EDUCAREA ELEVILOR

ÎN SPIRITUL CETĂŢENIEI DEMOCRATICE,

PRIN ANGAJAREA ÎN EXPERIENŢE ŞI PRACTICI SOCIALE

Înv. Grigore Gheorghiţa,

Şc. cu cls. I-VIII “Gh. Magheru” Caracal
Moto: “Educaţia pentru cetăţenie democratică înseamnă învăţarea
comportamentului democratic printr-o diversitate de
experienţe şi practici sociale.”
( Bâzea C., 2000)

Prin activităţi complexe şi de lungă durată, şcoala pregăteşte pe viitorul cetăţean

pentru o societate democratică. Adjectivul “ democratică” arată că este vorba despre o
cetăţenie bazată pe principiile şi valorile pluralismului, întâietatea legii, repectarea
demnităţii umane şi a diversităţii culturale ca bogăţie. Astfel, conceptele de participare,
democraţie sau cetăţenie participantă par să fie tot mai recunoscute ca fiind vitale
pentru tot viitorul vieţii noastre împreună. Se pune problema locului nostru în societate,
a contribuţiei noastre la dezvoltarea ei la orice nivel, dincolo de faptul de a vota.
Reducerea obstacolelor la participare, în special a obstacolelor socio-economice,
reprezintă o parte integrantă a oricărei strategii menite să întărească cetăţenia într-o
societate democratică. Cetăţeanul este o persoană care are drepturi şi îndatoriri. El
trebuie să le cunoască. Primul drept este acela de a participa la stabilirea legii, iar prima
îndatorire – aceea de a respecta legea, exercitându-şi relaţiile cu ceilalţi în cadrul definit
de lege. Cetăţenia într-o societate democratică implică autonomia individului, moderată
de responsabilităţi şi de cunoaşterea obligaţiilor juridice şi morale pe care le presupune
viaţa împreună şi respectarea celuilalt.

Formele educaţiei pentru cetăţenie democratică pot fi:

• Educaţia formală- învăţarea sistematică, structurată şi gradată cronologic,
realizată în instituţii specializate (grădiniţe, şcoli, universităţi), de către un
personal specializat.
• Educaţia non-formală- activităţi educative desfăşurate în afara sistemului
de învăţământ de către diferite instituţii educative.
• Educaţia informală- experienţe de învăţare spontană, cotidiană,
existenţială, desfăşurate în medii culturale care nu au educaţia ca scop
principal.
În cadrul procesului de învăţământ din şcoală se urmăreşte, pe lângă înarmarea
elevilor cu instrumentele muncii intelectuale, şi educarea viitorului cetăţean, care va
îndeplini roluri multiple: părinte, profesionist într-un sector social, alegător,
contribuabil, producător de valori, cumpărător, vânzător. Cadrul didactic poate fi
considerat un personal specializat în măsura în care acesta doreşte să se implice, să
caute metode, modalităţi şi să pregătească activităţile. Nucleul educaţiei pentru

1
cetăţenie democratică îl reprezintă formarea copiilor, tinerilor şi adulţilor pentru a
deveni cetăţeni activi, responsabili.
În exercitarea rolurilor, ca şi în activităţile sale sociale, cetăţeanul este pus
deseori în situaţia de a-şi regla acţiunile în raport cu mai multe concepte şi idei cu rolul
de repere comportamentale. Aceste repere trebuie să se constituie în obiective educative
ce implică prezenţa unor obiecte de învăţământ, ca educaţia cetăţenească, dar şi
prezenţa unor lecţii sau activităţi speciale organizate în cadrul lecţiilor de dirigenţie sau
a activităţilor extracurriculare.

Obiective ale educaţiei pentru cetăţenie democratică pot fi:

1. Dezvoltarea capacităţii de comunicare-dialogare:

Pentru aceasta este necesară învăţarea-exersarea dialogului cu:
• părinţii;
• cadrele didactice;
• autorităţile publice locale;
• eventuali sponsori ai activităţilor organizate;
• manageri ai unor întreprinderi economice de stat sau private.

2. Cunoaşterea şi exercitarea drepturilor de cetăţean al unui stat

de drept:
Elevii vor căpăta informaţii şi vor desfăşura activităţi de înţelegere-
exercitare a drepturilor:
• Dreptul la vot;
• Dreptul la muncă;
• Dreptul la liberă asociere;
• Dreptul la libera circulaţie;
• Dreptul la informaţie;
• Dreptul la instruire;
• Librtatea conştiinţei;
• Libertatea religioasă;
• Evaluare corectă a unor situaţii (economice, sociale, politice,
culturale);
• Evaluarea corectă a unor persoane cu care vin în contact (părinţi,
profesori, colegi, reprezentanţi ai partidelor);
• Dreptul de a negocia în nume propriu sau în numele unei
organizaţii în cazul în care a fost desemnat de aceasta;
• Cunoaşterea şi respectarea drepturilor cetăţeneşti ale tuturor
losuitorilor ţării fără deosebire de rasă, religie, etnie;
• Cunoaşterea drepturilor specifice copiilor.

2
 3. Cunoaşterea valorilor democraţiei; stăpânirea unui limbaj
minimal pentru exercitarea drepturilor civice într-un stat de drept:

La această grupă de vârstă (9-14 ani), vor fi introduşi treptat termenii:

• Democraţie, feedback şi interactiune socială;
• Societate civilă (organizaţii nonguvernamentale, sindicate, mass-
media);
• Societate deschisă;
• Separarea puterilor în stat (executivă, judecătorească, legislativă);
• Instituţiile aferente puterilor respective, negociere-mediere;
• Drepturi salariale-contractuale; tranziţie;
• Rezolvarea conflictelor prin negociere-mediere;
• Drepturile omului;
• Toleranţă;
• Sisteme electorale – majoritate simplă, absolută;
• Reprezentativitate;
• Carnet de muncă;

4. Conştientizarea elevilor în legătură cu statutul lor.

Ei trbuie să înţeleagă:
• Locul pe care îl ocupă în societate sau într-un grup social în raport
cu adulţii – profesori, părinţi, reprezentanţi ai autorităţilor publice, patroni
din localitate, tineri etc.;
• Propria condiţie materială (situaţia familiei şi tendinţele sale,
dorinţa de independenţă materială, care se poate dobândi prin forţe proprii),
alături de condiţia intelectuală (nivelul de cultură generală şi profesională,
nivelul abilităţilor).

5. Cunoaşterea sistemului de valori al societăţii umane, ca

urmare a evoluţiei istorice a omenirii.
Dintre acestea: valori teoretice(conţinutul noţiunilor de bine, adevăr,
frumos), religioase, ştiinţifice, estetice, morale, politice şi crearea unui sistem
corect de valori.

6. Cunoaşterea valorilor culturale ale poporului român şi ale

altor popoare.
Vor fi organizate expoziţii pentru cunoaşterea istoriei, culturii, tradiţiilor
popoarelor cu care se presupune că vor avea relaţii de muncă, turism,
corespondenţă, prietenie, afaceri.

3
 7. Cunoaşterea marilor probleme ale lumii contemporane:
• Degradarea mediului ambiant, dezechilibre ecologice, poluare;
• Explozia informaţională;
• Criza alimentară (malnutriţia);
• Criza energetică;
• Raportul între naţional- internaţional;
• România şi organismele europene;
• Izbucnirea (sau ameninţarea izbucnirii) unor flageluri naturale(epidemii,
pandemii, SIDA) sau sociale (droguri, alcoolism ş.a.);
• Necesitatea ameliorării raporturilor interetnice, interrasiale,
interreligioase; necesitatea egalizării şanselor evoluţiei sub raport economic,
social, politic şi cultural atât la nivel individual cât şi naţional.

8. Cunoaşterea propunerea unor soluţii în vederea rezolvării

problemelor lumii contemporane, optimizării raporturilor între tineri şi
adulţi (profesori, părinţi, autorităţi, patroni, emogranţi-imigranţi,
popoare, culturi diferite, religii diferite.
9. Cunoaşterea problemelor diverselor instituţii:
• Şcoli în care învaţă;
• Colectivul (clasa din care face parte);
• Familia proprie;
• Vecini care se confruntă cu greutăţi materiale, sociale;
• Autorităţi locale;
• Localitatea în care trăiesc.

10. Participarea la găsirea unor soluţii, propuneri pentru rezolvarea

problemei locurilor de muncă, calificării, recalificării, organizării
timpului liber, amenajarea unor spaţii destinate tinerilor.

11. Cunoaşterea unor date privind sostemul electoral:

• Scopuri, condiţii, norme, etape ale înscrierii şi desfăşurării campaniei, a
alegerilor propriu-zise: înscrierea candidaţilor, prezentarea platformelor
electorale, participarea la întâlniri cu alegătorii, utilizarea materialelor de
afişaj şi propagandă electorală, buletine de vot, comisii de votare,
observatori, numărarea voturilor.

12. Participarea directă a elevilor în diferite momente:

Este necesară organizarea activităţilor de aşa natură încât elevii să fie nu numai
simpli privitori, ci să lucreze efectiv, treptat-treptat, după puterile lor, la activităţi. Acest
lucru începe cu încredinţarea unor “roluri”, sarcini de aplicat, pentru care vor fi

4
instruiţi, încurajaţi, iar rezultatele vor fi analizate cu seriozitate dar şi îngăduinţă la
început, iar pe măsura acumulării de experienţă, cu mai multă exigenţă.

Exemple de activităţi:
 Activităţi de învăţare-exersare:

• întâlniri cu persoane publice implicate în activităţi politice, sociale:

membri ai consiliilor locale, membri ai unor fundaţii, organizaţii
nonguvernamentale;
• organizarea unor cabinete de informare-documentare. Aici pot fi
prezentate materiale primite de la Comisia Europeană, de la organizaţiile
nonguvernamentale cu care trebuie să avem o bună colaborare etc. se
utilizează atât metodele tradiţionale de informare – cărţi, reviste, cât şi
moderne – emisiuni TV, dar mai ales Internetul, aceasta fiind cea mai
îndrăgită de către elevi.
• Dezbateri- mese rotunde; se practică metoda exerciţiului moral, prin
aceasta realizându-se legătura dintre teorie şi practică, între cuvânt şi faptă.
Se prezintă elevilor situaţii şi se cer modalităţi de rezolvare a acestora pe
baza cunoaşterii legilor, a drepturilor şi îndatoririlor cetăţeneşti. Metoda
utilizată este problematizarea. Înrudită cu convorbirea etică, aceasta pune în
faţa elevilor situaţii problemă care pretind găsirea unor soluţii pe baza
experienţei anterioare sau pe baza raportării situaţiei de rezolvat la codul etic
al societăţii noastre şi angajării în consolidarea unor noţiuni sau principii
teoretice precum şi în valorifocarea morală a unor acte de comportament.
Problematizarea se aplică atât situaţiilor concrete cât şi celor întâlnite în
filme, teatru, literatură. Tendinţa copiilor de a sprijini valorile morale ca
cinstea, dreptatea demnitatea, trebuie valorificate şi potenţate în cadrul
activităţilor.
• Sesiuni de referate, comunicări, eseuri pe teme de educaţie
democratică, pentru întocmirea cărora este necesară o bună documentare din
partea elevilor. Exemple de teme: “Micul cetăţean european”, “Manifestul
meu către Europa”, “Drepturile mele”, “Împreună spre o Europă mai bună”
etc.
• Concursuri de desene, colaje.Acestea pot fi culese din diferite publicaţii,
fiind valorificate manuale, reviste vechi. Cu ele se alcătuiesc panouri expuse
în şcoală. Dintre teme: “Şi eu sunt cetăţean”, “Colorăm, ne jucăm, drepturile
învăţăm”, “Să ne cunoaştem localitatea…ţara…continentul”.
• Alcătuire de afişe, postere. Prin acestea se pot face îndemnuri pentru a
cunoaşte drepturile, îndatoririle, legile ţării.
• Jocurile cu reguli. Se pot folosi cu mult succes, mai ales la şcolarii de
vârstă mică. Acestea cultivă obişnuinţa de a accepta şi a respecta reguli, de a

5
 subordona grupului dorinţele şi interesele personale, să lupte pentru un ţel
comun, le dezvoltă curajil, răbdarea solidaritatea, spiritul de disciplină,
politeţea, capacitatea de dialog şi negociere, rezolvarea conflictelor.
• Activităţile sportive. Acestea duc la obişnuinţa utilizării raţionale a
timpului liber, dezvoltă gustul pentru întreceri, cultivă spiritul colectiv.
• Organizarea unor consilii ale elevilor, un loc aparte, unde elevii
comunică între ei, cu autorităţile publice locale, cu factorii de decizie în
problemele care ii interesează (părinţi, profesori). Acest cadru trebuie să fie
conceput de elevi, la nivelul existenţei cotidiene, având ca exemplu şi ca
centru de referinţă localitatea. Aici ei pot lua decizii, pot dialoga şi negocia
nestingheriţi, democratic. Regulile de constituire şi funcţionere trebuie
stabilite de ei înşişi, prin negociere cu coordonatorii. Obiectivele Consiliilor,
care pot fi chiar la nivelul localităţii, vor fi stabilite şi realizate dacă prin
intermediul lor elevii vor reuşi să se facă ascultaţi de către adulţi. Pentru
aceasta va trebui să cuprindă elevi care şi-au format deja deprinderi de
comunicare, negociere, dar sunt conştienţi de propria lor condiţie, de mediul
în care trăiesc, de problemele pe care viaţa în societate le pune zi de zi în faţa
lor. Constituirea Consiliilor elevilor presupune o etapă superioară de lucru, cu
elevii care au parcurs deja etapele teoretice de formare iniţială. Astfel vor
putea formula propuneri de proiecte de schimbare a mediului, învăţând de la
specialişti şi responsabili, dar rămânând principalii arhitecţi ai acestora, vor
încerca să-l modifice în sens pozitiv. Adulţii vor trebui să creeze condiţiile
necesare funcţionării democratice a Consiliilor copiilor prin: asigurarea unui
spaţiu de întâlnire, asigurarea resurselor materiale, a asistenţei de specialitate
în ceea ce priveşte procedurile şi principiile funcţionării democratice a
alegerilor şi deciziilor locale. Coordonatorii trebuie să asiste activitatea, să-i
asculte pe elevi, să dialogheze cu ei, să încorporeze deciziile lor, pe măsura
posibilităţilor, iniţiativele copiilor, să se consulte cu aceştia în proiectele care
îi privesc.

Elevii ne trebuie consideraţi doar “obiecte” spre care trebuie orientate

preocupările societăţii, ci ca subiecte care se pot ei înşişi defini şi orienta. Ei sunt o
categorie aptă pentru responsabilităţi.
Elevii, prin entuziasmul lor, prin prospeţimea şi puritatea pe care le-o dau vârsta,
pot aduce o benefică intervenţie în procesele de diagnosticare, de decizie, de aplicare
sau evaluare a persoanelor sau a grupurilor de persoane pe care le afectează aceste
procese.