„Când credeţi că copilul a obosit să citească, că atenţia i-a slăbit, că procesul de înţelegere la

el s-a întrerupt, puneţi-l pe copil să scrie,să deseneze, să cânte…”(Uşinski)

De-a lungul timpului, omul a gasit modalitati variate de exprimare a trairilor, sentimentelor si
aspiratiilor sale prin gesturi, mimica, desen, muzica si cuvant.
La inceput, la varsta prescolara copiii se exprima mai greoi verbal, alegand varianta
exprimarii grafice. Prin activitati instructiv-educative structurate, copilul ajunge sa se exprime
corect gramatical si cursiv, iar din punct de vedere plastic sa se exprime prin desen, pictura si
modelaj. Aceasta ultima varianta de exprimare este utilizata mai des de catre copiii mai
emotivi, care se refugiaza in lumea culorilor.
 
Ideea fundamentală a actualului concept de educaţie plastică constă în faptul că imaginea
artistico-plastică este rezultatul actului de creaţie şi, în acelaşi timp, metodă de instruire.
Necesitatea de a produce imaginea plastică implică autorul într-o activitate la baza căreia stă
actul de creaţie. Includerea actului de creaţie în procesul de instruire a prescolarilor este una
din condiţiile principale ale evoluţiei educaţiei artistico- plastice în instituţiile de învăţămînt
prescolar, un mod efectiv de optimizare a procesului de instruire în domeniul artelor. Studiul
limbajului plastic şi al materialelor de artă(a tehnicilor de lucru cu ele) sînt mijloace de creare
a imaginilor artistico-plastice, prin urmare şi mijloace de instruire. Valoarea incontestabilă a
activitatilor artistico-plastice constă în formarea atitudinii fundamental pozitive a copilului
faţă de lumea înconjurătoare şi faţă de oameni, cultivarea propriei viziuni artistice.
Familiarizarea cu limbajul artelor plastice sensibilizează copiii faţă de cultura plastică
naţională şi universală şi oferă o posibilitate eficientă de formare/dezvoltare a sentimentelor
estetice şi a competenţelor de percepere, înţelegere şi exprimare a mesajului artistico-plastic.
Astfel, posedarea limbajului plastic este una din componentele capacităţii de înţelegere a
valorilor culturii plastice şi un factor pozitiv care duce la excluderea kitsch-lui din activitatea
artistică şi din viaţa cotidiană a oamenilor.
Dezvoltarea creativităţii plastice în cadrul activităţilor artistico-plastice include formarea
competenţelor de exprimare liberă a propriilor viziuni şi preferinţe în redarea temelor şi
subiectelor lucrărilor plastice, de modificare a formelor şi de reorganizare a acestora într-un
spaţiu plastic etc. Constituirea Eu-lui propriu ca parte integră a societăţii şi ca valoare inedită
a mediului social dinamizează procesele de formare a unei personalităţi creative.
Factori ai creativităţii sunt: sensibilitatea, aptitudinea, capacitatea de a sintetiza, capacitatea
de a abstractiza, imaginaţia creatoare, motive cognitive şi atitudini nonconformiste
Trasaturile comportamentului creator sunt: nivelul de inteligenta generala, gandirea divergent,
fluenta gandirii, receptivitatea fata de problem, spiritul de observatie, imaginatia creatoare,
originalitatea, capacitatea combinatorie, initiativa, perseverenta, nonconformismul in idei,
etc.

 
Activitatile artistico-plastice (desen-pictura-modelaj) sunt concepute conform nivelului de
varsta al copilului, de la 1,6 luni pana la 6/7 ani. Prima forma de exprimare grafica a
copiulului mic este mazgalitura. Acesta are un inteles pentru el, desi adultii nu percep
reprezentarea. Treptat, cu ajutor si perseverenta, copiii invata sa redea obiecte sau chiar
imagini respectand realitatea.
În pedagogia contemporană, perioada preşcolarităţii constituie perioada de maximă
receptivitate, sensibilitate, mobilitate şi flexibilitate psihică. Vârsta preşcolarităţii este vârsta
imaginaţiei, a fanteziei şi jocului, în care copilul are posibilitatea de a-şi exterioriza
sentimentele şi trăirile în mod imaginativ-creativ. Preşcolarul devine participant activ la
propria sa formare, se accentuează astfel caracterul formativ al învăţământului actual modern.

La vârsta preşcolară copilul are tendinţa de a se exprima în lucrările lui, bazându-se pe

experienţa personală. De aceea este bine să se acorde copilului libertatea de idei, de a găsi
mijloace şi forme de cedare a propriilor impresii despre lume, în care să se reflecte emoţiile şi
sentimentele trăite.

Activităţile artistico-plastice constituie un mijloc de dinamizare şi exprimare a vieţii

copilului. Motivaţia copilului pentru activităţile artistico-plastice este nevoia de exprimare a
propriilor trăiri, nevoia de a reda imaginea într-un mod artistic sau plăcerea de a povesti în
imagini. Reprezentările plastice ale copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă,
alteori intervine imaginaţia creatoare şi trece spre fabulaţie, spre ireal.

Problema desenului la copiii prescolari se pune in mod staruitor. In vederea pregatirii

activitatilor de desen, inaintea planificarii lor in programul zilei, trebuie sa se realizeze
observari, plimbari si excursii pentru a cunoaste frumusetile naturii, care exercita o influenta
covarsitoare asupra lor, pentru a cunoaste natura ca mijloc de educatie estetica, ca mijloc de
cunoastere a noului, a tot ce-i frumos si placut. O modatilitate de stimulare a creativitatii
artistice a copilul prescolar se realizeaza prin intermediul iterdisciplinaritatii, cu ajutorul
impresiiolr copiilor prin intermediul poeziilor si al lecturilor. De la metafora la dezvoltatea
creativitatii, drumul este relativ scurt. Lumea descrisa in versurile copilariei, reprezinta o
sursa importanta a dezvoltatii imaginatiei creatoare, bineinteles la nivelul copilului prescolar.

Prin desen copilul se simte important, descoperind o alta varianta de exprimare a ceea ce
simte, a ceea ce gandeste si a felului in care percepe lumea inconjuratoare. Atat educatoarele,
cat si parintii trebuie sa incurajeze si sa ghideze pasii copiilor pentru dezvoltarea gustului
pentru frumos, arta si pentru dezvoltarea unei personalitati complexe.
Elementele plastice care se invata la gradinita sunt: punctul, linia, pata de culoare, forma si
combinatii ale acestora. Poti tine cont de aceste aspecte atunci cand ii propui copilului
activitati de desen acasa.

In prima etapa, copilul invata sa deseneze utilizand creionul grafic, apoi creioanele colorate si
mai tarziu carioca. Pentru utilizarea elementelor grafice si instrumentele specifice desenului, ii
poti propune copilului activitati cu teme simple precum: Fulgerul, Floarea, Nori, Soarele,
Omul, Bradul, Copacul, Sacul, Clopotelul, Masina, Steluta, iar mai apoi  poti trece la
compozitii simple, apoi mai complexe, avand ca posibile teme Anotimpurile, Familia, La
Bunici, Prietenii, Jucariile Mele, Parcul etc.

Activităţile artistico-plastice constituie un important mijloc de dinamizare a vieţii psihice a

copilului, a proceselor sale intelectuale, afectiv-voliţionale şi motivaţionale.
Artele plastice contribuie în mod deosebit la educaţia estetică a preşcolarilor formând şi
dezvoltând: spiritul de observaţie, atenţia,, reprezentările spaţiale,, imaginaţia creatoare,,
interesul şi plăcerea de a desena, de a colora, de a modela

Educaţia estetică interferează cu educaţia intelectuală în : dezvoltarea senzorială, a spiritului

de observaţie, cultivarea imaginaţiei creatoare, a supleţei gândirii, a inventivităţii şi
originalităţii, cunoaşterea propriilor trăiri emotive şi a celor din jur,, declanşarea unei
motivaţii superioare.

Din punct de vedere psihologic, desenul poate fi utilizat fie ca test de inteligenta, fie ca test
de personalitate. Ca test de inteligenta- testul omului- detaliile anatomice si vestimentare
calculeaza varsta mentala a copilului. Testul omului arata expresia de sine a copilului. Ca test
de personalitate desenul este luat dtept oglinda de reflexie a personalitatii. Copilul deseneaza
spontan, ce este important pentru el, pozitiv si negativ. Pentru copil, desenul exprima un fel de
proiectie a existentei sale. Persoana desenata este copilul insusi caruia, de multe ori ii da
propria varsta si sex. Diferente semnificative in reprezentarea grafica a omului pot indica
tendinte regresive sau tendinta de a creste. Persoana desenata reprezinta expresia de sine si
imaginea corpului cu emotiile traite de copil. Modul in care il reprezinta depinde de dorintele
sau defectele acestuia. Prin acest proces de proiectie, copilul poate sa isi prezinte problemele
sale, sentimentul de sine, anxietatea si mecanismele sale de reactie sau mecanismele de
aparare.

Interpretarea desenului depinde de o serie de factori si anume: maturitatea intelectuala,

perceptiva si vizuala a copilului, locatia unde este realizat (acasa, la gradinita, la cabinetul
psihologului), relatia care se stabileste, momentul in care este realizat, aspectul adaptativ
(Cum accepta copilul sarcina?, Raspunde spontan?, Pune intrebari inainte sa inceapa?,
Cererea a fost simtita ca fiind frustranta? etc).

Activitatea de pictura se desfasoara diferit de cele de desen prin faptul ca se utilizeaza

instrumente diferite (pensula, acuarele, guase, pasta de dinti, paie, dopuri de pluta etc.)
pastrandu-se aceleasi teme sau se pot alege si altele, in functie de context si de varsta
copilului.

Prima forma de exprimare prin pictura la copiii mici este dactilopictura sau pictura cu
degetelul. La aceasta varsta, copiii nu au bine dezvoltati muschii mici ai mainii si nu isi pot
coordona bine miscarile, fiindu-le foarte greu sa picteze cu pensula. De aceea, invata sa
picteze mai intai cu degetul, urmarind ca mai apoi sa utilizeze pensula sau alte instrumente
(vata, stampile etc).

Asadar, prin pictura, desen si modelaj, adultul formeaza copiilor deprinderi de lucru,
capacitati de exprimare, il ajuta pe copil sa realizeze corespondente intre elementele de limbaj
plastic si natura, stimuleaza expresivitatea si creativitatea si nu in ultimul rand, dezvolta
armonios si multilateral personalitatea copilului.

Obiectivele de referinţă ale domeniului estetic şi creativ(activităţi artistico- plastice):

• Să redea teme plastice specifice desenului,

• Să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate prin tehnici specifice picturii,

• Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice,

• Să recunoască elemente ale limbajului plastic şi să diferenţeze forme şi culoriîn mediul
înconjurător,

• Să cunoască şi să diferenţieze materiale şi instrumente de lucru, să cunoască şi să aplice

reguli de utilizare ale acestora,

• Să utilizeze un limbaj adecvat cu privire la diferitele activităţi plastice concrete,

• Să compună în mod original şi personal spaţiul plastic, utilizând materiale şi tehnici diverse
alese de el.

• Să interpreteze liber, creativ, lucrări plastice exprimând sentimente estetice,

• Să privească şi să recunoască creaţii artistice corespunzătoare specificului de vârstă al

copilului preşcolar şi preocupărilor acestuia ( portrete de copii, jocuri ale copiilor, scene de
familie, peisaje, activităţi cotidiene ale oamenilor).

Activităţi menite dezvoltării imaginaţiei creatoare:

• În vederea dezvoltării imaginaţiei creatoare în cadrul activităţilor artistico-plastice am

valorificat cunoştinţele acumulate prin activităţi diverse (aspecte ale naturii, viaţa socială,
evenimente şi sărbători). În cadrul activităţilor artistico-plastice, copiii au o paletă bogată de
culori pe care să le îmbine în realizarea spaţiului artistic.

• Copiii au fost interesaţi şi motivaţi să-şi exprime ideile şi trăirile în lucrări

personale/colective pentru a fi valorificate cu diferite ocazii – expoziţii în unitate („Toamna-
un cântec în culoare!, „Crăciunul- miracol nelipsit!”, „Sărut mâna, măicuţa mea!”, „Pentru
tine, primăvară!”). Expoziţii colective („Toamnă, toamnă darnică!”, „România- ţara mea
frumoasă!”, “ Iarnă, tu ne-aduci poveşti!”, “ Măicuţa mea e-o bucurie!”, “ Zvon de
primăvară!”)

Arta vindecă…

• Studiile intreprinse, ca şi experienţa practică, evidenţiaza că activitaţile artistico-plastice

exercită o influenţă benefică asupra personalităţii copilului pe plan estetic, moral, afectiv şi
intelectual. Aceasta implică din partea educatorului o activitate didactică şi educativă
susţinută.

• “Să vedem copilul din faţa noastra ca fiind pânza de şevalet, iar metodele şi mijloacele
noastre de lucru ca fiind culorile şi pensulele. Doar dacă atunci când “lucram” punem şi suflet
vom avea în faţa noastră ceea ce ne-am dorit: adevărate”opere de artă”, căci
”Poţi să ai talent, dacă nu lucrezi e degeaba. Mâna trebuie să-ţi umble.
Şi poţi să desenezi bine, să ai culoare cât de frumoasă, dacă nu pui simţire nu iese nimic…
Noi artiştii privim cu ochiul, dar lucrăm cu sufletul…”
spunea marele artist Ştefan Luchian

Câteva titluri ale lucrărilor plastice realizate de copii:

• “ Toamna- armonie şi culoare!”

• “ Coşul cu fructe!”
• “ Covor de frunze!”

• “ Casa mea!”

• “ Omul de zăpadă!”

• “ Crăciunul- miracol nelipsit!”

• “ La săniuş!”

• “ Jocurile copiilor iarna!”

• “ Animalul meu preferat!”

• “ Primul ghiocel!”

• “ Chipul mamei!”

• “ Flori de primăvară!”

• “ Se-ntorc păsările călătoare, etc.

Iată câteva tehnici de lucru:

• Tehnica firului de aţă

• Tehnica ştampilelor din cartof

• Tehnica ştampilelor din plută

• Tehnica culorilor umede

• Tehnica petei de cerneală

• Tehnica dirijării culorii prin jet de aer

• Tehnica picturii cu palma

• Tehnica desenului cu lumânarea

• Tehnica amprentei cu vârful degetului

• Desenul cu pic

• Desenul cu creta

• Desenul cu tempera

• Desenul cu acuarela

• Tehnica modelajului

• Tehnica colajului
• Tehnica buretelui

• Tehnica spalarii picturii

…şi lista ar putea continua

Importanţa tehnicilor de lucru

• Prin folosirea diversificată a tehnicilor de lucru în activitățile plactice, copii îşi dezvoltă
capacitatea de expunere artistico-plastică, având posibilitatea de a comunica prin mijloace
diverse porpriile idei, trăiri sentimente. Este important să dezvoltăm la copil dorinţa de a
realiza ceva inedit, iar acest lucru îl putem realiza avînd ca linie directoare diversitatea.
Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi de lucru le măreşte curiozitatea şi imprimă
activităţilor artistico-plastice un caracter atractiv şi creativ. Cunoaşterea limbajului şi a
tehnicilor de lucru de către copii duce la dezvoltarea creativităţii în realizarea ideilor în forme
artistice variate. De asemenea, familiarizarea treptată a copiilor cu unele tehnici de lucru
măreşte curiozitatea lor şi caracterul atractiv al activităţilor artistico-plastice.
• Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie să fie un scop în sine ci o modalitate de realizare a
unor subiecte în concordanţă cu temperamentul şi sensibilitatea fiecărui copil.
• Cunoașterea și folosirea de către copii a acestor tehnici plastice de lucru le crează un start
mai bun sau egal în activitatea plastică, căci în orice clasă există copii care se descurcă mai
greu când sunt puși în fața unor instrumente și materiale pe care le văd pentru prima dată.
Materialele și instrumentele de lucru sunt indispensabil legate de tehnicile de lucru. Prin
tehnicile plastice copiii constrâng materialele folosite să configureze altceva decât sunt ele,
fără să-și piardă propia structură. Mâna copilului, acționânnd asupra acestor materiale, le
conferă calități plastice noi.

Importanţa activităţilor artistico-plastice în educarea gustului estetic

• Educaţia estetică asigură condiţii propice pentru stimularea şi promovarea creativităţii în

toate domeniile de activitate, inclusiv în munca de învăţare.

• Educaţia estetică poate avea o puternică influenţă asupra trăsăturilor morale prin trăirile
afective în faţa operelor artistice, în contemplarea peisajelor naturii, în observarea a tot ce este
corect şi frumos ,în comportarea şi activitatea celor din jur.

Valorile estetice

• Implicata în întreg procesul de formare şi autoformare a personalităţii, educaţia estetică

urmăreşte, în esenţă, dezvoltarea capacităţii de percepere şi înţelegere corectă a frumosului
din realitate (din natură, muncă, relaţii sociale, şi din artă), formarea conştiinţei estetice, a
gustului şi simţului estetic, a necesităţii şi posibilităţii de a participa la crearea frumosului în
artă şi în viaţă. Sau, mai concis, educaţia estetică urmăreşte pregătirea copilului (şi nu numai a
acestuia) pentru actul de valorizare-receptare-asimilare şi cel de
creare a valorilor estetice.

• Pentru reuşita educaţiei prin artele plastice se impun anumite cerinţe:

-a lăsa copilului deplină libertate de exprimare, educatorii stimulând şi sugerând, mai puţin
impunând.
-desenul spontan exprimă personalitatea copilului, interesele, preferinţele lui. Acesta trebuie
îndrumat fără a-i înăbuşi creaţia personală, punându-i la îndemâna materiale, tehnici, modalităţi
de exprimare.

• Cultivarea gustului estetic, a judecăţii estetice şi a creativităţii artistice nu vizează

omogenizarea, uniformizarea activităţii spirituale, înăbuşirea originalităţii, dimpotrivă, obligă
la evidenţierea tendinţelor şi aspiraţiilor personale.

Se va acorda atenţie, sub raport estetic, tuturor copiilor – şi celor bine dotaţi şi celor mai puţin
dotaţi!!!

CONCLUZII:
• “Copiii desenează, pictează, ştampilează, modelează, desfăşoară o bogată activitate. În
timpul lucrului ei fac cunoştinţă cu o serie de materiale, instrumente şi procedee tehnice de
lucru cu ajutorul cărora se familiarizează cu elementele de bază ale limbajului plastic. Toate
aceste câştiguri nu reprezintă un scop în sine, ci este un mijloc eficient şi îndrăgit de educare a
unei personalităţi active cu iniţiativă capabilă să se adapteze la condiţiile mereu schimbătoare
ale societăţii.”

(Muhi Şandor-Îndreptar metodic pentru predarea activităţii artistico-plastice la învăţământul

preşcolar)