Clinica MAYO – Despre hipertensiunea arteriala, Sheldon G.

Sheps- traducere
Adriana Musat, 2000, Editura ALL Educational, Bucuresti.

Notiuni de baza- sistemul cardiovascular

Sistemul responsabil de circulația sângelui prin inimă și vasele sangvine.
De fiecare dată când inima se contractă,un anumit volum de sânge este expulzat din
compartimentul cardiac principal cu rol de pompă( ventriculul stâng) într-o rețea
complexă de vase de sânge care se distribuie în tot organismul.
Arterele sunt vase de sânge care transportă sânge bogat în elemenete nutritive și
oxigen de la inimă la țesuturile și organele din corp.
Artera cea mai mare, numită aortă, este cuplată la ventriculul stâng și constituie
canalul principal prin care sângele pleacă la inimă.
Aorta se divide în artere mai mici, care la rândul lor se vor diviza în vase și mai mici
numite arteriole. În interiorul țesuturilor și organelor există vase de sânge
microscopice numite capilare. Capilarele asigură schimbul de elemente nutritive și
oxigen( din sângele din arteriole) cu dioxid de carbon și alte reziduuri produse de
celule.Acest sânge *folosit* este transmis înapoi la inimă printr-un alt sitem de vase
sangvine numite vene.
După ce ajunge la inimă, sângele din vene este dirijat spre plămâni, unde va elibera
dioxid de carbon și va capta din nou oxigen. Acest sânge oxigenat este transmis din
nou la inimă, pentru a parcurge un nou cilcu. Alte reziduuri sunt eliminate când
sângele trece prin rinichi.
Pentru a menține sistemul funcțional și a deplasa întregul volum de aproximativ 5 l de
sânge din organism, este necesară o anumită presiune. Tensiunea arterială reprezintă
forța care se exercită asupra pereților arterelor când sângele trece prin ele.Această
forță contribuie la menținerea unui flux continuu de sânge prin artere.
Presiunea sangvină este comparată frecvent cu presiunea din interiorul unui furtun de
grădină. Dacă nu există o anumită forță care să împingă apa, aceasta nu se poate
deplasa de la un capăt al furtunului la celălalt.

Reglarea tensiunii arteriale

Prin reglarea tensiunii arteriale se evită creșterea și scăderea tensionale prea
accentuate, la aceasta contribuind o serie de factori. În acest proces sunt implicate trei
organe principale: inima, arterele și rinichi.
La fiecare contracție a inimii sânele este pompat din partea stăngă a
inimii( ventricului stăng) într-un vas mare de sânge ( aortă) care transportă sângele la
artere. Sângele se întoarce la inimă prin vene. Înainte de a fi recirculat. Sângele venos
este trimis la plămâni pentru a se încărca cu oxigen.

Inima.
Când inima expulzează sânge în artera principală( aortă), prin acțiunea de pompare a
mușchiului cardiac se creează o anumită forță. Cu cât mușchiul cardiac trebuie să
depună un efort mai mare pentru a pompa sângele, cu atăt este mai mare forța
exercitată asupra arterelor.

Arterele.
Pentru a se adapta volumului de sânge pompat de inimă, pereții artereșpr conțin
mușchi netezi care permit dilatarea și contracția arterelor în funcție de fluxul sangvin.
Cu cât arterele sunt mai elastice, cu atăt rezistența la fluxul de sânge este mai scăzută
și forța exercitată asupra pereților lor mai mică. Când arterele își pierd elasticitatea
sau se îngustează, rezistența la fluxul de sânge crește și este necesară o forță
suplimentară pentru a împinge sângele prin vase.

Rinichii.
Rinichii reglează cantitatea de sodiu si volumul de apă din organism. Sodiul reține
apa. De aceea, dacă există mai mult sodiu în organism crește și conținutul de apă.
Această cantitate suplimentară de lichid poate determina creșterea tensiunii arteriale.
În plus, o cantitate prea mare de sodiu poate determina scăderea diametrului vaselor
sangvine( vasoconsricție).

Alți factori.
Tensiunea arterială este influențată și de sistemul nervos central și de o serie de
hormoni si enzime. La nivelul pereților inimii și anumitor vase de sânge există
structuri nodulare de dimensiuni foarte reduse numite baroreceptori.
Baroreceptorii supravechează permanent presiunea sângelui din artere si vene. Dacă
percep o modificare a presiunii, transmit semnale la creier pentru ca acesta să
acționeze în sensul scăderii sau creșterii frecvenței de contracție a inimii sau al
dilatării sau constricției arterelor, pentru a menține tensiunea arterială în limute
normale.
Creierul reacționează la mesajele primire de la baroreceptori comandând eliberarea
unor hormoni și enzime care influențează funcționarea inimii , a vaselor sangvine și a
rinichilor. Unul dintre hormonii cei mai importanți care influențează tensiunea
arterială este epinefrina, numită și adrenalină.
Epinefrina este eliberată în organism în timpul perioadelor de stres sau tensiune
puternică.
Epinefrina are ca efect constricția arterelor și creșterea frecvenței și forței de
contracție a inimii, ceea ce determină creșterea tensiunii arteriale.

Semnificația valorilor obținute prin măsurarea tensiunii arteriale.

Tensiunea este determinată prin măsurarea presiunii din artere. Aceasta se realizează
cu ajutorul unui instrument numit sfigmomanometru( tensiometru).
Este compus dintr-o manșetă gonflabilă care se înfășoară în jurul brațului persoanei
căreia i se măsoară tensiunea, o pompă de aer și o coloană de mercur sau un dispozitiv
standardizat de măsurare a presiunii.
Presiunea sangvină va fi exprimată în milimetri coloană de mercur (mmHg). Este
măsurat nivelul la care presiunea din artere face să urce coloana de mercur.

Cele două valori

Când se determinp tensiunea arterială, se obțin două valori- ambele fiind importante.
Prima reprezintă tensiunea sitolică. Aceasta corespunde presiunii din artere în
perioadele în care inima se contractă și pompează sânge în aortp . Al doilea număr
reprezintă tensiunea diastolică și corespunde presiunii care rămâne în artere între
contracții, când inima este relaxată și se umple cu sânge. Mușchiul inimii trebuie să se
relaxeze complet înainte de a se putea contracta din nou. În acest timp presiunea
sangvină scade.
În timpul sistolei mușchiul cardiac expulzează sângele din compartimentele cu rol de
pompă (ventricule). Sângele din partea dreaptă a inimii va merge la plămâni , iar cel
din partea stângă va fi pompat într-un vas mare de sânge (aortă) care alimentează
arterele. În timpul diastolei , mușchiul cardiac se relaxează și inima se dilată,
permițând sângelui să curgă din compartimentele cu rol de rezervor (atrii) în cele cu
rol de pompă.
Cele doua valori se scriu de obicei sub forma unui raport: tensiunea sistolică fiind
deasupra sau la stânga și tensiunea diastolică dedespubt sau la dreapta.
La naștere tensiunea arterială este de aproximativ 90/60 mmHg. În copilarie tensiunea
arterială crește lent. La adulți intervalul în care se încadrează valorile normale ale
tensiunii arteriale se întinde de la 120/80 mmHg până la 139/89 mmHg. Totuși,
tensiunile sistolice cu valori cuprinse între 130 și 139 mmHg și cele diastole cu valori
cuprinse între 85 și 89 mmHg sunt la limita superioară a nivelului considerat
nepericulos. Valorile acestea sunt frecvent numite tensiune de graniță sau * normal-
crescută*(high-normal).

Valorile zilnice ale tensiunii arteriale

Prin măsurarea tensiunii arteriale se obține o valoare valabilă doar pentru momentul
măsurătorii. În mod natural, tensiunea arterială variază pe parcusul zilei.
Crește în timpul perioadelor de activitate, când inima trebuie să depună un efort mai
mare și scade în repaus, când inima este mai puțin solicitată. De asemenea, tensiunea
arterială se modifică o dată cu schimbarea poziției corpului- ca în cazul în care vă
ridicați in picioare după ce ați stat întins sau așezat. Alimentația, alcoolul, durerea,
stresul și emoțiile puternice cresc de asemena tensiunea arterială. Aceste valori zilnice
ale tensiunii arteriale sunt perfect normale.
Tensiunea arterială se modifică și în funcție de momentul zilei. Presiunea sângelui
din artere respectă un anumit ritm de fluctuație pe parcursul celor 24 de ore. De
obicei, valorile maxime se înregistrează în primele ore ale dimineții, după ce v-ați
trezit și ați devenit activ. În general, tensiunea rămâne la aproximativ același nivel în
timpul zilei și apoi seara, târziu, începe să scadă. Atinge nivelul cel mai scăzut
dimineață, devreme, când încă dormiți. Aceste fluctuații caracteristice pe parcursul
celor 24 de ore ale zilei sunt cunoecute ca ritm circadian. Corpul manifestă peste 100
de ritmuri circadiene, fiecare influențând o altă funcție a organismului.

Hipertensiunea arterială

Când sistemul complex care regleză tensiunea arterială nu funcționează așa cum ar
trebui, este posibil ca aceasta să crească excesiv. Tensiunea arterială crescută
persistentă se numește hipertensiune arterială.
Acest termen medical semnifică tensiune crescută în artere. Termenul *
hipertensiune* nu se referă la tensiunea nervoasă. Puteți fi o persoană calmă, relaxată
și totuși să aveți hipertensiune arterială.
Tensiunea arterială este încadrată ca *hipertensiune* când tensiunea sistolică
înregistrează în mod constant 140 mmHg sau mai mult sau tensiunea diastolică
înregistrează în mod constant 90 mmHg sau mai mult sau ambele,
Există trei stadii distincte ale hipertensiunii arteriale, în funcție de mărimea valorilor
tensionale. Sunt numite simplu- stadiul 1,2,3. Termenii *ușoară* și *moderată* nu
mai sunt utilizați pentru stadiile hipertensiunii arteriale, pentru a evita situații în care
oamenii ar putea considera în mod eronat că hipertensiunea ușoară sau moderată nu
reprezintă o problemă serioasă.
În general, hipertensiunea arterială progresează lent. În cele mai multe cazuri se
pleacă de la tensiunea arterială normală, se trece la tensiunea de graniță (normal-
crescută) și eventual în stadiul 1 de hipertensiune, Dintre cei cu hipertensiune arterială
necontrolată aproape 75% sunt în stadiul 1 de hipertensiune arterială. Aproximativ
20% sunt în stadiul 2 al bolii și aproximativ 5 % în stadiul 3.
În lipsa tratamentului. Presiunea execesivă a sângelui poate afecta multe dintre
organele și țesuturile organismului. Cu cât stadiul în care se încadrează hipertensiunea
este mai avansat, cu atât riscul leziunilor este mai mare. Cu toate acestea, chiar si în
stadiul 1 hipertensiunea poate fi dăunatoare, dacă se menține timp de câteva luni sau
ani.
Când hipertensiunea se asociază cu alți factori cunoscuți ca fiind nocivi pentru
sănătate- de exemplu obezitatea sau fumatul- riscul de apariție al leziunilor
determinate de ea este mai mare.

Simptome

Hipertensiunea arterială este numtă adesea *ucigașul tăcut*, pentru că nu produce nici
un semns au simptom care să vă avertizeze că aveți o problemă.
Se consideră adesea că durerile de cap, amețelile sau epistaxisul( hemoragie nazală)
sunt simptome obișnuite care avertizează asupra hipertensiunii arteriale. Este adevărat
că, dintre cei cu hipertensiune arterială în stadiul 1, o mică proporție se confruntă cu o
durere surdă în partea posterioară a capului dimineața, la trezire. Sau probabil că în
cazul lor epistaxisul este ceva mai frecvent. Dar, în general, cei mai mulți nu prezintă
nici un semn sau simptom.

Când tensiunea arterială scade prea mult

În genral, cu cât tensiunea arterială este mai mică, cu atât este mai bine. Totuși, în
anumite cazuri, în același mod în care poate crește mult peste valorile normale,
tensiunea arterială poate să și scadă excesiv. Tensiunea arterială scăzută, numită
hipotensiune, poate fi foarte periculoasă dacă scade sub un anumit nivel. Totuși,
această situație este destul de rară.
Cazurile în care tensiunea arterială este scăzută în mod constant.cronic( tensiune
scăzută sub normal dar nu până la niveluri periculoase), sunt destul de frecvente. Pot
fi implicați diferiți factori- de exemplu medicamentele folosite pentru tratamentul
hipertensiunii arteriale sau complicațiile diabetului. În perioada de mijloc a sarcinii
(trimestrul al doilea) se pot înregistra de asemena valori mai scăzute ale tensiunii
arteriale.
Un efect secundar potențial periculos al tensiunii arteriale constant scăzute este
reprezentat de hipotensiunea posturală. Dacă suferiți de hipotensiune posturală când
vă ridicați prea rapid apar amețeli și senzație de leșin.
Când stați în poziție verticală, sângele se acumulează la nivelul picioarelor datorită
acțiunii forței gravitaționale , ceea ce are ca rezultat o scădere bruscă a tensiunii
arteriale. În mod normal, sistemul de reglare a tensiunii arteriale va contracara imediat
această scădere comandând constricția vaselor de sânge și creșterea volumului de
sânge expulzat de inimă în circulație. Prin urmare, la schimbarea poziției nu va
apărea nici un simptom.
În cazul în care tensiunea arterială este constant scăzută, este necesar un timp mai
lung ca organismul să reacționeze și să se adapteze la modificările de tensiune apărute
la schimbarea poziției.
Hipotensiunea posturală este mai frecventă la vârstnici, în cazul cărora semnalele
nervoase și recțiile sistemului de reglare sunt mai lente. Hipotensiunea posturală este
periculoasă pentru că, dacă sunteți prea amețit sau vă pierdeți conștiința , este posibil
să cădeți și să vă accidentați.