2.

Banca Centrală a Republicii Turcia

(Türkiye Cumhuriyet Merkez Bankasi - "TCMB")

Banca Centrală a Republicii Turcia îşi are sediul in oraşul Ankara. Guvernatorul băncii centrale
este Durmuş Yılmaz, iar moneda naţională este lira turcească. Rezerva băncii centrale este de circa 87
miliarde USD (aprilie 2011). A fost precedată de “Banca Otomană” până in anul 1926 , când se pun
bazele Legii nr.1715 cu privire la îndatoririle Băncii centrale ale Republicii Turcia.

2.1.Istoric

Perioada otomană

În cadrul Imperiului Otoman , operaţiunile de trezorerie, de bani şi credit, precum şi comerţul

cu aur şi valute străine au fost executate în diferite grade de trezorerie, bijutieri, creditori, fundaţii şi
bresle. În 1847 guvernul otoman a pemis bancherilor din Galata să înfiinţeze “ Banca din Dersaadet”,
care şi-a asumat plăţile externe ale Imperiului Otoman pentru prima dată.

În 1863 “banca otomană “şi-a asumat funcţiile de bancă centrală dupa ce a devenit bancă de
stat sub numele de “Banca Imperială Otomană”.

Bancă Imperială Otomană s-a bucurat de dreptul de monopol de a emite bancnote. Guvernul a
renunţat la dreptul de a emite bancnote în perioada de privilegiu şi a acordat, în acest sens, permisiunea
altor instituţii. Echipată cu această putere, banca a putut acţiona ca trezorier al statului, colectează
veniturile statului, efectuează plăţile de tezaur şi bonurl de trezorerie cu discount. Plăţile principale ce
ţin de datoriile interne şi externe erau efectuate doar de Banca Imperială. Capitalul băncii era împărţit
în 135000 de acţiuni. 80000 au fost cumpărate de Grupul englez, 50000 aparţineau Grupului francez, în
timp ce 5000 au fost alocate otomanilor.
 Perioada republicană

Chiar dacă administraţia republicană a extins perioada de privilegiu a Băncii otomane până în
1935, pregătirile de a înfiinţa o bancă centrală au fost întreprinse din 1926. Legea cu privire la Banca
Centrală a Republicii Turcia nr. 1715 a fost adoptată la 11 iunie 1930. Banca s-a deschis oficial la 1
ianuarie 1932, având iniţial dreptul de a emite bancnote pentru o perioadă de 30 de ani. În 1955 acest
drept s-a prelungit până în anul 1999. În cele din urmă acesta a fost prelungit pe termen nedefinit în
1994.

Conform Legii nr. 1715 obiectivul principal la băncii a fost de a sprijini dezvoltarea economică a
ţării. În vedere îndeplinirii acestui obiectiv, băncii i-au fost atribuite următoarele sarcini:

- setează raportului de refinanţare şi reglementează pieţele monetare;

- execută operaţiuni de trezererie;

- ia, împreună cu Guvernul, toate măsurile pentru a proteja moneda turcească.

Odată cu introducerea planurilor de dezvoltare economică în Turcia în 1960, s-au adus mai
multe modificări Legii nr.1715 a Băncii Centrale. Legea nr.1211, care a fost adoptată pe 26 ianuarie
1970, a redefinit sarcinile şi responsabilităţile Băncii Centrale a Republicii Turcia, astfel încât să pună în
aplicare politica de bani şi credit din cadrul planurilor de dezvoltare. În a doua jumătate a anilor optzeci,
banca a inaugurat piaţa monetară interbancară, piaţa monetară externă de schimb şi a început să facă
uz de operaţiunile de piaţă deschisă.

2.2 Funcţiile băncii centrale a Turciei

“Obiectivul principal al băncii este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Banca

stabileşte politica monetară care va fi implementată şi instrumentele de politică monetară pe care le va
folosi în vederea realizării şi menţinerii stabilităţii preţurilor.”

 Obligaţiile fundamentale ale Băncii Centrale sunt dupa cum urmează:

- să efectueze operaţiunile de piaţă deschisă;

- să protejeze valoarea lirei turceşti şi de a stabili politica ratei de schimb;

 - să determine rezervele minime obligatorii şi cerinţele de lichiditate;

-să gestioneze rezervele de aur;

- să regleze volumul şi circulaţia lirei turceşti;

- să asigure stabilitatea sistemului financiar şi să monitorizeze pieţele financiare.

 Competenţele fundamentale ale băncii vor fi:

-Dreptul exclusiv de a emite bancnote în Turcia;

-Dreptul de a determina ţinta de inflaţie împreună cu punerea în aplicare a politicii monetare;

- Dreptul de a acorda în avans pentru depozitele de economii la Fondul de Asigurări;

- Rolul de creditor de ultimă instanţă;

- Competenţa de a solicita informaţiile necesare de la instituţiile financiare.

Consiliul de administraţie este compus din guvernator, care este preşedintele consiliului, şi şase
membri aleşi de către adunarea generală.

Lista guvernatorilor Băncii centrale ale Republicii Turcia:

1. Selahattin Çam, 9 iunie 1931- 21 martie 1938;

2. Kemal Zaim Sunel, 21 martie 1938- 9 martie 1949;
3. Mustafa Sadi Bekter, 31 martie 1949- 4 octombrie 1950;
4. Osman Nuri Göver, 13 aprilie 1951- 28 mai 1953;
5. Mustafa Nail Gidel, 20 iulie 1953- 16 iunie 1960;
6. Memduh Aytür, 21 iulie- 7 noiembrie 1960;
7. İbrahim Münir Mostar, 23 noiembrie 1960- 28 august 1962;
8. Ziyaettin Kayla, 28 iunie 1963 -13 ianuarie 1966 ;
9. Naim Talu , 14 iulie 1967 - 11 decembrie 1971 ;
10. Memduh Güpgüpoğlu, 25 iulie 1972 - 9 ianuarie 1975 ;
11. Cafer Tayyar Sadıklar, 26 iunie 1976 -18 septembrie 1978 ;
12. İsmail Hakkı Aydınoğlu, 21 octombrie 1978 -10 ianuarie 1981;
 13. Osman Şıklar, 12 ianuarie 1981 – 4 ianuarie 1984;
14. Yavuz Canevi, 15 ianuarie 1984 - 11 noiembrie 1986 ;
15. Rüşdü Saracoğlu, 23 iulie 1987- 2 august 1993;
16. Nihat Bülent Gültekin, 2 septembrie 1993 -31 ianuarie 1994;
17. Şakir Yaman Törüner, 14 februarie 1994 - 1 noiembrie 1995;
18. Süleyman Gazi Erçel, 10 aprilie 1996 - 1 martie 2001;
19. Süreyya Serdengeçti , 14 martie 2001 -14 martie 2006;
20. Durmuş Yılmaz ,18 aprilie 2006.

Membrii Consiliului:

M. Vehbi Çıtak, Dr. Gunduz Lokman, Prof. Dr. M. Ilker Parasız, Necati Şahin, Dr. M. Turhan İbrahim.