You are on page 1of 6

Raport de Cercetare

Grant CNCSIS 84:

SISTEMATICA, FITOSTRATIGRAFIA SI PALEOECOLOGIA MACROFLORELOR


PALEOZOICULUI SUPERIOR DIN BAZINUL RESITA

Dr. Mihai E. POPA


Universitatea din Bucuresti

Introducere
Bazinul Resita, sau zona sedimentara Resita-Moldova Noua, apartine Pinzei Getice, este situat in
partea de sud a Carpatilor Meridionali si include sedimentar paleozoic si mesozoic, ambele cicluri de
sedimentare incluzind flore fosile importante pentru intelegerea evolutiei terenurilor de aceasta virsta
in Europa de Sud-Est. Flora paleozoica a Bazinului Resita este una dintre cele mai interesante si mai
bine conservate flore paleozoice din Europa de Sud-Est, fiind pina in acest moment si una dintre
paleoflorele cele mai putin cunoscute din Europa.

Geologie
Sedimentarul paleozoic din Bazinul Resita se dispune discordant penste fundamentul cristalin, este
acoperit discordant de sedimentarul mesozoic si apartine Formatiunii de Resita, de virsta Carbonifer
superioara si Formatiunii de Ciudanovita, de virsta Permian inferioara. Ambele formatiuni sint tipic
continentale, acumulate in conditii de depresune intramontana, fara influente marine.
Formatiunea de Resita (Nastaseanu et al., 1973, Bucur, 1991), de virsta Carbonifer
superioara, include trei membri: Membrul de Doman, Membrul de Lupacu Batrin si Membrul de Lupac.
Membrul de Doman este succesiunea bazala, grosiera, cu conglomerate si brecii, in facies aluvial,
lipsita de fosile, de virsta Bolsovian – Westphalian D. Membrul de Lupacu Batrin este membrul
median, cu gresii, argile si strate de carbuni, in facies fluviatil-lacustru, incluzind si nivele cu plante
fosile, de virsta Cantabrian - Barrueliana. Membrul de Lupac este reprezentat prin gresii fine argile,
strate de carbuni, in facies fluviatil-lacustru, cu o bogata flora fosila, de virsta Barruelian – Stephanian
C. Succesiunea aproape completa a Formatiunii de Resita se gaseste in zona Lupac, la Sud-Vest de
Resita, in timp ce Stephanianul cel mai fosilifer se gaseste la Secu, la Est de Resita.
Formatiunea de Ciudanovita (Nastaseanu et al., 1973, Bucur, 1991, Seghedi et al, 2001), de
virsta Permian inferioara, include doi membri: Membrul de Girliste si Membrul de Lisava. Membrul de
Girliste, Permian inferior, este reprezentat prin argile negre, bituminoase, cu resturi de flora si de
fauna, in facies lacustru, iar Membrul de Lisava, Permian inferior – ?Saxonian, este reprezentat prin
red beds-uri cu structuri incrucisate, tufuri si rare lentile de calcare.
Situatia tectonica a partii de nord a Bazinului Resita este dificil de evaluat, fiind propuse doua
modele: structura in pinza (Nastaseanu, 1978) sau variatie de centru depozitional (Stanoiu et al.,
1996). Aflorimentele sedimentarului paleozoic din Bazinul Resita sint in majoritate acoperite, dar ramin
citeva localitati cu rare aflorimente de calitate: Lupac, Clocotici, Ciudanovita, Carasova sau Zagradia,
la care se adauga haldele de steril de la Lupac si Secu, ultima foarte importanta din punct de vedere
paleobotanic, paleozoologic si patrimonial.

Istoric
Flora Paleozoicului superior din Bazinul Resita este cunoscuta inca din secolul al XIX-lea (Stur, 1870),
literatura paleobotanica insumind pina acum 15 titluri. Hantken (1878) ilustreaza primele plante
paleozoice, urmat de Mateescu (1957), Humml (1963), Maxim si Petrescu (1970), Bitoianu (1973,
1974, 1987, 1988), care au publicat primele descrieri si ilustratii ale speciilor de plante paleozoice din
Bazinul Resita. Preda et al. (1984), Negrea (1987), Dragastan et al. (1997), Popa (1999, 2001, 2005)
si Androne et al. (2005) au continuat studiile sistematice, stratigrafice, paleoecologice sau
patrimoniale. Antonescu si Nastaseanu (1976) si Antonescu (1980) au abordat studiul palinologic al
celor doua formatiuni paleozoice, incercind si o corelare fitostratigrafica. Mateescu (1957), Maxim si
Petrescu (1970) si Popa (2001) sint printre putinii autori care au descris, discutat si ilustrat in detaliu
material paleobotanic paleozoic, restul titurilor publicate rezumindu-se la liste sistematice sau la
diversi taxoni ilustrati.

Material si metode
Majoritatea colectiilor tip lipseste astazi, singura colectie substantiala revizuita in prezentul studiu
raminind Colectia I. Preda, de la Universitatea din Bucuresti. Materialul colectat se gaseste la
Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Geologie si Geofizica, Laboratorul de Paleontologie, sub

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 1/6
numele de Colectia M.E. Popa. Colectia I. Stanoiu a putut fi de asemenea studiata, aflata la Muzeul de
Geologie din Bucuresti.
Flora paleozoica a Bazinului Resita este o flora tipic compresiva, reprezentata prin toate
tipurile de organe vegetale, radacini, tulpini, frunze, structuri de reproducere si fructificatii. Se regasesc
compresiuni, impresiuni, precum si mulaje interne sau externe ale diverselor organe de plante.
Materialul cuticular este relativ rar, fiind intilnit mai ales la fragmente de Cordaites principalis. Gradul
de conservare al florei este foarte ridicat, permitind studii morfologice si sistematice detaliate. Material
paleobotanic exceptional conservat se gaseste pe halda fostei mine Secu, unde flora carbonifera este
conservata tridimensional in portelanite rosii ce permit o conservare aproape ideala.
Metodele de teren au inclus colectarea materialului paleobotanic din aflorimente sau de pe
haldele de steril, degajarea mecanica preliminara si inregistrarea pe teren a materialului. In laborator,
s-au folosit tehnici de degajare mecanica, inregistrare, desen si fotografiere digitala. Fondul
bibliografic de specialitate a fost constituit si completat inca din 1990 si este gestionat cu cu Endnote
ver. 6.02, configurat pentru studii paleobotanice. Echipamentul folosit a inclus o lupa binoculara Zeiss,
un microscop cu lumina transmisa IOR MC7, aparate foto Canon Digital Elph 110 si Canon D10 cu
obiective macro. Imaginile au fost prelucrate folosind Corel Draw ver. 11.

Sistematica
Conspectul florei studiate depaseste 125 de specii de plante carbonifere si permiene, ce apartin
pteridofitelor si gimnospermelor. Resturi vegetale cu afinitati de briofite au fost de asemenea colectate,
fara a se putea demonstra insa apartenenta lor sistematica. In literatura publicata anterior sint
inregistrati peste 170 de taxoni vegetali carboniferi si peste 20 de taxoni permieni, dar fara revizuirea
colectiilor tip, aceste liste nu pot fi validate.
Sfenopsidele sint diverse, apartinind equisetalelor si sphenophyllalelor. Equisetalele includ
forma-genuri si specii caulinare (Calamites suckowii, C. cistii, etc.), radiculare (Radicites sp.), foliare
(Annularia sphenophylloides, A. spinulosa, Asterophyllites equisetifrmis, A. longifolius, etc.) sau
reproductive (Palaeostachya cf. elongata, Pl, 1, Fig. 2) P. thuringiaca, Calamostachys tuberculata).
Speciile de Calamites au atins talii arborescente, gigantice, fiind si carbogeneratori importanti.
Sphenophyllalele, plante ierbacee, sint reprezentate prin forma genuri si specii caulinare si foliare
(Sphenophyllum oblongifolium, etc.).
Lycopsidele sint mai putin diverse in Bazinul Resita, dar au o frecventa substantiala, precum
Stigmaria ficoides (tulpini subpamintene), Lepidodendron sp., Sigillaria brardii (tulpini, Pl. 1, Fig. 4), cf.
Cyperites bicarinatus (foliaj), etc. La rindul lor, lycopsidele din bazin sint arborescente si
carbogeneratoare.
Filicopsidele sint foarte diverse, reprezentate in special prin material foliar si reproductiv,
apartinind marattialelor si unor grupe cu afinitati sistematice nesigure. Marattialele sigure precum
Acitheca (A. cf. hemitelioides, Pl.1, Fig. 3) sint foarte frecvente, mai ales la Secu. Speciile de
Pecopteris sint foarte diverse (Pecopteris unita, P. arborescens, P. cyathea), bune indicatoare
stratigrafice ale Stephanianului, alaturi de specii de Polymorphopteris (P. polymorpha), Nemejcopteris
(N. feminaeformis), Lobatopteris (L. vestita), Oligocarpia (O. sp.) si Sphenopteris div. sp.
Gimnospermele din bazin includ pteridosperme lyginopteridale, medullosale (trigonocarpale) si
peltaspermale, coniferopside cordaitale si voltziale, precum resturi nesigure de cycadopside.
Pteridospermele sint reprezentate prin forma specii foliare si reproductive, ca si in cazul
coniferopsidelor.
Pteridospermele trigonocarpale si lyginopteridale sint foarte diverse, cu forma-genuri foliare
numeroase precum Odontopteris (O. brardii, O. reichiana), Neuropteris (N. cordata, etc.),
Neuralethopteris div. sp., Alethopteris (A. zeillerii, A. serlii, etc.), Desmopteris (D. longifolia),
Dicksonites (D. pluckenetii), Linopteris div. sp., Paripteris (P. linguaefolia), Cyclopteris (Cyclopteris cf.
orbicularis) si Taeniopteris div. sp. Structurile reproducatoare apartin forma-genului Trigonocarpus (T.
div. sp.). Pteridospermele peltaspermale sint caracteristice Permianului timpuriu, cu genuri precum
Autunia (A. conferta, A. naummannii), Lodevia (L. suberosa), Gracilopteris (G. bergeronii) si
Arnhardtia (A. scheibei). Unele trigonocarpale au avut un rol secundar carbogenerator. In Formatiunea
de Resita este prezent si genul Callipteridium (C. gigas, etc.).
Coniferopsidele cordaitale sint singurele plante ce prezinta rare cuticule in Bazinul Resita.
Materialul foliar apartine genului Cordaites (Cordaites principalis, etc.), iar semintele, genului
Cardiocarpus (C. cordai). Cordaitalele sint slab carbogeneratoare si reprezinta si un grup ce trece
limita Carbonifer-Permian. Voltzialele sint conifere rare in Carboniferul din bazin, dar in Permian devin
dominante, in special in cuprinsul Membrului de Lisava. Ele sint reprezentate prin forma-genuri foliare
precum Walchia (W. piniformis) si Ernestiodendron (E. filiciformis), sau prin structuri reproducatoare

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 2/6
precum Otovicia sp. Voltzialele sint cele mai reprezentative plante pentru flora clastica a Permianului
inferior.
Citeva resturi neclare de cycadopside au fost colectate (cf. Otozamites sp.), dar atribuirea lor
la grupe de bennettitale sau la genuri foliare ramine inca sub semnul intrebarii datorita conservarii
slabe a materialului paleobotanic.

Fitostratigrafie
O diferentiere fitostratigrafica vizibila are loc la limita dintre Stephanian si Permianul inferior. Florele
carbogeneratoare carbonifere sint inlocuite cu flore clastice permiene, ultimile fiind colectate din baza
Membrului de Girliste. Primele date fitostratigrafice au fost publicate de catre Bitoianu (1973, 1974),
care a intreprins si prima tentativa de zonare fitostratigrafica in Bazinul Resita. Datele furnizate de
Bitoianu (1973, 1974) nu sint insa in concordanta cu calibrarea fitostratigrafica a Carboniferului din
Europa, in urma faptului ca in restul Europei, range-urile acelorasi taxoni sint indicatoare de alte virste
(Cleal, 1992, Cleal si Thomas, 1994) decit cele sugerate de Bitoianu (1973, 1974).
Indicatorii siguri pentru diversele subdiviziuni ale Westphalianului si Stephanianului sint
urmatorii: Sphenophyllum cf. majus (Duckmantian superior), Alethopteris serlii (Bolsovian superior),
Dicksonites pluckenetii si Lobatopteris vestita (Westphalian D terminal), Lobatopteris lamuriana
(Barruelian), Alethopteris zeillerii (Stephanian B), Sphenophyllum angustifolium (Stephanian C), in
timp ce pentru Permianul inferior (« Autunian ») indicatorul sigur ramine Autunia conferta.

Paleoecologie
Flora carbonifera a Bazinului Resita este o flora tipic carbogeneratoare. Zonarea mlastinilor
carbogeneratoare in raport cu distributia paleoflorei a fost schitata de catre Bitoianu (1988), dar
aceasta zonare a fost refacuta si detaliata in cadrul grantului.
Rolul carbogenerator al lycopsidelor este semnificativ, alaturi de acela al sfenopsidelor
arborescente, plante cu masa vegetala substantiala, in timp ce pteridospermele au avut un rol
carbogenerator asociat. Sfenopsidele equisetale dominau arealele umede, de mlastina
carbogenertoare, impreuna cu unii reprezentanti ai lycopsidelor arborescente sau ai pteridospermelor.
Flora asociata malurilor de mlastina si cimpiilor inundabile, interfluviatile, a fost dominata de filicopside
marattiale, de lycopside si de sfenopside sphenophyllale, in timp ce flora de upland a fost dominata de
conifere voltziale si in subsidiar de cordaitale. Dominanta voltzialelor este determinata de schimbarile
climatice resimtite in arealul bazinului, o data cu aridizarea indusa de-a lungul Permianului timpuriu,
aridizare ce a determinat si geneza red-beds-urilor Membrului de Lisava.

Paleofitogeografie
Flora carbonifera din Carpatii de Sud apartine Provinciei Eurameriana, avind o pozitie central estica in
cuprinsul Subprovinciei Europeane. Din punct de vedere paleogeografic, arealul Bazinului Resita se
gasea in timpul Carboniferului tirziu in Estul Pangeii in formare, in vecinatatea Paleotethysului, cu o
pozitie latitudinala redusa, subtropicala. Flora cea mai apropiata din punct de vedere fitogeografic cu
flora paleozoica a Bazinului Resita este flora Bazinului Svoge, din Bulgaria.

Paleozoologie
Pesti ganoizi (Palaeoniscus duvernoi) au fost colectati de la Clocotici, iar de la Secu a fost colectata o
aripa de insecta, prima de virsta carbonifera din Romania. Resturile de fauna paleozoica sint relativ
rare in Bazinul Resita, cum este cazul pestilor ganoizi, insectelor sau al bivalvelor anthracosiidae
(Stanoiu, 1964).

Patrimoniu paleobotanic
Localitatea Secu este cea mai importanta localitate cu plante fosile din Bazinul Resita. Halda fostei
mine Secu, aflata pe Valea Riului Alb, este foarte bogata in plante fosile, multe exceptional conservate
in portelanite rosii. La Secu a putut fi colectata si prima aripa de insecta carbonifera, cea mai veche
din tara, indicind un potential semnificativ in ceea ce priveste paleozologia insectelor carbonifere.
Diversitatea sistematica si gradul exceptional de conservare fac din Secu o localitate fossile-
Lagerstatte, haldele minei reprezentind un obiectiv paleontologic ce necesita supraveghere si
conservare. In prezent, se efectueaza demersurile pentru intrarea in coservare a acestui perimetru.

Concluzii
Flora Carboniferului superior din Bazinul Resita este una dintre cele mai diverse si mai bine
conservate flore compresive de aceasta virsta din Paleoprovincia Eurameriana, Subprovincia
Europeana. Grantul a demonstrat o diversitate a florei carbonifere ce depaseste 110 specii, apartinind

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 3/6
pteridofitelor si gimnospermelor, o parte dintre ele carbogeneratoare. Flora Permianului inferior este o
flora compresiva, clastica, de tip autunian, cu o diversitate mai redusa, cu peste 15 taxoni, bine
conservata, dominata de pteridosperme peltaspermale si conifere voltziale, in succesiunea Membrului
de Girliste si exclusiv de voltziale, in succesiunea Membrului de Lisava. Valoarea fitostratrigrafica a
florelor paleozoice este semnificativa, in ciuda dificultatilor legate de lipsa aflorimentelor sau a
situatiilor tectonice neclare din bazin. Patrimoniul paleobotanic al bazinului necesita masuri urgente de
conservare, in special in cazul localitatii Secu, o localitate cu importanta paleobotanica si
paleozoologica exceptionala.

Bibliografie
Androne, P., Cirimbei, V. si Popa, M.E., 2005, in press, Valori patrimoniale paleobotanice paleozoice
si mesozoice din Bazinul Resita, Analele Univ. Bucuresti.

Antonescu, E., 1980. Nouvelles donnees palynologiques concernant la Stephanien et l'Autunien du


Banat. Dari de Seama ale Sedintelor Comitetului Geologic, LXV: 59-75.

Antonescu, E. si Nastaseanu, S., 1976. Contributions palynologiques a la connaissance du Permien


du Banat. Dari de Seama ale Sedintelor Comitetului Geologic, 58: 42.

Bitoianu, C., 1973. La flore du Carbonifere superieur de la Roumanie, Septieme Congres International
de Stratigraphie et de geologie du Carbonifere, Krefeld, pp. 115-127.

Bitoianu, C., 1974. Le Silezien des Carpathes Meridionales (Roumanie). Bull. Soc. Belge geol.
Paleont. Hydrol., 83(2): 131-133.

Bitoianu, C., 1987. Consideratii paleobotanice, petrografice si genetice asupra huilelor carbonifere din
Banat. Contributii Botanice: 89-97.

Bitoianu, C., 1988. Macroflore Stephanienne de Lupac. Studia Univ. Babes-Bolyai, XXXIII(2): 51-63.

Bucur, I.I., 1991. Proposition pour une nomenclature lithostratigraphique formelle des depots
paleozoiques et mesozoiques de la zone de Resita-Moldova Noua (Carpathes meridionales,
Roumanie). Studia Univ. Babes-Bolyai, Geol., XXXVI(2): 3-14.

Cleal, C.J. (Editor), 1992. Plant fossils in geological investigation. The Palaeozoic. British
Micropalaeontological Society Series. Ellis Horwood, London, 233 pp.

Cleal, C.J. si Thomas, B.A., 1994. Plant fossils of the British coal measures. Field guide to fossils, 6.
The Palaeontological Association, London, 222 pp.

Dragastan, O., Popa, M.E. si Ciupercianu, M., 1997. The Late Palaeozoic phytostratigraphy and
palaeoecology of the Southern Carpathians (Romania), Primul Simpozion National de Paleontologie,
Bucuresti, pp. 57-64.

Hantken, M.P., 1878. Die Kohlenflotze und der Kohlenbergbau in den Landern der ungarischen Krone.
Legrady Testeverek, Budapest, 331 pp.

Humml, H., 1963. Catalogul florei fosile pastrate in Muzeul regional al Banatului, Timisoara. Stud.
Cerc. St. Agricole, 10: 185-201.

Mateescu, I., 1957. Studiu petrografic al carbunilor din bazinele de carbuni Secul si Doman. An. Com.
Geol., XXX: 5-51.

Maxim, I.A. si Petrescu, I., 1970. Citeva plante fosile necunoscute din Stephanianul de la Secul
(Banat). St. Cerc. Geol., Geofiz., Geogr., Geologie, 15(1): 283-294.

Nastaseanu, S., 1978. Consideratii preliminare asupra existentei unei pinze alpine din zona Resita
(Lupac). D.S. Sed., 54: 89-106.

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 4/6
Nastaseanu, S., Stanoiu, I. and Bitoianu, C., 1973. Corelarea formatiunilor molasei hercinice
(Westfalian-Permian) din partea vestica a Carpatilor Meridionali. XL: 71-109.

Negrea, E., 1987. Contributii la cunoa]terea paleoflorei Carbonifer superioare din stratele de Lupac
(Zona Resita). Dari de Seama ale Sedintelor Comitetului Geologic, 72-73(3): 169-174.

Popa, M.E., 1999. The Early Permian Megaflora from the Resita Basin, South Carpathians, Romania,
5th EPPC. Acta Palaeobotanica. W. Szafer Institute of Botany, Krakow, pp. 47-59.

Popa, M.E., 2001. Aspects of Romanian Palaeozoic Palaeobotany and Palynology. Part I. An Acitheca
type fern from Secu (Banat). In: L. Olaru (Editor), 3rd Romanian National Symposium of
Palaeontology. Acta Palaeontologica Romaniae. Vasiliana '98, Iasi, pp. 365-369.

Popa, M.E., 2005, in press, Aspects of Romanian Palaeozoic Palaeobotany and Palynology. Part II.
Overview of the Carboniferous formations of the Resita Basin, Zeitschrift der Deutschen Gesellshcaft
fur Geowissenschaften, Freiberg.

Preda, I., Streanga, V. si Rogoveanu, V., 1984. Le Carbonifere de la zone de Zagradia (Banat).
Analele Univ. Bucuresti: 7.

Seghedi, A., Popa, M.E., Oaie, G. si Nicolae, I., 2001. The Permian system in Romania. In: G.
Cassinis (Editor), Permian continental deposits of Europe and other areas. Regional reports and
correlations, Brescia, pp. 281-293.

Stanoiu, I., 1964. Asupra prezentei anthracosiidaelor in Permianul zonei Resita (Valea Birzavita,
Banat). Dari de seama ale Sedintelor, XLIX(2): 187-192.

Stanoiu, I., Ticleanu, N., Diaconita, D. si Popa, M.E., 1996. Stratigrafia, faciesurile si paleoambiantele
formatiunilor Carbonifer superior - Permian inferioare cu carbuni din Bazinul Resita, Simpozionul de
resurse minerale. Buletin informativ. Fundatia oamenilor de stiinta Prahova, Ploiesti, pp. 58-65.

Stur, D., 1870. Beitrage zur kenntnis der Dyas und Steinkohlen-formation im Banate. Jahrbuch der
kaiserlich-koniglichen geologische Reichsanstalt, 20: 185-200.

Explicatiile Plansei 1
Fig. 1. Alethopteris zeillerii, Secu, portelanit rosu, Bazinul Resita, Colectia M.E. Popa, Universitatea
din Bucuresti. Scale bar : 10mm.
Fig. 2. Palaeostachya cf. elongata, Secu, Bazinul Resita, Colectia M.E. Popa, Universitatea din
Bucuresti. Scale bar : 10mm.
Fig. 3. Acitheca cf. hemitelioides, Secu, portelanit rosu, Bazinul Resita, Colectia M.E. Popa,
Universitatea din Bucuresti. Scale bar : 10mm.
Fig. 4. Sigillaria brardii, Secu, Bazinul Resita, Colectia M.E. Popa, Universitatea din Bucuresti.

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 5/6
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 6/6

You might also like