarea minţii în diferite planuri sau sfere de viaţă, cum ar fi:
priviţi un copac, un om sau un peisaj. O faceţi prin intermediul ochilor, dar ea
este în realitate una din manifestările minţii voastre. Ascultaţi o melodie sau o
povestire. Aceasta este de asemenea una din modificările minţii. Inchideţi ochii
şi vă gândiţi la trecut, la prezent sau la viitor, la relaţiile voastre, la prieteni sau
duşmani. Aceasta este una din modificările minţii, una din formaţiile minţii,
unul din şabloanele minţii. Când sunteţi îngrijorat, anxios sau plin de mânie,
invidie, gelozie, compasiune, iubire pentru oameni, iubire pentru Dumnezeu,
acestea sunt de asemeni şabloane ale minţii, şi aceste modificări particulare
sunt numite vritti.

Conform sistemului yoga, fiecare dimensiune paralelă a cunoaşterii,

fiecare fel de gând şi fiecare plan de conştiinţă este un vritti al minţii. În yoga,
chiar şi somnul este considerat a fi una din condiţiile minţii. Acesta este o stare
mentală, o condiţie mentală. Visul este de asemenea o condiţie mentală. În
mod asemănător, îndoiala, iluzia, greşelile de gândire - cum ar fi confundarea
unei rădăcini cu un şarpe - toate acestea sunt de asemenea stări ale lui chitta
(minte), sau vrittis (modificări mentale).

În sanskrită şi mai ales în textele yoghine şi în textele filosofiei Vedanta

cuvântul vritti apare iar şi iar. Este un termen atât de ambiguu încât uneori
filosofii şi gânditorii n-au fost în stare să-l explice în mod adecvat. În secolul
XVII a trăit un mare cărturar al cărui nume era Goudapadacharya. El a scris un
comentariu detaliat la o mică Upanishada, şi anume Mandukya Upanishad.
În comentariul său, marele cărturar scrie: "Cuvântul (VRITTI) se pare că nu
înseamnă altceva decât una din formele modificărilor mentale pe care le suferă
conştiinţa supremă".

Intreg cosmosul, nu numai Pământul, poate fi dintr-un anumit punct de

vedere ireal; el poate că este numai o expresie a gândirii mentale, a gândirii
Fiinţei Supreme, o forţă cosmică gânditoare. Deci când folosim termenul
modificare mentală înţelegem diferitele şabloane sau personalităţi ale minţii,
diferitele stadii, sfere sau dimensiuni paralele ale personalităţii.

Intr-o piesă de teatru, acelaşi om poate apărea pe scenă ca cerşetor, ca

rege, ca tâlhar, ca sannyasin ((în India) fiinţă umană care renunţă total la
lume pentru a trăi în totală detaşare şi care se consacră realizării eliberării
spirituale), ca bărbat sau femeie, şi aşa mai departe. În acelaşi fel, există o
singură conştiinţă care se manifestă în om sub forma stării de veghe, a visului,
a somnului, a gândirii, a plăcerii sau neplăcerii. Este o conştiinţă unică, care se
pare că joacă diferite roluri, acestea fiind diferitele vrittis-uri (modificări
mentale).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP I SUTRA 6

Pramana viparyaya vikalpa nidra smritayah

Pramana = cunoaştere corectă; viparyaya = cunoaştere incorectă; vikalpa

= fantezie, imaginaţie; nidra = somn; smritayah = memorie.

Cele cinci modificări fundamentale (VRITTIS) ale minţii sunt:

cunoaşterea corectă (PRAMANA), cunoaşterea non-discriminativă
incorectă sau falsă (VIPARYAYA sau AVIDYA), imaginaţia sau fantezia
(VIKALPA), somnul (NIDRA) şi memoria (SMRITI).

În ultimele trei sutras am vorbit despre cuvântul vritti. Pentru un

aspirant yoga este important să înţeleagă corect acest cuvânt. După mult timp
de gândire veţi realiza că scopul final în yoga nu este altul decât distrugerea
totală a şabloanelor manifestării conştiinţei. Se poate lua exemplul următor:
diferiţi idoli (sau şabloane ale formei) pot fi făcuţi din lut, dar când sunt distruşi
ei devin din nou lut. În mod asemănător, fierarul face diferite ornamente din
fier care sunt cunoscute prin diferite nume şi forme, dar atunci când sunt
distruse, amestecate, ele devin din nou fier. La fel, diferite lucruri şi structuri
iau naştere din minte fiind numite în mod diferit în decursul proceselor cosmice
ale naturii. Mintea sau conştiinţa trebuie dezgolită de toate formele ei astfel
încât conştiinţa să rămână fără nume şi fără formă, ceea ce constituie scopul
ultim în yoga.

Yoga nu se ocupă numai cu stingerea lumii, şi acest lucru e greşit înţeles

de mulţi aspiranţi. Ei îşi închid ochii şi urechile, uită de toate peisajele şi
sunetele, văzând minunate privelişti înăuntru. Ei cred atunci că au ajuns la
stadiul final în yoga, dar chiar şi acest lucru trebuie distrus. Orice - care are
natura minţii, trebuie eliminat. Prin urmare, înainte de a vă apuca să faceţi
yoga, trebuie să înţelegeţi semnificaţia a ceea ce veţi face, iar Patanjali vă
ajută în acest sens.

Uneori ni se spune să ne retragem conştiinţa, dar ce este oare conştiinţa?

Vă retrageţi conştiinţa de la sunetele exterioare, dar v-o puteţi retrage de la
somn? Nu, pentru că nici măcar nu credeţi că somnul este o stare mentală;
credeţi că somnul nu este o stare mentală. Yoga spune că somnul e de
asemenea o stare mentală şi în sutras-urile următoare, Patanjali spune că
chiar şi samadhi este o stare mentală care trebuie eliminată. Savikalpa
samadhi este de asemenea o modificare a minţii, trebuind prin urmare să fie
depăşită.

Scopul ultim în yoga este un proces de rafinare extremă şi în acest scop

Patanjali ne dă o mână de ajutor. Cele cinci vrittis (modificări mentale) sunt
clasificate cu grijă. Tot ceea ce vedeţi, auziţi trăiţi, tot ceea ce vrittis-urile
voastre fac prin intermediul minţii, al simţurilor, e clasificat în cinci grupe, şi
anume, cunoaştere corectă, cunoaştere incorectă, imaginaţie, somn şi
memorie.

Aceste cinci modificări constituie conştiinţa minţii. Ele formează cele trei
dimensiuni ale conştiinţei individuale. Acestea constituie factorul mental al
omului. Fiecare stare mentală e inclusă în aceste cinci modificări, cum ar fi
visul, starea de veghe, privitul, vorbitul, atingerea, bătaia, ţipatul,
sentimentele, emoţiile, acţiunea; de fapt, totul este inclus în acestea cinci.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 7

Pratyakshanumanagamah pramanani

Pratyaksha = cunoaştere directă izvorâtă din experienţa practică,

evidenţa simţurilor; anumana = inferenţă; agama = mărturie, revelaţie;
pramanani = surse ale cunoaşterii corecte.

Cunoaşterea prin experienţă directă (PRATYAKSHA), inferenţa

(ANUMANA) şi mărturia sau revelaţia celor care au perceput direct
Adevărul (AGAMA) sunt sursele cunoaşterii corecte (PRAMANA).

În această sutra, rishi (cei care au experimentat în mod direct aproape

toate subiectele discutate în Agamas) încearcă să explice cunoaşterea
corectă, pramana. Ea a fost deja menţionată în sutra precedentă ca fiind o
manifestare a minţii. Mintea nu ia totdeauna forma numai a cunoaşterii
corecte; ea poate manifesta de asemenea cunoaştere incorectă. Această sutra
explică ce se înţelege prin cunoaştere corectă. Cunoaşterea corectă poate fi
obţinută prin intermediul a trei surse, şi anume evidenţa simţurilor, inferenţa şi
mărturia. Evidenţa simţurilor este cunoşterea produsă de contactul unuia sau a
mai multor simţuri cu obiectul cunoaşterii; de exemplu, vedem o floare, o
mirosim, auzim pe cineva ţipând, simţim ceva ca fiind fierbinte sau rece, etc.

Dacă simţurile sunt intacte, dacă nici unul din ele nu e bolnav, atunci
evidenţa simţurilor este una din sursele cunoaşterii corecte. Trebuie să nu
uităm totuşi că aceasta nu este singura sursă de cunoaştere corectă deoarece
uneori simţurile ne dezamăgesc; de exemplu, mirajul produs într-un deşert
datorită curenţilor calzi de aer. În acest caz, în realitate nu există apă dar ochii
noştri ne fac să credem că existenţa apei este o realitate. În acest caz evidenţa
simţurilor nu constituie cunoaştere corectă, deoarece ne putem da seama de
iluzie atunci când încercăm să ne ducem în acel loc şi să aducem apă.

Anumana, inferenţa, devine o sursă de cunoaştere corectă atunci când se

bazează pe judecată înţeleaptă. Vedem fum şi imediat tragem concluzia că
trebuie să existe foc. Această inferenţă se bazează pe experienţa care nu ne-a
înşelat niciodată şi anume aceea că ori de câte ori sesizăm prezenţa fumului
găsim de asemenea şi prezenţa focului. Acest lucru se numeşte concomitenţă
invariabilă (samanyato sristam). Când două lucruri sau fenomene sunt
legate între ele invariabil, putem deduce prezenţa unuia dintre ele atunci când
îl vedem pe celălalt.

Agama înseamnă mărturie. Ea este folositoare în anumite circumstanţe

când nu e posibilă evidenţa simţurilor şi când nu există suficiente date pentru
deducţie. Aici depindem numai de ceea ce spun alţii, cu o condiţie importantă
însă. Persoana a cărei autoritate poate fi considerată ca o sursă suficientă de
cunoaştere corectă, şi care este numită apta, trebuie să îndeplinească două
condiţii. În primul rând, ea trebuie să posede cunoaştere corectă şi în al doilea
rând, ea trebuie să dea acea cunoaştere fără nici o greşeală. Când aceste două
condiţii sunt îndeplinite, putem lua agama (mărturie) drept adevărată
cunoaştere. În yoga autoritatea aceasta este numită guru (învăţător spiritual)
şi ceea ce-i spune el discipolului este luat de către acesta ca atare, dar, totuşi,
constituie cunoaştere corectă, deoarece un guru (învăţător spiritual) este o
persoană care cunoaşte corect. Scripturile mai sunt numite AGAMAS deoarece
ele sunt revelaţii ale rishis-lor care au experimentat prima oară subiectele
discutate acolo. Mai mult, afirmaţiile scripturilor nu sunt demonstrabile nici prin
evidenţa simţurilor şi nici prin inferenţă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 8

Viparyayo mithyajnanamatadrupaprathistham
 Viparyayah = cunoaştere greşită; mithya = fals, iluzoriu; jnanam =
cunoaştere; atat = neadecvat, impropriu; rupa = formă; prathistham = bazat.

Cunoaşterea non-discriminativă, incorectă sau falsă

(VIPARYAYA sau AVIDYA) este cunoaşterea care nu este bazată pe o
formă adecvată (cunoaşterea în care unui obiect i se atribuie în mod
fals proprietăţile altui obiect).

Patanjali se ocupă aici cu al doilea tip de chitta vritti (modificările

minţii) pe care trebuie să-l blocăm. El defineşte viparyaya ca fiind falsa
cunoaştere care nu se bazează pe, sau nu corespunde unui obiect real. Aceasta
e opusă cunoaşterii corecte. Cunoaşterea corectă se bazează pe
corespondenţa dintre obiectul real şi cunoaşterea noastră despre el. De
exemplu, vedem culoarea unei flori, o mirosim, simţim catifelarea petalelor şi
cunoaşterea că aceasta este o floare se naşte în mintea noastră. Aceasta este
cunoaştere corectă deoarece este tadrupaprathistha, adică, există un obiect
real pe care se bazează cunoaşterea noastră. În cazul lui viparyaya nu este
nici un obiect existent pe care cunoaşterea să poată fi bazată, fiind prin urmare
numită atadrupaprathistham. De exemplu, când confundăm o rădăcină cu
un şarpe, cunoaşterea noastră e incorectă deoarece lucrul care există în
realitate în faţa noastră este o rădăcină, în timp ce noi credem că e un şarpe.
Această falsă cunoaştere poate fi corectată prin crearea condiţiilor necesare
unei corecte cunoaşteri (ca, de exemplu, lumină suficientă).

Viparyaya (falsa cunoaştere) mai este numită şi avidya, deoarece toate

cunoaşterle noastre sunt bazate pe o înţelegere greşită a naturii reale a lui
purusha (Sinele Suprem) şi prakriti (natura, fiinţa manifestată). Această
cunoaştere greşită e în cele din urmă înlocuită de viveka (discriminare), care
implică înţelegerea corectă a naturii adevărate a lui purusha şi prakriti.

CAP I SUTRA 9

Shabda jnanupati vastu shunyo vikalpah

Shabda = cuvânt, sunet; jnana = cunoaştere; anupati = a decurge; vastu

= obiect; shunyah = gol; vikalpa = fantezie, imaginaţie.
 Cunoaşterea care decurge numai din cuvinte sau alţi factori
dar care n-are un obiect real corespunzător, adică obiectul ei nu există
în afara minţii, este fantezie (VIKALPA).

Vikalpa este imaginaţia fără baza unui obiect real. Asta nu înseamnă că
ea n-are obiect, ci că obiectul menţionat este inexistent în planul fizic obiectiv.
De exemplu, când citim poveşti minunate despre zâne, sau "Călătoriile lui
Guliver", găsim lucruri şi cuvinte care au un sens când stau într-o frază, dar de
fapt nu există nici un obiect real cărora ele să le corespundă. Acestea sunt
exemple de vikalpa, imaginaţii sau fantezii. Vikalpa este numai o creaţie a
minţii noastre. Ea nu este totuşi complet lipsită de substanţă. Noi ne luăm
ideile din experienţe şi le combinăm, pentru a forma idei noi despre lucruri care
de fapt nu există.

Necazul pentru majoritatea dintre noi, chiar şi în cazul aspiranţilor

spirituali, este că uneori mintea devine plină de fantezii şi gărgăuni. Există
mulţi aspiranţi spirituali în această lume care caută să atingă un ţel imaginar. Ei
trăiesc într-o lume de idei, creată de propria lor imaginaţie, care nu este altceva
decât vikalpa.

Uneori în meditaţie are loc o fugă a imaginaţiei în dhyana (meditaţie).

Acest lucru este foarte plăcut şi interesant conferind plăcere şi satisfacţie minţii
care meditează, dar, conform cu Patanjali, această formă de vikalpa trebuie
de asemenea îndepărtată. La fel, în India există o ramură de meditaţie
fantezistă care se numeşte chiar reverie. Ea constituie o sadhana (practică
spirituală) aparte prin ea însăşi, dar conform lui Patanjali aceasta este o stare
mentală greoaie şi trebuie depăşită prin cunoaştere adecvată. Această
sadhana (practică spirituală) este foarte folositoare unui începător în măsura
în care îl poate transforma într-un aspirant capabil să intre din ce în ce mai
adânc în starea de concentrare. Totuşi, nu trebuie uitat că acest fel de
sadhana (practică spirituală), cu toate că folositoare unui începător, trebuie
evitată ulterior. În stările de dharana (concentrare), antar mauna (linişte
lăuntrică), dhyana (meditaţie), aspirantul îşi imaginează anumite obiecte şi
calităţi. Acestea pot fi considerate, în ultimă analiză, drept ireale şi fanteziste,
dar ele sunt foarte folositoare la început şi începătorul în yoga trebuie să se
ajute de ele până ce va fi capabil să intre în stările mai profunde. Mulţi mari
gânditori au spus că până la starea de nirvikalpa samadhi diferitele
experienţe prin care trece un aspirant nu sunt decât planuri ale conştiinţei sale
mentale.

Cunoaşterea corectă (pramana), cunoaşterea incorectă (viparyaya) şi

imaginaţia (vikalpa) sunt de asemenea procese ale conştiinţei, dar ele se
deosebesc în aceea că cunoaşterea corectă (pramana) are un obiect real,
cunoaşterea incorectă (viparyaya sau avidya) are un obiect fals, în timp ce
imaginaţia sau vikalpa nu are nici un obiect real. Această diferenţă trebuie
bine înţeleasă.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP I SUTRA 10

Abhava pratyayalambana vrittirnidra

Abhava = absenţă; pratyaya = conţinut al minţii; alambana = suport;

vritti = modificare; nidra = somn.

Somnul (NIDRA) este acel vritti care are drept suport

absenţa activităţii mentale (PRATYAYA).

Aceasta este o sutra foarte importantă. În comparaţie cu ultimele trei

vrittis (modificări mentale) menţionate anterior, acest vritti e caracterizat
prin lipsa conştiinţei, a atenţiei sau a inconştienţei. Somnul e de asemeni o
stare a minţii. Este foarte important să înţelegem acest lucru, deoarece dacă
suntem capabili să analizăm starea de somn a minţii, putem să înţelegem cu
uşurinţă starea de samadhi. Somnul este o stare a minţii care ascunde sau
tăinuieşte cunoaşterea lumii externe. În Mandukya Upanishad se spune că în
somn omul nu doreşte nimic, nici nu există vis sau orice altă percepţie. Toate
vrittis-urile (modificările) minţii se concentrează la un loc şi energia acestui
proces le fuzionează. Capacitatea facultăţii de percepţie este introvertită;
obiectele exterioare nu mai sunt auzite sau văzute, nu mai există nici un simţ.
Este o stare inconştientă a minţii.

Aceasta este exact ideea pe care Patanjali încearcă s-o expună în

această sutra. El spune că în somn nu există nici un obiect în faţa minţii - ea
nu vede, nu aude, nu simte nimic. Toate formele de cunoaştere au amuţit.

Atunci când avem experienţa mentală a unui obiect, acea experienţă e

numită pratyaya, conţinut al minţii. Putem avea o pratyaya cu sau fără
ajutorul simţurilor. Putem, de exemplu, să vedem un trandafir în mintea noastră
or sub forma unei viziuni, ori sub forma unui vis, sau a unei idei. Conţinutul
minţii în toate aceste stări e numit pratyaya.

Când chiar şi ideea acelui obiect, adică însăşi conţinutul minţii e

îndepărtat printr-un procedeu oarecare, mintea rămâne fără suport. Somnul
este un vritti în care conţinutul minţii este absent. În această stare, gândurile
există dar nu sunt prezente în faţa minţii, astfel încât mintea nu vede, nu simte,
nu aude şi nu are nici o experienţă mentală sau prin intermediul simţurilor. Din
punct de vedere psihologic, în această stare creierul şi mintea sunt
deconectate şi gândurile sunt suprimate temporar. În mod similar în dhyana
(meditaţie) devenim uneori inconştienţi atunci când activitatea minţii se
opreşte.

Starea de somn e comparabilă cu starea de samadhi în ceea ce priveşte

faptul că în ambele se constată absenţa conştiinţei lumii exterioare. Singura
diferenţă dintre somn şi samadhi este că în ultima persistă noţiunea eu-lui
într-o anumită măsură, în timp ce în somn nu există această noţiune. În starea
de samadhi conştiinţa existenţei separate şi a calităţilor, cum ar fi faptul că un
individ este hindus, că are un nume şi o formă, încetează complet, rămânând
totuşi un anumit fel de conştiinţă. Aceasta însă este lipsită de orice
particularităţi care aparţin lumii exterioare. Conştiinţa pe care o avem în stare
de veghe e exact ca aceea din starea de samadhi, dar diferenţa constă în
faptul că în samadhi obiectele sunt absente, dar conştiinţa (lor) e prezentă.
Aici au apărut multe concepţii greşite, multe false înţelegeri şi multe
interpretări greşite. Se presupune că samadhi este o stare de totală
inconştienţă, în timp ce ea este exact contrariul, anume o stare de
superconştiinţă hiperlucidă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 11

Anubhutavisayasampramosah smritih

Anubhuta = înregistrat; visayah = obiecte ale percepţiei simţurilor;

asampramosah = a nu lăsa să dispară; smritih = memorie.

Memoria (SMRITI) este cunoaşterea trecută, care a fost

înregistrată prin procesul de a nu lăsa să dispară sau să scape din
minte obiectele înregistrate anterior. Aceste obiecte sunt readuse în
minte prin intermediul SAMSKARAS-urilor.

Memoria este al cincilea vritti al minţii. Ea este de două feluri: memoria

conştientă şi memoria subconştientă. Memoria conştientă implică amintirea
lucrurilor deja trăite, rechemarea experienţelor trecutului. Memoria
subconştientă este visul. În acest caz fiinţa nu-şi aminteşte conştient ci
inconştent. Această memorie este de asemenea de două feluri: una este
imaginară, cealaltă este reală. În vis omul are uneori experienţe fantastice care
nu sunt nicidecum relevante pentru viaţa reală. Visătorul se poate vedea pe
sine însuşi tăiat în bucăţi de roţile unui tren, sau se poate vedea pe sine
murind. Acest lucru e o fantezie a minţii şi prin urmare e numit memorie
subconştientă imaginară, dar totuşi trebuie să ne reamintim că fiecare vis are o
bază şi că nu există vise fără bază. În cazul memoriei subconştiente reale, fiinţa
îşi aminteşte în vis ceva care s-a întâmplat într-adevăr în trecut, fără
distorsiunea faptelor. Această memorie care scoate la iveală înregistrările
preconştientului şi le desfăşoară în plan conştient, este una din facultăţile
conştiinţei noastre. Este una din modificările conştiinţei, fiind prin urmare
clasată drept vritti (modificare a minţii).

Obiectele experienţei sunt de cinci feluri, acelea care pot fi percepute prin
intermediul ochilor, urechilor, pielii, limbii sau nasului. Când cunoaştem aceste
obiecte, mintea noastră vine în contact cu ele prin intermediul indryas-urilor
(organele de simţ). Când, după un timp, avem un contact similar, memoria
experienţei trecute se deşteaptă, dacă nu i s-a permis să dispară din minte.
Dacă experienţa dispare din minte, atunci memoria ne lasă. Astfel, Patanjali a
folosit cuvântul asampramosha pentru a sublinia faptul de a nu lăsa
experienţa să dispară din minte. Inţelesul cuvântului este următorul: a=nu;
sam=complet; pra=înalt sau mare; mosha=a elibera, a scăpa. Astfel, literal,
cuvântul înseamnă a nu lăsa să scape.

Putem rezuma cele cinci vrittis (modificări mentale) menţionate de

Patanjali în modul următor: primul vritti se ocupă de cunoaşterea corectă; al
doilea de cunoaşterea incorectă; al treilea de cunoaşterea imaginară; al
patrulea de nici o cunoaştere sau cunoaştere vidă şi, în sfârşit al cincilea, de
cunoaşterea trecută. Aceasta acoperă întregul câmp al conştiinţei noastre.
Când a definit YOGA, Patanjali a spus că esenţa sistemului YOGA constă în
stoparea sau blocarea tuturor vrittis -urilor (modificărilor mentale). El descrie
tehnicile care trebuiesc folosite în acest scop în sutra următoare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 12

Abhyasavairagyabhyam tannirodhah
 Abhyasa = practică repetată; vairagyabhyam = prin vairagya; tat =
acesta; nirodhah = stopare, blocare.

Stoparea (NIRODHA) acestor cinci VRITTIS se face prin

practică repetată (ABHYASA) şi VAIRAGYA (detaşare).

În această sutra, Patanjali descrie două metode de a opri fluxul chitta

vrittis (modificările minţii). Aceste două metode sunt abhyasa şi vairagya
(detaşare). Abhyasa înseamnă practică repetată şi persistentă. Vairagya este
o stare mentală de non-ataşament, sau detaşare, care reprezintă eliberarea de
raga (atracţie) şi dwesha (repulsie). Când mintea devine eliberată de acestea
două, starea ei în acel moment e numită vairagya. În India, vairagya
desemnează un ordin tradiţional de sannyas. Patanjali a descris raga
(atracţie) şi dwesha (repulsie) în capitolul următor. Raga (atracţie) este, am
putea spune, atitudinea de a simpatiza şi de a se simţi irezistibil atras de un
obiect oarecare. Pe de altă parte, dwesha (repulsie) este o atitudine a minţii
care implică nesimpatia sau repulsia necontrolată pentru un obiect. Eliberarea
de aceste două atitudini e numită vairagya.

Intâlnim mulţi aspiranţi spirituali care încearcă să se concentreze fără să

practice în prealabil abhyasa (practică repetată) şi vairagya (detaşare), fără
să stăpânească mai întâi raga (atracţie) şi dwesha (repulsie). Nu are rost să
impunem linişte minţii fără să îndepărtăm în prealabil factorii care produc
tulburare, şi anume raga (atracţie) şi dwesha (repulsie), care conferă
instabilitate minţii. Patanjali spune deci, pe drept cuvânt, că abhyasa
(practica repetată) şi vairagya (detaşare) sunt mijloacele prin care fiinţa
trebuie să se stăpânească, după acestea meditaţia urmând cu uşurinţă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 13

Tatra stitou yatnobhyasah

Tatra = acolo, din cele două; sthitou = fiind fixat, stabilit; yatnah = efort;
abhyasah = practică.
 Din cele două (menţionate în sutra anterioară) ABHYASA
înseamnă stabilitatea efortului de a estompa VRITTIS-urile.

Patanjali explică în această sutra înţelesul lui abhyasa. Cuvântul tatra

înseamnă de fapt "acolo", dar cu referire la contextul sutrei, cuvântul tatra
înseamnă "din cele două". Abhyasa înseamnă a fi fixat perfect în efortul
spiritual (sadhana). Aici efortul implică practica lui chitta vritti nirodhah. El
poate include meditaţie, sau Karma Yoga, sau Bhakti Yoga, sau introspecţie
sau alte practici. Trebuie amintit că practicarea a ceva numai pe o perioadă
anume de timp nu este abhyasa. Abhyasa înseamnă practică continuă; ea nu
poate fi abandonată. Ea devine o parte din personalitatea voastră, o parte din
natura voastră individuală. Pentru a sublinia acest aspect, rishi (cel care
experimentat în mod direct subiectele discutate în Agamas) a folosit cuvântul
sthitou, care înseamnă a fi ferm fixat sau ferm stabilit.

Cuvântul următor - yatna, efort - indică orice efort consacrat, fie Kriya
Yoga, fie Hatha Yoga sau meditaţie. Există un punct important în ceea ce
priveşte abhyasa (practica spirituală repetată) şi care trebuie bine înţeles.
Atunci când abhyasa (practica repetată) devine ceva natural, ferm,
înrădăcinat şi complet, ea duce la samadhi. Deci, fiecare aspirant spiritual
trebuie să acorde cea mai mare atenţie practicii regulate şi continue care,
atunci când devine perfectă, duce la completa blocare a vrittis-urilor
(modificările mentale).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 14

Sa tu dirghakala nairantaryasatkarasevito dridhabhumih

Sah = aceasta (abhyasa); tu = dar; dirgha = lung; kala = timp;

nairantarya = fără întrerupere; satkara = adoraţie; asevitah = practicat; dridha
= ferm; bhumih = întemeiat.

Ea devine ferm întemeiată fiind continuată fără întrerupere o

lungă perioadă de timp, cu adoraţie şi aspiraţie infinită către ţelul
suprem, cosmic, al fiinţei umane.
 Sunt trei condiţii pentru practica plină de succes a lui abhyasa (practica
repetată): 1. Ea trebuie practicată cu o încredere deplină; 2. trebuie să fie
neîntreruptă şi, 3. trebuie să dureze un anumit timp. Când aceste trei condiţii
sunt îndeplinite, abhyasa (practica spirituală repetată) devine ferm întemeiată
şi parte din natura fiinţei. Se observă adesea că mulţi aspiranţi sunt foarte
entuziaşti la început, dar credinţa lor diminuează pe măsură ce trece timpul.
Acest lucru nu trebuie să se întâmple cu un student yoghin care vrea să atingă
ţelul în viaţa aceasta. Un aspirant spiritual trebuie să-şi continue sadhana
(practica spirituală) până ce obţine ceva foarte concret şi substanţial de pe
urma ei, dar din păcate, foarte puţini aspiranţi pot face asta.

Cuvântul nairantarya este foarte important. El înseamnă practică

neîntreruptă. Antar înseamnă diferenţă; nairantarya înseamnă absenţa
acestei diferenţe. Inseamnă deci continuitate. Acest lucru este foarte important
deoarece dacă practica e întreruptă din când în când, studentul nu poate
profita pe deplin de pe urma ei. Aceasta înseamnă maturitate spirituală.
Aspirantul trebuie să fi atins maturitatea spirituală înainte de a începe să
practice, şi practica trebuie continuată mult timp. Uneori se observă o
concepţie greşită la unii, conform căreia sarcina evoluţiei spirituale poate fi
îndeplinită numai în câteva luni, dar acest lucru este fals. Ea poate necesita
multe naşteri până la realizare. Aspirantul nu trebuie să fie nerăbdător; nu
trebuie să existe grabă sau pripeală. Literatura yoghină veche e plină de
povestiri în care se spune că unui individ îi poate lua multe naşteri atingerea
celui mai înalt ţel yoghin. Nu durata timpului e însă importantă, ci faptul că
practica trebuie continuată fără nici un fel de întrerupere până ce ţelul este
atins, indiferent cât timp ia acest lucru. Aspirantul nu trebuie să-şi piardă
entuziasmul; el trebuie să continue să practice cu credinţă. Credinţa e cel mai
important factor, deoarece numai prin credinţă obţinem răbdarea şi energia de
a continua practica în ciuda tuturor necazurilor vieţii. Dacă aspirantul are
încredere totală în faptul că el va atinge cu siguranţă ţelul prin practica sa,
atunci puţin importă când se va petrece acest lucru.

Un alt aspect important este acela că sadhana (practica spirituală)

trebuie realmente îndrăgită în cel mai înalt grad. La fel cum o mamă se tulbură
dacă copilul ei nu se întoarce acasă la timp, tot astfel aspirantul nu trebuie să
rămână indiferent dacă nu şi-a făcut practica zilnică. El trebuie să îndrăgească
ceea ce face la fel cum îşi îndrăgeşte propriul corp. El trebuie să fie atras de
practică la fel cum este atras de o prăjitură preferată. Practica poate produce
rezultatul dorit numai dacă e făcută cu dragoste şi afecţiune. Nu trebuie să
existe sentimente de constrângere ci ea trebuie practicată cu plăcere. Acesta
este înţelesul cuvântului satkara. El înseamnă onestitate, respect şi devoţiune.
Dacă fiinţa are aceste calităţi rezultatele dorite sunt asigurate. Ataşamentul
faţă de practică poate fi dezvoltat prin auto-analiză constantă şi satsang
(frecventarea sfinţilor, înţelepţilor, marilor yoghini).

Patanjali declară deci că dacă practicăm abhyasa cu credinţă şi

convingere, continuu, pe o perioadă lungă de timp, ea va aduce în mod sigur
blocarea celor cinci vrittis (modificări) ale minţii.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP I SUTRA 15

Dristanushravika visayavitrisnasya vashikarasanjna vairagyam

Drishta = văzut; anushravika = auzit; visaya = obiect; vitrisnasya =

aceluia care e liber de dorinţă (trisna = dor, dorinţă); vashikara = control;
sanjna = conştiinţă; vairagyam = absenţa dorinţei.

Când individul se eliberează atât de dorinţele pentru

obiectele cunoscute prin simţuri, cât şi pentru acelea de care a auzit
vorbindu-se, starea aceasta de conştiinţă este VAIRAGYA.

Când o persoană e fără de dorinţe, fără sete, când nu tânjeşte după toate
obiectele plăcerii, etc. pe care le-a auzit sau văzut în viaţa sa, atunci starea
minţii lui e numită vairagya (detaşare). Drishta include şi plăcerile sau
obiectele care aduc plăcere prin simţuri. Toate experienţele care intră în raza
de cunoaştere prin simţuri sunt numite drishta. Anushravika sunt acele
obiecte pe care individul nu le-a experimentat, ci de care a auzit vorbindu-se
sau despre care a citit în cărţi. Astfel, vairagya este în totalitate un proces
care aparţine lui buddhi (inteligenţă); ea nu e o categorie în ea însăşi. Dacă
cineva crede că pentru a practica vairagya (detaşare) va trebui să-şi schimbe
viaţa, se înşeală. Vairagya este evaluarea finală lucidă a tot ceea ce individul
a experimentat în viaţă.

Vairagya (detaşare) este posibilă chiar şi atunci când trebuie îndeplinite

responsabilităţile faţă de familie şi societate. Nu este deci deloc necesar şi nici
recomandabil, să renunţăm la datoriile noastre. Ceea ce trebuie făcut nu este
să renunţăm la acte, ci să renunţăm la raga (atracţie) şi dwesha (repulsie),
care produc agonia subconştientă. Acest lucru e explicat foarte bine în
Bhagavad Gita, unde se spune că individul poate fi liber în viaţa sa chiar dacă
îndeplineşte diferitele acte necesare vieţii sale, singura condiţie fiind să se
detaşeze de efectele bune sau rele ale acţiunilor sale. Ceea ce este important
pentru meditaţie nu e ceea ce individul face sau nu în viaţa exterioară; viaţa
interioară, viaţa inhibiţiilor, suprimărilor şi complexelor, viaţa erorilor mentale şi
psihice, aceasta joacă un rol decisiv în meditaţie. De aceea vairagya
(detaşare) trebuie să fie prezentă permanent astfel încât atitudinea corectă să
poată apare.

Practica lui vairagya (detaşare) începe totdeauna dinăuntru şi niciodată

din afară. Nu are importanţă ce haine purtaţi sau în ce companie trăiţi. Ceea ce
contează cu adevărat este atitudinea pe care o aveţi faţă de diferitele lucruri,
persoane şi evenimente cu care veniţi în contact de-a lungul vieţii. Vairagya
(detaşare) realizează o atitudine echilibrată şi o abordare integră, un sentiment
de iubire şi compasiune pentru toţi, şi cu toate acestea un fel de detaşare care
este prezentă în toate acţiunile îndeplinite de persoana respectivă. Vairagya
constituie astfel o manifestare a purităţii şi păcii mentale a individului. Ea
conferă o fericire de netulburat şi o linişte care rămâne neschimbată, în timp ce
practicantul este confruntat cu evenimente care îl încântă sau cu evenimente
care-i displac.

Aici apare o întrebare importantă. Se poate susţine în mod fals că un

student îşi poate purifica mintea, făcând-o să tacă în starea de samadhi chiar
fără practica lui vairagya (detaşare). Se poate susţine că celelalte tehnici
yoga, cum ar fi pranayama, meditaţia, etc, sunt suficiente pentru a aduce un
student în stări superioare, dar opinia aceasta e falsă. Dacă vă analizaţi mintea
în mod imparţial, veţi deveni constienţi de faptul că la nivelele profunde ale
conştiinţei şi ale subconştientului, fiecare dintre noi are anumite dorinţe,
ambiţii şi speranţe pe care vrem să le îndeplinim. Aceste dorinţe nesatisfăcute
dau naştere la conflicte şi tensiuni. În viaţa de toate zilele noi putem să nu fim
conştienţi de aceste conflicte şi tensiuni, dar atunci când vrem să medităm
descoperim că este imposibil să ne stăpânim mintea până ce aceste conflicte şi
tensiuni nu sunt îndepărtate.

Aşa cum Patanjali va explica într-un capitol ulterior, există cinci tipuri de
astfel de porniri fundamentale, care pot fi numite agonii subconştiente sau
mizerii (kleshas). Ele trebuie toate îndepărtate, deoarece până ce acest lucru
nu se face, mintea nu se poate menţine fermă în samadhi, vairagya
(detaşare) fiind singura cale prin care agoniile subconştiente pot fi îndepărtate.

Există trei stadii de vairagya (detaşare). În primul stadiu, toate plăcerile

şi neplăcerile sunt active în minte. Se face efort de a controla pasiunile naturale
şi dorinţele, cum ar fi tendinţele de ură, violenţă etc. Acest stadiu este
caracterizat de lupta de a depăşi efectele lui raga (atracţie) şi dwesha
(repulsie). În al doilea stadiu unele raga (atracţie) şi dwesha (repulsie) sunt
controlate, dar mai există altele care nu sunt încă sub controlul minţii. În al
treilea stadiu, aspectul conştient al lui raga (atracţie) şi dwesha (repulsie) e
complet evoluat şi mintea devine liberă de raga şi dwesha (atracţie şi
repulsie). Astfel, în primul stadiu există efort fără prea mare succes, în stadiul
al doilea succesul este parţial şi în al treilea stadiu aspirantul reuşeşte complet
să extermine raga şi dwesha (atracţie şi repulsie), cu toate că rădăcinile lor
subtile mai pot exista încă.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP I SUTRA 16

Tatparam purusakhyatergunavaitrisnyam

Tat = acela; param = cel mai înalt; purusakhyateh = adevărata

cunoaştere a lui purusha; gunavaitrisnyam = eliberarea de dorinţa faţă de
gunas.

Aceea este cea mai înaltă VAIRAGYA în care există eliberare

chiar şi faţă de dorinţa pentru GUNAS, (adică detaşarea faţă de toate
aspectele lui PRAKRITI) pe baza cunoaşterii adevărate a lui PURUSHA.

Există două feluri de vairagya (detaşare) - una este forma inferioară de

vairagya, pe care am discutat-o deja, iar cealaltă este forma superioară. În
forma inferioară aspirantul transcende ataşamentul pentru obiectele simţurilor,
dar acestea rămân totuşi active la nivel subtil. Acest lucru a fost explicat de
asemeni în Bhagavad Gita. Forma inferioară de vairagya (detaşare) implică
un proces de suprimare în sensul că există discriminare şi control prin
dezvoltarea conştiinţei spirituale şi satsang (frecventarea sfinţilor, înţelepţilor).
Mintea exercită un control conştient şi dorinţele sunt ţinute sub control.
Paravairagya implică nu numai renunţarea la plăceri, ci îndepărtarea chiar şi
a rădăcinilor plăcerii. Din forma inferioară de vairagya (detaşare) există
posibilitatea recăderii dar când fiinţa a atins paravairagya nu mai există
întoarcere la viaţa plăcerilor şi pasiunilor. Paravairagya e caracterizată prin
absenţa dorinţei sub toate formele. Nu există dorinţă pentru plăcere, bucurie,
cunoaştere, nici chiar pentru somn. Acest lucru se întâmplă când există
conştiinţa naturii reale a lui purusha (Sinele Suprem). Aspirantul spiritual
devine conştient, în timpul meditaţiei sau în samadhi, de purusha din el
însuşi. El are atunci o cunoaştere intuitivă directă a lui purusha şi acest lucru
duce la paravairagya. Aspirantul depăşeşte toate atracţiile şi rămâne
neclintit, chiar şi atunci când i se oferă toate plăcerile lumii. Există o poveste în
Katha Upanishad, care descrie cum Natchiketa, arzând de dorinţa să ştie ce
se întâmplă cu sufletul după moarte, îndepărtează toate plăcerile lumii oferite
lui de către Yama, zeul morţii. În final el dobândeşte cunoaşterea adevărată
deoarece s-a dovedit demn de a primi cea mai înaltă cunoaştere, renunţând la
toate plăcerile lumii. Starea de paravairagya (îndepărtarea chiar şi a
rădăcinilor plăcerii) nu se poate obţine citind cărţi sau participând la satsang
(frecventarea înţelepţilor) ori printr-o tehnică specială. Ea apare când aveţi
cunoaşterea intuitivă directă a lui purusha (Sinele Suprem).

Trebuie să înţelegem clar ce înseamnă purushakhyateh (adevărata

cunoaştere a lui purusha). Cuvântul purusha e format din două cuvinte -
puri, care înseamnă oraş şi sha, care înseamnă somn. În limbaj filosofic, corpul
nostru fizic e considerat a fi un oraş cu nouă porţi. Corpul mental e considerat a
fi un oraş cu patru porţi. Mai există de asemenea un corp numit corpul pranic.
Conştiinţa despre lume se presupune a fi o funcţie a corpului subtil. Purusha
nu este altceva decât conştiinţa adormită, nemanifestată, din corpuri. Când
purusha (Sinele divin Absolut) intră în relaţie cu prakriti (natura, fiinţa
manifestată) se creează Universul. Prakriti (natura) constă din cele cinci
elemente primare (panchabhuta), din cele cinci karmendriyas (cele cinci
organe ale fiinţei umane), din cele cinci jnanendriyas (organe de simţ ale
cunoaşterii), din cele patru funcţiuni ale minţii, din cele cinci pranas (energii
subtile vitale), din cele trei corpuri şi din cele cinci obiecte ale plăcerii
simţurilor. Toate acestea la un loc formează tattvas-urile fundamentale din
filosofia Samkya. Ele sunt componente ale lui prakriti (natura). Conform cu
Samkhya, Universul a apărut în urma unirii lui purusha (conştiinţa, fiinţa
subiectivă) cu prakriti (natura, fiinţa obiectivă). Conform cu yoga, purusha
este conştiinţa golită de conţinutul minţii. Ea este eliberată de orice conţinut al
minţii. Este o manifestare a conştiinţei fără nici unul din cele cinci feluri de
vrittis (modificări mentale).

În yoga, purusha e privit ca fiind cea mai înaltă formă de manifestare a

conştiinţei, eliberată de vrittis (modificări mentale) şi de orice tangenţă cu
prakriti (natura). În mod obişnuit, conştiinţa noastră funcţionează prin
intermediul simţurilor, a minţii şi a lui buddhi. În meditaţie ea funcţionează la
un nivel mai profund, existând totuşi pratyaya (sau conţinut al minţii) prezentă
în acea stare, fiind numai un singur neajuns, şi anume noţiunea de "eu"
(AHAMKARA), sentimentul că "eu sunt". În final, dincolo de meditaţie, acel
sentiment de "eu" dispare de asemenea; ceea ce rămâne este conştiinţa
numită purusha. Această conştiinţă supremă a lui purusha este dincolo de
cele trei gunas (însuşiri fundamentale), care sunt numite: sattva guna, rajas
guna, şi tamas guna. Prin sattva guna putem înţelege cunoaştere, pace şi
lumină; prin rajas guna înţelegem lăcomie, furie, tensiune; prin tamas guna
înţelegem amânare, lene, îngreunare, ş.a.m.d. Eliberarea de gunas înseamnă
că mintea nu mai este influenţată de cele trei gunas şi acest lucru se petrece
numai atunci când se manifestă conştiinţa lui purusha (Sinele divin Absolut).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 17
Vitarka vicharanandasmitanugamat samprajnatah

Vitarka = judecata verbală, gândire; vichara = reflecţie, raţiune

discriminativă; ananda = beatitudine; asmita = simţul individualităţii;
anugamat = prin asociere; samprajnatah = samadhi cu prajna.

În SAMPRAJNATA baza subtilă pentru fixarea sau concentrarea

minţii (PRATYAYA) este judecata (VITARKA), reflecţia (VICHARA),
beatitudinea (ANANDA) sau simţul individualităţii (ASMITA), fiecăreia
din aceste baze corespunzându-i o stare de SAMADHI.

Samadhi este scopul sistemului yoga. El este aspectul pozitiv.

Aspectul complementar negativ este reprezentat de chitta vritti nirodha.
Există foarte multe neînţelegeri cu privire la acest subiect important despre
samadhi. Putem defini samadhi spunând că în această stare aspirantul
ajunge la un punct culminant al conştiinţei, dincolo de care nu mai rămâne nici
o conştiinţă. Inseamnă a atinge cel mai profund nivel al conştiinţei, în care nici
chiar simţul individualităţii (ahamkara) nu mai funcţionează. Cei vechi
descriau samadhi ca pe o stare de conştiinţă superioară în care corpurile
mentale nu mai funcţionează. Numai vehiculul atmic funcţionează în această
stare. Nu este nevoie de un conţinut sau o bază a cunoaşterii.

Samadhi începe numai după ce conştiinţa s-a eliberat de sfera fizică.

Linia de demarcaţie dintre lumea simţurilor, sau maya, se sfârşeşte acolo unde
începe pura conştiinţă mentală. Dacă cineva este capabil să-şi retragă atât
conştiinţa fizică cât şi conştiinţa pranică, rămânând numai cu conştiinţa
mentală, acesta reprezintă începutul lui samadhi. Acest samadhi începe
atunci când conştiinţa a pătruns adânc în manomaya kosha (corpul mental)
în care nu există nici o urmă de conştiinţă fizică sau pranică. Menţionăm aici
cele trei sfere ale minţii, şi anume manomaya kosha, vijnanamaya kosha şi
anandamaya kosha. ATMAN e mai subtil şi mai fin decât oricare din acestea.
ATMAN nu este o sferă a minţii, ci e pură conştiinţă. Există cu totul cinci sfere
de conştiinţă; deja am menţionat trei din ele. Celelalte două sunt annamaya
kosha, care este corpul grosier şi pranamaya kosha, care este mai subtil
decât annamaya kosha. Apoi avem manomaya, vijnanamaya şi
anandamaya kosha, care sunt din ce în ce mai subtile. Anandamaya kosha
este cea mai subtilă sferă de conştiinţă, care nu este altceva decât pură
beatitudine. Nu există conţinut fizic. Dincolo de aceste cinci sfere de conştiinţă
există conştiinţa ultimă, cunoscută sub numele de purusha. Samadhi este
realizat atunci când conştiinţa pătrunde din ce în ce mai profund în stări din ce
în ce mai subtile, transcenzând sferele obiectelor, a mişcării, a instinctului,
atingând în cele din urmă sfera conştiinţei. În acest proces conştiinţa se
eliberează de sferele fizică, pranică şi altele. Toate sferele conştiinţei sunt
legate de prakriti, dar atunci când conştiinţa atinge anandamaya kosha, ea
devine practic liberă de limitările lui prakriti (natura).

Toate nuanţele stării de samadhi sunt clasificate în două categorii:

anume sabija, cu sămânţă; nirbija, fără sămânţă. Sabija este starea
inferioară şi nirbija este starea superioară. În sabija samadhi avem o bază,
un conţinut, un centru sau un simbol. În sabija samadhi mintea e fixată
asupra unui simbol grosier sau subtil, şi există pratyaya, adică conţinutul
mental al simbolului. Incepătorul trebuie să folosească o anumită bază pentru a
fixa mintea. Există patru feluri de astfel de baze, fiecăreia corespunzându-i o
stare de samadhi. Noţiunea de pratyaya (conţinut al minţii) e extrem de
importantă pentru înţelegerea stării de samadhi. În întreaga lume există o
mare neînţelegere cu privire la termenul pratyaya. Unii îl agreează, alţii
dimpotrivă, dar, conform cu yoga, ambele puncte de vedere sunt parţiale şi
imperfecte.

În filosofia yoga se spune că pratyaya depinde de cele trei gunas

(însuşiri fundamentale), existând deci pratyaya sattva-ică, rajas-ică şi
tamas-ică. Astfel, samadhi e un domeniu special în care începătorul porneşte
cu minimum de pratyaya, minimum de obiecte asupra cărora mintea se
odihneşte. Gradat, el pătrunde din ce în ce mai adânc până ce la un moment
dat pratyaya (conţinutul minţii) dispare. Chiar şi ultima bază de sprijin a
conştiinţei e îndepărtată şi mintea devine liberă de pratyaya. La început,
pentru pratyaya se poate folosi japa mantra sau rupa (formă) pentru
meditaţie, dar mai târziu acestea sunt îndepărtate. Astfel, pentru pratyaya se
poate folosi o chakra, un lotus, un sunet, o mudra, pranayama, un miros, o
senzaţie pe muladhara, sau o lumină în brumadhya, sau guru-l personal,
dar atunci când, printr-un proces de rafinare, pratyaya e în cele din urmă
îndepărtată, fiinţa atinge starea de samadhi.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 18

Viramapratyayabhyasapurvah samskarashesonyah

Virama = oprire; pratyaya = conţinut mental; abhyasa = practică

continuă; purvah = a veni după; samskarashesa = în care numai urmele
rămân; anyah = celălalt samadhi.
 ASAMPRAJNATA desemnează starea meditativă în care
activitatea mentală subtilă responsabilă de cunoaşterea (PRAJNA)
obiectului este eliminată complet, în minte rămânând numai obiectul,
reflexia mentală şi SAMSKARA acelei activităţi.

Există o înţelegere greşită, creată de intelectuali, cu privire la acest

samadhi. Trebuie să ne reamintim că fiecare profunzime de samprajnata
samadhi este urmată de o stare de asamprajnata samadhi şi că
asamprajnata samadhi nu e nirbija samadhi. Asamprajnata samadhi
aparţine categoriei sabija samadhi. Nirbija samadhi e cea mai înaltă formă
de samadhi, samprajnata samadhi şi asamprajnata samadhi fiind prin
urmare varietăţi de sabija samadhi.

Când aspirantul pleacă de la dhyana (meditaţie) şi intră în samadhi,

această stare e cunoscută sub numele de vitarka samprajnata. Dacă este
perfecţionată, ea este urmată de asamprajnata. Următorul stadiu este
vichara samprajnata, care e din nou urmată de asamprajnata. La fel se
întâmplă cu ananda şi asmita samadhi. Asmita samprajnata samadhi
culminează în cele din urmă cu nirbija samadhi.

Revenind la sutra, virama înseamnă stopare sau punere a punctului

final. Pratyaya este conţinutul minţii. Conştiinţa noastră trebuie să se sprijine
de ceva în timpul concentrării. Acest suport, care poate fi un simbol sau o idee
oarecare, grosieră sau subtilă, e numit pratyaya. Atunci când meditaţi asupra
lui AUM, forma AUM este pratyaya pentru minte; la fel este şi cu alte
simboluri. Uneori se susţine că nu este necesar nici un simbol deoarece Fiinţa
Supremă nu are formă, dar acest lucru este doar o confuzie teologică şi
filosofică creată de oameni. E adevărat că Dumnezeu sau Suprema Fiinţă nu
are nici formă, nici greutate, nici alte atribute, dar mintea aspirantului trebuie
să se sprijine pe ceva în timpul meditaţiei. Diferenţa dintre samprajnata şi
asamprajnata este prin urmare expusă clar de Patanjali. În asamprajnata
nu există conştiinţa nici unui simbol. Acest lucru e numit virama pratyaya,
încetarea conştiinţei despre simbol, dar simpla absenţă a conştiinţei unui
simbol nu înseamnă asamprajnata. Asamprajnata are în spate o stare
dinamică de conştiinţă. Această stare de laya care vine între vitarka şi
vichara, vichara şi ananda etc., nu este liberă încă de samskaras (tendinţe
mentale). Aici conştiinţa nu este statică, cu toate că simbolul e absent. Chiar şi
în timpul stării de laya există un dinamism numit samskara; Când samskara
(tendinţe mentale) încetează cu desăvârşire, conştiinţa este complet dizolvată;
această stare este nirbija samadhi pentru că aici nu mai este nevoie de
conştiinţă. Astfel, în asamprajnata există două caracteristici distincte: prima,
îndepărtarea lui pratyaya şi a doua, prezenţa lui samskara (tendinţe
fundamentale).

Această stare este precedată de o perioadă necesară de practică. Practica

include stările de vitarka, vichara etc. În vitarka samadhi, aspirantul e
conştient numai de un singur obiect, fără a exista conştiinţa altui lucru. Când
această practică continuă, conştiinţa acestui simbol (pratyaya) încetează de
asemeni, aceasta fiind starea de laya. De la această stare de laya, aspirantul
ori e proiectat în sus în starea mai înaltă, ori el poate recădea într-o stare în
care conştiinţa simbolului e iarăşi prezentă. Se poate întâmpla chiar ca el să
recadă în starea de dhyana (meditaţie) sau dharana (concentrare). Starea
asamprajnata este aceeaşi cu starea de nirodha (blocare). De la ea, fiinţa
poate ori să intre într-o stare de conştiinţă superioară, ori să fie reîntoarsă la o
stare mai grosieră. Acest lucru este foarte important.

E important de notat că atunci când fiinţa intră în starea vitarka, puterea

conştientă de voinţă îşi opreşte activitatea, întreaga gamă de operaţii fiind
executată de samskara, adică de conştiinţa dinamică care-l duce pe aspirant
mai departe. Aceeaşi conştiinţă dinamică îl aduce înapoi în starea de dhyana
(meditaţie), dharana (concentrare) sau vikshepa (distracţie, oscilaţie a
minţii).

Cuvântul samskara poate fi tradus şi ca înregistrare latentă, sau impresie

trecută sau adormită, dar probabil acesta nu este înţelesul corect. Samskara e
sămânţa conştiinţei care supravieţuieşte până la starea de samprajnata
samadhi. După această stare ea dispare, dând naştere la nirbija samadhi.
Nirbija samadhi nu e nicidecum o stare; ea e o stare lipsită de conştiinţă.
Conform cu yoga, conştiinţa există sub formă de mişcare sau vibraţie, dar
nirbija samadhi nu e o stare de mişcare sau vibraţie. Ea implică stabilitate.
Astfel, asamprajnata samadhi, conform cu această sutra, e obţinută atunci
când numai samskara rămâne, conştiinţa obiectului dispărând datorită
practicii (abhyasa).

O confuzie des întâlnită printre cărturarii care nu practică, ci abordează

numai intelectual aceste lucruri, necesită să fie clarificată. Confuzia constă în
credinţa că conştiinţa obiectivă (samskara) e în cele din urmă îndepărtată, dar
de fapt nu e aşa. Conştiinţa despre obiect nu dispare complet; ea doar schimbă
nivelele experienţelor noastre trecute. În mod obişnuit noi experimentăm
simbolul prin intermediul acestor nivele, dar atunci când ele sunt dizolvate prin
practică, obiectul poate fi văzut clar.

Acest lucru se întâmplă când un student trece de la vitarka la vichara,

etc. În dharana (concentrare) obiectul apare ca un şablon al conştiinţei
grosiere; în dhyana (meditaţie) şablonul se concentrează; în vitarka samadhi
există un şablon supra-mental al conştiinţei; în vichara există un şablon
contemplativ; în ananda există şablonul beatitudinii, etc., dar pratyaya
(conţinut al minţii) rămâne până la sfârşit. Ea încetează numai cu intermitenţe,
când e numită virama pratyaya. În asamprajnata samadhi, pratyaya, sau
conştiinţa simbolului dispare, dar numai temporar. Ea apare din nou, dar nu în
aceeaşi stare de conştiinţă. Noua stare de conştiinţă poate fi acum ori mai
înaltă, ori mai grosieră. Asamprajnata samadhi nu e o stare permanentă; ea
e doar o stare intermediară în care conştiinţa încearcă să transceandă diferite
planuri. Este ca o persoană care se dă jos dintr-o maşină şi se urcă într-un
avion. E doar o perioadă de tranziţie, trecerea de la un plan la altul.

Se poate spune că majoritatea dintre noi experimentăm vitarka şi

celelalte stadii, la fel ca şi starea asmaprajnata, dar singura dificultate este că
acestea nu sunt stabile; ele fluctuează. Deci nu trebuie să renunţăm niciodată
la obiect sau la simbol, oricare ar fi acesta - o cruce, o shivalinga sau orice alt
obiect de genul acesta. Trebuie, prin practică continuă, să încercăm să intrăm
în stări din ce în ce mai profunde până ce, în cele din urmă, se atinge starea
asamprajnata, ceea ce este într-adevăr foarte dificil.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 19

Bhavapratyayo videhaprakritilayanam

Bhavapratyayah = naşterea e cauza; videha = yoghini dezincarnaţi;

prakritilayanam = yoghini care sunt fuzionaţi în prakriti.

Yoghinii VIDEHA (dezincarnaţi) şi PRAKRITILAYA (fuzionaţi în

PRAKRITI) au naşterea drept cauză a lui ASAMPRAJNATA SAMADHI.
Aceasta este BHAVAPRATYAYA ASAMPRAJNATA SAMADHI.

De obicei samadhi e atins prin credinţă, curaj, memorie şi forme

superioare de inteligenţă şi prin aceste diferite metode, conform cu
intensitatea practicii şi a aspiraţiei, aspirantul poate atinge samadhi mai
devreme sau mai târziu. Totuşi, există unele fiinţe care n-au practicat nimic şi
care intră totuşi în starea de samadhi foarte uşor. Aceasta este pentru că la
naştere ei au avut toate urmele karma-ei lor trecute. Astfel, există exemple de
persoane care au trecut barierele conştiinţei obişnuite încă de la o vârstă
fragedă. De exemplu, marele înţelept Jnaneshwar şi la fel Ramana Maharishi
din Arunachala, care a atins samadhi în adolescenţă.

În această sutra Patanjali spune că există două tipuri de yoghini, şi

anume, aceia dezincarnaţi şi aceia care sunt fuzionaţi în prakriti (natura), care
pot atinge asamprajnata samadhi direct de la naştere. Ei nu trebuie să
practice stadiile preliminare cum ar fi dharana (concentrare), dhyana
(meditaţie) sau vitarka ("întrebare" sau gândire verbală), vichara (reflectare
intuitivă) etc.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP I SUTRA 20

Shraddhaviryasmritisamadhiprajnapurvaka itaresam

Shraddha = credinţă; virya = energie, voinţă puternică; smriti = memorie;

samadhiprajna = inteligenţă cognitivă care izvorăşte din samadhi; purvaka =
precedată de; itaresam = altele.

Ceilalţi (decât cei dezincarnaţi (VIDEHA) şi fuzionaţi în diferite

aspecte ale lui PRAKRITI (PRAKRITILAYA)) ating ASAMPRAJNATA
trecând prin stadiile de credinţă (SHRADDHA), voinţă intensă, efort
susţinut şi energie puternică (VIRYA), memorie (SMRITI, adică
reamintirea stărilor identice) şi inteligenţă cognitivă derivată din
SAMPRAJNATA SAMADHI (SAMADHIPRAJNA), respectiv.

Cele două tipuri de yoghini, anume videha şi prakritilaya, aşa cum am

văzut deja, ating samadhi încă de la naştere, dar aceştia sunt rari. Majoritatea
celorlalţi aspiranţi trebuie să practice regulat diferite tehnici. Acestea sunt
descrise în sutra de faţă.

Cuvântul shraddha e constituit din două părţi: shrat, însemnând adevăr;

şi dha, a stăpâni. Astfel, shraddha înseamnă ceea ce stăpâneşte adevărul.
Cuvântul "credinţă" nu e poate o traducere corectă a cuvântului shraddha.
Credinţa e de obicei oarbă, încrederea e totdeauna fermă, dar shraddha vine
numai după înţelegerea adevărului. Shraddha ia naştere din experienţă
veritabilă. Credinţa se învaţă totdeauna de la alţii. Ea nu este un rezultat al
realizării adevărului, în timp ce shraddha nu eşuează niciodată. Shraddha
este primul principiu esenţial cerut unui aspirant yoga. Ea se deosebeşte de
simpla credinţă. Shraddha se poate dobândi numai după ce s-a întrevăzut o
licărire de adevăr, la fel cum Swami Vivekananda şi Swami Yogananda au
întrevăzut o licărire de adevăr în clipa când au luat contact cu gurus-i lor.
Adevărul nu este, totuşi, întreg, ci doar o licărire; este doar începutul căii yoga.
Guru-l introduce în discipol o experienţă de adevăr, sau samadhi, prin puterea
sa şi astfel shraddha apare. Ceea ce avem majoritatea dintre noi nu este
shraddha, ci numai încredere sau credinţă.
 Următoarea calitate esenţială e numită virya, adică energie - atât fizică
cât şi psihică, sau mentală. În contextul lui samadhi ea înseamnă curaj, prin
care putem depăşi numeroasele obstacole care apar pe calea yoga. Ea implică
voinţă puternică şi determinare. Calea trebuie continuată cu orice preţ. Mintea
trebuie controlată în mod corespunzător, iar o minte controlată e plină de curaj,
virya. În Vedas există o rugăciune în care rishi cere virya şi ojas (formă de
energie) pentru a dobândi curaj şi energie.

Al treilea factor este memoria. De fapt cuvântul smriti înseamnă aici

dhyana (meditaţie) în care aspirantul îşi aminteşte din când în când simbolul.
Prin smriti putem obţine realizarea conştiinţei în planul conştient.

Apoi ajungem la samadhi prajna. Acesta este esenţial pentru a atinge

asamprajnata samadhi. Inteligenţa, conform cu sistemul yoga, este de două
tipuri: inteligenţa obişnuită, de care avem nevoie în viaţa de toate zilele, şi un
tip superior de inteligenţă care se dezvoltă ca urmare a lui samprajnata
samadhi. Acest tip de inteligenţă e absent la majoritatea dintre noi, dar ea
poate fi dezvoltată prin practică regulată. Când ea s-a dezvoltat, aspirantul
poate face progrese uimitoare într-un timp foarte scurt. Ea poate fi descrisă ca
fiind un punct de vedere particular sau favorabil. Ea presupune realizarea
spirituală.

Se poate spune că Swami Vivekananda avea această facultate şi datorită

ei el a putut face progrese rapide, în ciuda diferitelor idei conflictuale care erau
în mintea lui cu privire la religie, Dumnezeu, destinul uman etc. Deci, acest
samadhi prajna este o facultate specială; ea este atitudinea spirituală sau
viziunea spirituală pe care fiinţa şi-o dezvoltă prin satsang (frecventarea
înţelepţilor) şi prin autopurificare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 21

Tivrasamveganamasannah

Tivra = intens; samvega = dorinţă; asannah = foarte aproape.

Aceia care au o dorinţă (SAMVEGA) extrem de puternică ating

ASAMPRAJNATA SAMADHI foarte repede.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP I SUTRA 22

Mridu madhyadhimatratvattatopi vishesah

Mridu = slab; madhya = mediu; adhimatra = extrem de puternic; tvat =

datorită; api = de asemenea, mai mult decât atât; vishesah = special,
particular.

Cu dorinţa (SAMVEGA) crescând în intensitate, de la slabă la

medie şi apoi la extrem de puternică, ASAMPRAJNATA SAMADHI poate
fi atins mai târziu, mai repede sau foarte repede.

Inţelesul general al acestei sutra este că samadhi, care se atinge prin

efort susţinut, este destul de uşor pentru aceia a căror dorinţă este foarte
puternică. Se observă că dintr-un număr de aspiranţi care practică aceeaşi
saddhana, unii ating ţelul repede în timp ce alţii întârzie. Viteza depinde de
onestitatea şi sinceritatea fiinţei. Onestitatea este o atitudine mentală. Ea
trebuie să fie tot atât de intensă ca şi aceea a lui Dhruva, marele adorator al lui
Vishnu. El a ajuns la Dumnezeu datorită sincerităţii sale şi dorinţei intense.
Analog, un aspirant trebuie să aibe aceste atitudini mentale. Onestitate nu
înseamnă o saddhana (practică spirituală) grea sau dificilă. Chiar şi cea mai
uşoară saddhana (practică spirituală) vă poate aduce aproape de realizare, cu
condiţia să aveţi samvega (intensă). A nu se confunda intensitatea dorinţei cu
nerăbdarea. Patanjali spune că pentru cei oneşti, samadhi e aproape.

În urmatoarea sutra sunt descrise stadiile dorinţei. Ele sunt numite,

respectiv, slabă, medie şi extrem de puternică.

Mulţi aspiranţi sunt foarte entuziaşti la început, dar impulsul lor slăbeşte
curând, astfel că ei nu obţin rezultate foarte promiţătoare, chiar dacă practică
saddhana (practica spirituală) foarte mult timp. În decursul timpului, interesul
lor scade, ei pierzându-şi curajul şi energia cu care au început. Ei pot continua
în această stare fără prea mari speranţe. Ei sunt exemple de intensitate slabă a
dorinţei. Intensitatea medie este fără îndoială onestă, dar aspirantul care o
posedă nu e încă pregătit să treacă printr-o saddhana (practică spirituală)
intensă pentru a atinge samadhi repede. Intensitatea extrem de puternică a
dorinţei e un lucru rar, dar aceasta îl impulsionează pe aspirant în aşa măsură
încât acesta nu-şi mai găseşte liniştea până ce ţelul nu e atins.

Aceste trei tipuri de aspiranţi au trei tipuri diferite de sadhanas (practici

spirituale), conform cu intensitatea dorinţei lor. De obicei cei care predau lecţii
spirituale îşi dau seama de intensitatea dorinţei aspirantului şi-l ghidează în
consecinţă. Un bun aspirant nu trebuie să ceară o sadhhana (practică
spirituală) superioară încă de la început. El trebuie să practice cu onestitate
sadhana primită de la guru (învăţătorul spiritual), deoarece la început nu
există sadhana (practica spirituală) superioară sau inferioară. Onestitatea este
lucrul cel mai important.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 23

Ishwarapranidhanadva

Ishwara = Dumnezeu; pranidhanat = devoţiune; va = sau.

Sau prin devoţiune pentru ISHWARA (ASAMPRAJNATA

SAMADHI poate fi atins).

De obicei Ishwara se traduce prin cuvântul Dumnezeu, dar prin

Dumnezeu nu trebuie să înţelegem o persoană, ci o conştiinţă spirituală
SUPREMă. El nu e nici fizic, nici mental, ci pur spiritual. Dacă aspirantul
descoperă că e incapabil de credinţă, energie, etc., atunci el trebuie să
folosească alte mijloace pentru a atinge ţelul suprem, cum ar fi devoţiunea
intensă pentru Dumnezeu. Unii yoghini ating samadhi încă de la naştere, alţii
trebuie să facă un efort cât mai onest de o intensitate cât mai mare, pentru a
atinge acest ţel. Sunt mulţi aspiranţi care nu pot depune efortul necesar pentru
că nu posedă facultăţile necesare. Şi totuşi există speranţă şi pentru ei.
Patanjali recomandă intensă devoţiune către Dumnezeu, ISHWARA, aceasta
fiind de asemenea o cale sigură pentru atingerea ţelului.

Cuvântul "va" din această sutra indică faptul că metoda indicată este
opţională. Cuvântul pranidhana înseamnă a încredinţa complet, absolut, în
totalitate. Este încredinţarea completă a conştiinţei, minţii, gândurilor şi
atenţiei lui Ishwara, prin consacrare.

Această sutra a fost explicată în diferite feluri de diferiţi comentatori. Se

spune, de exemplu, că înţelesul ei este că samadhi se obţine prin auto-
abandonare lui Dumnezeu, sau că samadhi se obţine fixând mintea asupra lui
Dumnezeu. Unii spun că, conştiinţa este aceea care trebuie încredinţată lui
Dumnezeu. Pentru a înţelege sutra corect, trebuie să avem însă o idee justă şi
clară despre Dumnezeu. În diferitele religii, cuvântul acesta este folosit în mod
diferit. Unele religii cred într-un Dumnezeu personal, altele îl privesc ca pe
stăpânitorul şi creatorul Universului. Unii oameni nu cred în existenţa lui
Dumnezeu, ci numai în existenţa conştiinţei universale. Trebuie notat aici că
yoga este un produs al filosofiei Samkhya, care este o doctrină ateistă. De
asemenea, nici în buddhism nu există Dumnezeu. Este într-adevăr o minune
că Patanjali, care şi-a luat ideile filosofice din Samkhya, vorbeşte de
Dumnezeu şi devoţiunea către El. Poate el a adus conceptul, de Dumnezeu în
discuţie pentru binele umanităţii. Trebuie subliniat că un profesor de yoga nu
trebuie să propovăduiască ateismul, chiar dacă el însuşi este ateu, deoarece
majoritatea oamenilor din toate ţările găsesc mare consolare în ideea de
Dumnezeu. Patanjali a adus ideea de Dumnezeu în ale sale Yoga-sutras, cu
toate că şi-a dat seama că nu se potriveşte cu ateismul filosofiei Samkhya,
deoarece ştia că principalul scop al sistemului yoga era de a da o cale practică
de viaţă omenirii, în care fiinţa să poată progresa pe calea spirituală conform
cu credinţele sale, limitările şi supoziţiile sale.

El era pe deplin conştient de faptul că un îndrumător spiritual nu trebuie

să prezinte propria sa experienţă atunci când dă instrucţiuni unui începător, şi
prin urmare el trebuie să admită ideea de Dumnezeu, cu toate că el însuşi
poate fi ateu.

Există trei concepţii despre Dumnezeu. Prima - filosofii Indiei L-au

considerat a nu fi diferit de om, ei spunând că atman este Paramatman. A
doua - unii cred că Dumnezeu este în inima omului şi că omul nu trebuie să-L
caute în altă parte decât în el însuşi. A treia - majoritatea oamenilor cred într-o
dualitate om - Dumnezeu. Ei cred că Dumnezeu este în ceruri şi că omul
trebuie să se elibereze de legăturile sale cu lumea pentru a-L atinge.

Prin urmare, concepţia lui Patanjali despre Dumnezeu este o idee

minunată din punct de vedere practic, cu toate că din punct de vedere teoretic
ea nu are poate, loc în filosofia Yoga.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 24
Kleshakarmavipakashayairaparamristah purusavishesa Ishvarah

Klesha = necazuri; karmavipaka = fructul acţiunilor trecute; ashaya =

depozit al urmelor karma-ei trecute; aparamristah = neatins; purusavishesa =
fel aparte de suflet; Ishvarah = Dumnezeu.

ISHWARA (esenţa purei conştiinţe macrocosmice) este

supremul PURUSHA transcedental, neatins de necazuri sau tensiuni
fundamentale ale minţii (KLESHAS), acţiuni (KARMAS) consecinţe şi
fructe ale acţiunilor.

În această sutra s-a clarificat natura lui Ishwara. Patanjali nu crede într-
un Dumnezeu personal. Ideea sa despre Dumnezeu este aceea despre o
conştiinţă spirituală care este atât de pură, încât e complet liberă de orice
legătură cu karma (suma tuturor consecinţelor acţiunilor unei fiinţe umane
comise în această viaţă sau într-o viaţă anterioară) şi cu efectele sale.
Inţelegerea acestei sutra presupune o înţelegere clară a spiritului fundamental
al sadhana-ei (practica spirituală) hinduse. Există multe varietăţi de yoga
incluse în sadhana (practica spirituală) hindusă, cum ar fi Raja Yoga, Hatha
Yoga, Mantra Yoga, Karma Yoga, Laya Yoga şi Tantra, dar baza
fundamentală a sadhana-ei (practica spirituală) hinduse este supunerea faţă
de Realitatea Supremă. Acest lucru este valabil atât pentru laici cât şi pentru
filosofii hinduşi. Un individ se poate supune lui Dumnezeu numai dacă este
conştient de limitările sale. Când individul îşi cunoaşte limitările el nu va mai fi
purtat de colo colo, şi se va supune complet lui Dumnezeu. Atâta timp cât
individul crede că are anumite calităţi importante, el nu poate fi un bhakta
veritabil. Bhakti începe atunci când vă cunoaşteţi cu adevărat, când vă
cunoaşteţi natura voastră veritabilă şi sunteţi siguri de ea. Omul este slab, dar
din ignoranţă el crede că este puternic şi capabil. Ishwara pranidhana nu
înseamnă numai a te duce la biserică; ea necesită supunere completă lui
Dumnezeu printr-un proces continuu de introspecţie pe o durată mare de timp.

Pe lângă Ishwara pranidhana, aspirantul trebuie să practice şi propria

lui sadhana (practica spirituală). Supunerea faţă de Dumnezeu este una din
cele mai rapide căi spre realizare. Ishwara e un purusha(Fiinţa eternă,
Supremă) special care rămâne neatins de cele cinci necazuri, de cele trei feluri
de acţiuni, de cele trei feluri de fructe ale acţiunii şi de sămânţa karma-ei.
Necazurile sunt cinci: ignoranţa, simţul eu-lui, raga (plăcerea, atracţia),
dwesha (repulsia) şi frica de moarte. Aceste necazuri îşi au rădăcini în mintea
fiecăruia, dar Dumnezeu e eliberat de ele. Acţiunile sau karma sunt de trei
feluri: bune, rele şi combinate. Ele au fructe bune, rele şi combinate, cum ar fi
durata vieţii, bucuriile şi felurile de naşteri. Dumnezeu este liber de toate
aceste aspecte.

Datorită karma -ei noastre trecute noi ne naştem în circumstanţe

favorabile sau nefavorabile. Sănătatea noastră, bucuriile, nivelul de dezvoltare
mentală şi durata vieţii noastre sunt efecte ale faptelor noastre trecute. Cu
acestea noi continuăm să acumulăm noi efecte ale faptelor noastre. Astfel,
depozitul efectelor, numit karmashaya, se măreşte şi vom avea de suportat
efectele sale bune sau rele în următoarele naşteri. Dumnezeu e complet liber
de aceste karmashaya.

Conform cu Samkhya, există mulţi purushas în Univers şi Ishwara este

cel mai superior dintre ei, la fel ca un rege, care cu toate că este şi el o fiinţă
umană ca şi celelalte, are un statut special în virtutea faptului că este
conducătorul. Analog, Dumnezeu este un tip special de purusha, complet liber
de aspectele care influenţează ceilalţi purushas. Aceştia sunt de asemenea
liberi de prakriti prin natura lor, dar ei vin în contact cu prakriti şi datorită
acestui contact ei trec prin diferite naşteri şi renaşteri. Ishwara este veşnic
liber. Purusha vishesha este o stare specială de conştiinţă care este dincolo
de toate cele menţionate aici, şi cu toate acestea ea se manifestă în fiecare
om. Prin urmare, e posibil pentru fiecare om, pentru fiecare individ, să atingă
Fiinţa Supremă care este purusha vishesha, dar pentru asta fiinţa trebuie să
aibe o idee despre Ishwara dobândită pe cale practică, deoarece numai
conceptul intelectual pe care îl avem în mod obişnuit nu e suficient.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 25

Tatra niratishayam sarvajna bijam

Tatra = acolo (în Dumnezeu); niratishayam = nelimitat; sarvajna =

omniscienţă; bijam = principiu, sămânţă.

În ISHWARA este condensată sub formă de esenţă sămânţa

(BIJA) omnişcienţei nelimitate (SARVAJNA).
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP I SUTRA 26

Purvesamapi guruh kalenanavachhedat

Purvesam = al acelora care vin înainte; api = chiar; guruh = maestru,

învăţător; kalena = prin timp; anavachhedat = fiind nelimitat de timp.

Nefiind limitat de timp, el este GURU-l GURUS-ilor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 27

Tasya vachakah pranavah

Tasya = al lui; vachakah = desemnând, indicând; pranavah = AUM.

AUM e cuvântul sau sunetul subtil de rezonanţă care îl

desemnează sau îl manifestă pe ISHWARA.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 28
 Tajjapastadarthabhavanam

Tat = acesta; japa = repetare a cuvântului; artha = obiect; bhavanam =

examinând mental.

Acesta (cuvântul AUM) trebuie recitat în mod repetat (JAPA),

examinându-i mental semnificaţia (BHAVANA) (sau meditând asupra
înţelesului acestuia).

Natura lui Ishwara şi a lui Ishwara pranidhana a fost clarificată în

aceste patru sutras. Ishwara este cea mai înaltă manifestare a conştiinţei în
om. În el există sămânţa oricărei cunoaşteri. Culmea ultimă a conştiinţei
divinităţii în noi este samadhi. Am văzut deja că purusha este manifestarea
conştiinţei în cursul evoluţiei, şi că există un număr infinit de stadii ale acestui
proces deoarece există un număr infinit de purushas în Univers. Atunci când
trecem prin diferite experienţe ale vieţii, conştiinţa mentală a lumii exterioare e
descrisă în Vedanta sub numele de vaishwanar purusha. Conştiinţa din
starea de vis e numită tejomaya purusha. În somn ea e numită prajna
purusha. Dumnezeu e supremul purusha care guvernează peste toţi
purushas. Purusha nu trebuie să însemne spirit în sensul obişnuit al
cuvântului, ci trebuie să însemne o manifestare particulară a conştiinţei.
Supremul purusha este Ishwara. El nu este în planul manifestat ci în plan
nemanifestat (avyakta). Acesta e numit Parabrahman, fiinţa
transcendentală. În el sămânţa e sămânţa cunoaşterii nelimitate. El e numit
sarvajna (omniscienţă), deoarece nu există nimic în Univers care să fie în
afara sa.

Stadiul cel mai înalt de evoluţie include cunoaşterea nelimitată. Aceasta

este cunoaşterea a tot ceea ce există, dar această cunoaştere nu e primită din
afară. Ishwara manifestă această cunoaştere, şi un aspirant care a atins cea
mai înaltă stare de conştiinţă este în legătură cu toată cunoaşterea, cu toate că
nu e neapărat necesar ca aceasta să fie adusă la nivelul cunoaşterii simţurilor.
În viaţa de toate zilele fiecare manifestă numai o urmă a acestei cunoaşteri.

Ishwara este guru-l (învăţător spiritual) chiar şi celor mai vechi gurus-i,
deoarece el nu e condiţionat de timp. El este maestrul maeştrilor. Chiar şi marii
înţelepţi şi văzători, profeţi şi învăţători sunt posteriori lui Ishwara. Starea de
conştiinţă care se presupune a fi cea mai înaltă şi care este totuşi în noi, dar
care nu moare niciodată, odată cu moartea corpului fizic, e în afara timpului.

Diferenţa dintre om şi Ishwara este că omul este starea manifestată a

conştiinţei, în timp ce Ishwara este starea cea mai înaltă sau manifestată a
conştiinţei. Starea manifestată continuă să se manifeste de-a lungul a diferite
naşteri, în diferite încarnări, prin intermediul a diferite corpuri - om, animal etc.
În cele din urmă ea capătă un corp mai subtil şi mai fin atunci când atinge cel
mai înalt punct al evoluţiei. Astfel, Ishwara, fiind nelegat de naştere şi moarte,
fiind în afara timpului şi fără început, este guru-l (învăţător spiritual) chiar şi al
acestor profeţi şi maeştri.

Ishwara este punctul culminant al supremei conştiinţe. El nu poate fi

atins numai prin intermediul gândirii. Nu-l putem atinge nici prin vorbărie sau
discursuri, nici prin intelect, nici prin învăţăturile despre el date de oameni
realizaţi sau din scripturi. Gândirea şi experienţa sunt două lucruri diferite.
Intreaga structură a filosofiei indiene e împărţită în tattva chintana şi tattva
darshan. Tattva chintana înseamnă contemplare şi reflecţie a conştiinţei
supreme, în timp ce tattva darshan înseamnă percepţie a conştiinţei
supreme. Tattva chintana dă naştere la cele şase sisteme ale filosofiei
indiene. Este o abordare raţională a conştiinţei supreme, dar ea rămâne
incompletă. Prin urmare tattva darshan trebuie dezvoltată prin yoga,
bhakti, practici mistice şi oculte etc. Chintana este cunoaştere, în timp ce
darshan este experimentare. Patanjali a sugerat o schemă de a ajunge de la
starea de cunoaştere la starea de percepţie sau experienţă. El spune că AUM
este cuvântul care îl denotă pe Ishwara; Ishwara e descris de AUM. Am văzut
că suprema conştiinţă, sau Ishwara, e fără formă, dar trebuie să existe un
vehicul care s-o exprime. Acest vehicul e descris de yantra, mantra şi tantra.
Acestea trei sunt expresii ale conştiinţei fără formă, la fel cum în matematică se
folosesc diferite formule pentru a exprima diferite procese; de exemplu formula
E=mc˛. Această ecuaţie a fost dată de Einstein. Ea este expresia materiei în
energie, pe care n-o putem vedea, dar care se exprimă în procesele naturii.
Acesta este înţelesul lui vachaka. La fel cum în ştiinţă se folosesc formule, noi
avem mantras, yantras folosite în Tantra Shastra.

Aşa cum omul de ştiinţă exprimă principiul energiei pe care îl vede sau îl
experimentează prin intermediul intuiţiei, la fel Patanjali a dat o exprimare, o
desemnare a conştiinţei supreme a lui Ishwara. Această exprimare poate fi
sub formă de mantra, yantra sau tantra. Mantra înseamnă o desemnare
sub forma unui sunet. Suprema conştiinţă e desemnată printr-o formulă-sunet.
În tantra simbolismul este sub forma figurilor umane sau animale, cum ar fi
figurile în formă umană sau în formă animală. Yantra este un simbol psihic.
AUM e atât mantra cât şi yantra. El nu e tantra, deoarece tantra trebuie să
aibe un simbol uman. Oamenii din diferite ţări au formulat întotdeauna anumite
simboluri pentru a desemna forţele subtile, cum ar fi gândul, furia, pasiunea,
viziunea sau cunoaşterea supremă. AUM e o mantra şi fiecare mantra are
două forme - un sunet şi o formă. AUM are o formă vizibilă cu ochii, şi în
acelaşi timp are un sunet. Astfel, AUM ca mantra este subiect al percepţiei
vizuale şi auditive. Yantra are de asemenea diagrame şi sunete, dar tantra nu
are sunete. Ea poate fi numai văzută, nu auzită. În yantra se adaugă o bija
mantra, formându-se astfel o combinaţie de sunet şi formă.

Nu putem avea percepţia lui Ishwara cu ajutorul ochilor sau urechilor, dar
îl putem percepe cu ajutorul unei mantra. AUM este mantra care îl
desemnează pe Ishwara.
 Patanjali recomandă ca mantra AUM să fie repetată şi înţelesul ei să fie
contemplat. Aceasta este probabil o deviere completă de la filosofia Samkhya,
deoarece sistemul Samkhya nu crede în nici o fiinţă supremă. Ea consideră că
cea mai înaltă cunoaştere se poate obţine numai prin înţelegerea corectă a
celor douăzeci şi cinci de tattvas-uri fundamentale. Probabil Patanjali a
realizat faptul că acest lucru era posibil numai în cazul unei minorităţi foarte
evoluate, astfel că el a elaborat această sadhana (practică spirituală) cu
mantra-japa lui AUM. Aceasta este o abordare cu totul nouă, şi anume o
abordare din punct de vedere bhakti. În loc să vă ceară să meditaţi asupra
unei fiinţe fără formă, el a introdus un suport în forma lui AUM.

Prin repetare constantă a cuvântului AUM şi prin dhyana (meditaţie)

asupra înţelesului său, meditaţia devine completă. Numai japa (repetarea unei
mantra-e) nu e suficientă. Japa şi meditaţia trebuie să meargă mână în mână.
Patanjali recomandă ca în timp ce aspirantul execută japa lui AUM, el trebuie
să devină conştient de această japa şi să-şi pună mintea la contribuţie pentru
a înţelege. Pentru aceasta trebuie să înţelegem semnificaţia lui AUM. O găsim
clar expusă în Mandukya Upanishad. Ea e expusă în termenii supremei
conştiinţe a fiinţei cosmice. Cuvântul AUM e alcătuit din trei litere şi anume A,
U şi M. A este în relaţie cu lumea simţurilor, cu corpul, cu plăcerile obiective şi
cu vishva purusha ("lumea" MACROCOSMOSUL lui PURUSHA(Sinele Suprem
DIVIN). Silaba U e legată de subconştient, de plăcerile subiective sau de starea
de taijas a lui purusha. Silaba M e în legătură cu inconştientul, cu uitarea, cu
lipsa de plăceri sau starea prajna a lui purusha. Acestea sunt numai o privire
fugară luată din Mandukya Upanishad. Ea explică faptul silabele A, U şi M
sunt legate de starea de conştiinţă. În acest fel, aspirantul transcende cele trei
stări ale conştiinţei manifestate, atingând în cele din urmă cea de-a patra stare,
numită starea turya, care este nemanifestatul, neauzitul şi neexprimatul.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 29

Tatah pratyakchetanadhigamopyantarayabhavascha

Tatah = din această (practică de meditaţie cu AUM); pratiyak = întors, în

direcţie opusă; chetana = conştiinţă; adhigama = atingere; api = de
asemenea; antaraya = obstacol; abhava = absenţă; cha = şi.
 Prin această practică se ajunge gradat la sesizarea aspectelor
ultime ale fiinţei (introspecţie) şi obstacolele pe calea YOGA sunt
depăşite.

Două lucruri se întâmplă ca rezultat al practicii japa cu AUM: 1. conştiinţa

se introverteşte şi, 2. obstacolele dispar. Când un aspirant încearcă să meargă
pe calea yoga, el întâmpină multe obstacole care-i blochează calea. Patanjali
va da o listă a acestor obstacole în următoarea sutra. Avem astfel o sadhana
(practică spirituală) complet descrisă pentru omul obişnuit în sutras-urile 23-
29. Această sadhana (practică spirituală) numită Ishwara pranidhana, e
destinată acelora care nu sunt nici videhas (yoghini dezincarnaţi) nici
prakritilayas (yoghini fuzionaţi doar în prakriti), şi pentru cei care n-au
shraddha (credinţă), veerya şi celelalte calităţi. Ea e destinată celor care au o
minte instabilă, oscilantă, care au ataşament pentru lucrurile inferioare ale
vieţii. Patanjali a fost foarte amabil cu aceştia descriind sadhana (practică
spirituală) preliminară în sutras-urile 23-29. Practicând aceasta, omul obişnuit
va obţine în cele din urmă inteligenţă superioară şi agerime a minţii, astfel
încât el va putea urma sadhanas-urile superioare şi mai profunde, putând
astfel atinge ţelul suprem.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 30

Vyadhistyanasamsayapramadalasyaviratibhrantidarsanalabdabhumikatv

anavasthitatvani chittaviksepasteantarayah

Vyadhi = boală; styana = moleşeală; samsaya= îndoială; pramada =

amânare; alasya = letargia; avirati = dorinţa de plăceri; bhrantidarsana =
percepţie eronată; alabdhabhumikatva = incapacitate de a realiza o stare
superioară; anavasthitatva = instabilitate; chittaviksepah = obstacole ale
minţii; te = ei; antarayah = obstacole.

Boala, moleşeala sau lenea mentală, îndoiala, amânarea,

letargia sau lipsa entuziasmului, dorinţa pentru plăcerile simţurilor,
percepţia eronată, incapacitatea de a realiza stări superioare de
concentrare şi instabilitatea stărilor superioare odată obţinute sunt
obstacolele pe calea YOGA.

Am văzut că practica lui japa(repetarea unei mantra) duce la

introversiune şi la îndepărtarea obstacolelor. Obstacolele sunt enumerate în
această sutra. Acestea sunt cele nouă forţe care scindează conştiinţa.
Aspiranţii spirituali trebuie să ştie calea de a le îndepărta prin practica lui japa,
astfel că progresul pe calea spirituală să fie nestânjenit. Trebuie notat că aceste
obstacole nu sunt exterioare conştiinţei, ele sunt o parte din ea. Ele constituie
puncte distincte în ţesătura conştiinţei. Un aspirant sincer trebuie să-şi de-a
seama că în decursul practicii sale aceste obstacole apar în mod necesar.
Suferinţele vor veni mai repede sau mai târziu, fiind de obicei tulburări de
stomac sau care sunt legate de creier sau alte organe. Din ştiinţa secreţiilor
glandulare ştim că atunci când conştiinţa e introvertită, metabolismul şi
celelalte funcţii ale corpului sunt modificate. Când vă aşezaţi pentru meditaţie,
uneori vă fură somnul. În acelaşi fel, după o practică îndelungată, apare uneori
o stare de percepţie eronată.

Aspirantul spiritual e deseori neglijent în ceea ce priveşte viaţa sa

personală, îndatoririle de familie şi alte obligaţii. Poate exista îndoială în mintea
sa cu privire dacă o anumită sadhana (practică spirituală) e corectă, sau dacă
până la urmă el va atinge sau nu ţelul. Indoiala e obligatoriu acolo.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 31

Duhkhadaurmanasyangamejayatvashvasaprashvasaviksepasahanbh
uvah

Duhkha = durere; daurmanasya = depresiune; angamejayatva = agitaţia

corpului; shvasaprashvasa = inspiraţie şi expiraţie; viksepa = distracţie;
sahabhuvah = simptome auxiliare.

Durerea sau suferinţa, depresiunea (apatia psihică), agitaţia

corpului sau nervozitatea şi respiraţia neregulată sunt simptomele
auxiliare ale distracţiei mentale (VIKSHEPA).
 Oricine, fie că este sau nu un aspirant spiritual, este supus celor nouă
obstacole şi simptomelor lor auxiliare. La unii, acestea devin stări permanente.
Distracţiile care au loc în procesul de introversiune trebuie studiate cu atenţie.
Fiinţa trebuie să-şi dea seama dacă un obstacol apare în mod natural, sau e
datorat meditaţiei şi altor practici. De exemplu, chiar şi o persoană care
practică meditaţia poate fi plină de îndoieli, născociri, teamă. Boala poate
apărea ca un proces natural sau când fiinţa se introverteşte în procesul
meditaţiei. Sutra ne spune că dacă există durere, depresiune mentală, sau
agitaţie a corpului, ori respiraţie neregulată în timpul sadhana-ei (practica
spirituală), puteţi fi siguri că chitta (mintea) suferă de o stare de distracţie.

Simptomele prezentate sub formă de distracţii şi acelea enumerate în

sutra anterioară nu sunt procese mentale; ele sunt manifestări psihice. Ele
sunt comune atât omului obişnuit cât şi aspirantului a cărui minte trece printr-
un proces de introversiune în timpul meditaţiei.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 32

Tatpratisedharthamekatattvabhyasah

Tat = aceasta; pratisedhartham = pentru îndepărtarea; eka = unu; tattva

= principiu; abyasah = practică.

Pentru îndepărtarea acestora (a obstacolelor şi a simptomelor

auxiliare) practica concentrării mentale asupra unui principiu
(TATTVA) unic (este recomandată) (EKATATTVABHYASA).

Am văzut deja că Patanjali a recomandat aspiranţilor care au voinţă

puternică şi curaj, cele patru calităţi care sunt shraddha, veerya etc. Pentru
aceia care sunt slabi şi infirmi spiritual el a recomandat devoţiune intensă către
Dumnezeu şi japa (repetarea cuvântului) lui AUM. În această sutra el arată o
cale de a depăşi obstacolele şi simptomele auxiliare. Această cale implică
concentrarea minţii asupra unei singure tattva (principiu). Trebuie să
înţelegem ce înseamnă acest lucru. Dacă practicaţi mantra (cuvânt sau grup
de cuvinte prin repetarea căruia se pune în rezonanţă cu anumite energii),
mantra trebuie să fie unică. Dacă practicaţi dhyana (meditaţie), practicaţi-o
pe un singur simbol. Aceia care schimbă într-una metodele, tehnicile şi
simbolurile vor suferi de pe urma obstacolelor. Aceia care au intenţii serioase
despre realizare, despre atingerea stărilor profunde de conştiinţă, trebuie să
înţeleagă bine această sutra. Simbolul meditaţiei nu trebuie schimbat,
deoarece procesul de meditaţie e doar o bază prin care conştiinţa pătrunde din
ce în ce mai profund. Dacă această bază e schimbată într-una, va rezulta
confuzie.

Prin urmare Patanjali a expus în această sutra o sadhana (practică

spirituală). Dacă o schimbaţi mereu fiţi siguri că veţi eşua. Acest lucru îl
întâlnim în cazul acelor secte în care accentul se pune pe simboluri
diversificate. De exemplu, în India, sadhana numită tantra foloseşte multe
simboluri, ignorând principiul ekatattvabhyasa, şi ca urmare sunt mulţi
practicanţi care suferă din această cauză.

La fel se întâmplă şi cu anumite sadhanas (practici spirituale) din vechiul

buddhism, care n-au înflorit niciodată, datorită faptului că erau folosite prea
multe simboluri pentru concentrare. Adevăraţii gurus (învăţători spirituali) ţin
seama de acest fapt şi nu schimbă mantra odată ce au dat-o discipolului, chiar
dacă ea a fost dată acestuia şi de către alt guru (învăţător spiritual) anterior.
Dacă mantra e schimbată, poate apărea confuzie în mintea discipolului. Un
guru (învăţător spiritual) înţelept nu va permite niciodată apariţia acestei
confuzii. El nu va da o sadhana (practică spirituală) care-i place discipolului, ci
o sadhana care i se potriveşte acestuia, conform nivelului său de evoluţie.

De fapt, nu există diferenţă între diferitele simboluri. Cineva poate fi

devotat lui Ganesha sau lui Shiva, sau lui Kali ş.a.m.d., dar dacă el schimbă
obiectul devoţiunii după ce acesta a fost ales, atunci apare confuzia. Cea mai
bună cale de a evita această confuzie este de a păstra un singur simbol, este
ekatattvabhyasa (practica concentrării mentale ferme şi continue asupra
unui principiu). Obstacolele pot fi îndepărtate din calea aspirantului numai dacă
acesta nu-i permite minţii sale s-o ia razna, ci o fixează pe o singură tattva
(principiu).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 33

Maitrikarunamuditopeksanam sukhaduhkhapunyapunyavisayanam

bhavanataschittaprasadanam
 Maitri = simpatie; karuna = compasiune; mudita = bucurie; apekshanam
= indiferenţă; sukha = fericire; duhka = mizerie; punya = virtute; apunya =
viciu; visayanam = ale obiectelor; bhavanatah = atitudine; chitta = minte;
prasadanam = purificare, împăcare.

În legătură cu fericirea (SUKHA), mizeria (DUHKA), virtutea

(PUNYA) şi viciul sau nebunia (APUNYA), cultivând respectiv atitudini
de simpatie (MAITRI), compasiune (KARUNA), bucurie (MUDITA) şi
indiferenţă (APEKSHANA), mintea (CHITTA) devine pură şi împăcată.

Este imposibil să se practice concentrarea minţii dacă aceasta nu e

purificată, adică liniştită, împăcată. Cea mai bună cale pentru a obţine acest
lucru e arătată în această sutra. Este calea de a cultiva atitudini de prietenie,
compasiune, bucurie şi indiferenţă faţă de oamenii care ne provoacă fericire,
mizerie, care sunt virtuoşi sau vicioşi. Menţinând această atitudine, adică
simpatie pentru fericire, compasiune pentru nefericire, bucurie pentru virtute şi
indiferenţă faţă de cei vicioşi, mintea aspirantului se eliberează de influenţele
perturbatoare, devenind liniştită şi netulburată. Procesul de introversiune are
loc atunci cu uşurinţă. Mintea, prin natura sa, e neliniştită, la fel ca un lac a
cărui suprafaţă se tulbură ori de câte ori cad frunze, pietre etc. Mintea
neliniştită nu se poate concentra uşor.

În Katha Upanishad se spune că mintea are o tendinţă naturală de a fi

atrasă de lumea exterioară. Nu e în natura minţii de a se introverti. Prin
urmare, atunci când încercaţi să introvertiţi mintea, trebuie să îndepărtaţi în
prealabil obstacolele şi impurităţile. Gelozia, ura, elementul de competitivitate,
cauzează multe impurităţi în minte. Atunci când vedem o persoană fericită şi
prosperă suntem geloşi pe ea. Acest lucru provoacă tulburări în subconştient şi
împiedică concentrarea minţii. Când întâlnim o persoană care suferă ne
bucurăm dacă aceasta se întâmplă să fie un duşman de-al nostru. Aceasta este
de asemenea una din impurităţile minţii. La fel, criticăm adesea pe cei virtuoşi
şi-i respectăm, pe cei vicioşi. Toate acestea provoacă tulburări în minte
împiedicând pacea mentală şi meditaţia.

Patanjali a arătat o cale de a îndepărta aceste tulburări. Cele patru

atitudini care se cer dezvoltate dau naştere la pace interioară prin îndepărtarea
factorilor perturbatori, nu numai de la nivel conştient, ci de asemenea, şi de la
nivelele profunde ale subconştientului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP I SUTRA 34

Prachchhardana vidharanabhyam va pranasya

Prachchhardana = expiraţie sau rechaka; vidharanabhyam = reţinere,

kumbhaka; va = sau; pranasya = a respiraţiei.

Sau prin expiraţie (RECHAKA) şi reţinerea respiraţiei

(KUMBHAKA) se poate controla mintea.

Din punct de vedere temperamental, nu toţi oamenii se pot supune lui

Dumnezeu. Chiar dacă cineva crede în Dumnezeu, e posibil ca el să nu poată
face Ishwara pranidhana (supunere completă sau dăruire de sine lui
Dumnezeu). Pentru astfel de oameni, Patanjali dă aici o cale prin care se
poate purifica mintea. Unii dintre noi sunt dinamici prin temperament, alţii sunt
emoţionali iar alţii sunt mistici ori raţionali. Deci, întreaga structură mentală
poate fi împărţită în aceste patru categorii. Pentru cel dinamic, cea mai
potrivită e Karma Yoga. Bhakti e mai bună pentru cei care sunt emoţionali,
căci ei se pot supune lui Dumnezeu prin adoraţie; ei formează majoritatea
populaţiei. Al treilea grup, adică cei mistici, sunt potriviţi să practice Raja Yoga
şi tehnici afiliate de Hatha Yoga, Swara Yoga, Kriya Yoga, Nada Yoga şi
Trataka, etc. Al patrulea tip îl constituie puţinii jnana yoghini. Lor le place să
citească Upanishadele, Bhagavad Gita, etc. în care sunt descrise aspectele
profunde ale vieţii, Universului şi meditaţiei. Mulţi dintre noi avem un amestec
al acestor patru tendinţe, prin urmare trebuie prescris un amestec al acestor
practici şi deci Patanjali a descris o mare varietate de practici. Noi ne putem
alege sadhana (practică spirituală) care e cea mai potrivită pentru noi.

Incepând de la videha (yoghini dezincarnaţi) şi prakritilaya (yoghini

fuzionaţi doar în prakriti), Patanjali a descris diferite tipuri de sadhana
(practică spirituală) pentru diferite tipuri de aspiranţi. În această sutra el
descrie pranayama (controlul suflurilor subtile vitale). Trebuie să înţelegem
semnificaţia lui prachchhardana şi vidharana. Primul cuvânt înseamnă
exhalaţie iar ultimul înseamnă reţinerea suflului afară. Aceasta constituie
maha bandha, care include cele trei bandhas-uri la un loc, şi anume
jalandhara, uddiyana şi mula bandha, în timp ce se face kumbhaka.
Incepătorul nu trebuie să practice maha bandha. El trebuie să facă numai
rechaka, adică expiraţie - de 21 de ori, de 51 de ori sau de 100 de ori. Aceasta
se poate numi kapalbhati sau agnisar.
 Mintea poate fi adusă într-o stare de linişte numai prin practica lui
rechaka (expiraţie), kumbhaka (reţinere) şi a celor trei bandhas (bandha=a
obliga, legătură). Intr-una din cărţile vechi, se spune că conştiinţa are două
suporturi - prana (totalitatea forţelor vitale subtile ale naturii) şi vasana
(samskaras(întipăriri mentale)). Acestea sunt suporturile pe care mintea se
odihneşte şi pe care conştiinţa lucrează. Dacă unul din ele este îndepărtat,
celălalt dispare automat. Prana e atât subtilă cât şi grosieră. Prana subtilă se
manifestă sub formă de energie, iar prana grosieră sub formă de respiraţie.
Există cinci pranas-uri majore: prana, apana, udana, samana şi vyana.

Cele cinci pranas-uri minore sunt: devadatta, nada, kurma, krikara şi

dhananjaya. Toate sunt responsabile de diferitele activităţi din corpul uman.
Prana e responsabilă de inspiraţie, acţionând la nivelul gurii şi nasului, digeră
hrana, separă materialele digerate, converteşte apa în sudoare şi urină şi
controlează secreţiile glandulare. Sfera sa de acţiune este de la nas până la
inimă. Apana provoacă excreţia şi elimină impurităţile din corp. Sfera sa de
acţiune este de la buric până la tălpile picioarelor. Ea provoacă mişcarea spre în
jos. Samana e formată în membre şi nadis. Sfera sa de acţiune este între
inimă şi buric. Udana menţine tonusul muscular şi e responsabilă de separarea
corpului karmic de corpul grosier în momentul morţii. Prin controlul lui udana
yoghinul poate călători prin aer. Sfera sa de acţiune este de la gât la cap.
Vyana guvernează circulaţia sângelui şi se mişcă prin nervi. Ea e situată în
regiunea anală.

Dintre pranas-urile minore, nada provoacă tusea şi strănutul, kurma

provoacă contracţiile, în timp ce krikara provoacă foamea şi setea.
Devadatta provoacă moţăiala şi somnul. Dhananjaya întreţine hrănirea.

Pe lângă acestea mai există încă cincisprezece curenţi fini de prana. Ei

sunt numiţi nadis. Nadi înseamnă nerv sau curent subtil de energie, sau
şuviţă de sânge. Nadis-urile transportă impulsurile la şi de la creier. Numele lor
este: sushumna, ida, pingala, gandhari, hastijihwa, poosha, ashwini,
shoora, kuhoo, saraswati, varuni, alambusha, wishwodari, shankhini,
chittra. În total, există 72000 de nadis în corp, nadis care transportă senzaţii
şi impulsuri extrem de fine. Trei dintre ei sunt de o importanţă majoră, şi anume
ida, pingala şi sushumna. Aceşti trei nadis sunt foarte importanţi în yoga
deoarece ei transportă curenţii cunoaşterii superioare. Sushumna e cel mai
important din cei trei. Sushumna este un traiect foarte fin situat în centrul
măduvii spinării, la nivel subtil. Plecând de la rădăcina anusului (muladhara
chakra), el urcă până la ajna chakra, sau medulla oblongata. Cei trei nadis
pornesc din muladhara, care e numită muktatriveni. Conştiinţa, senzaţiile
sunt eliberate aici, unificându-se. Ei se întâlnesc din nou în ajna chakra.
Triveni e un loc în India unde cele trei râuri, Ganga, Yamuna şi Saraswati se
întâlnesc. În comparaţie cu aceasta, ajna chakra e numită yuktatriveni.
Inăuntrul lui sushumna mai sunt alţi trei nadis-uri; unul e numit vajra nadi
(cel exterior), iar cel interior e numit chittra. Inăuntrul lui chittra există un
canal fin numit brahmanadi.

S-a descoperit că procesul de respiraţie are un program stabilit şi că

fazele lunii au o influenţă asupra mişcării şi controlului lui swara, adică
respiraţia. Respiraţia are un efect direct asupra comportamentului individual.
Respiraţia controlează atât gândirea cât şi evenimentele trecute, prezente şi
viitoare ale vieţii. În decurs de 24 de ore omul respiră de 12 ori pe oră pe nara
dreaptă de 12 ori pe nara stângă. Nara stângă e numită ida, sau chandra;
nara dreaptă e numită pingala sau surya. Analog, ida e numită Yamuna.
După fiecare oră, respiraţia îşi schimbă poziţia la nivelul nărilor. În timpul
schimbării de la ida la pingala sau de la pingala la ida, sushumna se
activează pentru un moment. Acest lucru îl cunoaştem de la ştiinţa numită
shiva swara yoga. În primele trei zile ale perioadei lunii pline, respiraţia curge
prin nara stângă la răsăritul soarelui, şi apoi la fiecare oră se schimbă nara. În
următoarele trei zile respiraţia curge prin nara dreaptă timp de o oră de la
răsărit. În timpul perioadei de lună nouă, respiraţia curge prin nara dreaptă la
răsărit în primele trei zile. Astfel, acest ciclu se schimbă la fiecare trei zile. În
timpul unei boli această ordine poate fi inversă. Bolile se pot prezice cu ajutorul
ştiinţei swara yoga.

Munca fizică grea se poate face când respiraţia curge prin pingala sau
nadis-ul soarelui, iar munca fizică uşoară şi migăloasă se poate face atunci
când respiraţia curge prin ida sau nadis-ul lunii. Meditaţia trebuie practicată
atunci când respiraţia curge prin sushumna. Fluxul respiraţiei poate fi
schimbat prin anumite tehnici. Inchizând ochii şi meditând asupra nării stângi,
se poate schimba fluxul respiraţiei de la această nară, dar acest lucru depinde
de profunzimea concentrării. Respiraţia poate fi făcută să curgă prin nara
dreaptă culcându-ne pe partea stângă şi ţinând o pernă la subsoară. Altă
metodă de a schimba fluxul respiraţiei este de a înfunda nara prin care nu
vrem să curgă respiraţia cu un ghemotoc de bumbac. Mai există multe alte
metode.

Respiraţia în pranayama trebuie făcută foarte încet. Aceia care respiră

încet şi profund trăiesc mult. Iepurele respiră de 80 de ori pe minut şi trăieşte
numai opt ani. Maimuţa respiră de 32 de ori pe minut şi trăieşte 10 ani. Câinele
trăieşte 12 ani şi calul 25 de ani. Ei respiră de 29 şi de 19 ori respectiv, pe
minut. Omul respiră de 13 ori pe minut şi ar trebui să trăiască 120 de ani.
Şarpele, care trăieşte 1000 de ani, respiră numai de 8 ori pe minut, iar broasca
ţestoasă respiră de 5 ori pe minut şi trăieşte 3000 de ani. Acest lucru arată
importanţa reţinerii respiraţiei.

Kumbhaka la care se referă sutra este făcută pe vid.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 35
 Visayavati va pravrittirutpanna manasahsthitinibandhani

Visayavati = senzorial; va = sau; pravrittih = funcţionare; utpanna = ivit;

manasah = al minţii; sthiti = fermitate; nibandhani = care leagă.

Altfel, mintea poate fi stăpânită şi făcută fermă concentrând-

o asupra experienţei simţurilor, astfel încât să simţim vie, intensă şi
constantă plăcerea pe care aceste simţuri ne-o procură.

Această sutra descrie o tehnică adiţională care poate fi practicată de

aceia care nu pot face Ishwara pranidhana (supunere completă sau dăruire
deplină de sine lui Dumnezeu), mahabandha (tehnică yoga importantă) sau
pranayama (controlul suflului). Este adevărat că mulţi aspiranţi găsesc dificilă
practica pranayama-ei din lipsa unei îndrumări competente, datorită
incapacităţii sau din cauza lipsei de hrană corespunzătoare. Această sutra
furnizează o metodă mai simplă de a controla mintea prin trezirea activităţii
percepţiei simţurilor. Aici, mintea e pusă să se autoobserve în decursul
procesului de percepţie senzorială; adică, percepţia prin intermediul vederii,
auzului, mirosului, gustului şi pipăitului. Fuzionând conştiinţa mentală cu aceste
percepţii senzoriale, mintea intră sub control. Altfel spus, conştiinţa mentală
poate fi fuzionată cu conştiinţa sunetului prin intermediul mantras-urilor,
bhajan, kirtan, etc. O fiinţă rafinată poate că nu găseşte această metodă ca
fiind interesantă, dar adevărul este că dacă se pătrunde adânc, ea poate aduce
controlul minţii. Acesta e un principiu de Nada Yoga.

Mintea poate fi de asemenea controlată dezvoltând conştiinţa formei prin

trataka, care constă din concentrarea asupra unei forme oarecare, şi în mod
similar, prin dezvoltarea conştiinţei pipăitului şi a mirosului. Prima apare atunci
când guru-l îl atinge pe discipol pe cap, iar cea de-a doua survine odată cu
practica lui khechari mudra (tehnică specială yoga). Concentrând mintea
asupra vârfului nasului, apare un miros subtil sau psihic, care poate fi folosit
pentru a controla mintea. Conştiinţa gustului e dezvoltată prin concentrarea
asupra vârfului limbii. Viziunile colorate apar prin concentrare asupra palatului
în khechari mudra. Pipăitul psihic e experimentat prin concentrarea asupra
părţii centrale a limbii. Auzul psihic e dezvoltat prin concentrarea asupra
rădăcinii limbii. Toate aceste procese psihice devin baza pentru auto-control.
Când ele sunt dezvoltate, studentul începe prin concentrarea asupra lor, iar
după un timp mintea le depăşeşte, atingând nivele mai profunde. Aceasta este
starea de complet control mental. Toate acestea implică activitatea simţurilor,
indriyas, în dharana (concentrare) şi pratyahara (retragerea simţurilor).

În anumite şcoli de meditaţie buddhistă, preotul bate toba şi meditează

asupra sunetului. Aceasta e o sadhana (practică spirituală) elementară, dar e
folositoare multora dintre noi. Bhajan e una din cele mai populare sadhana
din India. Cântăreţul poate cânta ore întregi numai o singură notă sau numai un
singur cântec, neauzind şi nevăzând nimic altceva decât sunetul bhajan-ului.
Aceasta e o sadhana elementară, dar e importantă deoarece ea poate duce
uşor la dharana (concentrare) şi dhyana (meditaţie). Kirtan (reuniuni publice
în care se recită cu fervoare şi se cântă anumite texte spirituale şi chiar se
dansează în cinstea lui Dumnezeu) e de asemenea una din cele mai uşoare şi
mai eficiente sadhana. Ea se face cu o persoană care conduce şi celelalte o
urmează. Există metode diferite. Uneori ea poate dura 24 de ore, producând
efecte extraordinare asupra auditoriului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 36

Vishoka va jyotismati

Vishoka = fără supărare; va = sau; jyotismati = luminos, plin de lumină.

Sau meditând asupra lotusului luminos din inimă (ANAH)

(JYOTISMATI) care e dincolo de orice supărări (VISHOKA) (se poate
controla mintea).

Mintea poate fi făcută să fie fermă prin manifestarea luminozităţii senine

interioare, care se obţine prin concentrarea asupra nada-ei sau asupra lui
bhrumadhya, centrul dintre sprâncene. Luminozitatea interioară e senină,
calmă, tăcută şi liniştită; ea nu e o lumină vie. Ea poate fi experimentată în
timpul meditaţiei profunde. Ea e de două feluri. Uneori, în somn apare o
explozie bruscă de lumină, care e foarte neplăcută. Patanjali nu vorbeşte aici
despre aceasta. El vorbeşte despre lumina interioară care e tăcută. Mintea
poate fi controlată prin experimentarea acestei lumini senine. Există multe
metode prin care această lumină poate fi văzută. Una din ele este concentrarea
asupra centrului dintre sprâncene; alta, este concentrarea pe o nada (sunet).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP I SUTRA 37

Vitaragavisayam va chittam

Vitaraga = persoană lipsită de pasiuni, care a depăşit raga; visayam =

obiect; va = sau; chittam = minte.

Altfel mintea poate fi controlată prin concentrarea şi

identificarea telepatică cu fiinţele extrem de evoluate care au atins
realizarea supremă şi care sunt total lipsite de pasiuni (VITARAGA).

Vitaraga este o fiinţă care a renunţat la raga (plăcerea); adică pasiunea

umană. Concentrându-ne mintea asupra unor astfel de persoane, ea poate fi
făcută fermă şi poate fi controlată.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 38

Svapnanidrajnanalambanam va

Svapna = vis; nidra = somn; jnana = cunoaştere; alambana = suport; va

= sau, ori.

Sau altfel, mintea poate fi făcută fermă dându-i ca suport (al

meditaţiei) (ALAMBANA) cunoaşterea (JNANA) din vis (SVAPNA) şi
somn (NIDRA).
 Mintea poate fi controlată şi prin metode de somn conştient. Somnul
conştient e stadiul ultim în antar mauna (linişte lăuntrică). Există o metodă de
a visa conştient, dar este periculoasă şi numai iniţiaţii o pot practica. Acest
proces poate fi benefic mai ales acelora care sunt nervoşi. Prin tehnicile de
visare şi somn conştient se dezvoltă conştiinţa visului şi a somnului în timp ce
fiinţa se găseşte în aceste stări.

De obicei visele noastre sunt inconştiente; ele sunt trăite, dar nu

vizionate. Noi nu avem control, asupra acestora, dar în cazul metodei
recomandate aici, aspirantul devine capabil să le producă şi să le controleze în
mod conştient. Noi ne putem controla gândurile în mod conştient, subconştient
sau inconştient. În acest proces nu sunt controlate numai acţiunile conştiente şi
intelectul, ci chiar şi acţiunile subconştiente. În timpul viselor conştiente
practicantul nu aude nimic din ceea ce se întâmplă afară. Cunoaşterea sau
conştiinţa acestor două stări poate fi făcută suportul pe care mintea să se
poată concentra. Aceste metode sunt desemnate acelora cu un temperament
special; ele nu sunt pentru oricine.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 39

Yathabhimatadhyanadva

Yatha = ; abhimata = dorit; dhyana = prin meditaţie; va = sau.

Sau prin meditaţia asupra obiectului de adoraţie mintea poate

fi liniştită.

Aici se dă libertate completă de alegere. Aceasta pentru că dhyana

(meditaţie) făcută asupra unui obiect care atrage, cum ar fi obiectul devoţiunii,
e calea cea mai sigură de a linişti mintea, de a o controla şi de a o focaliza.
Obiectul ales poate fi o cruce, swastika, un idol sau pur şi simplu AUM - orice
este agreabil (abhimata). Aspirantul trebuie să-şi aleagă acele obiecte asupra
cărora să-şi poată concentra mintea.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP I SUTRA 40

Paramanuparamamahattvantoasya vasikarah

Paramanu = ultima particulă; paramamahattva = ultima extindere

(imensitatea); antah = a se sfârşi; asya = a acesteia; vasikarah = stăpânire.

Astfel prin liniştirea şi controlarea minţii yoghinul dobândeşte

stăpânire completă asupra tuturor obiectelor meditaţiei, de la cel mai
mic (PARAMANU) până la cel mai mare (PARAMAMAHATTVA).

Se poate pune întrebarea: aceste practici descrise în ultimele sutras sunt

capabile să ducă la atingerea stării de samadhi? Răspunsul este: nu.
Samadhi nu se poate atinge prin aceste practici, dar prin ele se poate ajunge
la puterile psihice sau spirituale necesare pentru stările subtile de samadhi.
Este ca şi cum am da examenul de bacalaureat, fiind apoi pregătiţi să intrăm la
facultate. Astfel, prin practica diferitelor sadhanas (practici spirituale)
menţionate, aspirantul pune stăpânire atât pe cel mai mic atom, cât şi pe cea
mai mare infinitate. El devine stăpân atât al forţelor cele mai mici cât şi al
forţelor cele mai mari. Aceste sadhanas (practici spirituale) îi conferă puterea
omnipotenţei. Aceste practici sunt absolut necesare pentru a putea progresa
spre percepţia subtilă a stărilor de samadhi. Aşa cum savantul ajunge la o
concepţie elevată despre materie şi energie, în mod analog yoghinul devine
capabil să mediteze atât asupra lucrurilor cele mai mici cât şi asupra infinitului.

Intotdeauna se găsesc oameni care să nu-şi dea seama de înţelesul

ascuns al lucrurilor. Aceasta este pentru că ei n-au control asupra minţii lor.
Practicile de concentrare menţionate pot rafina foarte mult conştiinţa. Mintea
poate fi introvertită la voinţă. Acest lucru se observă atât în cazul rezolvării
problemelor de matematică cât şi în cazul meditaţiei. Prin antrenament, mintea
poate fi făcută să se concentreze în mod adecvat. În lipsa antrenamentului,
este dificil să controlăm în mod eficient mintea. Prima putere psihică în yoga
este dobândirea acestui control. Apoi mintea poate fi fixată asupra oricărui
obiect grosier sau subtil.

Iată un exemplu interesant. Când Swami Vivekananda era în S.U.A., el

obişnuia să împrumute zilnic câteva cărţi de la un bibliotecar, şi a doua zi le
aducea înapoi. Bibliotecarul, întrebându-se dacă atâtea cărţi pot fi citite în
numai o singură zi, a vrut să-l pună la încercare pe swami şi, spre marea sa
surprindere, el a descoperit că acesta îşi reamintea fiecare cuvânt citit. Aceasta
arată felul în care un yoghin stăpâneşte atât lucrurile cele mai fine cât şi pe
cele mai grosiere.

Fiinţa poate intra în samadhi numai atunci când ea e capabilă să

perceapă chiar şi ideile şi gândurile. Şi aceasta pentru că în stările subtile da
samadhi, fiinţa trebuie să sesizeze conştiinţa dinamică (samskara) şi s-o
blocheze. Există stări de samadhi în care aspirantul nu e conştient decât de
efortul de control pe care-l face. Acest efort trebuie să ia forma unei idei, care
este îndepărtată apoi. Este foarte dificil de înţeles, la nivel intelectual numai,
acest lucru. În acea stare fiinţa e capabilă să anihileze toate celelalte gânduri
cu excepţia gândului de anihilare şi acest lucru se poate face numai dacă se
stăpânesc perfect cele patru procese care nu constituie procese de gândire.

În stările mai subtile de samadhi, fiinţa trebuie să aibă control asupra

numelui, formei şi obiectului desemnat prin numele respectiv; de exemplu,
numele vacă, forma vacă, şi obiectul vacă. Trebuie sesizată diferenţa dintre
acestea. Acest lucru nu e posibil fără antrenament deoarece, din obişnuiţă,
avem tendinţa să amestecăm aceste trei lucruri în înţelegerea noastră. Un
yoghin care are control asupra minţii sale poate să înţeleagă aceşti factori
separaţi. Până când acest lucru nu este realizat, este imposibil să se progreseze
mai departe. Fiinţa trebuie să fie capabilă să practice meditaţia asupra unui
obiect, fără ca intervenţia numelui sau formei să fie necesară.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 41

Kisnavritterabhijatasyeva manergrahitrigrahanagrahyesu
tatsthatadanjanata samapattih

Kisnavritteh = în care vrittis-urile au slăbit; abhijatasya = bine finisat,

purificat; iva = la fel; maneh = al cristalului; grahita = cunoscător; grahana =
simţuri; grahyesu = în obiectele cunoaşterii; tatstha = pe care stă sau se
odihneşte; tadanjanata = a lua culoarea aceea; samapattih = absorbţie
completă.

SAMAPATTI este acea stare de identificare perfectă, de

completă absorbţie a mentalului care a devenit complet liber de
VRITTIS, în care acesta (mentalul) devine ceea ce reflectă [(cele trei
tipuri de obiecte, cum ar fi) cunoscător, cunoscut şi cunoaştere] la fel
cum un cristal pur ia culoarea obiectelor pe care stă.

Cuvântul samapatti înseamnă acceptare completă, la fel cum oceanul

acceptă toate apele care se revarsă în el prin râuri. Este o stare a minţii la care
se ajunge prin diferite practici, cum ar fi pranayama (controlul suflului),
penitenţă, sadhana (practica spirituală) etc. Este stadiul imediat anterior
practicii lui samadhi. Până ce samapatti nu a fost atins nu se poate vorbi de
practici superioare, înţelesul expresiei "practici superioare" şi "practici
inferioare" depinzând de capacităţile individuale. De exemplu, un om cu o
conştiinţă superioară nu are nevoie de japa (formă de yoga) sau kirtan
(formă de practică yoga); el poate intra în stări profunde doar închizând ochii;
dar pentru acei a căror minte e plină de gânduri, această stare poate fi
considerată foarte profundă. În loc de a folosi cuvintele "superior" şi "inferior",
putem să folosim expresia simplu sau greu.

Nu se poate intra în meditaţie dacă mintea nu a fost limpezită. Dacă

mintea e limpede, starea de meditaţie poate veni la fel de uşor ca şi somnul.
Pentru aceasta vrittis-urile (modificări mentale) trebuie diminuate. Trebuie
reamintit că vrittis-urile nu trebuie anihilate complet; ele trebuie doar
diminuate, slăbite. Este ca şi cum am dormi într-un tren. Suntem conştienţi de
forfota oamenilor, de plecarea şi oprirea trenului, dar conştiinţa noastră nu e
complet trează, ca atunci când ne plimbăm, de exemplu. Această stare e
numită stare de conştiinţă redusă. Ea poate fi obţinută prin diferite tehnici de
liniştire a minţii, tehnici menţionate în precedentele sutras.

Atunci când chiar şi conştiinţa fragmentară dispare, mintea devine la fel

de pură ca un cristal. Ea poate fi pusă pe orice obiect. Este samapatti.

O bucată de cretă albă pusă pe o hârtie colorată nu ia culoarea hârtiei dar

dacă puneţi în locul bucăţii de cretă un cristal, acesta va lua imediat culoarea
hârtiei. Acest lucru se întâmplă pentru că bucata de cristal e absolut pură.
Analog, există o diferenţă între o minte care e în samapatti şi o minte
obişnuită. În momentul când vrittis-urile sunt îndepărtate din minte, aceasta
începe să funcţioneze ca un cristal. Acest lucru dă naştere la pura conştiinţă
obiectivă a obiectului asupra căruia mintea se concetrează.

Când practicaţi trataka sau meditaţie asupra unui obiect, cum ar fi o

shiva-linga, vrittis-urile (modificările mentale) se diminuează încet, încet, în
cele din urmă apărând o străfulgerare bruscă a conştiinţei în momentul când
mintea fuzionează complet cu obiectul. Cele trei faţete ale obiectului, şi anume,
numele, forma şi înţelesul pot fi experimentate separat. Există şase tipuri de
fuziune, numite respectiv, savitarka, nirvitarka, savichara, nirvichara,
ananda şi asmita. Ele sunt stadii de fuziune a conştiinţei cu obiectul asupra
căruia meditaţi, în final venind o vreme când obiectul dispare. Trebuie să
reţineţi că numai atunci când obiectul a dispărut puteţi spune că aţi obţinut
ceva.
 Când apare fuziunea, transformările conştiinţei sunt aproape anihilate din
conştiinţă. Acest lucru se numeşte ekagrata - focalizare. În această stare,
meditaţia, obiectul şi conştiinţa devin un singur lucru. Atât timp cât fiinţa nu a
atins starea de samapatti (absorbţie completă), ea e conştientă de aceste trei
lucruri. Există o conştiinţă simultană a celor trei vrittis (modificări mentale;
şablon). În samapatti aceste trei feluri de conştiinţă fuzionează într-una
singură, aşa încât nu se mai percepe nimic cu excepţia formei. În acea stare
numai forma meditaţiei străluceşte.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 42

Tatra shabdarthajnanavikalpaih sankirna savitarka samapattih

Tatra = aici, în această stare; shabda = cuvânt; artha = obiect propriu-zis;

jnana = judecată; vikalpaih = prin alternare; sankirna = amestecat, confuz;
savitarka = cu gândire în vorbe; samapattih = absorbţie completă.

Acea stare (de SAMADHI) care apare atunci când conştiinţa

alternează între cuvânt (SHABDA), obiectul propriu-zis (ARTHA) şi
cunoaşterea mentală (JNANA) este o stare amestecată a minţii
(VITARKA) şi e numită SAVITARKA SAMAPATTI.

Trebuie subliniat că samapatti sau samadhi nu e o stare anumită; ea

acoperă un întreg evantai de stări de conştiinţă care includ un câmp de
superconştiinţă. Starea de veghe poate fi descrisă ca fiind de asemenea un
câmp de conştiinţă, deoarece în ea sunt incluse anumite activităţi cum ar fi
vorbitul, mersul, râsul etc. În mod analog, samapatti include diferite stări. Pe
măsură ce samadhi devine din ce în ce mai profund, aspirantul pătrunde în
tărâmuri din ce în ce mai subtile de conştiinţă. Primul stadiu al minţii
superconştiente e numit savitarka. În acest stadiu, mintea continuă să se
mişte între trei lucruri, şi anume cuvântul, cunoaşterea şi percepţia simţurilor.
În acest fel cunoaşterea noastră despre obiect e realizată prin amestecarea
acestora.
 Când ne gândim la un trandafir, ne trec prin minte multe calităţi ale
acestuia - culoare, greutate, miros, structură etc. Cunoaşterea acestor calităţi e
amestecată în mintea noastră în legătură cu conceptul de trandafir. Această
stare e savitarka şi ea trebuie depăşită în decursul meditaţiei. Atunci când
mintea trece dincolo de aceste calităţi şi devine una cu obiectul, fără nici o
referire la vreo calitate anume, rezultă starea de samadhi. În primul stadiu,
numit savikalpa, există un amestec de trei elemente, numite shabda, artha
şi jnana. Shabda este cuvântul - vachaka - desemnează obiectul. Obiectul
propriu-zis e numit artha. Ştim că, cuvântul shivalinga e una, în timp ce
obiectul shivalinga e alta. Mai mult, cunoaşterea care apare în mintea noastră
cu privire la shivalinga este cu totul altceva decât celelalte două lucruri;
aceasta este pratyaya (conţinut al minţii) care apare în mintea noastră şi e
numită jnana. Toate aceste trei elemente sunt aspecte necesare ale procesului
de concentrare. În savitarka ele sunt amestecate.

Uneori apare conştiinţa simultană a lui shabda, artha şi jnana, alteori

există conştiinţa a numai una dintre ele odată. Aceste două stări trec una în
alta în mod continuu. Dacă sunteţi concentraţi pe o formă, forma rămâne, dar
continuitatea conştiinţei se schimbă neâncetat. De exemplu, uneori sunteţi
conştienţi de shivalinga, alteori de mantra, alteori de linga, etc. De fapt,
trebuie să existe o conştiinţă continuă a unui singur factor, dar acest lucru nu
se întâmplă, elementele amestecându-se. Acest lucru e datorat lui bija,
sămânţă. Această sămânţă are nivele diferite; nivelul exterior este învelişul;
nivelul interior constituie partea cea mai importantă. Datorită acestei seminţe -
adică impurităţi cauzate de experienţele trecute - elementele cunoaşterii se
amestecă.

Sămânţa este o bază pentru minte. Ea este conştiinţa suportului pe care

se sprijină mintea. Atunci când medităm, ne imaginăm la început forma; este
ca şi cum am îndepărta învelişul exterior. Apoi pot fi vizualizate aspectele mai
profunde, iar în final se îndepărtează învelişul cel mai interior. Savitarka este
învelişul exterior al seminţei, iar dincolo de ea există învelişurile numite
nirvitarka, savichara şi nirvichara. Conştiinţa simţurilor este învelişul
exterior al seminţei. Când ea trece de pratyahara (retragerea simţurilor),
dharana (concentrare) şi dhyana (meditaţie), ea transcende şi savitarka
samadhi şi celelalte stări mai subtile. În cele din urmă ea percepe cea mai
subtilă entitate, numită drashta sau atman (Sinele Divin Suprem).

Fără o sămânţă conştiinţa nu poate funcţiona. În yoga sămânţa e numită

pratyaya, bază. Apoi trebuie de asemenea un simbol, numit linga. În
savitarka acestea două nu pot fi separate; ele sunt amestecate.

Aceia care practică japa şi meditaţie cu mantra şi formă îşi reamintesc

probabil că după ce au văzut forma în meditaţie, conştiinţa alternează între
shabda, artha şi jnana. Shabda e un proces de gândire în cuvinte. Este
argumentare mentală. Jnana este percepţie internă şi artha e obiectul, cum ar
fi shivalinga. Artha înseamnă scopul ultim, şi acest lucru e foarte dificil. Este
adevărata cunoaştere despre obiect. Când atingeţi samadhi prin intermediul
unui obiect, aveţi control complet asupra conştiinţei obiectului asupra căruia
meditaţi. Aceasta este ceea ce se întâmplă în samyama, care include cele trei
procese numite dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi.
Samyama înseamnă menţinerea completă a obiectului în conştiinţă şi
controlul complet al conştiinţei obiectului.

Rezultatul absorbţiei complete sau fuziunii cu diferite obiecte e diferit.

Este absolut fără sens să spuneţi că obţineţi numai un singur lucru meditând
asupra a diferite obiecte; de exemplu, dacă meditaţi, să spunem asupra
bumbacului, rezultatul va fi cu totul diferit faţă de acela obţinut dacă meditaţi
asupra altor obiecte, cum ar fi puterea fizică etc. În timpul procesului de
samyama rezultatul ultim pe care-l obţinem este artha, dar scopul este acolo,
cu toate că puteţi sau nu să fiţi conştienţi de asta. La scop se ajunge prin
separare, şi separarea are loc în mod spontan.

În savitarka samadhi conştiinţa e eliberată de imperfecţiuni. Există pace

absolută şi linişte. Nu există oscilaţii ale minţii. Mai există un alt fel de
samadhi numit nirvitarka. Este important de notat că există deja în noi un
fragment de stare superconştientă, dar aceasta durează numai câteva clipe.

Atunci când aveţi un obiect pentru meditaţie, trebuie să încercaţi să

vedeţi cele trei aspecte ale obiectului în mod separat. Trebuie să le vizualizaţi,
alternând numele, forma şi înţelesul. Trebuie să încercaţi să vedeţi propria
voastră conştiinţă pe baza acestor elemente. Apoi trebuie să încercaţi să le
vedeţi ca fiind un singur lucru. Trebuie să fiţi conştient de nume, formă şi
înţeles în acelaşi timp. În cele din urmă încercaţi să le vedeţi pe fiecare separat.
Aceasta e una dintre cele mai importante metode de dhyana (meditaţie).

Aceasta va fi o metodă minunată de concentrare. Dacă vi se pare dificil să

conştientizaţi alternativ aceste trei stări, trebuie să practicaţi numai japa
(formă de yoga care se realizează prin repetarea unui cuvânt sau a unui grup
de cuvinte) în care nu se aude cuvântul. Intâi gândiţi-vă la cuvânt şi rostiţi-l;
apoi puteţi adăuga şi forma obiectului. După asta, vă puteţi gândi la diferitele
sale calităţi. Este dificil să se dea o explicaţie corectă a acestei stări mentale,
dar este o metodă minunată de control mental separarea celor trei elemente
ale conştiinţei şi apoi fuzionarea lor iarăşi în ceva unic.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 43

Smritiparisuddhau svarupashunyevarthamatranirbhasa nirvitarka

 Smriti = memorie; pari = complet; shuddhau = purificare; svarupa =
forma proprie; shunya = lipsit de; eva = ca şi; artha = obiect, scop; matra =
numai; nirbhasa = strălucind; nirvitarka = fără vitarka.

După limpezirea memoriei (SMRITI) (adică eliminarea sau

atenuarea SAMSKARAS-urilor), când mintea e ca şi când ar fi lipsită de
conştiinţa de sine (SWARUPASUNYAEVA) şi când numai cunoaşterea
pură a obiectului (JNANA) mai există, aceasta e NIRVITARKA.

Nirvitarka este samadhi fără amestecarea celor trei aspecte ale unui
obiect, şi anume numele, forma şi înţelesul. În această stare nu există nici
conştiinţa subiectivă a obiectului, nici aceea a cuvântului. Memoria devine
absolut liberă de impresiile trecute (samskara) şi de asocieri. De obicei,
memoria noastră nu e limpede; pentru noi memoria constituie acumularea
impresiilor trecute. Smriti este o conştiinţă independentă în care impresiile
sunt acumulate, şi chiar şi atunci când totul din trecut dispare, smriti rămâne.
Pe placa lu smriti există impresii trecute (samskara) care se revelează în
stările profunde. În starea de veghe reproducerea se face prin gândire
conştientă, dar în samadhi ea are loc spontan. Uneori în aceste stări profunde
de conştiinţă sunt văzute imagini din copilărie, dar dacă toate acestea sunt
îndepărtate, atunci memoria nu dispare, deoarece memoria e altceva decât
impresiile.

E la fel cum creierul este diferit de minte şi gând. În mod similar, acel
vritti numit memorie e diferit de impresiile trecute. Smriti e conştiinţa despre
propriul sine. Smriti poate fi purificat prin diferite sadhanas (practici
spirituale), el devenind atunci swarupashunya-eva. Este o stare de conştiinţă
de sine care apare ca şi când totul ar fi devenit vid, dar de fapt nu e vid.
Cuvântul "eva" e folosit pentru a arăta faptul că deşi nu sunteţi conştienţi de
obiect, el este acolo. Adică, atunci când impresiile trecute despre obiect dispar,
nu mai sunteţi conştienţi de el şi este ca şi când mintea ar deveni absolut
lipsită de impresiile despre obiect, dar nu este aşa. Smriti nu devine liber de
impresiile obiectului, ci impresiile infiltrează întreaga structură a conştiinţei.
Fiecare parte a ei devine îmbibată cu impresiile obiectului. În această stare
mintea îşi pierde conştiinţa subiectivă.

Mintea pierde cunoaşterea obiectului, cu toate că această cunoaştere,

precum şi conştiinţa, sunt prezente în minte. Acesta este specificul acestei
stări. Vă amintiţi că vă concentraţi asupra unui obiect, apoi rămâne numai
obiectul, nereamintindu-vă că vă concentraţi asupra lui. După un timp, obiectul
e prezent, dar conştiinţa că meditaţi asupra lui a dispărut. Mintea pare că a
devenit în întregime vidă, dar de fapt nu e aşa. La fel cum apa se amestecă
complet şi inseparabil cu sarea, în acelaşi fel forma sau conştiinţa obiectului
umple întreaga minte, astfel încât ea nu poate fi cunoscută separat. Aceasta
este pentru că mintea este complet umplută cu memoria obiectului. Acest
fenomen este numit parishuddi - purificarea memoriei. Astfel, purificarea
memoriei este cauza lui swarupashunyaeva.

Este necesar să reamintim că dacă smriti (memoria) nu e pură, mintea

va recădea în stare de tulburare. Dacă smriti e purificat, atunci obiectul va
umple în totalitate conştiinţa şi va deveni una cu starea minţii. Mintea şi
obiectul vor deveni una. Mintea şi memoria formei devin inseparabile; memoria
nu există separat. În acest moment apare o stare momentană de vid - shunya.
Este starea de laya în care conştiinţa memoriei obiectului fuzionează complet
cu mintea. Pentru moment mintea doarme. În acea stare de somn prezentarea
memoriei nu e prezentă. În acea stare apare adevărata cunoaştere a
obiectului. Aceasta e diferenţa între nirvitarka, samadhi şi laya. În prima
există adevărata cunoaştere; de exemplu shivalinga a dispărut şi dincolo de
ea vedeţi numai lumină strălucitoare. Adevărata cunoaştere va apare; ea e
revelată aspirantului. Diferenţa dintre starea interioară şi starea exterioară s-a
pierdut. În vis experienţa e foarte intensă, dar în samadhi e şi mai intensă.
Trebuie să fiţi conştient de cunoaşterea reală sau de forma reală a obiectului
concentrării, deoarece altfel puteţi fi înşelaţi de propria minte. Când ajungeţi la
starea de nirvitarka, trebuie să cunoaşteţi forma reală a simbolului, fie acesta
un trandafir sau o shivalinga. Când apare adevărata cunoaştere în starea de
nirvitarka, forma trebuie adusă din nou, şi acea formă nu e a lui Shiva ci a lui
Shakti, deoarece subiectivitatea minţii s-a pierdut. Nu mintea este aceea care
gândeşte, doarme sau visează. Această stare a minţii e foarte bine definită prin
absenţa memoriei, astfel încât nu vă reaminţiţi niciodată experienţa meditaţiei
pentru că conştiinţa normală nu funcţionează. De exemplu, o furnică nu e
capabilă să vadă un elefant; pentru a-l vedea, furnica trebuie să mai crească în
mărime. În acelaşi fel, conştiinţei nu i se permite să pătrundă starea de
meditaţie. În consecinţă, o stare diferită a minţii ia în primire conştiinţa.
Purusha (Dinele divin Absolut) cel conştient se opreşte din lucru şi un alt
purusha îi ia locul. Această stare continuă până la un anumit punct, şi acolo se
opreşte. Apoi al treilea purusha vine şi vă preia. În acest fel puteţi trece prin
diferite plane de conştiinţă.

Nu mintea e aceea care visează sau care îşi aminteşte visele dimineaţa
sau care e conştientă în timpul visului. Aceasta e o stare diferită a minţii şi,
dacă cumva aţi avut vreodată această stare binecuvântată, e posibil ca nici
măcar să nu v-o reamintiţi din cauza absenţei memoriei, din cauza absenţei
minţii. Acea stare a minţii e diferită şi această stare a minţii e diferită şi până ce
nu sunteţi în stare să puneţi la treabă acea minte, nu veţi fi capabili să vă
reamintiţi ceea ce aţi văzut. Chiar dacă vă reamintiţi experienţa meditaţiei, a
lui samadhi, tot n-aţi realizat meditaţia, şi dacă aţi realizat-o, atunci conştiinţa
voastră normală e foarte elevată.

În acest context putem cita una dintre cele mai greşit înţelese fraze din
Garuda Purana. Ea este de obicei recitată atunci când moare un membru al
familiei. Ea vorbeşte despre cer şi iad şi despre torturile din regatul Zeului
Morţii. Ea spune că jiva (fiinţa umană vie) după moarte e dus în diferite plane
de către diferiţi devatas - zei - dar de fapt nu există moarte deloc. Noi trebuie
să înţelegem purana ca vorbind despre poziţia transcendentă a conştiinţei.
Acest lucru trebuie înţeles în felul următor: diferiţi purushas conduc mintea în
stări din ce în ce mai profunde de conştiinţă. Acest lucru se întâmplă deoarece
mintea nu funcţionează în starea de nirvitarka. Deci, pentru a concluziona,
starea de nirvitarka implică purificarea lui smriti (memorie), ceea ce dă
naştere la veritabila cunoaştere a obiectului concentrării.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 44

Etayaiva savichara nirvichara cha suksmavisaya vyakhyata

Etaya = prin aceasta; eva = numai; savichara = samadhi cu reflectare;

nirvichara = samadhi fără reflectare; cha = şi; suksma = subtil; visaya =
obiect; vyakhyata = explicat.

Prin aceasta s-au explicat şi SAVICHARA SAMADHI,

NIRVICHARA SAMADHI şi celelalte stadii mai subtile de SAMADHI.

După nirvitarka mai există încă patru stadii şi anume savichara,

nirvichara, ananada şi asmita. Cuvântul suksma visaya desemnează
stadiile mai subtile de samadhi - ananda şi asmita samadhi - în care
obiectul fuziunii este beatitudinea şi conştiinţa, respectiv. În samadhi de
dinainte de savichara aspirantul este conştient de un obiect, de numele său,
de forma şi calităţile sale. Acestea trei alternează sau se percepe natura
esenţială a obiectului. În savichara întregul proces are loc prin intermediul
reflecţiei: nu există nici o formă prezentă. Acest lucru e dificil de explicat.
Trebuie să staţi jos tăcuţi şi să meditaţi asupra lui Shiva sau a oricărui alt
obiect. Concentrarea este sub formă de reflecţie, nu există nici un cuvânt.

Procesul de reflecţie nu are limbaj în timp ce gândirea obişnuită (vitarka)

întotdeauna amestecă şi limbajul, de exemplu, când ne gândim la geografie,
ştiinţă, religie, istorie, prezent sau viitor, noi folosim un anumit limbaj. Limbajul
este prezent şi în stările de savitarka şi nirvitarka. Când gândul este golit de
limbaj, el se numeşte vichara. În savichara există trei lucruri - timp, spaţiu şi
idee. Există diferenţe între Samkhya şi yoga cu privire la meditaţie; în
Samkhya nu există diferenţe între stările de dharana (concentrare), dhyana
(meditaţie) şi samadhi. În Samkhya aspirantul devine conştient de nirakara
(Brahman- Supremul Absolut ca fiind dezgolit (dezvelit) de orice calitate şi de
orice formă); el nu gândeşte despre un obiect în termenii înţelegerii normale,
cum e cazul limbajului. El e conştient numai de forma viziunii. Este o sadhana
(practică spirituală) superioară. În savichara mintea alternează între timp,
spaţiu şi idee. Nu există fuziune. Există conştiinţa absolută pură a fiecăruia
separat. Timpul, spaţiul şi ideea sunt numite vichara. Nu este gândire.
Vichara este atunci când conştiinţa pluteşte fără a avea drept bază limbajul.
Trebuie notat faptul că meditaţia asupra unei forme implică limbajul; chiar şi
focalizarea minţii se bazează tot pe limbaj. Fiinţa poate transcende baza
limbajului numai printr-o viziune.

În ananda samadhi apare sentimentul de pace absolută şi beatitudine

absolută, dar această beatitudine nu e rezultatul experienţei simţurilor. Când
argumentarea specifică minţii, sub forma limbajului (vitarka), a fost
îndepărtată, se ajunge la savichara. Acesta e un plan profund de conştiinţă. În
savichara conştiinţa e numită pratyabhijna, care înseamnă cunoaştere
iluminată. Ea vă ghidează toate procesele din stările mai profunde de
conştiinţă. În nirvichara spaţiul, timpul şi ideea sunt îndepărtate, dar dincolo
de acestea rămâne ceva care e numit natura esenţială a gândirii.

În asmita conştiinţa e absolut pură, nu există nici un gând, nu există

noţiunea timpului şi spaţiului şi apare înţelegerea deplină sau realizarea esenţei
acelei noţiuni.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 45

Sukshmavisayatvam chalingaparyavasanam

Sukshmavisayatvam = stadiile subtile de samadhi; cha = şi; alinga =

prakriti; prayavasanam = extensie.

Stadiile de SAMADHI referitoare la obiectele subtile (adică

VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA SAMADHI) se extind până la
ALINGA (indisolubilul).

Domeniul experienţelor în ananda şi asmita samadhi se extinde până la

alinga. Alinga înseamnă ultima stare în care cele trei gunas (însuşiri
fundamentale) mai sunt amestecate în mod egal şi complet una cu celelalte.
Există patru stadii ale gunas-urilor, ultima numindu-se alinga. Ea nu are nici o
marcă sau caracteristică care s-o diferenţieze.

Primul stadiu al gunas-urilor (însuşiri fundamentale) este un stadiu

particular numit specific. Al doilea stadiu este arhetip, sau non-specific. Al
treilea este cu semn distinctiv, iar al patrulea este fără semn distinctiv. După
meditaţia în savitarka, nirvitarka şi asamprajnata, savichara, nirvichara
şi asamprajnata, ananda asamprajnata şi asmita asamprajnata, începe
nirbija samadhi. Până acum am discutat despre samadhi cu sămânţă. Uneori
el are o sămânţă specifică, o bază specifică, cum ar fi Rama, Krishna sau
Shiva. Cu cât mergeţi mai departe apare arhetipul, care e universal, dincolo de
care există o marcă, un semn distinctiv. Un simbol poate veni sub forma lui
Christos, a unei cruci, a lui Shiva, a lui AUM, dar acesta va fi diferit de acela
pe care l-aţi văzut deja. Este numai cu semnul distinctiv. Conştiinţa vă apare
atunci numai ca semn distinctiv. În al patrulea stadiu nu mai există semn
distinctiv; aici nu mai puteţi spune unde e conştiinţa. Aici există numai
Conştiinţă, prin urmare alinga este cel de-al patrulea stadiu al celor trei
gunas, sattva, rajas şi tamas.

În primul stadiu există combinaţia celor trei gunas (însuşiri

fundamentale). În al doilea stadiu sattva se dezvoltă, rajas şi tamas
devenind subordonate. În al treilea stadiu rămâne numai sattva iar în al
patrulea stadiu sattva, rajas şi tamas sunt în echilibru. Atunci când cele trei
gunas sunt în echilibru, stadiul alinga a fost atins.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 46

Ta eva sabijah samadhih

Tah = acesta; eva = numai; sabijah = cu sămânţă; samadhih = samadhi.

Stadiile subtile care au fost explicate anterior constituie

numai SAMADHI cu sămânţă.
 Obiectul asupra căruia meditaţi este bija, sau sămânţă. El formează baza
sau suportul pentru conştiinţă. În cele din urmă, când conştiinţa devine
concentrată sub forma acelei bija, acestea două devin una, precum sarea
dizolvată în apă, şi subiectivitatea minţii dispare. Mintea se pierde în sămânţă
şi vice-versa, dar dincolo de asta există un stadiu în care chiar şi conştiinţa
trebuie eliminată. Conştiinţa asmita este ultima, cea mai înaltă stare de
conştiinţă. Aici conştiinţa nu e nici pierdută, dar nici obiectul conştiinţei nu e
pierdut, ci acestea două se găsesc într-o stare de interdependenţă una cu
cealaltă. Nu există diferenţă. După aceasta, conştiinţa stării de asmita trebuie
eliminată. În acest fel, atât conştiinţa cât şi sămânţa trebuie eliminate. Este la
fel ca şi cum am evapora apa dintr-un amestec de apă şi sare. Este eliminat
chiar procesul conştiinţei, şi acest lucru este foarte dificil într-adevăr.

Intregul proces de la vitarka (primul stadiu al gunas-urilor) la asmita

(simţul individualităţii) este sabija samadhi asamprajnata. Aici
superconştiinţa are o bază pe care să stea. După aceasta este nirbija.
Conştiinţa personală este săgeata care trece prin diferite planuri sau lokas. În
fiecare loka (plan) avem savitarka şi nirvitarka; adică întâi se dezvoltă
pozitivul şi apoi negativul. La început există un limbaj ca bază a conştiinţei,
apoi baza e sub formă de reflecţie, şi după asta este numai experienţă. Nu mai
există cuvânt, idee, nimic. Nu ştiţi ce este; este numai conştiinţă. Trebuie notat
faptul că există o diferenţă între samprajnata şi sabija samadhi.
Asamprajnata, nirbija şi nirvikalpa sunt stadii diferite de samadhi. Ele nu
trebuie confundate sau considerate ca fiind acelaşi lucru.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 47

Nirvicharavaisharadyeadhyatmaprasadah

Nirvichara = nirvichara samadhi; vaisharadye = după ce a devenit absolut

expert; adhyatma = spiritual; prasadah = iluminare sau puritate.

După ce s-a atins perfecţiunea în NIRVICHARA SAMADHI răsare

lumina spirituală.
 Nirvichara samadhi este cea mai înaltă formă de superconştiinţă.
Iluminarea spirituală e dobândită de minte în ultimele stadii ale lui nirvichara
samadhi. După aceasta conştiinţa se sfârşeşte - funcţionarea intelectuală
încetează complet, iar o nouă conştiinţă se revelează aspirantului. Sub formă
de poveşti s-a spus în multe puranas (străvechi culegeri de legende indiene)
că după moartea lui jiva (finţa umană încarnată), acesta e condus de diferiţi
purushas în diferite plane, lokas-uri sau lumi. Aici moarte înseamnă moartea
intelectului şi nu a corpului fizic.

Există un stadiu în meditaţia spirituală în care conştiinţa, îmbibată şi

permeată de conştiinţa intelectuală, moare complet. În mod analog, conştiinţa
intelectuală dă naştere la diferite feluri de conştiinţă. Acest stadiu e atins de
fiinţele realizate, de cei care percep sinele. El este un instrument special, o
formă specială de conştiinţă; aceste fiinţe sunt numite atmadrashta. Atunci
când stadiul nirvichara este perfecţionat, se naşte un nou aspect al
conştiinţei. Aceia care practică dhyana (meditaţie) îşi dezvoltă un aspect
diferit al conştiinţei, despre care se spune că este umbra văzută în trataka
(formă de practică yoga), atunci când nu mai există conştiinţa despre lume şi
despre sine însuşi.

Acea umbră, numită chhaya purusha, este ultima urmă a intelectului, ea

fiind înlocuită din nou cu altceva. Cei care practică magia neagră nu pot ajunge
mai departe de acest stadiu. Prin intermediul acestui stadiu ei realizează multe
minuni. În mod analog, acei siddhas (adepţi) care sunt înzestraţi cu puteri
psihice pot face minuni, dar ei ignoră fructele superioare ale existenţei. Stadiul
lor de conştiinţă este materializarea conştiinţei sub forma unei umbre, în care
principiul lui buddhi este eliminat.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 48

Ritambhara tatra prajna

Ritambhara = plin de experienţă adevărată (justă); tatra = aici; prajna =

conştiinţă cognitivă superioară.

În NIRVICHARA SAMADHI superconştiinţa cognitivă (PRAJNA)

devine plină de veritabila experienţă cosmică (RITAMBHARA).
 Ritam şi satyam sunt două cuvinte pe care se bazează întreaga structură
a credinţei hinduse. Credinţa oarbă şi superstiţia nu constituie baza filosofiei
hinduse şi a religiei - această bază este ritam şi satyam. Filosofii hinduşi
consideră că această lume şi creaţia sunt procese de evoluţie, dar ei nu
consideră că acest univers este numai o manifestare a naturii sau a materiei. Ei
consideră că energia este cauza primară a Universului. Sat e mai subtil decât
energia; sat înseamnă existenţă. El are două aspecte, numite ritam şi
satyam. Satyam este aspectul relativ al creaţiei şi ritam este aspectul
absolut sau cosmic. Primul aspect e perceptibil de către simţuri şi inteligibil de
către minte; în el pot exista modificări. El este interdependent; ritam nu este
aşa; el este neschimbat. Acestea sunt cele două aspecte ale întregului univers.
Lumea planetelor şi a stelelor este satyam deoarece ea este relativă, dar
absolutul, ritam e dincolo de energie şi schimbare. Ritam este adevărul ultim
de dincolo de materie şi energie. După nirvichara, superconştiinţa
aspirantului devine plină de ritam, cunoaştere absolută, în care simţurile nu
lucrează. Este la fel cum sunetul nu se mai aude atunci când atinge o frecvenţă
de vibraţie foarte înaltă; atunci când lumina atinge o frecvenţă de vibraţie
foarte înaltă ea devine întuneric. Analog, atunci când experienţa interioară
atinge cea mai înaltă vibraţie, ea apare ca fiind vid.

Această stare particulară de vid, shunya, vibrează cu o frecvenţă foarte

mare, devenind în acest fel nemişcată. Ea nu e văzută şi se spune că e cosmică
- ritam. Creaţia Universului a început cu ritam şi satyam. În cele din urmă
satyam a devenit o parte din ritam. În filosofia hindusă se consideră că
creaţia este eternă - nu există nici creaţie, nici distrugere. Universul n-a fost
creat niciodată. Energia şi materia au existat în diferite forme şi în urmă cu
milioane de ani. Ele nu pot fi create. Nu există nici Creator, nici zi a creaţiei,
deoarece Universul nu poate apare din nimic, şi cum poate fi, la urma urmei
"nimic"? Cum poate da el naştere la ceva? Prin urmare, folosofia hindusă nu
crede într-un Creator. Aşa cum este fără început, Universul trebuie să fie şi fără
sfârşit. Materia şi energia îşi vor schimba numele şi formele, dar această lege
cosmică poate fi înţeleasă numai prin intermediul conştiinţei spirituale.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 49

Shrutanumanaprajnabhyamanyavisya vishesarthatvat
 Shruta = auzit; anumana = inferenţă; prajnabhyam = din cele două tipuri
de conştiinţă; anyavisaya = alt obiect; vishesarthatvat = deoarece are un
obiect particular.

Această cunoaştere (prin RITAMBHARA) e diferită de aceea

dobândită din auzite (SHRUTA) sau prin inferenţă (ANUMANA),
deoarece ea are un obiect special.

Conştiinţa este de două tipuri - grosieră şi subtilă. Cea grosieră depinde de

simţuri pentru a dobândi cunoaşterea; adică noi nu putem vedea sau auzi fără
ochi sau urechi. Aceasta este tipul de cunoaştere shruta şi anumana. La
conştiinţa subtilă se poate ajunge în două feluri; există o cale directă, ca în
Vedanta, cealaltă cale e indirectă. Auziţi de atman de la guru (învăţător
spiritual) sau din scripturi. Shruta desemnează Vedele, deoarece ele sunt
revelate. Prin intermediul lor noi cunoaştem fiinţa supremă şi pe atman (Sinele
Divin Suprem).

Anumana este inferenţă. Noi putem avea cunoştinţe despre lucruri

imperceptible prin inferenţă. Prin inferenţă ştim că această lume trebuie să
aibă un creator. Inferenţa e bazată pe teologie, ontologie şi cosmologie.
Cunoaşterea prin inferenţă şi mărturie diferă de la individ la individ. Acesta este
motivul pentru care există discordie între indivizi şi naţiuni, dar oamenii
realizaţi nu diferă prin cunoştinţele supreme. Senzaţiile transmise prin indriyas
(organele de simţ) sunt diferite, dar cunoaşterea supremă este una. Diferenţa
între conştiinţa grosieră şi cea subtilă este că ultima vede lucrurile direct aşa
cum sunt ele, în timp ce prima depinde de simţuri, mărturie şi inferenţă.
Cunoaşterea bazată pe informaţie, fie de la o persoană, fie dintr-o carte, nu e
suficientă. Aceasta e cunoaştere indirectă, un tip inferior de cunoaştere. Al
doilea tip este cunoaşterea directă. Ea nu e clasică, ci reală. Acela care a văzut
sinele nu poate vorbi despre el, cu toate că are cunoaşterea directă a lui
atman, deoarece acesta nu e un subiect al vorbirii şi al minţii. Natura spirituală
a conştiinţei poate fi cunoscută numai prin experientă personală. Conştiinţa
grosieră are două faze, indriyas sau simţurile, şi buddhi (inteligenţa).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 50

Tajjah samskaroanyasamskarapratibandhi
 Tajjah = născut din aceasta; samskarah = conştiinţă dinamică; anya = a
altuia; samskara = conştiinţă dinamică; pratibandhi = ceea ce preîntâmpină.

Conştiinţa dinamică născută din acest SAMADHI depăşeşte cu

mult în elevare şi anihilează celelalte SAMSKARAS-uri născute din
stările inferioare.

Samskara este o stare dinamică de conştiinţă care apare în învelişurile

profunde ale seminţei (bija) şi care poate fi trezită în conştiinţă; de exemplu
shivalinga este sămânţa, sau un alt simbol. Samskara nu e o stare de
conştiinţă adormită. Ea este o stare de conştiinţă dinamică. În stadiile
superioare ale lui sabija samadhi, conştiinţa lui bija rămâne, dar conştiinţa
altor obiecte este eliminată. Chiar şi în viaţa obişnuită, atunci când un gând
predomină în minte celelalte sunt subordonate lui. În mod analog, o samskara
poate preveni sau preîntâmpina celelalte samskaras. Atunci când chitta
(minte) e plină de conştiinţă exterioară, cum ar fi vederea, auzul, pipăitul, etc.,
aceasta este de asemenea o conştiinţă dinamică şi trebuie să fie prevenită.
Acest lucru e făcut prin pratyahara (retragerea simţurilor) şi dharana
(concentrare) ca şi prin dhyana (meditaţie). Atunci când mintea nu se
gândeşte la nimic sau nu e concentrată, apar multe gânduri. Acest lucru se
întâmplă la stadiile inferioare ale lui sabija samadhi chiar. În această stare
există viziuni ca şi chitta vrittis (modificările minţii). Când apare ritambhara
prajna (conştiinţă cognitivă superioară), atunci s-a atins cea mai înaltă stare
de sabija samadhi. Atunci celelalte samskaras (tendinţe mentale) sunt nu
numai prevenite, ci şi eliminate.

Cele trei stări, şi anume concentrare, meditaţie şi samadhi la un loc

constituie samyama, care este controlul mental complet asupra conştiinţei
obiectului. În samyama celelalte stări de conştiinţă dispar, dar sămânţa
rămâne. Sămânţa, cum ar fi shivalinga, mai este numită pratyaya. Ea este
baza conştiinţei. Acest lucru se întâmplă în asamprajnata în asmita. Din
asmita, aspirantul plonjează în nirbija samadhi.

Până acum, conştiinţa a pătruns din ce în ce mai adânc, dar nu a devenit

una cu drashta (văzătorul). După sabija samadhi există oceanul numit
identitate cu drashta. Aici trebuie reamintite două lucruri: în primul rând,
trebuie să îndepărtăm credinţa greşită conform căreia calea spirituală e o cale
scurtă. Aceasta e o greşeală a studenţilor entuziaşti; ea trebuie îndreptată. În al
doilea rând, trebuie să existe înţelegere clară, prin meditaţie, asupra formei
concrete de conştiinţă. În momentul în care aspirantul a depăşit
sagunopasana (cu calităţi) el poate intra în nirgunopasana (concept care
desemnează divinul din punctul de vedere a celor două aspecte ale sale: cu
calităţi şi fără calităţi) după ce a realizat ritambhara prajna. De exemplu, în
cazul lui Ramana Maharishi, care era un mukta (eliberat spiritual) încă de la
naştere. El nu a practicat sadhana (practica spirituală).

Dar aceia care nu sunt dezvoltaţi spiritual, care n-au control, voluntar
asupra funcţiilor lor mentale, trebuie întâi să practice sagunopasana.
Conform cu yoga, întreaga încrengătură a upasana-ei e împărţită în două
categorii, şi anume - mijloace şi ţeluri. Meditaţia este mijlocul de a ajunge în
samadhi, dharana (concentrarea) e mijlocul de a ajunge în dhyana
(meditaţie), pratyahara (retragerea simţurilor) e mijlocul de a ajunge în
dharana (concentrare); în variatele stări de samadhi, fiecare stare inferioară
este mijlocul de a ajunge într-o stare superioară. Prin urmare toate aceste
practici îndepărtează mai întâi anumite şabloane ale conştiinţei şi în cele din
urmă duc dincolo de sfera lui prakriti.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP I SUTRA 51

Tasyapi nirodhe sarvanirodhannirbijah samadhih

Tasya = a acelora; api = de asemenea; nirodha = prin blocarea; sarva=

toate; nirodhan = prin blocarea; nirbijah = fără sămânţă; samadhih = samadhi.

După blocarea chiar şi a acelor SAMSKARAS datorate blocării

tuturor CHITTA VRITTIS-urilor, se atinge SAMADHI fără sămânţă.

Sămânţa are calitatea de a se înmulţi. Ea trebuie arsă, astfel încât să nu

se dividă şi să nu încolţească. Chiar şi această samskara care are forma lui
purusha (Sinele Divin Absolut), lui Shiva, lui AUM, etc. trebuie eliminată.
Pentru aceasta aveţi nevoie de o conştiinţă specială, numită ritambhara
prajna, care face toată treaba. Atunci când sămânţa care constituie baza
upasana-ei este distrusă există o altă conştiinţă, şi până când această
sămânţă nu e eliminată, samadhi fără sămânţă nu poate apare.

În timp ce alte samskaras (tendinţe mentale) se multiplică, ritambhara

prajna (conştiinţă cognitivă superioară) dă naştere stării fără sămânţă. A
vedea, a auzi, a pipăi, etc. constituie seminţe ale conştiinţei. Chiar şi studiul
Yoga sutras-urilor e o samskara. Ea s-a multiplicat ca o sămânţă şi ajungeţi
să credeţi că citiţi Upanishadele, etc. Totuşi, în stadiul final toate samskaras-
urile (tendinţe mentale) sunt eliminate prin ritambhara prajna (conştiinţă
cognitivă superioară). Acest lucru se petrece deoarece hotarele intelectului
sunt depăşite şi aspirantul atinge o stare de beatitudine. Forma a dispărut.

Această stare de shunya (vid) nu e statică, ea e dinamică; ea este o

statică transcendentală. Ea apare ca vid numai în aspectul dinamic. Starea
ultimă este liniştită şi totuşi dinamică. Lumina lui purusha este aceea care
iluminează întreaga conştiinţă. Acea lumină particulară care a luminat obiectele
până acum a fost retrasă; acesta este unicul proces. Ea este retrasă din lumea
exterioară şi pătrunde în interior, iar în timp ce pătrunde în interior, ea
luminează calea, ea luminează camerele interioare unde se găsesc vitarka
(gîndire verbală), vichara (reflectarea intuitivă), ananda (beatitudine) şi
asmita (simţul individualităţii). Acest lucru este foarte dificil de explicat. Nu
este posibil să se explice natura exactă a lui nirbija samadhi deoarece acela
care o cunoaşte nu o poate exprima sau ascunde.

Cap. I, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Cap. II, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55

Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Capitolul 2

SADHANAPADA

CAP II SUTRA 1

Tapahsvadhyayeshvarapranidhanani kriyayogah
 Tapah = austeritate; svadhyaya = studiu individual, studiul scripturilor;
ishwara pranidhana = supunere lui Dumnezeu; kriya yoga = yoga practică.

TAPAS, SVADHYAYA şi ISHWARA PRANIDHANA constituie KRIYA

YOGA.

Literal, cuvântul tapas înseamnă a arde, a crea căldură sau energie. De

obicei tapas este tradus prin cuvântul ascetism, austeritate sau penitenţă, dar
în realitate el desemnează un proces care elimină complet impurităţile, zaţurile
personalităţii interioare. În Bhagavad Gita se spune că focul lui jnana
(cunoaştere) arde întreaga acumulare karmică, ceea ce înseamnă că el arde
karma acumulată, karma prezentă şi karma care este deja sacrificată.
Nagarjuna spune că numai o singură sămânţă, atunci când nu este arsă, e
capabilă de a da naştere la multe seminţe şi plante. În acelaşi fel, atunci când
chitta (minte) nu este eliberată de samskaras (tendinţe mentale), ea este
capabilă să producă mult mai multe samskaras, corpuri şi reîncarnări. O
sămânţă prăjită sau arsă devine incapabilă de a se reproduce. Acest proces
este tapas, care implică auto-purificare.

Uneori impuritatea este mică şi necesită puţină curăţire, dar când avidya
(ignoranţa) este prea mare, este necesară acţiunea focului. Tapas este o
sadhana (practică spirituală) care curăţă o minte extrem de murdară şi plină
de avidya (ignoranţa). Tapas înseamnă de asemenea conservarea căldurii şi
energiei. Ea creează chiar căldura fizică, ca în pranayama (formă de yoga). În
cazul de faţă cuvântul tapas este folosit într-un context foarte elevat. În sutra
32 a acestui capitol va apare din nou cuvântul tapas. Acolo însă el va
desemna o sadhana (practică spirituală) elementară. În sutra de faţă tapas
nu e folosit numai în sensul de austeritate sau penitenţă, ci şi în sensul de a
genera un fel de căldură. Această căldură poate fi generată prin pranayama
(controlul suflului), prin Hatha Yoga, prin mudras (gesturi de punere în
rezonanţă) şi bandhas ("legături") sau prin concentrarea minţii, prin
brahmacharya (continenţa sexuală) sau ahimsa (non-violenţă). Această
căldură nu e numai fizică, este în acelaşi timp căldură pranică, mentală sau
spirituală. Ea are o natură psihică.

Atunci când vreţi să eliminaţi un obicei prost, cu cât vreţi să scăpaţi mai
mult de el, cu atât el devine mai puternic. Când adormiţi, vă urmăreşte în
somn. Dacă este oprit în vis, el devine o parte din comportarea voastră, sau
dacă nu, el va da naştere la boli. Acest obicei trebuie distrus chiar de la
rădăcina sa, care e psihică, şi nu numai la nivel conştient. Samskara sau
complexul trebuie de asemenea eliminat. Pentru aceasta este necesară o
activitate psihică cum ar fi pranayama (controlul suflului) sau ahimsa (non-
violenţa), care va acţiona chiar la nivele subconştiente dacă este cazul. Acesta
este sensul cuvântului tapas.
 Cuvântul svadhyaya necesită o explicaţie similară. Etimologic, el
înseamnă analiză personală, sau studiu, dar este folosit pentru studiul
scripturilor cum ar fi Bhagavad Gita sau Biblia. Nu acesta este înţelesul lui
svadhyaya în această sutra. Acesta este înţelesul în sutra 32, dar aici el
înseamnă încercarea de percepere a propriului sine în diferite perspective.
Atunci când vă priviţi nasul sau dinţii în oglindă, acest act se numeşte
adhyaya; adică studiu detaliat. În mod analog, svadhyaya înseamnă studiul
detaliat al propriului sine, ceea ce include studiul întregii structuri a
personalităţii voastre, adică aspectele fizic, mental, emoţional şi spiritual.
Diferitele practici din Kriya Yoga duc la percepţia sinelui. Acesta este procesul
de a vă vedea propria conştiinţă. Dacă încercaţi să percepeţi un miros psihic, îl
veţi percepe sub forma unui miros. Aceasta este svadhyaya, în care vă uitaţi
la propria voastră conştiinţă.

Astfel, în această sutra cuvântul svadhyaya nu înseamnă studiul

scripturilor sau practica lui Japa. Rishi Patanjali foloseşte acelaşi cuvânt în
locuri diferite şi cu înţelesuri diferite.

La fel este şi cu Ishwara pranidhana. Acest cuvânt înseamnă de obicei

supunere lui Dumnezeu, dar aici se desemnează prin el plasarea completă a
fiinţei în conştiinţa cea mai intimă, ceea ce înseamnă fuzionarea completă a
conştiinţei cu conştiinţa cea mai profundă. Ishwara este conştiinţa interioară.
El nu este un sine personal exterior. El este în noi, şi în Kriya Yoga mintea este
pusă în întregime la dispoziţia sinelui interior.

Kriya yoga înseamnă yoga practică - adică yoga împreună cu tehnicile

practice. Ea implică tehnici de purificare, auto-observaţie şi dezvoltare a
conştiinţei. Aceste trei acte constituie Kriya Yoga. Ea mai poate fi definită ca
fiind anumite kriyas care produc şi conservă căldură, ceea ce implică
conştiinţa sinelui, şi kriyas-uri prin care mintea este pusă la dispoziţia
conştiinţei interioare. Kriya Yoga este una din metodele de Raja Yoga.
Deoarece nu este un lucru obişnuit să se scrie despre Kriya Yoga, rishi a dat
numai o sutra despre ea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 2

Samadhibhavanarthah kleshatanukaranarthashcha
 Samadhi = samadhi; bhavanarthah = pentru a dezvolta starea de; klesha
= cauza suferinţei; tanu = disipare; karanartha = pentru a face; cha = şi.

Pentru dezvoltarea conştiinţei din SAMADHI şi pentru a disipa

cauza suferinţelor (KLESHAS) se practică KRIYA YOGA.

Kriya yoga se practică în scopul de a dezvolta conştiinţa din samadhi şi

de a disipa kleshas-urile. Samadhi nu mai are nevoie de explicaţii acum. El
este unul din scopurile tehnicilor de Kriya Yoga. Al doilea scop este
îndepărtarea kleshas-urilor.

Cauzele suferinţei sunt diminuate gradat şi în acest scop trebuie

practicată Kriya Yoga. Acestea constituie cele două ţeluri în Kriya Yoga. Prin
practica Kriya Yoga se atinge o stare emoţională de samadhi, numită transă.
Acest samadhi este complet diferit de starea de transă obţinută prin Bhakti
(yoga devoţională) intensă sau prin intonarea cântecelor devoţionale. Totuşi,
ea este o stare de fuziune, dar o fuziune la un nivel emoţional. Probabil că prin
Kriya Yoga corpurile fizic, psihic şi emoţional sunt în mare măsură modificate.
Ca rezultat al acestui lucru, întreaga structură a stării de samadhi se
manifestă pe un nivel diferit. Prin Kriya Yoga kleshas-urile sunt îndepărtate,
stările superioare de samadhi fiind prin urmare uşurate.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 3

Avidyasmitaragadvesabhiniveshah kleshah

Avidya = ignoranţă; asmita = sentimentul eu-lui; raga = plăcere; dwesha

= repulsie, neplăcere; abhiniveshah = frica de moarte; kleshah = suferinţe.

Ignoranţa (AVIDYA), sentimentul eu-lui (ASMITA), plăcerea

(RAGA), neplăcerea (DWESHA) şi frica de moarte (ABHINIVESHA) sunt
durerile sau tensiunile fundamentale ale minţii (KLESHAS).
 În primul capitol chitta vrittis-urile (modificările minţii) au fost împărţite
în dureroase şi nedureroase. Acolo s-a folosit cuvântul klesha şi s-a spus că
klesha este îndepărtat prin samadhi. Acum rishi dă detaliat kleshas-urile.
Datorită tendinţelor materialiste, omul crede că mizeriile egoiste sunt singurele
sale mizerii. Filosofii şi psihologii au încercat să găsească baza durerii şi au
descoperit că durerea sau suferinţa nu îşi are rădăcinile în prezent, ci în trecutul
îndepărtat.

Klesha este un fel de agonie care are loc chiar în interiorul fiinţei noastre.
Fiecare om are dureri subconştiente, dar activităţile noastre zilnice superficiale
nu ne permit să le conştientizăm, altfel am simţi durerea în toată vivacitatea ei.
Este dificil de înţeles că omul exterior este foarte diferit de omul interior. În
psihologia abisală se spune că există diferite faze ale vieţii umane, şi că sinele
intim al omului se comportă în mod diferit. Atunci când omul spune adevărul în
exterior, el minte în interior. Comportamentele omului exterior şi ale omului
interior sunt exact opuse. Yoghinul trebuie să cunoască psihologia abisală, care
ne spune că adevărata fericire nu este la nivel superficial. Viaţa interioară
poate fi foarte diferită de viaţa exterioară, aşa că nu putem judeca un om după
viaţa exterioară. Astfel, chiar şi un om bogat şi educat, care pare a fi fericit din
exterior, poate fi extrem de nefericit în interiorul fiinţei sale, sau poate fi într-o
continuă beatitudine. Explicaţia lui Patanjali despre kleshas trebuie înţeleasă
din punctul de vedere al psihologiei abisale.

În mod obişnuit noi nu suntem conştienţi de frica de moarte, dar ea există

în subconştient. Atunci când cineva vrea să facă ceva şi îi este frică, această
frică este frica de moarte - abhinivesha. Aceasta este o acţiune reflexă,
analoagă acţiunii reflexe de a ne feri de un automobil atunci când îl auzim
venind. În acest caz noi nu suntem conştienţi de moarte, dar ne ferim de ea.
Frica de moarte este rădăcina cauzei care ne face să ne ferim. Chiar şi
animalele au kleshas.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 4

Avidyaksetramuttaresam prasuptatanuvichchhinnodaranam

Avidya = avidya; ksetram = câmp; uttaresam = al următoarelor; prasupta

= adormit; tanu = disipare, atenuare; vichchhinna - dispersat; udaranam = în
plină activitate, extins.
 AVIDYA este câmpul acestor KLESHAS care pot fi în stările
adormită sau latentă (PRASUPTA), atenuată (TANU), dispersată
(VICHCHHINNA) sau în plină activitate (manifestate) (UDARANA).

Kleshas-urile nu se exprimă numai prin durere, ci prin întreg

comportamentul uman. Ambiţia şi efortul pentru succes înseamnă klesha. În
acest context cuvântul klesha nu este individual - el este colectiv. Datorită
unui impuls klesha un individ sau o naţiune se poate mobiliza pentru atingerea
unui ţel nou. Evitarea situaţiilor neplăcute ale vieţii se face tot sub un impuls
klesha. Animalele nu ştiu asta, dar ele se comportă, în consecinţă instinctiv şi
natural. Dacă analizaţi psihologia comportamentală umană de-a lungul a
diferite anotimpuri şi în condiţii diferite, veţi observa că schimbările de
comportament au drept bază kleshas. Vara vrem răcoare şi aer condiţionat,
facem baie de multe ori pe zi, iar când e iarnă facem baie mai rar şi nu ne dă
prin minte să aruncăm hainele de pe noi. Acest lucru pare complet natural, dar
dacă veţi analiza psihologia comportării veţi observa că schimbarea aceasta nu
se datoreşte iernii, ci în spate ei este filosofia kleshas-urilor. Nu dorim să
suferim iarna de frig. Această dorinţă nu este la suprafaţă ci în interior.

Avidya (ignoranţa) este sursa lui asmita (principiul ego-ului), raga

(plăcerea), dwesha (repulsie) şi abhinivesha (frica de moarte). La fel cum
sămânţa este cauza existenţei întregului copac, în acelaşi fel avidya
(ignoranţa) este sursa celorlalte patru kleshas. Kleshas-urile au patru stadii
de exprimare. Ele pot fi adormite, când nu le puteţi percepe. Uneori ele devin
atenuate şi pot fi sesizate vag. În starea dispersată ele dau naştere la o stare
oscilatorie sau alternantă; în ultimul caz ele pot fi în plină activitate. Aceste
stadii diferite ale kleshas-urilor pot fi observate la diferiţi oameni în diferite
momente. În mod obişnuit nu suntem niciodată liberi de ele. Exceptând cazul
marilor yoghini, care le stăpânesc, kleshas-urile sunt prezente în orice om.
Atât timp cât acestea sunt prezente, nu se poate realiza sinele.

Avidya (ignoranţa) este cauza tuturor. Scenariul este următorul: din

avidya se naşte asmita (principiul ego-ului); din asmita, raga (plăcerea); din
raga, dwesha (repulsia), iar din dwesha, abhinivesha (frica de moarte).
Cauza rădăcină a tuturor acestora este avidya (ignoranţa), prin urmare ea
trebuie înţeleasă bine. Dacă fiinţa e capabilă să controleze avidya, ea va fi
capabilă să controleze toate celelalte kleshas (tensiuni fundamentale ale
minţii).

Intregul proces de dezrădăcinare trebuie să înceapă de la rădăcină. Acesta

este un proces de involuţie. Procesul de evoluţie este de la abhinivesha (frica
de moarte) la dwesha (repulsie), apoi la asmita (sentimentul eu-lui), apoi la
avidya (ignoranţă) şi apoi la vidya sau iluminare.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP II SUTRA 5

Anityashuchiduhkhanatmasu nityashuchisukhatmakhyatiravidya

Anitya = non-etern, efemer; ashuchi = impur; duhkha = durere;

anatmasu = non-atma; nitya = etern; shuchi = pur; sukha = fericire; atma =
sine; khyati = cunoaştere; avidya = avidya.

AVIDYA este confundarea a ceea ce este non-etern, impur, rău

şi non-ATMA, respectiv cu ceea ce este etern, pur, bun şi ATMA.

Această sutra dă cea mai clasică definiţie a lui avidya. În mod obişnuit
avidya înseamnă ignoranţă, dar în această sutra ea înseamnă ceva diferit. Ea
reprezintă confundarea unor anumite lucruri cu alte lucruri, total diferite. Ea
este o eroare în percepţia spirituală. Atunci când o rădăcină este confundată cu
un şarpe, conştiinţa ia atunci o formă numită avidya. Avidya este un fel de
psihoză, dar nu în sens de nevroză. Ea are calitatea de a fabrica ceva care
poate fi folosit. În Bhagavad Gita se spune că sub influenţa lui avidya,
dharma (termen desemnând "ceea ce constituie Adevărata Natură a noastră")
este confundată cu adharma şi vice-versa. În Vedanta se spune că simţurile,
corpul şi buddhi îşi au limitările lor; dincolo de acestea există o nelimitată
conştiinţă unică. Conştiinţa este perfect pură, în timp ce baza ei este impură.
Conştiinţa este eternă, în timp ce baza este non-eternă. Prin urmare avidya
trebuie să fie diferită de atman deoarece avidya este identificarea cu corpul.

Avidya este iluzia divină, un voal amăgitor, un drog halucinant, un defect

sau o neputinţă a percepţiei noastre psihice. Noi înţelegem greşit relaţia
noastră cu oamenii datorită lui avidya, la fel cum confundăm o rădăcină cu un
şarpe. Eroarea influenţează creierul şi gândirea.

Avidya este o mentalitate greşită care a apărut odată cu jivatman

(ATMAN, Sinele Suprem Etern, manifestându-se sub forma unui Sine încarnat)
chiar de la început. Incetarea ei marchează începutul iluminării. Acest lucru
este posibil numai printr-o distincţie completă între conştiinţă şi corp, dar acest
lucru este foarte dificil. Nici chiar în meditaţie nu putem separa conştiinţa de
buddhi (inteligenţă). Din punct de vedere intelectual numai, nu este posibil să
realizăm acest lucru, dar în realitate corpul este complet diferit de atman şi de
minte. Numai în anumite forme de meditaţie profundă le putem percepe
separat. În prezent, în noi materia şi energia par să fie un singur lucru. Din
punct de vedere intelectual putem admite şi le putem considera ca fiind
separate, dar nu le putem sesiza direct din cauza lui avidya (ignoranţa). Nu
putem înţelege şi percepe esenţa ultimă a lucrurilor deoarece noi cunoaştem
lucrurile numai superficial şi mărginit. Noi putem percepe direct şi putem
înţelege în mod corespunzător şi complet esenţa numai prin intermediul lui
viveka (discriminare).

În mitologia indiană există o pasăre legendară, numită hamsa, care poate

separa laptele de apă. Acesta este un proces de viveka, adică un proces care
îndepărtează avidya (ignoranţa) şi revelează vidya (cunoaşterea). Ţărăncile
aruncă tărâţele şi păstrează grâul, dar înainte de aceasta a trebuit ca cele două
să fie separate. Aceasta este viveka (discriminare). Avidya (ignoranţa) este
un aspect negativ; este absenţa stării pozitive. Este la fel cum atunci când este
întuneric noi nu trebuie să luptăm cu el pentru a-l îndepărta - el este îndepărtat
prin lumină. În mod analog, avidya (ignoranţa) este îndepărtată prin viveka,
adică iluminare.

Iluminarea este de două tipuri - temporară şi permanentă. Viveka este

primul tip de iluminare, prin care noi putem distinge între corp şi atman.
Avidya este numită maya în Vedanta. În context cosmic, ea este maya; în
context individual ea este avidya. Noţiunea de avidya poate apare numai pe o
bază pozitivă, şi această bază este Brahman.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 6

Drigidarshanashaktyorekatmatevasmita

Drig = purusha, putere a conştiinţei, putere de a vedea; darshana = ceea

ce este văzut, cunoscut; shaktyoh = una din cele două puteri; ekatmata =
identitate; iva = ca şi cum; asmita = sentimentul eu-lui.

ASMITA constă în a identifica în mod eronat PURUSHA cu

BUDDHI.
 Conştiinţa faptului că "eu sunt" este amalgamată cu existenţa, cu corpul,
cu acţiunile şi cu mintea. Este ca şi cum un prinţ în haine de cerşetor s-ar
identifica cu rolul pe care-l joacă. Aceasta este asmita. Atunci când conştiinţa
internă (purusha), reprezentând cel mai înalt adevăr din om, se afirmă prin
intermediul corpului, a lui buddhi şi a simţurilor, este asmita. Ea are stadii
diferite. În cazul omului primitiv care are un intelect nedezvoltat, asmita este
bazată pe identificarea cu corpul şi organele. Ideea omului primitiv despre sine
se identifică cu corpul fizic. O persoană dezvoltată intelectual se identifică pe
sine cu funcţionarea superioară a minţii.

Astfel, asmita este o conştiinţă care identifică în mod eronat purusha cu

vehiculul său; de exemplu, atunci când spunem că vine autobuzul, înţelegem
prin asta că autobuzul este condus de un şofer. Buddhi este numai un vehicul
şi la fel este şi cu simţurile. Atman sau purusha este acela care realizează
cunoaşterea. Puterea de a vedea, de a gândi şi de a auzi aparţine lui purusha,
dar această putere este transferată sau transmisă lui buddhi şi simţurilor.
Concepţia aceasta de amestecare este numită asmita. Shakti, puterea lui
purusha este aceea care gândeşte, vede etc. dar acest lucru este transmis
vehiculului său, astfel încât nouă ni se pare că ochii sunt cei care văd, etc.

Atunci când purusha este perceput interior, nu mai există identificare cu

corpul sau intelectul, dar noi în mod obişnuit nu putem realiza această
percepţie, şi această non-conştiinţă este asmita.

În Katha Upanishad se spune foarte clar că numai prin puterea sinelui

(atma) ochii văd, urechile aud, pranas-urile (totalitatea forţelor subtile ale
naturii) se mişcă şi mintea gândeşte. Mintea nu-l cunoaşte pe atman, dar ea
cunoaşte totul numai prin intermediul lui atman. Mantras-urile din Katha
Upanishad arată clar distincţia dintre puterea de cunoaştere (drig shakti) şi
vehiculul ei (darshanashakti).

Puterea de a vedea adevărul nu se poate obţine nici prin citirea textelor

filosofice, nici prin ascultarea marilor cărturari. Chiar şi filosofii şi gânditorii
identifică purusha cu corpul şi buddhi, deci nu este posibil să se îndepărteze
asmita numai prin intelect. Acest lucru se poate face numai prin meditaţie.

Se întâmplă uneori în meditaţie să iasă ceva la iveală astfel încât să-l

puteţi vedea. Ramana Maharishi a avut această experienţă la o vârstă foarte
tânără. El şi-a văzut propriul corp în meditaţie, şi a văzut de asemenea, că el
stătea şi observa propriul său corp. Deci erau trei persoane - corpul, cel care-l
vedea, şi cel care-l vedea pe cel care-l vedea. În acest fel, asmita este
amestecarea acestui principiu dublu sau triplu. Majoritatea dintre noi suntem în
asmita, prin urmare, în această sutra se spune că acest aspect particular al
lui asmita nu este altceva decât "eu sunt". Acest "eu sunt" constituie
identificarea lui atman cu vehiculele inferioare.

Există o poveste despre Indra şi Virochana, care erau respectiv, regele

zeilor şi regele rakshas-ilor (demoni). Amândoi s-au dus la Prajapati pentru a
primi instrucţiuni. Acesta le-a spus cele două mari instrucţiuni, şi anume AHAM
BRAHMASMI (Eu sunt Brahman) şi TATVAMASI (tu eşti acesta). Virochana
a confundat aham cu corpul său şi a fost în cele din urmă distrus datorită lui
asmita. Indra a meditat asupra înţelesului real, şi a ajuns fericit. Astfel, dacă
sunteţi capabili să pătrundeţi adânc în meditaţie, trecând dincolo de avidya,
puteţi realiza natura reală a lui purusha (Sinele divin Absolut). În acest
moment asmita (principiul ego-ului) e depăşită.

Acest lucru este realizabil prin două metode; una este metoda puternică,
dar dificilă, a dhyana-ei (meditaţie), iar cealaltă este metoda analitică din
jnana yoga (yoga cunoaşterii), care a fost folosită de Indra, dar această
metodă necesită o purificare a inimii şi a intelectului. Astfel se poate depăşi
asmita (sentimentul eu-lui), un vlăstar a lui avidya (ignoranţa).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 7

Sukhanushayi ragah

Sukha = plăcere; anushayi = care însoţeşte; ragah = ataşament.

RAGA este ataşamentul care însoţeşte plăcerea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 8

Duhkhanushayi dvesah

Duhkha = durere; anusayi = care însoţeşte; dvesah = aversiune.

 Dwesha este aversiunea care însoţeşte durerea.

Atunci când există un obiect al plăcerii şi când mintea îl caută, voind cu

tot dinadinsul să repete într-una experienţa plăcută oferită de acesta, avem de-
a face cu raga (plăcere). Raga nu este foarte dificil de eliminat; fiinţa îl poate
elimina printr-un mic şoc, creat de natură sau creat artificial. Dwesha
(repulsie) este opusul lui raga (plăcere). Amândouă încătuşează nenumărate
fiinţe şi lucruri, pozitiv sau negativ. Ele sunt stări bine definite ale minţii noastre
iar aceste stări se bazează pe simţul plăcerii sau repulsiei.

Raga (plăcere) şi dwesha (repulsie) ne trag în jos, spre nivele inferioare

ale conştiinţei. Atât timp cât ele se manifestă, mintea nu poate fi ridicată spre
culmi spirituale. Trebuie reamintit că ele sunt două feţe ale aceleiaşi monezi.
Ele constituie expresia dublă a unei raga (plăcere) interne. Plăcerea pentru un
lucru implică repulsia faţă de altul, aşa încât ele nu sunt opuse unul altuia, ci
reprezintă două feţe ale minţii noastre. Dwesha (repulsie) trebuie îndepărtată
prima şi apoi raga (plăcere) va dispare de la sine. Chiar şi aspiranţii spirituali
au raga (plăcere) şi dwesha (repulsie). Dwesha (repulsie) este forţa cea mai
puternică care încătuşează. Ea constituie un mare obstacol. Atunci când
dwesha (repulsie) este îndepărtată, meditaţia devine mai profundă şi apoi
raga (plăcere) poate fi îndepărtată uşor. Se spune că omul este afectat mai
mult de dwesha (repulsie) decât de raga (plăcere), prin urmare ura trebuie
îndepărtată.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 9

Svarasavahi vidusoapi tatharudhoabhiniveshah

Svarasavahi = susţinut de propria sa forţă; vidusah = a celui învăţat; api

= chiar; tatha = ca aceasta; rudhah = care domină; abhiniveshah = frica de
moarte, instinctul de conservare.

ABHINIVESHA este dorinţa de a trăi, susţinută de propria sa

forţă, care-i domină chiar şi pe cei învăţaţi.
 Chiar şi celor învăţaţi le este frică de moarte. Ei au o dorinţă puternică de
a trăi. Acest lucru se aplică atât filosofului, cât şi omului obişnuit. Aceasta se
poate vedea în orice corp, fiind prin urmare numit svarasavahi; el reprezintă o
forţă naturală inerentă. Ea este asociată cu fiecare încarnare. Vidushah
înseamnă învăţat sau înţelept. Nici aceştia nu sunt liberi de această dorinţă. În
copilărie ea este adormită, dar când creştem şi vedem pe alţii murind ea
devine activă. Ea poate apare din când în când. Acest lucru apare pe la 35-45
de ani şi se intensifică în ultima parte a vieţii. Reamintim că aceasta este una
din cele mai dominante kleshas (cauza suferinţei).

Procesul de involuţie este exact opus procesului de evoluţie. El începe cu

abhinivesha (frica de moarte), apoi continuă cu dwesha (repulsie), raga
(plăcere), asmita (sentimentul eu-lui), avidya (ignoranţa) şi în cele din urmă
vidya (cunoaşterea). Aceasta este calea întoarcerii. Pentru a depăşi kleshas-
urile (cauza suferinţei), fiinţa trebuie să înceapă cu abhinivesha (frica de
moarte) şi să ajungă în cele din urmă la avidya (ignoranţă).

Abhinivesha (frica de moarte) este un adevăr universal. Il veţi găsi într-o

creatură oarecare, o insectă, o maimuţă sau o pasăre, printre oamenii bogaţi
sau săraci, învăţaţi sau analfabeţi. Veţi găsi această klesha (cauza suferinţei)
în stare latentă, adormită sau activă. Ea este latentă la sannyasini (fiinţe care
renunţă total la lume şi care se consacră în întregime realizării eliberării
spirituale). Această klesha (cauza suferinţei) este pe cale de dispariţie la cei
care au dobândit viveka (discriminare), dar în majoritatea oamenilor o veţi
găsi într-o stare cât se poate de activă, în aşa fel încât dacă cineva este bolnav,
toată lumea intră în panică. Această panică se datorează lui abhinivesha
(frica de moarte).

În scripturile hinduse se spune că abhinivesha (frica de moarte) se

datorează ataşamentului faţă de corp. Dacă acest ataşament este redus de la o
stare activă la o stare potenţială sau latentă, atunci frica de moarte se poate
reduce la minimum.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 10

Te pratiprasavaheyah suksmah

Te = ele (kleshash-urile); pratiprasava = involuţie; heyah = care pot fi

reduse; suksmah = subtil.
 KLESHAS-urile pot fi reduse prin involuţie atunci când ele sunt
subtile.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 11

Dhyanaheyastadvrittayah

Dhyana = meditaţie; heyah = reducere; tadvrittayah = transformările lor.

Transformările KLESHAS-urilor pot fi reduse prin meditaţie

(DHYANA).

De fapt cea de-a unsprezecea sutra trebuia pusă înainte de cea de-a
zecea. Cele cinci kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii) au fiecare câte
patru stadii, şi anume latent, atenuat, alternativ şi activ. Acest lucru se
aseamănă cu un pârâu care izvorăşte din munte şi devine din ce în ce mai
mare. Atunci când ajunge la ocean este deja foarte mare. Kleshas-urile îşi
măresc forţa la fel ca un râu. Astfel, la început ele sunt latente, dar devin
treptat din ce în ce mai active.

Fiinţa poate înţelege aceste kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii)

numai prin meditaţie asupra minţii sale. Ele nu sunt numai în subconştient, ci
există şi în mintea conştientă. Ele trebuie aduse din starea activă în starea
alternativă, de aici în starea atenuată şi, în cele din urmă, în starea latentă. La
început, forma alternativă trebuie redusă la starea inactivă. Acest lucru este
foarte important şi prin urmare trebuie făcut primul.

Stadiile diferitelor kleshas nu pot fi văzute la nivelele conştiente şi

subconştiente ale minţii. Toate însă pot fi aduse la forma latentă de la forma
atenuată. Astfel, meditând asupra diferitelor stadii ale kleshas-urilor, acestea
pot fi în cele din urmă anihilate. Acest lucru include atât procesul evolutiv cât şi
procesul involutiv. Procesul evolutiv este de la avidya (ignoranţa) la
abhinivesha (frica de moarte) în timp ce de la abhinivesha (frica de moarte)
la avidya (ignoranţa) este procesul involutiv. În ambele procese există stadiile
subtil, activ, etc.

Nu putem percepe kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii) decât

dacă suntem foarte atenţi. De exemplu, puteţi spune că nu aveţi frică de
moarte, dar acest lucru nu este adevărat, deoarece numai după ce s-a atins
dharmamegha samadhi se spune că seminţele au fost complet arse,
nicidecum înainte. Deci, până la kaivalya (eliberare), există oricând
posiblitatea ca seminţele kleshas-urilor să devină din nou active. Aspirantul
spiritual va descoperi că mulţi ani nu este tulburat de vrittis (modificări
mentale) şi că se simte bine pentru o perioadă mare de timp. Uneori crede că a
eliminat toate samskaras-urile (impresii mentale) şi toate kleshas-urile
(tensiuni fundamentale ale minţii), dar într-o zi brusc îşi dă seama că eşuează
în mod neaşteptat. Acest eşec neaşteptat se datorează prezenţei seminţelor
kleshas-urilor din mintea sa.

După cum ştiţi, există trei faze şi anume, faze capabilă de a produce dar
care nu produce şi care este numită faza latentă; faza care produce este
numită faza activă; Atunci când sămânţa devine incapabilă să producă ceva ea
este numită arsă, epuizată. Pentru a arde seminţele kleshas-urilor (tensiuni
fundamentale ale minţii), fiinţa trebuie să înţeleagă întregul proces involutiv în
acţiune, nu numai intelectual, deoarece abhinivesha (frica de moarte) trebuie
resorbită înapoi spre dwesha (repulsie). Acestea două trebuie resorbite înapoi
spre raga (plăcere), acestea trei spre asmita (sentimentul eu-lui), iar în cele
din urmă cele patru trebuie resorbite în avidya (ignoranţă).

Astfel, aspirantul trebuie să taie întregul copac al avidya-ei (ignoranţei),

de la vârf până la rădăcină, dar lucrul cel mai straniu care se petrece cu acest
copac este că vârful lui este la rădăcină şi rădăcina lui este la vârf. Acest proces
nu aparţine intelectului. Pentru acest proces va trebui folosită întreaga
disciplină yoga, inclusiv yama (cod social şi moral; autostăpânire), niyama
(cod personal; reguli fixe) şi Kriya Yoga (yoga practică). Dhyana (meditaţie)
practicată pentru reducerea kleshas-urilor (cauza suferinţei) include
observaţie. Trebuie să fiţi capabil să observaţi kleshas-urile printr-un proces de
dhyana (meditaţie) în care nu meditaţi numai la Ishta, ci sunteţi capabil să
vedeţi diferitele faze ale fenomenelor mentale care au loc în interiorul vostru.
În practica lui antar mauna (linişte lăuntrică) veţi observa cum aceste vrittis
(modificări mentale) apar; ele trebuie suprimate. Atunci când practicaţi acest
fel de observaţie, trebuie să urmăriţi toate gândurile, bune sau rele. Atunci
când kleshas-urile (cauza suferinţei) sunt aduse într-o stare latentă, aspirantul
trebuie să înceapă procesul de viveka (discriminare), metoda raţională a Raja
Yogăi, sau metodele de Kriya Yoga. Dacă aplicaţi viveka (discriminare)
atunci când kleshas-urile sunt active, ea poate eşua, deoarece viveka
(discriminare) necesită o anumită pregătire mentală.

Acest fel de dhyana (meditaţie) nu este focalizare, ci este antar mauna,

sau observarea transformărilor kleshas-urilor active. Prin observaţie atentă,
vrittis-urile (modificările mentale ) active se reîntorc la starea atenuată şi de
aici la starea subtilă; prin urmare veţi observa că aspiranţii spirituali care
practică meditaţia devin din ce în ce mai calmi.
 Astfel mintea răutăcioasă, mintea neastâmpărată, poate fi liniştită prin
meditaţie şi Kriya Yoga. Acest lucru nu se întâmplă deoarece fiinţa a devenit
eliberată de vasanas (impresii ascunse), ci deoarece kleshas-urile (tensiuni
fundamentale ale minţii) sunt subordonate. Aspirantul devine împăcat şi liniştit.
Prin meditaţie fiinţa depăşeşte tensiunile create de kleshas-uri.

Viveka (discriminare) trebuie introdusă atunci când acest lucru s-a

produs. Cauzele kleshas-urilor trebuie găsite prin abordare raţională, şi
îndepărtate. Se poate descoperi astfel că există ataşament faţă de mamă sau
fiu; sau că se urmăreşte un mare succes într-un anumit domeniu. Procedând
astfel fiinţa trebuie să încerce să îndepărteze aceste cauze prin examinare,
ceea ce este foarte dificil. Aici se poate profita mult de pe urma Kriya Yogăi
(yoga practică).

Dacă procesul de găsire a cauzelor este început chiar din start, prin Jnana
Yoga (yoga cunoaşterii), atunci acesta este un proces intelectual profitabil.
Veţi dobândi astfel cunoaştere completă, dar acest lucru se întâmplă rar. O cale
este arătată în cea de-a zecea sutra. Aspirantul trebuie să se retragă într-un
loc singuratic pentru o perioadă de timp pentru a descoperi seminţele kleshas-
urilor în forma lor manifestată. În acest fel el poate depăşi sau elimina
kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii). Prin retragerea în pustiu şi
prin revenirea înapoi în societate kleshas-urile pot fi eliminate. Apoi se poate
aplica viveka (discriminare) pentru a dezactiva complet seminţele.

În forma lor subtilă, kleshas-urile sunt în totalitate psihice. Ele sunt

încrustate în viaţa noastră. Procesul de a le elimina este format din două părţi:
dhyana (meditaţie) şi viveka (discriminare). Prima este o metodă de Raja
Yoga, ultima de Jnana Yoga. Alături de acestea trebuie practicate Karma şi
Bhakti Yoga, deoarece uneori presiunea produce o explozie atât de mare încât
ne găseşte nepregătiţi. În acest caz e posibil să nu mai puteţi să vă retrageţi în
pustiu încă odată, şi în acest caz Karma şi Bhakti yoga vă vor fi de un ajutor
imens. Ele constituie colacul de salvare pentru cel care se aruncă în oceanul
realizării de sine. Este foarte dificil să observaţi kleshas-urile subtile şi să
descoperiţi dacă le aveţi, deoarece ele fac parte din natura voastră intimă. Intr-
o sutra următoare se va spune că aceste obstrucţii sau baraje trebuie să fie
îndepărtate.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 12

Kleshamulah karmashayo dristadristajanmavedaniyah

 Klesha = suferinţă; mulah = rădăcină; karma = acţiune; ashayo =
rezervor; drista = văzut, prezent; adrista = nevăzut, viitor; janma = naştere;
vedaniyah = a fi experimentat.

Acumularea de KARMAS (KARMASHAYA), care îşi are originea

în manifestarea suferinţelor (KLESHAS), este experimentată în
naşterile prezente şi viitoare, în sfera vizibilă sau invizibilă.

În această sutra se face referire la legile karmei şi a reîncarnării. Se

spune că suferinţele (kleshas) sunt înlănţuite de-a lungul naşterilor trecute,
prezente şi viitoare. Aceasta înseamnă că karma este cauzată de suferinţe, şi
că odată cu încetarea karmas-urilor aceste legi nu mai acţionează, dar atâta
timp cât suferinţele există, ele vor da naştere la experienţe în vieţile prezente
şi viitoare, experienţe care vor genera noi karmas. Acest lucru se petrece
deoarece fiecare individ trebuie să sufere în mod ineluctabil, consecinţele
karmei sale trecute. Dacă se doreşte anihilarea karmei, devine esenţială
întoarcerea la sursa ei, şi anume, cele cinci suferinţe (kleshas). Acest proces
are două căi; karmas-urile dau naştere la kleshas iar kleshas-urile dau
naştere la karmas-uri noi. Odată cu noile karmas se acumulează noi
samskaras (tendinţe mentale), care sprijină şi mai mult cauza suferinţelor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 13

Sati mule tadvipako jatyayurbhogah

Sati mule = atâta timp cât rădăcina este acolo; tat = a acesteia; vipakah
= a se coace, a se maturiza; jati = naştere, categorie, clasă socială; ayuh =
durata vieţii; bhogah = experienţă.

Atâta timp cât rădăcina lui KARMASHAYA este prezentă, ea se

maturizează şi roadele ei sunt: naşterea sau situaţia socială, durata şi
evenimentele vieţii, şi experienţa.
 Atâta timp cât rădăcina este prezentă, copacul trebuie să înflorească, şi
dacă nu este deranjat, atunci el trebuie de asemenea să dea fruct. Copacul
este viaţa aceasta iar suferinţele (kleshas) sunt rădăcinile sale. Dacă rădăcina
este tăiată - cele cinci suferinţe sunt învinse - acest copac al suferinţei va
deveni un copac fără viaţă. El nu va produce nici un fruct, viaţa constând
numai din naştere, durată şi experienţe. Experienţele sunt de trei feluri, şi
anume plăcute, dureroase şi mixte. Durata vieţii poate fi lungă sau scurtă.
Naşterea într-o anumită ţară, societate sau familie e numită jati. Toate acestea
trei sunt fructele lui karmashaya (depozitul efectelor).

Deoarece orice fruct e legat de copac şi fiecare copac e legat de rădăcini,

în mod analog naşterea, etc. sunt legate de viaţă, care este urmarea karmas-
urilor trecute. La fel, karmashaya (acumularea de karmas) depinde de
rădăcinile suferinţei (kleshas). Dacă coacerea fructelor trebuie oprită, atunci
copacul trebuie distrus şi pentru aceasta rădăcinile lui, adică suferinţele
(kleshas), trebuie tăiate. Cei care cunosc teoria reîncarnării au spus că orice
acţiune lasă în urma ei o întipărire. Acumularea acestor întipăriri e numită
karmashaya.

Doctorii fiziologi cunosc bine diferitele activităţi ale creierului, şi ei spun că

noi suntem capabili să ne reamintim ceva din trecut datorită întipăririlor
(samskaras) pe care trecutul le-a produs în creier. Aceste întipăriri nu se pierd
niciodată şi ele dau naştere memoriei. Astfel, orice activitate a corpului şi a
minţii este fidel înregistrată. Această karmashaya (depozitul efectelor) este
aidoma unui film al acţiunilor trecute; uneori el se derulează iar alteori rămâne
ascuns.

Karmashaya are trei diviziuni. Prima constă din întipăririle şi samskaras-

urile acumulate; acestea se numesc întipăriri stocate (sancita). A doua constă
din depozitul de unde se nasc noi karmas. Aceasta este karma prezentă; în
cursul timpului ea este transferată primei diviziuni. A treia diviziune include
întipăririle care se manifestă în viaţă şi care sunt luate din stocul de întipăriri.
Toate acestea se numesc prarabdha, soartă sau destin. Fructele lui sunt
experimentate în naşterea prezentă şi în cele viitoare. Orice act făcut acum se
numeşte karma curentă (agami). Intipăririle lăsate de acesta se adaugă
stocului de karmashaya, rezultând astfel noi karmas-uri.

Aceste trei diviziuni ale lui karmashaya fac parte din corpul cauzal, numit
în Vedanta, karana sharira. Acesta este unul din vehiculele subtile ale
conştiinţei care este dincolo de manomaya kosha. Karana sharira se
manifestă prin transmigrare în viaţa prezentă sau viitoare. De exemplu, un
fermier se duce şi ia un sac de seminţe de care are nevoie. Acestea reprezintă
prima diviziune a lui karmashaya. Apoi el se duce pe câmp şi seamănă
seminţele. Acest act de a semăna este karma prezentă. După câteva luni el
culege recolta; aceasta se numeşte vipaka, fructificare sau coacere. După
culegerea recoltei, o parte din ea este din nou păstrată. La fel este şi cu
karma. Astfel, karmashaya este locul unde karmas-urile dorm. Aici karmas-
urile îşi aşteaptă efectele, rămânând în stare latentă.
 Din această teorie putem înţelege în mod logic teoria reîncarnării. Ar fi
ilogic şi absurd să credem că întipăririle karmas-urilor sunt distruse odată cu
corpul. Este absurd şi imposibil să postulăm o cauză care n-are efect sau un
efect care n-are cauză. Conform cu teoria transmigraţiei, nu corpul este cel
care transmigrează, nici chiar mintea; numai întipăririle actelor noastre trecute
(samskaras) transmigrează. Acesta este locul unde dorm karmas-urile care
se deplasează de la un corp fizic la altul, acest lucru fiind numit karana
sharira în Vedanta. El nu este un obiect în plan fizic. Trebuie să admitem că
ceva extrem de subtil din noi continuă să existe chiar şi după ce corpul fizic a
murit şi a fost ars sau înmormântat, iar acest ceva este chiar karana sharira.
El îşi are rădăcina în suferinţe (kleshas). Prin tăierea unui copac nu-l puteţi
distruge complet - rădăcinile lui sunt acelea care trebuie distruse. Prin urmare
nu corpul ci karana sharira, şi în special rădăcinile lui - adică suferinţele
(kleshas) - trebuie distruse.

Atâta timp cât există suferinţe, vor exista karmashayah care vor da
naştere cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, la efecte. Pentru a ne
convinge că există reîncarnare, se pot folosi două metode. Una o cunoaşteţi -
este practica yoga, şi în special puterile psihice. Cealaltă metodă este
epistemologia logică şi analiza imparţială a legilor cauzei şi efectului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 14

Te hladaparitapaphalah punyapunyahetutvat

Te = ei; hlada = bucurie; paritapa = tristeţe; phalah = fructe; punya =

merit, virtute; apunya = non-merit, viciu; hetutvat = depinzând de.

Fructele lui JATI, AYUH şi BHOGA sunt fericire sau tristeţe,

depinzând de merit sau virtute (PUNYA) sau non-merit sau viciu
(APUNYA).

Conform cu meritul sau non-meritul nostru, noi ne bucurăm de două feluri

de fructe ale karma-ei (consecinţelor actelor fizice, psihice, mentale sau
spirituale) trecute. Meritul dă naştere la bucurie şi fericire; non-meritul dă
naştere la suferinţă. Acestea se pot manifesta în naştere, în durata vieţii sau în
diferite experienţe. Fericirea şi suferinţa nu depind numai de situaţia financiară
şi socială. Fericirea şi suferinţa depind de natura actelor (karma) realizate în
trecut. Dacă acestea au fost acte merituoase, ele vor da naştere fericirii, dacă
nu ele vor produce mizerie.

Nu este necesar să specificăm ce înseamnă merit (punya) sau virtute, şi

ce înseamnă non-merit (apunya) sau viciu. Religia ortodoxă consideră acest
lucru de la sine cunoscut, şi nu explică ce este virtutea sau viciul. Noi trebuie să
le înţelegem însă în mod ştiinţific, în conformitate cu legea morală universală.
Acţiunea legii karma-ei şi aplicarea ei este implacabilă şi universală. Efectele
karma-ei se obţin cu precizie matematică, rezultând astfel naşterea, durata
vieţii şi diferite experienţe; acestea pot fi la rândul lor plăcute sau neplăcute.

La fel cum calitatea unei fotografii depinde de calitatea hârtiei, de timpul

de expunere, etc., la fel experienţele noastre actuale depind de acţiunile
noastre trecute - bune sau rele.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 15

Parinamatapasamskaradukhairgunavrittivirodhachcha
duhkhameva sarvam vivekinah

Parinama = rezultat, consecinţă; tapa = suferinţă acută; samskara =

întipărire; duhkhaih = prin aceste trei dureri; guna = (cele trei) gunas; vritti =
modificare a minţii; virodhat = pe seama, opunând; cha = şi; duhkham =
durere; eva = numai; sarvam = tot; vivekinah = aceia care au putere de
discriminare.

Pentru cel care are putere de discriminare (VIVEKA) totul este

în cele din urmă suferinţă, din cauza consecinţelor datorate schimbării
(PARINAMA), a suferinţei (TAPA) generată de anxietăţile şi grijile
inerente vieţii întrupate a SAMSKARAS-urilor care rămân şi dau
naştere la dorinţe şi, de asemeni, datorită GUNAS-urilor şi VRITTIS-
urilor în opoziţie.
 Pentru acela care şi-a dezvoltat puterea de discriminare, care a analizat
viaţa cu atenţie, care este capabil de a deosebi adevărul de neadevăr şi lumina
de întuneric, pentru un astfel de om totul este dureros, chiar şi aşa-numita
fericire - succesul, poziţia socială, puterea ş.a.m.d. Acest lucru se datoreşte
faptului că orice acţiune este totdeauna însoţită de trei lucruri şi anume:
schimbarea, mizeria şi întipărirea. De exemplu, cineva poate avea o mare
avere. El poate părea fericit, dar în adâncul sufletului său va exista anxietate
acută. În acest fel, orice este plăcut în ultimă analiză este dureros. Este durerea
din profunzime. Este durerea psihică.

Prima durere este schimbarea (parinama). De exemplu, laptele devine

lapte bătut, viaţa se schimbă în moarte ş.a.m.d. Următoarea este suferinţa
acută (tapa). Succesul, bogăţia, iubirea etc. dau naştere mai devreme sau mai
târziu la suferinţă. Inşelătoriile, afacerile ilegale etc. dau naştere la anxietate. A
treia durere este samskara, sau obiceiul. Ne obişnuim în aşa măsură cu
fericirea şi cu luxul încât ne temem să nu le pierdem. Omul devine în acest fel
sclavul circumstanţelor, obiceiurilor, ceea ce dă naştere la durere.

Bogăţia şi sănătatea pot deveni cauze ale suferinţei dacă omul se teme să
nu le piardă. Acest lucru nu este de obicei înţeles de psihiatri, şi ei continuă să
pună accent pe cauze mărunte, care pot să nu aibe nici o legătură cu cauza
anxietăţii. Numai dacă se ajunge la rădăcina acesteia ea poate fi eliminată.
Trebuie să se înţeleagă că orice este dureros în profunzime, dacă nu chiar şi la
suprafaţă. Un alt factor important este acela că există totdeauna conflict între
cele trei gunas (însuşiri fundamentale) şi tendinţele mentale (vrittis). Acest
lucru trebuie bine înţeles. De exemplu, vreau să mă relaxez, n-am chef de
lucru. Aceasta este cererea lui tamas guna. Dar dacă vreau să-mi hrănesc
nevasta şi copii, trebuie să lucrez. Acest lucru dă naştere la conflicte. Gunas-
urile mă îndeamnă să fac un lucru, în timp ce eu aşa vrea să fac un cu totul alt
lucru. Astfel apare conflictul între gunas şi tendinţele noastre mentale; ele nu
sunt niciodată în acord. Atâta timp cât există această neînţelegere, va exista
durere. Acest lucru se aplică oamenilor inteligenţi, sensibili. Există totdeauna
un conflict la nivel conştient sau la nivel subconştient. În acest fel, orice este
dureros în esenţă. Poate că nu vă place slujba pe care o aveţi, dar trebuie s-o
faceţi. Poate că doriţi o schimbare care nu apare; acest lucru dă naştere la
durere. Chiar şi cei învăţaţi au conflicte mentale. Cu toate că citesc şi învaţă
scripturile, filosofia, religia sau ştiinţa, mintea lor nu e liberă de conflicte.

Nici chiar un aspirant spiritual nu are o minte liberă de conflicte. Mintea sa

poate dori o sadhana (practică spirituală) mai profundă sau una diferită; el ar
vrea să înveţe de la mai mulţi odată, ceea ce dă naştere la conflict. Existenţa
conflictului în personalitatea noastră dovedeşte că tot ceea ce experimentăm
pe această lume este plin de durere. De ce este aşa se descrie în sutra
următoare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP II SUTRA 16

Heyam duhkhamanagatam

Heyam = a fi evitat; duhkham = mizerie; anagatam = viitor.

AGAMI KARMA sau suferinţa care n-a venit încă poate şi

trebuie să fie evitată.

Suferinţa trebuie evitată, dar noi putem evita numai ceea ce nu s-a
produs încă. Suferinţa prezentă trebuie eliminată şi depăşită. Conform cu legea
karmei, suferinţa prezentă care a apucat să se maturizeze nu poate fi
eliminată. Ea trebuie eliminată prin consumare, dar durerea şi mizeria viitoare
trebuie evitată. Atâta timp cât omul are un corp, el trebuie să sufere, dar în
ceea ce priveşte viitorul acesta poate fi schimbat. De exemplu, recolta pe care
trebuie s-o strângeţi nu poate fi schimbată, dar recolta viitoare poate fi
modificată prin schimbarea calităţii seminţelor. Glonţul care a fost tras nu mai
poate fi întors, dar acela care este încă pe ţeavă poate fi oprit. Analog,
viitoarele fructe ale karmei pot fi modificate dacă vă plătiţi în mod
corespunzător karma prezentă.

În viaţa umană există anumite karmas care s-au maturizat şi efectele lor
trebuie consumate sub forma destinului, sub forma fericirii sau mizeriei. Fiinţa
trebuie, pentru a le consuma, să facă tapasya (austeritate), discriminare,
sadhana (practică spirituală) etc. dar acele karmas generate prin acţiunile
noastre prezente şi care urmează să se maturizeze pot fi îndepărtate acum prin
acţiuni corespunzătoare. Conform cu legea karmei există un domeniu
(prarabdha karma) care nu poate fi controlat de voi, dar mai există un alt
domeniu al karmei (agami karma) pe care-l puteţi ameliora sau modifica.
Prin urmare, sutra spune că suferinţa care n-a sosit încă poate fi evitată.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 17
 Drastadrishyayoh samyogo heyahetuh

Drastri = văzător; drishyayoh = văzut; samyogo = uniune; heyahetuh =

cauza lui heya, cauza a ceea ce trebuie evitat.

Uniunea sau identificarea dintre văzător (DRASHTA sau

PURUSHA) şi văzut (DRISHYA sau PRAKRITI) este cauza lui HEYA
(suferinţa care poate şi trebuie să fie evitată).

Este foarte important să ştim cum să evităm suferinţa care n-a venit încă.
Fiecare karma (acţiune) este capabilă să producă un efect, fructul. Aceasta
este o lege universală. Karma noastră trecută şi prezentă face parte din
întipăririle stocate (samskara). Nu puteţi contracara manifestarea fructelor
unei karme rele trecute prin fapte bune prezente şi vice-versa. Trebuie să
suferiţi atât efectele bune cât şi pe cele rele împreună, dar există o metodă
prin care stocul vechilor karmas care se găsesc în karmashaya (depozitul
efectelor) poate fi anihilat. Sutra de faţă ne spune că există o cauză a
karmas-urilor, care trebuie evitată pe viitor dacă vreţi să evitaţi suferinţele,
adică efectele. Această cauză este uniunea sau asocierea văzătorului,
purusha, cu văzutul, buddhi.

Se pare că are loc un fel de identificare, un fel de uniune sau asociere a

lor. Suferinţa începe datorită acestei identificări. Deci, pentru a evita cauza
suferinţei, va trebui să înţelegem procesul de uniune dintre văzător şi văzut,
dintre subiect şi obiect. Drashta este văzătorul iar drishya este văzutul. Acest
subiect al lui drishya va fi discutat în sutra următoare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 18

Prakashakriyasthitishilam bhutendriyatmakam
bhogapavargartham drishyam

Prakasha = lumină, iluminare; kriya = activitate; sthiti = fermitate; shilam

= calităţi; bhuta = elemente; indriya = organe de simţ; atmakam = având
natura; bhoga = experienţă; apavarga = eliberare; artham = de dragul;
drishyam = văzut.

Văzutul (DRISHYA) sau PRAKRITI are proprietăţile sau

calităţile luminii (PRAKASHA), activităţii (KRIYA) şi stabilităţii (STHITI);
el are natura elementelor (BHUTAS) şi organelor de simţ (INDRIYAS) şi
obiectivele sale esenţiale sunt experienţa (BHOGA) şi eliberarea
(APAVARGA).

Văzutul are trei calităţi, şi anume, kriya (acţiune), prakasha (lumina) şi

sthiti (fermitate). Acestea sunt cele trei gunas (însuşiri fundamentale), şi se
spune că văzutul este făcut din cele trei gunas. Elementele şi organele la un
loc alcătuiesc drishya (văzutul). El are două scopuri, şi anume experienţa şi
eliberarea.

Drishya reprezintă tot ceea ce este văzut. El nu înseamnă numai văzut cu

ochii fizici, ci văzut cu toate simţurile, cum ar fi pipăitul, auzul ş.a.m.d. A vedea,
a auzi etc. înseamnă a cunoaşte prin intermediul oricăruia dintre simţuri.
Inseamnă experienţă. Aceasta include de asemenea şi gândirea. Gândirea este
împărţită în patru varietăţi; de exemplu, cunoaştere prin gândire, prin raţiune,
prin memorie şi numai prin simţire. Acestea sunt respectiv, apanajul lui manas
("capacitatea de reflexie"), buddhi (inteligenţa), chitta (minte; conştiinţa
individuală) şi ahamkara (conştiinţa parţială atma-ică). Astfel, drishya
înseamnă tot ceea ce este cunoscut prin intermediul acestor mijloace, iar
drashta înseamnă subiectul care cunoaşte. Cunoaşterea nu e limitată la starea
de veghe. Ea poate avea loc chiar şi în vis sau în meditaţie. Puteţi cunoaşte
conştient sau subconştient. Astfel, drishya include toate manifestările
obiective, toată lumea. El înseamnă prakriti plus toate obiectele cognoscibile,
iar drashta este văzătorul, manifestarea subiectivă. Prakriti are trei
proprietăţi, şi anume sattva - adică prakasha (lumina); rajas - adică
activitatea; şi tamas - adică stabilitatea. Prakriti este compusă din aceste trei
calităţi. În ştiinţa modernă ele sunt numite vibraţie, mişcare şi inerţie. Dacă
vrem să cunoaştem proprietăţile naturii universale trebuie să înţelegem bine
cele trei gunas. Vibraţia este prakasha sau sattva, care are un fel de ritm.
Mişcarea este rajas, iar inerţia este tamas. Ritmul poate fi ilustrat de soldaţii
care merg în ritm de paradă. Mişcarea poate fi ilustrată de mişcarea unei
mulţimi de oameni - ea se face în direcţii diferite; aceasta este rajas. Tamas
este o mulţime de oameni care stă pe loc. Astfel ritmul, mişcarea şi inerţia sunt
proprietăţile fizice ale naturii. În filosofia Samkhya ele sunt numite sattva,
rajas şi tamas. Când există armonie între rajas şi tamas se dezvoltă sattva.
Prin urmare, sattva nu este ceva anume, ci este efectul armonizării acestor
două principii ale mişcării şi inerţiei în natura lor proprie. Astfel, o armonie între
rajas şi tamas dă naştere la sattva.

Prakriti are natura elementelor şi organelor de simţ. Elementele sunt de

cinci feluri - pământ, apă, aer, foc şi eter. Simţurile sunt zece, din care cinci
sunt simţuri ale acţiunii şi cinci sunt simţuri ale cunoaşterii. În plus, există patru
organe interne numite manas, ("capacitate de reflexie"), buddhi (inteligenţă),
ahamkara (conştiinţa parţială atma-ică), şi chitta (minte). Toate acestea
împreună sunt manifestările lui prakriti (natura) sau drishya (văzutul). Pentru
prakriti există două scopuri finale: ele sunt experienţa şi eliberarea lui
purusha. Drashta (văzător) vede pe drishya (văzutul) şi astfel au loc
diferitele experienţe în viaţă. În cele din urmă, când se dezvoltă conştiinţa
supremă, vine eliberarea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 19

Vishesavishesalingamatralingani gunaparvani

Vishesa = cu diferenţă; avishesa = fără diferenţă; lingamatra = numai cu

o marcă (semn distinctiv); alingani = fără nici o marcă (semn distinctiv);
gunaparvani = starea gunas-urilor.

VISHESHA, AVISHESHA, LINGAMATRA şi ALINGA sunt stadiile

GUNAS-urilor.

În legătură cu procesul involuţionar al superconştiinţei există patru stadii

ale gunas-urilor (însuşiri fundamentale. Ele corespund cu cele patru stadii ale
lui samprajna samadhi. Primul stadiu, vishesha, este stadiul mental al lui
vitarka (gândire verbală; primul stadiu al gunas-urilor). Este stadiul
experienţelor particulare. Al doilea stadiu, lipsit de particularităţi, este stadiul
astral, numit vichara samadhi; aici avishesha este suportul minţii. Al treilea
stadiu, numit ananda (beatitudine), e legat de conştiinţa cauzală a lui
lingamatra, iar al patrulea, numit asmita samadhi, este starea atmică
legată de alinga (prakriti(natura)). Ea este fără nici o marcă.

Vitarka este primul stadiu al gunas-urilor. În el există diferenţe şi le

puteţi conştientiza. Al doilea stadiu implică lipsa diferenţelor, existând
completa fuziune cu obiectul. Acesta este numit avishesha, iar starea de
samadhi corespunzătoare este vichara. În al treilea stadiu există numai o
singură marcă, văzută prin samyama (cunoscătorul, obiectul de cunoscut şi
cunoaşterea care rezultă fac una), când există control complet al obiectului
exercitat de minte. Aici puteţi vedea arhetipul obiectului, adică esenţa sa.
Natura esenţială a obiectului este percepută cu o marcă. Atunci când percepeţi
o marcă în acea stare profundă de conştiinţă, să ştiţi că sunteţi în ananda
samadhi, iar mărcile sunt diferite în funcţie de obiect. În stadiul final al gunas-
urilor, când sunteţi complet stabilit în cea mai înaltă stare de conştiinţă, nu mai
există nici o marcă. Aici conştiinţa pătrunde în cu totul alt domeniu. Dincolo de
acesta este aria lui nirbeeja samadhi.

Prin urmare, acestea sunt cele patru stadii ale gunas-urilor, care pot fi
subtile şi fine, conform cu nivelul conştiinţei noastre. Trebuie reţinut faptul că şi
conştiinţa are de asemenea trei gunas, care se schimbă pe măsură ce
procesul involutiv avansează.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 20

Drasta drishimatrah suddhoapi pratyanupashyah

Drasta = văzător, purusha; drishimatrah = numai pură conştiinţă;

shuddhah = pur; api = de asemenea, deşi; pratyaya = concept; anupashyah =
pare că percepe.

Văzătorul (DRASHTA sau PURUSHA) este conştiinţa pură, dar

în ciuda purităţii lui, atunci când se află înglobat în natură, el percepe
numai prin intelect (BUDDHI).

Această sutra şi următoarea sunt importante deoarece ele conţin filosofia

Samkhya. Tot ceea ce este subiect al experienţei, cunoaşterii, este drishya. El
poate fi o formă, un sunet, un gând, un vis sau somnul. Ţipătul unui copilaş,
conversaţia şi râsul unui tânăr, precum şi gândurile unui bătrân sunt toate
drishya. El se schimbă veşnic şi prin urmare şi cunoaşterea se schimbă veşnic.
Omul civilizat are o cunoaştere superioară aceleia a unui tigru sau a unui
copilaş. Cunoaşterea este aceeaşi în ceea ce priveşte tigrul sau omul civilizat,
dar există o diferenţă în ceea ce priveşte expresia cunoaşterii; aceasta este
drishya.
 Drashta este văzătorul care cunoaşte drishya. Cunoaşterea n-ar mai
avea loc dacă n-ar exista subiect, ci numai obiect. În Brihat Aranyak
Upanishad avem un dialog între înţeleptul Yajnavalkya şi Maitreiy. El spune
că dacă n-ar fi nici un subiect în stările superioare de samadhi, cine pe cine ar
mai mirosi şi vedea? Cunoaşterea apare numai atunci când există atât subiect
cât şi obiect; dacă există numai unul din acestea două atunci n-ar mai exista
cunoaştere. În yoga, văzătorul este pură conştiinţă. El nu poate fi văzut sau
perceput. El e foarte pur, dar vede prin conceptul mental. Dacă o veioză
aprinsă este acoperită de un voal colorat, noi ne putem da seama din exterior
că acolo este lumină, dar nu vom putea cunoaşte lumina aşa cum este ea.
Analog, purusha este pur dar el apare a fi impur datorită lui pratyaya.

Purusha iscodeşte lumea prin intermediul conceptelor mentale cum ar fi

raga (plăcerea), dwesha (repulsia), ura etc. Atunci când acestea sunt
îndepărtate cu grijă, lumina se poate manifesta mai clar, iar în final, atunci
când ultimul voal a fost îndepărtat, ea străluceşte în toată splendoarea ei
originară. De fapt lumina nu s-a schimbat, ci voalurile care o acopereau au fost
îndepărtate, astfel încât apare o diferenţă în ceea ce priveşte cunoaşterea.
Lumina n-a fost afectată, ea a apărut numai diferit datorită lui pratyaya;
astfel, pentru a purifica cunoaşterea, este totdeauna necesar să îndepărtăm
conceptele mentale, adică pratyayas-urile.

La fel cum apa ţinută în pahare colorate pare că este colorată, la fel este
şi cu purusha care, cu toate că este pur, pare să aibe conştiinţă datorită
diferitelor pratyayas. La fel cum apa cu toate că e incoloră pare colorată
datorită culorii paharelor, exact în acelaşi fel purusha, cu toate că n-are nici o
calitate, pare că posedă cunoaştere. Purusha este pură conştiinţă fără nimic
altceva, dar el pare afectat de pratyayas-urile fericirii, ale lui avidya
(ignoranţă), ale morţii, ale naşterii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 21

Tadartha eva drishyasyatma

Tadartha = de dragul lui (purusha); eva = numai; drishyasya = a

văzutului; atma = natură.
 PRAKRITI (DRISHYA sau văzutul) există numai de dragul lui
PURUSHA şi existenţa lui PRAKRITI nu e decât o vagă reflectare a
existenţei veritabile a lui ATMA.

Prakriti există numai de dragul lui purusha. Intregul proces al evoluţiei,

încă de la începuturi, e destinat pentru a servi scopului lui purusha. Prakriti
este numai un biet vehicul. Purusha este cunoscătorul iar prakriti este
mediul în care se exercită cunoaşterea. În scripturi se spune că întreaga
structură a Universului este manifestarea unirii dintre purusha şi prakriti.
Prakriti dă naştere la Univers numai pentru instruirea lui purusha şi în final
pentru eliberarea lui.

Este la fel cum un cal şi un călăreţ merg în pelerinaj. Calul îl ajută pe

călăreţ şi aceştia doi merg din ce în ce mai departe. Din când în când călăreţul
descalecă şi îngrijeşte calul. Calul serveşte călătoriei şi scopului terminării ei; el
este numai un vehicul pentru ca scopul călăreţului să fie atins. La fel, prakriti
este numai o modalitate pentru purusha; adică serveşte experienţei acestuia,
precum şi eliberării lui. Prakriti acţionează totdeauna pentru a îndeplini
întregul plan al evoluţiei, iar atunci când purusha atinge eliberarea finală,
deoarece scopul lui prakriti a fost atins, ea se retrage complet cu privire la
acel purusha.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 22

Kritartham prati nastamapyanastam tadanyasadharanatvat

Kritartham = o persoană care şi-a atins ţelul; prati = înspre; nastam =

distrus; api = cu toate că; anastam = nedistrus; tat = acesta; anya = celălalt;
sadharanatvat = deoarece este comun.

Pentru acela care şi-a atins ţelul (adică s-a eliberat), văzutul
(PRAKRITI sau DRISHYA) devine non-existent (în sensul că finalitatea
sa a fost realizată), dar pentru ceilalţi şi prin ceilalţi el continuă să
acţioneze, deoarece el este comun tuturor.
 Atunci când pelerinajul lui purusha şi-a atins ţelul, calul este părăsit, el
nemaifiind de folos, dar calul poate folosi în continuare altora. La fel, atunci
când un purusha este eliberat şi experienţele lui sunt consumate, el nu mai
are ce face cu prakriti.

Pura conştiinţă care trece prin diferite faze de evoluţie, trece de fapt prin
diferite tipuri de experienţe, şi când ea atinge starea de eliberare, atunci
prakriti devine non-existenţă pentru acel purusha. Totuşi, atunci când un
purusha este eliberat, când şi-a atins scopul, cunoaşterea poate deveni non-
existentă pentru acel purusha, dar faptele cunoaşterii vor continua să se
manifeste în individul respectiv - el va vedea, va auzi, se va mişca ş.a.m.d.
Aceasta este starea de jivanmukti ("eliberat în această viaţă"), în care fiinţa
nu încetează să existe. Un jivanmukta acţionează pe tărâmul lui prakriti. În
ciuda faptului că el este eliberat, prakriti continuă să acţioneze, deoarece ea
este proprietatea comună a minţii, a lui chitta, a simţurilor etc. şi prin urmare
acestea continuă să experimenteze lumea deoarece ele nu mor odată cu
atingerea stării de eliberare. Astfel, prakriti se eliberează, dar prakriti
supravieţuieşte şi-şi face treaba prin intermediul corpului unui jivanmukta.

Conştiinţa, sau purusha, nu vine în contact cu prakriti (natura), dar

după ce stau separate mai mulţi ani, prakriti devine searbădă. La fel cum un
călăreţ îşi lasă calul după ce şi-a atins scopul călătoriei, şi nu-l protejează, nu
are grijă de el, la fel purusha eliberat nu mai are grijă de prakriti. Calul va
slăbi şi într-o zi va muri. Analog, prakriti va deveni searbădă şi slabă, părăsind
în cele din urmă pe jivanmukta. Acest lucru este numit videhmukti.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 23

Svasvamishaktayoh svarupopalabdhihetuh samyogah

Sva = al său propriu; svami = maestru; shaktayoh = dintre cele două

puteri; svarupa = natura esenţială a sa; upalabdhi = dobândire; hetuh = cauză;
samyogah = a se uni.

Scopul uniunii (SAMYOGA) lui PURUSHA cu PRAKRITI este

dobândirea cunoaşterii ultime prin experimentarea sau realizarea
directă a naturii eterne esenţiale (SVARUPA) şi prin dobândirea de
către ei a puterilor inerente lui PURUSHA şi PRAKRITI adică natura nu
există decât pentru şi prin conştiinţă, iar conştiinţa se eliberează
numai prin natură.

Purusha şi prakriti se unesc din două motive - unu, pentru a dobândi

realizarea de sine; doi, pentru a manifesta puterile inerente din fiecare din ei.
Aceasta este o sutra foarte importantă, care spune că realizarea este scopul
unirii dintre purusha şi prakriti. Pentru prakriti, scopul este de a manifesta
puterile şi Universul care sunt inerente în ea. Există de asemeni unele puteri
inerente şi în purusha. Purusha este pură conştiinţă. Prakriti este vibraţie,
mişcare, inerţie, cele cinci elemente, indriyas-urile etc. Corpul, mintea,
gunas-urile, toate sunt în prakriti.

Creierul unui sălbatic şi creierul unui om civilizat este alcătuit din aceeaşi
materie cenuşie, dar între cele două există diferenţe. Sălbaticul nu şi-a
manifestat puterile inerente, dar omul civilizat şi le-a manifestat. Omul
dezvoltat din punct de vedere spiritual le manifestă în cel mai înalt grad, în
timp ce şarpele sau tigrul le manifestă foarte puţin. Diferenţa se datorează
diferenţei în manifestarea puterilor inerente, şi aceste puteri aparţin ori lui
purusha, ori lui prakriti. Există anumite puteri spirituale şi anumite puteri
naturale.

Puterile spirituale sunt inerente lui purusha iar puterile naturale aparţin
lui prakriti. Prin evoluţia lui purusha şi a lui prakriti are loc manifestarea şi în
acest fel fiecare dintre noi a evoluat din punct de vedere spiritual şi
supernatural, chiar dacă suntem sau nu conştienţi de acest fapt.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 24

Tasya heturavidya

Tasya = a acesteia (uniunii); hetuh = cauza; avidya = lipsa conştiinţei

interne.

Cauza, la nivel Macrocosmic, a uniunii (SAMYOGA) este

manifestarea supremei iluzii MAYA sau AVIDYA.
 Trebuie să existe o cauză pentru uniunea dintre purusha (pura conştiinţă)
şi prakriti (natura). Această cauză este avidya. Prakriti şi purusha sunt
amândoi fără început; ei existau încă de la începutul Universului. De fapt,
purusha este totdeauna eliberat, dar se poate pune întrebarea - dacă
purusha este totdeauna eliberat, atunci ce sens are ca el să se elibereze din
nou? Aceasta este o chestiune care transcende logica; ea poate fi rezolvată
numai în meditaţie.

Se spune că avidya este cauza uniunii, dar această avidya nu este

ignoranţă. Nu este aceeaşi avidya despre care am discutat atunci când a fost
vorba despre kleshas-uri (tensiuni fundamentale ale minţii). Această avidya
este suprema putere numită MAYA, pe care scripturile n-au fost în stare s-o
definească. Se pare ca această avidya este cauza primordială, esenţială, a
relaţiei mutuale dintre purusha şi prakriti. Acest lucru poate fi înţeles numai
prin intermediul filosofiei Advaita, deoarece în Samkhya, purusha şi
prakriti sunt eterne. În Vedanta ele sunt una, numit Brahman, care este mai
presus decât orice.

Este baza tuturor energiilor şi tuturor conştiinţelor, dar în această

conştiinţă există o putere care este numită maya. Pe seama acestei maya se
creează un voal din care se naşte prakriti, apoi atât prakriti cât şi purusha
devin procese iluzorii. Pentru Samkhya ele nu sunt iluzorii deoarece Samkhya
crede în dualism, dar Vedanta este monistă, şi deci ea poate explica
Brahman şi maya ca fiind o singură entitate.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 25

Tadabhavat samyogabhavo hanam taddrisheh kaivalyam

Tat = acesta; (avidya); abhavat = prin absenţa; samyoga = uniune;

abhavah = absenţă; hanam = evitare; tat = această (stare); drisheh = al
văzătorului; kaivalyam = eliberare.

Prin absenţa sau îndepărtarea lui AVIDYA (sau MAYA) uniunea

(SAMYOGA) (dintre PURUSHA şi PRAKRITI) dispare. Aceasta este
HANA (evitare), numită eliberarea lui PURUSHA.
 Odată cu îndepărtarea lui avidya, cauza contactului dintre purusha şi
prakriti este de asemenea îndepărtată, iar prin îndepărtarea acestei cauze,
efectul - şi anume, contactul, încetează de asemenea să existe. Acest lucru
este numit hana, şi aici purusha este izolat de orice. Este eliberarea
(kaivalya). Topica lui kaivalya va fi discutată complet în alt capitol, aşa că nu
este cazul să dăm detalii aici.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 26

Vivekakhyatiraviplava hanopayah

Viveka = discriminare; khyatih = conştiinţă; aviplava = statornic;

hanopayah = căile de evitare (hana).

Conştiinţa statornică a realului (VIVEKAKHYATI) este calea

pentru evitarea sau îndepărtarea lui AVIDYA (sau MAYA).

Există diferite tipuri de cunoaştere, cum ar fi cunoaştere prin indriyas

(organele de simţ), prin intelect, prin raţiune, prin experienţă personală, prin
intermediul auzului, imaginaţiei şi memoriei. Dacă vrem să realizăm natura
reală a lui purusha, nu ne putem baza pe cunoaşterea izvorâtă din aceste
surse. Acest lucru necesită un cu totul alt tip de cunoaştere. Această
cunoaştere este numită vivekakhyati. Acesta este un proces de cunoaştere
care nu se desfăşoară nici prin intermediul simţurilor, nici prin intelect, nici prin
percepţie superioară. Pentru a cântări Pământul nu putem folosi un cântar
deoarece este imposibil; acest lucru se poate face prin calcule matematice.
Dacă vreţi să măsuraţi distanţa dintre Lună şi Soare, nu o puteţi face folosind
vreo unitate de măsură, dar o puteţi calcula folosind legile fizicii. În mod
analog, dacă vreţi să cunoaşteţi Sinele Suprem, dacă vreţi să împrăştiaţi
avidya (voalul iluziei, ignoranţa), trebuie să folosiţi procesul numit cunoaştere
prin viveka (vivekakhyati).

De obicei viveka înseamnă discriminare, cunoaştere a diferenţelor. Ea

este un fel de bun-simţ, dar aici, în acest context, înţelesul său este diferit. Ea
înseamnă că pe baza practicii constante a cunoaşterii-de-sine, la un anumit
stadiu, conştiinţa trebuie să se devolte în voi. Această conştiinţă este o
conştiinţă duală - vedeţi două lucruri în acelaşi timp. Puteţi nega unul din ele,
dar acest lucru se întâmplă pe tărâmul reflecţiei, al contemplării şi meditaţiei.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 27

Tasya saptadha prantabhumih prajna

Tasya = al acestuia, purusha; saptadha = şapte stadii; prantabhumih =

zonă de hotar; prajna = conştiinţa cognitivă.

Există şapte stadii sau faze ale cunoaşterii (PRAJNA) directe a

lui PURUSHA.

Vivekakhyati conferă constiinţa celor şapte stadii, fiecare stadiu fiind

superior celuilalt. Prantabhumi înseamnă o zonă sau provincie particulară.
Prin urmare, în procesul vivekakhyati, purusha sau conştiinţa trece prin
diferite stadii de experienţă. Aceste experienţe sunt contemplative; în primul
rând, vine realizarea a ceea ce trebuie evitat; în al doilea rând, conştiinţa căilor
posibile pentru această îndepărtare; în al treilea rând, conştiinţa evoluţiei
spirituale; în al patrulea rând conştiinţa desăvârşirii şi împlinirii; în al cincilea
rând, conştiinţa scopului experienţei şi eliberării; în al şaselea rând, conştiinţa
îndeplinirii misiunii gunas-urilor; în al şaptelea rând, conştiinţa propriului sine.
Prin intermediul acestor şapte stadii se dezvoltă un nou tip de conştiinţă,
numită vivekakhyati.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 28
 Yoganganusthanadashuddhiksaye jnanadiptiravivekakhyateh

Yoganga = parte a sistemului yoga; anusthanat = prin practică; ashuddhi

= impuritate; ksaye = distrugere; jnana = cunoaştere spirituală; diptih =
radiaţie; avivekakhyateh = până la conştiinţa realităţii.

Prin practica părţilor sistemului YOGA impurităţile se

diminuează până ce are loc naşterea cunoaşterii spirituale (JNANA) şi
culminarea ei în conştiinţa realităţii (VIVEKAKHYATI).

Pentru a cunoaşte sinele suprem (ATMA), trebuie să ne dezvoltăm

adevărata conştiinţă a realităţii, care nu este nici mentală nici intelectuală, ci
ea se dezvoltă numai prin iluminare spirituală, la care se ajunge odată cu
distrugerea gradată a impurităţilor. Impurităţile minţii sunt distruse prin
practica yoga.

Diferitele aspecte ale sistemului yoga trebuie practicate gradat, în acest

fel impurităţile sunt distruse, ceea ce dă naştere la iluminare spirituală, care la
rândul ei duce la adevărata, profunda conştiinţă a realităţii. Indată ce apare
această conştiinţă, avidya (ignoranţa, iluzia) şi prakriti (natura) dispar. Prin
urmare, din acest punct de vedere, yoga nu înseamnă unire, ci separare.

În mod obişnuit se susţine că yoga este uniune, dar trebuie reamintit că

ea este mai întâi separare. Este un proces de evitare a legăturii dintre purusha
şi prakriti. Patanjali subliniază faptul că yoga este separare, disjuncţie,
viyoga, deci el a explicat sistemul yoga din punct de vedere al lui viyoga.
Acest lucru trebuie înţeles bine.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 29

Yamaniyamasanapranayamapratyaharadharanadhyanasamadhayoast
avangani
 Yama = auto-stăpânire; niyama = reguli fixe; asana = posturi; pranayama
= control al respiraţiei; pratyahara = retragerea simţurilor; dharana =
concentrare; dhyana = meditaţie; samadhi = samadhi; asta = opt; angani =
părţi.

Auto-stăpânire (YAMA), reguli fixe (NIYAMA), posturi (ASANA),

control al respiraţiei (PRANAYAMA), retragerea simţurilor
(PRATYAHARA), concentrare (DHARANA), meditaţie (DHYANA) şi
SAMADHI sunt cele opt părţi (ANGAS) ale disciplinei YOGA.

Cu această sutra începe Raja Yoga. De obicei se crede că yoga începe

numai odată cu meditaţia, dar de fapt ea include o gamă largă de discipline
care pregătesc şi purifică aparatul mental. Raja Yoga a lui Patanjali este
împărţită în opt părţi, iar aceste părţi sunt interdependente şi au valoare egală.
Yama, niyama, pranayama, şi pratyahara formează aspectul extern,
bahiranga sau yoga exoterică. Dharana, dhyana şi samadhi formează
aspectul esoteric, antaranga, al sistemului yoga.

Este interesant faptul că întregul sistem yoga este împărţit în două -

bahiranga şi antaranga. Prin bahiranga se înţelege acea yoga care se
practică cu ajutorul obiectelor exterioare în relaţie cu corpul, în relaţie cu
societatea, în relaţie cu multe alte lucruri exterioare. Asana, pranayama,
yama, niyama şi pratyahara formează bahiranga yoga. Dharana, dhyana
şi samadhi formează yoga esoterică, deoarece în aceste practici aspirantul
trece de la metoda de contemplare obiectivă la cea subiectivă.

Părţile interne şi externe sunt interdependente. S-ar putea ca pentru unii

oameni, născuţi cu samskaras-uri (tendinţe mentale) corespunzătoare, să fie
posibilă practica directă a meditaţiei, aparent fără a mai trece prin stadiile
iniţiale yama şi niyama. Pentru majoritatea însă este necesară parcurgerea
pas cu pas, începând cu yama (cod social şi moral) şi niyama (cod personal),
deoarece o viaţă în care omul nu se stăpâneşte şi nu urmează o anumită
disciplină poate duce la o explozie subconştientă care poate crea tulburare
mentală. Uneori astfel de explozii au loc în timpul meditaţiei, deranjând astfel
acest proces. Acesta e unul din motivele pentru care meditaţia eşuează.

Meditaţia nu trebuie practicată în grabă; ea trebuie lăsată să vină de la

sine. Nu trebuie să existe pripeală. Fiecare stadiu din Raja Yoga deschide
calea pentru stadiul imediat superior, prin urmare toate aceste părţi sunt
interdependente. Graniţele nu pot fi cunoscute dinainte; ele pot fi cunoscute
numai prin experienţă practică. Aceasta este o cale completă care-l duce pe
aspirant pe culmi. Impărţirea în opt este făcută numai pentru a-i atrage atenţia
aspirantului. Yama şi niyama sunt universale, deoarece ele sunt respectate
peste tot.
 Cea mai înţeleaptă cale pentru aspirant este practicarea tuturor acestor
stadii cât mai încet posibil, astfel încât să nu apară reacţii de oprimare. Partea
preliminară Raja Yoga trebuie practicată în sânul unui grup, în care aspirantul
trebuie să trăiască un timp.

Atunci când mintea este stăpânită perfect, puteţi să vă reîntoarceţi în

societate şi să vă duceţi viaţa acolo. Pretutindeni, societatea a exploatat
individul; ea a încercat să-l abată de la ţelul spiritual, de aceea practicantul
trebuie să stea un timp sub supravegherea unui guru (învăţător spiritual).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 30

Ahimsasatyasteyabrahmacharyaparigraha yamah

Ahimsa = non-violenţă; satya = veracitate; asteya = onestitate;

brahmacharya = abstinenţă sexuală şi senzuală; aparigraha = non-posesiune;
yamah = auto-stăpânire.

Non-violenţa (AHIMSA), adevărul (SATYA), onestitatea

(ASTEYA), controlul energiei sexuale (BRAHMACHARYA) şi non-
posesiunea (APARIGRAHA) sunt cele cinci auto-stăpâniri (YAMA).

Această sutra enumeră yamas-urile. Ele vor fi discutate pe rând în

următoarele sutras, deci nu este necesar să le explicăm aici.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 31
 Jatideshakalasamayanavachchhinnah sarvabhauma mahavratam

Jati = fel de naştere; desha = ţară, loc; kala = timp; samaya =

circumstanţe; anavachchhinnah = necondiţionat, nelimitat; sarvabhauma =
universal; mahavratam = marea disciplină.

Când sunt practicate în mod universal, fără excepţii datorate

naşterii, locului, timpului şi împrejurărilor, acestea (YAMAS-urile)
devin mari discipline.

Se observă că locul, timpul, naşterea (într-un anumit cadru social) etc. pun
oprelişti în practica yamas-urilor (autostăpâniri). Ele sunt dificil de practicat,
datorită limitărilor personale, dar se recomandă ca acestea să fie practicate în
mod universal, fără excepţie. Nu trebuie să existe modificări datorate ţării,
naşterii, timpului, locului şi împrejurărilor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 32

Sauchasantosatapahsvadhyayeshvarapranidhanani niyamah

Shaucha = curăţenie; santosa = mulţumire; tapah = tapas, austeritate;

svadhyaya = studiu individual; ishvarapranidhana = supunere lui Dumnezeu;
niyamah = reguli fixe.

Curăţenia (SAUCHA), mulţumirea (SANTOSHA), austeritatea

(TAPAS), studiul individual (SVADHYAYA) şi supunerea prin activitate
integrată şi subordonată faţă de ABSOLUT (ISHWARA PRANIDHANA)
constituie regulile fixe (NIYAMA).
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP II SUTRA 33

Vitarkabadhane pratipaksabhavanam

Vitarka = pasiuni; badhane = tulburare; pratipaksa = opusul; bhavanam

= a chibzui, a argumenta, mental.

Când mintea (CHITTA) este tulburată de pasiuni (VITARKA)

sau porniri inferioare datorate gândurilor negative sau tentaţiilor,
trebuie să se mediteze intens asupra contrariilor lor (PRATIPAKSHA
BHAVANA).

În timpul practicii lui yama şi niyama, pasiunile sau impulsurile negative

apar datorită obiceiului, tendinţelor rele etc. dând naştere la tulburare.
Suprimarea acestor pasiuni sau impulsuri nu este suficientă. Cel mai bun lucru
ar fi să se mediteze asupra opuselor lor. În acest fel, ura se depăşeşte prin
iubire, pentru că acestea două sunt opuse una alteia. Astfel, când apare
vitarka, sau tulburarea datorată gândurilor negative, trebuie să se practice
pratipaksha bhavana. De exemplu, dacă cineva vrea să fie onest, şi observă
că adesea oamenii necinstiţi reuşesc în viaţă, în timp ce aceia cinstiţi eşuează,
în mintea lui se poate naşte gândul negativ că şi el trebuie să fie necinstit.
Aceasta este vitarka; este partea rea a argumentului. Când această parte rea
este acceptată de minte, ea creează tulburare şi poate să-l îndrepte pe aspirant
pe drumul cel rău. În această situaţie trebuie cultivat opusul necinstei, adică
cinstea, prin meditare asupra ei.

Atunci când în minte apare gândul că cinstea nu ţine de foame şi că

nimănui nu-i pasă de un om cinstit, trebuie să existe gata pregătit gândul opus,
şi anume că numai prin cinste fiinţa poate reuşi pe calea spirituală. Acest lucru
este numit pratipaksha bhavana (înlocuirea pornirilor negative cu contrariul
lor).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP II SUTRA 34

Vitarka himsadayah kritakaritanumodita

lobhakrodhamohapurvaka mridumadhyadhimatra
duhkhajnananantaphala iti pratipaksabhavanam

Vitarka = pasiuni negative; himsadayah = violenţă şi alte asemenea; krita

= făcută de sine; karita = făcută prin alţii; anumodita = aprobată; lobha =
lăcomie; krodha = mânie; moha = confuzie; purvaka = precedată de; mridu =
slab; madhya = mediu; adhimatra = intens; duhkha = durere; ajnana =
ignoranţă; ananta = infinit; phalah = rezultate; iti = astfel; pratipaksha =
opusul; bhavanam = a gândi.

Gândurile negative (VITARKA), (cum ar fi violenţa şi alte

asemenea) conţin în ele durere şi ignoranţă infinită, indiferent dacă
sunt realizate de propria persoană, intenţionate, realizate prin alţii,
sau tolerate (aprobate), şi rezultă din lăcomie, mânie şi confuzie.
Acestea pot fi slabe, medii sau intense. PRATIPAKSHA BHAVANA
constă în a gândi intens contrariul lor.

Uneori individul nu este el însuşi violent, dar el poate acţiona violent prin
intermediul altora, sau poate tolera violenţa făcută de alţii. Acest lucru trebuie
evitat în yoga, deoarece fiinţa este făcută responsabilă chiar şi atunci când
tolerează violenţa sau o exercită prin alţii. Aceasta se aplică şi altor vitarkas,
cum ar fi minciuna, hoţia etc.

Uneori aceste vitarkas sunt realizate datorită lăcomiei sau furiei, sau
confuziei, dar toate acestea trebuie evitate. Vitarkas-urile pot fi ori slabe, ori
medii, ori intense; ele trebuie înlăturate, indiferent de cauza lor, de intensitate
sau de efect. Toate aceste pasiuni rele aduc în cele din urmă două lucruri şi
anume durere şi ignoranţă. Dacă acest lucru este realizat sau controversat în
minte, acest lucru devine pratipaksha bhavana. Fiinţa se poate gândi să
mănânce şi să bea alimente interzise, dar dacă realizează că acestea îi vor face
rău, acest argument se numeşte pratipaksha bhavana. Atunci când el este
acceptat, mintea depăşeşte pasiunile rele, se formează un complex pozitiv, şi
aspirantul poate urma calea lui yama şi niyama fără dificultate.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP II SUTRA 35

Ahimsapratisthayam tatsamnidhau vairatyagah

Ahimsa = non-violenţă; pratisthayam = fiind stabilit ferm; tatsamnidhau =

în vecinătatea ei; vaira = ostilitate; tyagah = abandon.

Fiind ferm stabilit în AHIMSA, apare abandonul total al

ostilităţii atunci când ne aflăm în vecinătatea ei.

Ahimsa înseamnă iubire, non-vătămare, non-ucidere, non-violenţă. Ea

înseamnă absenţa duşmăniei, a ostilităţii şi a vătămării. Pentru aspirantul
spiritual, ea trebuie să însemne de asemenea absenţa intenţiei negative.
Pratishta înseamnă a fi ferm stabilit. Atunci când fiinţa este stabilită în
ahimsa, ea creează un fel de magnetism în jurul ei, care influenţează pe
oricine se apropie. El este liber de un complex foarte periculos şi rău - acela al
violenţei şi ostilităţii.

În istoria Indiei au existat mulţi oameni care puteau înmuia chiar şi cele
mai crude şi demoniace inimi. Mahatma Gandhi, care era un devotat lui
ahimsa, nu nutrea nici un gând rău, dar cu toate acestea avea şi el duşmani, şi
până la urmă a fost doborât. Acest lucru este concludent pentru a dovedi cât
de greu este să se practice ahimsa. Buddha a dezvoltat practica lui ahimsa
la un asemenea grad încât putea să transforme cel mai crud om într-un inimos.
Odată el s-a întâlnit cu un tâlhar care venise să-l omoare, şi numai privindu-l l-a
făcut pe acesta să-i îmbrăţişeze doctrina. Aceasta este puterea lui ahimsa. În
ashram-ul lui Patanjali vaca, capra şi tigrul puteau vieţui împreună datorită
ahimsa-ei practicată de marele înţelept.

Este foarte uşor să spui că nu trebuie să fim violenţi, că trebuie să ne

iubim între noi, dar conceptul de iubire este prea mare pentru a-l putea
înţelege. Pentru noi, iubire înseamnă securitate sau pavăză împotriva fricii de
moarte, şi nimic mai mult. Aceasta este o necesitate psihologică, dar iubirea
este ceva mult mai mare. Christos a fost crucificat, Mohamed a fost ucis cu
pietre, marele sufit Mansur a fost torturat de muslimi şi i s-a jupuit pielea. Toţi
aceştia au avut duşmani, dar în India au existat mulţi oameni care n-au avut
nici un duşman pentru că practicau ahimsa perfect.

Cel mai important lucru este să nu ne opunem nici chiar celui mai violent
om. Acest lucru este de asemeni ahimsa, iar dacă vrem să discutăm subiectul
mai profund, atunci ahimsa înseamnă eliminarea complexului de duşmănie, de
dezaprobare. În India, o astfel de persoană este numită ajatashatru - născut
fără duşmani.

Astfel, se pare că nici chiar cei mai mari sfinţi şi profeţi n-au fost ferm
stabiliţi în ahimsa. De exemplu, Buddha, Krishna, Shankara obişnuiau să
critice şcolile celelalte care existau pe lângă cele ale lor, dar disciplina yoga
spune că ahimsa trebuie practicată complet. Trebuie să existe o cale demnă
de a face faţă neuniformităţii societăţii. Acesta este înţelesul cuvântului
satyagraha.

Prin urmare înţelesul sutrei este că atunci când aspirantul este ferm
stabilit în ahimsa, chiar şi ultimele urme de violenţă dispar, sufletul se
manifestă în exterior sub forma unui câmp magnetic, numit vairatyagah, care
este abandonarea ostilităţii. În acest fel chiar şi uciderea animalelor trebuie să
fie suprimată. Cultul Jainilor este faimos pentru practica lui ahimsa.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 36

Satyapratisthayam kriyaphalashrayatvam

Fiind ferm stabilit în SATYA (adevăr), rezultatul acţiunilor va fi

dobândit cu uşurinţă fără realizarea propriu-zisă a acţiunii respective,
el depinzând în întregime numai de voinţa noastră şi nu de acţiune şi
efort.

Atunci când aspirantul devine ferm stabilit în veracitate, prin practica

acesteia ca lege universală, necondiţionată de timp, ţară, naştere şi
circumstanţe, el capătă un buddhi (intelect) divin. El este capabil să
dobândească fructul karmei sale conform cu dorinţa sa. De obicei, rezultatul
karmei este independent de dorinţele noastre, dar acest lucru nu este valabil
în cazul unui om care a realizat perfect satya (adevăr).

Sutra mai poate fi interpretată şi în felul următor: semnificaţia ei este că

individul capătă adevărul vorbirii. Tot ceea ce spune va deveni adevărat, se va
realiza. În yoga acest lucru este numit vorbire psihică. Prin practica lui satya
aspirantul dobândeşte o anumită putere, mintea sa devine la fel de clară ca o
oglindă, astfel încât ea reflectă tot ceea ce spune. Astfel, rezultatul oricărei
acţiuni este în totalitate dependent de el - rezultatul nu mai depinde de
schimbare sau prarabdha (destin)). Sau, se poate spune că acela care a atins
perfecţiunea în satya (adevăr) e capabil să cântărească perfect orice cuvânt
pe care-l rosteşte.

Poate pentru că el are control perfect asupra vorbirii, dar acest lucru este
foarte dificil. Numai acela care ştie să-şi cântărească fiecare cuvânt poate
spune adevărul; acest lucru devine o condiţie a vorbirii sale. El nu exprimă
nimic care să nu fi fost cântărit prin puterea spirituală. În acest fel el poate
controla în aşa măsură vehiculul vorbirii încât orice îi iese din gură se
realizează. Acestea sunt cele două înţelesuri ale acestei sutra. În primul rând,
ea înseamnă că orice spune fiinţa se realizează, şi în al doilea rând, ea
înseamnă că rezultatul acţiunilor depinde numai de voinţa sa.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 37

Asteyapratisthayam sarvaratnopasthanam

Asteya = onestitate; pratistayam = a fi ferm stabilit; sarva = tot; ratna =

comori; upasthanam = a veni singure.

Fiind ferm stabiliţi în ASTEYA, toate comorile, atât fizice cât şi

spirituale ni se prezintă singure.

Când aspirantul spiritual s-a stabilit ferm în virtutea yoghină a onestităţii

el capătă o putere de cunoaştere asemănătoare clarviziunii (conştiinţă
intuitivă). Este exact aceeaşi facultate pe care o posedă profeţii. Prin
intermediul acestei facultăţi de cunoaştere aspirantul devine conştient de
pietrele preţioase din apropiere.

Există unele persoane, cum ar fi Swami Sivananda, care-şi pot da

seama cât de bogat este un om din apropiere. Aceasta este un fel de conştiinţă
intuitivă, posibilă datorită unei onestităţi absolute, necondiţionate, universale.
Scopul ei este de a face întreaga viaţă curată, de a purifica întreaga structură a
personalităţii. Când acest lucru a fost realizat, personalitatea devine ca o
oglindă în care mintea divină se reflectă.
 Atunci când oglinda este curată, vă puteţi vedea faţa clar în ea. Virtutea
de a fi onest (asteya) conferă un fel de conştiinţă prin intermediul căreia puteţi
deveni conştient de comorile ascunse.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 38

Brahmacharyapratisthanam viryalabhah

Brahmacharya = abstinenţă sexuală; pratisthanam = a fi ferm stabilit;

virya = curaj de neînfrânt; labhah = câştig.

Fiind ferm stabilit în BRAHMACHARYA, se dobândeşte energie

pe toate planurile (VIRYA).

Brahman înseamnă fiinţa supremă iar charya înseamnă a trăi, dar aici
cuvântul desemnează opt feluri de plăceri sexuale. Virya înseamnă spermă,
despre care se spune că o picătură este făcută din patruzeci de picături de
sânge. Ea conferă vitalitate. Ea este esenţa vieţii, transformându-se în final în
energie. Mulţi oameni de ştiinţă susţin că ea nu este nimic altceva decât
secreţie hormonală; totuşi, Patanjali nu este de acord cu asta. Virya mai
înseamnă şi curaj de neînfrânt, care este esenţial pentru sadhana (practica
spirituală). Deci, atunci când devine ferm stabilit în brahmacharya, yoghinul
dobândeşte vigoare, energie şi curaj, eliberându-se în acelaşi timp de frica de
moarte. Prin urmare, brahmacharya este o cale de a îndepărta klesha
(tensiuni fundamentale ale minţii) numită abhinivesha, care înseamnă frica
de moarte. Brahmacharya are opt părţi.

În yoga este binecunoscut faptul că există o legătură intimă între energia

sexuală şi energia psihică şi spirituală. Pentru a avea putere spirituală, trebuie
să ne păstrăm energia sexuală numită ojas. Ojas este formată din
conservarea lui virya. Atunci când fluidul fizic numit spermă este conservat şi
transformat în ojas prin transmutare, procesul acesta este numit reta -
energie seminală. Când ea este sublimată şi transmutată, conferă energie atât
corpului fizic cât şi structurilor subtile. Fiinţa care a realizat acest lucru este
numită urdhvareta.
 Intr-o Upanishada se spune că prin practica lui brahmacharya zeii şi-au
înfrânt complet frica de moarte. Bhisma, de exemplu, n-avea frică de moarte
deoarece practicase perfect brahmacharya. El era un mare luptător; el a
înfrânt moartea. El n-a murit pe câmpul de bătaie, ci moartea a survenit la
voinţa lui. Acest lucru a fost posibil deoarece el n-a pierdut nici măcar o singură
picătură de spermă pe toată durata vieţii sale.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 39

Aparigrahasthairye janmakathantasambodhah

Aparigraha = non-posesiune; stairye = devenind ferm; janma = naştere;

kathanta = cum şi de unde; sambodhah = cunoaştere.

Devenind ferm stabilit în APARIGRAHA, aflăm prin simţire

directă cum şi de unde vine naşterea (trecută, prezentă şi viitoare),
precum şi scopul acesteia. (Realizarea cauzelor ultime ale existenţei).

Aparigraha este una dintre cele mai importante virtuţi. Ea înseamnă

renunţarea la tendinţa de a acumula obiecte de utilitate şi plăcere. Aspirantul
păstrează numai acele obiecte strict esenţiale pentru trai. Acest lucru
eliberează mintea de preocupări şi de griji.

Mulţi aspiranţi nici nu folosesc focul pentru a se încălzi şi au numai un

schimb de haine. Ei nu au un loc fix de viaţă. Mintea lor este atât de liberă şi
relaxată încât ei pot face orice, oriunde. Aceasta este aparigraha; după
antrenarea corespunzătoare a minţii, aspirantul poate avea şi alte lucruri, cum
ar fi scaun, masă etc., dacă are de făcut o muncă specială. Samskaras-urile
(tendinţe mentale) posesiunii trebuie mai întâi eliminate complet, fiinţa putând
apoi începe o nouă viaţă.

Astfel aparigraha (non-posesiune) constituie o sadhana (practică

spirituală) temporară în viaţa aspirantului. Dacă acest fel de sadhana este
continuată dincolo de limitele obişnuite, ea dă naştere la slăbiciune şi obsesii,
dar ea este necesară la început, pentru a îndepărta obiceiurile rele. Când
acestea sunt eliminate, fiinţa poate poseda diferite lucruri care să-i servească
pentru lucru şi pentru ajutorarea umanităţii. Atunci când această sadhana
(practică spirituală) este ferm stabilită, aspirantul ajunge să cunoască vieţile
sale anterioare - felul lor, când s-au desfăşurat şi ce scop au avut. Fiinţa poate
să ajungă să-şi cunoască chiar viitoarea naştere. Tot aşa cum atunci când
vedeţi nori pe cer ştiţi că va fi ploaie, similar aflaţi informaţii despre viitoarea
naştere dacă aţi ajuns să fiţi ferm stabiliţi în aparigraha (non-posesiune).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 40

Sauchatsvangajugupsa parairasamsargah

Sauchat = din curăţenie; svanga = propriul corp; jugupsa = indiferenţă;

paraih = cu alţii; asamsargah = non&Index_termeni.htm#8209;ataşament.

Din SAUCHA rezultă indiferenţă (în sensul de

non&Index_termeni.htm#8209; ataşament, detaşare) faţă de propriul
corp (care este perceput acum ca vehicul al SINELUI (ATMA)) şi
aversiune faţă de unirea spiritului cu alte corpuri (unire care se
realizează prin reîncarnare).

De la această sutra începe discutarea

niyamas&Index_termeni.htm#8209;urilor. Aceste discipline sunt necesare
pentru practica meditaţiei şi a lui samadhi. Toate acestea sunt modalităţi şi nu
scopuri. Prima regulă, şi anume curăţenia sau puritatea, este descrisă în
această sutra. Se spune că prin curăţenie fizică sau corporală apare în
decursul timpului un fel de indiferenţă (sau detaşare) faţă de propriul corp şi în
acelaşi timp non&Index_termeni.htm#8209;ataşamentul sau repulsia
vis&Index_termeni.htm#8209;a&Index_termeni.htm#8209;vis de transmigrare,
adică faţă de unirea spiritului cu alte corpuri.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP II SUTRA 41

Sattvashuddhisaumanasyaikagryendryajayatmadarshana
yogyatvani cha

Sattvashuddhi = puritate internă; saumanasya = veselie; ekagrya =

focalizare; indryajaya = control al simţurilor; atmadarshana = viziunea sinelui;
yogyatvani = corespondenţă, potrivire; cha = şi.

Prin practica purităţii mentale (SAUCHA) se dobândeşte reglarea

şi echilibrarea GUNAS&Index_termeni.htm#8209;urilor, stare inefabilă
de bucurie, focalizare uşoară a minţii, control al simţurilor şi viziunea
sinelui (comunicare directă cu ATMA).

Acest lucru este descris de asemenea în Bhagavad Gita. Atunci cînd

mintea este purificată sau când se practică purificarea mentală, fiinţa devine
capabilă să practice concentrarea şi controlul simţurilor, e veselă şi, datorită
purităţii mentale, este capabilă să aibe viziunea sinelui (atmadarshana).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 42

Santoshadanuttamasukhalabhah

Santoshat = din mulţumire; anuttamah = neţărmurit; sukha = plăcere,

fericire; labhah = cîştig.
 Fericirea neţărmurită şi perfectă rezultă din practica lui
SANTOSHA.

Santosha este una din niyamas&Index_termeni.htm#8209;urile care se

impun unui aspirant spiritual care are gânduri foarte serioase în ceea ce
priveşte yoga şi realizarea de sine. Este imposibil pentru cineva care este
nemulţumit de sine sau de ceea ce&Index_termeni.htm#8209;l înconjoară să
realizeze conştiinţa supremă.

Nemulţumirea este unul din voalurile lui avidya (iluzia, ignoranţa), trebuind
prin urmare să fie îndepărtată, deoarece ea provoacă multe complexe
indezirabile şi induce o stare de boală psihică, iar dacă mintea este bolnavă nici
o sadhana (practică spirituală) nu este posibilă.

Yama şi niyama trebuie practicate perseverent de acela care vrea să

ajungă în stadiul de meditaţie. În meditaţie conştiinţa trebuie eliberată de toate
erorile mentale, voalurile şi complexele inhibitoare, prin urmare fiinţa trebuie să
practice santosha (mulţumire). Fericirea care rezultă de aici este neegalată.
Ca rezultat al acestui lucru, fiinţa poate ajunge la nivele foarte profunde în
meditaţie. În absenţa mulţumirii, diferitele complexe mentale ies la iveală şi o
astfel de persoană este nepotrivită pentru meditaţie.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 43

Kayendriyasiddhirashuddiksayattapasah

kaya = corpul; indriya = organe de simţ; siddhi = perfecţiune; ashuddhi =

impuritate; ksayat = distrugere; tapasah = prin austeritate.

TAPAS distruge impurităţile şi conferă puteri oculte corpului

(KAYA) şi organelor de simţ (INDRIYAS).
 Meditaţia necesită un corp perfect şi organe de simţ care să funcţioneze
perfect. Toate organele trebuie să fie sănătoase şi perfecte, altfel meditaţia
este împiedicată. Pot exista dureri în articulaţii sau pot fi produse toxine în
corp. Aceia care practică meditaţia avînd un corp bolnav pot avea de suferit.

Dacă vreţi să practicaţi zilnic meditaţia, pe perioade mari de timp, trebuie

să aveţi un corp sănătos. O meditaţie care se întinde pe durata a mai multe ore
este un lucru obişnuit, şi deci Patanjali recomandă ca organele de simţ şi
corpul să funcţioneze perfect, pentru a putea practica meditaţia. Nu trebuie să
existe stânjeneală sau disconfort în timpul meditaţiei din cauza slăbiciunii unui
organ. Toate funcţiile corpului, cum ar fi respiraţia, circulaţia sângelui, digestia,
secreţiile etc., trebuie să se desfăşoare perfect, şi pentru asta este necesar să
se practice tapas.

Acest tapas nu este acelaşi tapas ca în Kriya Yoga. El implică supunerea

corpului la austerităţi, astfel încît el să poată îndura căldura, frigul, otrava
ş.a.m.d. Pentru meditaţie este necesar un corp puternic.

Impurităţile fizice trebuie îndepărtate din creier, ochi, urechi, nas, piele,
ş.a.m.d. Există cinci tipuri de austerităţi:

1. Expunerea corpului la soare, pentru a face pielea rezistentă.

2. Supunerea corpului la căldura focului pentru

a&Index_termeni.htm#8209;l face subţire şi maroniu.

3. Pranayama, se face pentru a crea căldură în corp.

4. Focul concentrării asupra unui singur punct trebuie înteţit

5. Focul postului.

Aceste cinci focuri îndepărtează toxinele şi întăresc corpul, astfel încât el

devine apt pentru meditaţie.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 44

Svadhyayadistadevatasamprayogah
 Svadhyayat = prin auto&Index_termeni.htm#8209;observaţie; istadevata =
zeitatea de predilecţie; samprayogah = comuniune.

Prin SVADHYAYA se obţine comuniunea cu ISHTADEVATA

(zeitatea care e obiectul devoţiunii interioare).

Svadhyaya înseamnă a închide ochii şi a observa propriul sine, ca în antar

mauna (linişte lăuntrică). Când acest lucru este practicat, el dă naştere la o
facultate prin care fiinţa devine capabilă să se concentreze profund asupra
zeului sau zeiţei de predilecţie (zeitatea interioară &Index_termeni.htm#8209;
istadevata).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 45

Samadhisiddhirishvarapranidhanat

Samadhi = transă; siddhi = perfecţiune; ishwara = Dumnezeu; pranidhanat

= supunere.

Realizarea transei identificatoare (SAMADHI) se obţine în urma

supunerii complete faţă de ISHWARA.

Prin supunere completă faţă de ABSOLUT, ceea ce este încă foarte greu de
realizat, fiinţa devine capabilă să intre într&Index_termeni.htm#8209;o stare
specială de transă. Această transă nu este chiar starea de samadhi descrisă în
capitolul anterior. Ea este un fel de transă în care aspirantul nu mai are
conştiinţa corpului fizic, putând astfel să abordeze stările superioare de
conştiinţă, şi rămâne într&Index_termeni.htm#8209;o stare de linişte completă
şi uniune cu ABSOLUTUL. Acest lucru este posibil prin supunere totală faţă de
Dumnezeu. Aici Dumnezeu desemnează ideea pe care o are aspirantul faţă de
divinitate.
 Această tehnică (ishwara pranidhana) este inclusă şi în Kriya Yoga, dar
acolo ea are un scop diferit. Aici ea este descrisă ca o parte a
niyamas&Index_termeni.htm#8209;urilor; ea este folosită în special pentru a
realiza îndepărtarea tulburărilor corpului şi minţii, cu scopul de a se ajunge la
conştiinţa necesară pentru meditaţie. Astfel, aspirantul trebuie să practice cele
cinci yamas şi cele cinci niyamas.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 46

Sthirasukhamasanam

Sthira = ferm; sukham = confortabil; asanam = postură.

Postura (ASANA) trebuie să fie fermă (stabilă) şi confortabilă.

Cuvîntul "asana" este pentru a desemna postura pentru meditaţie. Aici

"asana" nu înseamnă exerciţii posturale yoga. În general, cuvîntul "asana"
desemnează exerciţiile yoghine, dar aici el desemnează numai postura în care
se face meditaţie. De exemplu, swastikasana, siddhasana, padmasana,
sthirasana, sukhasana şi samasana; acestea sunt posturile pentru
meditaţie. Totuşi, nu sunt excluse şi celelalte posturi care trec drept asanas.

Deoarece cuvîntul ASANA înseamnă de fapt "o metodă de a şedea", el

trebuie înţeles în acest fel. Mult mai tîrziu, rishis (cei care au experimentat în
mod direct aproape toate subiectele discutate în Agamas) au inclus şi alte
exerciţii sub numele de asanas, cum ar fi sirshasana etc. Nu există nici un
impediment ca un raja yoghin să practice aceste asanas. Asta nu înseamnă
că ele nu sunt necesare, ci numai că ele nu sunt incluse în
sutras&Index_termeni.htm#8209;urile lui Patanjali. Astfel,
asanas&Index_termeni.htm#8209;urile care conferă echilibru corpului trebuie
de asemenea practicate, cu toate că ele nu sunt menţionate de Patanjali.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP II SUTRA 47

Prayatnashaithilyanantasamapattibhyam

Prayatna= efort; shaithilya = pierdere; ananta = şarpele numit ananta;

samapattibhyam = prin meditaţie.

Prin dispariţia treptată a efortului fizic (RELAXARE) şi prin

meditaţia (SAMAPATTI) asupra infinitului (şarpelui ANANTA, sau
KUNDALINI) ASANA este stăpînită perfect.

Pentru a deveni perfect ferm şi confortabil în asana aleasă pentru

meditaţie, trebuie să se depăşească tensiunile şi efortul. Deci trebui să se
realizeze relaxarea musculară în acea asana; apoi mintea trebuie concentrată
asupra lui ananta.

Cuvîntul "ananta" înseamnă "infinit". El desemnează de asemenea şarpele

pe care stă Vishnu şi se odihneşte în oceanul de lapte. Deci, în mod simbolic,
ananta înseamnă "şarpe", dar în această sutra şarpele se referă la Kundalini
shakti (forţă colosală nesfârşită, creatoare, cosmică care există în stare latentă
în fiecare fiinţă umană). Studentul trebuie să se concentreze asupra puterii
şarpelui din Muladhara chakra, sau el poate folosi orice altă metodă de
concentrare asupra lui kundalini.

Cuvântul relaxare sau pierdere a efortului înseamnă că nu trebuie folosită

nicidecum forţa pentru a realiza asana. Asana trebuie să fie perfect agreabilă,
fără să existe nici o tensiune musculară sau nervoasă; prin urmare, acea
asana pe care practicantul poate s&Index_termeni.htm#8209;o realizeze fără
efort trebuie aleasă pentru meditaţie.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 48
 Tato dvandvanabhighatah

Tatah = din aceasta; dvandva = cuplul contrariilor; anabhighatah = lipsa

impactului.

Drept urmare, cuplul contrariilor (DVANDVA) nu mai acţionează.

Dvandvas&Index_termeni.htm#8209;urile aparţin atît planului fizic cît şi

celui mental. Acelea care aparţin planului fizic sunt căldura şi frigul, foamea şi
setea, durerea şi boala ş.a.m.d. Dvandvas&Index_termeni.htm#8209;urile
psihice sau mentale sunt fericirea şi tristeţea. În fiecare clipă, mintea noastră
este supusă acestora de către împrejurările exterioare sau interioare. Acest
lucru produce tulburare. În timpul zilelor călduroase transpirăm şi nu ne găsim
locul, iar în timpul iernii ne e frig. Astfel, noi am vrea ca vara să ne fie răcoare şi
iarna să ne fie cald. În acest mod mintea este deranjată de cuplul contrariilor.
Aspirantul trebuie să devină rezistent la acestea, fie mentale, fie fizice, şi acest
lucru este posibil numai prin yama, niyama şi asana. Aceste dvandvas
trebuie depăşite dacă vrem să progresăm în meditaţie, astfel încît trebuie să ne
mărim rezistenţa la tulburările produse de dvandvas.

Trebuie îndepărtate toate dvandvas&Index_termeni.htm#8209;urile.

Trebuie să fim capabili să menţinem echilibrul fizic şi mental. Stările psihice nu
trebuie să se schimbe din moment în moment. Corpul nu trebuie să fie deranjat
de căldură sau frig. Trebuie să avem rezistenţă atât fizică cât şi psihică.
Rezistenţa joacă un mare rol în contracararea acţiunii microorganismelor.
Astfel, atunci când un membru al familiei capătă guturai, ceilalţi membri sunt
sfătuiţi să nu aibă contact cu el, deoarece rezistenţa lui este micşorată de
acţiunea microorganismelor care provoacă această boală. Mintea noastră
slăbeşte dacă ne gândim tot timpul la boală. Există multe slăbiciuni în
personalitatea umană care micşorează puterea de rezistenţă, dar un aspirant
spiritual trebuie să aibă un nivel înalt de rezistenţă, care poate fi dobândit prin
practica asanas&Index_termeni.htm#8209;urilor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 49
 Tasminsati shvasaprashvasayorgativichchhedah pranayamah

Tasmin = după aceasta; sati = fiind; shvasaprashvasayah = inspiraţie,

expiraţie; gati = mişcare; vichchhedah = încetare, pauză; pranayamah =
pranayama.

După ce s&Index_termeni.htm#8209;a realizat ASANA (postura),

PRANAYAMA este controlul suflului, realizat prin încetarea mişcărilor
de inspiraţie şi expiraţie (KEVALA KUMBHAKA).

După ce a practicat suficient timp yama, niyama şi asana, aspirantul

trebuie să abordeze pranayama. Aceasta este încetarea inspiraţiei şi expiraţiei.
Nu este nici puraka, nici rechaka; este numai kumbhaka (KEVALA
KUMBHAKA).

Trebuie subliniat că pranayama nu înseamnă respiraţie profundă. Analog,

reţinerea respiraţiei pînă la limita rezistenţei nu are nimic
de&Index_termeni.htm#8209;a face cu pranayama. Prana înseamnă
respiraţie, ayama este lungire sau lărgire conrolată. Atunci cînd respiraţia este
controlată cu scopul de a o opri, aceasta este pranayama. Este interesant de
notat că şerpii, elefanţii, broaştele ţestoase etc. trăiesc foarte mult deoarece ei
respiră de mai puţine ori pe minut faţă de fiinţele umane. Viaţa omului poate fi
de asemenea prelungită dacă respiraţia este reţinută, dar acest lucru necesită
antrenament şi practică sistematică.

Se spune că prana este precum un elefant sălbatic. Dacă vreţi să îmblânziţi

prana trebuie să aveţi tot atâta grijă ca şi cum aţi vrea să îmblânziţi un elefant
sălbatic. Trebuie să aveţi răbdare şi perseverenţă, nu trebuie să vă grăbiţi în
nici un fel. Retenţia trebuie practicată încet şi cu atenţie. Dacă apare vreun
neajuns, fie fizic, fie mental, practica trebuie întreruptă timp de câteva zile,
săptămâni sau luni. Inainte de a începe practica trebuie luate în considerare
condiţiile atmosferice, dieta, vârsta, starea fizică şi alţi factori. Trebuie să se
procedeze cu grijă. În HATHA YOGA este subliniat clar că tehnicile de control
al respiraţiei nu trebuie practicate în timpul
asanas&Index_termeni.htm#8209;urilor. Este o eroare să controlăm respiraţia
în anumite poziţii. Pe de altă parte, există anumite posturi în care pranayama
poate fi practicată, dar aspirantul trebuie să ştie precis care sunt acestea.
Pentru aceasta, trebuie înţeles bine sensul cuvîntului "prana". Acesta
n&Index_termeni.htm#8209;are nici o legătură cu plămânii, dar are legătură cu
energia vieţii.

Scopul final al tehnicilor de pranayama este de a deveni capabil să reţineţi

respiraţia. Există trei tipuri de pranayama, şi anume, puraka, rechaka şi
kumbhaka. Al patrulea tip, numit kevala kumbhaka, este de două tipuri
&Index_termeni.htm#8209; antaranga şi bahiranga. Retenţia suflului
provoacă o anumită stare în creier, o anumită schimbare în măduva spinării şi
în corpul fizic. Pranayama influenţează sistemul nervos, prin urmare şi
creierul. Ea nu e legată de plămâni. Puraka, kumbhaka şi rechaka provoacă
diferite efecte în corp.

Astfel, metoda pranayama&Index_termeni.htm#8209;ei este oprirea

respiraţiei ori în afară, ori înăuntru. Ayama-distanţa sau lungimea suflului sau
prana&Index_termeni.htm#8209;ei &Index_termeni.htm#8209; este mărită,
dar numărul de respiraţii pe minut este micşorat. Astfel, dacă în mod normal
noi respirăm de 14 ori pe minut, în pranayama respirăm numai odată sau de
două ori pe minut.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 50

Bahyabhyantaranstambhavrittirdeshakalasankhyabhih paridristo
dirghasuksmah

Bahyah = exterior; abhyantara = intern; stambhavrittih = suprimare; desha

= loc; kala = timp; sankhyabhih = număr; paridristah = măsurat; dirgha =
prelungit; suksmah = subtil.

PRANAYAMA este externă (expiraţia), internă (inspiraţia) sau

suprimată (retenţie), legată de loc (DESHA) timp (KALA), de numărul
repetărilor şi devine prelungită şi subtilă.

Pranayama are trei stadii numite puraka, kumbhaka şi rechaka. Ea este

legată de locul practicii, cum ar fi un climat tropical sau unul temperat. Ea
depinde de asemenea de dietă. O descriere detaliată a acestui subiect este
dată în cărţile de Hatha Yoga. Factorii determinanţi sunt variaţi.

Timpul înseamnă durata relativă a lui puraka, rechaka şi kumbhaka. El

mai desemnează şi anotimpul. Astfel, dacă practicaţi de 15 ori iarna, puteţi
practica de 20 de ori vara. Samkhya înseamnă numărul repetărilor. Acesta
este determinat de numărul matras&Index_termeni.htm#8209;urilor sau
unităţilor de timp. În acest fel, pranayama este legată de desha (loc), kala
(timp) şi samkhya (numărul repetărilor).

Tehnica de pranayama trebuie învăţată de la un guru. La început, durata

relativă trebuie să fie 6:8:6. După un timp puteţi merge până la 20:80:40. Acum
ea devine 1:4:2, adică o unitate de timp pentru puraka, patru unităţi de timp
pentru kumbhaka şi două unităţi de timp pentru rechaka. O matra este
timpul necesar pentru două lovituri şi o pocnitură. Dacă un aspirant este
capabil să practice pranayama în ritmul 20:80:40 matras, atunci el este
considerat a fi cel mai bun sadhaka (aspirant spiritual). Acesta este ritmul cel
mai bun. Calitatea depinde de numărul de repetări; în cele din urmă, respiraţia
devine prelungită şi subtilă.

Toate cele trei stadii, şi anume puraka, kumbhaka şi rechaka, trebuie

prelungite. Incepând cu ritmul 6:8:6 matras, trebuie să se ajungă în cele din
urmă la ritmul 20:80:40 matras. În acest fel
pranas&Index_termeni.htm#8209;urile sunt prelungite şi retenţia este
realizată pe o durată mai mare, şi în felul acesta procesul devine subtil.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 51

Bahyabhyantaravisayaksepi chaturthah

Bahya = extern; abhyantara = intern; visaya = obiect; aksepi =

transcenzînd; chaturtha = al patrulea.

Cea de&Index_termeni.htm#8209;a patra PRANAYAMA este

aceea care constă în absorbţia PRANA&Index_termeni.htm#8209;ei şi
direcţionarea ei spre obiectele din interior sau exterior.

În acest al patrulea tip de pranayama nu rebuie să faceţi nici antaranga

nici bahiranga kumbhaka. Este exact ca în Bhagavad Gita. În Gita se
spune că apana (energia subtilă descendentă) trebuie unită cu prana (energia
care acţionează la nivelul gurii şi nasului) şi prana trebuie unită cu apana. Prin
urmare, aspirantul opreşte senzaţia de intrare şi ieşire prin unirea suflului care
intră cu acela care iese. În al doilea rând, suflul care intră trebuie unit cu suflul
care iese. În al treilea rând, în acelaşi timp trebuie să faceţi kumbhaka.
Senzaţiile organelor de simţ nu trebuie lăsate să se infiltreze. Experienţele
exterioare ale obiectelor trebuie lăsate afară, iar
samskaras&Index_termeni.htm#8209;urile (tendinţele mentale) sau
experienţele interne trebuie lăsate înăuntru. Manifestarea exterioară nu trebuie
lăsată înăuntru şi samskaras&Index_termeni.htm#8209;urile interne nu
trebuie lăsate să se manifeste în exterior. Aceasta este cea
de&Index_termeni.htm#8209;a patra pranayama. Puteţi
s&Index_termeni.htm#8209;o faceţi respirând în ujjayi (formă de
pranayama) şi încercând să vă concentraţi mintea asupra unui pasaj psihic
oarecare, fără a controla sau opri respiraţia sub forma lui antaranga sau
bahiranga kumbhaka. În mod gradat trebuie să deveniţi capabil să eliminaţi
experienţele, să blocaţi calea experienţelor simţurilor şi ajungeţi astfel la cel
de-al patrulea tip de pranayama. De fapt, acesta este ajapa ajapa.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 52

Tatah ksiyate prakashavaranam

Tatah = prin aceasta; ksiyate = dispare; prakasha = lumină; avaranam =

înveliş.

Prin aceasta voalul (AVARANA) care acoperă lumina cunoaşterii

(PRAKASHA) dispare.

Prin practica lui pranayama (controlul suflului) se activează centrii psihici

(sau chakras) şi drept rezultat voalul care acoperă cunoaşterea este
îndepărtat. Aici prakasha (lumina) desemnează centrii psihici. Aceşti centri
psihici sunt de obicei acoperiţi sau voalaţi datorită experienţei simţurilor.
Luminozitatea acestor vehicule subtile este limitată sau acoperită de materia
fizică a creierului. Acest înveliş este îndepărtat prin pranayama (controlul
suflului). Această îndepărtare a învelişului de materie fizică de pe materia
psihică este numită îndepărtarea voalului care acoperă lumina. Acest lucru
înseamnă că atunci cînd practicaţi pranayama se întâmplă ceva în voi prin
care puterile psihice sunt eliberate de voalul sau controlul ori obstrucţia
mecanismelor fizice ale creierului.

Energia este eliberată chiar şi atunci când apăsaţi pe un buton. Pranayama

(controlul suflului) creează o situaţie similară în creier, prin care facultăţile
psihice inerente sunt eliberate.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 53

Dharanasu cha yogyata manasah

Dharanasu = în dharana; cha = şi; yoghyata = potrivit; manasah = a minţii.

şi mintea devine astfel pregătită pentru concentrare (DHARANA)

(prin practica lui PRANAYAMA).

Prin practica lui pranayama (controlul suflului) se dezvoltă o capacitate

de concentrare a minţii şi fiinţa devine pregătită să realizeze concentrarea
minţii în dharana. Acest lucru se datoreşte faptului că voalul care acoperea
cunoaşterea a fost îndepărtat. Urmează stadiul numit pratyahara (retragerea
simţurilor).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 54
 Svavisayasamprayoge chittasyasvarupanukara ivendriyanam
pratyaharah

Sva = al să propriu; visaya = obiect; asamprayoge = a nu veni în contact;

chitta = minte; svarupa = forma proprie; anukarah = imitând; iva = ca şi cînd;
indriyanam = al simţurilor; pratyaharah = retragere.

PRATYAHARA este faptul de a imita cu simţurile

orientarea spre interior a minţii (interiorizarea), adică de a introverti

simţurile prin retragerea lor de la obiectele respective.

Trebuie subliniat că pratyahara înseamnă retragerea minţii de la obiectele

experienţei simţurilor. În acest fel, simţurile funcţionează conform cu mintea, şi
nu invers. Mirosul, gustul, vederea, pipăitul şi auzul sunt retrase de la obiectele
lor şi simţurile încep să urmeze mintea înăuntru şi nu în afară. Retragerea
minţii de la activităţile simţurilor se face în aşa măsură încât organele de simţ
se introvertesc odată cu mintea; ele imită mintea şi o urmează înăuntru.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP II SUTRA 55

Tatah parama vashyatendriyanam

Tatah = prin aceasta; parama = cel mai înalt; vashyate = stăpânire;

indriyanam = al simţurilor.

Prin aceasta se dobândeşte stăpânirea completă a simţurilor.

Unii cărturari consideră că a stăpâni simţurile înseamnă numai a le suprima.

Ei consideră acest lucru ca fiind o stare anormală, dar pentru acela care vrea să
mediteze şi să se cufunde în profunzimile minţii sale este foarte important să
fie capabil să se introvertească. Pentru a ajunge în profunzimile minţii,
contactul cu obiectul trebuie întrerupt. Atunci când mintea este în contact cu
lumea exterioară, ea nu este conştientă de faţetele profunde ale conştiinţei.
Atunci când fiinţa devine conştientă de aceste aspecte profunde, ea nu mai
este conştientă de lumea simţurilor.

Este important de subliniat că atman sau sinele, deci conştiinţa, de fapt nu

evoluează. Nu există evoluţie a lui atman, sufletul. Prin practica lui
pratyahara (retragerea simţurilor) nu evoluăm de fapt; pratyahara
(retragerea simţurilor) este un proces de involuţie. Nu este adevărată afirmaţia
că sufletele noastre au evoluat de la stadiul primitiv la stadiul actual. Existenţa
supremă ATMA, sau sufletul, este aceeaşi ca şi acum o mie de ani. Ea nu
suferă schimbări. Singura diferenţă este că sinele nostru inferior sau sinele
individualizat devine conştient de această formă supremă în mod gradat.

Atunci când ne retragem mintea din lumea exterioară în lumea interioară,

aflăm că există o faţetă infinită a existenţei în noi, care poate fi experimentată
numai în samadhi. Ea nu este abordabilă prin intermediul intelectului, prin
urmare acest capitol are drept scop să dea o sadhana (practică spirituală) care
porneşte de la yama (cod social şi moral) şi nyama (cod personal) şi se
termină la pratyahara (retragerea simţurilor).

Există multe feluri de pratyahara (retragerea simţurilor); de exemplu,

Trataka, Nada Yoga, Japa, muzica, kirtan ş.a.m.d. Toate au drept scop să
purifice conştiinţa simţurilor şi s&Index_termeni.htm#8209;o introvertească.
Unii pot realiza această stare după numai o practică a lui Nada Yoga; Alţii,
poate că vor găsi că e mai uşor cu japa. Uneori puteţi menţine pratyahara
(retregerea simţurilor) mult timp, iar alteori nu vă reuşeşte deloc. Prin urmare
această problemă a lui pratyahara devine foarte dificilă. Dacă stăpâniţi
tehnica de pratyahara (retragerea simţurilor), atunci concentrarea devine
foarte uşoară. Este imposibil să ajungeţi la dharana (concentrare) şi dhyana
(meditaţie) până ce nu s&Index_termeni.htm#8209;a trecut la pratyahara
(retragerea simţurilor).

Există multe sadhanas (practici spirituale) care duc la pratyahara

(retragerea simţurilor). Guru-l alege sadhana (practica spirituală) potrivită
pentru discipol în momentul iniţierii.

Cap. II, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55

Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Cap. III, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Capitolul 3

VIBHUTIPADA

CAP III SUTRA 1

Deshabandhaschchittasya dharana

Desha = loc; bandha = a obliga; chittasya = a minţii; dharana =

concentrare.

Concentrarea (DHARANA) este obligarea (BANDHA) minţii

(CHITTA) să se fixeze sau să stea focalizată într-un singur loc (DESHA).

Aici "loc" înseamnă loc fizic sau psihic. În diferite scripturi se spune că
există trei baze pe care se poate sprijini concentrarea şi anume, obiectivă,
subiectivă şi vizionară. Deci, dharana (concentrare) înseamnă îngrădirea
minţii într-un singur loc, asupra unui singur punct sau obiect. În Mahabharata
se dă un exemplu bun despre ce înseamnă atenţie focalizată. În timp ce-i
învăţa pe Pandavas să tragă cu arcul, guru-l (învăţătorul spiritual) lor, Drona,
i-a întrebat care era obiectul pe care-l vedeau. Arjuna a răspuns că el vedea
numai ochiul păsării care era ţinta şi nimic altceva. Iată un exemplu de
concentrare.

Atunci când mintea este concentrată asupra unui punct, percepţia devine
intensă. Când ochii sunt închişi obiectul, care poate fi un gând, o idee sau un
cuvânt, apare intens în conştiinţă. Mintea nu se mişcă şi nu părăseşte obiectul
concetrării. Dacă ea se mişcă, acest lucru este numit vikshepa. Vikshepa
înseamnă oscilaţie. În timpul concentrării nu trebuie să existe decât conştiinţa
obiectului concentrării, şi nimic altceva. Se spune uneori că puteţi avea două
locuri asupra cărora se realizează concetrarea. De exemplu, atunci când faceţi
japa mantra (repetarea unei mantra (a unui cuvânt)), mantra este un factor
şi forma este al doilea factor. Pentru un începător, concentrarea cu japa asupra
a doi factori este mai bună. Mai târziu, concentrarea se poate face fără japa.
Atâta timp cât va exista fluxul de sânge din creier vor exista şi vibraţiile, iar
concentrarea va fi dificilă. Fluxul de sânge trebuie redus şi nu trebuie să existe
nici o vibraţie. Pentru aceasta, ne folosim de sistemul optic (ochi).

Prin intermediul sistemului optic, vibraţiile creierului fizic sunt reduse.

Dacă vă uitaţi la un punct cu ochii deschişi şi nu clipiţi un timp, iar apoi
închideţi ochii, veţi adormi în câteva minute. La fel cum opriţi valurile sau
unduirile de pe suprafaţa unei ape lăsând ca acea apă se se liniştească, în mod
analog vibraţiile creierului pot fi oprite prin îndepărtarea diferiţilor factori
perturbatori. Chiar şi creierul fiziologic trebuie să fie oprit. Pentru asta, noi
fixăm mintea asupra unui singur punct, cum ar fi o chakra din corp, de
exemplu muladhara, manipura sau ajna, fixându-ne conştiinţa asupra
acesteia.

Dacă mintea oscilează, nu-i permiteţi acest lucru. În acest fel activităţile
cerebrale încetează pentru un timp; în acest timp are loc concentrarea. La
început nu este posibil să se realizeze concentrarea pe durate mari de timp.

Concentrarea nu este o stare de uitare. Dacă uitaţi totul, inclusiv obiectul,

această stare este numită shunya samadhi sau laya, dar concentrarea
trebuie să includă atenţie dirijată asupra unui singur obiect. Dacă vă
concentraţi asupra unei mantra-e (cuvânt), atenţia trebuie să fie complet
captivată de aceasta, fără să existe nici cea mai mică întrerupere. Dacă apare
întreruperea, atunci starea este concentrare; dacă nu există întrerupere, atunci
starea este dhyana (meditaţie). Trebuie subliniat că în timpul concentrării
suntem conştienţi că ne concentrăm. Meditaţia nu diferă de concentrare; ea
este numai o concentrare de o calitate superioară.

În dharana există conştiinţa obiectului, care este din când în când

întreruptă. Atenţia poate fi întreruptă datorită unui zgomot exterior sau datorită
unor gânduri care trec prin minte. Astfel, dharana este concentrarea
conştiinţei cu pauze intermitente.

Uneori întreruperile sunt de aşa natură încât nu ne mai putem concentra

din nou. Acest lucru este numit vikshepa. Este o tulburare, o distracţie.
Incepătorul se loveşte întotdeauna de această dificultate. Uneori el este capabil
să-şi readucă mintea la loc, alteori nu. Acest lucru se întâmplă deoarece corpul
fizic nu are o poziţie stabilă. Odată cu cea mai mică mişcare a corpului, inima
începe să bată mai repede, respiraţia se precipită şi acest lucru dă naştere la
tulburare. Atunci când corpul este absolut stabil, ca o stâncă, concentrarea
devine fermă. Iată de ce stabilitatea corpului este atât de esenţială.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP III SUTRA 2

Tatra pratyayaikatanata dhyanam

Tatra = acolo (în desha); pratyaya = bază sau conţinut al conştiinţei;

ekatanata = continuitate; dhyanam = meditaţie.

DHYANA este fluxul neântrerupt al activităţii mentale a

conştiinţei (PRATYAYA)

Pratyaya înseamnă activitate mentală aconştiinţei, care poate fi

focalizată pe o idee, un sunet sau un obiect oarecare, subtil sau grosier. Dacă în
dharana (concentrare) conştiinţa sau atenţia devine fluidă şi continuă, astfel
încât ea nu este întreruptă de nici un gând auxiliar, atunci dharana
(concentrare) este înlocuită, sau se transformă în dhyana (meditaţie). Se
întâmplă uneori să realizăm dhyana atunci când practicăm dharana
(concentrare). În dhyana (meditaţie) există un flux neîntrerupt al activităţii
conştiinţei.

Dacă vizualizaţi un obiect, nu trebuie să vizualizaţi numai acel obiect, ci

trebuie să vă vizualizaţi şi pe voi practicând dhyana. Acest lucru este
important. Uneori puteţi neglija obiectul, dar rămâne conştiinţa
dhyana&Index_termeni.htm#8209;ei, numită sakshi bhava. Ceea ce se
întâmplă de obicei în timpul concentrării este faptul că, dacă mintea o ia razna,
nu vă daţi seama de asta. Acest lucru nu trebuie să se întâmple. Prin urmare,
dhyana (meditaţie) include două lucruri: 1, o activitate mentală neîntreruptă,
al cărui flux este focalizat asupra unui singur obiect; şi 2, conştiinţa stării de
dhyana, adică conştiinţa faptului că practicaţi concentrarea neîntreruptă.
Aceste două tipuri de conştiinţă merg mână în mână.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 3

 Tadevarthamatranirbhasam svarupashunyamiva samadhih

Tadeva = aceeaşi; artha = obiectul dhyana-ei; matra = numai; nirbhasam

= a apare; svarupa = forma proprie; shunyam = gol; iva = ca şi; samadhih =
samadhi.

Această stare devine SAMADHI atunci când se percepe

interior, prin fuziune totală, numai obiectul (ARTHA), fără conştiinţa
propriului sine.

Trebuie remarcat că dharana (concentrare) se transformă în dhyana

(meditaţie) şi dhyana (meditaţie) se transformă în samadhi. În dharana
(concentrare) conştiinţa este intermitentă, în dhyana (meditaţie) ea este
neîntreruptă, în timp ce în samadhi ea devine una cu artha, adică obiectul
concentrării. Acesta poate fi subtil sau grosier. În samadhi fiinţa nu este
conştientă că practică concentrarea.

Uneori se spune că în starea de concentrare profundă obiectul dispare,

dar această sutra ne spune că obiectul nu dispare; din contră, numai el
rămâne. Astfel, dacă vă concentraţi asupra lui AUM, simbolul lui AUM (numit
artha) va fi prezent în samadhi. El nu va dispare, ci va străluci singur în
câmpul conştiinţei.

Obiectul meditaţiei devine din ce în ce mai clar, imaginea sa devine din ce

în ce mai vie pe măsură ce pătrundeţi mai profund în stadiile lui samadhi.
Apoi, mai este un punct important; nu rămâneţi conştient de propria existenţă,
nu mai există nici măcar conştiinţa că practicaţi concentrare. Deci, samadhi
are două caracteristici: unu, tot ceea ce rămâne este obiectul şi doi, nu există
conştiinţa acestui proces sau al sinelui. Deoarece nu există decât conştiinţa
obiectului, mintea pare că nu mai funcţionează, dar ea nu este goală; pentru a
sublinia acest lucru s-a folosit cuvântul "iva".

Pe măsură ce studentul progresează pe calea concentrării, la început

aceasta este întreruptă din când în când. Astfel, concentrarea merge bine un
timp, şi apoi intervine o cădere. Acesta este primul stadiu. În al doilea stadiu
există mai mult dhyana şi din ce în ce mai puţine "căderi". În al treilea stadiu,
începeţi cu dharana şi imediat intraţi în dhyana; apoi deodată totul devine
vid. Acesta este primul stadiu al lui samadhi ; vă amintiţi obiectul, dar nimic
altceva. De fapt, mintea sau conştiinţa nu este anihilată, ea pare numai
temporar a fi non-existenţă, deoarece nu sunteţi conşienţi de voi înşivă în tot
acest proces de concentrare.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP III SUTRA 4

Trayamekatra samyamah

Trayam = cele trei; ekatra = împreună; samyamah = samyama.

Cele trei realizate împreună (DHARANA, DHYANA şi SAMADHI)

constituie SAMYAMA.

Samyama este totalitatea celor trei procese descrise mai sus. Ea conţine
două părţi; sam înseamnă perfect sau complet, yama înseamnă control. Deci,
samyama înseamnă stăpânire completă a procesului psihic sau control
complet al concentrării mentale. Acesta este un subiect foarte important din
yoga. El ne revelează secretul puterilor yoghine. Aplicarea lui samyama
asupra diferitelor obiecte sau gânduri va da naştere la puterile psihice numite
vibhutis.

Samyama nu poate fi completă până ce nu există fuziune a celor trei

procese de concentrare. Obiectul meditaţiei trebuie să devină foarte clar şi nu
trebuie să existe conştiinţă personală. Obiectul poate aparţine corpului, minţii,
societăţii sau bunurilor personale, dar indiferent de acestea, trebuie să existe
aceşti doi factori. Samyama începe cu conştiinţa subiectivă şi obiectivă;
aceasta este o conştiinţă duală. Eşti conştient de obiectul meditaţiei atât în
lumea interioară cât şi în lumea exterioară, dar porţile lumii exterioare se
închid treptat, astfel încât vezi numai lucrul care este în interior. Aceasta este
dhyana (meditaţie). Apoi, lucrul văzut în interior devine din ce în ce mai clar şi
în acelaşi timp conştiinţa personală se pierde. Aceasta este numită samadhi.
Cele trei împreună se numesc samyama.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 5

 Tajjayatprajnalokah

Tat = acesta; jayat = prin stăpânirea; prajna = conştiinţă cognitivă

superioară; lokah = iluminare.

Prin stăpânirea ei (SAMYAMA-ei) răsare lumina conştiinţei

cognitive superioare (PRAJNA).

Atunci când contemplarea este continuată asupra unui obiect, şi când

obiectul devine foarte clar, nemaiexistând conştiinţa personală pentru moment,
se realizează starea de samyama (identificare). Ea dă nştere conştiinţei
cognitive superioare a obiectului concentrării. Dacă se meditează asupra lui
AUM , acesta se manifestă cel în stadiul de conştiinţă superioară.

Atunci când văd un lucru cu ajutorul ochilor, aceasta este conştiinţa

senzorială. Atunci când închid ochii şi încerc să văd acel obiect prin vizualizare,
aceasta este conştiinţa mentală. Când acel obiect - de exemplu AUM - apare
sub forma unei umbre, este conştiinţa profundă. Atunci când el străluceşte
deodată înăuntru în toată splendoarea sa, este conştiinţa cognitivă superioară.

Aspirantul poate fi conştient de corpul său, de existenţa sa, de conştiinţa

sa şi de lucrurile lumii exterioare, dar din nou el clipeşte. Simbolul sau obiectul
străluceşte clar, apoi din nou conştiinţa revine. După aceasta, conştiinţa
percepe din nou strălucirea obiectului în chidakasha (domeniul Conştiinţei
Absolute şi Omniprezente (CHIT)), dar de data aceasta conştiinţa sinelui este
pierdută. În această stare apare manifestarea lui prajna (conştiinţa cognitivă
superioară). Acest lucru este numit prajnaloka, ceea ce înseamnă răsăritul
luminii conştiinţei cognitive superioare, în care obiectul meditaţiei străluceşte
în forma sa cea mai pură.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 6

Tasya bhumisu viniyogah

 Tasya = a acesteia; bhumisu = în stările subtile; viniyogah = aplicare.

SAMYAMA trebuie practicată gradat în diferitele stări subtile

ale conştiinţei, anume în stările de VITARKA, VICHARA, ANANDA şi
ASMITA.

De acum încolo cuvântul samyamam (identificare) va fi folosit pentru

dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi (extaz, identificare
totală). Samyama trebuie practicată asupra diferitelor obiecte. Acestea sunt
stadiile subtile ale conştiinţei numite bhumi. Cu alte cuvinte, acestea sunt
stările de vitarka ("întrebare", gândire verbală), vichara (reflectare intuitivă)
ananda (beatitudine) şi asmita (simţul individualităţii). Această aplicare a
samyama-i (identificare) asupra stadiilor subtile trebuie făcută nu numai în
starea de samadhi, ci în toate stadiile sadhana-ei (practica spirituală).

Această aplicare este un proces foarte dificil. Să presupunem că un om de

ştiinţă abordează o problemă care aparţine lumii simţurilor; el se gândeşte la
ea în toate stadiile muncii sale. El întreţine o gândire şi o atenţie continuă.
Acest proces este un fel de samyamam (identificare). Prin intermediul lui, el
ajunge să cunoască adevărul care se ascunde în spatele acelei probleme.
Acesta i se revelează în starea de cea mai profundă absorbire. El continuă să
contemple acel adevăr şi după un timp ajunge să descopere un adevăr încă şi
mai profund. Il abandonează pe primul şi-l ia în consideraţie pe acesta din
urmă. Nu se mai gândeşte la nimic altceva şi în cele din urmă ajunge la un fapt
fundamental care i se revelează în cel de-al treilea stadiu.

În mod analog, un sannyasin sau un aspirant yoghin practică samyama

asupra unui obiect grosier, ajungând treptat la fundamentul problemei. Atunci
când apare o nouă idee sau un nou adevăr, el se ţine de acestea, ajungând la
adevăruri şi mai fine, şi mai adânci. În cele din urmă el ajunge la esenţă, care
este dincolo de orice limitare sau maya (iluzie). Dincolo de nume şi formă, el
stă faţă în faţă cu adevărul sau realitatea fundamentală. Acest proces este
numit aplicarea lui samyama (identificare).

Astfel, samyama (identificare) poate fi practicată asupra unui individ sau

unui lucru, asupra calităţilor lui, şi în cele din urmă asupra principiului
fundamental (SINELE sau ATMA). Aceasta este aplicarea lui samyama
(identificare) asupra stadiilor subtile şi grosiere.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP III SUTRA 7

Trayamantarangam purvebhyah

Trayam = cele trei împreună; antarangam = intern; purvebhyah = în

legătură cu precedentele.

Cele trei împreună (DHARANA, DHYANA, SAMADHI) sunt

interne în relaţie cu precedentele (YAMA, NIYAMA, ASANA,
PRANAYAMA, PRATYAHARA).

Trinitatea care constă din dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi

samadhi (extaz, identificare totală) este internă în comparaţie cu primele cinci
părţi ale sistemului yoga, adică yama (cod social şi moral), niyama (cod
persona), asana (poziţie, postură), pranayama (controlul suflului) şi
pratyahara (retragerea simţurilor). Intern înseamnă mai subtil sau mai fin.
Primele cinci părţi aparţin lui buddhi (intelect, inteligenţă), caracterului,
obiceiurilor, manierelor, minţii, organelor de simţ şi prana-ei (totalitatea
forţelor vitale subtile ale naturii). Ele aparţin lui annamaya kosha (corpul
fizic), pranamaya kosha (corpul vital) şi manomaya kosha (corpul mental),
prin urmare sunt numite Părţile externe sau exterioare - bahiranga. Ele
aparţin lumii exterioare (lucrează preponderent cu energii exterioare).

Antaranga înseamnă intern, introvertit. Când staţi pe pragul unei uşi

sunteţi conştienţi atât de interior cât şi de exterior. Aceasta este pratyahara
(retragerea simţurilor). Atunci când nu sunteţi pe prag, ci vă uitaţi înăuntru,
este antaranga (intern, introvertit); când vă uitaţi afară, este yama (cod
social şi moral), niyama (cod social), asana (poziţie, postură) şi pranayama
(controlul suflului).

Toate cele cinci părţi până la pratyahara (retragerea simţurilor) aparţin

obiceiurilor voastre personale; ele aparţin lumii exterioare. Ele n-au nimic de-a
face cu straturile profunde ale conştiinţei; prin urmare, în această sutra se
spune că dharana concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi (extaz
identificator) împreună constituie disciplinele interne (ele operează cu energiile
intime, interioare, ale fiinţei).
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP III SUTRA 8

Tadapi bahirangam nirbijasya

Tadapi = iar acestea; bahiranga = extern; nirbijasya = lui nirbeeja

samadhi.

Iar acestea (cele trei stadii sau trinitatea (SAMYAMA)) sunt la

rândul lor externe lui NIRBIJA SAMADHI.

Nirbija samadhi este cea mai interioară sau mai fină stare, deci chiar
dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi (extaz ) sunt externe
în comparaţie cu nirbija samadhi. În nirbija samadhi nu există pratyaya
(conţinul al minţii), nici obiect nici sămânţă, ci numai pură conştiinţă.
Samyama (identificare) aparţine lui sabija samadhi, deci cele patru stadii ale
lui samprajnata trebuie considerate ca fiind externe lui nirbija samadhi.

Astfel, primele cinci părţi, şi anume yama (cod social şi moral), niyama
(cod personal), asana (poziţie, postură), pranayama (ritmarea suflului) şi
pratyahara (retragerea simţurilor) sunt externe lui dharana (concentrare),
dhyana (meditaţie) şi samadhi. Acestea din urmă la rândul lor sunt externe
lui nirbija samadhi; scopul pentru care se menţionează că sabija samadhi
este externă lui nirbija samadhi este că, chiar dacă noi obţinem puteri
supranaturale prin samyama (identificare), acestea nu constituie cel mai înalt
stadiu. Cel mai înalt stadiu, şi anume nirbija samadhi, este cu totul diferit.
Facultăţile psihice pe care le dobândim prin samyama (identificare) aparţin lui
sabija samadhi, care nu este stadiul final. Prin urmare, aspirantul spiritual nu
trebuie să se mulţumească cu sabija samadhi, ci trebuie să încerce să ajungă
la cel mai înalt nivel, adică nirbija samadhi.

Samyama (identificare) poate fi practicată asupra unui obiect care există

în propriul corp sau care este în lumea exterioară; acesta poate fi grosier sau
subtil sau poate fi o parte a corpului vostru, cum ar fi vârful nasului sau al limbii
ş.a.m.d. Samyama (identificare) poate fi practicată nu numai asupra unui
obiect prezent, ci şi asupra obiectelor trecute, cum ar fi naşterile anterioare,
sau naşterile viitoare, dar trebuie subliniat că orice fel de samyama
(identificare) este externă lui nirbija samadhi.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP III SUTRA 9

Vyutthananirodhasamskarayorabhibhavapradurbhavau
nirodhaksana chittanvayo nirodha parinamah

Vyutthana = a ieşi la iveală (renaşterea conştiinţei precedente); nirodha =

a opri; samskarayoh = a celor două întipăriri; abhibhava = suprimare;
pradurbhavau = emergenţă; nirodhaksana = moment de suprimare; chitta =
mintea; anavayah = pătrundere, infiltrare; nirodha = suprimare; parinamah =
transformare.

NIRODHA PARINAMA este acea stare de vid a minţii (CHITTA)

care apare în momentul suprimării sau anihilării obiectului meditaţiei,
moment care apare în spaţiul dintre manifestările succesive ale
acestui obiect.

În această sutra se explică starea fundamentală a transformării mentale

implicată în practica yoga. Atunci când atingeţi samadhi trebuie să ştiţi că,
conştiinţa voastră a suferit o transformare bine definită, şi că această
schimbare are loc pe tărâmul conştiinţei. Parinama este schimbare. De
exemplu, laptele bătut este o parinama a laptelui. În samadhi, sau chiar şi în
sadhana (practica spirituală) preliminară, mintea suferă transformări. Acestea
au loc în puncte diferite şi sunt de grade diferite. Intreaga gamă a acestor
transformări este clasificată în trei. Sutra prezentă descrie transformarea sub
forma suprimării. Mai există încă două forme, care sunt descrise în următoarele
două sutras. Ele sunt numite transformări sub forma liniştii şi transformări sub
forma concentrării.

Astfel, mintea suferă aceste trei feluri de transformări după ce a atins

samadhi. Trebuie subliniat că samadhi parinama este primul, ekagrata
parinama urmează după aceasta, şi nirodha parinama este ultima. Iată care
este procesul: Când aţi început practica lui samyama (identificare), mintea
suferă transformări în trei stadii. Primul stadiu este samadhi, al doilea
ekagrata (concentrarea întregii noastre atenţii asupra unui singur focar) şi al
treilea nirodha (blocare). Aceasta este ordinea, dar în sutra ea este
schimbată.

Nirodha este suprimarea obiectului meditaţiei. Acesta este un subiect

foarte interesant. Când practicaţi samyama (identificare), de exemplu asupra
lui AUM, încercaţi să fiţi conştienţi de el şi de nimic altceva. Toate distracţiile
sunt înlăturate, chiar şi gândul la guru (învăţător spiritual), la Dumnezeu sau
orice altă idee. Totul este suprimat, cu excepţia lui AUM. Acest lucru se
numeşte samadhi parinama şi voi atingeţi deci, starea de linişte. Apoi AUM
devine clar, luând forma unui flux continuu în mintea voastră. În acest proces,
un AUM este urmat de altul, existând continuitate. Este la fel cum flacăra unei
lămpi de ulei este continuă. În acea stare, mintea suferă o transformare numită
ekagrata parinama.

Dacă continuaţi, deodată apare o idee (parazită); aceasta nu este

nirodha (blocare), ci este vyutthana, care este numai renaşterea conştiinţei
precedente. Apoi are loc suprimarea ei şi AUM apare; acea perioadă de
suprimare este numită nirodha. Aceasta este o parinama.

Aspirantul trebuie să ştie cum să îndepărteze complet pratyaya

(conţinutul minţii). În samadhi parinama, pratyaya factorilor care
deranjează este suprimată. Apoi vine o perioadă în care mintea suferă o nouă
transformare în ekagrata parinama. După aceasta, în loc să vă concentraţi
asupra lui AUM, va trebui să vă concentraţi asupra perioadei de suprimare
survenite şi să încercaţi să-l îndepărtaţi pe AUM din minte. Este foarte dificil să
îndepărtaţi pratyaya din minte, deoarece în momentul când încercaţi să vă
goliţi conştiinţa, să realizaţi shunya (starea de vid), AUM va apare din nou. El
trebuie îndepărtat. Din nou apare şi din nou trebuie îndepărtat. Odată cu
practica, perioada de suprimare se va mări şi pratyaya (conţinututl minţii) va
dispare în cele din urmă. Atunci va fi vid absolut. Aceasta este perioada lui
nirodha parinama. Metoda aceasta este o metodă specială de yoga, care
trebuie înţeleasă corect. Yoga încearcă să scoată mai întâi un cui cu ajutorul
altui cui şi apoi, după ce primul cui este îndepărtat, se îndepătează şi cel de-al
doilea. Yoga încearcă să provoace o transformare în conştiinţă introducând o
pratyaya oarecare, un simbol sau o idee, şi apoi îndepărtând-o. Astfel,
nirodha parinama este îndepărtarea pratyaya-ei pe care, poate, am folosit-o
ani de zile.

Vyutthana (ivirea) şi nirodha (blocarea) sunt cele două tipuri de

activităţi ale conştiinţei. Aceste două feluri de samskaras (tendinţe mentale)
dinamice sunt întipăririle conştiinţei responsabile de stadiile de suprimare şi
manifestare. Astfel, aceste două stări de suprimare şi expresie vin şi pleacă, şi
odată cu ele pratyaya (conţinutul minţii) vine şi pleacă. Astfel, chiar şi atunci
când există numai o singură pratyaya în conştiinţă, din timp în timp există
nirodha parinama între manifestările a două pratyayas succesive, dar acea
pratyaya trebuie de asemenea suprimată. Apare atunci un vid complet, urmat
de o nouă apariţie a lui pratyaya. Nu trebuie să existe nici o neînţelegere în
legătură cu această nirodha.
 Laya (fuziune, contopire, dizolvare) este diferită de nirodha. Uneori, în
timpul meditaţiei, apare un vid momentan, în care totul dispare; aceasta este
laya, şi nu nirodha. Ea este involuntară. Nirodha este suprimare voluntară,
care se deosebeşte de laya.

Transformarea care constă în suprimarea voluntară este ultima

transformare a minţii. Corpul fizic suferă de asemenea transformări; de
exemplu, copilăria, adolescenţa, bătrâneţea şi moartea.

Mintea suferă transformări similare, de la dharana (concentrare) la

samadhi, prin intermediul celor trei transformări sau stadii, numite samadhi
parinama, ekagrata parinama şi nirodha parinama. În samadhi
parinama încercaţi să puneţi o bază solidă pratya-ei şi să eliminaţi celelalte
gânduri. În ekagrata parinama încercaţi să continuaţi acea pratyaya
(conţinut al minţii), deoarece nu mai există distracţii acum, mintea este
liniştită. În nirodha parinama încercaţi să diminuaţi pratyaya pe care aţi
folosit-o şi încercaţi să realizaţi shunyata (starea de vid). În acest fel,
transcendeţi domeniul lui sabija samadhi şi realizaţi nirbija samadhi.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 10

Tasya prashantavahita samskarat

Tasya = prin aceasta; prashanta = liniştit; vahita = flux; samskarat = prin

întimpăriri repetate.

Fluxul lui NIRODHA PARINAMA devine continuu şi liniştit prin

întipăriri (SAMSKARAS) sau exersări repetate.

Stadiul final al transformării minţii devine liniştit şi puternic prin practică

repetată; Atunci acea stare nu este întreruptă de apariţia unei pratyaya
(conţinut al minţii). Acesta este un punct crucial. Dacă această nirodha
(blocare) este practicată înainte de ekagrata (concentrarea întregii noastre
atenţii asupra unui singur focar) sau de samadhi, veţi intra în laya sau
întuneric, iar aceia care urmează calea nirakara, fără formă, vor intra de două
ori în întuneric. Deci, această stare de suprimare nu trebuie niciodată încercată
de un aspirant înainte ca el să stăpânească ekagrata parinama. La fel cum
laptele este întâi, apoi vine laptele bătut, apoi untul, în mod analog samadhi
parinama, ekagrata parinama şi nirodha parinama trebuie să urmeze una
alteia.

În timp ce practicaţi meditaţia profundă, uneori întipărirea dispare, şi

această dispariţie este numită nirodha. Acest lucru se va întâmpla numai după
ce există conştiinţă continuă. Când conştiinţa devine continuă şi între două
întipăriri apare deodată un vid, shunya, acesta este numit nirodha. Deodată,
conştiinţa trece în planul următor al concentrării focalizate, apoi apare din nou
o întrerupere, în care nu mai există nici o întipărire, fiind prin urmare numită
nirodha. În viitor va trebui să schimbaţi întregul şablon. Odată ce pratyaya
devine continuă, fără nici o altă intervenţie, trebuie să aşteptaţi un timp până
ce apare suprimarea voluntară. Atunci pratyaya simbolului, cum ar fi AUM,
devine din ce în ce mai clară şi deodată apare o nouă întrerupere. Aceasta este
tot nirodha; întipărirea se sesizează continuu, apărând deodată după câteva
luni de practică, o întrerupere. După aceasta, brusc, întipărirea reapare. Din
nou trebuie s-o întrerupeţi. Ea va dispare, dar va apare din nou. În momentul
când reapare, trebuie să încercaţi s-o întrerupeţi.

Atunci când aţi ajuns la stadiul în care nirodha predomină iar vyutthana
("manifestarea") se diminuează, atunci vine samadhi, deci stricaţi ceea ce
tocmai aţi realizat. Prin urmare, yoga este numită vyoga. Se încearcă
realizarea unei transformări în minte, şi acea transformare este realizată în trei
stadii. Acesta nu este un cerc imaginar, ci este o schimbare veritabilă în
structura moleculară a minţii. Chiar şi creierul este schimbat. Această
transformare specială a minţii, care are loc în trei stadii este la rândul ei
împărţită în multe substadii, dar nu vom intra aici în detalii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 11

Sarvarthataikagratayoh ksayodayau chittasya samadhiparinamah

Sarvarthata = atenţie multilaterală, discontinuă şi difuză; ekagratayoh =

fixitate; kshayodayau = dispariţie şi apariţie; chittasya = a minţii; samadhi =
linişte; parinamah = transformare.
 SAMADHI PARINAMA este dispariţia şi apariţia consecutivă a
distracţiei (SARVARTHATA) şi fixităţii (EKAGRATA) minţii (CHITTA)

Samadhi parinama este o stare în care concentrarea şi distracţia minţii

apare şi dispare. Acest proces este simultan; distracţia dispare şi fixitatea
apare. Astfel, ea este o stare a minţii, o transformare a conştiinţei. Aceasta este
o stare superioară.

În această stare specială apare întipărirea, de exemplu AUM, apoi

simultan distracţia apare şi ea. Atunci suprimaţi distracţia şi AUM reapare.
Distracţia revine şi este suprimată din nou. Astfel, AUM şi distraţia apar şi
reapar simultan. Stratul anterior de samskaras (tendinţe mentale) încearcă să
suprime concentrarea, dar stratul actual încearcă să suprime distracţia. Efortul
de a stabiliza o singură întipărire, AUM suprimă toate distracţiile celelalte
(vikshepa). Este exact ceea ce faceţi în practica zilnică. Atunci când staţi jos,
încercaţi să practicaţi ekagrata (concentrarea totală) asupra unei întipăriri
particulare. Deodată un gând vine şi deranjează întipărirea. Apoi aduceţi din
nou întipărirea în minte şi suprimaţi distracţia. Din nou, ca o explozie, un nou
gând apare, îndepărtând întipărirea, ş.a.m.d. Această stare este numită
samadhi parinama. Acesta este primul stadiu al transformării care are loc în
conştiinţă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 12

Tatah punah shantoditau tulyapratyayau chittasyaikagrata

parinamah

Tatah = atunci; punah = din nou; shanta = liniştit; uditau = manifestat;

tulya = egal; pratyayau = conţinut al minţii; chittasya = al minţii; ekagrata =
fixitate; parinamah = transformare.

Atunci când obiectele (PRATYAYA) care dispar şi apar

consecutiv sunt similare sau identice, este starea minţii numită
EKAGRATA PARINAMA.
 În ekagrata parinama aceaşi întipărire apare şi dispare din timp în timp.
Intipăririle, de exemplu AUM, apar şi dispar alternativ. Calitatea întipăririlor
care diminuează şi a acelora care apar trebuie să fie aceeaşi, dar intervalul
dintre acestea este atât de scurt încât este dificil pentru un aspirant obişnuit
să-l conştientizeze.

Atunci când vedem un film pe un ecran, noi nu putem vedea fiecare

imagine separat, pentru noi există continuitate. Analog este şi în cazul lui
ekagrata parinama. Apariţia şi dispariţia întipăririi poate fi atât de rapidă
încât ea scapă atenţiei noastre, şi noi avem impresia că există un flux continuu
al acelei pratyaya (conţinut al minţii). Cu toate că diferenţa dintre cele două
stadii este dificil de perceput, ea există totuşi, şi ar fi o eroare din partea
noastră să credem că este numai o singură stare.

Mintea este ferm fixată în concentrare, şi în acest caz noi percepem

diferenţele dintre cele două stări, dar în mod obişnuit mintea noastră sare de la
un obiect la altul, şi acesta este motivul pentru care în scripturi se spune că
mintea se mişcă de la un obiect la altul, încontinuu. În samadhi mintea este
complet suprimată, dar în celelelate stări, chiar dacă este focalizată, ea
continuă să se mişte. Aici este mişcarea lui pratyaya (conţinut al minţii); o
pratyaya apare, şi apoi tot ea reapare. Acest proces continuă un timp. El este
numit ekagrata parinama al minţii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 13

Etena bhutendriyesu dharmalaksanavasthaparinama vyakhyatah

Etena = prin asta; bhuta = element; indriyesu = în organele simţurilor;

dharma = calitate, proprietate; laksana = caracteristic; avastha = condiţie;
parinamah = transformare; vyakhyatah = sunt explicate.

Prin asta sunt explicate şi cele trei PARINAMAS suferite în

timpul meditaţiei de către elemente (BHUTAS) şi organele de simţ
(INDRYAS), şi anume: natura (structură, proprietăţi) (DHARMA),
caracterul (LAKSHANA) şi condiţia (AVASTHA).
 Transformările sau schimbările din elemente sau organe de simţ trebuie
înţelese ca fiind analoage cu transformările explicate în sutras-urile
precedente. Aşa cum mintea suferă întreita schimbare sau transformare,
datorită lui samyama, sub forma lui samadhi, ekagrata (focalizare) şi
nirodha (blocare), la fel elementele şi organele de simţ suferă trei tipuri de
schimbări, numite dharma, lakshana şi avastha. Odată cu creşterea corpului
au loc anumite schimbări. Pe măsură ce îmbătrâniţi au loc schimbări în corp şi
în organe. Semnificaţia acestei sutra este că atunci când mintea suferă o
transformare, o transformare similară are loc în percepţia simţurilor şi în
organele de simţ.

Analizând aceste concepte în profunzime, mintea suferă transformări şi

corespunzător acestor transformări ale lui chitta (minte), au loc transformări în
corp şi în obiectele percepţiei. Aceste transformări sunt după cum urmează:

1. Dharma parinama - chitta este transformată din punctul de vedere

al proprietăţii sau structurii (dharma) ei.

2. Lakshana parinama - chitta este transformată din punctul de vedere

al caracteristicilor ei.

3. Avastha parinama - chitta este transformată din punctul de vedere

al condiţiei sale.

Prima transformare este în samadhi. Atunci când încercaţi să eliminaţi

distracţiile minţii în timpul practicii lui samyama, chitta suferă o anumită
schimbare în ceea ce priveşte natura sa. În ekagrata, chitta va suferi altă
schimbare în structură sau proprietate, în caracter şi condiţie. Apoi, când
chitta trece prin nirodha parinama, va suferi o a treia transformare în
proprietăţi, caracter şi condiţie. Astfel, în toate cele trei stadii ea trece prin
dharma, lakshana şi avastha parinama. Exact în aceeaşi manieră au loc şi
transformările din organele de simţ şi din elemente.

Există cinci elemente, pământ, apă, foc, aer şi eter, şi zece organe de
simţ, cinci din ele fiind cognitive şi cinci fiind motorii. Organele cognitive sunt
legate de bhuta (element) corespondentă; de exemplu, urechile percep
sunetul, care este o calitate a eterului; pielea percepe pipăitul, care este o
calitate a aerului ş.a.m.d., dar simţurile nu lucreză independent. Ele trebuie
conectate cu mintea sau chitta, altfel acestea n-au cui trimite impulsurile
respective.

Atunci când chitta suferă cele trei tipuri de transformări, organele de simţ
şi cele cinci elemente suferă de asemenea în urma acestor schimbări.
Elementele şi indriyas-urile (organele de simţ) suferă treptat schimbările
numite dharma (calitate, proprietate), lakshana (caracteristic) şi avastha
(condiţie, stare), schimbări ce au loc în timpul lui samadhi, ekagrata şi
nirodha. Percepţia este dharma celor cinci simţuri, şi această dharma este
modificată odată cu transformările lui chitta (minte, conştiinţa individuală).
 Scopul acestei sutra este de a dovedi că în decursul timpului, prin
samyama, yoghinul este capabil să facă multe feluri de miracole. Ea este un
fel de dovadă, astfel ca să înţelegeţi cum, prin concentrare dharma, lakshana
şi avastha, aparţinând simţurilor şi elementelor, pot fi transformate. Acest
lucru se va clarifica în discuţia puterilor psihice.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 14

Shantoditavyapadeshyadharmanupati dharmi

Shanta = liniştit, latent; udita = manifestat; avyapadesha = nemanifestat;

dharma = proprietăţile; anupati = comun; dharmi = substratum-ul
proprietăţilor.

DHARMI este substratul comun în toate proprietăţile sau

structurile (DHARMA), fie latente (adică nerealizate sau
nemanifestate încă), fie active (prezente), fie nemanifestate
(realizabile sau care urmează să fie manifestate în viitor).

În timp ce au loc transformări în proprietăţile, caracteristicile şi stările lui

chitta (minte), bhutas (elemente) şi indriyas (organe de simţ), trebuie să
existe ceva care rămâne neschimbat, care este comun tuturor acestor
schimbări. În filosofia yoga, este un fapt comun ca dincolo de toate schimbările
să existe un factor care să fie dincolo de orice schimbare.

Corpul se schimbă odată cu vârsta, dar eu-l sau sinele rămâne

neschimbat, nu numai pe durata acestei naşteri, ci de-a lungul întregului şir de
naşteri. Stările mele schimbătoare, de la copilărie până la bătrâneţe, îmi sunt
atribuite numai pentru că în mine există un principiu care nu este afectat de
schimbare. Acest principiu este numit "dharmi". Acesta nu este corpul sau
mintea ori constiinţa sau întipăririle (samskaras), deoarece toate acestea se
schimbă cu timpul.

Buddhiştii nu cred în nici un lucru permanent. Ei spun că orice suferă o

anumită schimbare în decursul vieţii, ca o flacără care arde continuu, dar care
de fapt se schimbă în fiecare moment. În mod similar, totul pe lume se schimbă
în fiecare moment. Buddhiştii nu cred în ideea de dharmi, dar filosofia Yoga
are nevoie de ideea de dharmi pentru a putea explica posibilitatea miracolelor.
Prin urmare, se spune în această sutra că dharmi este substratum-ul tuturor
schimbărilor, trecute şi prezente sau chiar viitoare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 15

Kramanyatvam parinamanyatve hetuh

Krama = ordine; anyatvam = diferenţă; parinamah = transformare;

anyatve = pentru diferenţă; hetuh = cauză.

Diferenţa în procesul de succesiune (KRAMA) este cauza

transformării (PARINAMA).

Există o diferenţă în succesiunea evenimentelor diferitelor lucruri; de

exemplu, un bulgăre de lut poate fi transformat într-o oală; el va fi distrus şi va
deveni din nou un bulgăre de lut. În acelaşi fel, o anumită chitta va suferi
transformări într-un mod anume, conform cu legile fundamentale ale naturii
sale. Această diferenţă în ordinea evenimentelor dă naştere la diferite
transformări ale lui chitta, simţurilor şi ale elementelor.

Intreaga structură a lui chitta trebuie să sufere o schimbare, un proces

numit involuţie. Deoarece în structura lui chitta este implicat întregul proces
de samadhi, ekagrata şi nirodha, sutra spune că schimbarea care are loc în
structura minţii este acolo deoarece ea trebuie să fie acolo.

Chiar dacă nu practicaţi nici o sadhana (practică spirituală), chiar şi

atunci, în decursul timpului, chitta va suferi această stare de transformare, dar
acest lucru poate lua mai multe naşteri.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP III SUTRA 16

Parinamatrayasamyamadatitanagatajnanam

Parinama = transformare; traya = trei; samyamat = prin samyama; atita

= trecut; anagatah = viitor; jnanam = cunoaştere.

Realizând SAMYAMA asupra celor trei transformări (SAMADHI

PARINAMA, EKAGRATA PARINAMA şi NIRODHA PARINAMA) se
dobândeşte cunoaşterea trecutului şi viitorului.

Samadhi, ekagrata (focalizare) şi nirodha (blocare) sunt cele trei

transformări. A realiza samyama asupra acestor trei înseamnă a realiza
samyama mai întâi asupra lui samadhi, apoi asupra lui ekagrata şi în cele
din urmă asupra lui nirodha. Aceasta înseamnă că realizaţi samyama sub
forma conştiinţei distracţiilor şi le eliminaţi. Apoi practicaţi samyama asupra
conştiinţei fixităţii; la fel, samyama asupra lui nirodha înseamnă a deveni
conştient de aceasta. Aceste trei samyamas elimină distracţiile minţii. Incet,
încet apare conştiinţa stării, deci, încet, încet, odată cu îndepărtarea
distracţiilor, trebuie să deveniţi conştient de această îndepărtare. Acest lucru
este numit samyama asupra celor trei transformări. Atunci chitta devine atât
de fină încât ea transcende barierele timpului şi poate cunoaşte întâmplările
trecutului şi viitorului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 17

Shabdarthapratyayanamitaretaradhyasat
sankarastatpravibhagasamyamat sarvabhutarutajnanam
 Shabda = cuvânt; artha = obiect; pratyayanam = conţinut mental;
itaretaradhyasat = din cauza suprapunerii mentale; sankara = confuzie; tat =
acesta; pravibhaga = separat; samyamat = prin samyama; sarvabhuta = toate
fiinţele vii; ruta = limbaj; jnanam = cunoaştere.

Cuvântul (SHABDA), obiectul (ARTHA) şi cunoaşterea sau

conţinutul mental (JNANA) sau (PRATYAYA) sunt confundate datorită
suprapunerii lor în minte. Realizând SAMYAMA asupra lor, luate
separat, se dobândeşte cunoaştera telepatică a limbajului tuturor
fiinţelor precum şi a înţelesurilor ascunse.

De obicei, cunoaşterea noastră despre obiecte este confuză din cauza

confundării lui shabda (cuvânt), artha (obiect) şi pratyaya (conţinutul minţii).
Dacă facem samyama asupra lor separat, putem înţelege limbajul animalelor.
Astfel, sunetul trebuie separat de obiect şi obiectul trebuie separat de idee,
cum ar fi cuvântul "vacă", obiectul "vacă" şi pratyaya "vacă". Samyama
trebuie făcută asupra acestor trei separat, prin urmare suprapunerea dintre
cuvânt, obiect şi pratyaya este îndepărtată.

Diferiţi oameni au diferite experienţe mentale cu obiectul "vacă". De

exemplu un hindus va spune că acesta trebuie protejat, în timp ce un muslim
va spune că ea trebuie tăiată. Aceasta este diferenţa în pratyaya. În mod
analog, există diferenţe între cuvinte; de exemplu, în diferite limbi există
diferite cuvinte pentru obiectul "vacă". Atunci când faceţi diferenţa între forma
"vacă" numele "vacă" şi ideea "vacă", şi când faceţi samyama asupra celor
trei, sutra spune că veţi ajunge să cunoaşteţi limbajul vacilor sau a oricăror
alte animale sau creaturi. Acestea sunt secretele yoghine, pe care oamenii nu
le aplică, deoarece sunt foarte dificile.

Fiecare obiect din lume are trei constituiente sau vibhaga, şi anume
sunetul sau cuvântul, forma şi ideea. Trebuie să fiţi capabil să faceţi samyama
asupra vibraţiilor sunetului separat, asupra formei separat şi de asemenea
asupra ideii separat. Acest lucru este foarte dificil.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 18

Samskarasaksatkaranat purvajati jnanam

 Samskara = întipărire; saksatkaranat = prin percepţie directă; purva =
anterior; jati = naştere; jnanam = cunoaştere.

Prin percepţia directă a întipăririlor subconştiente

(SAMSKARAS) (realizată prin SAMYAMA asupra lor), se dobândeşte
cunoaşterea existenţelor sau naşterilor (JATI) anterioare.

Samskaras-urile sunt de două tipuri - memoria şi vasana. Memoria este

subconştientă şi vasana este inconştientă. Când sunt în memorie,
samskaras-urile sunt aşezate într-o ordine anumită; când sunt în inconştient,
ele nu sunt în mod necesar aranjate. Samskaras-urile (întipăririle mentale)
care dau naştere la fructe sau la efecte sunt stocate sub forma prarabdha
(soartă,karma activă), ca un sunet înregistrat pe un disc de gramofon. Făcând
samyama asupra întipăririlor care pot fi văzute în timpul stărilor profunde de
conştiinţă, se poate sonda atât subconştientul, cât şi inconştientul. Practicând
samyama asupra acestor trei samskaras, yoghinul poate avea acces la
cunoaşterea naşterilor trecute.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 19

Pratyayasyo parachittajnanam

Pratyayasya = a conţinutului minţii; para = altul; chitta = minte; jnanam

= cunoaştere.

Realizând SAMYAMA asupra PRATYAYAS-urilor, se dobândeşte

cunoaşterea (JNANA).

Contactul clarvăzător dintre doi indivizi poate avea loc numai atunci când
percepţia obiectivă a personalităţii este clar dobândită în toate cele trei stadii.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP III SUTRA 20

Na cha tat samalbanam tasyavisayibhutatvat

Na = nu; cha = şi; tat = aceasta; salambanam = cu suport; tasya = a lui;

avisayibhutatvat = pentru că nu acesta a fost subiectul samyama-ei.

Dar prin aceasta nu se dobândeşte şi cunoaşterea

conţinutului mental sau a altor factori mentali care aparţin imaginii
mentale, pentru că nu acesta a fost subiectul SAMYAMA-ei.

Cunoaşterea minţii altora, dobândită prin samyama, nu include imaginea

mentală a acelei minţi, deoarece ea are o natură generală. Conţinutul acelei
minţi nu este obiectul samyama-ei. Dacă sunteţi conştienţi de o imagine
anumită sau o pratyaya (conţinut al minţii) care domină în mintea altuia,
atunci puteţi cunoaşte acea minte, dar gândurile pot fi citite numai în general.
Nu puteţi cunoaşte un gând anumit din acea minte - numai natura gândurilor
poate fi cunoscută, deci pratyaya are o natură generală. De exemplu, puteţi
cunoaşte factori cum ar fi lăcomia, raga (plăcerea), dwesha (neplăcerea,
repulsia) etc.

Aveţi nevoie de o dublă capacitate; există două stadii. În primul stadiu se

pot citi gândurile în general, iar în al doilea stadiu există posibilitatea citirii
amănunţite a gândurilor. Atunci când realizăm samyama asupra minţii unei
persoane, cunoaştem gândurile acelei persoane numai în general - de exemplu,
ne putem da seama ce vrittis-uri (modificări mentale) se nasc în acea minte:
ură, mânie, iubire, pasiune, teamă, anxietate etc. Acest lucru este realizat prin
înţelegerea pratyaya-ei (conţinutul minţii), şi nu prin intermediul fizionomiei.
Pratyaya poate fi înţeleasă prin dhyana (meditaţie), sau prin studiul viselor
sau prin observarea comportamentului. Acestea sunt tot atâtea metode de a
înţelege minţile altor oameni.

Deci, pentru a înţelege mintea altei persoane, trebuie să-i induceţi nişte
sugestii negative şi să-i înţelegeţi reacţia la acestea. Apoi, după ce aţi reuşit să
realizaţi samyama asupra reacţiilor ei, puteţi cunoaşte natura generală a
minţii sale. În al doilea stadiu, trebuie să începeţi cu gânduri particulare care
există în mintea sa. Va trebui să-i daţi câteva simboluri şi să-i cereţi să lucreze
cu ele. Acest lucru creează un fel de legătură între mintea lui şi mintea voastră,
în aşa fel încât tot ceea ce se petrece în mintea lui, orice gând sau reacţie,
poate fi văzută direct prin samyama.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 21

Kayarupasamyamat tadgrahyashaktistambhe
chaksuhprakashasamprayogeantardhanam

Kaya = corp; rupa = formă; samyamat = prin samyama; tat = acesta;

grahya = receptiv; shakti = putere; stambhe = în suspensie, suspendare;
chaksuh = ochi; prakasha = lumină; asamprayoga = absenţa contactului;
antardhanam = a fi invizibil.

Realizând SAMYAMA asupra formei corpului şi suspendând

receptivitatea faţă de formă, nemaiexistând contact între ochi şi
lumină, yoghinul poate deveni invizibil.

Atunci când yoghinul face samyama asupra propriului corp, puterea de a

recepţiona forma se opreşte brusc şi nu mai există contact între ochii
observatorilor şi corpul yoghinului. El devine astfel invizibil. Aceasta este o
binecunoscută siddhi sau putere psihică. Practica ei este înspăimântătoare.
Atunci, când o formă se dizolvă în faţa ochilor cuiva, este la fel de
înspăimântător ca şi moartea. Un obiect este vizibil atunci când razele de
lumină reflectate de suprafaţa sa intră în ochii unui observator. Dacă această
lumină este oprită prin puterea samyama-ei, atunci fiinţa devine invizibilă. În
yoga există cinci tanmatras, sau forme subtile ale elementelor. Obiectul
samyama-ei yoghinului este rupa tanmatra. La început, yoghinul practică
samyama asupra propriului corp în faţa unei oglinzi, apoi apare suspendarea
puterii de a recepţiona forma, sau rupa. Pentru un timp nu există contact între
observator şi corpul yoghinului. Astfel, mai întâi corpul fizic devine invizibil
însuşi yoghinului, şi apoi, pe măsură ce practica înaintează, el devine invizibil şi
altora. Acest lucru se datoreşte faptului că nu există nici o legătură între obiect
şi observator. Acest lucru necesită meditaţie asupra formei fizice aşa cum este
văzută într-o oglindă. Nu este ceea ce faceţi în Kriya Yoga, este altceva.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 22

Etena shabdadyantardhanam uktam

Etena = prin aceasta; shabdadi = sunet şi altele; antardhanam =

dispariţie; uktam = spus.

Prin ceea ce s-a spus, poate fi înţeleasă dispariţia sunetului

subtil şi a altor TANMATRAS.

Practicând samyama asupra propriului corp, vă puteţi face invizibil. În

această sutra se spune că în acelaşi fel, adică făcând samyama asupra
sunetului, pipăitului, gustului etc., aceşti factori sunt făcuţi să dispară. În mod
analog, yoghinul poate opri alte senzaţii şi poate controla fenomenele care sunt
legate de acestea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 23

Sopakramam nirupakramam cha karma

tatsamyamadaparantajnanamaristebhyo va
 Sopakramam = karma activă; nirupakramam = karma adormită (latentă);
cha = şi; karma = acţiune; tat = acesta; samyamat = făcând samyama;
aparanta = moarte; jnanam = cunoaştere; aristebhyam = prin semne
(prevestitoare); va = sau.

Karma este făcută de două feluri, activă, PRARABDHA

(actuală) şi latentă, SANCITA. Realizând SAMYAMA asupra acestor
două feluri de KARMA, se dobândeşte cunoaşterea momentului morţii;
acesta se mai poate cunoaşte şi după anumite semne (prevestitoare)
(ARISHTA).

Karma este de două tipuri. Sopakrama înseamnă acea karma care a

început să dea fruct. Nirupakrama karma este acea karma care este
latentă în prezent şi care se va manifesta în viitor. Primul tip mai este numit
prarabdha, iar cel de-al doilea tip sancita, care înseamnă "acea rămasă în
depozit". De fapt, karmas-urile pot fi împărţite în trei, dar în această sutra ele
sunt împărţite în două. Patanjali nu include kriyamana karma pentru că
aceasta face parte din categoria nirupakrama karma.

Realizând samyama asupra acestor două tipuri de karma, momentul

morţii poate fi cunoscut dinainte. Naşterea şi moartea sunt efectele karma-ei,
şi dacă facem samyama asupra karmei, putem cunoaşte momentul morţii.
Au existat multe asemenea cazuri în istorie. Mai există de asemenea şi o altă
cale de a cunoaşte momentul morţii, numită arishta. Prin cunoaşterea lui
arishta, oamenii îşi pot cunoaşte momentul morţii cu şase luni în avans.
Acesta este un lucru foarte obişnuit; chiar şi oamenii obişnuiţi pot face asta.
Există anumite semne, cum ar fi incapacitatea de a privi nasul, faptul că atunci
când vă priviţi umbra, aceasta nu are urechea stângă, dispariţia completă a
umbrei ş.a.m.d. Toate acestea sunt numite arishtas. Ele sunt studiate în
Swara Yoga şi în chhaya upadana. Deci, există două feluri de posibilităţi de
a cunoaşte moartea dinainte.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 24

Maitryadisu balani
 Maitri = simpatie; adisu = etc.; balani = puteri.

Realizând SAMYAMA asupra simpatiei (MAITRI), compasiunii

(KARUNA), fericirii (MUDITA) şi indiferenţei (APEKSHANA) se
dobândesc şi se amplifică în propria fiinţă aceste puteri.

Simpatia faţă de fericire (SUKHA), compasiunea faţă de mizerie (DUHKA),

fericirea sau bucuria faţă de virtute (PUNYA) şi indiferenţa faţă de viciu
(APUNYA) sunt cele patru tendinţe pe care trebuie să le cultive un yoghin.
Acestea au fost descrise în primul capitol. Se spune că atunci când se face
samyama (identificare) asupra acestor tendinţe, anumite puteri sunt
dobândite. Astfel, diferite puteri se realizează prin practica lui samyama
asupra celor patru tendinţe, anume maitri (simpatie), karuna (compasiune),
mudita (fericire) şi apekshana (indiferenţă).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 25

Balesu hastibaladini

Balesu = prin samyama asupra puterilor; hasti = elefant; bala = forţă;

adini = etc.

Prin SAMYAMA asupra forţei unui elefant sau a diferitelor

aptitudini ale animalelor, puterea corespondentă este dobândită.

Fiinţa poate face din orice - un om sau un animal sau un eveniment -

subiectul samyama-ei (identificare) sale. Atunci când subiectul samyama-ei
este un animal puternic, cum ar fi leul, elefantul sau tigrul, se poate dobândi
puterea acelui animal. Puterea acestor animale constituie subiectul samyama-
ei, apoi aceeaşi putere poate fi dobândită de yoghin. Dacă acesta face
samyma asupra agerimii tigrului, aceeaşi agerime o poate dobândi el însuşi.
La fel, dacă se face samyama asupra agilităţii unui tigru, acea agilitate poate
fi dobândită de yoghin.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 26

Pravrityalokanyasat suksmavyavahitaviprakristajnanam

Pravriti = facultate superfizică; aloca = lumină; nyasat = prin proiecţie;

suksma = fin; vyavahita = ascuns; viprakrista = depărtat; jnanam =
cunoaştere.

Cunoaşterea obiectelor subtile (obscure) sau depărtate este

dobândită prin proiecţia (NYASA) asupra lor a luminii facultăţii
superfizice (JYOTISMATI PRAVRITI) interioare.

În sutra 36 a primului capitol s-a spus că în minte se poate dezvolta o

facultate numită vishoka (fără supărare). Mintea poate dobândi de asemenea
o facultate superfizică numită jyotismati pravriti, facultatea iluminatoare. În
această sutra, cuvântul pravriti este folosit pentru a indica această facultate.
Prin dezvoltarea acestei facultăţi iluminatoare a minţii, care este capabilă de a
pătrunde pretutindeni, yoghinul poate vedea obiectele ascunse sau obscure.

Dacă această facultate iluminatorie este dirijată înspre o persoană sau un

obiect care lipseşte, apare imediat cunoaşterea despre locul unde se află acea
persoană sau acel obiect. Astfel, comorile ascunse sub pământ, sau obiectele
foarte depărtate, pot fi percepute direct. Pot fi observate chiar şi lucrurile
subtile, cum ar fi atomii sau celulele din corp. Există două metode pentru a
practica aceasta.

Prima este metoda vedică, a doua este metoda yoghină. Metoda vedică,
sau tantrică, nu trebuie discutată aici, deoarece este o metodă absolut
ritualistică. În practica yoghină, cristalul joacă un rol foarte important. În India
de sud există o ştiinţă numită anajanam, care înseamnă necunoscut. Ea
constă din diferite metode de a proiecta facultatea iluminatorie superfizică
printr-un cristal. Acelaşi lucru se poate face prin reflexia luminii realizată de
orice suprafaţă strălucitoare, dar este necesar ca persoana respectivă să aibe
dezvoltată facultatea superfizică numită jyotismati pravriti.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 27

Bhuvanajnanam suryesamyamat

Bhuvana = sistem solar; jnanam = cunoaştere; surye = asupra soarelui;

samyamat = prin samyama.

Cunoaşterea sistemului solar este dobândită făcând

SAMYAMA asupra soarelui.

Cunoaşterea sistemului solar are trei părţi:

1. Structura sistemului solar, care constituie un tot în Cosmos.

2. Aranjamentul stelelor în grupe numite galaxii.

3. Legea care guvernează mişcarea planetelor şi stelelor.

Această cunoaştere poate fi dobândită practicând samyama asupra

soarelui. Cuvântul "soare" poate însemna diferite lucruri, cum ar fi surya nadi,
sushumna, soarele fizic ş.a.m.d. În timpurile vechi, tehnicile actuale ale
astronomiei nu erau disponibile, şi cu toate acestea, rishis (cei care au
experimentat în mod direct aproape toate subiectele discutate în Agamas)
erau capabili să calculeze foarte corect diferite evenimente astronomice.

Ei ar fi putut ajunge la extraordinarele lor descoperiri numai în două feluri.

Ori ei şi-au dezvoltat minţile prin samyama (identificare), ori au construit un
aparat, asemănător cu un telescop, altfel ei n-ar fi fost capabili să facă calcule
atât de corecte. Nu ştim dacă ei au folosit vreun aparat, deci înclinăm să
credem că această cunoaştere a fost dobândită prin samyama asupra
soarelui. Când încercaţi să faceţi samyama asupra soarelui fizic, sau asupra
imaginii lui mentale, deveniţi treptat capabili să localizaţi soarele
microcosmosului din voi, ceea ce se întâmplă în ekagrata (focalizare). Atunci
când aţi devenit capabili să faceţi asta, veţi afla totul despre structura şi
aranjamentul Universului, ca şi despre legea care îl guvernează.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 28

Chandre taravyuhajnanam

Chandre = Luna; tara = stele; vyuha = aranjament; jnanam = cunoaştere.

Realizând SAMYAMA asupra Lunii se dobândeşte cunoaşterea

poziţiei stelelor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 29

Dhruve tadgatijnanam

Dhruve = realizând samyama asupra Stelei Polare; tat = aceasta; gati =

mişcare.

Realizând SAMYAMA asupra Stelei Polare, se dobândeşte

cunoaşterea mişcării stelelor.
 În sutra 28 s-a arătat că prin realizarea lui samyama asupra Lunii, se
poate cunoaşte poziţia stelelor. Dacă vreţi să cunoaşteţi mişcarea lor absolută
şi relativă, trebuie să faceţi samyama (identificare) asupra Stelei Polare. Vechii
noştri rishis ştiau o mulţime de lucruri foarte exacte despre stele şi corpuri
cereşti. Aceasta se datora probabil faptului că ei au realizat samyama asupra
lui surya, chandra şi asupra Stelei Polare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 30

Nabhichakre kayavyuhajnanam

Nabhi = buric; chakre = centru; kaya = corp; vyuha = aranjament;

jnanam = cunoaştere.

Realizând SAMYAMA asupra centrului buricului se dobândeşte

cunoaşterea aranjării corpului fizic.

Trebuie subliniat că nabhi chakra nu înseamnă manipura chakra, ci

desemnează centrul buricului de unde pornesc diferite nadis spre toate părţile
corpului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 31

Kanthakupe ksutpipasa nivrittih

 Kanthakupe = realizând samyama asupra scobiturii gâtlejului; ksut =
foame; pipasa = sete; nivrittih = îndepărtare.

Realizând SAMYAMA asupra scobiturii gâtlejului foamea şi

setea sunt îndepărtate.

Aici prin "scobitura gâtlejului" se desemnează centrul care corespunde

glandei care secretă fluidul ce provoacă uscăciunea gâtului, ceea ce dă
senzaţia de sete, şi care provoacă arsuri în stomac, ceea ce dă senzaţia de
foame. Realizând samyama asupra acestui centru, se poate controla secreţia
glandei respective, prin aceasta yoghinul stăpânind setea şi foamea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 32

Kurmanadyam sthairyam

Kurmanadyam = realizând samyama asupra lui kurma nadi; sthairyam =

stabilitate.

Stabilitatea mentală şi fizică este dobândită realizând

SAMYAMA asupra lui KURMA NADI.

Aici stabilitate înseamnă atât capacitatea obişnuită, cât şi capacitatea

aparent miraculoasă. Yoghinul poate deveni atât de stabil, încât el nu poate fi
mişcat nici chiar prin aplicarea unei mari forţe. Stabilitatea mai poate însemna
stabilitatea corpului în timpul stării de meditaţie. Ea mai poate însemna şi
stabilitate mentală perfectă. Toate acestea pot fi dobândite făcând samyama
(identificare) asupra lui kurma nadi.

Kurma nadi se presupune a fi situată dedesubtul scobiturii gâtlejului. El

are forma unei broaşte ţestoase, de aici venind denumirea de kurma nadi.
Cea mai uşoară metodă de a practica samyama (identificare) asupra acestui
nadi este de a medita asupra punctului unde bărbia atinge pieptul în
jalandharabandha sau în sarvangasana. În aceste două tehnici bărbia
atinge pieptul aproape de kurma nadi, fiind uşor prin urmare de a localiza
kurma nadi pentru a practica samyama asupra lui.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 33

Murdhajyotisi siddhadarshanam

Murdha = creştetul capului; jyotisi = asupra luminii; siddha = adept;

darshanam = viziune spirituală.

Realizând SAMYAMA asupra luminii din creştetul capului

(SAHASRARA) se dobândeşte viziunea spirituală a maeştrilor yoghini.

Aici murdha înseamnă sahasrara. Lumina este legată mai mult de ajna
chakra, situată între sprâncene. Samyama asupra lui ajna chakra poate
aduce rezultatul mai repede. Când această lumină străluceşte în faţa minţii, ea
dă naştere viziunii spirituale, în care aspirantul are percepţia directă a diferţilor
maeştri yoghini. Maeştrii sunt capabili să trăiască fără corp, deoarece ei au
dobândit control complet asupra funcţiilor lor psihice voluntare şi involuntare,
deci ei pot rupe legătura cu corpul. Ei pot trăi fără corp fizic, fiind numiţi
siddhas. În mod obişnuit noi nu-i putem vedea, deoarece ei n-au corp fizic ca
noi, dar atunci când se practică samyama asupra lui ajna chakra sau
sahasrara, yoghinul îi poate întâlni şi poate comunica cu ei, existând astfel
posibilitatea ca el să fie ghidat şi sfătuit de ei.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 34

 Pratibhad va sarvam

Pratibhad = prin pratibha; va = sau; sarvam = totul.

Sau totul poate fi dobândit prin PRATIBHA (cunoaştere

intuitivă transcendentală).

Toate puterile psihice menţionate până acum pot fi dobândite printr-o

facultate specială numită pratibha. Deci, puterile psihice pot fi dobândite ori
individual, ori toate odată, prin pratibha.

Ideea de pratibha va fi clarificată în sutra 45 a acestui capitol. Ea

desemnează un fel de intuiţie superioară. Este un proces de cunoaştere care e
dincolo de raţiune. Pe măsură ce constiinţa superioară se dezvoltă, o lumină
specială este proiectată asupra obiectelor cu care se confruntă mintea. Acest
lucru se numeşte cunoaştere prin pratibha. Această calitate este primul stadiu
al lui viveka jnana, adică cunoaşterea dobândită prin separarea materiei de
energie. La fel cum lumina soarelui face să dispară orice umbră, această
facultate superioară devine capabilă să înţeleagă oricât şi orice.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 35

Hridaye chittasamvit

Hridaye = realizând samyama asupra inimii; chittasamvit = conştiinţa lui

chitta.

Prin SAMYAMA asupra inimii apare conştiinţa lui CHITTA.

 Aici inimă înseamnă lotusul numit anahata chakra. Prin meditaţie sau
samyama asupra lui anahata chakra, yoghinul dobândeşte cunoaşterea
naturii minţii sale. Atunci când materia şi mintea sunt asociate, acea conştiinţă
este numită chittasamvit.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 36

Sattva purushayoratyantasankirnayoh pratyayavishesa bhogah

pararthatvatsvarthasamyamat purusajnanam

Sattva = chitta; purushayoh = a lui purusha; atyanta = extrem =

asankirnayoh = distinct; pratyaya = conştiinţă; avishesah = non-distinct;
bhogah = experienţă; pararthatvat = din conştiinţă obiectivă; sva = al său
propriu; artha = conştiinţă subiectivă; samyamat = prin samyama;
purushajnanam = cunoaşterea lui purusha.

CHITTA şi PURUSHA sunt extrem de distincte. Din cauza non-

diferenţei conştiinţei amândurora există experienţă obiectivă sau
subiectivă. Realizând SAMYAMA asupra conştiinţei subiective,
despărţită de conştiinţa obiectivă, se dobândeste cunoaşterea lui
PURUSHA (PURUSHAJNANA).

În filosofia Samkhya există un principiu de bază care spune că chitta şi

purusha sunt foarte diferiţi şi sunt separaţi prin natura lor, dar ei par să fie
acelaşi lucru datorită lui avidya (ignoranţ; iluzia). Atunci când realizăm sau
simţim că purusha şi chitta sunt unul şi acelaşi lucru, acest lucru este numit
bhoga sau experienţă. Aceasta este un produs al lui avidya (ignoranţă).
Datorită ei cunoaşterea că purusha şi chitta sunt total diferite, este uitată sau
ascunsă. Realizând samyama asupra conştiinţei de sine, distinctă de
conştiinţa obiectivă, se dobândeşte cunoaşterea lui purusha.

Trebuie să înţelegem ce este conştiinţă obiectivă şi ce este conştiinţă

subiectivă. Conştiinţa obiectivă se bazează pe greşeala că purusha şi chitta
sunt acelaşi lucru, dar atunci când se realizează distincţia lor, conştiinţa
obiectivă este înlocuită de conştiinţa subiectivă. În samyama medităm asupra
acestei diferenţe. Purusha este neschimbat, în timp ce chitta se schimbă. Prin
samyama natura lui purusha este înţeleasă.

Pentru a realiza purusha, trebuie să treceţi dincolo de prakriti. Aceasta

este conştiinţa subiectivă sau conştiinţa de sine. Conştiinţa de sine apare după
ce prakriti a fost depăşit. Atunci distincţia dintre purusha şi prakriti este
realizată plenar. După ce s-a realizat acest lucru, nu mai există bhoga, adică
conştiinţă obiectivă, deoarece avidya (ignoranţa; iluzia) a dispărut.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 37

Tatah pratibhashravanavedanadarshashvadavarta jayante

Tatah = de aici; pratibha = facultatea de conştiinţă superioară; shravana

= facultatea de a auzi; vedana = conştiinţa pipăitului; adarsha = vizualizare;
asvada = facultatea gustului; varta = facultatea mirosului; jayante = se
produc.

De aici (adică din PURUSHAJNANA) rezultă cunoaşterea

intuitivă transcendentală a audiţiei, a senzaţiei, a percepţiei vizuale,
a gustului şi a mirosului.

Facultăţile transcendentale care privesc organele de simţ sunt numite

facultăţi pratibha, cum ar fi pratibhashravan, pratibhadarshan ş.a.m.d.
Cuvântul pratibha este comun tuturor celor cinci facultăţi. Prin practicarea lui
samyama asupra lui purusha sau conştiinţa subiectivă, aşa cum s-a descris în
sutra precedentă, facultăţile transcendentale care aparţin organelor de simţ îşi
fac apariţia. Uneori întâlnim oameni care au aceste facultăţi, dar ele nu trebuie
confundate cu telepatia, clarviziunea etc. Aceste facultăţi sunt rezultatul lui
samyama asupra conştiinţei subiective. Ele aparţin lui Ishwara, şi sunt
omniscienţa, omnipotenţa etc. Ele sunt obţinute prin samyama asupra lui
purusha.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP III SUTRA 38

Te samadhavupasarga vyutthane siddhayah

Te = ele; samadhau = în samadhi; upasarga = obstacole; vyuthane = în

starea de conştiinţă a lumii; siddhayah = puteri psihice.

Aceste puteri psihice (menţionate în sutra anterioară)

constituie obstacole în SAMADHI, dar în starea de conştiinţă
(obişnuită) a lumii ele sunt puteri psihice.

Din punct de vedere extrovert, ele sunt puteri psihice, dar în ceea ce
priveşte samadhi, ele acţionează ca piedici. Mintea unui yoghin nu rămâne tot
timpul în samadhi. Ea fluctuează, având şi conştiinţa lumii. În această stare,
aceste puteri pot fi manifestate, dar atunci când yoghinul este în samadhi,
aceste puteri creează tulburări dacă li se permite să se manifeste. Yoghinul
poate face uz de ele după ce iese din meditaţie.

Primul stadiu de siddhi este atunci când aspirantul este în samadhi.

Chiar dacă el nu doreşte aceste siddhis, ele vor veni la el automat, datorită
dezvoltării conştiinţei superioare în meditaţie profundă. Atunci când aceste
siddhis se manifestă, ele creează tulburare în samadhi, prin generarea unui
fel de vibraţie psihică. Acest lucru deranjează starea de samadhi, dar în afara
acestei stări aspirantul poate percepe sau proba efectele acestora.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 39

 Bandhakaranashaithilyatpracharasamvedanachcha chittasya
parashariraveshah

Bandha = legătură; karana = cauză; shaithilat = prin slăbirea; prachara =

modalitate; samvedanat = prin cunoaşterea; cha = şi; chittasya = a corpului
subtil; para = a altora; sharira = corp; aveshah = intrare.

Prin slăbirea cauzei legăturii dintre corpul fizic şi cel subtil şi

prin cunoaşterea modalităţii, corpul subtil poate intra şi se poate
manifesta în corpul altei persoane.

Această putere psihică este foarte elevată. Aspirantul iese din corpul său
şi intră în corpul altei persoane. Pentru asta, aspirantul poate folosi şi ajutorul
discipolului său. Intâlnim acest lucru la multe fiinţe eliberate şi yoghini
avansaţi, cum ar fi Sankaracharya. Pentru a realiza acest lucru, trebuie
îndeplinite două condiţii: slăbirea cauzei legăturii şi cunoaşterea căii sau
modalităţii de intrare.

Cauza legăturii este dragostea pentru corpul fizic, teama de moarte şi

kleshas-urile. Această cauză de legătură trebuie slăbită, ceea ce se face prin
meditaţie şi samyama. Sukshma sharira sau corpul subtil trebuie separat de
corpul grosier, la fel cum două bucăţi de pânză cusute se separă prin ruperea
sau slăbirea cusăturii. Analog, corpul subtil este îndepărtat şi separat de corpul
fizic prin slăbirea kleshas-urilor (tensiuni fundamentale ale minţii), fricii, etc. În
timp ce corpul subtil este afară şi separat de corpul fizic, acesta din urmă
trebuie îngrijit, altfel va deveni imposibilă reîntoarcerea, deci cauza legăturii
trebuie relaxată şi corpul trebuie păstrat în bune condiţii.

Trebuie cunoscută calea, adică acel nadi de-a lungul căruia chitta intră în
corpul altei persoane. Numai atunci devine posibilă intrarea în corpul altei
persoane.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 40

 Udanajayajjalapankakantakadisvasanga utkrantishcha

Udana = una dintre cele cinci pranas-uri; jayat = prin stăpânirea; jala =
apă; panka = noroi; kantakadisu = spini, etc.; asanga = non-contact; utkrantih
= levitaţie; cha = şi.

Prin stăpânirea lui UDANA apare non-contactul cu apa,

noroiul, spinii, etc. şi corpul levitează.

Centrul lui udana (formă de energie subtilă) este în gât, dar acesta se
mişcă în sus în regiunea capului. În momentul morţii această prana, şi anume
udana, eliberează corpul fizic de corpul subtil. Metoda de a ajunge la
stăpânirea lui udana nu este dată în scripturi. Nu se ştie dacă aceasta este o
pranayama sau o samyama, sau dacă se face prin intermediul unui nadi,
etc. dar este sigur că acest nadi îşi are funcţia lui specializată şi dacă aceasta
este stăpânită, atunci puteţi domina forţa de gravitaţie terestră.

Levitaţia este un fenomen binecunoscut. Ea este realizată prin practica lui

pranayama, deci se poate spune că stăpânirea lui udana se realizează prin
practica lui pranayama (controlul suflurilor subtile, vitale realizat prin
intermediul respiraţiei conştient controlate) .

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 41

Samanajayajjivalanam

Samana = samana vayu; jayat = prin stăpânirea; jvalanam = strălucire.

Prin stăpânirea lui SAMANA corpul străluceşte.

 Samana vayu (formă de energie subtilă) dă naştere la fluidul digestiv şi e
legat de focul care digeră hrana în stomac. Sfera sa de acţiune este de la inimă
la buric. Atunci când samana vayu este stăpânit prin dezvoltarea în fiinţă a
principiului arzător, corpul capătă o aură în jurul său. Acest lucru mai este
posibil şi prin pranayama, prin brahmacharia şi prin alte tehnici de
purificare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 42

Shrotrakashayoh sambandhasamyamaddivyam shrotram

Shrotra = ureche; akashayoh = spaţiu; sambandha = relaţie; samyamat =

prin samyama; divyam = divin; shrotram = organul auzului.

Realizând SAMYAMA asupra legăturii dintre ureche şi spaţiu

se dobândeşte auzul divin.

Akasha este mediul prin care se propagă sunetul, iar urechea este
organul care percepe sunetul. Samyama asupra relaţiei acestora dă naştere la
sunete superfizice, care nu diferă de sunetele planului fizic. Continuitatea
sunetului există totdeauna, indiferent dacă planul este fizic sau superfizic. De
exemplu, în Nada Yoga există patru stadii ale sunetului, şi anume sunet fizic,
auzibil, mental şi transcendental, sau vaikhari, madhyama, pashyanti şi
para. Acestea sunt cele patru nivele ale sunetului.

Urechea noastră are capacitatea de a auzi sunete într-o anumită bandă de

frecvenţe, dar akasha, fiind mediul de propagare, are capacitatea de a
transmite orice sunet. Undelor sonore le trebuie timp să ajungă de la un loc la
altul; dar odată generate, ele există undeva în formă grosieră sau subtilă. Ele
nu încetează niciodată. Analog, în yoga se consideră că sunetele planului
superfizic nu sunt fără legatură cu sunetele planului fizic; şi în planul superfizic
sunetele sunt continue. Realizând samyama asupra urechii şi asupra relaţiei
sale cu akasha, fiinţa poate dobândi capacitatea superfizică de a auzi sunete;
acestea sunt numite sunete superfizice. Auzul divin nu este altceva decât
capacitatea de a auzi sunetele subtile care sunt dincolo de banda de frecvenţe
pe care le poate percepe urechea în mod obişnuit.

Atunci când un sunet grosier încetează, mai poate fi auzit un sunet subtil.
Când şi acesta încetează, mai poate fi auzit un sunet încă şi mai subtil. În cele
din urmă mintea devine atât de sensibilă încât ea poate percepe cele mai
subtile sunete. Când şi acestea încetează, vă puteţi auzi inima cum bate. După
asta, puteţi prinde vibraţiile sunetelor foarte subtile, iar prin samyama asupra
lui akasha şi asupra relaţiei cu urechile, puteţi începe să auziţi sunete divine.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 43

Kayakashayoh sambandhasamyamatlaghutula
samapatteshchakashagamanam

Kaya = corp; akashayoh = a spaţiului; sambandha = relaţie; samtamat =

prin samyama; laghu = uşor; tula = bumbac; samapatteh = prin fuziunea
minţii; cha = şi; akasha = spaţiu; gamanam = a se deplasa prin.

Prin SAMYAMA asupra relaţiei dintre corp şi akasha şi prin

fuzionarea minţii cu uşurătatea bumbacului, se dobândeşte
capacitatea de deplasare prin spaţiu.

Toola desemnează cele mai fine fire de bumbac, care sunt extrem de
uşoare, putând astfel pluti prin aer. Analog, un yoghin poate pluti în aer dacă el
face samyama asupra relaţiei dintre corpul său şi akasha, şi se concentrează
în acelaşi timp asupra firelor de bumbac extrem de uşoare. Aici, a se deplasa
prin spaţiu nu înseamnă a deplasa corpul fizic prin spaţiu. Atunci când
samyama descrisă în această sutra este practicată, apare o stare în care
corpul subtil se poate deplasa prin spaţiu. Acest lucru nu implică mişcarea
corpului fizic, ci mai degrabă aceea a corpului subtil, sau psihic. Corpul fizic va
rămâne pe loc, iar corpul subtil este separat de el şi se mişcă prin spaţiu. La
prima vedere se pare că numai realizând samyama asupra corpului, asupra lui
akasha şi asupra bumbacului extrem de uşor, fiinţa nu se poate mişca în
akasha, dar tehnica depinde mai mult de cunoştinţele despre particulele care
alcătuiesc corpul fizic şi mental. La fel cum un dulgher poate asambla o mobilă
dacă recunoaşte structura părţilor componente, analog un yoghin îşi poate
dezintegra corpul dacă cunoaşte constituţia corpurilor fizic şi mental. Acest
siddhi necesită o înţelegere clară a componentelor corpului şi minţii, numai în
acest fel yoghinul devine capabil să-şi dezintegreze corpul. Uşurătatea corpului
fizic poate fi resimţită prin concentrarea asupra firelor de bumbac, dar aceasta
este o uşurătate subiectivă. Este numai o părere.

Aspirantul spiritual trebuie să-şi dizolve mental corpul fizic în spaţiu, astfel
încât, în mod gradat, sentimentul existenţei corpului fizic dispare, dar acest
lucru este numai o părere subiectivă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 44

Bahirakalpita vrittirmahavideha tatah prakashavaranaksayah

Bahih = extern; akalpita = inimaginabil; vrittih = stare a minţii;

mahavideha = existenţa fără corp; tatah = de aici; prakasha = lumină; avarana
= voal; ksayah = distracţie.

În starea de MAHAVIDEHA, VRITTIS-urile sunt inimaginabile şi

total exterioare domeniului corpului, şi în acelaşi timp voalul
(AVARANA) care acoperă lumina (PRAKASHA) este distrus.

Cuvântul mahavideha înseamnă marea sau universala stare a minţii care

funcţionează fără corpul fizic. Conţinutul minţii noastre este format din două
lucruri:

1. Lucrurile pe care le învăţăm şi le trăim în viaţa de toate zilele,

înregistrările vieţilor anterioare ş.a.m.d. Acest conţinut al minţii depinde de
acumularea imaginilor şi înregistrărilor trecute.

2. În plus, există starea numită mintea universală. Această noţiune trebuie

bine înţeleasă. Mintea individuală este compusă din înregistrări de diferite
tipuri. Ea depinde de contactul cu lumea exterioară vie, organele de simţ, dar
îşi are fundamentul în mintea universală: Mintea universală este originală; ea
este fundamentul comun tuturor fiinţelor umane. Dacă s-ar elimina toate
înregistrările experienţelor din minte, ceea ce ar rămâne ar fi mintea
universală, care este infinită şi nelimitată. Starea de mahavideha înseamnă a
fi conştient de această minte universală.

Atunci când acest rezultat a fost obţinut prin samyama (identificare),

fiinţa poate exista fără corp.

Starea de mahavideha este de asemenea un vritti. Este o stare a minţii.

Atunci când această stare se stabilizează, voalul care acoperă lumina este
distrus. Atunci când perseveraţi în negarea impresiilor dobândite prin contactul
simţurilor cu lumea externă, ajungeţi la o stare a minţii în care mintea
universală funcţionează independent de corp, minte şi simţuri. De asemenea,
în această stare lumina spirituală străluceşte clar, datorită îndepărtării voalului
care o acoperea, dar acest lucru este diferit de îndepărtarea voalului obţinută
prin practica lui pranayama.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 45

Sthulasvarupasuksmanvayarthavattvasamyamad bhutajayah

Sthula = grosier; svarupa = forma reală; suksma = subtil; anvaya =

interpenetrant; arthavattva = servind scopului; samyamat = prin samyama;
bhutajayh = stăpânirea elementelor.

Prin SAMYAMA asupra stadiilor BHUTAS-urilor sau a stărilor

grosiere (STHULA), esenţiale (SVARUPA), subtile (SUKSMA) şi
interpenetrante (ANVAYA), şi asupra scopului BHUTAS-urilor, se
dobândeşte stăpânirea acestora.

Există cinci stări ale celor cinci elemente, şi anume forma grosieră, forma
reală, forma subtilă, forma universală şi scopul lor. Practica lui samyama
asupra acestor stări ale elementelor conferă stăpânire asupra lor. Aici tattva
nu înseamnă calitate, ci aşa-itate. El desemnează principiile componenete. El
se referă la starea existenţei, funcţiilor şi naturii obiectului.

În Samkhya şi Yoga există nenumărate tattvas (principii). Cu toate că

ele sunt diferite între ele, derivă totuşi dintr-un principiu suprem Cele cinci
tattvas desemnează elementele numite pământ, apă, foc, aer şi eter. Acestea
constituie obiectul samyama-ei. Astfel, samyama trebuie realizată nu numai
asupra formei grosiere, ci şi asupra formelor subtilă, fundamentală şi
universală. Natura fundamentală a pământului este mirosul, aceea a apei este
fluiditatea, aceea a focului este căldura, aceea a aerului este mişcarea, şi
aceea a lui akasha, eterul, este sunetul. Samyama se practică asupra acestor
calităţi fundamentale. Stadiile lor subtile însemnă tanmatras-urile lor, care
sunt numite miros, fluiditate, formă, pipăit şi sunet. Samyama se practică şi
asupra acestora. La fel, samyama se practică şi asupra formei lor universale,
care este aceeaşi pentru toate. Apoi se meditează asupra scopului şi funcţiei
bhutas-urilor. Funcţiile lor înseamnă cele 25 de tattvas din Samkhya, şi
anume: purusha, prakriti, trei organe interne, cinci organe cognitive, cinci
organe motorii, cinci tanmatras, cinci elemente. Aceste 25 de tattvas din
Samkhya constituie funcţiile bhutas-urilor (elementelor subtile).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 46

Tatoanimadipradurbhavahkayasampattaddharmanabhighatashcha

Tatah = de aici; animadi = anima, etc.; pradurbhavah = aparenţă;

kayasampat = bunăstare corporală; tat = aceasta; dharma = funcţie;
anabhighatah = non-obstrucţie; cha = şi.

Din aceasta urmează apariţia lui ANIMA şi a celorlalte opt

puteri (MAHASIDDHIS) care duc la perfecţiunea corpului (realizarea
aşa-zisului "corp de diamant") şi la non-obstrucţia funcţiilor lui.

Având stăpânire asupra celor cinci elemente, aşa cum s-a spus în sutra
anterioară, yoghinul îşi dezvoltă puteri psihice cum ar fi anima, laghima, etc.
Corpul său devine perfect şi el depăşeşte toate limitările corpului şi bhutas-
urilor (elementelor). Astfel, apar trei factori; 1. apariţia lui anima şi a altor
puteri; 2. perfecţiunea corpului; 3. depăşirea tuturor obstrucţiilor.

Există opt feluri de puteri psihice care sunt legate între ele şi sunt numite
ashta siddhis:

1. Anima - yoghinul îşi poate face corpul la fel de mic ca un atom.

2. Laghima - corpul poate fi făcut uşor.

3. Mahima - corpul poate fi făcut mare.

4. Garima - corpul poate fi făcut greu.

5. Prapti - capacitatea de a ajunge oriunde.

6. Prakamya- îndeplinirea totală a dorinţelor.

7. Vashitva - controlul asupra tuturor obiectelor, organice şi anorganice.

8. Ishitva - capacitatea de a crea şi de a distruge după voinţă.

Aceste opt siddhis apar ca rezultat al stăpânirii complete asupra celor

cinci mahabhutas. În plus de acestea, apare perfecţiunea corpului. A treia
realizare este aceea că yoghinul nu mai este influenţat de obstrucţiile lui
prakriti sau ale elementelor.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 47

Rupalavanyabalavajrasamhananatvani kayasampat

Rupa = formă, frumuseţe; lavanya = graţie; bala = forţă, energie;

vajrasamhananatvani = duritate; kaya = fizic; sampat = sănătate.

Perfecţiunea corpului fizic şi non-obstrucţia funcţiilor lui

include frumuseţe, graţie, energie şi duritate.
 Trebuie reamintit că graţia este diferită de urâţenie, şi frumuseţea este
altceva decât înfăţişarea.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 48

Grahanasvarupasmitanvayarthavattvasamyamadindriyajayah

Grahana = puterea de cunoaştere; svarupa = natura reală; asmita =

egoism; samyamat = prin samyama; indriyajaya = stăpânirea asupra organelor
de simţ;

Stăpânirea asupra organelor de simţ (INDRIYAS) se

dobândeşte prin SAMYAMA asupra puterii de cunoaştere, naturii
reale, individualizării, atot-pătrunderii şi scopului acestor INDRIYAS.

Pentru a avea control şi stăpânire asupra organelor de simţ este necesar

să realizăm samyama (identificare) asupra a cinci elemente:

1. Puterea de cunoaştere a organului de simţ respectiv.

2. Calitatea esenţială a organului de simţ.

3. Egoismul, sau individualitatea persoanei, care se exprimă prin organele

de simţ.

4. Atot-pătrunderea, care înseamnă corelaţia acestor organe între ele, de

exemplu, atunci când vedeţi un animal, puteţi să vă daţi seama prin
intermediul ochilor dacă acesta este un câine sau un elefant; îi puteţi auzi
zgomotul, simţi atingerea ş.a.m.d. Cunoaşterea care apare în minte este o
combinaţie între impulsurile tuturor organelor. Cunoaşterea este una, dar ea
depinde în mod egal şi simultan de diferitele organe de simţ.
 5. Scopul. Fiecare organ de simţ are un scop bine definit în schema vieţii
umane. Există două scopuri: bhoga sau experienţa, şi apavarga, sau
eliberarea.

Samyama trebuie realizată asupra tuturor celor cinci stadii ale indriyas-
urilor (organele de simţ), separat. De exemplu, meditaţi asupra naturii reale a
ochilor; aceasta este percepţia. Egoismul ochilor înseamnă conştiinţa că "eu
văd". Apoi, cunoaşterea dobândită prin percepţia oculară depinde şi de
celelalte organe. Astfel trebuie practicată samyama asupra organelor de simţ.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 49

Tato manojavitvam vikaranabhavah pradhanajayascha

Tatah = de aici; manojavitvam = iuţeala minţii; vikaranabhavah =

eliberarea de organele de simţ; pradhanajayah = cucerirea lui prakriti; cha = şi.

De aici urmează iuţeala minţii, eliberarea de orice mediu de

instrumentalitate precum şi cucerirea şi depăşirea limitărilor lui
PRAKRITI.

Devenind stăpân asupra organelor de simţ, marile calităţi care rezultă

sunt următoarele:

1. Iuţeala minţii.

2. Capacitatea de a funcţiona fără nici un instrument.

3. Controlul complet asupra lui prakriti.

Yoghinul vede fără ajutorul ochilor şi se mişcă fără ajutorul membrelor; el

nu mai are nevoie de instrumentalitatea vreunui organ cognitiv sau motor. El
transcende indriyas-urile (organele de simţ) complet. Acesta este înţelesul
cuvântului vikaranabhavah.
 Pradhana înseamnă prakriti, inclusiv transformările ei. Prin aceasta se
dobândeşte o putere psihică numită madhupratika. Yoghinul se poate bucura
de siddhis-urile lui aşa cum un om obişnuit se bucură de miere.

Dobândirea puterilor yoghine este plină de responsabilităţi. Este la fel cum

aţi ţine o cobră în jurul gâtului, sau un tigru în cameră. Siddhis-urile pot
deveni plăcute ca mierea numai atunci când aveţi control complet asupra
transformărilor lui prakriti, altfel ele creează agitaţie şi tulburare. Este la fel ca
şi cum individul ar avea foarte mulţi bani şi ar trăi în anturajul unor tâlhari. La
fel cum el nu poate să fie cu mintea liniştită până ce nu îi stăpâneşte complet
pe tâlhari, analog este şi cu yoghinul care are siddhis.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 50

Sattvapurusanyatakhyatimatrasya sarvabhavadhisthatritvam
sarvajnatritvam cha

Sattva = chitta; purusha = sinele; anyata = diferenţă; khyati = conştiinţă;

matrasya = numai; sarva = tot; bhava = stări de existenţă; adhisthatritvam =
supremaţie; sarvajnatritvam = omnişcienţă; cha = şi.

În urma cunoaşterii efective prin realizare directă la nivelul

conştiinţei a diferenţelor dintre CHITTA şi PURUSHA se dobândeşte
omnipotenţă (supremaţia asupra tuturor stărilor şi formelor de
existenţă) şi omnişcienţă.

Ishwara are trei calităţi, şi anume: omnipotenţa, omniprezenţa şi

omnişcienţa. Atunci când se face samyama asupra diferenţei dintre chitta şi
purusha, şi când această diferenţă este cunoscută complet, aspirantul
realizează faptul că purusha (Sinele Suprem) este complet diferit de chitta
(minte). Atunci Ishwara începe să funcţioneze în om.

Atunci aspirantul devine omnipotent şi omnişcient. Acesta este motivul

pentru care fiinţele care au dobândit aceste calităţi sunt numite profeţi sau
încarnări ale lui Dumnezeu. Purusha se eliberează de legăturile lui chitta,
devenind capabil să-şi manifeste natura sa esenţială sub forma omnipotenţei şi
omnişcienţei.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 51

Tadvairagyadapi dosabijaksaye kaivalyam

Tat = aceasta; vairagyat = prin vairagya; api = chiar; dosa = defect; bija
= sămânţă; ksaye = datorită distrugerii; kaivalyam = izolare.

Prin VAIRAGYA chiar şi faţă de aceste puteri (omnipotenţa şi

omnişcienţa), sămânţa suferinţei (DOSHA) sau legătura creată de
AVIDYA este distrusă şi se dobândeşte KAIVALYA.

Atunci când, prin realizarea diferenţei dintre chitta şi purusha, este

dobândită vivekakhyati (procesul de îndepărtare a lui avidya (ignoranţa)) şi,
de asemenea, şi cele două puteri ale omnipotenţei şi omnişcienţei, yoghinul
este complet detaşat şi renunţă la efectele şi realizările obţinute. Atunci
sămânţa legăturii (avidya) este distrusă. Aceasta este starea kaivalya.

Kaivalya este tradusă prin eliberare sau libertate, dar de fapt ea nu este
asta. De asemeni, realizarea lui Dumnezeu este diferită de această stare.
Cuvântul kaivalya este derivat din cuvântul "keval", care înseamnă unul
absolut, fără ceilalţi. Prin urmare, kaivalya înseamnă izolare, însingurare. Este
o stare de non-dualitate.

S-au spus multe, şi se vor mai spune, despre kaivalya. Ea nu este starea
realizării nici unei cunoaşteri pozitive, nici a lui Dumnezeu sau al fiinţei
supreme. Noţiunea de kaivalya trebuie bine înţeleasă de aspirantul yoghin. Ea
nu este o stare care să poată fi explicată. Ea poate fi dobândită numai prin
renunţarea la absolut totul. Este o stare de deplinătate, de unicitate, sau
advaita. În momentul apariţiei lui kaivalya apare posibilitatea folosirii
sistemului Vedanta.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP III SUTRA 52

Sthanyupanimantrane sangasmayakaranam
punaranistaprasangat

Sthani = zei (devata); upanimantrane = fiind respectuos invitat; sanga =

ataşament; smaya = mândrie; akaranam = nefăcând; punah = din nou; anisto
= nedorit; prasangat = prin renaşterea.

Atunci când suntem invitaţi sau tentaţi de DEVATAS ori de alte

fiinţe celeste nu trebuie să existe ataşament sau mândrie, deoarece
există posibilitatea renaşterii nedoritului.

După dobândirea puterilor, yoghinul devine subiectul invitaţiei

respectuoase a puterilor care realizează diferite acţiuni, de exemplu DEVATAS:
În asemenea ocazii, el nu trebuie să arate nici ataşament nici mândrie, altfel
apare posibilitatea renaşterii acţiunilor nedorite: yoghinul poate suferi de
tulburări fizice sau mentale, prin urmare în această sutra se spune că el
trebuie să fie atent şi să nu aibe ataşament sau mândrie.

Yoghinii sunt de patru tipuri:

1. Prathama kalpika, sau începători în samadhi.

2. Madhubhumika, sau acela care a gustat mierea puterilor yoghine.

3. Prajnajyoti, acela care vede lumina purei constiinţe.

4. Atikranta bhavaniya, acela care devine absolut detaşat şi renunţă

chiar şi la realizarea supremă. El a terminat întregul curs al practicilor
spirituale.

În diferitele stadii, yoghinii sunt invitaţi de autorităţile planelor superioare

astrale. Aici ei trebuie să manifeste absolută renunţare. Ei trebuie să evite
ataşamentul şi mândria, şi numai după asta ei pot continua să meargă până
acolo de unde nu mai există întoarcere, dar dacă ei nu-şi iau aceste precauţii,
atunci ei trebuie să sufere o pedeapsă. Acest lucru mai înseamnă şi că atunci
când fiinţa a dobândit o putere spirituală, ea trebuie în primul şi în primul rând
să îndeplinească aceste două condiţii, adică eliberarea de ataşament şi
eliberarea de mândrie. Până ce aceste două condiţii nu sunt îndeplinite el nu
trebuie să-şi folosească puterile psihice sau oculte. Prin urmare, numai atunci
când se eliberează de aceste două piedici, el poate merge mai departe.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 53

Ksanatatkramayoh samyamatvivekajam jnanam

Ksana = moment; tatkramayoh = în ordinea sa de succesiune; samyamat

= prin samyama; vivekajam = născut din realizarea; jnanam = cunoaştere.

Prin SAMYAMA asupra momentului şi ordinii sale de

succesiune se naşte discernământul, care duce la cunoaşterea
realizării realităţii ultime.

Ksana înseamnă cea mai mică unitate de timp, momentul. Timpul este o
succesiune perpetuă de momente, iar samyama (identificare) este practicată
asupra acestei succesiuni de momente. Cunoaşterea care apare de aici este
numită viveka jnana; ea se naşte din discriminarea dintre purusha (sinele) şi
prakriti (natura). Viveka este o idee crucială în Samkhya şi Yoga. Este
înţelegerea corectă a lui purusha şi prakriti.

Astfel, viveka include cunoaşterea absolutei diferenţe dintre purusha şi

prakriti. Prin realizarea diferenţei, yoghinul realizează izolarea completă
pentru sinele său. Viveka jnana este cunoaşterea născută din conştiinţa
ultimei realităţi. Este cel mai înalt nivel de superconştiinţă. Pentru a-l dobândi,
fiinţa trebuie să închidă ochii şi să încerce să fie conştientă de neîncetata
curgere a momentelor, şi să facă samyama asupra acestei curgeri.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP III SUTRA 54

Jatilaksanadeshairanyatamavachchhedat tulyayostatah
pratipattih

Jati = naştere; laksana = caracteristic; deshayoh = deloc; anyata =

diferenţă; anavachchhedat = pe seama nici unei definiţii; tulyayoh = a celor
două obiecte similare; tatah = de aici; pratipattih = cunoaştere.

De aici vine cunoşterea paranormală a acelor obiecte aparent

similare, care nu se disting deloc ca separate nefiind diferenţiate de
naştere, caracteristici sau poziţie, din cauza lipsei de definiţie.

Prin cunoaşterea realităţii ultime, fiinţa îşi dezvoltă o facultate prin care
poate face distincţie clară între cele două stări diferite ale unui obiect. Prin
această facultate sunt determinate naşterile trecute, prezente şi viitoare,
precum şi continuitatea conştiinţei. Caracteristicile, poziţia şi locul unui individ
se schimbă odată cu naşterea, dar sinele rămâne acelaşi. Totuşi, acest lucru
este dificil de înţeles. La fel cum cărămizile pot fi făcute din lut, redevenind lut,
în mod analog sinele, deşi pare diferit în diferitele naşteri, este de fapt unul şi
acelaşi. Acest lucru este cunoscut prin conştiinţa superioară.

Prin vivekaja jnana se dobândeşte cunoaşterea dintre două obiecte

similare care nu sunt diferenţiate de naştere, caracter şi poziţie. Prin aceasta
yoghinul cunoaşte diferitele transformări care au loc în jiva (fiinţa umană vie
încarnată) şi cunoaşte substanţa materiei perfect.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 55

Tarakam sarvavisayam sarvathavisayamakramam cheti vivekajam jnanam

 Tarakam = transcendental; sarvavisayam = toate obiectele;
sarvathavisayam = obiectele de pretutindeni; akramam = dincolo de ordinea
succesiunii; cha = şi; iti = aceasta e tot; vivekajam = născut din viveka;
jnanam = cunoaştere.

Cunoaşterea transcendentală eliberează de orice legături şi

include cunoaşterea tuturor obiectelor, dincolo de toate ordinele de
succesiune, şi ia naştere din VIVEKA. Asta e tot.

Cea mai înaltă cunoaştere este cunoaşterea ultimei realităţi. Atingând

acest stadiu, fiinţa trece dincolo de existenţa obişnuită; de aceea s-a folosit aici
cuvântul akrama. El desemnează cunoaşterea prin care fiinţa poate trece
dincolo. Cunoaşterea ultimei realităţi eliberează pe aspirant de durere pentru
veşnicie. Prin dobândirea acestei cunoaşteri, sinele individual transcende
barierele timpului şi spaţiului. Jiva care a fost implicat în limitările lui maya
este complet eliberat prin dobândirea acestei cunoaşteri.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP III SUTRA 56

Sattvapurusayoh shuddhisamye kaivalyamiti

Sattva = chitta; purushayoh = a lui purusha; shuddhi = purificare; samye

= devenind egal; kaivalyam = izolare; iti = sfârşit.

KAIVALYA este atinsă prin egalizarea şi purificarea iluminării

lui PURUSHA şi CHITTA (SATTVA) (adică atunci când CHITTA, fiind la fel
de pură ca Spiritul Pur, reflectă atât pe PRAKRITI cât şi pe PURUSHA
simultan).
 Kaivalya survine atunci când întreaga structură a lui chitta este complet
purificată şi când este recunoscută diferenţa dintre chitta şi purusha.
Realizarea acestei diferenţe vine gradat. Purificarea lui chitta înseamnă
această realizare progresivă şi gradată.

Atunci când conştiinţa ultimei realităţi apare pe firmamentul lui chitta,

putem spune că ea este purificată sau iluminată. Atunci când există distracţii,
chitta este plină de impurităţi. Lumea exterioară este reflectată în chitta
impură distorsionat, dar atunci când chitta este purificată ea reflectă totul aşa
cum este, incluzând purusha. Este la fel cum am curăţa o oglindă, astfel încât
ea să reflecte realitatea fără distorsiuni.

În acea stare, purusha este liber de influenţa lui prakriti. Există un

proces de diviziune şi discriminare. Aceasta este de fapt starea de kaivalya.
Atunci când purusha acţioneză prin intermediul minţii, intelectului şi organelor
de simţ, el nu este liber. Acesta este purusha captiv.

Scopul sistemului yoga este de a da o metodă de involuţie prin care

purusha devine capabil să funcţioneze izolat, independent de chitta şi
prakriti. La diferite stadii de realizare psihică, purusha poate vedea fără ochi
şi poate acţiona fără ajutorul simţurilor.

Prin urmare, kaivalya se atinge atunci când chitta este purificată şi

purusha este eliberat de legătura efectului de colorare din partea lui chitta.
Când este atins acest proces de iluminare în sfera lui chitta şi a lui purusha
prin sadhana (practică spirituală), purusha devine complet izolat de sfera lui
prakriti. Aceasta nu este o izolare la nivel emotiv, ci este o izolare spirituală, în
care conştiinţa subiectivă a individului poate funcţiona în toate stadiile fără a fi
deranjată de lumea exterioară sau de chitta. Acea stare de kaivalya este
scopul sistemului yoga.

Cap. III, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Cap. IV, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Capitolul 4
 KAIVALYAPADA

CAP IV SUTRA 1

Janmausa dhimantratapahsamadhijah siddhayah

Janma = naştere; anushadhi = ierburi; mantra = mantra; tapah =

austeritate; samadhi = samadhi; jah = născut din; siddhayoh = siddhis.

SIDDHIS-urile apar datorită naşterii, ierburilor, MANTRAS-

urilor, austerităţilor sau a lui SAMADHI.

Puterile psihice pot fi obţinute în cinci feluri. Există oameni care se nasc cu
anumite puteri, cum ar fi telepatia. Acest lucru este rezultatul sadhana-ei
(practică spirituală) realizate în vieţile anterioare. Acest lucru este explicat clar
în Bhagavad-Gita. Acolo se spune că atunci când un sadhaka (aspirant
spiritual) realizează ceva prin sadhana şi moare, în viaţa următoare el culege
fructele acelei sadhana (practica spirituală) şi îşi continuă evoluţia de la acel
nivel. Astfel de persoane se nasc cu calităţi spirituale. Ei nu trebuie să facă nici
o sadhana pentru a obţine aceste calităţi în viaţa asta. Shankaracharya este
un exemplu. El a renunţat la totul la vârsta de opt ani şi a scris comentarii
minunate la scripturile sacre. El a doborât imperiul buddhist din India înainte de
vârsta de 32 de ani. Un alt băiat, numit Gyaneshwar, care a murit la o vârstă
tânără, a realizat o muncă spirituală imensă şi s-a eliberat. Aceste lucruri nu
sunt întâmplătoare, ci ele sunt datorate samskaras-urilor (tendinţe mentale)
acumulate în vieţile anterioare.

Siddhis-urile mai pot fi dobândite şi cu ajutorul ierburilor, dar aici nu se

includ droguri cum ar fi LSD şi ganja, deoarece ele provoacă boală şi tulburări
nervoase. Aceste droguri produc depresiunea anumitor centri nervoşi şi dau
stări de samadhi, dar acestea nu trebuie incluse în ierburile care conferă
siddhis, deoarece ele sunt de un tip inferior. Tradiţional, aushadi înseamnă
sucul anumitor ierburi, cum ar fi anjana, rosayana, etc. dar el nu desemnează
LSD sau ganja. Metoda de preparare este cunoscută numai de puţini oameni,
care trăiesc în munţii Himalaya, şi aceste sucuri dau naştere la stări
supramentale de conştiinţă.
 Efectele acestor ierburi este controlabil prin fenomenele mentale
superioare. Există anumite preparate ale mercurului care sunt de o mare
importanţă şi de un folos imens pentru corp, dar ele nu trebuie incluse printre
ierburi, având în vedere proprietăţile lor şi cererile sistemului yoga.

A treia cale de a obţine siddhis este prin mantra. Acesta este un foarte
mare siddhi, de o spiritualitate extrem de elevată. Este o modalitate foarte
puternică de a dobândi puteri spirituale. Această metodă aparţine unui ordin
foarte înalt. Siddhis-urile obţinute prin naştere sau prin aushadi nu sunt sub
stăpânirea voinţei, dar acelea obţinute prin mantra sunt foarte importante
deoarece ele se pot dezvolta după voinţă, efortul fiind pe deplin conştient.
Există multe mantras, iar în Tantra Shastra este făcut un studiu ştiinţific al
lor. Mantra conţine facultăţile spirituale, psihice şi oculte.

A patra modalitate de a obţine puteri yoghine este tapas, sau austerităţi,

dar cea mai importantă şi înaltă cale de a realiza siddhis este samyama
(identificare) sau samadhi. Acest subiect l-am discutat deja în detaliu.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 2

Jatyantara parinamah prakrityapurat

Jatyantara = altă naştere; parinamah = transformare; prakriti = natura;

apurat = prin adăugare, supraîncărcare.

Prin supraîncărcarea potenţialităţilor aparţinând naturii

inerente (PRAKRITIAPURAT) survine transformarea fundamentală a
unei substanţe, caracteristici (sau naşteri) în alta net superioară
(JATYANTARA PARINAMA).

Aici se descrie procesul logic prin care se poate mări viteza tendinţelor
naturale, proces prin care mintea obişnuită face un salt într-o stare
extraordinară. Acest lucru este realizat prin compensare şi prin supraîncărcarea
diferenţelor în legea naturii.
 De exemplu, cineva se naşte ca Brahmin, altcineva ca shudra, altcineva
ca maimuţă etc. Aici cuvântul "jati" înseamnă gruparea sau substanţa căreia
fiinţa îi aparţine. O schimbare în jati implică o transformare fundamentală în
substanţă. Atunci când apa se transformă în vapori sau gheaţă, sau când un
ornament de aur este transformat în alt ornament de aur, nu s-a produs o
transformare fundamentală, dar atunci când o minte plină de avidya
(ignoranţă), kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii) şi impurităţi este
transformată în pură conştiinţă, acest lucru este o schimbare fundamentală. Ea
este numită jatyanatara parinama.

Prakriti înseamnă natură, dharma inerentă, iar apurat Înseamnă a

compensa. Astfel, prakrityapurat înseamnă supraîncărcarea golului în natură.
De exemplu, atunci când lemnul este pus pe foc, el este transformat în cenuşă.
Jatyanatara parinama este rezultatul lui prakrityapurat; are loc o
transformare completă a formei şi a naturii. Dacă, totuşi, o cărămidă este pusă
în foc, ea nu va suferi o transformare fundamentală ci îşi va schimba doar
culoarea şi duritatea.

Schimbarea fundamentală nu apare din exterior; ea trebuie să fie inerentă

materialului. De exemplu, mintea poate fi transformată în superconştiinţă
numai pentru că sinele sau atman este deja acolo. Numai avidya (ignoranţa)
trebuie îndepărtată. Astfel, dezvoltarea superconştiinţei este inerentă naturii
minţii. Potenţialitatea trebuie să existe în substanţă, numai atunci ea poate
suferi o schimbare fundamentală. Schimbarea de la avidya la superconştiinţă
poate necesita mai multe naşteri. Pentru asta, trebuie să existe un proces de
transmigraţie sau o lege care s-o coordoneze. Samskaras-urile (tendinţe
mentale) sunt responsabile de mişcarea rapidă a lui prakriti (natura), mişcare
care produce jatyantara parinama. Dacă cunoaşteţi cum să accelaraţi
procesul de evoluţie - de exemplu, de la câine la elefant - atunci evoluţia poate
fi realizată în mai puţine vieţi, sau poate fi realizată chiar în viaţa următoare.
Legea care decide transformarea în ordinea fundamentală a unei substanţe
este numită prakrityapurat, supraîncărcarea lui prakriti.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 3

Nimittamaprayojakam prakritinam varanabhedastu tatah

ksetrikavat
 Nimitta = instrument; aprayojakam = indirect; prakritinam = a diferitelor
tendinţe naturale; varana = obstacole; bhedhah = îndepărtare; tu = dar; tatah
= de aici; ksetrikavat = ca fermierul.

Cauza instrumentală nu stimulează diferitele naturi, ci ea doar

îndepărtează obstacolele.

Diferitele sadhanas (practici spirituale) şi metode de a obţine siddhis

(puteri psihice paranormale) nu sunt adevărata cauză instrumentală a
deşteptării potenţialităţilor. Nici o sadhana sau practică spirituală nu poate
avea un efect direct; transformarea realizată este indirectă, şi are loc datorită
îndeplinirii anumitor condiţii ale lui prakriti. La fel cum un fermier care-şi irigă
terenul îndepărtează obstacolele, apa curgând cu consimţământul lui prin
canale, în mod analog aceste sadhanas îndepărtează obstacolele din calea lui
prakriti, şi astfel prakriti face restul, cu propriul său acord. Sadhanas-urile
acţionează numai indirect.

Practicile spirituale aduc o transformare în ordinea constiinţei, sau chitta.

Obstacolele care în mod obişnuit împiedică aspirantul să aibe o viziune a naturii
sale veritabile, trebuie mai întâi îndepărtate, şi acesta este scopul sadhanas-
urilor. În comentariul său la Vedanta Sutra, Shankaracharya spune că,
conştiinţa individuală are trei defecte, care sunt:

1. Impuritatea (mala)

2. Oscilaţia (vikshepa)

3. Necunoaşterea adevărului (avarana)

Cuvintele tehnice pentru acestea sunt: mala, vikshepa şi avarana.

Pentru a le îndepărta se folosesc diferite metode; de exemplu, impurităţile
minţii sunt îndepărtate prin bhakti sau iubire pentru Dumnezeu. Vikshepas
sunt corectate prin concentrare, iar cunoaşterea ultimă este dobândită prin
pură conştiinţă.

Karma yoga, bhakti yoga sau jnana yoga nu pot conferi mukti direct.
Ele acţionează în mod indirect. Ele îndepărtează numai obstacolele din calea lui
prakriti. În acest context trebuie înţeleasă sutra. Dacă apare o întârziere în
obţinerea realizării, aceasta se datorează obstacolelor. Pentru îndepărtarea lor
trebuie continuată practica spirituală cu entuziasm şi onestitate.

Atunci când îndepărtaţi obstacolele dintr-un canal de apă, apa curge în

mod automat prin canal, deoarece este în natura apei să se scurgă spre un
nivel inferior. Analog, este în natura lui prakriti de a crea experienţe pentru
purusha şi de a aduce starea de eliberare. Obstacolele din calea lui prakriti
sunt îndepărtate prin sadhana (practica spirituală). Prin urmare, toate tipurile
de sadhana sunt instrumentale; ele nu conferă în mod direct realizarea. Ele
constituie metode foarte puternice de a îndepărta impurităţile din calea
conştiinţei şi de a crea o trecere liberă prin care natura divină să se manifeste
nestânjenit.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 4

Nirmanachittanyasmitamatrat

Nirmana = creaţie; chittani = minţi; asmita = egoism; matrat = singur.

Minţile create (NIRMANACHITTA) sunt născute sau create

numai de către ASMITA (conştiinţa cosmică a individualităţii).

Yoghinul poate crea din asmita sa diferite minţi, prin care el poate
experimenta diferitele fructe ale karmas-urilor trecute în mod simultan. Aceste
noi minţi, sau vehicule ale conştiinţei, pot fi create numai din asmita.
Nirmana chitta înseamnă conştiinţa care este făcută sau creată sau care este
pusă în funcţiune separat. Aceste vehicule artificiale ale conştiinţei sunt create
prin manipularea forţelor din planurile superioare prin samyama (identificare).
Prin intermediul acestor minţi create, yoghinul poate opera în diferite sfere ale
conştiinţei simultan. El este conştient simultan de toate chittas-urile. Acest
lucru se realizează prin samyama asupra lui mahatattva, care este numită
ahamkara sau asmita în Samkhya şi Yoga.

În Yoga, mahattatva înseamnă centrul individualităţii din om, în jurul

căruia individul se manifestă în diferitele stări de conştiinţă, cu ar fi veghe, vis,
somn ş.a.m.d. Aceste experienţe sunt transmise minţii naturale a yoghinului, şi
astfel acea minte se eliberează de karmashaya (depozitul efectelor) datorită
consumării fructelor sale.

Minţile artificiale sunt sub controlul complet al aspirantului. El le poate

crea sau le poate dizolva, după voinţa sa. Pentru omul obişnuit, Dumnezeu este
puterea supremă, dar pentru yoghin supremul este în el însuşi. Astfel,
individualitatea sa are un suport în el însuşi. La oamenii obişnuiţi,
individualitatea este dependentă de mulţi factori ai vieţii.

Subiectul minţilor create este foarte interesant şi folositor pentru arderea

lui karmashaya (acumularea de karmas).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 5

Pravrittibhede prayojakam chittamekamanekesam

Pravritti = activitate; bhede = în legătură cu diferenţa; prayojakam =

mişcându-se; chittam = minte; ekam = unu; anekesam = a multor.

Mintea unică le dirijează pe celelalte, în legătură cu diferitele

acţiuni.

Mintea unică este mintea originară a yoghinului, mintea sa naturală şi

această minte naturală este directorul, însufleţitorul şi controlorul minţilor
create. Ea decide, direcţionează şi însufleţeşte minţile create în diferitele lor
activităţi din diferitele sfere ale conştiinţei.

Yoghinul îşi multiplică conştiinţa în diferite planuri şi cu privire la diferite

activităţi cu ajutorul minţii sale originare naturale. Minţile create sunt în
totalitate dependente de mintea naturală şi acţionează în conformitate cu
conştiinţa acesteia. Uneori ele manifestă capacităţi minunate în diferite
privinţe. În multe cazuri inteligenţa din mintea unui guru (învăţător spiritual)
joacă rolul minţii naturale, ea acţionând prin intermediul discipolului, dacă s-au
creat vehicule artificiale ale conştiinţei.

CAP IV SUTRA 6
 Tatra dhyanajamanashayam

Tatra = acolo, din acestea; dhyanajam = născut din meditaţie;

anashayam = fără stocul întipăririlor trecute.

Prin aceste minţi (CHITTA), cea născută din meditaţie devine

progresiv liberă de întipăriri (SAMSKARAS).

Atunci când yoghinul creează câteva minţi artificiale, mintea sa proprie

devine progresiv liberă de întipăririle trecute. Minţile artificiale nu au
karmashaya (acumularea de karmas), dar ele depind de, şi servesc, mintea
naturală. Este la fel ca un mare concern industrial care are filiale în diferite
locuri. Filialele sunt deschise sau închise, conform cu deciziile luate la sediu.
Analog, minţile create pot fi considerate ca fiind filiale temporare ale minţii
naturale. Ele n-au independenţă, deoarece ele au un singur scop, acela de a
servi mintea naturală.

Yoghinii sunt capabili de a opera în diferite minţi, în diferite corpuri şi în

diferite locuri, făcând în acelaşi timp şi karma. Intipăririle sunt îndepărtate din
mintea naturală, astfel aceasta devenind progresiv liberă de karmashaya.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 7

Karmashuklakrisnam yoginastrividhamitaresam

Karma = acţiune; ashukla = nici albe; akrisnam = nici negre; yoginah = a

yoghinilor; trividham = alcătuit din trei părţi; itaresam = a altora.
 Acţiunile yoghinilor nu sunt nici albe, nici negre; a celorlalţi
sunt de trei feluri.

Karma albă implică acţiuni care implică virtute, adică karma bună.
Karma neagră înseamnă acţiuni rele, acele acţiuni care implică viciu. Yoghinul
acţionează într-un asemenea mod încît acţiunile lui nu pot fi clasificate ca fiind
bune sau rele; ele sunt numite nici bune, nici rele. Aceste acţiuni sunt posibile
deoarece mintea yoghinului este purificată prin sadhana (practică spirituală) şi
astfel el n-are un motiv egoist care să stea la baza acţiunilor sale. Yoghinii nu
operează prin intermediul minţii inferioare; ei operează prin nirmana chitta
(minţile create). În timp ce yoghinul realizează acţiuni care nu sunt nici bune,
nici rele, acţiunile celorlalţi oameni sunt de trei feluri.

Oamenii obişnuiţi operează în această lume prin mintea inferioară, iar

simţurile, mintea şi corpul nostru sunt vehicule sau medii ale karma-ei. Atunci
când karmas-urile sunt realizate prin indryas (organe de simţ), minte şi corp,
atunci ele dau naştere la aceste efecte întreite, şi anume, karmas-uri bune,
karmas-uri rele şi karmas-uri amestecate. Astfel, oamenii obişnuiţi care
trăiesc în lumea simţurilor, a corpului şi a minţii, necunoscând secretele lui
nishkarma (activitate DIVIN INTEGRATă), trec prin multe suferinţe.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 8

Tatastadvipakanugunanamevabhivyaktirvasananam

Manifestarea dorinţelor potenţiale latente (VASANAS) are loc

în conformitate, şi simultan, cu maturizarea fructelor acestor acţiuni
(KARMAS).

Manifestarea vasanas-urilor în diferitele vieţi depinde de posibilitatea şi

de condiţiile de maturizare a lui karma. De obicei, în această viaţă nu suferim,
cu toate că putem face acţiuni rele sau, dimpotrivă, suferim, cu toate că facem
numai acţiuni bune. Acest lucru se datorează posibilităţii de manifestare a
dorinţelor potenţiale conform cu condiţiile de maturizare a fructelor.
Prarabdha karma (karma activă) nu se maturizează conform cu secvenţa
karmas-urilor, ci conform cu adaptarea lor. La fel cum există varietăţi timpurii
şi târzii de vegetale, În mod analog anumite karmas-uri se fructifică foarte
devreme, în timp ce altele se maturizează numai după multă vreme. De
exemplu, dacă plantaţi spanac azi, acesta va creşte în 2-3 luni. Un copac guava
va face fructe numai după trei ani, în timp ce mango are nevoie de 5-10 ani. La
fel este şi cu karmas-urile.

Astfel, experienţele pe care fiinţa le are în viaţa asta pot fi urmarea

acţiunilor realizate în vieţile anterioare. Oamenii obişnuiţi au de suferit pentru
că ei n-au control asupra maturizării karmas-urilor. Yoghinul are control
complet asupra condiţiilor care dau naştere la efectele karma-ei. În el există o
conştiinţă, o karma, o minte care este supusă suferinţelor şi plăcerii, fiind
guvernată de legile naturii, dar mai există o altă minte în el care este absolut
liberă. Acesta este faptul fundamental în yoga, trebuind prin urmare să fie
înţeles corect.

Astfel, un yoghin are două minţi, una care este supusă efectelor lui
prarabdha (karma activă), în viaţa de toate zilele, care se bucură de ceea ce
este bun sau rău în karma sa trecută, la fel ca mintea unui om obişnuit; dar
datorită meditaţiei asupra lui mahatattva, sau asmita (principiul egoului),
yoghinul deschide în el un alt canal numit nirmana chitta (mintea creată),
care este vehiculul superior al conştiinţei. Prin aceasta dispare durerea şi
plăcerea.

Omul obişnuit are numai mintea obişnuită, inferioară, prin urmare el

suferă. Yoghinul, însă, nu are nici karmas-uri bune, nici rele, datorită lui
nirmana chitta.

Kabir a spus că nu există excepţie de la regulă, că acela care are corp

trebuie să fie supus durerii şi plăcerii, dar există totuşi o diferenţă. În timp ce
omul obişnuit se supune legilor karma-ei cu tristeţe şi se plânge, yoghinul şi
jnani sunt supuşi suferinţei cu cunoaştere, înţelegere şi putere absolută.

Acesta este secretul pe care mulţi nu-l cunosc. Aceştia nu înţeleg faptul că
chiar şi un yoghin nu poate trece dincolo de prarabdha (karma activă).
Nimeni nu poate anihila sau încălca legile karma-ei, dar yoghinul poate
rămâne neafectat, chiar dacă el se găseşte în vâltoarea karmas-urilor şi
efectelor lor. Acest lucru se datorează lui nirmana chitta. Yoghinul deci
decoperă poarta prin care poate scăpa de cruzimile vieţii, dezvoltându-şi o
nouă metodă de a o înfrunta.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 9
 Jatideshakalavyavahitanamapyanantaryam
smritisamskarayorekarupatvat

Jati = naştere; desha = loc; kala = timp; vyavahitanam = separat; api =

chiar; anantaryam = secvenţă; smritisamskarayoh = a memoriei şi a
impresiilor; ekarupatvat = datorită asemănării formei.

Deoarece memoria (SMRITI) şi întipăririle (SAMSKARAS) au

aceeaşi formă în minte, ele sunt înlănţuite în decursul existenţelor
prin relaţia cauză-efect; cu toate că aparent pot fi împărţite sau
separate după naştere (JATI), loc (DESHA) şi timp (KALA).

Atunci când jiva (fiinţa umană vie încarnată) migrează de la un corp la

altul în decursul nenumăratelor naşteri, există continuitate între diferitele
naşteri şi memoria şi întipăririle tuturor naşterilor trecute sunt continuate în
viaţa prezentă. Acest lucru se datoreşte faptului că există o înlănţuire
neîntreruptă a personalităţii de-a lungul acestor încarnări. Aparent, naşterea
asta este separată de naşterile anterioare în ceea ce priveşte faptul că ea are
loc într-o anumită pătură socială (jati) într-un loc diferit şi într-un timp diferit,
dar de fapt naşterile sunt toate ale aceluiaşi jiva.

După ce reîncarnarea a avut loc în alt corp, locul şi timpul nu pot fi

aceleaşi. Mai mult, cunoaşterea minţii conştiente nu se leagă în nici un fel de
nici o naştere anterioară şi, datorită acestui fapt, este foarte dificil să înţelegem
că cele două naşteri au ceva comun. Acesta este un subiect foarte important
care priveşte teoria transmigraţiei lui jivatma (Sinele Suprem, etern,
manifestându-se sub forma unui Sine încarnat).

Astfel, memoria şi întipăririle fiind aceleaşi în diferitele încarnări, diferenţa

de naştere, loc şi timp nu contează.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 10
 Tasamanaditvam chashiso nityatvat

Tasam = este; anaditvam = fără început; cha = şi; ashisah = voinţa de a

trăi; nityatvat = permanent.

(VASANAS) sunt dorinţe potenţiale latente care dau naştere la

noi KARMAS şi ele n-au început, deoarece dorinţa de a trăi este
eternă.

Legea cauzei şi efectului încătuşează mintea oamenilor obişnuiţi, existând

prin urmare continuitatea memoriei şi a întipăririlor. Această sutra descrie
sursa vasanas-urilor. Procesul de acumulare a întipăririlor este fără început. El
este etern, prin urmare vasanas-urile sunt numite anadi. Ele sunt
potenţialităţile latente ale dorinţelor. Ele se pot manifesta sub forma dorinţelor
atunci când găsesc o împrejurare favorabilă.

Vasanas sunt o parte a corpului cauzal sau a corpului subtil. De obicei,

ele desemnează dorinţe subconştiente, dar în Yoga, vasana înseamnă
potenţialităţile latente care dau naştere la karmas. Corpul cauzal mai este
numit vasana deha, deoarece vasanas-urile sunt o parte din el.

Lipsa de început a vasanas-urilor este dovedită de eternitatea voinţei de

a trăi. Voinţa de a trăi se găseşte în fiinţele umane încă de la naştere, ea fiind
prezentă de asemeni în toate creaturile vii. Nu există creatură care să fie
eliberată de voinţa de a trăi, deci vasanas sunt fără început.

Vasanas-urile se găsesc în sferele subtile ale acestui corp, ele existând

chiar şi în mintea cosmică care suferă diferite transformări. Este un alt flux de
conştiinţă, iar voinţa individuală este o manifestare a acestuia; acest flux există
deasemenea în orice fiinţă. Atunci când un yoghin devine capabil să-şi dezvolte
nirmana chitta, apare o manifestare a acestui flux în el. Este mintea divină.
Ea a fost folosită foarte des de acei gânditori inspiraţi din est şi vest. Pe lângă
mintea individuală şi mintea cosmică, mai există o minte numită mintea divină.
Nirmanakayachitta este manifestarea microcosmică a descoperirii acestei
minţi supreme.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 11
 Hetuphalashrayalambanaih sangrihitatvadesamabhave
tadabhavah

Hetu = cauză; phala = efect; ashraya = suport; alambanaih = obiect;

sangrihitatvat = deoarece sunt legate împreună; esam = a acestora; abhave =
la dispariţia; tadabhavah = dispariţia lor.

Deoarece cauza acestor VASANAS (KLESHAS-urile), efectul

(JATI; BHOGA şi AYUH), suportul (CHITTA) şi baza VASANAS-urilor
(obiectele plăcerii) sunt legate între ele, prin dispariţia lor aceste
dorinţe potenţiale latente (VASANAS) vor dispare de asemenea.

Vasanas-urile sunt fără început, dar ele dispar atunci când suportul sau
cauza lor dispare. Cauza şi efectul sunt legate. Analog, substratum-ul şi
obiectul sunt legate, astfel încât dacă unul dispare, celălalt va dispare şi el.
Cauza vasanas-urilor sunt kleshas-urile (tensiunile fundamentale ale minţii),
şi anume avidya (ignoranţa), asmita (egoism), raga (plăcerea), dwesha
(repulsia) şi abhinivesha (frica de moarte). Efectul lor este naşterea,
experienţa şi viaţa. Substraum-ul tuturor acestor experienţe este chitta.
Substraum-ul vasanas-urilor este chitta (mintea), iar alambana sau baza
vasanas-urilor, sunt obiectele plăcerii. Prin urmare, cauza, efectul, suportul şi
obiectul vasanas-urilor fac ca acestea să fie continue de-a lungul ciclului
renaşterilor. Dacă aceşti patru factori sunt îndepărtaţi, atunci în mod firesc şi
vasanas-urile vor dispare. Dacă nu există cauză nu poate exista efect; analog,
dacă nu există suport, obiectul nu va exista. Dacă kleshas-urile nu mai există,
atunci nu mai poate fi viaţă, naştere şi experienţă, deoarece acestea sunt
efectele kleshas-urilor, iar dacă nu există naştere, nici nu poate fi vorba de
chitta (minte). Dacă chitta nu există înseamnă că nu există suportul
vasanas-urilor. Chitta poate fi eliminată prin meditaţie, după aceasta
nemaiputând să existe nici o vasana, cu toate că obiectele plăcerii sunt
prezente. Totuşi, atunci când substratum-ul şi obiectele sunt eliminate,
vasanas-urile vor dispare complet. Astfel, cunoscând faptul că vasanas-urile
sunt dependente de patru factori, prin eliminarea acestor patru factori
vasanas-urile sunt de asemenea făcute să dispară.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP IV SUTRA 12

Atitanagatam svarupatoastyadhvabhedaddharmanam

Atita = trecut; anagatam = viitor; svarupatah = în forma ei esenţială; asti

= există; adhvabhedat-dharmanam = a proprităţilor inerente.

Trecutul şi viitorul există în forma lor proprie sau esenţială

(SVARUPA) datorită diferenţei proprietăţilor lor inerente (DHARMA).

Din punct de vedere al timpului, procesele lumii sunt trecute, prezente şi

viitoare. Există diferite stări ale acestei lumi, care se manifestă sub forma
evenimentelor sau proceselor. Ceea ce este azi va deveni ieri, iar după un timp
un eveniment în trecutul îndepărtat. Acest azi există şi va continua să existe
chiar şi peste un an, dar el nu va exista în prezent, ci în trecut. În acelaşi timp,
lumea care va veni, lumea viitorului, este deja aici. După o zi sau două, sau
după un an sau mai mulţi, lumea viitorului va deveni lumea prezentului, şi de
asemenea lumea trecutului.

Deci am aflat că lumea există în trecut, în prezent şi în viitor, iar trecutul,

prezentul şi viitorul există în forma lor reală. Ele nu se amestecă; ele nu se
pierd. Forma lor esenţială şi identitatea lor nu se pierd. Există oameni care au
capacitatea de a intra în această lume a timpului pe care voi o numiţi viitor,
devenind astfel profeţi.

Astfel, se spune în această sutra că lumea timpului sub forma trecutului

şi viitorului poate fi considerată ca separată. Aceasta este viziunea clasică a
filosofiei YOGA. Forma esenţială a lumii timpului este un subiect controversat.
Ceea ce este mai important este diferenţa proprietăţilor inerente. Există două
căi - una este determinarea, cealaltă este voinţa liberă. Determinarea este ca
un film proiectat pe un ecran. Acesta arată numai ce este pe ecran, neputând
să proiecteze altceva. Cealaltă cale este aceea a voinţei libere. Se pot schimba
multe întâmplări, conform cu voinţa noastră.

În conformitate cu aceste două căi, există diferenţă între proprietăţile

inerente. Trecutul şi viitorul rămân diferite. Acest lucru nu se poate schimba.
Conform cu Yoga, fiecare întâmplare trebuie planificată dinainte în spaţiu şi
timp. Totul se petrece ca un film proiectat pe un ecran, dar există diferenţă
între proprietăţile inerente (dharmas). Această diferenţă se datorează
diferenţei căilor iar diferenţa căilor este ceea ce numim determinare şi voinţă
liberă. În cazul determinismului, viitorul devine prezent, iar prezentul devine
trecut. Nu puteţi schimba acest lucru, deoarece este dincolo de puterile
voastre. În cel de-al doilea caz, viitorul devine prezent iar prezentul devine
trecut, dar în fiecare moment există schimbare, deoarece aveţi capacitatea de
a schimba. Deveniţi capabili de a cunoaşte secretul lumii timpului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 13

Te vyaktasuksma gunatmanah

Te = ele; vyakta = manifestat; suksma = subtil; gunatmanah = de natura

gunas-urilor.

Chiar dacă sunt manifestate sau nemanifestate, proprietăţile

inerente ale timpului sunt de natura gunas-urilor.

"Ele" înseamnă proprietăţile inerente ale lumii timpului (dharmas).

Aceste dharmas sunt uneori manifestate sub forma prezentului, alteori sunt
manifestate sub forma trecutului sau viitorului. Ele nu sunt simple evenimente,
ci ele sunt diferitele combinaţii de dharmas şi de obiecte pe care le percepeţi.
Ele au natura gunas-urilor, ceea ce înseamnă că ele sunt îmbibate de cele trei
gunas, şi anume sattva, rajas şi tamas. Gunas-urile sunt principiul
fundamental din individ şi din cosmos. Aceste trei gunas sunt factorii
fundamentali ai existenţei şi creaţiei. Ele se combină în diferite proporţii, dând
astfel naştere obiectelor lumii.

Prin urmare, atât calităţile manifestate, cât şi cele nemanifestate ale lumii
derivă din cele trei gunas. Trebuie înţeles faptul că timpul este tot atât de
important ca parte constituentă a lumii ca şi obiectele. În mod obişnuit se
consideră că lumea este doar o creaţie de obiecte materiale, mentale şi
spirituale, dar trebuie să vă reamintiţi că timpul este de asemenea un factor
care este implicat în această creaţie. Sutra spune foarte clar că dharmas-
urile, care pot fi manifestate sau nemanifestate, nu sunt numai imaginaţie, ci
ele au o existenţă definită, deoarece ele sunt alcătuite din gunas.
 Atunci când cele trei gunas sunt eliminate din individ sau din cosmos,
apare posibilitatea înţelegerii şi stăpânirii timpului.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 14

Parinamaikatvadvastutattvam

Parinama = transformare; ekatvat = datorată unicităţii; vastu = obiect;

tattvam = esenţa.

Esenţa obiectului sau unitatea esenţială a tuturor lucrurilor se

datorează unicităţii transformărilor GUNAS-urilor.

Gunas-urile suferă procese de transformare, iar aceste transformări au

particularităţi şi unicităţi. Percepţia mentală în viaţa de toate zilele se datorează
unicităţii transformării gunas-urilor.

Cele trei gunas, care sunt o parte din prakriti, suferă transformări de la
avyakta la vyakta, de la nemanifestat la manifestat. Cele trei gunas nu
numai creează şi controlează materia, ci o şi diferenţiază. Gunas-urile creează
lumile organice, anorganice, fizice, mentale, psihice şi astrale ale Universului.

Este foarte dificil de realizat un concept metafizic sau o cunoaştere a celor

trei gunas. Acesta este un proces atât de fin, încât în interiorul structurii lui
sunt produse timpul şi spaţiul. Bineînţeles, unicitatea transformării gunas-
urilor este acceptată de Patanjali.

Datorită unicităţii transformării apar diferite combinaţii ale gunas-urilor,

combinaţii care dau naştere diferitelor obiecte, grosiere sau subtile. Există o
transformare absolut unică. Realitatea obiectului este inerentă în cele trei
gunas din cauza acestei unicităţi a transformării.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP IV SUTRA 15

Vastusamye chittabhedattayorvibhaktah panthah

Vastusamye = prin asemănarea obiectului; chittabhedat = prin diferenţa

minţii; tayoh = a acestor două; vibhaktah = separat; panthah = calea de
manifestare.

Din cauza asemănării obiectului şi diferenţei de nivel a minţii,

căile cunoaşterii sunt diferite.

Această sutra explică teoria yoghină a percepţiei. Chiar dacă obiectul

este unic, percepţia lui diferă în conformitate cu diferenţa lui chitta. Acelaşi
obiect este perceput diferit în momente de timp diferite din cauza diferenţei
stării mentale sau a instrumentului de cunoaştere. Obiectul poate fi unic, dar el
pare diferit datorită diferenţei de nivel şi de timp care corespunde facultăţii
care cunoaşte. Această diferenţă a lui chitta este responsabilă pentru
diferenţa în cunoaştere.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 16

Na chaika chittatantram vastu tadapramanakam tada syat

 Na = nu; cha = şi; eka = unu; chitta = minte; tantram = dependent; vastu
= obiect; tat = acesta; apramanakam = non-cunoscător; tada = atunci; kim =
ce; syat = s-ar întâmpla.

Obiectul percepţiei nu depinde de o anumită CHITTA deoarece

atunci când mediul cunoaşterii nu este prezent (adică atunci când
CHITTA a fost depăşită prin realizarea stării de KAIVALYA) obiectul
percepţiei continuă să existe pentru celelalte fiinţe care n-au ajuns
încă la eliberare.

Percepţia unui obiect se face prin intermediul indriyas-urilor (organele de

simţ), dar ea nu este dependentă de o minte sau de o formă de cunoaştere a
lui chitta (minte). Dacă ea ar fi dependentă, atunci cunoaşterea n-ar continua
în absenţa mediului de cunoaştere.

Există două teorii despre acest subiect. Teoria idealistă neagă chiar
existenţa lumii. Teoria realistă susţine că lumea există în forma sa obiectivă aşa
cum o vedem. Vedanta este idealistă, iar sistemul filosofic Charvaka este
realist. Se pare că Yoga este o cale de mijloc. Ea nu respinge faţetele
superioare ale lumii simţurilor şi percepţiei şi, de asemenea, nu respinge partea
obiectivă. Yoga crede în existenţa obiectelor la fel ca şi în existenţa faţetelor
superioare ale existenţei. Prin urmare, chiar şi atunci când chitta este retrasă,
lumea va continua să existe, deoarece lumea, ca tot, există în materie, în
minte, în indriyas-uri, în timp şi spaţiu.

Obiectul nu este dependent de o singură minte. Acest lucru înseamnă că

lumea fenomenală este subiectivă pentru fiecare minte, dar ea nu dispare
atunci când o fiinţă atinge kaivalya (realizare de sine); ea continuă pentru
ceilalţi oameni care n-au atins kaivalya. Dacă consideraţi că obiectul
percepţiei este dependent de o singură minte care a fost eliminată, atunci se
poate pune întrebarea: ce se întâmplă cu obiectul percepţiei atunci când nu
este cunoscut de minte? Răspunsul este: obiectul continuă să existe pentru
ceilalţi oameni.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 17

Taduparagapeksitvachchittasya vastu jnatajnatam

 Mintea are nevoie de reflectarea internă a obiectului pentru
cunoaştere.

Mintea are nevoie de obiectul cunoaşterii pentru a-l reflecta, numai atunci
cunoaşterea acelui obiect are loc. Atâta timp cât obiectul nu este reflectat în
chitta (minte), aceasta nu poate realiza cunoaşterea lui.

Dacă un obiect este plasat în faţa chitta-ei, dar nu are loc nici o
reflectare, atunci nu va exista nici o cunoaştere, chiar dacă obiectul şi chitta
sunt faţă în faţă. Mai mult, cunoaşterea unui obiect nu are loc numai pentru că
obiectul este prezent. Cunoaşterea se naşte numai atunci când are loc o
reflectare a obiectului în chitta (minte).

Prin urmare, înţelesul acestei sutra este că un obiect este ori cunoscut,
ori necunoscut, conform cu prezenţa sau absenţa reflectării acelui obiect în
minte.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 18

Sada jnatashchittavrittayastatprabhoh purushasyaparinamitvat

Sada = întotdeauna; jnatah = sunt cunoscute; chittavrittayah =

modificările minţii; tatprabhoh = stăpânul său; purushasya = a lui purusha;
aparinamitvat = datorită neschimbării.

PURUSHA, stăpânul şi însufleţitorul CHITTA-ei, este

neschimbător, prin urmare el poate cunoaşte întotdeauna modificările
minţii (VRITTIS).

Purusha nu se schimbă niciodată; el este constant, cu toate că orice

altceva se schimbă. Lumea spaţiului, timpului, a calităţilor şi a cunoştinţelor,
etc., suferă schimbări continue, dar aceste schimbări au un fundament care
este permanent şi nu se schimbă niciodată, o bază permanentă, care este
sufletul. Prin urmare, tot ceea ce se petrece în chitta (minte) este în mod
automat cunoscut de suflet, deoarece el este stăpânul chitta-ei.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 19

Na tatsvabhasam drishyatvat

Na = nu; tat = aceasta; svabhasam = auto-iluminată; drishyatvat = din

cauza perceptibilităţii.

CHITTA nu se auto-iluminează adică nu este însufleţită prin ea

însăşi, deoarece şi ea este subiectul cunoaşterii şi percepţiei.

Soarele străluceşte de la el putere, dar luna n-are lumină proprie. Analog,

sufletul este auto-iluminat, dar chitta (minte) nu. Atunci când yoghinii percep
diferite sfere ale lui chitta în variatele stări de samadhi, atunci aceasta devine
subiectul percepţiei şi cunoaşterii, dar purusha este neschimbat.

În momentul în care mintea este introvertită şi transcende limitările

simţurilor, yoghinul poate deveni conştient de purusha, care este diferit de
chitta. Purusha iluminează chitta, cu alte cuvinte el este acela care o
însufleţeşte.

Purusha nu este realizat prin intermediul minţii. Pentru a-l realiza, mintea
este în totalitate separată şi scoasă în afara domeniului experienţei. În timp ce
omul obişnuit depinde de simţuri pentru cunoaştere, sau omul de ştiinţă de
instrumentele sale, yoghinul depinde de cea mai înaltă facultate de auto-
cunoaştere. Numai după ce instrumentul schimbător al cunoaşterii este
schimbat (chitta) se poate realiza purusha. Prin urmare, fiinţa supremă sau
purusha nu este subiectul cunoaşterii prin intermediul minţii, ci este subiectul
cunoaşterii prin el însuşi. Sadhana (practica spirituală) nu se ocupă atât de
conştiinţa lui purusha cât de eliminarea formelor inferioare, vehiculele
inferioare ale conştiinţei. Cu toate că purusha se auto-iluminează, el nu este
perceptibil prin chitta.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 20

Ekasamaye chobhayanavadharanam

Ekasamaye = simultan; cha = şi; ubhaya = cei doi; anavadharanam =

non-înţelegere.

CHITTA fiind limitată, prin ea nu se poate realiza înţelegerea

celor doi (PRAKRITI şi PURUSHA), cunoscătorul (mintea) şi cunoscutul
(obiectul) simultan.

Chitta îşi are propria ei iluminare. Aici se subliniază că nu puteţi înţelege

în mod simultan pe cel ce percepe şi pe cel perceput, cunoscătorul şi
cunoscutul. Puteţi cunoaşte unul din ei odată, deoarece mintea poate percepe
numai anumite experienţe.

Atunci când mintea percepe, ea nu poate fi percepută. Această facultate

duală a percepţiei şi perceputului nu există în minte, şi acest lucru constituie o
limitare.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 21
 Chittantaradrishye buddhibuddheratiprasangah
smritisankarashcha

Chittantaradrishye = într-o minte fiind cunoscută de alta; buddhibuddheh

= cunoaşterea celor cunoscute; atiprasangah = superfluitate absurdă; smriti =
memorie; sankarah = confuzie; cha = şi.

Dacă s-ar accepta cunoaşterea minţii nu de către PURUSHA, ci

de către o altă minte, atunci ar apare cunoaşterea celor cunoscute,
ceea ce duce la absurditate şi la confuzia memoriei.

Buddhismul nu-l recunoaşte pe purusha. El spune că mintea poate

percepe altă minte, dar în cazul acesta ar trebui să existe un lanţ neîntrerupt
de minţi care să se vadă una pe alta. Deci doctrina buddhistă este foarte
greşită. Chitta nu poate fi cunoscătorul; adevăratul cunoscător este purusha.
Purusha nu poate fi cunoscut prin intermediul minţii, nici prin intermediul altui
instrument.

Yoga este de părere că în loc să acceptăm ca chitta însăşi să fie

cunoscătorul altei chitta, trebuie să acceptăm purusha ca bază de
cunoaştere, deoarece el rămâne neschimbat, în timp ce orice altceva suferă o
schimbare constantă.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 22

Chitterapratisankramayastadakarapattau svabuddhisamvedanam

Chitteh = a conştiinţei; apratisankramayah = care nu trece de la unul la

altul; tadakara = forma proprie; apattau = îndeplinind; svabuddhi = auto-
cunoaştere; samvedanam = cunoaşterea.
 Cunoaşterea naturii esenţiale a Sinelui (ATMA), realizată prin
autocunoaştere la nivelele cele mai profunde ale fiinţei (SVABUDDHI),
este dobândită atunci când conştiinţa ia acea formă în care nu trece
de la un stadiu la altul.

Cunoaşterea prin chitta depinde de diferitele nivele de conştiinţă,

deoarece conştiinţa ia acele forme de buddhi prin care trece mintea. Atunci
când conştiinţa capătă forma acelei pratyaya (conţinut al minţii) în care
experienţa nu trece de la un nivel la altul din cauza absenţei vehiculului
mental, se naşte autocunoaşterea, dobândindu-se astfel cunoaşterea naturii
veritabile a sinelui.

Acest lucru are o legătură cu acea stare a lui purusha numită

swarupawasthanam. Această stare apare atunci când chitta ia forma acelei
pratyaya care se naşte din ritambhara, în care experienţa nu se schimbă.
Atâta vreme cât meditaţia continuă în tărâmul minţii, experienţele continuă să
se schimbe. Este pratisankram. Aceste experienţe continuă să se schimbe.
Atunci când conştiinţa mentală evoluează sau devine din ce în ce mai subtilă,
experienţele de asemeni se schimbă. Mintea nu e stabilă, ea se dezvoltă
continuu. Structura psihologică şi fiziologică a minţii se schimbă întruna.
Schimbările sunt mai pronunţate în meditaţie. Structura internă a minţii suferă
transformări colosale în timpul meditaţiei.

Experienţele din meditaţie nu sunt ultime, deoarece există schimbare

constantă. În stadiul final, chitta are o pratyaya constantă neschimbătoare;
nu mai există schimbare. Există un stadiu al lui samadhi în care procesele
experienţei se opresc şi nu mai există posibilitatea transcenderii limitărilor lui
chitta. Atunci văzătorul îşi realizează forma lui proprie. La început, aceasta
poate avea mai multe forme, cum ar fi shivalinga sau AUM, dar în stadiul final
există o singură formă care nu se schimbă. Aceasta este numită
tadakarapatti, şi aparţine ultimei categorii de samadhi. Acest stadiu final
este descris în Upanishade şi în Bhagavad-Gita. Este starea de pură
conştiinţă care are atributele lui sat, chit, ananda. Ea oferă o experienţă
omogenă, care nu este limitată de minte. Ea este diferită de orice concept
intelectual; este pură existenţă. Ea survine atunci când fiinţa transcende
limitele lui chitta şi se stabileşte în pura conştiinţă neschimbătoare, care este
absolut omogenă şi statică. În acea stare apare swabuddhi samvedanam,
adică cunoaşterea completă a propriei minţi. Cunoaşterea corpului, a simţurilor
şi a minţii se opreşte complet, nemaiexistând decât cunoaşterea
neschimbătoare a lui swarupa, adică a formei proprii.

Cunoaşterea lui buddhi este cunoaşterea naturii voastre intime, buddhi

neavând aici sensul de intelect sau minte. El înseamnă conştiinţă. În yoga,
buddhi înseamnă atât intelect, cât şi conştiinţă supremă.
 În Gita se spune că realitatea supremă este dincolo de buddhi sau
conştiinţa de sine. Cuvântul buddhi desemnează în această sutra acea stare
de conştiinţă supremă. Ea apare atunci când mintea nu lucrează, ci aceea care
lucrează este conştiinţa supremă. Numai atunci când nivelul conştiinţei
încetează să se mai schimbe, apare o unică şi neschimbătoare conştiinţă a
naturii interne. Atunci s-a realizat cunoaşterea de sine.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 23

Drastridrishyoparaktum chittam sarvartham

Drastri = văzătorul (văzătorului); drishya = prakriti; uparaktam = colorat;

chittam = minte; sarvartham = totul inclusiv.

Mintea, purificată fiind, colorată simultan atât de văzător

(PURUSHA) cât şi de văzut (PRAKRITI), înţelege totul.

Aici cuvântul chitta nu desemnează funcţiile obişnuite ale minţii, ci el se

referă la expresia superioară a conştiinţei prin care sferele superioare ale lui
atman pot fi percepute. În această sutra cuvântul chitta este folosit în
legătură cu transcendentalul purusha. Trebuie să înţelegem că orizontul lui
chitta este vast, el incluzând nu numai prakriti, ci şi purusha. Reamintiţi-vă
faptul că mintea unui sadhaka (practicant spiritual) continuă să fie aceeaşi,
chiar şi după ce el a făcut progrese considerabile în plan spiritual. Singura
diferenţă este că în timp ce la început mintea era colorată de prakriti, de
conştiinţa obiectivă şi de cele trei gunas, acum ea a îndepărtat limitările şi a
devenit pură, astfel încât ea poate acum să-l reflecte pe purusha. Astfel, ea
devine capabilă să înţeleagă totul.

Cuvântul sarvartham, capabil de a înţelege totul, trebuie bine înţeles.

Chiar şi în stadiile preliminare ale practicilor spirituale, chitta e capabilă de a
înţelege totul, dar ea nu funcţionează în consecinţă. Ea poate percepe numai
ceea ce este cognoscibil, dar atunci când devine pură ea dobândeşte o
conştiinţă superioară, putându-l vedea şi pe drashta (văzător). Astfel ea
devine cu adevărat sarvartham. Acesta este un stadiu foarte elevat al vieţii
spirituale. Chitta devine capabilă să reflecte în acelaşi timp şi subiectul şi
obiectul. Când această stare se permanentizează, aspirantul trebuie să ştie că
starea de kaivalya (realizarea de sine) este foarte aproape, dar dacă această
stare de conştiinţă atotcuprinzătoare nu este menţinută în mod constant şi
dacă există încă oscilaţii ale conştiinţei, atunci înseamnă că kaivalya e foarte
departe.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 24

Tadasankhyeyavasanabhishchitramapi parartham
samhatyakaritvat

Tat = aceasta; asankhyeya = nenumărat; vasanabhih = de vasanas;

chitram = împestriţată; api = cu toate că; parartham = de dragul lui purusha;
samhatyakaritvat = datorită acţiunii asociate.

Deşi împestriţată de nenumărate VASANAS, mintea

acţionează numai pentru PURUSHA, deoarece ea lucrează în asociere
cu acesta.

Mintea este făcută din nenumărate vasanas (dorinţe, înclinaţii, impresii

ascunse), fiind colorată în mod diferit de acestea, dar acest lucru nu este
pentru ea însăşi; ea lucrează tot timpul pentru purusha. Ea este desemnată în
totalitate pentru scopul lui purusha. La fel cum un muncitor nu lucrează
pentru fabrică sau pentru ceilalţi muncitori, ci pentru familia lui, în mod analog
chitta, cu toate că este colorată de nenumărate impresii şi dorinţe, ea este
făcută de fapt pentru purusha.

Nenumăratele vasanas nu formează scopul minţii. Este la fel cum

mâncăm multe lucruri, din care numai o parte este reţinută de organism, restul
fiind eliminat; în acest caz noi nu mâncăm de dragul acestor multor lucruri.
Analog, chitta nu este făcută pentru vasanas, ci pentru purusha. Cu toate că
purusha este stăpânul sau scopul obiectiv al minţii, mintea are atât de multe
vasanas pentru că ea trebuie să producă diferite distracţii pentru purusha.
 Vasana este originalul, primitivul vehicul inconştient al dorinţei. Ea nu
este o dorinţă ascunsă; ea este fără început. Este stimulentul principal pentru
toată creaţia planului inferior. Vasanas-urile nu acţionează pe planurile
superioare ale conştiinţei supreme. Trebuie înţeles deci că mintea noastră, care
se leagă totdeauna de obiectele lumii inferioare, este plină de tot felul de
ataşamente, suferinţe, dorinţe, ş.a.m.d. Scopul minţii este purusha şi nimic
altceva, deci aspiranţii care sunt torturaţi de ataşamente şi de diferite vasanas
nu trebuie să fie pesimişti. Ei nu trebuie să fie deprimaţi atunci când vasanas-
urile lucrează în minte. Ei trebuie să înţeleagă că ţelul ultim al călătorului este
purusha, şi că vasanas-urile servesc în cele din urmă unui scop esenţial al lui
purusha.

Viaţă după viaţă, naştere după naştere, mintea continuă să migreze de la

o sferă de conştiinţă la alta, de la un plan de evoluţie la următorul, până ce în
cele din urmă vine un moment în care ea devine capabilă să reflecte atât
văzătorul cât şi văzutul, cunoscătorul şi cunoscutul, în acelaşi timp. Atunci
vasanas-urile dispar, deoarece ele au servit scopului lor de a crea bhoga
pentru purusha.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 25

Vishesadarshinah atmabhavabhavanavinivrittih

Vishesa = diferenţa; darshinah = al aceluia care vede; atmabhava =

conştiinţa de sine; bhavana = simţământ; vinivrittih = încetare completă.

Chiar şi conştiinţa sinelui (ATMA BHAVA) încetează complet

pentru acela care vede diferenţa dintre PRAKRITI şi PURUSHA.

Facultatea care diferenţiază, a conştiinţei sinelui, încetează complet după

ce s-a dobândit întregul domeniu al conştiinţei mentale. Există două
interpretări ale acestei sutra foarte confuză. Conform cu prima, atunci când
yoghinul devine capabil să perceapă conştiinţele mentale opuse, el înţelege
diferenţa dintre cele două puncte ale unui proces. Procesul începe cu prakriti
şi se termină cu purusha. După ce yoghinul a acoperit întreg domeniul
procesului, el îşi poate da seama de diferenţa dintre cele două puncte - unul,
conştiinţa lui purusha, şi al doilea, conştiinţa lui prakriti. Atunci apare în el
hotărârea (sankalpa) de a se retrage de la conştiinţa sinelui. Acest lucru se
întâmplă atunci când el devine conştient de prakriti şi de purusha, de
diferenţa dintre ele, şi vrea să transceandă chiar şi această conştiinţă.

Conform cu cea de-a doua interpretare, atunci când yoghinul dobândeşte

cea mai înaltă stare a conştiinţei sinelui, el poate face distincţie între prakriti
şi purusha, distincţie prin care el devine capabil să vadă că purusha este
diferit de prakriti. În acest punct conştiinţa sinelui este depăşită.

Prima interpretare pare a fi cea mai corectă. Ştim că în cea mai înaltă
stare de samadhi conştiinţa nu se schimbă; ea devine statică. În această stare
diferenţa dintre văzător şi văzut este cunoscută perfect. Mai mult, vasanas-
urile, care constituie structura generală a minţii şi a conştiinţei mentale, nu
sunt scopuri, ci numai mijloace. Prin urmare, scopul ultim al minţii este de a se
transcende pe ea însăşi: Atmabhava este cel mai fin punct unde mintea, ca
entitate, se autodizolvă. La acest stadiu vine experienţa lui kaivalya
(realizarea de sine).

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 26

Tada vivekanimnam kaivalyapragbharam chittam

Tadam = atunci; vivekanimnam = înclinat spre viveka;

kaivalyapragbharam = înclinat spre kaivalya; chittam = mintea.

Atunci mintea este cu adevărat înclinată spre discriminare

(VIVEKA), şi se îndreaptă spre KAIVALYA.

Când yoghinul realizează că însăşi ritambhara (conştiinţa cosmică) şi

atma bhava, conştiinţa celui mai înalt punct al sinelui, sunt de asemenea
inadecvate pentru realizarea absolutului, şi când s-a hotărât să îndepărteze
chiar şi cele mai elevate caracteristici ale factorilor mentali, atunci apare în el
un sentiment special, inconştient, de renunţare la beatitudinea şi cunoaşterea
care se nasc din cel mai înalt plan atmic. Atunci când el realizează starea
perfectă de samadhi, uită de tot ceea ce îl priveşte şi de tot ce-i în jurul său,
dar în acelaşi timp el este capabil să vizualizeze întregul domeniu al conştiinţei,
pe care l-a depăşit.

În acel moment, întreaga mişcare, de la cel mai înalt punct spiritual la cel
mai jos, este văzută de el; el îşi aminteşte toate experienţele spirituale pe care
le-a avut încă de la începutul vieţii sale spirituale. Atunci el devine capabil să
creeze un sentiment de distincţie între experienţele de diferite dimensiuni.
Atunci el realizează că toate acestea, inclusiv meditaţia şi extazul sunt relative,
şi nu absolute. Se spune că beatitudinea şi jnana născută din conştiinţa
supremă este neschimbată şi permanentă, dar în timpul perioadei de sadhana
(practică spirituală), de-a lungul multor naşteri, calitatea experienţei se
schimbă. Nici chiar calitatea transei şi a conştiinţei sinelui şi cunoaşterea
supremă nu sunt absolute.

Ca urmare, aspirantul simte că toate aceste experienţe trebuie depăşite,

pentru că ele sunt inadecvate. Este o experienţă deosebită să stai liniştit şi să
priveşti retrospectiv propria ta viaţă. Atunci când mintea este introvertită, se
poate vedea întreaga serie de experienţe, cu continuitatea lor. Experienţele pot
fi simţite. Totuşi, dacă comparaţi ultima experienţă cu prima, puteţi vedea
totdeauna diferenţa. Atunci vedeţi factorii care se dezvoltă. Astfel, puteţi
transcende întreaga cale a sferei mentale.

Atunci realizaţi că toate aceste experienţe au fost în planul lui prakriti.

Acesta este punctul lui purusha. Până ce nu este atins, toate experienţele sunt
în domeniul lui prakriti, chiar şi cele mai fine. Acesta este planul conştiinţei
mentale, senzoriale. El include conştiinţa supramentală precum şi viziunile,
curenţii subtili, vibraţiile telepatice, clarviziunea, clarauzul etc. Totul formează
un proces continuu, care începe de la planul grosier şi se continuă până la
planurile mai profunde.

Aici, mintea este înclinată spre viveka (discriminare) prin analiză

discriminatorie, şi vede întregul trecut în mod panoramic. Conştiinţa are
tendinţa să graviteze spre kaivalya. Acest lucru este descris prin minunatul
cuvânt kaivalyapragbharama.

Din fizică ştim că orice lucru gravitează spre centrul Pământului, având
ceea ce noi numim greutate. În mod analog, în stadiul final al sadhana-ei,
mintea este atrasă spre centrul de gravitaţie, adică kaivalya. Astfel, atunci
când toţi agenţii conştiinţei sunt îndepărtaţi, purusha se umple de conştiinţă
absolută, fiind atras spre starea de kaivalya.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP IV SUTRA 27

Tachchhidresu pratyayantarani samskarebhyah

Tachchhidresu = în intervalul acesta; pratyayantarani = alte pratyayas-

uri; samskarebhyah = prin samskaras.

Intre stările acestea de discriminare (VIVEKA), mai pot apare

temporar alte PRATYAYAS, datorită remanenţei impresiilor trecute
(SAMSKARAS).

După ce yoghinul realizează starea de vivekakhyati (de îndepărtare a

ignoranţei), apar momente când el nu poate menţine conştiinţa lui viveka din
cauză că relaxarea efortului e urmată de o pratyaya. Chiar şi atunci când
mintea este plină de vairagya (detaşare spirituală), părăsind sfera lui prakriti
şi fiind atrasă catre kaivalya, există stadii intermediare în care ea este
întoarsă înapoi, acolo unde a intrat în sfera lui nirbija samadhi.

Acest lucru se datoreşte urmelor de ignoranţă (avidyaklesha), care nu

sunt altceva decât urme ale vechilor samskaras-uri (tendinţe mentale) care
pătrund prin starea de viveka. Aici pratyaya semnifică ultima urmă care a
rămas după arderea karmei şi a samskaras-urilor, dar această stare nu este
constantă. Ea intervine numai printre fluxurile de viveka. Atunci când un
yoghin este stabilit în cea mai înaltă formă de meditaţie, această meditaţie
este întreruptă numai puţin şi temporar, până ce el atinge punctul final, dar
intervalul de întrerupere nu-l aduce într-o stare inferioară. Este la fel cum în
timpul nopţii ne trezim uneori pentru câteva clipe, şi apoi adormim la loc.
Analog este şi cu mintea care se simte atrasă spre kaivalya, atunci când
urmele întipăririlor pătrund prin viveka, dar viveka continuă apoi. Acest fapt
nu trebuie înţeles greşit. Unii cred că arunci când un yoghin atinge stadiul final
el nu mai este capabil să privească înapoi datorită fuziunii complete, dar în
realitate nu este aşa. Atâta timp cât seminţele sunt prezente, ele dau naştere
la vyuthana (ivirea) din starea de viveka, dar acest lucru nu dă naştere la
tulburare, deoarece seminţele sunt aproape arse.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y
CAP IV SUTRA 28

Hanamesam kleshavaduktam

Hanam = distrugere; esam = a acestora; kleshavad = la fel ca kleshas-

urile; uktam = spus.

Indepărtarea definitivă a acestora (PRATYAYAS) este realizată

la fel ca în cazul KLESHAS-urilor.

Procesul de renaştere al conştiinţei anterioare trebuie oprit complet. Acest

lucru se face prin îndepărtarea pratyayas-urilor (conţinuturile minţii) care se
nasc datorită urmelor de personalitate, cum ar fi kleshas-urile (tensiuni
fundamentale ale minţii). Kleshas-urile sunt îndepărtate prin înţelegerea
naturii lor şi a relaţiei lor cu karma. Pratyayas-urile din samadhi sunt
datorate de asemenea karma-ei trecute şi întipăririlor ei. Aceste întipăriri îşi au
rădăcinile în kleshas, iar kleshas-urile îşi au rădăcinile în avidya (ignoranţă).
În acest fel se face regresia pratyayas-urilor până la rădăcina lor.

Atunci când avidya (ignoranţa) este îndepărtată, kleshas-urile dispar,

puterea de discriminare evoluează, dar datorită întipăririlor trecute apar de
asemenea pratyayas conştiente. La fel cum kleshas-urile sunt îndepărtate
prin meditaţie (dhyana) şi prin starea de vivekakhyati, la fel pratyayas-urile
din timpul stării de vivekakhyati (procesul de îndepărtare a ignoranţei) pot fi
eliminate prin mărirea fermităţii şi stabilităţii stării de vivekakhyati.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 29

Prasankhyaneapyakusidasya sarvatha
vivekakhyaterdharmameghah samadhi
 Prasankhyane = în cea mai înaltă meditaţie; api = chiar; akusidasya = a
aceluia care nu mai are interes; sarvatha = în toate felurile; vivekakhyateh =
prin discriminare; dharmameghah = ploaia dharma-ei; samadhi = samadhi.

Atunci când nu mai există interes nici chiar pentru cea mai
înaltă meditaţie, se realizează DHARMAMEGHA SAMADHI, datorită
completei discriminări (VIVEKAKHYATI).

Când starea de vivekakhyati este în totalitate realizată, şi întipăririle

care provoacă întrerupere sunt de asemenea stăpânite, meditaţia culminează
cu cea mai fină stare de samadhi, numită dharmamegha samadhi. Este
interesant de remarcat că la acest nivel yoghinul este detaşat chiar şi faţă de
iluminare. Există o vairagya (detaşare spirituală) totală, chiar şi în ceea ce
priveşte vivekakhyati şi yoghinul devine liber de dorinţa de a atinge
kaivalya. Până acum el a fost impulsionat de ambiţia de a atinge kaivalya;
acum, chiar şi acea sete este depăşită. De îndată ce el se apropie de punctul
culminant, dorinţa de a atinge acel punct se stinge.

Akusida înseamnă a nu aştepta nici un rezultat. Acesta este o stare în

care yoghinul renuţă la ideea de a dobândi ceva sau de a realiza ceva prin
meditaţia pe care o face. Ambiţia şi interesul sunt depăşite. Sadhana este
realizată, dar nu se urmăreşte nimic de pe urma ei. Nu există ataşament nici
chiar faţă de kaivalya. Este foarte interesant de observat că dorinţa pentru a
atinge kaivalya, dorinţă care-l ghidează pe aspirant de la cel mai inferior punct
al conştiinţei până la realizarea conştiinţei supreme, este în mod automat
părăsită chiar când fiinţa este pe punctul de a atinge kaivalya. Acest lucru dă
naştere la dharmamegha samadhi. În această sutra toate seminţele
întipăririlor trecute sunt complet arse, karma este dizolvată şi porţile Realităţii
sunt deschise. Misterele şi curiozităţile nu mai există.

Cuvântul dharma nu înseamnă aici nici religie, nici datorie. El

desemnează proprietatea inerentă sau funcţia caracteristică. Dharma
implicată aici este SAT, CHIT, ANANDA, ceea ce este o caracteristică
universală sau o funcţie a conştiinţei superioare. Megha este un termen tehnic
care înseamnă o stare mistică care poate fi descrisă ca fiind o stare foarte
superioară de conştiinţă, prin intermediul căreia avem experienţa lui sat-chit-
ananda. În sanskrită, "megha" înseamnă "nor". Ea este norul care aduce
ploaia experienţei lui sat, chit şi ananda. El nu poate fi descris prin limbaj,
prin cuvinte. Se poate spune că este o stare extrem de înaltă în care are loc
experienţa omogenă a lui sat, chit şi ananda.

Acest lucru devine posibil atunci când s-a atins ultimul stadiu al lui nirbija
samadhi. Să luăm un exemplu; atunci când un om moare, ultimul moment al
vieţii sale este momentul în care îşi vede întreaga viaţă trecându-i prin faţa
ochilor. El nu vede nimic clar, dar are un fel de conştiinţă mistică a tot ceea ce
s-a întâmplat de-a lungul vieţii sale. El îşi priveşte viaţa ca şi cum ar privi un
peisaj. Marea experienţă din dharmamegha samadhi este asemănătoare şi
are loc chiar în momentul eliberării. Acest lucru pune capăt tuturor eforturilor,
pune capăt sadhana-ei, meditaţiei şi lui samadhi.

Eliberarea înseamnă rupere, iar dharmamegha samadhi este punctul

ultim al scopului urmărit de Yoga abhyasa. După ce acesta a fost atins,
yoghinul intră într-un nou domeniu al existenţei şi activităţii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 30

Tatah kleshakarmanivrittih

Tatah = după aceea; klesha = suferinţă; karma = acţiune; nivrittih =

încetare.

După aceea apare eliberarea de KLESHAS şi KARMAS.

După ce yoghinul atinge sat-chit-ananda prin dharmamegha

samadhi, el nu mai este afectat de kleshas-uri şi de karmas-uri. Aceste două
instrumente de legătură, care îl trag pe jiva (sinele încarnat) în lumea
experienţei, sunt complet dizolvate de influenţa lui dharmamegha samadhi.
Odată ce aceste două instrumente sunt distruse, sadhana (practica spirituală)
yoghină se termină.

Trebuie înţeles că scopul imediat al sistemului Yoga este de a elimina

avidya (ignoranţa) şi kleshas-urile (tensiunile fundamentale ale minţii).
Realizarea lui kaivalya (realizarea de sine) nu este efectul direct ci ea este un
efect indirect, obţinut prin îndepărtarea kleshas-urilor. Este numai
descoperirea unei stări care era deja acolo prin însăşi natura lui purusha.
Jivanmukti ("eliberat în această viaţă") este rădăcina ultimă în Yoga. Ea
desemnează starea de eliberare de captivitatea lui prakriti şi a celor trei
gunas (însuşiri fundamentale). Domeniul lui prakriti începe cu avidya
(ignoranţa) şi se termină cu jivanmukti ("eliberat în această viaţă"). Atunci
când jivanmukti experimentează beatitudinea eternă, acest lucru este dincolo
de domeniul lui prakriti. Jivanmukta poate privi prakriti din afară, deoarece
el însuşi nu mai este în ea. El realizează în acelaşi timp înţelegerea practică
atât a lui prakriti cât şi a lui mukti (eliberat spiritual).

Cu toate că este adevărat că starea ultimă de mukti este deja în noi, ea

este însă ascunsă de avidya şi de întipăririle acţiunilor trecute. Atunci când
acestea sunt îndepărtate prin yoga, starea care era deja acolo este
descoperită ca nouă.

Prin urmare, aspirantul spiritual nu trebuie să renunţe niciodată la

sadhana sa, până ce nu a atins în cele din urmă experienţa beatitudinii, în
virtutea eliminării lui prakriti şi a celor trei gunas. El trebuie să continue calea
yoga până ce el devine un centru de pură conştiinţă în Realitatea Supremă,
fiind complet separat de prakriti. După ce s-a realizat dharmamegha
samadhi, kleshas-urile şi karmas-urile nu-l mai leagă pe yoghin. Pentru el,
acestea devin non-existente.

Procesul de mukti este format din două părţi, şi anume mukti individuală
şi mukti cosmică (prakriti moksha). Cea de-a doua este eliberarea atât de
prakriti cât şi de purusha. Atunci când un individ se eliberează de kleshas şi
karmas acestea există totuşi undeva în prakriti, cu toate că pentru el au
dispărut. La sfârşitul unui ciclu, totul se cufundă în prakriti. Acest lucru este
prakriti moksha. Un om bogat care stă într-o cameră cu aer condiţionat în
timp ce afară este vară şi caniculă, poate fi comparat cu un jivanmukta.
Dispariţia căldurii după sezonul ploios poate fi comparată cu prakriti moksha.
Deci acestea sunt cele două aspecte ale lui mukti - unul individual, celălalt
universal. Eforturile făcute de oamenii de aici şi din alte părţi vizează numai
eliberarea individuală. Profeţi ca Isus, Buddha, Sankara, sunt exemple de
eliberare individuală. Eliberarea universală nu poate fi realizată de un singur
individ; tot ceea ce poate face el este de a realiza o sadhana (practică
spirituală) intensă pentru a obţine eliberarea pentru el însuşi.

Acestea sunt cele două faţete ale eliberării; una este abordarea
evazionistă, cealaltă este abordarea practică. Abordarea unui yoghin nu trebuie
să fie evazionistă, ci practică. Jivanmukta care s-a eliberat practic acţionează
pentru binele umanităţii; el nu evadeză în tărâmul de dincolo de prakriti, chiar
dacă este eliberat. El caută să aducă mângâiere şi pace indivizilor care suferă.
Astfel, ei rămân în dharmamegha samadhi şi nu evadează în kaivalya, cu
toate că aceasta este chiar în faţa lor. Atunci când yoghinul consideră că şi-a
împlinit misiunea, el trece dincolo, în starea de kaivalya.

Eliberarea individuală nu este nicidecum eliberare, ci este exact opusul.

Bineînţeles, din punct de vedere academic, ea este eliberare, dar din punct de
vedere practic, nu. Individul eliberat trebuie să lupte. El trebuie să-şi continue
lupta împotriva durerii, mizeriei, cauzelor durerii ş.a.m.d. Astfel, el răspândeşte
mesajul vieţii fericite. În cele din urmă, atunci când simte că a arătat calea
milioanelor de oameni care suferă, el transcende domeniul lui prakriti şi
devine videha mukta.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y

CAP IV SUTRA 31

Tada sarvavaranamalapetasya jnanasyanantyajjneyamalpam

Tada = atunci; sarva = totul; avarana = voal; mala = impuritate; apetasya

= a aceleia de la care este îndepărtat; jnanasya = a cunoaşterii; anantyat =
infinit; jneya = cognoscibil; alpam = numai puţin.

Atunci, datorită îndepărtării tuturor voalurilor şi impurităţilor,

puţin este ceea ce mai rămâne de cunoscut, deoarece cunoaşterea
este infinită.

Dharmamegha samadhi permite realizarea a două lucruri; în primul

rând, el îndepărtează voalul cunoaşterii, iar în al doilea rând el îndepărtează
complet toate impurităţile. În realitate, sunt trei lucruri care sunt îndepărtate. În
plus, faţă de primele două, este îndepărtată şi vikshepa (oscilaţia minţii), dar
vikshepa a fost deja eliminată prin abhyasa (practica spirituală repetată),
rămânând deci numai cele două menţionate în sutra.

În Upanishade şi în alte scripturi se spune că întunericul şi teama nu-l

părăsesc pe individ până ce lumina cunoaşterii (jnanasurya) nu răsare pe
firmamentul superconştiinţei. Aici se spune că după dharmamegha samadhi
are loc marele eveniment al îndepărtarii impurităţilor şi al voalului care acoperă
cunoaşterea, şi yoghinul vede că puţin este ceea ce i-a rămas de cunoscut.

La început, aspirantul simte că el ştie foarte puţin, şi că are mult de

învăţat şi cunoscut, dar atunci când voalul cunoaşterii este îndepărtat mai
rămâne puţin de cunoscut sau de dobândit. Yoghinul devine aptakama,
aptajnana şi antasankalpa. Pentru el nu mai rămâne nimic de cunoscut, de
împlinit, de câştigat sau de dorit. Aceasta devine natura lui, dar până ce
această iluminare nu s-a produs, el are de făcut progrese prin disciplină
riguroasă şi prin sadhana (practică spirituală). La început el este un căutător.
Atunci când el devine stabilit în sadhana, este numit sadhaka (aspirant
spiritual), dar atunci când atinge dharmamegha samadhi, el devine un
siddha. Setea lui de cunoaştere, de înţelepciune şi pace este potolită de ploaia
care cade din norul lui dharma ("ceea ce constituie Adevărata noastră
Natură"). Pentru el orice şi oricând devine cunoscut atunci când doreşte acest
lucru, deoarece nu mai există voal care să acopere cunoaşterea. El ajunge să
experimenteze mahavakyas, marile dictoane, în propria sa viaţă. Aceste mari
dictoane pot fi rezumate astfel:

1. Prajnanam Brahma: adevărul ultim, realitatea cosmică este

conştiinţa.

2. Ahambrahmasmi: Eu sunt Brahman.

3. Tatwamasi: Tu eşti acesta (Brahman).

4. Ayamatma Brahma: Acest suflet individual este Brahman.

Acestea sunt cele patru adevăruri nemuritoare care sintetizează întreaga

filososfie a Upanishadelor. Ele trebuie înţelese nu numai la nivel intelectual, ci
şi la nivelul experienţei şi realizării, dar acest lucru este posibil numai în
dharmamegha samadhi.

După ce a atins dharmamegha samadhi, purusha, în forma şi natura

sa proprie, rămâne neclintit. El este eliberat acum de suprapunerea vrittis-
urilor (modificărilor) minţii.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 32

Tatah kritarthanam parinamakramasamaptirgunanam

Tatah = după aceasta; kritarthanam = deoarece şi-au îndeplinit menirea;

parinama = schimbărilor; krama = proces; samaptih = sfârşit; gunanam = al
gunas-urilor.

După aceasta, deoarece şi-au îndeplinit menirea şi procesele

schimbărilor (PARINAMAS) au luat sfârşit definitiv, GUNAS-urile se
retrag sau se resorb în cauza care le-a produs.
 Yoghinul devine kritartha prin atingerea lui dharmamegha samadhi,
deoarece pentru el nu mai rămâne nimic de dobândit. Procesul schimbărilor din
minte şi din gunas-uri se opreşte de asemenea. Legea cauzei şi efectului nu
mai acţionează împreună cu legea schimbării, în ceea ce-l priveşte pe yoghin.
Intregul proces al gunas-urilor are un singur scop - acela de a crea experienţe
pentru purusha, şi în cele din urmă să aducă eliberarea. Acest scop fiind atins,
gunas-urile se retrag.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 33

Ksanahpratiyogi parinamaparantanirgrahyah kramah

Ksana = moment; pratiyogi = corespunzător; parinama = schimbare;

aparanta = în cele din urmă; nirgrahyah = complet aprehensibil; kramah =
proces.

KRAMA este procesul care corespunde schimbării sau

succesiunii momentelor; în DHARMAMEGHA SAMADHI el devine
complet aprehensibil deoarece acest SAMADHI este punctul terminus
al tuturor schimbărilor (PARINAMAS).

Un proces este o serie de întâmplări. El poate fi cunoscut numai atunci

când este complet. De exemplu, sfârşitul acestui corp devine aprehensibil
numai la sfârşitul procesului, adică în momentul morţii, şi prin urmare procesul
morţii are loc constant, dar el nu se opreşte aici, deoarece momentele de
transformare sunt urmate imediat de o altă formă de existenţă. Lucrurile
îmbătrânesc în fiecare moment, dar noi le considerăm bătrâne numai la
sfârşitul procesului. Acest proces care este în legătură cu timpul şi cu
evenimentul este numit krama. Este adevărat că orice este un produs al celor
trei gunas, deoarece gunas-urile se schimbă în fiecare moment. Numai
sufletul, sau purusha, este dincolo de aceste transformări.

Există cinci stări de parinama:

1. De la nemanifestat la manifestat.
 2. De la mineral la vegetal.

3. De la vegetal la animal.

4. De la animal la om.

5. De la uman la superuman.

În aceste clase diferite există de asemenea diferite stadii de evoluţie. De

obicei noi nu remarcăm schimbările individuale de la un stadiu la altul,
deoarece ele nu sunt foarte pronunţate. Atunci când ne întâlnim cu o persoană
pe care n-am văzut-o de 10-15 ani, putem remarca schimbările pe care le-a
suferit. De fapt, acele schimbări s-au produs în fiecare moment, dar noi nu le
putem cunoaşte în mod separat în fiecare moment.

Acest proces de schimbare ia sfârşit în dharmamegha samadhi, care

este punctul final al transformărilor celor trei gunas. Dincolo de el nu mai
există transformare. Odată cu acesta iau sfârşit toate transformările din toate
domeniile de existenţă, astfel încât nu mai există renaştere după ce moksha
(eliberarea) a fost atinsă, deoarece transformările din planurile fizic şi mental
sunt oprite de asemenea.

Tot aşa cum nu ştim exact când un copil devine adolescent sau când un
adolescent devine matur, analog transformările lui jiva de la un regn la altul,
adică de la vegetal la animal, de la animal la om ş.a.m.d., de la o încarnare a lui
la alta, de la o naştere la alta, nu sunt aprehensibile. Prin urmare există oameni
care nu cred în reîncarnare, dar acest lucru este pentru că ei n-o pot vedea. Se
poate spune că nu este posibil ca aceasta să fie văzută; ea este aprehensibilă
numai la sfârşitul procesului, şi nu în fazele lui intermediare. Această sutra dă
un raţionament logic pentru teoria reîncarnării.

Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,

W, Y

CAP IV SUTRA 34

Purusharthashunyanam gunanam pratiprasavah kaivalyam

svarupa pratistha va chitshakteriti

Purushartha = scopul lui purusha; shunyanam = lipsit de; gunanam = a

gunas-urilor; pratiprasavah = involuţie; kaivalyam = eliberare; svarupa =
natura proprie; pratistha = stabilire; va = sau; chittishakteh = purusha; iti =
aceasta e totul (marchează sfârşitul cărţii).

KAIVALYA este involuţia sau resorbţia GUNAS-urilor în cauza

care le-a produs, datorată împlinirii menirii lor, sau este reintegrarea
lui PURUSHA în forma sa veritabilă, care este pura conştiinţă.

Starea de kaivalya este definită aici în două feluri: în primul rând, în

termeni de involuţie a gunas-urilor, în al doilea rând în termeni legaţi de
purusha. Acest lucru se datoreşte faptului că în natură există un proces dublu
care poate avea loc: unul este evoluţia, celălalt este involuţia. În procesul
evoluţiei, obiectele experienţei se manifestă în diverse stadii, cum ar fi asmita
(simţul individualităţii), tanmatra, bhutas (elemente subtile), etc., pentru
bucuria lui purusha. Procesul de involuţie este opusul acestuia, în care
obiectele fuzionează cu cauza lor progresiv, astfel încât în cele din urmă cele
trei gunas (însuşi fundamentale) rămân într-o stare netulburată. Acest lucru se
întâmplă atunci când scopul gunas-urilor, anume bhoga (conştiinţă obiectivă)
şi kaivalya (realizarea de sine) lui purusha, este împlinit. Astfel, kaivalya
poate fi definită ca fiind involuţia gunas-urilor datorată împlinirii menirii lor,
adică purushartha. Procesul de pratiprasava, sau involuţia gunas-urilor, se
termină în kaivalya lui purusha.

Conform cu cealaltă definiţie, kaivalya este starea lui purusha în propria

sa natură de pură conştiinţă. Individul caută să-şi purifice conştiinţa prin
diferite sadhanas (practici spirituale), cum ar fi meditaţie, samadhi,
samyamam etc. Datorită acestui fapt, voalul care acoperă natura reală alui
purusha este îndepărtat, până ce, în cele din urmă, prin dharmamegha
samadhi, conştiinţa devine extrem de pură şi realizează natura proprie
(swarupa pratishtha).

Astfel, kaivalya este punctul suprem al tuturor sadhanas-urilor. Acesta

este punctul de vedere yoghin, dar există alţi gânditori, cum ar fi acei rishis
care au primit revelaţia Upanishadelor, care consideră că kaivalya este
numai un stadiu al conştiinţei. Nu ştim câtă conştiinţă mai rămâne de dezvoltat
dincolo de pragul realizării.

Buddha a scris de asemenea undeva că kaivalya este atinsă atunci când

voalurile ignoranţei sunt îndepărtate unul câte unul prin practica lui dhyana
(meditaţie), etc., dar chiar şi atunci este posibil ca să mai rămână unele voaluri
de îndepărtat. Se pare că deocamdată kaivalya este punctul cel mai de sus
pentru noi, şi prin urmare întreaga sadhana yoghină este dedicată acestui
scop, în mod direct sau indirect. Yoga este astfel o modalitate, şi nu un scop în
ea însăşi.
Cap. IV, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

Index termeni folosiţi

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

A
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

A = nu

ABHAVA(H) = absenţă

ABHAVAT = prin absenţa

ABHAVE = la dispariţia

ABHIBHAVA = suprimare

ABHIJATASYA = bine finisat, purificat

ABHIMATA = agreabil, plăcut

ABHINIVESHA(H) = frica de moarte; instinctul de conservare

ABHYANTARA = intern

ABHYASA = practica YOGA; practică spirituală repetată

ABSOLUT = Ca principiu prim, este un concept care defineşte o cauză ce nu

are altă origine decât pe ea însăşi şi din care derivă celelalte existenţe.

ADARSHA = vizualizare, reprezentarea mentală a unei imagini

ADHIGAMA = atingere

ADHIMATRA = extrem de puternic; intens

ADHISTHATRITSAM = supremaţie

ADHVABHEDAT-DHARMANAM = a proprietăţilor inerente

ADHYATMA = spiritual

ADHYAYA = actul de a privi cu atenţie nasul sau dinţii în oglindă

ADINI = etc.

ADISU = etc.

ADRISTA = nevăzut; viitor

AGAMA = mărturie, revelaţie

AGAMI KARMA = suferinţa care n-a venit încă dar care urmează să apară la
un moment dat în viitor.

AGNISARA = tehnica yoghină de curăţire fizică şi purificare aurică prin

intermediul focului subtil

AHAMKARA = conştiinţa parţială ATMA-ică sau o manifestare palidă a EU-lui

Suprem, sau simţul individualităţii; Literal, înseamnă în limba sanscrită "cel
care face Eul inferior". Aceasta este de fapt egoul sau principiul individualizării.
În filosofia Samkhya este privit ca fiind unul dintre cele opt evolute (aspecte
manifestate) primare ale naturii şi astfel el susţine toate categoriile subtile,
vibraţiile ce face posibile manifestarea şi evoluţia (TATTVAS). Totuşi cel mai
adesea el desemnează pur şi simplu iluzia Eului, sau cu alte cuvinte simţul
limitator (şi penibil pentru cel care l-a transcens) de a fi o minte şi un corp
individual, de a avea anumite lucruri, energii subtile sau caracteristici proprii cu
privire la care avem FALSA IMPRESIE că ne aparţin (exemplu: sentimentele
mele, iubita mea, ideile mele, soţia mea, prietenii mei, copiii mei, etc.) şi de a fi
eu singur cel care realizează acţiunile.

Toate tradiţiile spirituale autentice (în frunte cu YOGA) afirmă faptul că

simţul limitator şi penibil al egoului trebuie să fie cât mai repede şi definitiv
transcens. Uneori această idee sublimă (dătătoare de adevărată libertate) este
interpretată în mod complet greşit ca fiind doar un îndemn de a fi altruişti. În
realitate este vorba de ceva cu mult mai profund şi esenţial care implică să se
atingă cât mai repede transcenderea completă a EGO-ului care atrage după
sine eliminarea cunoaşterii parţiale, efemere şi iluzorii. De la identificarea totală
cu EUL (EGOUL) EFEMER trebuie să accedem cât mai repede şi pe deplin la
identificarea permanentă şi plenar divină cu SINELE ETERN sau SPIRITUL DIVIN
ce există în centrul ultim al fiinţei noastre. Scopul esenţial al sistemului YOGA
este să conducă cât mai reppede fiinţa umană de la Conştiinţa dureroasă şi
limitată a EGOULUI la Conştiinţa beatifică şi nelimitată a Sinelui nemuritor
(ATMAN).

AHIMSA = non-violenţă
AJAPA AJAPA = al 4-lea tip de PRANAYAMA; (AJAPA MANTRA = repetarea sau
rostirea involuntară în timpul respiraţiei a unei MANTRA-e sau a unei formule
sacre care facilitează punerea la unison sau rezonanţa cu Divinul. Conform
învăţăturilor din HATHA-YOGA, zgomotul specific alternat al respiraţiei
(inspiraţia şi expiraţia) unei fiinţe vii constituie o invocaţie inconştientă către
Divin ale cărei sunete sunt uneori faimoasa MANTRA SO HAM "El (Divinul)
este eu", alteori HAM SA "Eu sunt El (Divinul)".

AJATASHATRU = născut fără duşmani (se spune astfel în India, referitor la o

anumită persoană)

AJNA CHAKRA = centrul mental, secret de comandă cel de-al 6-lea dintre cei
7 centri spirituali subtili ai fiinţei umane; centrul de forţă situat în plan subtil în
zona din mijlocul frunţii (sinonim: "al treilea ochi", "ochiul lui
SHIVA").Corespunde Mentalului Divin Macrocosmic iar trezirea sa completă
conferă yoghinului Iluminarea spirituală, distrugerea definitivă a legăturilor
KARMA-ei şi îi permite să dobândească uluitoarele puteri paranormale
(SIDDHIS). În centrul (focarul rezonant) al lui AJNA CHAKRA vibrează energia
fundamentală a creaţiei, sunetul fundamental subtil, divin AUM. Cel care
realizează LAYA YOGA cu acest sunet (AUM) îşi poate arde cu uşurinţă KARMA
de suferinţă, eliberându-se de toate mizeriile fizice sau subtile.

AJNANA = ignoranţă, prostie. Acest cuvânt sanscrit este un sinonim al

termenului AVIDYA sau NEŞTIINŢĂ: El semnifică starea de orbire spirituală şi ca
rezultat al acesteia noi trăim ca fiinţe egotice şi individualizate ce cunosc
durerea fizică şi psihică, fiind ciclic supuşi la naştere şi moarte. Ignoranţa sau
prostia este opusul înţelepciunii spirituale (JNANA, VIDYA) care ne conduce la
cunoaşterea reală a Sinelui Nemuritor (ATMAN) şi în final face cu putinţă
eliberarea spirituală, ultimă.

AKALPITA = inimaginabil

AKARANAM = nefăcând

AKASHA = element care pătrunde tot spaţiul; element subtil fundamental pe

care înţelepţii yoghini l-au descoperit de mii de ani ca pătrunzând totul. În
unele texte secrete el este considerat eterul spaţial care cuprinde şi
înregistrează cu fidelitate totul. În Orient, AKASHA sau eterul atotcuprinzător
este cel mai subtil dintre cele cinci elemente (1.-PĂMÂNT; 2.-APA; 3.-FOCUL; 4.-
AERUL; 5.-ETERUL (AKASHA)).Eterul cel subtil sau AKASHA este o substanţă
fundamentală despre care yoghinii avansaţi şi înţelepţii spun că umple şi
pătrunde tot MACROCOSMOSUL, fiind suportul de bază al vieţii şi al sunetului.
În AKASHA se înregistrează instantaneu tot ceea ce se întâmplă în
MACROCOSMOS iar imaginile înregistrate pot fi citite de yoghini şi se numesc
CLIŞEE AKASHA-ice.

AKASHAYOH = a spaţiului

AKLISTAH = nedureros
AKRAMAN = dincolo de ordinea succesiunii

AKRISHNAM = nici negre

AKSEPT = transcenzând

AKUSIDASYA = a aceluia care nu mai are interes

ALABDHABHUMIKATVA = incapacitate de a realiza o stare superioară

ALAMBANA = suport

ALAMBANAIH = obiect; bază

ALAMBUSHA = Nadi secret (canal subtil prin care circulă energia fluidică)

ALASYA = letargia

ALINGA = PRAKRITI (natura)

ALINGANI = fără nici o marcă (semn distinctiv)

ALOKA = lumină

ALPAM = numai puţin

ANABHIGHATAH = lipsa impactului; non-obstrucţie

ANADI = denumirea VASANAS-urilor = dorinţe, înclinaţii, impresii ascunse,

ambiţii care persistă în străfundurile fiinţei, dar care pot în orice moment să
revină la suprafaţă. Parte integrantă a Samskaras-urilor, ele sunt atât de
apropiate de acestea încât sunt adesea considerate ca sinonime.

ANADITVAM = fără început

ANAGATAH = viitor

ANAJANAM = necunoscut (în India există o ştiinţă numită astfel)

ANANDA = beatitudine, fericire supremă; termen ce desemnează nu numai

plăcerea legată de senzaţiile simţurilor, în mod necesar efemere, ci bucuria
oceanică a unei stări copleşitoare, pure, ce situează gradat sufletul dincolo de
orice dualitate şi deorice opoziţie. După Yoga şi Vedanta, este vorba de o
stare paradisiacă de conştiinţă în care CONŞTIINŢA noastră este cu ADEVĂRAT
liberă de orice gând şi care face ca în universul nostru lăuntric să nu se
proiecteze ATUNCI nici boală, nici bătrâneţe, nici moarte, nici teamă, nici griji,
nici suferinţă, nici tristeţe, ci doar o stare intensă care ne pune în inefabilă
rezonanţă cu INFINITA fericire pură.

Găsim att în YOGA cât şi în VEDANTA, în cursul unei lungi perifraze

abstracte ce îl desemnează pe BRAHMAN (ABSOLUTUL DIVIN), formularea "SAT-
CHIT-ANANDA"; ANANDA, fericirea divină absolută, continuă nu poate fi pe
deplin şi intens resimţită decât în starea de SAMADHI care, după cum susţin
YOGHINII, aparţine conştiinţei extatice divine. În şcolile yoghine autentice ale
tradiţiei SHANKARA, numele SANNYAS-ilor sau ale aspiranţilor la eliberare
spirituală se termină cu cuvântul sanscrit ANANDA (de exemplu:
VIVEKANANDA, SIVANANDA, HAMSANANDA); al 3-lea stadiu al lui SAMPRAJNATA
SAMADHI; este legat de conştiinţa cauzală a lui LINGAMATRA

ANANDAMAYA KOSHA = ultimul înveliş care acoperă Sinele Etern (ATMAN).

Este numit, de asemenea, Învelişul beatitudinii sau Învelişul Cauzei.

ANANTA = infinit; şarpele numit ANANTA

ANANTARYAM = secvenţă

ANASHAYAM = fără stocul întipăririlor trecute

ANASTAM = nedistrus

ANATMASU = non-ATMA

ANATYAT = infinit

ANAVACHCHHEDAT = pe seama nici unei definiţii

ANAVACHHEDAT = fiind nelimitat de timp

ANAVACHCHHINNAH = necondiţionat, nelimitat

ANAVADHARANAM = non-înţelegere

ANAVASTHITATVA = instabilitate

ANAYAH = pătrundere, infiltrare

ANEKESAM = a multor

ANGAMEJAYATVA = agitaţia corpului

ANGANI (ANGAS) = fără nici o marcă (sau semn distinctiv); părţi

ANIMADI = ANIMA = putere psihică paranormală: yoghinul îşi poate face

corpul şi conştiinţa la fel de mici ca şi un atom

ANISTO = nedorit

ANITYA = non-etern, efemer

ANTAH = a se sfârşi

ANTAR MAUNA = tăcere, linişte lăuntrică

ANTARANGA = formă de KEVALA KUMBHAKA; intern; introvertit; aspectul
esoteric

ANTARAYA = obstacol

ANTARAYAH = obstacole

ANTARDHANAM = a fi invizibil; dispariţie

ANU = prefix care subliniază completitudinea

ANUBHUTA = înregistrat

ANUGAMAT = prin asociere

ANUKARAH = imitând

ANUMANA = inferenţă (extragerea dintr-un aspect sau aserţiune dată a

tuturor consecinţelor care pot rezulta

ANUMODITA = aprobată

ANUPASHYAH = pare că percepe

ANUPATI = comun

ANUSHADHI = ierburi

ANUSHASANAM = instrucţiuni complete

ANUSHAYI = care însoţeşte

ANUSHRAVIKA = auzit

ANUSTHANAT = prin practică

ANUTTAMAH = neţărmurit

ANVAYA = interpenetrant

ANYA = a altuia; celălalt

ANYAH = celălalt SAMADHI

ANYATA = diferenţă

ANYATVAM = diferenţă

ANYATVE = pentru diferenţă

ANYAVISAYA = alt obiect

APANA = energia subtilă descendentă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore).
Acţionează din zona anusului până la tălpile picioarelor

APARAMRISTAH = neatins

APARANTA = moarte

APARIGRAHA = non-posesiune

APARINAMITVAT = datorită neschimbării

APATTAV = îndeplinind

APAVARGA = eliberare

APEKSHANA(M) = indiferenţă

APETASYA = a aceluia care nu mai are interes

API = chiar; de asemenea; mai mult decât atât; deşi; cu toate că

APRAMANAKAM = non-cunoscător

APRATISANKRAMAYAH = care nu trece de la unul la altul

APRAYOJAKAM = indirect

APUNYA = viciu (sau nebunia); non-merit

APURAT = prin adăugare, supraâncărcare

ARISHTA = cale de a cunoaşte momentul morţii

ARISTEBHYAM = prin semne (prevestitoare)

ARTHA = obiect; obiectul DHYANA-ei (al meditaţiei); conştiinţă

ARTHAM = de dragul

ARTHAVATTVA = servind scopului

ASAMPRAJNATA = desemnează starea meditativă profundă în care activitatea

mentală subtilă, responsabilă de cunoaşterea obiectului (PRAJNA) este
eliminată complet, în minte rămânând numai obiectul, reflexia mentală şi
SAMSKARA acelei activităţi

ASAMPRAMOSAH = a nu lăsa să dispară (experienţa din minte); a nu o lăsa

să scape

ASAMPRAYOGA = absenţa contactului

ASAMPRAYOGE = a nu veni în contact

ASAMSARGAH = non-ataşament

ASANA(M) = postură corporală specială în YOGA care face posibilă punerea în

inefabilă rezonanţă cu anumite energii subtile benefice din MACROCOSMOS.

ASANGA = non-contact

ASANKHYEYA = nenumărat

ASANKIRNAYOH = distinct

ASEVITAH = practicat

ASHAYA = depozit al urmelor KARMA-ei trecute

ASHAYO = rezervor (acumulare)

ASHISAH = voinţa de a trăi

ASHRAYA = suport

ASHUCHI = impur

ASHUDDHI= impuritate

ASHUKLA = nici albe

ASHWINI MUDRA = GESTUL ANUSULUI DE CAL: Una dintre cele 25 de

MUDRAS descrise în faimosul tratat YOGA, - Gheranda Samhita.

ASMITA = principiul ego-ului (egoism); simţul individualităţii; este o stare de

conştiinţă inferioară care identifică în mod eronat PURUSHA cu vehiculul său;

ASMITA SAMADHI = al 4-lea stadiu din cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA
SAMADHI; este starea ATMA-ică legată de ALINGA

ASTA = opt

ASTEYA = onestitate, respectul proprietăţii (a bunurilor celorlalţi)

ASTI = există

ASVADA = facultatea gustului

ASYA = a acesteia

ATAT = neadecvat

ATHA = acum, prin urmare

ATIKRANTA BHAVANIYA = (tip de yoghin) acela care devine absolut detaşat
şi renunţă chiar şi la realizarea supremă

ATIPRASANGAH = superfluitate absurdă

ATITA = trecut

ATMA = sinele divin suprem, etern. Scânteia din dumnezeire în fiinţa umană

ATMA BHAVA = conştiinţa divină de sine; conştiinţa celui mai înalt nivel al
sinelui divin, etern

ATMADARSHANA = viziunea sinelui Suprem, etern, divin

ATMADRASHTA = denumire pentru fiinţele care percep Sinele Suprem, etern,

divin

ATMAKAM = având natura

ATYANTA = extrem

AVANGA = propriul corp

AVARANA(M) = voalul care acoperă lumina cunoaşterii; înveliş; voal;

necunoaşterea adevărului

AVASTHA = condiţie, stare. Yoghinii disting câteva stări sau stadii distincte de
maturitate lăuntrică pe calea spirituală. Faimosul tratat Hatha-Yoga-
Pradipika (IV.69) vorbeşte despre starea iniţială (ARAMBHA-AVASTHA), starea
activă sau starea "uleiorului" (GHATA-AVASTHA), "starea acumulării" (PARICAYA-
AVASTHA) şi "starea de maturitate spirituală" (NISHPATTY-AVASTHA). Acestea
mai sunt numite uneori "nivele" de realizare (BHUMI).

Cuvântul AVASTHA este folosit, de asemenea, pentru a descrie cele patru

sau cinci stări distincte de conştiinţă, aşa cum sunt ele prezentate în
conformitate cu tradiţia Vedanta. Acestea sunt: starea de veghe (JAGRAT),
starea de somn cu vise (SVAPNA), starea de somn fără vise (SUSHUPTI) şi "a
patra stare" (TURIYA), care este de fapt starea realizării de sine. Acestora,
uneori, li se mai adaugă starea care o transcende pe cea de "a patra" (TURIYA-
ATITA) sau eliberarea spirituală totală.

În sfârşit, tot în YOGA, cuvântul AVASTHA desemnează şi diferite stadii sau

etape ale controlului suflurilor subtile (PRANAYAMA) de către yoghini.

AVASTHA PARINAMA : CHITTA este transformată din punctul de vedere al

condiţiei sale

AVASTHANAM = stabilire

AVESHAH = intrare
AVIDYA = cunoaşterea non-discriminativă, incorectă sau falsă; ignoranţa; lipsa
conştiinţei interne, prostia

AVIPLAVA = statornic

AVIRATI = dorinţa de plăceri

AVISAYIBHUTATVAT = pentru că nu acesta a fost subiectul SAMYAMA-ei

AVISHESHA= fără diferenţă; suportul minţii; al 2-lea stadiu al GUNAS-urilor;

implică lipsa diferenţelor existând completa fuziune cu obiectul; starea de
SAMADHI corespunzătoare este VICHARA

AVISHESHAH = non-distinct

AVIVEKAKHYATEH = până la conştiinţa realităţii

AVYAKTA = plan nemanifestat

AVYAPADESHA = nemanifestat

AYAMA = lungire sau lărgire controlată (lungimea suflului subtil)

AYUH = durata vieţii

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

B
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

BADHAN = tulburare

BAESU = prin SAMYAMA asupra puterilor

BAHIH = extern

BAHIRANGA = formă de KEVALA KUMBHAKA; aspectul extern sau YOGA

exoterică

BAHYA = extern

BALA = forţă; energie; putere

BALANI = puteri
BANDHA = a obliga; legătură

BHAJAN = formă de adoraţie a lui Dumnezeu sau a unuia dintre Avataras-i

(trimişii lui Dumnezeu) însoţită de cântece rostite la unison şi acompaniată de
muzică.

BHAKTI YOGA = formă de YOGA (YOGA devoţională). Calea iubirii nesfârşite

pentru Dumnezeu.

BHAVA = stări de existenţă

BHAVANA = simţământ

BHAVANAM = examinând mental; a chibzui; a argumenta mental; a gândi

BHAVANATHAH = atitudine

BHAVAPRATYAYA ASAMPRAJNATA SAMADHI =

BHAVAPRATYAYAH = naşterea e cauza

BHEDE = în legătură cu diferenţa

BHEDHAH = îndepărtare

BHOGA(H) = experienţă; conştiinţă obiectivă

BHRANTIDARSHANA = percepţie eronată

BHUMI = stadii subtile ale conştiinţei

BHUMIH = întemeiat

BHUMISU = în stările subtile

BHUTA(S) = elemente subtile

BHUTAJAYH = stăpânirea elementelor subtile

BHUVANA = sistem solar

BIJA(M) = principiu, sămânţă subtilă

BRAHMACHARYA = abstinenţă sau continenţă sexuală şi senzuală prin care

potenţialul sexual al fiinţei umane este transmutat în energie, iar energia
rezultantă este sublimată în mod armonios pentru a accelera evoluţia
spirituală.

BRAHMANADI = canal foarte fin înlăuntrul lui SUSHUMNA NADI

BRUMADHYA = tehnică yoghină de concentrare mentală care implică să se
fixeze ferm şi continuu atenţia în zona focarului subtil dintre sprâncene.

BUDDHI = inteligenţă. Componentă care permite să se clasifice impresiile

sensibile datorită capacităţii sale de discriminare.

BUDDHIBUDDHEH = cunoaşterea celor cunoscute

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

CHA = şi

CHAKRA = centru subtil energetic prin care trec anumite forme de energie
subtilă. Aceşti centri (CHAKRAS) acumulează, transformă şi redistribuie
energiile care îi traversează.

CHAKSUH = ochi

CHANDRA = Lună

CHATURTHA = al patrulea

CHETANA = conştiinţă

CHHAYA PURUSHA = ultima urmă a intelectului

CHHAYA UPADANA = ultima urmă de ataşament, creând legături care

înlănţuie fiinţele umane în existenţă şi le angrenează dintr-o existenţă
(încarnare) într-alta.

CHIDAKASHA = domeniul Conştiinţei absolute şi omniprezente (Chit) identică

cu Brahman (Supremul Absolut, DUMNEZEU)

CHITRAM = împestriţată

CHITTA(M) = minte; conştiinţa individuală care include conştientul,

subconştientul şi superconştientul

CHITTABHEDAT = prin diferenţa minţii

CHITTANI = minţi
CHITTANTARADRISHYE = într-o minte, fiind cunoscută de alta

CHITTASAMVIT = conştiinţa lui CHITTA

CHITTASYA = a minţii; a corpului subtil

CHITTAVIKSEPAH = obstacole ale minţii

CHITTAVRITTAYAH = modificările minţii

CHITTEH = a conştiinţei

CHITTISHAKTEH = PURUSHA = Fiinţa eternă, Supremă, una dintre cele două

realităţi recunoscute de filosofia Samkhya, Sinele DIVIN Absolut, conştiinţa
pură

CHITTRA = Nadi extrem de fin şi foarte important

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

D
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

DARSHANA = ceea ce este văzut, cunoscut

DARSHANA SHAKTI = vehiculul puterii de cunoaştere

DARSHANAM = viziune spirituală

DARSHINAH = al aceluia care vede

DAURMANASYA = depresiune

DESHA = loc; ţară

DESHAYOH = de loc

DEVADATTA = formă subtilă de energie (una dintre cele 5 PRANAS-uri

minore). Provoacă moţăiala şi somnul

DHANANJAYA = formă subtilă de energie (una dintre cele 5 PRANAS-uri

minore). Intreţine şi face să apară dorinţa de hrănire
DHARANA = concentrare mentală fermă şi continuă. Condiţie importantă care
permite să fie atinsă în YOGA meditaţia profundă

DHARMA = calitate; proprietate; proprietăţile; funcţie. Termen generic

desemnând "ceea ce constituie Adevărata Natură a noastră".

DHARMA PARINAMA: CHITTA este transformată din punctul de vedere al

proprietăţii sau structurii (DHARMA) ei

DHARMAMEGHA SAMADHI = cea mai înaltă formă de extaz divin (Samadhi)

care este admis a exista în tratatele clasice YOGA.

DHARMAMEGHAH = ploaia DHARAMA-ei

DHARMI = substratum-ul proprietăţilor

DHRUVE = realizând SAMYAMA asupra Stelei Polare

DHYANA(M) = meditaţie, meditaţie, reculegere, permiţând yoghinului să

atingă starea de SAMADHI. Meditaţia este o curgere neîntreruptă a gândirii
către obiectul concentrării minţii (DHARANA). Fără DHYANA este absolut
imposibil să fie atinse de către yoghin stările superioare de conştiinţă.

DHYANAJAM = născut din meditaţie

DIPTIH = radiaţie

DIRGHA = lung

DIVYAM = divin

DOSHA = defect

DRASHTA = văzătorul

DRASTRI = văzător = văzătorul (văzătorului)

DRASTUH = văzător (sau PURUSHA)

DRIDHA = ferm

DRIG = PURUSHA; putere a conştiinţei; putere de a vedea

DRIG SHAKTI = puterea de cunoaştere

DRISHEH = al văzătorului

DRISHIMATRAH = numai pură conştiinţă

DRISHTA = văzut; prezent

DRISHYA = văzutul (PRAKRITI)

DRISHYASYA = a văzutului

DRISHYATVAT = din cauza perceptibilităţii

DRISHYAYOH = văzut

DUHKHA(M) = durere; mizerie, suferinţă

DUHKHAIH = prin aceste trei dureri

DVANDVA = cuplul contrariilor

DVESHAH = aversiune

DWESHA = neplăcere, aversitate, repulsie (opusul lui RAGA)

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

EGO =

EKA = unu

EKAGRATA = focalizare (în această stare RAJO GUNA şi TAMO GUNA sunt
absente). Concentrarea întregii noastre atenţii asupra unui singur (Eka) punct
(focar) sau asupra unui singu obiect; situaţie în care toate energiile psihice sunt
focalizate asupra unui aceluiaşi obiect.

EKAGRATA PARINAMA = efortul de a face mintea să sară de la un obiect la

acelaşi obiect; focalizarea numai asupra acelei PRATYAYA fără intervenţia nici
unei distrageri

EKAGRATAYOH = fixitate

EKAGRYA = focalizare

EKAM = unu

EKARUPATVAT = datorită asemănării formei

EKASAMYE = simultan

EKATANATA = continuitate

EKATATTVABHYASA = practica concentrării mentale ferme şi continue asupra

unui principiu unic

EKATMATA = identitate

EKATRA = împreună

EKATVAT = datorată unicităţii

ESAM = a acestora

ETENA = prin aceasta

EVA = ca şi; numai

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

F
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

FOCARE DE PUTERE =

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

G
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

GAMANAM = a se deplasa prin

GANDHARI = un Nadi
GARIMA = putere psihică paranormală prin care corpul fizic poate fi făcut să
fie extraordinar de greu

GATI = mişcare

GRAHANA = simţuri; puterea de cunoaştere

GRAHITA = cunoscător

GRAHYA = receptiv

GRAHYESU = în obiectele cunoaşterii

GUNA(S) = cele trei însuşiri fundamentale: KRIYA=activitate;

PRAKASHA=lumina; STHITI=fermitate. Obiectele lumii fenomenale (PRAKRITI)
sunt toate structurate în jurul celor trei GUNAS: TAMAS GUNA, RAJAS GUNA,
SATVA GUNA.

GUNANAM = al GUNAS-urilor

GUNAPARVANI = starea GUNAS-urilor

GUNATMANAH = de natura GUNAS-urilor

GUNAVAITRISNYAM = eliberarea de dorinţa faţă de GUNAS

GURU(GURUH) = maestru, învăţător spiritual

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

H
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

HANA: prin îndepărtarea lui AVIDYA (ignoranţa), cauza contactului dintre

PURUSHA şi PRAKRITI este îndepărtată şi deci, efectul încetează să mai existe.
Aceasta se numeşte HANA

HANAM = evitare; distrugere

HANOPAYAH = căile de evitare (HANA)

HASTI = elefant
HASTIJIHWA = un Nadi; unul dintre cele 14 canale subtile (NADIS) prin care
circulă energiile subtile în fiinţă. Se spune că el ajunge la ochiul drept

HATHA YOGA = formă de YOGA al cărui scop este să armonizeze HA (suflul

subtil solar (+), cunoscut sub numele de PRANA) cu THA (suflul subtil lunar (-),
cunoscut sub numele de APANA). Această echilibrare conferă nenumărate
puteri paranormale psihice, mentale şi spirituale celui care o practică în mod
consecvent şi totodată, permite lui KUNDALINI să se trezească şi să se ridice
gradat din CHAKRA în CHAKRA.

HETU(H) = cauză

HETUTVAT = depinzând de

HEYAH = care pot fi reduse; reducere

HEYAHETUH = cauza lui HEYA, cauză a ceea ce trebuie evitat

HEYAM = a fi evitat

HIMSADAYAH = violenţă şi alte asemenea acesteia

HLADA = bucurie

HRIDAYE = realizând SAMYAMA asupra inimii

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

IDA = Nadi prin care circulă energia subtilă (-) receptivă, lunară, feminină

ILUMINARE =

INDRIYA(S) = organele de simţ: mirosul, gustul, vederea, pipăitul, auzul

împreună cu cele cinci organe funcţionale: organele de eliminare, organele de
reproducere, picioarele, mâinile, vocea.

INDRIYAJAYA = control al simţurilor

INDRIYANAM = al simţurilor

INDRIYESU = în organele simţurilor

INDRYAJAYA = stăpânire deplină asupra organelor de simţ

INTUIŢIE =

ISHITVA = capacitatea paranormală de a crea şi de a distruge după voinţă nu

contează ce în cele 3 Lumi fundamentale

ISHVARA = Dumnezeu (stăpân, sau cel care domneşte asupra

Macrocosmosului)

ISHWARAPRANIDHANA = SADHANA completă pentru omul obişnuit;

supunerea completă sau dăruire deplină de sine lui Dumnezeu

ISTADEVATA = model divin la care ne raportăm cu predilecţie, ideal spiritual

ales. Yoghinul care are nevoie de un obiect sau fiinţă concretă asupra căreia să-
şi focalizeze adoraţia şi iubirea sa, caută un anumit ideal divin ce există (de
exemplu SHIVA) şi îşi concentrează întreaga sa adoraţie şi atenţie asupra lui.
Acest ideal divin poate să fie o manifestare particulară a lui DUMNEZEU, un
sfânt, un mare yoghin, un AVATAR, sau orice alt aspect divin (de exemplu,
IUBIREA lui DUMNEZEU) care îl atrage foarte mult.

ITARETARADHYASAT = din cauza suprapunerii mentale

ITARATRA = în afara acestei stări

ITARESAM = altele; a altora

ITI = astfel; aceasta e tot; sfârşit; aceasta e totul

IVA = la fel; ca şi cum; ca şi când; ca şi

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

JAH = născut din

JALA = apă

JALANDHARA BANDHA = o tehnică foarte importantă în HATHA YOGA care

constă în "contracţia de închidere a gâtului", care este realizată prin plasarea şi
menţinerea bărbiei în adâncitura de sub "mărul lui Adam" imediat după
inspiraţie. Se spune că ea împiedică scurgerea fluidului de ambrozie (AMRITA)
în zona subtilă a trunchiului.

JANMA = naştere

JAPA(MANTRA) = repetarea continuă a unei MANTRA pentru a intra în

rezonanţă cu o anumită energie benefică subtilă sau cu o sferă sublimă de
forţă din MACROCOSMOS.

JATI = fel de naştere; categorie, clasă socială

JATYANTARA = altă naştere

JATYANTARA PARINAMA = rezultatul lui PRAKRITYAPURAT

JAYANTE = se produc

JAYAT = prin stăpânirea

JIVA = fiinţa umană încarnată şi prin urmare muritoare. Sinele încarnat se

identifică astfel cu un corp fizic şi cu o gândire. Devenit EGO, el îşi creează
iluzia unei dualităţi şi a unei cauzalităţi şi se înlănţuie astfel în ciclul naşterii şi
morţii.

JIVANMUKTA = "Eliberat în această viaţă". Fiinţă umană care, cu toate că

trăieşte într-un corp fizic, este complet eliberată de ignoranţă (AVIDYA) şi de
MAYA.

JIVATMA = ATMAN Sinele Suprem, etern, divin manifestându-se sub forma unui
Sine încarnat. El locuieşte într-un corp pe care îl utilizează ca instrument cu
toate că ştie că în realitate el este şi rămâne totdeauna ATMAN.

JNANA YOGA = formă de YOGA (YOGA cunoaşterii), care implică nu numai o

inteligenţă foarte mare, ci şi o stare de detaşare spirituală dublată de o deplină
renunţare la fructele tuturor acţiunilor şi, de asemeni, o mare puritate a
gândirii.

JNANA(M) = cunoaştere (transcedentală) spirituală

JNANASURYA = lumina cunoaşterii

JNANASYA = a cunoaşterii

JNANENDRIYAS = vezi INDRIYAS

JNATAH = sunt cunoscute

JNEYA = cognoscibil

JUBUPSA = indiferenţă
JVALANAM = strălucire

JYOTISMATI = luminos, plin de lumină

JYOTISI = asupra luminii

JYOTISMATI PRAVRITI = facultatea spirituală iluminatorie

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

KAIVALYA = realizarea de sine

KAIVALYA PRAGBHARAM = înclinat spre KAIVALYA

KAIVALYAM = eliberare; izolare

KALA = timp

KALENA = printimp

KAMTHAKUPE = realizând continuu SAMYAMA asupra scobiturii gâtlejului

KANTAKADISU = spini

KAPALBHATI = Este una dintre cele "şase acţiuni (tehnice)" (SHAT-KARMA).

Este o tehnică de PRANAYAMA care se face prin respiraţie rapidă.

KARANA SHARIRA = denumirea corpului cauzal (în VEDANTA)

KARANA = cauză

KARITA = făcută prin alţii

KARMA = acţiune, act, consecinţele unei acţiuni fizice, psihice, mentale ori
spirituale; suma tuturor consecinţelor acţiunilor unei fiinţe umane comise în
această viaţă sau într-o viaţă anterioară; lanţul cauzalităţii lumii morale.

KARMA YOGA = formă de YOGA care constă în a adapta permanent o

atitudine total detaşată faţă de fructele acţiunilor realizate, oferind în întregime
lui DUMNEZEU toate aceste roade, care altfel (în afara acestei consacrări
depline lui DUMNEZEU) ar trebui, mai devreme sau mai târziu, să ne revină
nouă (în această viaţă sau în cele viitoare) sub forma unor consecinţe (fructe)
care trebuie să le suportăm.

KARMASHAYA = depozitul efectelor; acumularea de KARMAS; acumularea

tuturor întipăririlor, înregistrărilor subtile

KARMAVIPAKA = fructul acţiunilor trecute

KARMENDRIYAS = (KARMA = activitate; INDRIYA = organ) Cele 5 organe ale

activităţii fiinţei umane sunt: 1-organele de eliminare (în legătură cu
MULADHARA CHAKRA); 2-corzile vocale (în legătură cu VISHUDDHA CHAKRA);
3-picioarele (în legătură cu MANIPURA CHAKRA); 4-mâinile (în legătură cu
ANAHATA CHAKRA); 5-organele de reproducere (în legătură cu SVADHISHTANA
CHAKRA).

KARUNA = compasiune

KATHANTA = cum şi de unde

KAYA = corpul; fizic

KAYASAMPAT = bunăstare corporală

KEVALA KUMBHAKA = ("absoluta reţinere a suflului subtil"); mişcare de

inspiraţie şi expiraţie (tip special de control al suflului în PRANAYAMA). Textele
clasice YOGA definesc această tehnică ca fiind o retenţie spontană de foarte
lungă durată a suflului fără a mai fi nevoie de inspiraţie şi de expiraţie.

KHECHARI = acela care călătoreşte complet liber prin Lumile subtile

KHECHARI MUDRA = tehnică specială YOGA foarte secretă şi periculoasă care

implică printre altele să fie tăiat gradat frenumul limbii şi alungirea acesteia
pentru a se astupa apoi cu ea, printr-un fel de înghiţire datorită răsucirii, zona
gâtului. Greşit executată ea generează moartea.

KHYATI(H) = cunoaştere; conştiinţă

KIM = ce

KIRTAN = reuniuni publice în care mai ales BHAKTI YOGHINI recită recită cu
fervoare şi cântă anumite texte spirituale sacre sau chiar dansează în cinstea
lui DUMNEZEU. Aceste manifestări colective joacă un rol important în BHAKTI
YOGA.

KISNAVRITTEH = în care VRITTIS-urile au slăbit

KLESHAS = necazuri; tensiuni fundamentale ale minţii; urmă;impuritate;

suferinţă

KLESHAVAD = la fel ca KLESHAS-urile

KLISHTA = dureros; (lit.)-greu, dificil

KRAM = ordine

KRAMA = proces

KRIKARA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore).

Provoacă foamea şi setea

KRITA = făcută de sine

KRITARTHAM = o persoană care şi-a atins ţelul

KRITARTHANAM = deoarece şi-au îndeplinit menirea

KRIYA YOGA = formă de YOGA (YOGA PRACTICă) a acţiunilor transmutative

care anulează (anihilează) "activatorii subliminali" (SAMSKARAS) prin ascetism
(TAPAS), studiu spiritual (SVADHYAYA) şi dăruire plină de dragoste faţă de
DUMNEZEU (Ishvara-Pranidhana).

KRIYA = activitate, acţiune, realizare, efort. Execuţie eficientă când ne aflăm

pe Calea YOGA. Exerciţiu spiritual destinat să ne permită să atingem o
cunoaştere superioară, divină.

KRIYAMANA KARMA = fel de KARMA. Face parte din NIRUPAKRAMA KARMA

(KARMA latentă)

KRODHA = mânie

KSANA = moment

KSAYAH = distracţie

KSAYAT = distrugere

KSAYE = distrugere; datorită distrugerii

KSAYODAYAN = dispariţie şi apariţie

KSETRAM = câmp

KSETRIKAVAT = ca fermierul

KSHIPTA = starea minţii fiinţei umane în care predomină RAJAS GUNA

KSIYATE = dispare

KSUT = foame

KUHOO = un Nadi
KUMBHAKA = reţinere a suflului pe o anumită perioadă de timp între
inspiraţie şi respiraţie şi invers.

KUNDALINI = forţă colosală nesfârşită, creatoare, cosmică, care există în

stare latentă în fiecare fiinţă umană la baza coloanei vertebrale (în plan subtil
în MULADHARA CHAKRA) şi care poate fi gradat trezită prin exerciţii adecvate
YOGA sau prin transmutarea în energie a potenţialului creator sexual al fiinţei
umane.

KURMA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore).

Provoacă contracţiilede închidere şi deschidere a ochilor.

KURMA NADI = Nadi care este situat, în plan subtil, dedesuptul scobiturii
gâtlejului.

KURMANADYAM = realizând constant SAMYAMA asupra lui KURMA NADI

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

LABHAH = câştig

LAGHIMA = putere psihică paranormală prin care corpul fizic poate fi făcut să
devină atât de uşor încât se înalţă de la sol şi se poate menţine ore întregi la
zeci de metri înălţime în aer (LEVITAŢIE). Implică anularea deplină a acţiunii
energiilor gravitaţionale asupra corpului fizic.

LAGHU = uşor

LAKSANA = caracteristic

LAKSHANA PARINAMA: CHITTA (conştiinţa) este transformată din punctul de

vedere al caracteristicilor ei

LAVANYA = graţie

LAYA = fuziune, contopire, dizolvare, comuniune perfectă datorată unei stări

depline de rezonanţă cu ceva subtil. Ascensiunea sufletului şi Spiritului
individual al fiinţei umane la Absolutul Suprem. Unire inefabilă şi extatică cu
Dumnezeu.

LINGAMATRA = numai cu o marcă (semn distinctiv)

LOBHA = lăcomie

LOKA(S) = planuri distincte de conştiinţă care au fiecare o frecvenţă specifică

de vibraţie şi ne pun în inefabilă stare de rezonanţă cu planurile sau straturile
conştiinţei MACROCOSMICE sau universale.

LOKAH = iluminare

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

M
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

MADHUBHUMIKA = acela care deja a gustat mierea puterilor paranormale

yoghine (tip superior de yoghin)

MADHYA = mediu

MADHYAM = sunetul auzibil

MAHA BANDHA = "Marea contracţie". Tehnică YOGA importantă descrisă

astfel în Hatha-Yoga-Pradipika: "Trebuie să se aşeze piciorul stâng cu călcâiul
apăsând în zona perineului (YONI) şi piciorul drept va fi aşezat pe coapsa
stângă. După ce inspirăm lent şi profund, imediat după aceea trebuie să
apăsăm în mod ferm bărbia în piept şi totodată să contractăm (menţinând
astfel strâns) sfincterul anal, concentrându-ne intens mentalul asupra canalului
subtil central (SUSHUMNA NADI) prin care trebuie să conştientizăm
ascensiunea în flux intens a energiilor subtile. Trebuie apoi să ne reţinem astfel
respiraţia cât mai mult timp posibil dar fără să forţăm deloc şi în final vom
respira încetişor. După o pauză adecvată în care vom remarca lăuntric efectele
acestei tehnici vom trece la executarea ei invers, cu piciorul drept aşezat cu
călcâiul astfel încât să apese zona perineului (YONI). Acest procedeu printre
alte efecte reîntinereşte corpul şi face să se trezească KUNDALINI SHAKTI.

MAHA SAMADHI =

MAHAVAKYAS = marile dictoane

MAHAVIDEHA = existenţa fără corp

MAHIMA = putere psihică paranormală prin care fiinţa yoghinului şi în special

conştiinţa sa, poate fi făcută mare şi ajunge să cuprindă subtil planeta,
sistemul solar, constelaţiile şi chiar tot Universul.
MAHVRATAM = marea disciplină

MAITRI = simpatie profundă

MALA = impuritate

MANAS = "Capacitate de reflexie". Organul mental intern. Datorită lui MANAS

noi primim toate impresiile din lumea exterioară care sunt apoi supuse puterii
de discriminare a lui BUDDHI (Inteligenţa). MANAS ne incită să ne îndoim în
anumite momente, ne ajută să luăm anumite hotărâri şi face cu putinţă să ne
transformăm dorinţele în acţiuni.

MANASAH = al minţii

MANEH = al cristalului

MANOJAVITVAM = iuţeala minţii

MANOMAYA KOSHA = corpul mental

MANTRA(S) =

MATRA = numai

MATRASYA = numai

MATRAT = singur

MAYA =

MITHYA = fals, iluzoriu

MOHA = confuzie

MOODHA = stadiul de trezire a lui KUNDALINI în care acesta aparţine doar lui
MULADHARA CHAKRA; Generează o stare predominantă a minţii în care
predomină TAMAS GUNA

MULA BANDHA = tehnică yoghină secretă în care se contractă ferm pentru o

perioadă cât mai mare de timp zona perineului. Ea face să se unească şi să fie
sublimată cu uşurinţă APANA în PRANA; trezeşte energia colosală KUNDALINI,
întreţine şi stimulează în mod armonios focul subtil lăuntric, face să se
diminueze urina şi fecalele deoarece amorsează procese de transmutaţie
biologică prin care acestea devin energie care poate fi apoi sublimată în mod
armonios în sferele superioare ale fiinţei yoghinului.

MOSHA = a elibera, a scăpa

MRIDU = slab

MUDITA = bucurie
MUDRA = gest de punere în REZONANŢă, sau atitudine, ce se realizează cu
anumite zone ale corpului, organe sau chiar cu mâinile, pentru a facilita
trezirea, amplificarea şi realizarea anumitor stări lăuntrice binefăcătoare,
psihice, mentale sau spirituale, anticipând astfel manifestarea acestora şi
contribuind la stabilirea unei comuniuni între fiinţa umană şi anumite nivele
subtile din MACROCOSMOS.

MUKTA = eliberat spiritual (MUKTI = eliberare spirituală. Acest cuvânt sanscrit

este un sinonim pentru MOKSHA. Markandeya-Purana (XXXIX. 1) defineşte
acest termen ca fiind operaţia (VIYOGA) de accelerare a evoluţiei spirituale care
face posibilă înălţarea de la starea de ignoranţă până la zorii adevăratei
înţelepciuni, JNANA.

Eliberarea spirituală determină identificarea şi identitatea fiinţei (AIKYA) cu

Absolutul şi non-identificarea cu constituenţii primari (GUNAS) ai Naturii. În
conformitate cu textul lui Shiva-Purana (IV. 41.3) există patru tipuri sau grade
distincte de asemenea eliberare: SALOKYA-MUKTI - este eliberarea spirituală
atinsă prin faptul de a locui în acelaşi spaţiu (LOKA) cu Dumnezeu; SAMNIDHYA-
MUKTI - este eliberarea spirituală prin apropierea de Dumnezeu; SARUPYA-
MUKTI - este eliberarea spirituală prin asumarea aceleiaşi existenţe ca şi cea a
lui Dumnezeu; SAYUJYA-MUKTI - este eliberarea spirituală în care suntem
perfect uniţi cu Dumnezeu, fără ca prin aceasta să dispărem topiţi în EL sau, cu
alte cuvinte, să ne pierdem conştiinţa existenţei extatice ca Sine Suprem
(ATMAN) divin şi nemuritor.

MULAH = rădăcină

MULADHARA CHAKRA =

MURDHA = creştetul capului

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

N
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

NA = nu

NABHI = buric

NADA YOGA = formă de YOGA în care se percepe lăuntric până la o profundă

identificare sunetul (SHABDA) ce este sesizat în zona inimii, la nivel subtil
(ANAHATA CHAKRA), atunci când se astupă urechile cu degetele mari de la
mâini. Acest sunet face cu putinţă apariţia unei stări de beatitudine.

NADI = tub luminos sau canal subtil prin care circulă diferiţi curenţi subtili de
energie. Uneori cuvântul NADI se referă atât la venele şi arterele care conduc
sângele, cât şi la canalele subtile prin care circulă forţa vieţii (PRANA). O
interpretare recentă mai sofisticată a unor cercetători numeşte NADIS-urile ca
fiind matrici ale fluxurilor subtile ale energiei psihosomatice. Ele mai sunt
numite, de asemenea, HITA şi SIRA.

NADIS-urile sunt canale subtile prin care este condusă indispensabila

energie subtilă (PRANA) în diferitele zone sau vehicule invizibile ale fiinţei
pentru a le permite să se menţină în viaţă.

Numărul lor este în general considerat a fi 72000 deşi, aşa cum Tri-
Shikhi-Brahmana-Upanishad (II.76) menţionează, ele sunt în realitate
nenumărate. Shiva-Samhita (II.13) afirmă existenţa a 350000 de NADIS-uri în
total. Anumite lucrări yoghine secrete spun că 72 sunt în principal mai
importante dar multe menţionează doar numele a 10, 12 sau 14. Astfel,
Darshana-Upanishad (IV.6) numeşte l4 canale subtile majore ale energiei
misterioase a vieţii,care sunt: SUSHUMNA, IDA, PINGALA, SARASVATI, PUSHA,
VARUNA, HASTI-JIHVA, YASHASVINI, ALAMBUSA, KUHU, VISHVA-UDARA,
PAYASVINI, SHANKHINI, GANDHARA.

NAGA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri minore).

Provoacă tusea şi strănutul.

NAIRANTARYA = fără întrerupere

NASTAM = distrus

NIBANDHANI = care leagă

NIDRA = starea de somn profund (fără vise)

NIMITTA = instrument

NIRAKARA = fără formă; Termen care îl desemnează pe BRAHMAN-Supremul

Absolut sau DUMNEZEU ca fiind dezgolit (dezvelit) de orice calitate şi deorice
formă.

NIRATISHAYAM = nelimitat

NIRBEEJA SAMADHI = stare de SAMADHI (superioară lui SAMPRAJNATA

SAMADHI) care desemnează starea de conştiinţă supremă, caracterizată prin
liniştirea deplină a gândirii şi prin abolirea oricărei dualităţi. Este numită
"SAMADHI fără germeni" pentru că ea distruge germenii KARMA-ei viitoare
(AGAMI KARMA sau SANCHITA KARMA), susceptibili să provoace o eventuală
renaştere (reîncarnare).
NIRBHASA = strălucind

NIRBHASAM = a apare

NIRBIJAH = fără sămânţă

NIRBIJASYA = lui NIRBEEJA SAMADHI

NIRGRAHYAH = complet aprehensibil

NIRGUNOPASANA = concept extras din Upanishade care desemnează

drumul considerat din punctul de vedere a celor două aspecte ale sale: cu
calităţi şi fără calităţi. Acest termen evocă o fiinţă supremă în acelaşi timp
imanentă, transcendentă şi superioară acestor două stări.

NIRMANA CHITTA = conştiinţa creată sau, altfel spus, "CONşTIINŢA

INDIVIDUALIZATă"

NIRMANA = creaţie

NIRMANAKAYACHITTA = manifestarea microcosmică a descoperirii sau

revelării minţii supreme, divine

NIRODHA PARINAMA = sesizarea şi conştientizarea momentului de salt între

două PRATYAYAS. Mintea intră atunci în stare de vid

NIRODHA(H) = blocare, stopare, estompare lentă şi completă. Vine de la

rădăcina RODHA, care înseamnă un act de blocare. De aici derivă:
AVARODHA=obstrucţie; NIRODHA=blocare; VIRODHA=opoziţie; a opri;
suprimare.

NIRODHAKSAPA = moment de suprimare

NIRUPAKRAMAM = KARMA adormită (latentă)

NIRVICHARA = stadiu de fuziune a conştiinţei cu obiectul, fenomenul sau

fiinţa asupra căruia se meditează atunci

NIRVICHARA = SAMADHI fără reflectare

NIRVIKALPA SAMADHI =

NIRVITARKA = fără VITARKA

NISHKARMA KARMA = "Acţiune realizată în TRANS-ACŢIUNE". Principiu

fundamental în KARMA YOGA care afirmă că o fiinţă umană nu este niciodată
afectată (din punct de vedere KARMA-ic) de nici una din acţiunile ei, dacă
aceste acţiuni sunt în întregime realizate într-o stare lăuntrică de consacrare
transfiguratoare şi sacrificiu oferit cu umilinţă divinului. Fructele acestor acţiuni
trebuie să fie dăruite în totalitate lui DUMNEZEU. NISHKARMA KARMA este o
activitate DIVIN INTEGRATă , EGO-transcendentă şi trebuie să fie clar delimitată
(diferenţiată) de acţiunea simplă (egoistă) (KARMAN) şi de inacţiune
(AKARMAN).

NITYA = etern

NITYATVAT = permanent

NIVRITTIH = îndepărtare; încetare

NIYAMA(H) = cod personal; reguli fixe

NYASAT = prin proiecţie

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

OJAS = energie, sau fluid subtil binefăcător.

Derivat din rădăcina verbală sanscrită VAJ, care înseamnă "a fi puternic",
cuvântul OJAS semnifică "forţă uriaşă, energie sublimată, rezultantă prin
transmutaţia biologică a potenţialului creator (sexual), vigoare (vitală, psihică,
mentală, spirituală)". În Ayurveda, OJAS este CHINTESENŢA constituenţilor
(DHATUS) ai corpului fizic. Yoghinii consideră că OJAS este mai degrabă o forţă
benefică, subtilă, ce rezultă prin transmutaţie biologică (de exemplu,
transmutaţia potenţialului sexual, atât al femeii cât şi al bărbatului, în energie)
şi, fiind distribuită în tot corpul şi în întreaga fiinţă le vitalizează, le regenerează
şi le hrăneşte neîncetat. OJAS este, prin urmare, un principiu vital foarte
important, care este conţinut şi acumulat (stocat) în cele şapte DHATUS
(1.Plasma (RASA); 2.Sângele (RAKTA); 3.Muşchii (MAMSA); 4.Grăsimea
(MEDA); 5.Oasele (ASTHI); 6.Măduva, Nervii (MAJJA); 7.Sperma şi
Ţesuturile reproducătoare -atât la bărbat cât şi la femeie- (SUKRA)).

Cea mai mare cantitate sau concentraţie de OJAS poate să rezulte, graţie
transmutaţiei biologice, în timpul şi după o fuziune amoroasă sexuală plenară,
în care cei doi iubiţi realizează perfect continenţa sexuală şi sublimează după
aceea în mod armonios energia binefăcătoare subtila (OJAS) care rezultă. Prin
transmutaţia biologică şi sublimarea în energii rafinate a forţei care rezultă cu
uşurinţă din potenţialul sexual (CREATOR) atât al femeii, cât şi al bărbatului,
are loc o accelerare a evoluţiei psihice, mentale şi spirituale, care se reflectă în
fiinţă prin trezirea anumitor puteri paranormale (SIDDHIS), creşterea
inteligenţei, amplificarea puterii de pătrundere mentală, dinamizarea intuiţiei
etc.

Faptul că atât sperma bărbatului, cât şi secreţiile sexuale ale femeii

(menstruaţia) pot fi transformate cu usurinţă în energie, prin transmutaţia
biologică care se produce atât în timpul realizării corecte a anumitor tehnici
speciale YOGA, cât şi în timpul fuziunii amoroase sexuale (în care cei doi
realizează la unison o perfectă continenţă sexuală), explică de ce toate
tradiţiile spirituale autentice recomandă fie o abstinenţă activă (în care
potenţialul sexual este integral transmutat (PRIN PRACTICI SPIRITUALE) în
energie, care este după aceea sublimată armonios în sferele superioare ale
fiinţei; această realizare este confirmată la femeie de suspendarea completă a
ciclului menstrual, în afara menopauzei, iar la bărbat de absenţa deplină a
POLUŢIILOR NOCTURNE sau DIURNE), fie o continenţă sexuală permanentă (cu
excepţia momentelor când cuplul urmăreşte de comun acord să aibă un copil),
în care atât bărbatul, cât şi femeia transmută la unison, în mod biologic,
întregul potenţial sexual în energie şi, dupa aceea, sublimează, fie împreună,
fie separat, energia rezultantă, canalizând-o în mod armonios în sferele subtile
superioare ale fiinţei lor. O abstinenţă sexuală pasivă în care, în cazul femeii,
ciclul menstrual este foarte abundent şi durează multe zile, ori apare de două
sau de trei ori pe lună, este profund nocivă pentru echilibrul lăuntric şi pentru
sănătatea corpului femeii, în unele cazuri această situaţie putând să determine
tulburări psihice şi mentale serioase (PARANOIA). Acelaşi gen de abstinenţă
sexuală pasivă, în cazul bărbatului, mai ales în situaţiile în care apar frecvent
poluţii nocturne sau diurne precedate de stări de frustrare şi tensiune, este de
asemenea profund nocivă pentru echilibrul lăuntric şi pentru sănătatea corpului
bărbatului, în unele cazuri această situaţie putând să determine tulburări
psihice şi mentale serioase (PARANOIA şi SCHIZOFRENIE). Ideea fundamentală
în YOGA este că păstrarea permanentă a controlului deplin asupra potenţialului
sexual atât la femeie, cât şi la bărbat, atunci când acest CONTROL este însoţit
de transmutaţia biologică în energie a respectivului potenţial, fie prin
ABSTINENŢă SEXUALă ACTIVă, fie prin CONTINENŢă SEXUALă PERFECTă,
realizată într-un cuplu unit, transfigurator şi iubitor, face să se amplifice
cantitatea de fluid subtil OJAS în MICROCOSMOSUL fiinţei umane, şi aceasta nu
numai că îmbunătăţeşte şi măreşte în scurt timp sănătatea dar, totodată, face
să crească extraordinar de mult câmpul conştiinţei care, gradat, devine din ce
în ce mai rafinat şi mai pur.

Având în vedere toate aceste aspecte, putem înţelege mult mai bine de ce
fluidul OJAS este considerat de către yoghini -în

fiinţa umană- drept o forţă binefăcătoare, atotputernică, şi chiar este uneori

supranumit ENERGIA VITALă SUBTILă ESENŢIALă. Unele texte yoghine secrete
consideră că fluidul subtil OJAS este forma supremă a energiei binefăcătoare
subtile în MICROCOSMOSUL fiinţei umane, din care face parte şi corpul fizic.
Datorită unor tehnici speciale yoghine (cum ar fi: MULA BANDHA, UDDIYANA
BANDHA, NAULI, YONI MUDRA, SHAKTI CHALANA MUDRA etc.), realizate cu
consecvenţă atât în timpul ABSTINENŢEI ACTIVE, cât şi în timpul CONTINENŢEI
SEXUALE PERFECTE, anumite substanţe care există în corpul fizic, printre care,
în special, potenţialul sexual (atât al femeii, cât şi al bărbatului), pot să fie
transmutate în mod biologic în energie subtilă sau fluid binefăcător OJAS care,
datorită proceselor complexe de sublimare ulterioară, vor deveni forme din ce
în ce mai elevate de energie, care vor putea fi cu uşurinţă dirijate şi acumulate
la nivelul celor 7 CENTRI DE FORŢă ASCUNşI ai fiinţei umane. La nivelul lui
MULADHARA CHAKRA fluidul OJAS conferă o vitalitate ieşită din comun; la
nivelul lui SVADHISTHANA CHAKRA fluidul OJAS conferă imaginaţie creatoare
controlată; la nivelul lui MANIPURA CHAKRA fluidul OJAS conferă expansivitate,
veselie şi încredere în sine; la nivelul lui ANAHATA CHAKRA fluidul OJAS conferă
bucurie, dilatare euforică şi iubire copleşitoare; la nivelul lui VISHUDDHA
CHAKRA fluidul OJAS conferă intuitie, puritate, inspiraţie spirituala; la nivelul lui
AJNA CHAKRA fluidul OJAS conferă forţă de pătrundere mentală extraordinară,
clarviziune, idei geniale; la nivelul lui SAHASRARA fluidul OJAS conferă
înţelepciune, beatitudine şi comuniune inefabilă cu Supremul Absolut-
DUMNEZEU.

Termenul de OJAS-SHAKTI desemnează efectul extraordinar produs de

energia subtilă manifestată sub forma unei SFERE URIAşE DE FORŢă RADIANTă,
în care este acumulat foarte mult fluid OJAS, atât în cazul existenţei obişnuite
(de exemplu, la mari politicieni, conducători de partide, şefii naţiunilor, liderii
unor grupări, directorii de intreprinderi, generalii), cât şi în domeniul spiritual
sau intelectual, la mentorii anumitor căi spirituale, la descoperitorii anumitor
sisteme filosofice sau în domeniul pur spiritual, divin, la cel mai înalt nivel, la
Marii Eliberaţi, la Marii Înţelepţi sau la Iluminaţi, în cazul cărora fluidul OJAS cel
mai pur îi ajută să fuzioneze, în zonele cele mai înalte ale conştiinţei, cu
CONşTIINŢA ABSOLUTă A LUI DUMNEZEU.

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

PANCHATAYYAH = de cinci feluri

PANKA = noroi

PANTHAH = calea de manifestare

PARA = altul; a altora; sunetul transcedental

PARAIH = cu alţii

PARAM = cel mai înalt

PARAMA = cel mai înalt

PARAMAHATTVA = ultima extindere (imensitatea)

PARAMANU = ultima particulă

PARARTHAM = de dragul lui PURUSHA

PARARTHATVAT = din conştiinţă obiectivă

PARAVAIRAGYA = îndepărtarea chiar şi a rădăcinilor plăcerii (absenţa

completă a dorinţelor sub toate formele)

PARI = complet

PARINAMA = rezultat; consecinţă; schimbărilor; schimbare

PARINAMAH = transformare

PARISHUDDHI = purificarea memoriei

PARITAPA = tristeţe

PARYAVASANAM = extensie

PASHYANTI = sunetul sublim, subtil, mental

PHALA = efect

PHALAH = fructe; rezultate

PINGALA = Nadi prin care circulă energia subtilă (+), emisivă, solară,
masculină

PIPASA = sete

POOSHA = un Nadi

PRA = înalt sau mare

PRACHARA = modalitate

PRACHHARDANA = expiraţie, sau RECHAKA

PRADHANA = PRAKRITI

PRADHANAJAYAH = cucerirea şi controlul (stăpânirea) asupra lui PRAKRITI

PRADURBHAVAH = aparenţă

PRADURBHAVAV = emergenţă

PRAJNA = conştiinţă cognitivă superioară

PRAJNA PURUSHA = conştiinţa în starea de somn (după VEDANTA)

PRAJNABHYAM = din cele două tipuri de conştiinţă

PRAJNAJYOTI = (tip de yoghin) acela care vede lumina purei conştiinţe

PRAJNALOKA = răsăritul luminii conştiinţei cognitive superioare

PRAKAMYA = putere psihică paranormală care duce la îndeplinirea totală, într-

un mod rapid şi extraordinar a tuturor dorinţelor binefăcătoare pe care yoghinul
le manifestă acum în mod detaşat.

PRAKASHA = lumina divină; iluminare

PRAKRITI = natura; energie; fiinţă manifestată; fiinţa obiectivă, externă

PRAKRITILAYANAM = yoghini care sunt fuzionaţi doar în PRAKRITI

PRAKRITINAM = a diferitelor tendinţe naturale

PRAKRITYAPURAT = supraîncărcarea golului în natură

PRAMADA = amânare

PRAMANA = cunoaştere corectă

PRAMANANI = surse ale cunoaşterii corecte

PRANA = energie bio-plasmatică; totalitatea forţelor vitale subtile ale naturii

(în care sunt incluse cele 5 PRANAS-uri principale, majore, dintre care unele
acţionează la nivelul gurii şi nasului).

PRANAMAYA KOSHA =

PRANASYA = a respiraţiei

PRANAVAH = AUM vezi fişe

PRANAYAMA = control al suflurilor subtile, vitale, realizat

prin intermediul respiraţiei conştient controlate

PRANIDHANAT = supunere; devoţiune

PRANTABHUMIH = zonă de hotar

PRAPTI = capacitatea psihică şi mentală paranormală care

îi permite yoghinului de a ajunge instantaneu oriunde doreşte, atât în lumea

fizică, cât şi în astral sau cauzal (putere psihică extraordinară, care îi permite
yoghinului să se dedubleze şi să se proiecteze, cu o viteză superioară vitezei
luminii oriunde doreşte să fie prezent, pentru a vedea şi a şti tot ceea ce îl
interesează să afle).

PRARABDHA = soartă sau destin (KARMA activă)

PRASADAH = iluminare divină sau puritate

PRASADANAM = purificare subtilă; împăcare cu DUMNEZEU

PRASANGAT = prin renaşterea

PRASANKHYANE = în cea mai înaltă meditaţie

PRASHANTA = liniştit

PRASUPTA = latente; adormite

PRATHAMA KALPIKA = yoghini, începători în ceea ce priveşte

intrarea în starea de SAMADHI

PRATHISTHAM = bazat

PRATI = înspre

PRATIBANDHI = ceea ce preîntâmpină

PRATIBHA = facultate spirituală a conştiinţei superioare, prin care pot fi

dobândite foarte repede puterile psihice paranormale; facultăţi transcedentale,
care privesc organele de simţ (exemplu: PRATIBHASHRAVAN=facultatea de a
auzi în lumile sublime, invizibile; PRATIBHADARSHAN=facultatea de a vedea
sau clarviziunea ce permite vederea în aceleaşi lumi sublime)

PRATIBHAD = prin PRATIBHA

PRATIPAKSA = opusul

PRATIPAKSA BHAVANA = a medita intens asupra contrariilor pentru

a face să dispară (datorită amplificării energiilor benefice corespondente prin

REZONANŢă) foarte repede anumite defecte sau vicii, de exemplu: ură-IUBIRE;
laşitate-CURAJ; prostie-INTELIGENŢă; răutate-BUNăTATE; slăbiciune-PUTERE

PRATIPATTIH = cunoaştere

PRATIPRASAVAH = involuţie

PRATISEDHARTHAM = pentru îndepărtarea

PRATISHTA = a fi ferm stabilit; stabilire

PRATISHTHANAM = a fi ferm stabilit

PRATISTHAYAM = a fi stabilit ferm

PRATIYOGI = corespunzător

PRATYABHIJNA = conştiinţa în starea de SAVICHARA SAMADHI

PRATYAHARA = retragerea simţurilor. Practică yoghină, care constă

în retragerea sau deturnarea în totalitate a simţurilor de la obiectele sensibile,

pentru ca acestea să nu mai distragă deloc gândirea yoghinului, permiţându-i
să-şi poată concentra întreaga sa atenţie asupra obiectului lăuntric care a fost
ales. Acest exerciţiu constituie condiţia prealabilă indispensabilă pentru a
realiza concentrarea mentală (DHARANA).

PRATYAKSHA = cunoaştere directă, izvorâtă din experienţa practică

PRATYAR = întors; în direcţie opusă

PRATYAYA = conţinut al minţii; concept; conştiinţă

PRATYAYANAM = conţinut mental

PRATYAYANTARANI = alte PRATYAYAS-uri

PRATYAYASYA = a conţinutului minţii

PRATYAYAU = conţinut al minţii

PRAVIBHAGA = separat

PRAVRITI = facultate superfizică; activitate

PRAVRITTIH = funcţionare

PRAYATNA = efort

PRAYOJAKAM = mişcându-se

PUNAH = din nou

PUNYA = virtute; merit

PURAKA = stadiu în pranayama

PURANAS = străvechi culegeri de legende indiene, care evocă şi pun în prim-

plan pe anumiţi zei faimoşi.

PURUSAKHYATEH = adevărata cunoaştere a lui PURUSHA

PURUSASYA = a lui PURUSHA

PURUSHA = conştiinţă; fiinţă subiectivă; Sinele, Fiinţa eternă, supremă, una

dintre cele două realităţi recunoscute de filosofia Samkhya, Sinele divin
Absolut, conştiinţa pură.

PURUSHA VISHESA = fel aparte de suflet

PURUSHAJNANAM = cunoaşterea lui PURUSHA

PURUSHARTHA = scopul lui PURUSHA

PURUSHAYOH = a lui PURUSHA

PURVA = anterior

PURVAH = a veni după

PURVAKA = precedată de

PURVAVAT = "după ceea ce precede"

PURVEBHYAH = în legătură cu precedentele

PURVESAM = al acelora care vin înainte

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

RAGA = plăcerea

RAGAH = ataşament

RAJA YOGA = formă de YOGA (YOGA regală). Una dintre cele patru mari forme
de YOGA, care vizează unirea cu DUMNEZEU după sistemul descris de
Patanjali în faimosul său tratat Yoga sutras.

RAJAS = una din cele 3 proprietăţii ale lui PRAKRITI=activitate; cea de a doua
GUNA: în cazul predominanţei sale, mentalul este împrăştiat, disipat, rupt în
bucăţi, înclinat spre sinucidere, crimă, realizând adeseori o ruptură a
personalităţii (starea minţii - KSHIPTA).
RAJAS(GUNA) = a doua dintre cele trei GUNAS. Ea se manifestă în

PRAKRITI sub forma activităţii, a aspiraţiei, a dorinţei, a agitaţiei şi a îndrăznelii.

Ea este forţa care permite să fie învinsă apatia (TAMAS). Atunci când RAJAS
domină activitatea sau gândirea unui individ, se spune despre acesta că este
RAJASIKA.

RAKSHAS = demoni

RATNA = comori

RECHAKA = expiraţie; stadiu în PRANAYAMA

RISHIS = cei care au experimentat în mod direct aproape toate

subiectele discutate în AGAMAS (Izvor al Doctrinei, Demonstraţie scrisă sau

orală)

RITAM = aspectul absolut sau cosmic vezi fişe

RITAMBHARA = plin de experienţă adevărată, justă; conştiinţa cosmică.

RITAMBHARA PRAJNA = conştiinţă cognitivă superioară, care apare

datorită unei experienţe spirituale adevărate

RUDHAH = care domină

RUPA = formă; frumuseţe

RUTA = limbaj

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

SABEEJA SAMADHI = formă de SAMADHI în care germenii

KARMA-ei viitoare (AGAMI KARMA sau SANCHITA KARMA), susceptibili de a

provoca o eventual a renaştere (reîncarnare), nu sunt distruşi.

SABEEJA SAMADHI ASAMPRAJNATA = întregul proces de la VITARKA (nivel

de conştiinţă) la ASMITA (stadiu de fuziune al conştiinţei cu obiectul)
SABIJAH = cu sămânţă

SADA = întotdeauna

SADHANA = practica spirituală. Derivat din cuvântul sanscrit SADH: "a ajunge
la ţel"; cu alte cuvinte, "mijloc de perfecţionare spirituală". Exerciţii care permit
să fie stăpânită una dintre ramurile sistemului YOGA.

SADHARANATVAT = deoarece este comun

SAGUNOPASANA = cu calităţi

SAH = aceasta

SAHABHUVAH = simptome auxiliare

SAHASRARA = centrul esenţial de forţă care face posibilă

comuniunea cu DUMNEZEU; se află, în plan subtil, în afara corpului fizic,

deasupra creştetului capului.

SAKSATKARANAT = prin percepţie directă

SALAMBANAM = cu suport

SAM = complet

SAMADHAU = în SAMADHI

SAMADHI(H) = transă; linişte

SAMADHI PRAJNA = inteligenţă cognitivă care izvorăşte din SAMADHI

SAMADHI PARINAMA = starea de concentrare în care se elimină treptat

celelalte gânduri. Efortul minţii de a stabiliza o singură PRATYAYA.

SAMANA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore).

Acţionează în zona dintre inimă şi buric, inclusiv asupra membrelor inferioare;
=SAMANA VAYU (dă naştere fluidului digestiv şi este legat de focul subtil care
digeră hrana în stomac).

SAMANYATO DRSTAM = "văzut împreună"

SAMAPATTEH = prin fuziunea minţii

SAMAPATTI(H) = meditaţia; acceptarea completă, absorbţia totală, fuziune în

obiectul concentrării

SAMAPATTIBHYAM = prin meditaţie

SAMAPTIH = sfârşit
SAMASANA = postură YOGA

SAMAYA = circumstanţe

SAMBANDHA = relaţie

SAMBHODHAH = cunoaştere

SAMHATYAKARITVAT = datorită acţiunii asociate

SAMKHYA =

SAMPAT = sănătate

SAMPRAJNATA = desemnează starea meditativă în care cunoaşterea se

realizează prin intermediul fluxului continuu al uneia dintre activităţile mentale
fundamentale, şi anume: VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA

SAMPRAJNATAH = SAMADHI cu PRAJNA (focalizarea mentală cognitivă). În

această forma de SAMADHI subzistă încă unele procese psihice, cum ar fi
KLESHAS-urile, care împiedică acest SAMADHI să fie în întregime pur, "fără
germeni"; dorinţele profunde şi ascunse

(VASANAS) există în continuare în germene şi pot să reapară în orice moment,

spre deosebire de ASAMPRAJNATA SAMADHI sau SAMADHI suprem, care este în
totalitate debarasat de germeni (NIRBEEJA SAMADHI), caracterizat prin abolirea
KLESHAS-urilor, extincţia VASANAS-urilor şi abandonarea oricărei legături
generate de KARMA

SAMPRAYOGAH = comuniune

SAMSAYA = îndoială

SAMSKARA(S) = tendinţe mentale, impresii mentale, întipăriri, repercursiuni

ale întipăririlor, gusturi, potenţialităţi care se dezvoltă în conştiinţă ca urmare a
acţiunilor sau a gândurilor trecute (din viaţa actuală sau din existenţele
anterioare). Adiţia tuturor SAMSKARAS-urilor constituie caracterul unui om.

SAMSKARASHE SA = în care urmele rămân

SAMSKARAT = prin întipăriri repetate

SAMSKARAYOH = a celor două întipăriri

SAMSKAREBHYAH = prin SAMSKARA

SAMTAMAT= prin SAMYAMA

SAMVEDANAT = prin cunoaşterea

SAMVEGA = dorinţa
SAMYAMA(H) = DHARANA, DHYANA şi SAMADHI, realizate împreună în acelaşi
timp. În această stare superioară de identificare a conştiinţei, care face posibilă
şi fuziunea cu obiectul ales să fie cunoscut, CUNOSCăTORUL, OBIECTUL DE
CUNOSCUT şI CUNOAşTEREA

CARE REZULTă NU FAC DECÂT UNA.

SAMYAMYAT = prin SAMYAMA (făcând SAMYAMA)

SAMYE = devenind egal

SAMYOGA(H) = a se uni; uniune

SAMYOGO = uniune

SANCITA = întipăriri stocate (prima diviziune a lui KARMASHAYA); KARMA

latentă

SANGA = ataşament

SANGRIHITATVAT = deoarece sunt legate împreună

SANJNA = conştiinţă

SANKALPA = hotărârea de a se retrage de la conştiinţa Sinelui

SANKARA(H) = confuzie

SANKIRNA = amestecat, confuz

SANNYASIN = fiinţă umană care în India renunţă complet la lume pentru a trăi
în cea mai deplină detaşare şi se consacră în întregime realizării Eliberării
Spirituale (MOKSHA). Sărăcia unui SANNYASIN nu este numai materială; ea
include, de asemenea, ceea ce mistica creştină numeşte "sărăcia în minte"
sau, cu alte cuvinte, absenţa concepţiilor dualiste, cum ar fi binele şi răul,
atracţia sau dezgustul (respingerea), frica sau dorinţa etc.

SANTOSAT = din mulţumire

SANTOSHA = mulţumire

SAPTADHA = şapte stadii

SARASWATI = un Nadi

SARUPYAM = identificare

SARVA = toate; tot; totul

SARVABHUTA = toate fiinţele vii

SARVABHAUMA = universal

SARVAJNA = omniscienţă

SARVAJNATRITVAM = omniscienţă

SARVAM = totul; tot

SARVARTHAM = totul inclusiv

SARVARTHATA = atenţie multilaterală, discontinuă şi difuză

SARVATHA = în toate felurile

SARVATHAVISAYAM = obiectele de pretutindeni

SARVAVISAYAM = toate obiectele

SAT = existenţă absolută, fiinţa absolută, eternă şi permanentă, identică cu

BRAHMAN, la fel precum CHIT sau ANANDA.

SATI MULE = atâta timp cât rădăcina este acolo

SATI = fiind

SATKARA = adoraţie

SATSANG = (SAT: "bun, autentic", SANGA: "frecventare") Frecventarea

sfinţilor, înţelepţilor, a marilor yoghini sau a fiinţelor umane care îl caută în mod
sincer pe DUMNEZEU. În prezenţa unui mare yoghin, este cu putinţă ca o
scânteie de intuiţie divină să ţâşnească de la el, inspirând şi impulsionând şi
alte persoane care sunt apte să primească această scânteie.

SATTVA = una dintre cele 3 GUNAS-uri, în care mintea rămâne profund

liniştită, VRITTIS-urile rămân concentrate şi nimic nu poate cauza tulburare;
una dintre cele 3 proprietăţi ale lui PRAKRITI; =CHITTA (minte); =PRAKASHA
(lumina)

SATTVASHUDDHI = puritate internă

SATYA = veracitate

SATYAM = aspectul relativ al creaţiei vezi fişe

SAUCHAT = din curăţenie

SAUMANASYA = veselie

SAVICHARA = stadiu de fuziune a conştiinţei cu obiectul asupra căruia se

meditează
SAVIKALPA SAMADHI = Stare de conştiinţă caracterizată prin ascensiunea la
cunoaşterea lui DUMNEZEU sau BRAHMAN, în ciuda supravieţuirii unei relaţii a
subiectului cu obiectul. Spre deosebire de NIRVIKALPA SAMADHI, această stare
conservă o

urmă de dualitate, care împiedică fiziunea totală cu DUMNEZEU. SAVIKALPA

SAMADHI se poate compara cu VISIO DEI a misticilor creştini.

SAVITARKA = stadiu de fuziune a conştiinţei cu obiectul asupra căruia se

meditează; "cu gândire în vorbe".

SESAVAT = "după ceea ce rămâne"

SHABDA = cuvânt; sunet

SHABDADI = sunet şi altele

SHAITHILYA = pierdere

SHAITHILYAT = prin slăbirea

SHAKTAYOH = dintre cele două puteri

SHAKTI = putere

SHAKTYOH = una dintre cele două puteri

SHANKHINI = un Nadi

SHANTA = liniştit, latent

SHARIRA = corp vezi fişe

SHASANAM = instrucţiuni complete = ANU SHASANAM (ANU=prefix care

subliniază completitudinea; SHASAN=a da reguli)

SHASTRA = proces de instruire şi de precepte

SHAUCHA = curăţenie

SHILAM = calităţi

SHIVALINGA = LINGA

SHOORA = un Nadi

SHRADDHA = credinţă

SHRAVANA = facultatea de a auzi

SHROTRA = ureche
SHROTRAM = organul auzului

SHRUTA = auzit

SHUCHI = pur

SHUDDHAH = pur

SHUDDHAU = purificare

SHUDDHI = purificare

SHULA = grosier

SHUNYA = lipsit de; stare de vid

SHUNYA SAMADHI = cea mai înaltă stare de extaz divin, SAMADHI este
descrisă ca fiind vid beatific (SHUNYA) şi plin (PURNA) în acelaşi timp.

SHUNYAM = gol;

SHUNYANAM = lipsit de

SHVASAPRASHVASA = inspiraţie şi expiraţie

SHVASAPRASHVASAYAH = inspiraţie, expiraţie

SIDDHA = adept

SIDDHASANA = postură YOGA

SIDDHAYAH = puteri psihice paranormale

SIDDHAYOH = SIDDHIS

SIDDHI = perfecţiune sau măiestrie în practica anumitor tehnici YOGA

SIDDHIS = puteri psihice paranormale

SIRSHASANA = postură YOGA extrem de importantă

SMAYA = mândrie

SMRITAYAM = memorie (SMRITI)

SMRITI(H) = memorie

SMRITISAMSKARAYOH = a memoriei şi a impresiilor

SOMA =
SOPAKRAMAN = KARMA activă

STAMBHE = în suspensie; suspendare

STHAIRYAM = stabilitate

STHAIRYE = devenind ferm

STHANI = zei (DEVA)

STHIRA = ferm

STHIRASANA = postură YOGA

STHITI = fermitate

STHITOU = fiind fixat, stabilit

STHULA = dimensiune grosieră, materială, fizică

STYANA = moleşeală

SUKHA = fericire, plăcere

SUKHAM = confortabil

SUKHASANA = postură YOGA

SUKSHMA = dimensiune subtilă; subtil

SUKSHMA SHARIRA = corpul subtil

SUKSHMAVISAYATVAM = stadiile subtile de SAMADHI

SUKSMA(H) = subtil; fin

SURYA = Soare

SURYE = asupra Soarelui

SUSHUMNA = Nadis-ul principal vezi fişe

SUSHUPTI = somn profund vezi fişe

SVA = al său propriu

SVABHASAM = autoiluminată

SVABUDDHI = autocunoaştere

SVADHYAYA = studiu individual, studiul scrierilor spirituale, divine, tradiţionale

SVADHYAYAT = prin autoobservaţie

SVARASAVAHI = denumire pentru dorinţa tuturor oamenilor de a trăi

SVARASAVAHT = susţinut de propria sa forţă

SVARUPA = forma proprie; natura esenţială a sa; natura reală; natura

proprie

SVARUPATAH = în forma ei esenţială

SWABUDDHI SAMVEDANAM = cunoaşterea completă a propriei minţi

SWAMI = maestru (spiritual) în YOGA.

SWAPNA = vis (somn cu vise)

SWARA YOGA = ştiinţă ce poate da informaţii despre boli

SWARUPASHUNYAEVA = natura esenţială a vidului beatific

SWARUPE = natura proprie esenţială

SWASTIKA = acest cuvânt este compus din termenii sanscriţi

SU ("bine") şi ASTI ("acesta este") care, combinate

împreună, înseamnă "norocos" sau "de bun augur". Acest străvechi simbol al
celor două energii fundamentale ale manifestării, ce se află prezente de
asemenea în fiinţă ca YANG, (+) şi YIN, (-), HA ((+), solarul) şi THA ((-), lunarul),
este uneori asociat în YOGA cu centrul psihoenergetic al buricului, care este
considerat a fi locul sau focarul în MICROCOSMOSUL fiinţei umane al "soarelui"
nostru lăuntric (SURYA).

SWASTIKASANA = postură YOGA

SYAT = s-ar întâmpla

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

TACHCHHIDRESU = în intervalul acesta

TADA = atunci

TADABHAVAH = dispariţia lor

TADAKARA = forma proprie

TADAM = atunci

TADANJANATA = a lua culoarea aceea

TADAPI = iar acestea

TADARTHA = de dragul lui (PURUSHA)

TADEVA = aceeaşi

TAH = acesta

TAIJAS = starea lui PURUSHA

TAJJAH = născut din aceasta

TAMAS = una dintre cele 3 GUNAS; în situaţia în care, în fiinţa umană, TAMAS
este predominant, mintea este greoaie, inertă şi tensionată; acest GUNA
reprezintă una dintre cele 3 proprietăţi ale lui PRAKRITI; stabilitate.

TANTRAM = dependent

TANU = atenuate; disipare; atenuare

TAPA = suferinţă acută

TAPAH =austeritate

TAPAS = austeritate vezi fişe

TAPASAH = prin austeritate

TARA = stele

TARAKAM = transcedental

TASAM = este

TASMIN = după aceasta

TASYA = al lui; a acelora; a acesteia; a acestuia; prin aceasta

TAT = acesta; acela; a acesteia

TATAH = din această (practică de meditaţie cu AUM); atunci; de aici; după
aceea; după aceasta

TATHA = ca aceasta

TATKRAMAYOH = în ordinea sa de succesiune

TATPRABHOH = stăpânul său

TATRA = acolo; din cele două; aici; în această stare; din acestea

TATSAMNIDHAU = în vecinătatea ei

TATSTHA = pe care stă sau se odihneşte

TATTVA = principiu

TATTVA CHINTANA = contemplare şi reflecţie a conştiinţei supreme

TATTVA DARSHAN = percepţia conştiinţei supreme

TATTVAM = esenţa

TATVRITTAYAH = transformările lor

TAYOH = a acestor două

TE = ei; ele

TEJOMAYA PURUSHA = conştiinţa în stare de vis (după VEDANTA)

TRATAKA =

TRAYA = trei

TRAYAM = cele trei (împreună)

TRISNA = dor, dorinţă

TRIVIDHAM = alcătuit din trei părţi

TU = dar

TULA = bumbac

TULYA = egal

TULYAYOH = a celor două obiecte similare

TURYA = starea care este nemanifestatul, neauzitul şi neexprimatul

TVAT = datorită

TYAGAH = abandon

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

UBHAYA = cei doi

UDANA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore). Ea

acţionează de la gât până la cap şi stimulează progresul spiritual.

UDARA = manifestate

UDARANAM = în plină activitate; extins

UDDIYANA BANDHA = "retracţia abdomenului, care îndreaptă energia

lăuntrică în sus"; mai este numită, de asemenea, UDDANA şi este o tehnică
yoghină foarte importantă şi extraordinar de eficientă în HATHA YOGA. Această
retracţie abdominală, urmată de o anumită contracţie moderată (BANDHA) şi
însoţită de o concentrare mentală adecvată, amorsează procesele foarte
puternice de transmutaţie biologică în energie a potenţialelor existente în
corpul uman, printre care menţionăm în special potenţialul sexual (sperma la
bărbat şi secreţiile sexuale specifice la femeie), şi face totodată posibilă
sublimarea energiilor rezultante în sferele subtile superioare ale fiinţei.
UDDIYANA BANDHA este deosebit de utilă atât pentru realizarea plină de
succes a unei ABSTINENŢE SEXUALE ACTIVE, cât şi pentru îmbunătăţirea sau
menţinerea în formă în cazul angrenării CONTINENŢEI SEXUALE. Această
contracţie (BANDHA) este descrisă în felul următor în tratatul YOGA
fundamental Gheranda Samhita (III, 10): "După ce am expirat profund şi am
eliminat aproape tot aerul din plămâni, nu mai inspirăm imediat după aceea
deloc şi, rămânând în retenţie pe vid (cu plămânii fără aer), trebuie să
retractăm prin

sugere (datorită vidului din plămâni) abdomenul atât deasupra, cât şi sub buric,
urmărind să tragem întreaga zonă abdominală, pentru a o lipi cât mai mult de
zona din interior a coloanei vertebrale. Prin intermediul acestei retracţii,
menţinută cât mai mult timp (fără a forţa) şi însoţită de un fel de contracţie
interioară ce generează o stare de "sugere" către în sus, vom resimţi, pe
măsură ce executăm din ce în ce mai bine, cum apare un val de energie subtilă
lăuntrică (PRANA) care, constant este ferm determinată să zboare cu
repeziciune în sus (UDDINA), mai ales prin canalul central al lui SUSHUMNA
NADI. Atunci când UDDIYANA BANDHA se încheie, vom relaxa mai întâi
abdomenul şi NUMAI DUPă ACEEA VOM INSPIRA". Gheranda Samhita
numeşte UDDIYANA BANDHA: "leul care poate înfrânge cu uşurinţă elefantul
morţii".

UDITA = manifestat

UDITAV = manifestat

UKTAM = spus

UPALABDHI = dobândire

UPANIMANTRANE = fiind respectuos invitat

UPANISHADE =

UPARAKTAM = colorat

UPASARGA = obstacole

UPASTHANAM = a veni singure

UTKRANTIH = levitaţie

UTPANNA = ivit

UTTARES = al următoarelor

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

V
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

VA = sau; ori

VACHAKA(H) = desemnând; indicând

VAHITA = flux

VAIKHARI = sunetul fizic

VAIRA = ostilitate
VAIRAGYA = detaşare spirituală

VAIRAGYABHYAM = prin VAIRAGYA

VAIRAGYAM = absenţa dorinţei

VAIRAGYAT = prin VAIRAGYA

VAIRATYAGAH : atunci când aspirantul este ferm stabilit în AHIMSA, chiar şi

ultimele urme de violenţă dispar, sufletul se manifestă în exterior sub forma
unui câmp magnetic, numit VAIRATYAGAH, care este abandonarea ostilităţii.

VAISHARADYE = după ce a devenit absolut expert

VAISHWANAR PURUSHA : conştiinţa mentală a lumii exterioare (după

Vedanta)

VAJRA NADI = Nadi exterior

VAJRASAMHANANATVANI = duritate

VARANA = obstacole

VARTA = facultatea mirosului

VARUNI = un Nadi

VASANA(S) = (SAMSKARAS-urile) : - memorie (conştientă). Dorinţe, înclinaţii,

impresii ascunse, ambiţii care persistă în străfundurile fiinţei, dar care pot în
orice moment să revină la suprafaţă în conştiinţă; - VASANA (inconştienţă).

VASANABHIH = produs de VASANAS

VASHIKARA = control

VASHITWA = putere psihică paranormală care conduce la controlul deplin

realizat asupra tuturor obiectelor organice şi anorganice

VASHYATE = stăpânire

VASIKARAH = stăpânire

VASTU = obiect

VASTUSAMYE = prin asemănarea obiectului

VEDANA = conştiinţa pipăitului

VEDANTA =

VEDANTYAH = a fi experimentat
VIBHAGA = constituente

VIBHAKTAH = separat

VICHARA = reflectarea intuitivă

VICHARA SAMADHI = stadiul astral (din cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA
SAMADHI)

VICHCHHEDAH = încetare; pauză

VICHCHHINNA = dispersat; conflictuale

VIDEH = yoghini dezincarnaţi

VIDEHA PRAKRITILAYA = yoghinii care nu şi-au angrenat toate structurile în

procesul de eliberare spirituală; yoghinii care s-au oprit înainte de a atinge
eliberarea.

VIDEHMUKTI : PURUSHA, o dată eliberat, nu mai are deloc grijă de PRAKRITI.

PRAKRITI va deveni astfel serbădă şi slabă, părăsind în cele din urmă pe
JIVANMUKTA

VIDHARANABHYAM = reţinere, KUMBHAKA

VIDUSHAH = a celui învăţat; învăţat sau înţelept

VIDYA = iluminare vezi fişe

VIJNANAMAYAKOSHA =

VIKALPA = fantezie; imaginaţie

VIKALPAIH = prin alternare

VIKARANABHAVAH = eliberarea de organele de simţ

VIKSHEPA = distracţie; oscilaţia (minţii)

VIKSHIPTA = (stadiul al doilea al lui KUNDALINI). Este o stare oscilatorie a

minţii în care conştiinţa individuală oscilează între stabilitate şi distracţie-(YOGA
începe când s-a ajuns la această stare a minţii).

VINIVRITTIH = aplicare; încetarea completă

VIPAKA = fructificare sau coacere

VIPAKAH = a secoace; a se maturiza

VIPARYAYA(H) = cunoaştere greşită (incorectă) sau eronată.

VIPRAKRISTA = depărtat

VIRAMA = oprire

VIRODHAT = pe seama; opunând

VIRYA = energie, voinţă puternică; curaj de neînfrânt

VISAYA = obiect

VISAYAH = obiecte ale percepţiei simţurilor

VISAYAM = obiect

VISAYANAM = ale obiectelor

VISAYAVATI = senzorial

VISHESA = cu diferenţă; stadiul mental al lui VITARKA (unul dintre cele 4 stadii
ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI); diferenţa

VISHESAH = special, particular

VISHESARTHATVAT = deoarece are un obiect particular

VISHOKA = fără supărare

VISHVA PURUSHA = "lumea" sau MACROCOSMOSUL lui PURUSHA (Sinele

Suprem DIVIN)

VISHWANAR PURUSHA = conştiinţa mentală a lumii exterioare (după

Vedanta)

VITARAGA = persoană lipsită de pasiuni, care a depăşit RAGA (atracţie)

VITARKA = "întrebare" sau gândire verbală; prin alternare; nivele sau stări de
conştiinţă; primul stadiu al GUNAS-urilor. În el există diferenţe şi le putem
conştientiza; pasiuni; îndoială; incertitudine

VITARKA SAMADHI = formă de SAMADHI în care există un şablon supra-

mental al conştiinţei

VITRISNASYA = aceluia care e liber de dorinţă

VIVEKA = înţelegerea corectă a naturii adevărate a lui PURUSHA şi PRAKRITI;

discriminare reală.

VIVEKA JNANA = cunoaşterea dobândită prin separarea materiei de energie

VIVEKAJA JNANA = cunoaşterea născută din conştiinţa ultimei realităţi. Cel

mai înalt nivel de superconştiinţă
VIVEKAJAM = născut din realizarea; născut din VIVEKA

VIVEKAKHYATEH = prin discriminare

VIVEKAKHYATI = procesul de cunoaştere prin VIVEKA (de îndepărtare a lui

AVIDYA(ignoranţa))

VIVEKANIMNAM = înclinat spre VIVEKA

VIVEKINAH = aceia care au o mare putere de discriminare

VIYOGA = practica YOGA; separare

VRITTAYAH = modificări ale minţii

VRITTI(S) = modificări mentale; şablon

VRITTIH = stare a minţii

VYADHI = boală

VYAKHYATA = explicat

VYAKHYATAH = sunt explicate

VYAKTA = manifestat

VYANA = formă de energie subtilă (una dintre cele 5 PRANAS-uri majore).

Acţionează în regiunea anală; guvernează circulaţia sângelui

VYAVAHITA = ascuns

VYAVAHITANAM = separat

VYUHA = aranjament

VYUTTHANA = exprimarea, manifestarea, exhibiţia, ivirea; a ieşi la iveală

VYUTTHANE = în starea de conştiinţă a lumii

W
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

WISHWODARI = un Nadi
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

YAMA(H) = cod social şi moral al yoghinului; autostăpânire

YAMUNA = o altă denumire a lui IDA; Nadi.

YATNAH = efort

YOGAH = YOGA

YOGANGA = parte a sistemului YOGA

YOGINAH = a yoghinului

YOGYATVANI = corespondenţă, potrivire

YONI =

YUKTATRIVENI = o altă denumire a lui AJNA CHAKRA

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)