Introducere

In ceea ce priveste arta greceasca clasica, religia este cea care a jucat un
rol important, prezentand avantajul de a fi o religie permisiva. Insa ceea ce distinge
arta greaca de celelalte culturi antice(egiptene,mesopotamiene) o reprezinta
umanismul.Umanismul reprezinta plasarea omului in centrul creatiilor artisitice
spre deosebire de arta anterioara – arhaica, in care imaginea animalului era
frecvent utilizata.
Arta clasica greceasca se bazeaza pe ratiune ,echilibru si realitate si nu pe
esoterism, simbolism, misticism.Artistul grec are o relatie speciala cu publicul sau
pe care il respecta, redand ideiile si sentimentele concetatenilor sai, prin arta.Arta
grceasca nu este expresia vanitatii sau autoglorificarii unui suveran; masura,
sobrietatea si simplitatea sunt calitatile fundamentale ale acestei arte.
 ARHITECTURA
Arhitectura greceasca a avut un rol important in epoca clasica cele mai importante
constructii fiind: Agora, Acropola, Templul, Teatrul.

Agora (piata publica)- cel mai vechi complex civic din antichitate, era
numita si "zona centrala", fiind centrul spiritual, juridic, politic si comercial al
comunitatii. Ea indeplinea mai multe functii si era considerata loc public pentru
desfasurarea ritualurilor de cult, loc de depozitare si schimb de marfuri, dar si loc
de recreere si plimbare. Avea diverse forme in functie de configuratia terenului,
dar obligatoriu avea temple portice( suita de coloane unite intre ele prin arcade),
casa sfatului, teatre, altare, s.a.
Acropola -"cetatuia din varf", sediul simbolic al cetatii, aici se inaltau templele
zeitatilor protectoare, se afla tezaurul si era un loc de refugiu al populatiei orasului
in caz de primejdie.
Reconstituirea Acropolei din Atena
 Cel mai splendid complex arhitectural al antichitatii grecesti era ansamblul
de patru edificii de pe Acropole( Propileele, Partenonul, templul Athenei Nike si
Erechteionul).
Complexul de edificii de pe Acropole oferea un cadru ideal desfasurarii ceremoniilor
dedicate zeitei protectoare a orasului Atena.
 Propileele( propylaion = ,,avanpoarta"), in intregime din marmura de Pentelic,
era o intrare monumentala, cu aspect de fronton al unui templu, flancata de doua
corpuri de cladiri cu coloane dorice.
Aceasta constructie conceputa de arhitectul Minesicles, marca
delimitarea lumii profane de lumea sacra
 Erechteionul este plasat pe locul cel mai venerat de greci de pe Acropole- locul in
care se afla stanca cu urmele fulgerului cu care Zeus l-a lovit pe Erechteus.
 Partenonul, templul dedicat zeitei Atena Parthenos, ridicat pe acropola Atenei este o
capodopera a arhitecturii grecesti.Partenonul din Atenta este cladirea cea mai
faimoasa a Greciei Antice si una dintre cele mai frumoase cladiri din lume.El a
functionat pentru scurte perioade ca tezaur, cetate biserica, moschee.Astazi este una
dintre cele mai cunoscute si populare atractii turistice din lume.
Autorul ridicarii Partenonului a fost Pericle, la initiativa sa, edificiul a fost
construit intre anii 447 i. Hr. si 438 i. Hr. Conform specialistilor, lucrarile au fost
conduse de unul dintre cei mai importanti arhitecti ai Greciei Antice- Fidias. Partenonul
a fost ofranda atenienilor pentru protectoarea lui, zeita Atena. Numele edificiului a fost
descifrat in acest sens: Partenon inseamna "casa zeitei necasatorite".
Teatrul- (locul reprezentarilor teatrale): construit pentru reprezentarea spectacolelor
sau a serbarilor in cinstea diversilor zei. Este un loc public, in aer liber construit pe o
panta naturala a unui deal, urmarind configuratia terenului si este format din: locul
pentru spectatori( tribune sau gradene din piatra) si scari de circulatie, avanscena si
scena( avand altare de rugaciune si spatii functionale pentru desfasurarea
spectacolelor). Vizibilitatea si acustica erau foarte bune datorita pantei, dar pentru a se
auzi mai bine se folosea un sistem de amplificare a sunetului cu ajutorul unor vase de
arame, de forma speciala, amplasate la baza gradenelor.
Teatrul grecesc s-a dezvoltat din ritualurile religioase aduse in onoarea zeului
Dionisus, datatorul vinului. Aproape toate piesele grecesti care au supravietuit au fost
compuse pentru sarbatoarea Dionisia tinuta in fiecare an in luna aprilie in Atena avand
inclinatie spre tragedie.
Templul ( locuinta zeului): - cea mai importanta constructie din arhitectura greaca.
Fata de templul egiptean care era plin de mister si in care statuia zeului nu putea fi
vazuta de credinciosi, templul grecesc este deschis acestora avand statuia zeului la
vedere, pentru a-i aduce ofrande. El nu are secrete, sancturaul, locul in care se
pastreaza statuia zeului este o camera luminoasa si usor de gasit. Fiind un loc public
important pentru orasul cetate, oamenii se adunau in fata sau in jurul acestuia pentru
a participa la diverse ritualuri religioase sau adunari, din cetate cu diverse prilejuri.
Olympieion-ul din Atenta inchinat lui Zeus Olympianul,este cel mai mare templu
corintica,fost inceput la finele secolului IV î.C si terminat in 130 d.C de catre
imperatorul roman Hadrian.Cuvantul “templu” deriva din grecesul temenos si
semnifica un spatiu “izolat” si “consacrat”.Printre marile temple grecesti putem
enumera si :Templul Herei si al lui Poseidon din Paestum;Templul doric din Segesta.
 SCULPTURA
Sculptura este semnificativa pentru arta greaca.In perioada Clasica se
atinge punctul maxim al evolutiei sculpturii. In aceasta perioada se stabilesc
canoanele de frumusete si perfectiune.Maestri ai sculpturii, grecii au fost interesati
inca dintotdeauna de reprezentarea corpului uman dar si de chipul uman, zei si
zeite si reprezentarea castigatorilor din diferite intreceri spotive.
Apogeul sculpturii grecesti il reprezinta lucrarile lui: Myron, Policlet, Fidias, Praxitele,
Scopas si Lysip.
 Myron a inaugurat perioada clasica a sculpturii, lucrarile lui sunt caracterizate prin
dinamism si forta. Un exemplu un acest sens il constituie “Aruncatorul Discului”-
Discobolul care prezinta imaginea in miscare si atitudinea unui atlet. Importanta sa
poate fi dovedita si prin multitudinea de copii realizate inca din antichitate.
 Policlet, o figura la fel de importanta ca si Myron se afla in opozitie cu acesta
fiindca prefera in lucrarile sale echilibrul stabil, pozitie statica si atitudine austera. El
devine cunoscut prin “Purtatorul de lance”( Doriforul) care datorita proportiilor si
echilibrului demn de admirat al formelor este considerat unul dintre capodoperele
sculpturii clasice.
Statuiile lui vizeaza un ideal de perfectiune fizica prin utilizarea raporturilor
matematice in proportiile corpului omenesc, fapt ce duce la o sobrietate si o
frumusete rece.

Alte lucrari: Discoforul, Amazoana ranita, Efebul si Diadumenos

 Fidias, conducatorul lucrarilor Partenonului este deopotriva pictor, arhitect, si unu
dintre cei mai ilustrii sculptori greci..Lucrarile lui Fidias redeau plastic divinitatile intr-o
perspectiva umana ideala redand echilibrul sufletesc, puritate morala si maretia
caracterului.Cele mai cunoscute lucrari sunt: Zeus din Olympia, Statuia Athenei
Parthenos, Amazoana, Capul Athenei Lemniane, Kora, Basorelieful Partenonului.
Statuia lui Zeus Olympia este una dintre cele şapte minuni ale lumii antice,
sculptată în fildeş, ornată cu aur şi avînd probabil o structură internă din lemn. Statuia,
cu o înălţime estimată la aproximativ 12 m, a fost realizată de către sculptorul Phidias
în preajma anului 435 î.C. în oraşul Olympia din Grecia. Pentru a o adăposti a fost
construit un templu - Templul lui Zeus.
 Praxitele cauta frumusetea corpurilor descoperind nuditatea zeitelor. El a fost primul
care indrazneste sa infatiseze o zeita cmplet goala- Afrodita din Cnidos, acest fapt a
provocat un mare scandal dar si succesul indraznelii sal a fost unul imens. Niciuna
dintre operele sale nu a fost atat de des copiata ca Afrodita din Cnidos.

Nudul feminin – inexistent in trecut capata o data cu Praxitele ondulatii si curbe

languroase care ii acentueaza tot mai mult senzualitatea; vesmintele lucrate cu
finetemai mult arata decat ascund creand o senzatie de transparenta.
Praxitele a sculptat numai zeite si zei( Afrodita, Artemis, Hermes, Apollo, Eros;
intodeauna numai zeii frumosi si tineri)
Statuile sale sunt concepute in pozitii de echilibru instabil, fara gesticulatii in timp ce
ochii usor migdalati au o expresie de nepasare, de lene si o privire visatoare.
 Scopas, arhitect si sculptor exprima pentru prima data in arta greaca nelinistea,
pasiunea, durerea. Atentia sculptorului este concentrata asupra miscarii exasperate,
energia violenta frenetica se regaseste si in lucrare sa Menada Dezlantuita.
 Lysip, pictor si sculptor, preferand ca material bronzul are un stil mai sever si auster,
preferand personaje care reprezinta atleti. In cautarile sale centrate pe problema
miscarii el a descoperit jocul de lumini si umbre, rolul luminii reflectate pe suprafata
bronzului. Lysip aduce noul in sculptura prin alungirea proportiilor si realizarea
canonului de 8 capete si jumatate. Ca urmare trupurile devin foarte zvelte, cu capete
mici si picioare subtiri si o musculatura bine dezvoltata. Tot acesta renunta la vederea
frontala, obligand privitorul sa admire sculpura din mai multe unghiuri. Una dintre
operele sale este si Apoxyomenos care reprezinta un atlet surpins intr-un moment de
relaxare, dupa alergare curatandu-se de nisip.
Alte lucrari: Agias, Eros incordandu-si arcul, Atlet legandu-si sandala.
PICTURA
PICTURA

Vasele si frescele sunt singurele dovezi care s-au pastrat intacte din
perioada Greciei calsice. Desi operele nu au rezistat, numele unor pictori
celebri sunt mentionate si astazi: Polignot din Thasos, Micon, Zeuxis si
Parasios.

UTILIZAREA PI CTURII:
In pictura decorativa grecii antici au reprezentat figuri omenesti,
plante, animale sau motive geometrice, aspecte ale vietii si ale realitatii
inconjuratoare .
- pinacoteca - o sala cu siruri lungi de coloane.
- pictura a “supravietuit” prin intermediul izvoarelor literare sau a
copiilor romane.
Mormantul Saritorului in apa de la Paestum
● Saritorul in apa de la Paestum

„Saritorul in apa de la Paestum” este singura pictura care a supravietuit

din perioada Greciei clasice, descoperita de arheologul italian Mario
Napoli, in 1968, in orasul Paestum .

5 lespezi de calcar formeaza un monument funerar , fiind pictate in

interior. 4 dintre acestea reprezinta o scena din cadrul unui simpozion iar
cea de-a 5 ilustreaza un tanar care sare in apa.

Lespezile formeza mormantul in care s-au gasit si cateva obiecte : o

carapace de testoasa, 2 vase arýballoi si un vas lekythos, obiectele fiind
utilizate probabil pentru a depozita uleiul pe care atletul il folosea in timpul
antrenamentelor .
PICTORI:

Apelles este un pictor de notorietate al perioadei, pictor de curte al regelui

Alexandru cel Mare.
Desi cunoaste celebritatea, ramane o persoana modesta; adesea isi expunea
panzele sale in public, iar cu pensula in mana, primea critici si corecta greselile
asupra carora ii era atrasa atentia.
“Afrodita Anadyomene “ copie romana dupa pictura lui Apelles, gasita in
locuinta lui Pompei
Polignot ,pictor grec,a fondat o scoala la Atena si a decorat templul lui Hefaistos, o
sala intruniri la Delfi, pictand cucerirea Troiei si lumea mortilor
Aristotel era un admirator al lucrarilor sale.

Micon, elev al lui Polignot, l-a ajutat pe acesta in lucrarile sale si a pictat Lupta de la
Maraton, Lupta dintre Tezeu si amazoane, s.a. Fiica sa Timarete, a urmat aceeasi
cariera, dedicandu-se picturii.

Zeuxis este cel care decoreaza Palatul lui Arhelau, trateaza cu precadere subiecte
mitologice si figuri feminine.
Se spune ca Zeuxis a pictat un ciorchine de strugure atat de real incat o pasare a
venit sa il ciuguleasca.
CERAMICA
 Ceramica frunizeaza informatii referitoare la societatea epocii
clasice grecesti.
Fiind foarte buni mestesugari, grecii au realizat numeroase obiecte
ceramice de buna calitate si ieftine, acest lucru ducand la inflorirea
negotului. Ceramica era foarte cautata, in special pe piata etrusca, dovada
fiind numeroasele importuri. Ca urmare, grecii au creat obiecte ceramice cu
forme si decoruri diferite de cele pe care le executau in mod obisnuit,
comercializandu-le exclusiv etruscilor.
Studiul vaselor ceramice furnizeaza date
importante despre artistii vremii dar si scolile
carora au apartinut. Imaginile pictate sunt
dovezi solide ale istoriei culturii grecesti, a
iconografiei si mitologiei.

lekythos infatisandu-l pe
Hermes
Atena imbracata
in aegis
STILURI

Se remarca stilul
liber,cu fundal alb,
specific urnelor
denumite
“lekythos”, care
aveau o eleganta
aparte si erau
folosite, cel mai
des, in scopuri
funerare.
Odata cu anul 600 i.Hr, in
perioada arhaica, a aparut
stilul figurilor negre care
presupunea e siluete negre
pictate pe fundalul rosu,de
argila, al vasului. Detaliile
interne trebuiau sa fie scobite
pana la materialul rosu de
baza.
Dupa anul 500 i.Hr, an ce
marcheaza perioada clasica,
stilul s-a dezvoltat iar pictorii
au inceput sa lucreze in
tehnica ilustrarii in rosu,
adica tehnica opusa celei
dinainte, colorand in negru
fundalul, lasand personajele
in culoarea naturala a vasului
si pictand detaliile interne ale
acestora.
STILUL FIGURILOR NEGRE

Siluete negre

Fundal rosu
Stilul figurilor rosii s-a dezvoltat in Atena, in jurul anilor 530 i.Hr.
-acest stil este opusul stilului figurilor negre.
- cele mai importante centre : Attica, Corint, Etruria, Laconia.
- Atena se detaseaza de celelalte prin inovatie, calitate si o
capacitate mare de productie.
-mai mult de 40.000 de exemplare si fragmente de ceramica au
supravietuit vremii .
Cele doua stiluri prezinta
asemanari si deosebiri.
Cel al figurilor rosii
prezinta avantajul de a
parea mai realistic dar si
de a crea un impact mai
puternic datorita fundalului
negru.
O problema intampinata a
fost imposibilitatea de a
crea adancime spatiala,
deoarece fundalul era
complet negru.
Trecerea de la stilul negru la cel rosu s-a facut prin
intermediul "vaselor bilingve", vase pictate jumatate in
primul stil si cealalta jumatate in cel de-al doilea stil. Tehnica
ii este atribuita pictorului Andokides , in lucrarea sa - amfora
"Hercule si Atena".
ARTISTI
Cuvantul “ceramica” provine din grecescul “kerameikos”.
Kerameikos reprezenta totodata si “cartierul” olarilor, situat in Atena,la
N-V de Acropolis, populat cu numeroase ateliere.
Ceramica si pictura - 2 ramuri strans legate.

Euphronios – pictor si olar, specializat in producerea de boluri, adept

al stilului figurilor rosii. Este considerat a fi un pionier iar lucrarile sale
au fost o sursa de inspiratie pentru generatiile urmatoare.
Euthymides – pictor si olar atenian, este , de asemenea un pionier ,
despre care se spune ca ar fi fost rivalul lui Euphronios datorita unei
inscriptii gasite pe o amfora de-a sa :
"hos oudepote Euphronios” care se traduce “ aceasta (amfora) nu este
facuta de Euphronios / precum Euphronios nu ar putea vreodata
realiza”.
TIPURI DE CERAMICA SI UTILIZARI

Exista o multitudine de tipuri de vase, numele acestora fiind adesea

date de catre arheologii care le-au descoperit : amfora (lichide), hydria
(apa),lekythos (urne), aryballos (parfumuri, unguente), Rhyton (cupa in
forma de animal, pentru banchete) etc.

Existau vase utilizate in viata cotidiana, pentru transport sau depozitare de

alimente, bauturi dar si vase – obiecte de arta , utilizate in timpul ritualurilor
sau ceremoniilor funebre.
 R
H
Y
T
O
N

( vas utilizat la
ceremonii )
R
H
Y
T
O
N
( vas pentru vin )
( petrecerea timpului liber : discul, cercul )
( Ahile si Ajax jucand )
Arta olaritului redata in
pictura pe ceramica
 Athena Parthenos, lucrarea lui Fidias, a fost acoperita cu aproximativ 1100 kg de
aur.
 Se spune ca in cadrul unui concurs Zeuxis a pictat un ciorchine de strugure atat
de real astfel incat o pasare a venit sa-l ciuguleasca.
In cadrul aceluiasi concurs a participat si Parrasius. Atunci cand Zeuxis l-a rugat sa
dea la o parte panza de pe strugurele sau , Parrasius i-a raspuns ca: e pictata!
 Se spune ca o batrana i-ar fi cerut lui Zeuxis sa-i picteze un tablou al Afroditei si
sa-i puna in locul chipului zeitei, chipul batranei. Auzind acestea Zeuxis ar fi murit de
ras, la propriu.
 Copiii aristocratilor erau unsi la nastere cu ulei de masline pentru ca la maturitate
sa nu le creasca par pe corp.
 Imnul greciei are 158 de strofe iar din aceasta cauza niciun cetatean nu-l
cunoaste in intregime.