arta conversatiei - ileana vulpescu

Rainer Maria Rilke

Cad frunzele, cad de departe, parcã s-ar veºteji în ceruri grãdini îndepãrtate; cu gesturi
e negare cad mereu.
ªi cade-n nopþi adînci pãmîntul greu de lîngã stele în singurãtate.
Noi toþi cãdem. Mîna de colo cade. ªi altele, ºi toate, rînd pe rînd.
Dar este Unul care þine-n mînã cãderea asta nesfîrºit de blînd.
Alexandru Philippide
[TOAMNÃ. Ce vînãt amurg...
Prin vinete-amurguri, prin veºtede ramuri, se-apropie toamna cu paºi arãmii... Din vãmil
e vãzduhului toamna pornise tiptil printre frunze moarte, printre vrejuri ºi printre
crengi trosnitoare, vulpe tãcutã mãturînd pãmîntul cu coada, pãºind cu sunet înfundat de l
dente, scrutînd orizontul cu ochi micºoraþi ºi reflexivi, prospectînd atent împrejurimile c
un strateg încercat.
Cu o sãptãmînã mai-nainte, pe Transfãgãrãºan, din verdele-mbãtrînit ºi din ruginã, din curc
ri ºi de transparenþe, vulpea materializare a anotimpului nu li se-arãtase. Le ieºise-n
cale-un cerb, indiferent în mãreþia lui împodobitã cu ample coarne rãmuroase pe mãsura vast
r ogive ale codrului, ºi-un urs adolescent, judecînd dupã blanã, dupã colþi, dupã cheful
acã nãscut ºi crescut se vede într-o rezervaþie, fiindcã se-arãta prietenos cu oamenii ºi
societatea. Redat libertãþii, animalul primea danii comestibile ºi-n semn de gratitud
ine, în timp ce donatorii imortalizau fotografic momentul de-nfrãþire-ntre specii, el
le trãgea cîte-o labã amicalã.
Ce vînãt amurg". Hm! sunã-a poezie... Numai Tudor citeazã cînd nu te-aºtepþi, de parc-ar s
de la el.]
în momentul acela, punga de nailon din mîna dreaptã a Sînzienei se sparse-n fund ºi pe tro
tuar fugirã, care-n-cotro, cele cinci vinete lunguieþe, ultimele de anul ãsta , ºi cele do
kilograme de mere domneºti, cumpãrate mai adineauri din piaþã, de la þãrani.
Of! De-o mie de ori am zis sã-mi iau niºte plase ca lumea, nu flendurile-astea în care
pui douã paie, ºi s-au dus dracu'! Bine cã nu s-a rupt a cu unt-de-lemn! Nu mã-nvãþ odatã m
e!
în timp ce Sînziana se moraliza adunîndu-ºi de pe jos proviziile ºi-ncercînd sã le-nghesu
punga validã în care avea douã jumãtãþi de untdelemn, ºi-n geanta maro, de moaºã comunal
tã mijlocie, cãruntã, îmbrãcatã-ntr-un impermeabil verde, îi întinse o pungã de nailon ºi s
ajute. Totul fusese recuperat.
Vã mulþumesc, doamnã, ºi nu vã supãraþi, dar sã vã dau leul pe pungã, zise, trãgîndu-ºi s
Femeia fãcu semn cu mîna cã nu era nevoie.
Nu mã mai cunoaºteþi, doamna doctor! Ce sã mã mai cunoaºteþi... ºi femeia fãcu un gest de
v cãtre pãrul cãrunt, cãtre faþa ridatã, cãtre corpul ei piele ºi os.
Filipescu... Filipescu Angela, salonul 10...
- 1970, spuse rar Sînziana.
Da, doamna doctor! Mã mir cã nu m-aþi uitat.
Cum sã vã uit!
Filipescu Angela, 36 de ani, muncitoare textilistã. Tentativã de sinucidere. Otrãvire c
u Sodil. Hematoame pe tot corpul provenite din bãtaie . O noapte-n-treagã luptase s-o
scoale din morþi. Apoi plastia de esofag, trei luni în salonul 10, pat 7.
Ce vã mai fac copiii, bãrbatul?
Mulþumesc, doamna doctor, bãiatu-îl mare-a terminat armata, e parchetar pe ºantier, ãl mi
e la liceul tehnic. Nenorocitu ãla, ne-a ajutat Dumnezeu de-a murit, a fãcut cirozã, a
m pãtimit ce-am pãtimit, da' mãcar am scãpat. Acum, trãiesc ºi eu pentru copii, sã-ºi facã
rost, ºi pe urmã... Cã vorba de mi-o spuneaþi dumneavoastrã: i-am fãcut trebui' sã-i face
meni. Cã bãrbaþii, dã-i dracu', Doamne iartã-mã!
Dã-i dracu', dar parcã nu pe toþi , se gîndi Sînziana.
Am fost mai sãptãmînile trecute pe la spital c-am o cumãtrã internatã, ºi-am aflat cã v-a
la alt servici ºi cã v-aþi... v-aþi divorþat cu soþul.
Sînziana înclinã din cap în semn de aprobare.
Ce sã facem, doamnã Filipescu, aºa e viaþa... Dumneavoastrã sã fiþi sãnãtoasã, ºi fetiþel
Va sã zicã i s-a dat un raport complet. Fin? Gina? Oricare... Cã nu le mãnîncã pe nici una
screþia .
Foarte bine ziceþi.
îºi mai fãcurã cîte-o urare pentru ele ºi pentru copiii lor, dupã care, doctoriþa Sînziana
fosta ei pacientã, Filipescu Angela, îºi spuserã la revedere.
[ Nenorocitu ãla, ne-a ajutat Dumnezeu de-a murit , parcã aºa spusese Filipescu Angela, sa
on 10, pat 7. Cum trebuie sã se poarte-un om ca sã-i consideri moartea o binefacere.
.. Doamne, Doamne! Cînd îi spusese Alexandru cã trebuie sã se despartã, poate cã ºi ea-i do
e moartea. Cît de elevat sã fie un om sã nu vrea sã te vadã mort, dacã-i dai o mãciucã-n
u vrea sã i se facã o dreptate mai presus de ce oferã Justiþia?]
Sînziana avu un zîmbet ca la o pagubã de care te-ai consolat. Scuturã apoi din cap, ca ºi
cînd ar fi jenat-o o ºuviþã de pãr. Sã miºcãm niþel sediul central ca sã aºezãm altfel gîn
i fost simpozionul de micro-biologie, cînd aº fi vãzut eu Transfãgãrãºanul?... Ce drum, ce
me, ce culori, cîtã pace ºi cîtã mãreþie. ªi noi doi, ca la-nceputul lumii. Am fãcut drumul
rs fãrã sã ne-atingem, fãrã exclamaþii de entuziasm, cu umilinþã, ca-n faþa unei minuni de
. De ce sã nu ne trecem în revistã gîndurile ºi-amintirile frumoase, cînd le-avem? De cîte
n-am sã mai merg în minte pe Transfãgãrãºan? De cîte ori n-au sã-mi alunece gîndurile-n pr
arajului? De cîte ori n-am sã te strig Mircea, Mircea!? De cîte ori nu strigam cu capu
-n pernã, în adolescenþã, Daniel, Daniel!, invocîndu-te, nene Dai, iar tu habar n-aveai cã
e iubesc? De cîte ori n-am strigat tare Pavel, Pavel!, încercînd sã domin vuietul mãrii de
care e legat numele tãu, Pavele? De cîte ori nu v-am mîngîiat cu sufletul, domnule doct
or Naiculescu, îngînînd ca pe-un refren dintr-un cîntec de leagãn Nini, Nini...? ªi cînd er
lumea cu luminile, cum zicea Maica, ºi de cînd v-aþi dus. Iar dumneavoastrã, domnule doc
tor Murgu, dumneavoastrã sunteþi o permanenþã a vieþii mele sufleteºti. N-am sã-ndrãznesc n
atã sã vã spun... dar vã rostesc de multe ori numele într-o incantaþie care-l rostogoleºte-
dîncimi fãrã dimensiune. Cînd am început sã mã-ndrãgostesc de Mircea, m-am simþit vinovatã
avoastrã, mereu mã trezeam spunînd iertaþi-mã, domnule doctor, iertaþi-mã, sunt o fiinþã...
femeie, am încã vîrsta la care dorinþa atîrnã greu în balanþã, dar orice s-ar întîmpla, în
.. Nici nu ºtiam cã nu mint. Deºi îl iubesc pe Mircea... Ce pateticã sunt! ªi de ce sã nu f
ªi faþã de tine însuþi, nici în tine însuþi sã nu-ndrãzneºti sã spui tot ce crezi, fãrã sã
mi de ridicol, de lipsa de mãsurã? Iar doctorul Kolonte... A, cu el e ceva încurcat. P
arcã m-aº uita-ntr-o oglindã printr-un tifon. La orice m-aº fi aºteptat... dar sã-mi dea un
parfum... ce bine se asorta Hermes Caleche-ul cu vînãta din geanta de moaºã comunalã. Beck
et, Ionescu, niºte dulci copii!
La acest punct al monologului ei, doctoriþa Sînziana Hangan ajunse-n faþa apartamentul
ui în care locuia de ºapte ani. în deschizãtura cutiei de scrisori - cutie mare de lemn
bãiþuit, safe-ul bãncii Angliei , cum îi zicea Mãria, stãtea-nfipt un braþ de crizanteme:
ari de zãpadã imaculatã, sfere opulente, sîngerii, cu nervuri de aur, cataifuri ruginii,
fideluþe mov, albe, roz-stins, coniac, champagne, galben ca puiul ieºit din ou, gal
ben de smîntînã un braþ de culori ºi de forme peste care plutea un miros dulceag-amãrui d
iere ºi de toamnã.
Sînziana lãsã pungile de nailon în dreptul uºii, scoase cu grijã cozile florilor din cutia
oºtalã, una cîte una, le þinu pe braþul stîng ca pe-un copil, închise ochii ºi le strînse l
.
înseamnã cã pleci, dacã n-ai ºi plecat, altfel... , îºi spuse ea în timp ce-ncerca sã desc
Stai cã-þi deschid eu, se-auzi dinãuntru glasul Mãriei.
ªi uºa se dãdu la perete. Sînziana stãtea nehotãrîtã-n cadrul ei.
Pup, pup! zise Mãria, ºi-ºi sãrutã mama pe frunte, obicei de cînd era micã, ºi maicã-sa t
e-aplece pentru acest ceremonial tandru. Acum, fata-ºi întinse doar niþel capul, o sãrutã,
apoi, cu o privire complice cãtre flori, îi ºopti:
- Ei, îm?
Vreun fost pacient...
Fata închise un ochi.
ªi de unde ºtii cã nu sunt pentru tine? o-ntrebã maicã-sa.
Faci miºto de mine?!
Iar vorbeºti ca pe maidan?
Stimatã doamnã, folosesc un limbaj argotic, atîta tot, adãugã fata cu o dicþie pedantã. ª
poi la urechea maicã-sii:
Avem oaspeþi... pe dumnealui, de! pe tata.
- A!
Cînd am venit acasã, la 12, c-a lipsit diva de fizicã, le-am gãsit ca pe-o scrisoare la
cutie; ºi-i arãtã din ochi florile. Nu le-am luat, ca sã le vadã mahalaua, ºi Mãria fãcu un
larg cãtre uºile de pe palier.
De fapt, Mãria nu le luase fiindcã ºtia cã vine taicã-sãu. Chiar dacã-ntre pãrinþii ei totu
e mult mort ºi-ngropat, nu prindea rãu ca domnul , sã vadã cã fosta nevastã nu era de lepã
cea Mãria cu mintea ei de ºaisprezece ani. De cîte ori venea taicã-sãu ºi-ntreba unde e Sîn
na, Maria-i rãspundea invariabil: cu vreun gagic la cinema , folosind neologismul foa
rte en vogue cu intenþia de-a-ºi enerva tatãl.
Unde-ai învãþat sã vorbeºti aºa? , o-ntreba acesta.
în societate, ºi dacã nu-þi place, regret. Ce vrei, sunt un copil semi-orfan.
Sînziana, care-ºi cunoºtea copiii, ºtia de ce fata ei cea mare îºi compusese un asemenea pe
sonaj sictirizant cum ar fi spus cei din aceeaºi generaþie cu ea pe care nu scãpa nic
ocazie sã-l arboreze ºi sã-l joace în cele mai mici amãnunte în faþa lui taicã-sãu, ca o a
are talent, îndrumatã de o mînã de maestru.
Aproape dupã fiecare vizitã paternã, Mãria rãbufnea, blagoslovind-o ca la uºa cortului pe a
tuala nevastã a lui taicã-sãu ºi netrecîndu-l cu vederea nici pe acesta, cu toate-ncercãril
Sînzienei de-a o domoli.
Ce, vine-aici sã-ºi verse nervii pe care ºi-i face cu marea vedetã ? Vine sã ne ºicaneze
cã aia a dumnealui se culcã cu altul?
Mãria, te rog sã taci, te rog sã taci, cã dacã nu, plec pe stradã.
Sigur, sã tac cum ai tãcut tu! Ca o... bleagã. Vine una ºi-þi ia bãrbatul ºi tu zici ia-
pi, dacã-þi trebuie .
Tu ce-ai fi fãcut în locul meu?
Ce-aº fi fãcut? Mã duceam la aia ºi-o luam de ciuf ºi mãturam trotuarul cu ea ºi-i zice
Dumnezeii mã-tii de... lasã -mi bãrbatu-n pace cã, de nu, te pocesc! . Aºa i-aº fi zis, ºi-
fi fãcut, nu ca tine, distinsã doamnã doctor. ªi Mãria se roºea ºi se zburlea ca ºi cînd sc
r fi petrecut în realitate.
Sînziana Hangan n-avea nici o-ndoialã în ceea ce priveºte eficacitatea reþetei propusã de f
icã-sa. Mai întîi pentru cã majoritatea oamenilor se tem de scandal ºi marea vedetã ar fi
poate-ndãrãt în faþa unei asemenea vehemenþe ; în al doilea rînd pentru cã Alexandru s-ar f
t flatat de-aceastã vehemenþã, ºi-ar fi socotit-o, vanitos cum era, o dovadã de dragoste d
in partea nevestei, sau mãcar o dorinþã tenace de a-l pãstra. Pe cînd ea...
ªi, dintr-odatã, inima fetei se-nmuia ºi-o lua-n braþe pe maicã-sa, ca pe-un copil prostãna
, ºi-o sãruta ºi-o sãruta ºi-i sufla la ureche:
Dã-i dracu', noi sã fim sãnãtoase.
Mãria îi întinse maicã-sii cheia cutiei de scrisori, apoi se-aplecã ºi ridicã cele douã pla
provizii.
Vezi cã mai e ceva-n cutie, zise ea ºi fãcu stîn-ga-mprejur, spre bucãtãrie, fãrã sã mai
dãrãt.
În cutie, Sînziana gãsi un plic albastru, pe care scria, cu un scris necunoscut, Doamne
i doctor Sînziana Hangan , ºi un pacheþel lunguieþ, un etui ca de stilou, învelit într-o hî
cu steluþe aurii. Deschise scrisoarea.
Þi-am urmat sfatul. Trebuia sã plecãm sãptãmîna viitoare. Totul s-a precipitat. Asearã am
cã plecarea este pentru azi la 10. Te-am cãutat la Institut, centrala era stricatã. N
u mã certa. Rãmîi cu bine, înþeleapta mea iubire.
Mircea .
Citi scrisoarea de cîteva ori. îºi înãbuºi un oftat fiindcã auzi paºii Mãriei. înþeleapta
Deschise maºinal ambalajul cu steluþe aurii sub care se afla o cutiuþã cu capac bombat, în
tr-un culcuº de mãtase viºinie, strãlucea molcom o brãþarã filigranatã aurie, împãrþitã-n c
, împodobite alternativ cu jad ºi cu ochi de tigru. Pe interiorul capacului Sînziana c
iti Chinese jewels .
Mãria, care venea din bucãtãrie cu paºi mari ºi cu gura plinã de ce avea sã-i mai spunã, în
c.
Puºicã, ce e cu tine? rosti ea cu glas matern ºi-ºi mîngîie mama pe cap ºi pe obraz. Se u
i în cutiuþa de mãtase, apucã delicat brãþara ºi o prinse la mîna stîngã a maicã-sii, deºi
.
Þi-a dat-o ca s-o porþi, nu? Hai în casã, îi spuse ea rugãtor, ºi-o luã pe dupã umeri. S
, ce-o fi-n bietul tãu sufleþel , se gîndi fata.
Bunã ziua, îºi salutã Sînziana fostul bãrbat.
Sãrut mîna.
Alexandru o cîntãri de sus ºi pînã jos. În lumina roºiaticã ce pãtrundea prin fereastra suf
i, mare cît peretele, Sînziana i se pãru frumoasã. Nu mi se pare, chiar este . Verdele sti
s al scurtei de catifea, pusã peste un pulover gãlbui cu guler întors, îi venea bine; se
asorta cu pãrul ei castaniu, cu faþa bronzatã în care ochii cu paiete aurii pãreau mai lu
minoºi ºi mai deschiºi decît de obicei; scurta scotea în evidenþã ºoldurile care se curbau
într-o fustã-n carouri cãrãmizii, oranj ºi galbene, aºezate-n biais. Pantofii montanþi, cu
pic de toc, dãdeau eleganþã gleznelor ºi picioarelor drepte ca o linie stilizatã continuu
din care nu se detaºa nici un muºchi.
Are o strãlucire , îºi zise Alexandru ºi i se aprinse privirea, strãlucirea pe care o cap
corp cînd se ºtie iubit , trase el concluzia, uitîndu-se avid la fosta nevastã, îl apucã u
el de iritare.
Sînziana se duse-n camera ei sã punã scrisoarea ºi cutia brãþãrii-n dulap. O clipã o bãtu g
coatã brãþara de la mînã. La urma urmei, de ce? Singura care n-ar fi trebuit sã ºtie, Mãri
rest... Mai strînse o datã la piept florile pe care le þinuse tot timpul pe braþul stîng,
le puse-n patul ei îngust. Cînd reveni-n sufragerie, Alexandru se-apropie de ea, o
apucã de ceafã ºi vru s-o sãrute. Sînzienei îi bãtu inima repede ºi simþi o greaþã ºi o nel
început de boalã. Se uitã la el atît de surprinsã, încît Alexandru renunþã.
Mãria veni-n sufragerie cîntînd asortat cu pasul militãros pe care-l adoptase ad-hoc La o
aste cînd am plecat, Lino, Leano... Fata era-mbrãcatã acum într-o fustã care abia dacã-i d
cu un lat de palmã puloverul gros de lînã seinã, foarte mulat pe bustul din care sînii abi
a mijeau, îºi ridicase pãrul într-un coculeþ, drept în creºtet, ºi-nfipsese-n el douã mãciu
de sidef, foste ace de pãlãrie ale rãposatei sale bunici, Smaranda Hangan. îºi vopsise put
ernic pleoapele cu albastru, iar pe degete îºi înºirase tot felul de bijuterii luate de l
tinichigerie , pînã-n doiºpe lei bucata.
Sînzienei îi veni sã rîdã mai ales de boiala de pe pleoapele ei truc nou de ultimã orã, b
s cãci pînã atunci n-o vãzuse niciodatã travestitã astfel, îi veni sã-i spuie ce te-ai
chinã? , dar se gîndi cã nu trebuia sã-i strice fetei efectele faþã de taicã-sãu.
Alexandru, contrariat de tot ce se petrece-n fosta lui casã ºi, de ce n-ar fi recuno
scut-o, mai ales de braþul de crizanteme din cutia de scrisori, iar acum, de brãþara d
e la mîna Sînzienei cu un glas care se strãduia sã nu-i trãdeze enervarea, se adresã fiic
pe-un ton ironic:
Faci reclamã pentru vreun circ sau pentru vreo fabricã de ciorapi-chilot?
Ei bine, domnule, nu! Nici circ, nici izmenociorapi! îmi fac propria reclamã! Lume, l
ume! veniþi de vedeþi: ºarpele boa, ºapte metri de la cap la coadã, zece metri de la coadã
a cap! .
Sînziana izbucni-n rîs, în timp ce Alexandru se roºi de indignare: mai mult de rîsul ei de
cît de ireverenþa fiicã-sii.
Mãria, fãcîndu-se cã ignorã impresia pe care le-o produsese pãrinþilor, i se-adresã pe-un t
icial maicã-sii:
Doamnã doctor, în ordine cronologicã, aþi fost cãutatã de H. B.-uri ºi de un domn Pavel V
are vã va mai cãuta în jurul orei 6.
La numele Pavel Vlas , Sînziana simþi nevoia sã se-aºeze.
Fata continuã, fãrã sã-i fi scãpat reacþia maicã-sii.
- O fi ãl cu florile ºi cu brãþara? Cã altul cine sã fie?
V-am fãcut un piure de cartofi, chiftele prãjite ºi salatã de varzã roºie ca sã vã reface
zicã ºi ca sã vã pãstraþi frumuseþea, în baie, veþi gãsi înmuiatã cu Far" produs excepþi
rumuseþeazã ºi, dacã ºtii sã te porþi, face ºi ouã veþi gãsi înmuiatã, precum v-am spus,
in terocel imprimat 18 lei metrul a doamnei doctor Sînziana Hangan ºi-a fiicelor sal
e, domniºoara Mãria Bujor ºi Ana Hangan. Acum, sã vã pun o-ntrebare: doriþi sã mã duc s-o i
la grãdiniþã pe sora mea, zisã falfabeta ?
Cum vrei; cînd am trecut pe-acolo se jucau în curte, aºa cã poþi s-o laºi pînã spre 6.
Mã rog, dacã este la alegere... Pînã una-alta, vã rog respectuos sã-mi permiteþi sã mã de
piaþã spre-a cumpãra din sectorul particular niºte cucurbitacee, popular zise tãrtãcuþe, p
ru decoraþiuni interioare.
Ai bani?
Ca la turci, doamnã, ca la turci. Domnule, i se adresã lui taicã-sãu, dacã doriþi sã mã-n
rea e de partea mea, dacã rãmîneþi cu doamna, ºi n-am sã vã mai gãsesc cînd mã întorc, vã s
ne ºi transmiteþi, vã rog, salutãrile mele, doamnei, soþia dumneavoastrã, ºi fiului dumneav
trã, mon demire. Doamnã, domnule, bunã ziua!
La ultimele cuvinte, îi salutã scurt, dintr-o-nclinare de bãrbie, le-ntoarse spatele ºi,
cu un mers graþios ºi elegant, care-i punea-n valoare corpul nepîrguit, se-ndreptã spre
 uºã.
Aºa trebui' sã fi fost soacrã-mea la vîrsta ei , se gîndi Alexandru. Aceiaºi ochi albaºtr
acelaºi pãr negru, la fel de subþiricã, la fel de frumoasã!
Þie nu þi se pare cã fata asta exagereazã? o-ntrebã Alexandru pe Sînziana.
în ce fel? îl întrebã Sînziana la rîndul ei, fãrã nici un interes în glas.
în momentul acela sunã telefonul.
Alo! Da, nene Daniel... A ºi trecut un an?!... Direct la Belu... Da, ºtiu, De clte o
ri merg la Mama ºi la Tata, trec ºi pe la el. Bine, la 11. La revedere.
Un an de cînd v-aþi dus, domnule doctor Nini Naiculescu. Nini, Nini . Tot trecutul dãdea
nãvalã asupra ei. Pavel, Nini, chiar ºi Nenea Daniel, chiar ºi Alexandru. ªi tu, Mircea, e
ºi prezent ºi trecut... Trecutul e o-ncãpere din prezent în care intrãm mai rar. N-avem d
ecît sã deschidem o uºã, atît, ºi suntem în trecut, iar uºa asta se deschide singurã foarte
Scuzã-mã, te rog. Sã revenim la ce vorbeam. De ce crezi cã Mãria exagereazã, mai degrabã
?
Bine, dar tu n-o vezi cum umblã-mbrãcatã, cum se boieºte? Cum o laºi?
Chiar dac-ar umbla aºa tot timpul ºi n-aº avea ce sã-i reproºez: aºa umblã, sã nu exagere
a sutã din generaþia ei. ªi generaþia asta nu e cu nimic mai rea decît altele. Acum, am sã-
spun ceva pe care din solidaritate cu ea n-ar trebui sã þi-l spun: umblã aºa numai cînd o
vezi tu. De exemplu, fusta cu care era îmbrãcatã n-o mai poartã de cel puþin doi ani. O ºi
itasem. Vrea cu orice preþ sã te contrarieze. E un mod copilãros de a-ºi manifesta senti
mentul de frustrare.
Ce fel de frustrare?
Nu te face cã nu pricepi! De copil pãrãsit de tatã.
Bine, dar cred cã nu mã poate-nvinui de nimic, cred cã nu-i lipseºte nimic.
Nu-i vorba de ce crezi tu, e vorba de ce crede ea. Cred cã eºti convins cã eu n-o infl
uenþez în direcþia asta; ba, dimpotrivã: mã strãduiesc sã-i demonstrez cã relaþiile dintre
ºi-o femeie n-au legãturã cu cele pãrinte-copil. Cã tu nu mai eºti bãrbatul meu, dar cã eº
ei. E mare ºi judecã singurã ºi, mai ales, ca mulþi adolescenþi, trece printr-o perioadã de
gare ºi de nonconformism. ªi te-a ales pe tine þap ispãºitor.
Nu-i sãptãmînã-n care sã n-o vãd; o iubesc; cred, sper cã nu-i lipseºte nimic.
în acest sper simt o nuanþã de dubiu, în sinea ta cred cã te-ndoieºti cã nu-i lipseºte
voie sã-þi traduc acest dubiu: în gîndul tãu îþi spui, bine-nþeles, cã ce-i dai tu ei, împ
cealaltã, cu cea din flori. Nu-i aºa? Vreau sã ºtii cã tot ce prisoseºte din stricta ei în
nere, a Mãriei vreau sã zic, depun pe-un cec, pentru ca-n momentul cînd i-or trebui ba
nii ãºtia, sã-i aibã.
Ai putea s-o-mbraci mai bine.
E-mbrãcatã decent, cum trebui' sã fie o fatã de vîrsta ei. Nu vreau sã capete gustul boar
or, sã devinã borfomanã , cum zice ea. Nu-i cu nimic mai prost îmbrãcatã decît mine, iar e
adultã, nu mai cresc. Vreau sã ºtie sã cîntãreascã banul, sã aibã mentalitatea unui om care
intr-o sumã fixã. Eu trãiesc ca toþi oamenii din categoria mea. Dar nu boarfele-i lipses
c ei.
sunt sigur c-ai sã spui ceva care sã mã acuze.
Nu-i vorba nici de acuzat, nici de scuzat. Numai cã, vezi, copiii de pãrinþi despãrþiþi s
cu pãrintele lipsã ca nevestele de navetiºti: fiecare cu viaþa lui. Eu te-nþeleg. Eu am
ns la vîrsta cînd înþeleg orice, dar nu-i poþi pretinde nimãnui sã fie gata-nvãþat de cînd
a copiii cu pãrinþi despãrþiþi apare totdeauna un dezechilibru, mai grav sau mai puþin grav
ca-n cazul Mãriei: copiii ãºtia n-au o idee clarã despre ce este o familie. Nici eu, de
altfel, dacã stau bine sã mã gîndesc, n-am avut o idee limpede-n privinþa asta. Cred totuºi
cã-n mintea mea lucrurile erau mai clare decît într-a Mãriei. Eu ºtiam cã n-am tatã. ªtiam
urise pe front ºi cã niciodatã n-am sã am tatã. ªi am suferit afectiv de lipsa asta, fiindc
u nu l-am cunoscut pe Tata. Am suferit cînd mi-am dat seama, social, ce dezarmat e
un copil cînd n-are un bãrbat în spate. Dar afectiv nu puteam suferi dupã ceva ce nu cu
noscusem. Mie n-avea cine sã-mi tulbure apele. Mãria însã cum spune ea în glumã, dar nici
-ºi dã seama cîtã dreptate are este o semi-orfanã.
Am impresia cã ai fi preferat sã fie orfanã de-adevãratelea, zise el cu o ironie pe care
-o dorea benignã.
Eu? încerc sã-þi explic ce se-ntîmplã cu ea. Pentru ea e mai bine sã aibã un tatã, scriit
scut, cu un statut social, decît sã aibã doar mamã: o obscurã doctoriþã de laborator...
Cum are cealaltã.
Exact, cum are cealaltã! Cealaltã are însã un statut sufletesc cert: ea n-a avut, n-are º
 n-o sã aibã niciodatã un tatã. Eu sunt unicul ei pãrinte, aºa cum a fost Mama pentru mine.
Sper sã nu simtã lipsa asta niciodatã. Ce-o fi vrînd Pavel? Mãriei însã tu îi lipseºti. N
r iubi... nici nu te-ar urî... nici indiferent nu i-ai devenit.
Cum þi-am devenit þie...
Eu am o putere de-a mã vindeca, o putere ca ºopîrlele. Le rupi coada, ele trãiesc mai de
parte. N-am fost în viaþa mea bolnavã în afarã de bolile copilãriei ºi de-o gleznã luxatã.
itã m-a fãcut glezna asta. Mi-aº fi scrîntit toate-ncheieturile cu mîna mea numai sã... Ni
Mama n-a fost. Am sã mor probabil ca ea, repede ºi fãrã sã sufãr. Cel puþin îmi place sã sp
Hai sã nu mai dramatizãm.
Hai sã nu mai dramatizãm ! Ce convenþional sunã vorbele astea! ªi despre ce sã vorbim? D
afarã de ce o priveºte pe Mãria...
N-avem ce ne spune, nu-i aºa?
Chiar aºa! Ce sã ne spunem? Oamenii despãrþiþi n-au prezent, nici viitor comun. Ei au num
i un biet trecut din care, dacã-l tot pigulesc ºi-l tot vînturã, în loc sã-l lase sã-ºi doa
nul, fac un venin al prezentului. ªi de venin nu duce nimeni lipsã... Mie mi-e foame
, dacã vrei sã mãnînci din chiftelele ºi din piureul fãcut de Mãria, poftim, dacã nu, aºtea
ce vrei. Doamne, de ce-o fi telefonat Pavel? Sunã din nou telefonul.
Alo, da, doamnã. Mi-a spus Mãria, dar am uitat, nu vã supãraþi... Da, e unul dintre cei m
i buni chirurgi din generaþia mea, aº îndrãzni sã spun chiar cel mai bun... îl cunosc, am f
st colegi de grupã... Cum sã nu... O clipã numai, sã scriu în carnet... O-lim-pi-a Ma-te-e
s-cu. Bun. Mã duc chiar mîine dimineaþã... Aha... un coleg în trecere prin Bucureºti, el le
a pus... Bun... Sãrut mîna...
Am lichidat ºi cu H.B.-urile.
- Cu ce?
Cu haº-be-urile, care nu reprezintã simbolul vreunui vaccin sau al vreunui ser, ci s
e traduce prin hoaºte bãtrîne zise ºi haº-bilici , cum le-a botezat fiica noastrã comunã
mele vecine, pe care nu le are la inimã.
în timp ce dãdea aceste explicaþii filologice, Sînziana îi oferi fostului ei soþ un scaun l
masa din bucãtãrie, iar ea se-aºezã-n faþa farfuriei întinse, pusã peste un ºervet imprima
fructe.
Nu vrei o chiftea?
Aº bea ceva.
Cico sau Pepsi , altceva n-am. Bãuturi beþive nu se beau în casa asta decît din an în
ese Tudor niºte coniac, dar l-a bãut tot el pe tot.
Numele lui Tudor nu-l binedispuse defel pe Alexandru.
Anul ãsta am vrut sã vin la 24 iunie pe-aici, dar mi-ai spus cã nu eºti acasã.
De 24 iunie?
Da, de ziua ta. Sînzienele, sînzienii, Sanctus Joannes. Dar ai spus cã nu eºti acasã.
Nici n-am fost. Am mîncat cu fetele-n oraº. Mi-a spus Mãria cã-mi taie mîinile dacã spãl
farfurie de ziua mea. ªi dac-aº fi fost acasã crezi cã trebuia chiar sã vii?
Sînziana, ori de cîte ori fac o tentativã de-a stabili niºte relaþii... umane între noi,
espingi. Nu suntem nici primii, nici ultimii oameni care se despart. La urma urm
ei, ne-am despãrþit foarte civilizat.
Ce e drept, nu ne-am azvîrlit cu oalele-n cap...Numai cã motive pentru care sã ne mai
vedem... Afarã de Mãria, motiv obligatoriu, ce mai avem de-mpãrþit?
Crezi cã le dai un exemplu bun cu flori, cu...? ªi, utîndu-se la brãþara Sînzienei, Alexa
u atacã brusc subiectul care-l rîcîia pe suflet de cînd intrase-n casã, trecînd peste între
ea fostei lui neveste, cãreia i se opri chifteaua-n gît. Altãdatã l-ar fi poftit pe uºã-afa
pentru asemenea indiscreþie, acum însã, într-o dispoziþie generoasã din pricina dragostei p
ntru Mircea, neliniºtitã de telefonul lui Pavel ºi copleºitã de amintirea lui Nini Naicule
scu, pe care-a doua zi prietenii aveau sã-l pomeneascã, îi rãspunse lui Alexandru cum ar
fi rãspuns oricui i-ar fi pus o astfel de întrebare.
La-nceput ai sã-l urãºti, ai sã-l scoþi din rîndul oamenilor, pe urmã, are sã-þi devinã in
-ai sã mai cheltuieºti nici un sentiment pe el, ºi mai pe urmã, ai sã te uiþi la el cum de
apt trebuie sã ne uitãm la fiecare semen al nostru cînd începem sã-l considerãm prin prisma
unui singur sentiment: înþelegerea. Mãicuþa mea dragã, totdeauna ai avut dreptate .
- Dacã te-ar auzi cineva, ar zice cã te porþi ca un bãrbat gelos.
Alexandru pãli atît de tare cã, un moment, Sînziana se gîndi cã i se fãcuse rãu. N-ai învã
la marea vedetã, mare într-adevãr. în viaþa ta n-ai sã ºtii sã ascunzi ce simþi .
- Eu însã ºtiu cã nu poate fi vorba de-aºa ceva ºi de-asta am sã-þi rãspund ca unui pãrinte
 de educaþia copilului sãu, educaþie pe care n-are timp s-o supravegheze. Aºadar: n-ai n
ici un motiv sã fii neliniºtit de exemplul pe care li-l dau fetelor mele, din care una
e ºi a ta. Nu vãd la mine decît o viaþã de om cinstit ºi-atît. în casa asta în afarã de ne
l, de nenea Matei ºi de Tudor, nu calcã decît rar picior de bãrbat, ºi-atunci, en tont bie
n, tout honneur. Nu merg nicãieri fãrã Mãria vorbesc de cîte-un spectacol la care mã mai
din an în paºti, cã de vizite... Dumnezeu cu mila... Iar ea nu face un pas pe care sã n
u i-l ºtiu. Mulþi pãrinþi ar vrea sã aibã un copil ca ea. Fata asta-n viaþa ei n-a luat o m
taþie ºi-a fost ºi este printre cei mai buni copii din clasã. De cînd cu moda meditaþiilor,
bagã pãrinþii mii, zeci de mii, în fundul copiilor ºi de multe ori degeaba. Cînd am vrut sã
niºte lecþii suplimentare la englezã, mi-a spus: Mi-a dat statul cap sã-l folosesc; într-
lunã, îþi promit sã fiu prima la englezã . ªi este. M-ajutã cît poate, nu cere nimic mai m
îi dau eu; pentru fiecare leuþ se justificã. E un copil bun, înþelegãtor ºi echilibrat. ªi
gã toate astea care sunt preþioase pentru ea, ceva tot atît de preþios mai ales pentru m
ine: mã iubeºte.
Dar te ºi respectã?
Mã respectã, poþi sã fii sigur. Dealtfel, nu iubeºti cu-adevãrat decît pe cine respecþi..
u þi-am rãspuns la-ntrebare. Sã ºtii cã florile ºi... sunt ceva cu totul întîmplãtor ºi chi
r fi... Mãria nu mai este copil. E-n stare sã-nþeleagã lucruri pe care nu le vede ºi despr
e care nu vorbim. Ar fi fericitã sã primesc în fiecare zi flori ºi mai ales sã ºtie cã mã i
cineva pe care l-aº iubi ºi eu. Dacã un om deºtept, frumos, cunoscut, prin nu ºtiu ce minu
ne, m-ar lua-ntr-o zi de nevastã, nu ºtiu cît de... fericitã aº fi eu, ea însã nu ºi-ar mai
n piele. N-am sã uit cum arãta cînd am þinut anul trecut o comunicare la congresul de mi
cro-biologie. Nu trãia, plutea. Toatã lumea a felicitat-o. Pe scãrile Institutului, mi
-a ºoptit la ureche: E cea mai frumoasã zi din viaþa mea. N-am fost niciodatã atît de mînd
-nceput sã plîngã. Am mai coborît cîteva trepte ºi mi-a ºoptit iar la ureche, de data asta
un glas mic, în care se-adunase toatã pãrerea de rãu din lume: De ce n-a trãit ºi Bunica s
vadã? ªi-am început sã plîngem amîndouã, ºi-atîta am plîns cã nu ºtiau colegii ce s-a-ntîm
mai apãream la C.O.S., unde s-a dat o masã cu toþi participanþii.
Sînziana-ºi ºterse douã lacrimi cu degetele, sperînd sã le facã neobservate. Cînd am sã-nv
espre tine, Mamã, fãrã sã plîng? îºi drese glasul, oftã, ºi i se-adresã lui Alexandru pe-u
nstatare:
Pentru un pãrinte nimic nu este mai important decît sã fie iubit de copilul lui. Dacã nu
ºtii sã-l faci sã te iubeascã e o cauzã pierdutã. Eu n-aº vrea de la fetele mele decît s
cã aºa cum am iubit-o eu pe Mama. Acum, cînd am copii, îmi dau seama cît am iubit-o pe Mam
a.
Ce copil n-ar fi iubit o asemenea mamã? Un om de-o cinste ireproºabilã, de-o tenacitate
ºi de-o rãbdare cum eu, cel puþin, n-am mai vãzut: dreaptã, înþeleaptã, blîndã ºi frumoasã
cum numai þãranul cu mintea lui proaspãtã ºi avidã poate-ajunge. Eram gelos cã Sînziana o i
mai presus de orice. Iar eu aº fi vrut... Eram umilit de ºtiinþa ei ºi, ca un prost, mã of
ensau observaþiile pe care mi le fãcea, în loc sã fi deschis ochii ºi sã fi ciulit urechile
sã-nvãþ de la ea. ªi Sînziana, crescutã de-asemenea mamã, ºtia mai mult decît mine... ºi as
. Mã irita cã-n sinea lor mã judecau... ºi cã nu mã socoteau la-nãlþimea lor. Aº fi vrut ca
ea sã mã admire, ºi mã admira. Dar eu aº fi vrut fãrã nici o rezervã. Aº fi vrut sã mã gã
d îmi bãtea la maºinã, îi acceptam toate sugestiile. Cum mi-a devenit soacrã... parcã mã pi
trechea. Cînd mi-aduc aminte de pontifus maximus... ªi pe lumea cealaltã o sã-mi fie ruºin
e. Parc-o aud, cu vocea ei care ºtia atît de bine sã fie neutrã cînd spunea un lucru neplãc
t sau grav: S-a strecurat o greºealã: este pontifex nu pontifus", iar eu cocoºul nãtãrãu
se crede mai presus de toate orãtãniile fiindcã se poate cocoþa pe gard, am gãsit o expli
caþie genialã pentru ignoranþa mea. Nu e o greºealã de tipar; eu îl simt altfel pe pontifu
mai expresiv mai cuprinzãtor, aºa cã-l las cum este", în cazul ãsta ºi ºuºi trebuie sã þi
uprinzãtor decît ºosea", a zis ea, ºi-atît a fost. Din ziua-aceea nu i-am mai dat sã batã n
c la maºinã. Cel mai mult din firea ei mã supãra lipsa de reproºuri. Niciodatã nici un repr
Mi-era groazã, pur ºi simplu, sã-i spun cã mã despart de Sînziana, mai groazã decît sã-i s
enei. Dupã ce mi-am luat inima-n dinþi ºi i-am spus, ea, ca ºi cînd ce auzise era lucrul c
el mai obiºnuit, mi-a rãspuns: M-aºteptam... de vreo... ºase luni. Þi-aduci aminte ce þi-am
us cînd mi-ai cerut-o pe Sînziana?... Sã-þi spun eu. Þi-am spus: Nu vã potriviþi ºi s-ar pu
a mai curînd sau mai tîrziu sã vã daþi seama de lucrul ãsta. Eu cred cã nu faceþi bine....
argumentat ºi de ce Acum nu mai are nici o importanþã. Important este cã Mãria are sã fie u
copil cu pãrinþi despãrþiþi. Te-ai gîndit bine? Sigur cã te-ai gîndit, dar, pentru moment,
nu þi se pare mare lucru, îmi fac încã o datorie: te previn cã dacã cine ºtie cum, vreodat
m ai sã spui un 'nu' categoric dacã vreodatã, cã nimeni nu-ºi ºtie de la-nceput toate cãr
ieþii dacã vreodatã ai vrea sã te-mpaci cu Sînziana, aºa ceva nu se poate. O cunosc atît
ne cã aproape ºtiu ºi ce þi-ar rãspunde. Dar, mã rog... sã lãsãm pronosticurile. Vreau sã-þ
ceva ºi cu asta, ce v-o da Dumnezeu fiecãruia. Faci o mare greºealã. Dai mãlaiul din mînã p
rabia de pe gard. Dragostea vine ºi trece. Cãsãtoria e o instituþie, iar lumea e nesfîrºitã
osibilitãþi de combinãri, cîte clipe are viaþa. Sînziana, pe lîngã alte calitãþi, are una c
se poate pãrea fãrã importanþã, dar pe care s-ar putea s-o regreþi: are o mare capacitate
e a tolera defectele. ªi încã o calitate, cea mai mare, cea mai profundã: e un om al dat
oriei, nu pune niciodatã plãcerea înaintea datoriei; 'Maurul ºi-a fãcut datoria, maurul po
ate sã moarã' ", încheiase ea cu un citat, ca sã atenueze tonul grav al monologului pe c
are-l recitase-n faþa mea. Cîtã dreptate a avut... Am dat un om al datoriei pe-o colecþi
onarã de plãceri...
Tãceau de cîteva minute, fiecare cu gîndurile lui.
Sã-mi fie de bine, zise Sînziana, ca sã curme într-un fel tãcerea, în timp ce-ºi strîngea
ia ºi tacîmul pe care le puse-n chiuvetã ºi lãsã apa sã curgã un pic peste ele.
Hai sã mergem în sufragerie cã vreau sã-mi croiesc ceva ºi am nevoie de-o masã mare.
în trecere, luã din dulapul de pe culoar, un pachet ambalat într-o hîrtie a magazinelor R
omarta . Lãsã pachetul pe servantã, în sufragerie, ºi se duse-n camera ei dupã cutia de luc
Dãdu cu ochii de crizantemele care stãteau rãsfirate-n mijlocul patului ca un evantai
pufos, imens. Luã un vas din vestibul, se duse-n bucãtãrie, îl umplu cu apã, se-ntoarse-n
camerã ºi aºezã florile cu grijã, preocupatã sã le-mbine cît mai armonios culorile. Drage
, iubitele mele, iertaþi-mã cã v-am lãsat atîta vreme fãrã apã, dar a nãvãlit trecutul pest
oi nu ºtiþi asta...Ce-o fi cu Pavel? în viaþa mea n-am fost mai neliniºtitã...
în sufragerie îl gãsi pe Alexandru în picioare, uitîndu-se prin fructiera aºezatã-n mijlocu
esei, pe un petec rotund de þesãturã aurie cãci se uita prin ea ºi nu la ea. Acest obiect
o imensã cupã suprapusã unei cupe mai mici, rãsturnatã, în chip de picior, îl fascinase to
auna. Privitã pe dinafarã, fructiera pãrea o lume submarinã încremenitã, în care nimic nu e
formã sau culoare precisã. Valuri verzui, violacee, gãlbui, sîngerii, se topeau unele-nt
r -altele, pentru a se despãrþi apoi într-o profuziune de franjuri, de aripi, de nervu
ri, de lamele ale unor plante sau ale unor animale fabuloase, ori forme ale mate
riei de dinaintea-mpãrþirii pe regnuri. La bazã, într-o cutã a lumii aceleia haotice, se rã
ise o semnãturã caligrafiatã copilãreºte: Galii.
Cîtã artã într-o sticlã pe care-o faci þãndãri dintr-o miºcare neatentã . Gratuitatea aces
stiþii îl tulbura. Sînziana îi întrerupse meditaþia. Cu mîini atente, ca ºi cînd ar fi umbl
bombã, ea luã vasul ºi-l bãgã în servantã încuindu-l cu cheia.
Sînziana le explicase fetelor ei cã vasul acela era lucrul cel mai preþios din casa lo
r, cã el costa o avere , iar ele n-aveau voie sã-l atingã, drept care Mãria ºi Ana îl ocol
proape superstiþios. O colegã de laborator cu care lucrase-ntr-o dupã-amiazã la niºte coef
icienþi, preþuise galle-ul la 15000 de lei pe puþin , ceea ce pe Sînziana n-o tulburase de
oc; în schimb, cifra fãcuse mare impresie asupra Mãriei.
- Auzi tu, Falfabeta ? 15000 de lei! ªtii tu ce-nseamnã asta?
Un numãr de casã? o-ntrebase la rîndul ei Falfabeta duios, neºtiutoare-ntr-ale cifrelor
ochii Sînzienei, lucrurile aveau valoare prin frumuseþe, deºi frumuseþea ºi preþul se aflau
de multe ori într-o interdependenþã justificatã. Pe lîngã frumuseþe, vasul avea o valoare a
tivã deosebitã pentru Sînziana. El era împreunã cu-o cruciuliþã de aur cu lãnþiºorul ei,
ana le scotea de la gît numai la baie ºi la mare, darul pe care i-l fãcuse ei de botez
Naºa-mare , coana Luxiþa Bantaº, bunica profesorului Daniel ªerban, nenea Dai , strãbuni
Tudor ªerban, naºã din neam în neam a familiei Sînzienei dinspre mamã. Sînziana, tu ºi cu
a sunteþi finele mele cele mai dragi, ºi am de unde-alege, cã n-or face-un regiment fi
nele mele, dar o companie tot fac , zicea Naºa-mare , cãreia toþi cei apropiaþi îi spuneau
a treizeci ºi cinci de ani, de cînd se fãcuse soacrã Coana-mare. Coana-mare-ºi scandaliza
e familia mai precis pe fiicã-sa, Luþa, pe gineri-sãu, Sicã ªerban, ºi pe nepoatã-sa, Mar
anne scandalizabilii, mimozele senzitive ale neamului , cum îi lua Coana-mare peste p
icior cu-asemenea risipã-n niºte vremuri atît de tulburi, ca anul '40. în timp ce fiicã-s
, Luþa ªerban, scotocea toatã casa pînã s-aleagã lucrul cel mai nefolositor, cel mai prãfui
au cel mai urît ca sã-l dea-n dar în împrejurãri asemãnãtoare, Coana-mare cumpãra sau ale
pentru sine: Ori dai ori nu dai. Adicã sã-i dau altuia ce nu-mi place mie? Niciodatã! D
ac-o fi, Luþo, mamã, sã sãrãcim, sã ºtii cã nu dintr-asta o sã ni se tragã , îºi liniºtise
darul destinat finã-sii, Sînziana. Fãrã galle tuºesc, þãrancele, cã la neamul lor de la C
mai galeuri or fi avut! , îi rãspunsese, ca argument suprem împotriva unei asemenea risi
pe, coana Luþa. Tocmai cã n-au avut sã aibã , pusese Coana-mare punct discuþiei.
Sînziana ºterse masa de sufragerie cu o cîrpã de finet, ºi-ntinse pe ea un bucle de-o culo
are greu de definit: bãtea-n negru, în maro, în verde ºi în... viºiniu totodatã.
Frumoasã þesãturã! zise Alexandru. Cît costã?
250 metrul. Chinezeascã; cicã e lînã purã.
Ce vrei sã faci din ea? continuã Alexandru s-o-ntrebe, uitîndu-se cum Sînziana scotea di
ntr-o cutie de lemn natur, cu o semilunã-ntr-un colþ, un caiet, un metru ºi-o cretã de c
roitorie.
Palton.
ªi de ce þi-l faci singurã? Nu þi-e greu?
Greu, uºor, scutesc 1000 de lei, adicã exact ce-mi rãmîne-n mînã la o chenzinã de la Inst
dacã mai pun ºi ce iau de la Policlinica mea cu platã o treime din ce cîºtig într-o lunã
liclinica azi e mîine poate sã nu mai fie.
Alexandru se gîndi la braitºvanþul ºi la vizonul Danei: 90000 de lei. Un chilipir, fiindcã
i le-am luat cucoanei pe-amîndouã deodatã .
Cînd ai învãþat sã-þi coºi? încercã Alexandru sã punã capãt comparaþiilor care-i trezeau
ulpã ºi de revoltã. Ca-n romanele gen Dramele Parisului una bunã ºi econoamã, alta a dra
, risipitoare etc. etc. , îºi echilibra el starea de spirit.
ªtiu sã cos de cînd eram micã ºi le fãceam rochii pãpuºilor. Pîn-acum doi ani, îmi lucra
sã... E singura posibilitate de-a fi cît de cît în pas cu moda, cu mijloace modeste. Mi-
aduc aminte cum zicea Coana-mare...
Cine?
Naºa-mare, bunica lui nenea Daniel.
- A, da!
Cînd s-a terminat cu boieria mi-am spus : Madam Bantaº, dacã nu vrei sã umbli ca pozele
in cimitir, apucã-te ºi-nvaþã croitorie" . Aºa ºi eu. Dac-am s-aºtept sã-mi cos la marile c
m-apuce bãtrîneþea.
Sînziana mãsura, trãgea semne cu creta, înfigea bolduri, lua seama atent materialului ºi i
ar mãsura.
Poþi sã-i dai unei femei luna de pe cer ºi tot te-nºealã. Sînziana m-o fi-nºelat? Parcã n-
Oricum, n-am simþit. Dac-am fi rãmas împreunã, poate cã ºi ea... Dar sunt sigur c-ar fi fo
t altfel... Cu perdea. Socotindu-se vinovatã, nemaiºtiind ce sã facã ºi cum sã-mi intre-n v
ie. Pe cînd asta... asta se poartã ca românul cînd are amantã: totu-i pute-acasã, începînd
nþeles cu mine. Are de studiat, are de repetat!" motiv foarte bun ca sã dormim în camer
e separate. Lipseºte de-acasã cît poate. Cu tipu' ãsta, ultimul ultimul, vorba vine nu
e fereºte nici pic. îmi vine s-o omor. Nu mai are nevoie de mine. E lansatã ºi rãs-lansatã.
Frate-sãu a plecat. Maicã-sa ºi guvernanta vãd de casã ºi de copil. Mã-sa are bani cãcãlãu,
care dac-ar vinde-o, cu lucruri cu tot, nici cu 3000000 n-ar fi plãtitã. Bijuterii o
casetã, îi lipsea un nume impus, cînd ne-am luat. Chiar m-o fi iubit? E-atît de mare ac
triþã cã nu era cine ºtie ce sã-mbrobodeascã ºi pe altul mai... nu numai pe mine. ªi, totuº
ci m-a iubit. Iar acum i-a trecut. sunt oameni care nu prelungesc o legãturã dincolo
de iubire. Dar eu o mai iubesc? Mie mi-a trecut înaintea ei, dar mã fascina actriþa:
rampa, afiºele, pozele, strãlucirea. Pe Sînziana cred cã n-am încetat nici o clipã s-o iube
c. Altfel de ce-aº fi fost ºi de ce sunt mereu gelos pe ea? Dacã mã-ntorc la Sînziana, mã-n
orc cu mîinile-n sîn. Ca sã iau ceva-napoi de la Dana ar trebui sã mã þin de niºte procese
e-ar dura pîn' la moarte. Ce sã-i iau înapoi? Blãnurile, bijuteriile, cãlãtoriile, tablouri
e? Fiindcã toþi banii mei pe ele s-au dus. Casã n-am cumpãrat, cã avea; ceva la munte, la
mare nu, fiindcã aveau ei vila de la Sinaia. Blãnuri, bijuterii, argintãrie avea, dar
nu-i strica sã mai aibã. Cred c-ar rãsufla uºuratã s-o las. M-ar fi lãsat ea mai demult, da
nu vrea sã-ºi ia rãspunderea despãrþirii. Sã divorþez eu asta vrea! Dacã divorþez îi f
nu divorþez... Dar cît am sã pot s-o duc aºa? într-un hal de nervi, cã mã mir cã nu plesnes
d?
Acum ne putem apuca de croit, zise Sînziana, ºi vîrî foarfeca într-o margine a stofei.
în timp ce ea, numai ochi, tãia pe liniile trasate cu cretã ºi-nsemna pe dos niºte litere,
de teamã sã nu-ncurce bucãþile, iar Alexandru-ntorcea pe toate feþele aceleaºi gînduri car
întãreau în intenþia de-a se-mpãca aici ºi de-a pune cruce dincolo ce? nu s-a mai vãzut?
re intrare se-auzirã glasuri de copii care strigau din rãsputeri dii, cãluþule, dii! . Uºa
frageriei se deschise la perete ºi apãrurã doi cãluþi : Mãria ºi doctorul Tudor ªerban, fi
un cãlãreþ în cîrcã. Mãria cu un bãieþel brun cu pãrul numai inele. Tudor ªerban cu o fet
aproape blondã, grãsuþã, cu ochi albaºtri-albaºtri. Cãluþii încordarã gîturile, scurmarã
, scoaserã un mihoho la unison, ºi-ºi depuserã jocheii-ntr-o berjerã.
Sãrut nuna, doamnã doctor, vã salut, domnule.
Servus, spuse Sînziana ridicînd doar o clipã ochii spre nou-sosiþi.
Hoate couture, Sã þi-l prezint pe fiu-meu, domnul ªerban ªerban, i se adresã Tudor lui Al
xandru Bujor.
între timp, îi întinse Sînzienei o plasã cu ceva destul de voluminos înãuntru.
Asta ce-o mai fi? întrebã Sînziana cîntãrind plasa în mînã.
Un crap exotic din Orientul îndepãrtat.
înþeleg cã mîine trebui' sã te invit la masã...
Vai, doamnã... m cette indignite! Cum mã puteþi bãnui?
Ce vrei sã fac din el? întrebã mai departe Sînziana, în timp ce-ºi aprecia opera croitori
scã.
Pãi, mã gîndeam cã burta o frigem pentru ãºtia mici, iar noi, adulþii ºi adolescenþii º
plin de deferenþã o arãtã pe Mãria noi trei, un borºic cu leuºtean ºi-o plachiuþã.
Cum vrea clientul! zise Sînziana, ºi-ºi adunã metodic bucãþile paltonului, le-mpach
e-n dulapul de pe culoar. Zãbovi acolo, rînduindu-le.
De cînd îi ºtia, Alexandru simþise o adevãratã aversiune faþã de toþi membrii familiei prof
i ªerban, aversiune pe care, la o analizã rece, îºi dãdea seama cã aceºti oameni n-o merita
eloc, dar pe care el, fire pãtimaºã, nu reuºea nici pic sã ºi-o domoleascã. Deºi, chiar faþ
uºi, nu-i venea sã recunoascã acest lucru, ceea ce-l scosese totdeauna din sãrite în privi
nþa lor era cã nu le putea reproºa altceva decît locul pe care-l ocupau în viaþa ºi-n sufle
Sînzienei. Aerul acela de familie pe care-l avea Sînziana-n mijlocul lor sau cu fie
care dintre ei în parte. sunteþi prietene cu ei din snobism, fiindcã sunt boieri . Ei sun
familia noastrã. în viaþa mea nu m-am gîndit cã sunt boieri ºi cã noi suntem þãrance. De c
e lume, cu ei mã ºtiu. Mi se pare-atît de ciudat ca cineva sã creadã aºa ceva despre mine º
espre Mama; noi ºi snoabe... , îi rãspunsese Sînziana foarte mîhnitã.
Luptînd pe douã fronturi, o datã, cînd profesorul ªerban îi povestise de cînd se cunoºtea e
Smaranda, mama Sînzienei, ºi cît de prieten fusese cu doctorul Gheorghe Hangan, aflînd u
n prilej atît de bun sã-ºi descarce direct resentimentele ºi-n tabãra boiereascã , Alexand
pusese profesorului cã-nþelegea prietenia asta, dat fiind cã þãranii s-au socotit totdeaun
a onoraþi de, hai sã-i zicem, prietenia boierilor. Pe vremea noastrã, a pãrinþilor Sînzien
-a mea, se fãceau mai puþine separãri ca sã nu le zic discriminãri generalizatoare. Dar
cã e vorba sã generalizãm, sã ºtii cã te-nºeli asupra þãranilor: nimeni nu e mai selectiv,
gent ºi mai circumspect în relaþiile cu oamenii decît þãranul. Nu dã buzna cu prietenia pes
nimeni ºi mai ales peste cine nu-i de-o seamã cu el. Pe þãran nu-l onorezi tu cu prieten
ia, te onoreazã el pe tine, dupã ce te-a cîntãrit pe balanþã de bijutier. Am cîºtigat cu gr
ietenia lui Gheorghe ºi-a Smarandei, ºi dac-am pãstrat-o îmi place sã cred c-am meritat-o.
Prietenia, dragostea ºterg barierele de clasã. Nevastã-mea e fatã de-nvãþãtori de þarã, pr
mei cei mai buni au fost Gheorghe Hangan, bãiat de þãrani din Moldova, ºi Iancu Stein,
bãiatul unui tinichigiu ovrei mort în rãzboiul din '16, ºi-al unei lenjerese, cu dugheanã-
n Dudeºti. Norã-mea cea mare, Myriam, e fata lui Iancu Stein ºi-a Marioarei, iar Mario
ara e fata lui nea Ghiþã Opran, cîrciumar din gura Oborului. Dupã cum vezi, ºi boieria" ºi
ele pure" sunt niºte corcituri. ªi-acum, cã þi-am expus arta mea poeticã", sã mã mai duc º
isese profesorul ªerban, fãrã sã se-arate ofensat de observaþia lui Alexandru Bujor.
O mãciucã fiind însã prea de-ajuns la un car cu oale, din ziua aceea, familia ªerban îºi re
se ambasada , fãrã proteste ºi fãrã declaraþii, de pe teritoriul lui Alexandru Bujor, rãmî
parte în aceleaºi relaþii de prietenie cu Smaranda ºi cu Sînziana, continuînd sã se vadã la
anda, ºi chiar la Sînziana acasã, cînd intransigentul ºi susceptibilul stãpîn era absent sa
de cele mai multe ori, la profesor acasã, unde Alexandru, fãrã mãcar sã mai invoce vreun p
retext, nu rãspundea nici unei invitaþii. Tudor ªerban nu-i fãcea de data asta lui Alexa
ndru mai multã plãcere declt i-ar fi fãcut altãdatã. Pe-atunci, Alexandru ar fi gãsit un cu
t cu care sã-i scurteze vizita-n casa lui. Acum, acel cuvînt nu putea decît sã scurteze
propria-i vizitã în casa altuia, cãci, de la despãrþire, Sînziana instituise un regim în ca
nu-ncãpea nici o-ndoialã cã-i tãiase lui Alexandru orice drept la ea în casã. La-nceput, pe
cînd trãia Smaranda Hangan, Sînziana nu se-arãta la nici o vizitã a lui Alexandru. Dupã ce
aicã-sa murise, îndatã ce problemele tehnice , legate strict de creºterea Mãriei, erau epu
te, Sînziana, fãrã alt preambul, îi spunea fostului ei bãrbat la revedere, am treabã . Ast
ana, i se pãrea lui Alexandru în duºi nesperat de buni în privinþa lui, ocazie de care tre
buia sã profite pentru testãrile preliminare propunerii de reconciliere. ªi-apoi, timp
ul trecînd, parcã ºi antipatia lui faþã de Tudor, cã de ce n-ar fi recunoscut-o? el îi
departe cel mai antipatic dintre ªerbani, se mai tocise. De fapt, antipatia nu era
decît o etichetã sumarã a sentimentelor pe care i le inspira Tudor. Dacã l-ar fi situat
pe Tudor ªerban într-un context neutru, n-ar fi ºtiut ce cusur sã-i gãseascã. Deºtept, cu
eplicã neaºteptatã, cel mai imprevizibil om din cîþi cunoºtea sub acest aspect fãrã ifo
ostentativ, unul dintre puþinii oameni care de dragul de-a nu jigni pe cineva, îngh
iþea un cuvînt oricît ar fi fost el de spiritual, sobru ºi serios, sub aparenþa unei binev
oitoare nepãsãri, informat în domenii diverse, citit ºi sensibil, om de cuvînt ºi de caract
r, Alexandru n-ar fi avut ce sã-i reproºeze. Dar Tudor nu-i apãruse niciodatã-ntr-un con
text neutru, ci-n contextul Sînziana , în care Alexandru se simþea vioara a doua. Cunoscîn
u-se de cînd erau pe lume, colegi de grupã la facultate, medici în acelaºi spital, Tudor
ºi Sînziana fuseserã, fãrã sã vrea, martorii aceloraºi întîmplãri ºi cunoscuserã aceiaºi o
ce-i apropia mai mult decît toatã aceastã viaþã-n comun, erau pãrerile ºi reacþiile lor. A
stimul le declanºa amîndurora acelaºi efect. De cîte ori îºi azvîrleau o privire sau fãceau
uzie la care mai totdeauna se porneau pe rîs, le tãlmãceau pentru cei din jur, ceea ce
nu-i micºora lui Alexandru starea de iritare, cãci codul dintre Sînziana ºi Tudor, chia
r explicat, avea subtilitãþi fãrã cheie, rãmînînd mai departe un cod care pe el îl excludea
i pe care i-o provoca Tudor ªerban îi corespundea de fapt noþiunea de neacceptare, de
neacceptare într-un club închis. Iar viaþa Sînzienei ar fi trebuit sã-nceapã cu el ºi sã co
e numai cu el, cu Alexandru. Deºi era sigur cã Sînziana ºi Tudor nu se iubiserã, pe nimeni
nu fusese ºi nu era mai gelos Alexandru decît pe Tudor. Acum se uita la prima lui n
evastã, la Tudor, la fiicã-sa, Mãria, ºi la cei doi copii care-ºi ºuºoteau ceva la ureche,
unul lîngã altu-n berjerã, ca la niºte personaje literare.
înalt ºi suplu, cu un mers de o mare eleganþã, fãrã sã parã studiat ºi nici nu era cu u
ung cu trãsãturi armonioase ºi subþiri de parcã erau tãiate din brici, foarte brun, cu niºt
chi în care pîlpîia tot timpul o ironie blîndã, cu o voce baritonalã ºi cu o dicþie perfect
r ªerban era un bãrbat în stare sã incite curiozitatea.
Parcã azi îl vãd prima datã , îºi spuse Alexandru. Se gîndi sã ºi schimbe cîteva cuvinte c
Numai pe bãieþelul ãsta-l ai? i se adresã el lui Tudor.
Pentru moment... ce-o fi mai tîrziu, om mai vedea.
Pentru asta e nevoie ºi de acordul nevestei... ea ce mai face?
Presupun cã bine, îi rãspunse Tudor, ºi dîndu-ºi seama cã rãspunsul ãsta sibilin nu-i lãm
exandru Bujor ce se-ntîmpla cu fosta doamnã ªerban, Tudor continuã.
Acum un an ne-am despãrþit, adicã ea m-a lãsat în favoarea unui chirurg care-a op
aicã-sa, adicã pe fosta mea soacrã. Un chirurg foarte bun, 43 de ani, casã, maºinã Ford Ca
covoare, argintãrie, mobilã stil , clasici pe pereþi, plecãri multe-n strãinãtate, mã rog
e nu-i putea oferi un hematolog. La aceste cuvinte, Tudor îºi duse arãtãtorul la piept,
ca sã nu fie nici un dubiu cu privire la identitatea hematologului. Dragã domnule, c
e sã-i faci, aºa e-n viaþã: ca-n romane! De data asta i se aprinse-n ochi o luminã jucãuºã.
rma urmei, de ce sã n-o recunoaºtem? Chirurgii sunt vedetele medicinii, dar nu-i nim
ic, noi sã fim sãnãtoºi.
Cu toate cã lui Tudor ªerban nici prin gînd nu-i trecuse sã facã vreo aluzie rãutãcioasã vo
de vedete , fiindcã nici faþã de cine-i era profund antipatic nu-ºi schimba comportamentu
discret, rezultat al unei mari înþelegeri faþã de oameni ºi-al unei educaþii desãvîrºite,
e astea lui Alexandru Bujor i se pãru cã piatra asta nu fusese azvîrlitã la-ntîmplare. în
udinea ºi-n privirea lui Tudor acum se uita drept în ochii lui Alexandru nu se citea
nici o intenþie de ofensã. Cu oamenii cu care trebuie sã mã supraveghez cînd vorbesc, mai
bine nu mai vorbesc. Ne salutãm ºi ne dãm informaþii meteorologice , îi spusese o datã Sînz
la-nceputul cãsãtoriei lor, cînd el îi reproºase purtarea, prin purtare-nþelegînd cuvintel
e care le spusese, într-o vizitã la niºte obligaþii de-ale lui. Ce, nu poþi sã-þi þii gu
buie sã-þi spui tu pãrerea? Crezi cã fãrã pãrerea ta, ãºtia nu puteau trãi? Te trezeºti tot
spusese el atunci. Eu pot sã numãr pe degete prietenii pe care-i am, dar cu ei vorbe
sc cum aº vorbi cu mine. Iar cu lumea-n general ce rost are sã stai de vorbã dacã nu spu
i ce gîndeºti? , constatase ea pe un ton plin de amãrãciune. Pe lumea asta, nu poþi avea n
i prieteni, trebuie sã mai menþii ºi niºte relaþii ºi nu-þi deºerþi sacul faþã de niºte oam
u-i cunoºti , încercase el sã mai îndulceascã tonul conversaþiei, fiindcã, deºi fire nestãp
dupã fiecare asemenea schimburi de pãreri cu Sînziana, îºi dãdea seama cã greºise mãcar to
nu ºi conþinutul enunþurilor lui moralizatoare. În urma unor asemenea schimburi de pãreri,
Sînziana luase hotãrîrea nu numai sã nu-ºi mai spunã nici o pãrere, dar nici sã nu mai duc
enþa lui Alexandru vreo conversaþie oricît de banalã. Dacã erau invitaþi undeva, de cum tre
eau pragul, Sînziana-ºi cãuta o ocupaþie care s-o scoatã complet din atenþia musafirilor. S
 retrãgea lîngã o bibliotecã, se uita la cãrþi, le rãsfoia sau o ajuta pe gazdã, schimbînd
nodine reþete culinare, pãreri despre-ngrijirea copiilor ºi oricum nimic care sã se ridi
ce deasupra acestui nivel. La orice tentativã de prietenie din partea cuiva, ea rãmîne
a pe poziþie defensivã, nedepãºind faza doamnã , domnule .
Cînd aveau ei invitaþi, ea-ºi gãsea tot timpul ceva de lucru la bucãtãrie, sau cu Mãria, în
mult de bunã seara la venire ºi la plecare, nu le spunea. Nu era de mirare cã printre a
micii lui Alexandru, sau care se fãceau cã-i sunt amici, unii o considerau pe Sînziana
o fire foarte-nchisã , iar alþii îi puneau inteligenþa sub un mare semn de-ntrebare. Cine
a mai slobod în pãreri ºi la gurã, o apreciase o datã drept frumuºicã, tinericã ºi proastã
prinde , ripostase un profesor de la Medicinã, aflat ºi el în acelaºi cerc. Poate cã dumne
astrã literaþii, artiºtii nu daþi prea multe parale pe-un doctor, dar cum poate fi proas
tã o fatã strãlucitã-n meseria ei, o fatã care-a intrat prima la Medicinã, care-a terminat
acultatea cu 10? Domnule profesor, o fi ea nemaipomenitã la doftoreala ei acolo, dar
, zãu, luatã ca om, în particular, ce poþi sã crezi de cineva care nu scoate nici o vorbã?
oþi sã crezi cã e deºtept? , nu se lãsase literatul. Mã surprinde grozav ce-mi spuneþi. Fa
avea un haz în facultate! O fi suferit vreun traumatism?! Plãcîndu-i sã vorbeascã, sã fie
cultat ºi sã se-asculte, Alexandru Bujor nici nu bãga de seamã lipsa de participare a ne
vesti-sii cînd se aflau în cîte-un cerc de oameni. Nu bãga de seamã cã nici cu el Sînziana
mai schimba nici o pãrere, cã avea faþã de el comportamentul prudent al unui inculpat pr
ezumtiv în faþa anchetatorului. Nu vorbi ne'ntrebat, ºi-atunci cît mai cu economie . Cînd,
icît de puþin preocupat era de nevastã-sa, totuºi parcã vedea ceva schimbat la ea, punea t
ransformarea asta pe seama vîrstei: a reflecþiei ºi-a sedimentãrii pe care ea le-aducea în
sufletele oamenilor afectîndu-i uneori ºi temperamental.
De unde, la-nceput, Sînziana ar fi schimbat tot în garsoniera lui Alexandru, ca sã facã
mai frumos, de cînd dînd aceastã garsonierã ºi garsoniera dublã a doamnei Hangan obþinu
partament cu patru camere, în afara asigurãrii unui strict necesar, totul îi era indif
erent. Vãzutã ºi mai ales auzitã singurã ai fi refuzat sã crezi cã Sînziana e acelaºi om cu
a lui Alexandru Bujor. Ai fi zis mai degrabã cã ai de-a face cu un actor care interp
reteazã douã roluri diferite, mergînd pînã la identificarea cu fiecare personaj. Plinã de u
or, fire deschisã dar nu dintre cele care fac confidenþe, avînd totdeauna o vorbã de duh
pe buze, Sînziana inspira simpatie. Se numãra printre medicii respectaþi de personalu
l mediu, ºi nu numai de formã. Dupã cum nici un inspector ºcolar oricît de competent ºi d
xigent nu poate califica un profesor mai corespunzãtor decît o fac elevii, tot aºa bar
ometrul profesional pentru un medic este personalul mediu sanitar. Nici elevul,
nici asistenta ori sora de spital nu pot fi pãcãliþi. Respectul nu le poate fi impus p
rin vreo decizie ori de patalamale, ci de ce ºtii. Deºi exigentã pînã la pedanterie ºi nefã
o viaþã prea uºoarã personalului subaltern, Sînziana Hangan trecea drept un om cumsecade în
serviciul de chirurgie unde lucrase ºase ani. ªi, deºi felul amãnunþit în care controla act
vitatea asistentelor ºi, cînd era de gardã, ºi pe-a colegilor putea sã parã poliþienesc
sã nu supere pe nimeni datoritã, mai întîi tactului cu care fãcea observaþiile . stãpînind
ii, supraveghindu-ºi vocea, tonul, mimica apoi tratamentului faþã de personal ºi faþã de
ienþi, în care nu-ncãpea dram de pãrtinire, ºi, mai ales, datoritã conºtiinciozitãþii perso
enea prima ºi pleca ultima din secþie vorba unei surori mai în vîrstã numãra ºi firele
n capul bolnavilor. De multe ori, în anabasele ei cum zicea Tudor prindea cu ocaua m
icã ºi surorile ºi asistentele ºi colegii ºi superiorii. Celui cu musca pe cãciulã nu-i cãd
ne cã ieºise lipsã la cîntar , dar nici griji prea mari nu-ºi fãcea, fiindcã discreþia doc
gan era cunoscutã de-ntreaga secþie. Oricine simþea nevoia de-un umãr pe care sã plîngã, or
e-un sfat, la ea venea. Cine ardea sã bîrfeascã, în tainã ºi fãrã consecinþe, vreo mãrime,
utea þine-n sine tot ce ºtia despre persoana cu pricina, la ea venea. Astfel nu-i fu
sese greu sã afle care cu care se þinuse ºi se þinea, cît de culant sau de cupid era fieca
re cu personalul, cu bolnavii, cu nevasta, cu amanta. Din noianul acesta de fapt
e diverse, posibile oricînd ºi oriunde, detaºîndu-se-ntîmplãri care deveniserã anecdote: cu
doctoriþã de la ginecologie scrisese-n fiºa unei paciente: uter ºi anexe normale , cum pa
ienta citind fiºa o-ntrebase pe doctoriþã: va sã zicã n-am nimic? Nu vedeþi? v-am scris
aveþi nimic! , rãspunsese doctoriþa plictisitã. Ce curios, nu credeam c-au sã mai creascã.
sese mai departe pacienta ca pentru sine. Ce sã vã creascã, doamnã? De cîte ori sã vã spun
veþi nimic? , îi mai spusese doctoriþa pe punctul de-a-ºi ieºi din pepeni. Dar pacienta nu
e lãsã; pãrea sã aibã dubii. înseamnã cã mi-a mai crescut un rînd; cã, Hn, un uter ºi douã
scos profesorul Buîgaru acum cinci ani, ori mi-o fi scos el altceva? Lãsaþi-mã, doamnã,-n
ce, nu mã-nvãþaþi dumneavoastrã pe mine sã examinez o pacientã! , zisese cu un glas ceva ma
le doctoriþa, Doamnã doctor, ori eu sunt un caz unic în analele medicinei, ori cã organel
e astea, dupã ce le scoþi, cresc înapoi ca iarba dupã tuns. Bunã ziua! Zadarnic alergase d
ctoriþa ºi sora Anastasescu dupã cucoanã sã-i smulgã fiºa din mînã, cã nu se lãsase cucoana
pului pînã nu-i arãtase directorului clinicii fiºa care o proclama fenomen. Directorul,
pe un ton patern, îi recomandase doamnei doctor care era nevasta cuiva din ministe
r, cu greutate sã fie mai atentã cînd avea de-a face cu paciente de-astea, mai aºa...
Sînziana aflase ºi cã nevasta doctorului Alexandrescu era prietenã la cataramã cu amanta d
octorului, pînã-ntr-atît, cã-ºi schimbau între ele fuste, pulovere, pantofi, inele, cercei
tc,etc. Cã nevasta domnului Catafã o suna mãcar o datã pe sãptãmînã pe doctoriþa Zadurian,
-o viaþã a aceluiaºi domn Catafã, pentru a o þine la curent cu necesitãþile tînãrului men
ette dragã îi spunea doamna Catafã, graseind Fanette dragã, ni s-a terminat zahãrul ºi ca
ua, orez mai avem foarte puþin, iar eu aproape cã nu mai am cu ce mã-ncãlþa . O mai întreþi
eva minute-n felul ãsta, apoi ca nu cumva cererea ei sã sfîrºeascã pe ton de jelanie, doam
na Catafã îi povestea doctoriþei ce fãcea Miþuº, motanul ei siamez, ºi Bobiþã, papagalul, i
-l la telefon, ceea ce pe doctoriþã o fãcea totdeauna sã rîdã. Cînd punea-n furcã receptoru
pã fiecare convorbire cu fosta ei rivalã, de-acum patruzeci de ani, doamna profesor
doctor Zadurian zicea invariabil pauvre VaUrie , aºa ca sora Lucica, fiindcã ea rãspundea
la telefon, recunoscînd vocea solicitantei striga: doamnã doctor, vã cautã doamna pauvre
Vaurie .
Cînd sora Lucica îi fãcea comanda ei lunarã la Mercur , adãuga o listã abundentã ºi pe -ad
nei pauvre. Sînziana aflase cã marele profesor Pandele, mare-ntr-adevãr, enervîndu-se cu
m se enerva de obicei, pe-o asistentã a lui, o doctoriþã tînãrã, Gabriela Stanciu, îi spuse
cursul unei operaþii ieºi afarã, idioato ºi, ca sã nu-l contrarieze, idioata ieºise va
itînd sã-i aminteascã profesorului cã pacientul de pe masã, unchiul ei, avea un singur rin
ichi, ceea ce profesorul uitase desigur, ºi considerînd cã rinichiul nu mai era bun de
nimic, îl scosese. Pacientul murise pe loc. Profesorul Pandele dãduse moartea pe se
ama fatalitãþii aºa i-a fost norocul faþã de cei care-i fuseserã martori; iar în foai
a cauza decesului stop cardiac .
Doctoriþa Stanciu, neputînd sã-ºi ierte cã, fãrã sã vrea, contribuise la norocul lui unch
lãsase de urologie chirurgicalã ºi se-apucase de stomatologie. Dar cîte nu poate vedea ºi
auzi un om într-un spital! Peste tot lumea greºeºte, dar nu peste tot greºelile sunt ire
parabile. Sînziana ºi-aducea aminte cum ieºind o datã de la o operaþie ºi avînd impresia cã
ieºit niºte broboane pe faþã, se uitase-ntr-o oglindã. În oglindã vãzuse o femeie bãtrînã,
adîncã-ntre sprîncene, cu ochi terni, cu-o gurã trasã-n jos, din care pierise culoarea. Du
nezeule mare, ce-o fi cu mine? Ieºise apoi din salã doctorul Staicu, mîna întîi, între 45
de ani, ºi doctoriþa Crîngaºu, o femeie blondã, exuberantã, care sã fi tot avut 40 de ani.
orica, asistenta, le scosese la amîndoi masca ºi-n faþa Sînzienei se afla acum o pereche
de moºnegi cu obrazuri cenuºii, cu umerii cãzuþi. Doamnã doctor, aprinde-mi te rog o þiga
se-adresase doctorul Staicu. Peste cîteva minute intra iar în operaþie. Sînziana habar n
-avea cã cineva spusese vreun cuvînt. Nu-i venea sã creadã cã cele trei epave adunate acum
a la un loc erau cei care la ora opt intraserã-n salã. Hei, doctor Hangan Sînziana , stri
gase iar doctorul Staicu. Prezent , rãspunsese Sînziana, atît de cufundatã-n gînduri cã se
use la ºcoalã. Ce-i cu dumneata? , o-ntrebase doctorul dînd de douã-trei ori prin faþa och
r cu mîna-nmãnuºatã. Þi-e rãu? Adineauri m-am uitat în oglindã, acum mã uit la dumneavoa
re cã de azi dimineaþã au trecut peste noi treizeci de ani . Fetiþa tatii, asta e chirurgi
. Nu te mai uita-n oglindã, cã te laºi de meserie , îi spusese doctorul, ºi scuipînd þigara
fãcuse naveta între buzele lui ºi mîna asistentei, se-ntorsese-n salã. De cîte ori îmi ta
neva din aripi, îmi zice fetiþa tatei, aºa mi-o fi mie dat. Pontifus maximus; Eppur si
muove, cum a spus Galileo pe rug, hibridul ãsta obþinut din încruciºarea dintre Galileo
ºi colegul sãu întru rãzvrãtire ºtiinþificã, Giordano Bruno; între cîine ºi lup, ca echiva
entre chien et loap; mutual însemnînd aºa, pe muteºte, adicã pe ºest; fraudele astea cultu
ale pe care le-ntîlneºti în cãrþi, în reviste, pe care le-auzi la radio, le-auzi ºi le vezi
u emiþãtor cu tot, la televizor, n-au de ce sã te bucure, desigur, dar din ele nu moar
e nimeni, pe cînd neglijenþa noastrã cea mai micã, pontifus maximus al nostru e un mort
sau un om nenorocit pe viaþã. Din greºelile noastre se trece pe lumea cealaltã. Ce apãsare
sã ºtii cã viaþa altuia atîrnã de tine, de tine profesional ºi uman! Te-ai certat seara cu
vasta, cu un vecin, cu un copil, dormi prost sau deloc noaptea ºi-a doua zi-þi tremu
rã mîna, ºi mai rãu decît atît îþi tremurã atenþia, uiþi un amãnunt care nu atîrnã nici c
schimbã viaþa-n moarte, sãnãtatea recuperabilã în boalã pe viaþã. Viaþa altuia în mîna ta.
i doctori se autozeificã, se urcã pe-un soclu socotind cã li se cuvine orice, absolut
orice, ºi de-aici pacientul devine obiect, obiectul asupra cãruia-ºi exercitã harul. Li
se pare normal ca pacientul sã atîrne trup, ºi prin urmare ºi suflet, de hachiþele ºi de in
iferenþa zeului. Zeii însã nu se recruteazã, mai bine zis nu se auto-recruteazã, dintre ce
i mai buni muritori, ci din oamenii care se autosuspecteazã fie de slãbiciuni profes
ionale ºi, mai ales de slãbiciuni umane. Zeificarea este simptomul unui complex de i
nferioritate în adîncul fiinþei zeului; de superioritate pumnul de þãrînã aruncat în ochi
atorului .
Cei mai buni dintre medici sunt cei mai fireºti, sunt cei pentru care pacientul es
te un egal, un egal bolnav; pentru acest egal îngrijorat uneori, nefericit alteori
, disperat, doctorul adevãrat gãseºte o vorbã, un gest, o privire de solidaritate umanã cu
un suflet ºi cu un trup în derivã. Niciodatã n-o sã ºtiþi, doamnã doctor, ce loc ocupã un
iaþa pacientului, mai ales în cea afectivã, ºi-n viaþa familiei acestuia", mi-a spus o datã
un bolnav care, pe ocolite, voia sã-mi spunã... cã-i plac. Dacã i-aº spune cuiva aceste gîn
uri, s-ar putea sã i se parã niºte truisme, dar ce sã fac eu dacã viaþa se compune din adev
ri elementare, cãrora, ca spor de complicaþie, li se-adaugã situaþii, stãri ambigui, care
de fapt sunt variaþii pe teme elementare?
G. Cãlinescu, ºi nenea Daniel pronunþase gî, zice cã, în artã sã nu fii Shakespeare nu e g
av e sã nici nu vrei sã fii ºi, uitîndu-se la Sînziana, adãugase: Noi, chirurgii, trebuie
Shakespeare, nu-i aºa?
IZiziana, mi-e foame, zise ªerban ªerban dacã are sã-l cheme ªerban ªerban, scapã de c
nu ca mine care sunt cînd domnul doctor Tudor, cînd domnul doctor ªerban, eu ºi cu doct
orul Kolonte cãruia 90 la sutã din lume-i spune doctorul Zsolt" ºi pãrãsind berjera ºi pe
ietena ºi colega lui de grãdiniþã, Ana, ªerban ªerban se apropie de Ziziana , ºi-o apucã d
e cu-amîndouã mîinile.
Ziziana are treabã, aºa cã faceþi bine ºi mergeþi cu mine la bucãtãrie sã vã alãptez. U
i, infanþilor, zise Mãria, ºi-i luã pe cei doi copii de mînã.
Sînziana, Coboarã toamna-ncet din slavã... Lumina soarele ºi-o frînge , spuse Tudor ªerb
ocea egalã a celui care comunicã lucrurile cele mai banale. Nu vrei sã facem, ºi se-ncli
nã ºi spre Alexandru Bujor, nu vrei sã facem cu toþii o plimbare? La ªosea, în Ciºmigiu?
Am o cadã de hãinuþe de pat , cum zice Ana, de terocel de opºpe, de bãgat în maºinã, aºa
ineretul ºi duceþi-vã.
Telefonul þîrîi din nou.
Da, sigur... unde eºti? Perfect. Urcã.
Peste cîteva minute, în timp ce tineretul se pregãtea de plimbare, în sufragerie apãru pro
fesorul Daniel ªerban. Salutã pe toatã lumea, îi întinse Mãriei un pacheþel, dãdu mîna cu A
u.
A, domnul profesor ªerban, zise Tudor care apãrea din culoar cu Ana ºi cu ªerban de mînã.
fost azi la Clinicã, tatã? continuã Tudor. Nu? Atunci nu ºtii c-a murit Voicu Marin.
Dumnezeu sã-l ierte, cã are de ce! zise profesorul Daniel ªerban; ºi fãrã tranziþie i se
Sînzienei: Sînziana, ce zici, n-ai gãsi tu un loc unde sã pui la Normandie ? Fiindcã noi
em unde sã þinem o mobilã cît casa, Tudor n-are unde, Mihai n-are, de Matei ºi de Marie-Je
anne ce sã mai vorbesc! Uite, ºi scoase din buzunar un petec de hîrtie, uite-aici dime
nsiunile. Mi-ar pãrea rãu sã nu-l mai vãd niciodatã. La tine, e-n familie.
Am sã-l pun aici, zise Sînziana ºi indicã locul pe care-avea sã-l ocupe imensul bufet nor
and fãcut ca pentru eternitate.
Iar pe ãsta, ºi Tudor arãtã cu mîna bufetul lung din lemn natur pe care avea sã-l înlocui
Normandie , unde-l madamadamizezi ?
Pe culoar, zise Sînziana.
Iar vorbesc cifrat. Dracu-i înþelege acum , îºi spuse Alexandru, furnicat de ciudã ºi de c
itate. Explicaþia urmã îndatã. I-o dãdu Tudor.
Prin '50 mereu auzeai: ªtii, l-a evacuat pe X, ºtii, l-a evacuat pe Y , pînã cînd le eva
ºi pe ele, pe Sînziana ºi pe Smaranda Hangan. Din ce în ce mai tulburatã de cuvîntul a ev
a , al cãrui conþinut îl înþelegea în sfîrºit pe cînd se aflau deja-n mansarda din strada C
Sînziana o-ntrebase-ntr-o zi pe maicã-sa de unde venea verbul ãsta a evacua . Înainte ca m
icã-sa sã apuce sã-i explice ce este vacuum-ul de la care se trãgea verbul atît de en vogu
e în vremea aceea, Sînziana, cunoscãtoare a mitologiei greco-romane ºi, la fel de bine,
a celei iudeo-creºtine, îi fãcuse maicã-sii un semn cu mîna sã tacã: Mamã, ºtiu de unde vi
Eva, madam Adam, cã ºi pe ea a dat-o Iehova afarã din rai . Acum, înþelegi mata ce-nseamnã
damadamizezi , i se-adresã Tudor lui Alexandru Bujor ºi, ducînd douã degete la chipiul ima
ginar, zise salut ºi ieºi urmat de Mãria, de ªerban, de Ana ºi de profesorul Daniel ªerba
re-ncheia cortegiul.
Azi, e Ziua cadourilor. Parfum Hermes Caleche, Chinese jewels ºi-acum ºi-un bufet nor
mand. Moartea lui Voicu Marin, care, ce-i drept, nu m-a tulburat deloc, dar m-a
indispus prin atmosfera creatã-n jurul ei, aluzia doctorului, profesor doctor Stai
cu, mai mult decît transparentã: Sãrut mîna. S-ar putea sã operãm în curînd împreunã, îi sp
pînd reorganizarea secþiei înainte ca rãposatul sã se rãceascã bine. Iar conversaþia cu doc
Kolonte credeam cã le pune capac la toate... ºi telefonul lui Pavel, iar mîine la 11.
.. Trec uneori ani ºi nu se-ntîmplã-n ei cît se-ntîmplã-n trei ore. De ce sã-mi spunã Zsolt
cã-i spun Zsolt tot ce mi-a spus? L-am citit amîndoi pe La Rochefoucauld... Are dre
ptate: între noi e o tensiune. Cînd sunt cu el pe-un loc, abia aºtept sã plec de-acolo s
au sã plece el. Cu dumneavoastrã, domnule doctor Murgu, aº sta o viaþã pe-un loc, prezenþa
umneavoastrã nu mã tulburã, deºi vã iubesc. Aº sta la picioarele dumneavoastrã, v-aº mîngîi
, v-aº ºterge pantofii de praf, aº fi un credincios în perpetuã adoraþie faþã de zeul lui.
fost, ce este, n-are nici o importanþã cînd mã gîndesc la dumneavoastrã, sublim doctor de b
beluºi. Cu Kolonte nu mi se poate-ntîmpla, deºi-l preþuiesc, deºi e un om demn de admiraþie
nu mi se poate întîmpla decît ceva... nu ºtiu cum sã-i spun... ceva sãlbatic, ca o vijelie
ntr-o pustã. Sã mã fereascã Dumnezeu!
Sã-i spun direct, cum i-am spus ºi cînd am plecat. Ce sã mã tot sucesc ºi sã mã-nvîrtesc.
trebuie spuse deschis. Are pe cineva, pe Tudor ãsta, cu toate cã nu s-ar pãrea, sau p
e altul, ce era sã facã: sã m-aºtepte pe mine pîn' la-nvierea morþilor ºi la viaþa veacului
a sã vie? Aºtept învierea morþilor ºi viaþa veacului ce va sã vie. Nu cunosc o expresie mai
icã a optimismului decît acest cuvînt evanghelic, spunea soacrã-mea, doamna Smaranda Han
gan. Pentru ea, toate religiile erau niºte coduri laice. Fãcute de oameni pentru oam
eni, de dragul de-a stabili norme ale-mpãcãrii cu aproapele, împãcarea-aceasta lãsîndu-þi t
sã-þi potoleºti ºi dorul de absolut reprezentat de ideea divinitãþii. Nu religii, ci etici
Mi-e atît de dor de ea uneori, de doamna Smaranda Hangan, mi-e dor ºi-mi lipseºte. Cîte
-aº avea acuma sã-i spun!
Sînziana! Sînziana tresãri. Vrei sã bem o cafea?
În fine, foloseºte pluralul în care mã asociazã ºi pe mine .
Aº bea.
Mã duc s-o fac.
Alexandru o urmã-n bucãtãrie.
Sînziana, crezi cã Smaranda s-ar bucura, mã rog, nu ãsta e cuvîntul, ar fi de acord sã ne
? κi luã, în sfîrºit, Alexandru inima-n dinþi.
Sînziana se uitã la el, a doua oarã-n ziua aceea, cu aerul omului cãruia nu-i vine sã-ºi cr
adã ochilor ºi urechilor.
N-am vorbit niciodatã cu ea despre asemenea posibilitate. La-ntrebarea asta nu-þi po
t rãspunde.
Sînziana se-apucã sã spele farfuria ºi tacîmul din chiuvetã. Era limpede cã n-avea de gînd
ute cu nimic la conversaþia-sondaj în vederea tratativelor de-mpãcare.
Atunci ce-ai zice tu dacã m-aº întoarce acasã?
Acasã? care acasã ?
La tine.
Eu nu sunt o noþiune locativã. La mine nu te mai poþi întoarce ºi nici în acasã asta, d
sã stabilim spaþial niºte lucruri.
La divorþ puteam obþine ºi eu o camerã-n apartamentul ãsta.
Puteai, bine-nþeles, aºa cum ºi eu puteam sã revendic jumãtate din banii tãi de la C.E.C.
, erau bani cîºtigaþi de tine, pe cãrþile tale, ºi nici prin gînd nu mi-a trecut sã-þi cer
dar dacã ne þineam de litera legii, ea e cu juma'-juma'. Dacã ai nevoie de casã, putem
schimba oricînd apartamentul ãsta pe douã locuinþe, ca sã-mpãcãm ºi capra ºi varza. Eu nu l
imbat, c-am zis s-aºtept pînã s-o mãrita Mãria, s-avem atunci ce schimba. Altfel mã spetesc
muncind la 120 de metri de casã, fãrã sã mai vorbesc de banii care mã costã.
Alexandru se uitã la mîinile ei îngrijite, cu unghii ºi cu pieliþe tãiate, frumoase încã, d
oºate de muncã. Mîini care spãlau, gãteau, frecau parchetul, pe care le aspreau detergenþii
îi venea sã le mîngîie ºi sã le sãrute. Un val de duioºie-l cuprinse pentru fosta lui neva
Sînziana, eu la tine vreau sã mã-ntorc, nu într-un spaþiu locativ , îi spuse Alexandru,
cu privirea drept în ochi, întorcînd-o cu faþa spre el.
Sînziana, cu o farfurie-ntr-o mînã ºi cu buretele de spãlat în cealaltã, se uitã-n ochii al
cu pleoape cãtînd în jos ca ai mãºtii Tragediei, se uitã de fapt prin aceºti ochi, parcã s-
uitat la o lamã pusã la microscop, cu o privire în care se-amesteca absenþa ºi curiozitat
ea. Nu puteai sã-þi gãseºti altã zi pentru propunerea asta? , se gîndi Sînziana apucatã de
e nãucealã.
Toatã viaþa, Smaranda Hangan nu obosise sã-i predice fiicã-sii niºte principii pe care i l
e materializa prin purtarea ei, adicã lai kant d'exemple, cum zic franþujii.
Dacã nu ºi-ar fi adus aminte o vorbã a maicã-sii fata manei, nu lua niciodatã oamenii pest
picior , Sînziana, care, desprinzîndu-ºi privirea din ochii lui Alexandru, se uita acum
la farfurie ºi la buretele de vase, venindu-i sã rîdã, i-ar fi spus fostului ei bãrbat un
a de sã nu se mai scoale. Apele teatrale sunt în scãdere? sau S-a stricat ºandramaua pas
ii ºi domnul vrea sã se-ntoarcã la fosta nevastã precum cîinele la borîtura lui? , dar, în
a Sînzienei, Smaranda Hangan era prezentã, dupã doi ani de la moarte, poate mai mult d
ecît pe vremea cînd trãia. Absenþa fizicã a cuiva important în viaþa noastrã ne face sã-l a
izãm în douã feluri: sã-l estompãm pînã la nimicire cazul obiºnuit sau sã-l pãstrãm, am
imensional. Astfel, Smaranda Hangan ajunsese în inima fiicã-sii o voce. Aceastã voce r
ostea cuvinte pe care le rostise ºi, la fel de bine, rostea cuvinte pe care nu le
rostise, dar pe care le-ar fi putut rosti: Nu e nimeni pe lume de care sã nu-þi poatã f
i milã. Fiecare-ºi ºtie sufletul lui. ªi nu e fericire-n nici unul .
Dac-aº avea cincizeci de ani, cred cã m-aº împãca, vreau sã zic, aº accepta sã locuiesc i
ine, Alexandre. ªi-atunci numai de dragul Mãriei. Dac-aº putea ºi-acum aº face-o de dragul
ei. Dar...
E cineva de care nu poþi, adicã de care nu vrei sã te desparþi? o-ntrebã Alexandru cu gla
confidenþial ºi scãzut, ºtiind ce mult îi apropie mãrturisirile pe oameni.
De cîte ori auzea de-o femeie care ºi-a lãsat bãrbatul pentru altul, Mama-ntreba: S-a du
dupã ãla sau a fugit de ãsta? Problema pentru mine n-ar fi sã mã despart de cineva. De cî
m-am despãrþit de tine, consider bãrbaþii posibili în viaþa mea ca pe-o excursie, ca pe-o v
canþã. O excursie, o vacanþã pot fi frumoase, de neuitat ca tine, Pavele , dar nu sunt un
tîlp pe care sã-þi sprijini existenþa. Nu e vorba cã nu m-aº putea despãrþi de cineva, e vo
nu mai vreau sã trãiesc cu tine. Nici chiar ca doi colocatari civilizaþi, ºi tot nu mai
vreau. Nu cunosc nici un bãrbat despre care sã pot spune: uite, pe ãsta aº vrea sã-l iau a
asã, ãsta e bãrbatul vieþii mele . Probabil cã existã ºi-asemenea bãrbaþi în lumea asta, un
ibile n combinaþii... Cunosc un bãrbat cu care m-aº duce la Poli pe jos, pentru care-aº
face orice din admiraþie da, domnule doctor, e-adevãrat , dar mã gîndesc dac-aº vrea sã fi
tul meu... Alexandre, între noi socotelile sunt definitiv încheiate.
Mai înainte, pomeneai de Mãria. Nu crezi cã pentru ea ar fi mai bine sã trãim din n
nã?
Mãcar aºa s-o luãm. Oare toate dialogurile sunt dialoguri de surzi? Fiecare o þine
ui?! , se gîndi Sînziana, trase aer în piept ca ºi cînd ar fi oftat, ºi-ºi continuã expuner
partea ei, fãcînd însã un enchaine cu spusele interlocutorului.
Tare mi-e teamã cã-n privinþa Mãriei ce s-a stricat faþã de tine, faþã de noi, luaþi ca
e s-a stricat nu se mai drege.
Nu s-au mai vãzut cazuri de soþi despãrþiþi ºi recãsãtoriþi? Ce-ar putea sã i se parã aºa
ªocant nu, dar nu ne-ar mai lua-n serios. Pãrinþii ãºtia ai mei, care se joacã aci de-a
l, aici de-a-nsuratul ; sunt sigurã cã aºa ne-ar judeca.
Bine, dar niºte oameni pot sincer sã regrete niºte lucruri, pot sã ierte sincer niºte luc
uri, ºi se pot sincer împãca. La vîrsta ei, crezi cã nu-nþelege aºa ceva?
Ea poate da, eu însã nu. ªi nu e vorba cã eu nu cred cã asemenea lucruri nu se pot întîmp
nu se ºi-ntîmplã, dar nu mie. Ca sã-þi spun c-aº putea lua viaþa de la-nceput cu tine ca ºi
e-am cunoaºte azi, ºi-aº avea iluziile intacte despre tine, te-aº pãcãli.
În general, în viaþã puþine lucruri se pot lua de la zero, fiindcã noi pe noi nu ne mai p
m lua de la zero. Luãm lucrurile ºi pe noi aºa cum sunt ºi aºa cum suntem. Îþi repugn fizic
iar aºa de mult?
Ce pleonasm logic! Ca ºi cînd repulsia ar avea un fel de scarã Richter .
Nu-mi repugni, dar ori de m-aº culca cu tine ori cu miliþianul din colþ tot atît...
Nu-þi comunic nici o noutate spunîndu-þi cã ºi fizic lucrurile au originea tot aici, zise
Sînziana, ºi-ºi duse mîna la frunte. Aici se produc toate apropierile ºi toate depãrtãrile
tre oameni. În privinþa ta, aici s-a produs un stop.
Te-am întrebat ceva precis: îþi repugn fizic chiar aºa de mult? insistã Alexandru, în spe
de-a afla de la ea lucruri cu implicaþii ºi-n teritoriul Danei.
Nu-mi repugni nici mult, nici puþin, rãspunse Sînziana zîmbind ºi ridicînd din umeri, dar
ci nu mã interesezi.
Sã ne-nchipuim c-am fi pe-o insulã pustie. Nu crezi cã dezinteresul tãu faþã de mine ar p
a fi depãºit?
în vacanþa de iarnã din ultima clasã de liceu, am mers cu ºcoala-ntr-o excursie-n Bucegi.
Deºi cabanierul fusese anunþat din vreme de sosirea noastrã, nu-ncãlzise decît camerele-n
care avea deja niºte excursioniºti. Clasa noastrã a fost cazatã-n niºte-ncãperi în care s-a
t focul abia cînd am sosit noi. îþi dai seama ce plãcere, dupã un drum de 15 kilometri, fãc
t pe-ntuneric ºi cu zãpada pîn' la genunchi! Diriginta noastrã s-a-nfuriat ºi s-a certat c
u cabanierul, spunîndu-i cã era bãtaie de joc ce fãcuse. Calm, cabanierul i-a replicat: în
hipuiþi-vã cã era rãzboi! Am tremurat toatã noaptea, dar mi-a fost imposibil sã-mi închipu
rãzboi. sunt o fiinþã fãrã imaginaþie!
Poate cã nici eu n-oi avea mai multã, parabolele însã le-nþeleg! ªi dac-am sta fiecare-n
era lui, ca doi colocatari civilizaþi care, din cînd în cînd, joacã tabinet împreunã, ce-ai
ce?
Tot nu aº zice. De ce sã stau în comun dacã pot sta separat? De ce sã ne legãm la cap
Pe tine nu te doare. Pe mine mã doare, nu vezi?! îi spuse el cu un zîmbet piºicher în och
i cu pleoapele trãgînd în jos ca ai mãºtii Tragediei sau ca ai asiaticilor, dar aºezaþi de-
doaselea.
Cînd visez urît, visez ori cã mã evacueazã cineva-n mansarda din Cercului, ori cã-mi forþ
vrînd sã-mi ocupe apartamentul, ori cã fac de zor mãrþiºoare ºi desenez felicitãri ca-n cop
ori cã mãnînc pîine neagrã ºi rece cu marmeladã la cutie, cu 5 lei kilul ºi cã beau ceai
i c-aud þãcãnit de maºinã, maºina la care bãtea Mama.
Apropo, ce se-aude? ºi Alexandru arãtã spre tavan, de unde venea zgomot ca de cuie bãtut
e-n pereþi.
Noii locatari. La ora asta-ncep amenajãrile.
Cine sunt?
Cine sã fie?!... Nu ºtiu. N-au dat decît cinci sute de mii pe apartament. Leafa mea pe
douãzeci de ani! Oameni economi! L-a vrut ºi Bogdan Marin fiul cel mare al rãposatulu
i profesor Voicu Marin, Bogdan, însurat cu fata celui mai mare doctor din Ploieºti,
cum zicea el cînd a luat-o, fireºte cel mai mare doctor fiind ãl cu ãi mai mulþi bani, pe
trã fata a vrut ºi el sã-l cumpere, dar i-o fi displãcut vecinãtatea cu mine. n-o fi avut
atîtea parale... Mã rog, treaba lor, pe mine primejdia de-a-mi cumpãra casã de-o juma' d
e milion nu mã paºte.
Nu-þi pierzi totuºi prea multã vreme cu treburi extraprofesionale?
Ba-mi pierd. Circa patruzeci la sutã din viaþã mi-o petrec ºi eu ca majoritatea femeilor
de pe mapamond: la nivelul a patru clase primare, ca sã poþi citi numele strãzilor nu
de alta, cã altfel nici de asta n-ar fi nevoie, dar ce-aº putea sã fac? Sã-mi iau o fem
eie care sã mã coste o mie de lei pe lunã, pe puþin, cînd eu, în cel mai fericit caz, cîºti
i mii?
ªi cu banii Mãriei?
Am un caiet în care notez tot ce-i dai tu Mãriei. Una peste alta n-au fost niciodatã m
ai mult de-o mie cinci sute de lei pe lunã, din care mã strãduiesc sã-i pun de fiecare d
atã deoparte douã-trei sute ºi pe urmã-ncepe altã strãdanie: sã nu m-ating de ei.
Presupun cã ºi tatãl celei mici îþi dã ceva...
Tu Vas voulu, Georges Dandin, Dar nu e treaba mea!
Asta ziceam ºi eu!
Sînziana, eu zic sã te mai gîndeºti la ce þi-am spus. Dacã vrei, pot sã-þi explic de ce-a
la concluzia c-ar fi bine sã ne-mpãcãm, ºi pe ce cãi, zise Alexandru, dornic sã schimbe to
ul dezagreabil al ultimelor replici ºi cu speranþa cã avea sã-i incite Sînzienei curiozita
tea.
Nici cînd m-ai lãsat nu te-am întrebat de ce mã laºi, nici acum cînd vrei sã mã iei înapo
treb de ce; aºa sunt eu fire discretã, zise Sînziana jumãtate-n glumã, jumãtate-n serios,
sã-i taie lui Alexandru elanul confidenþial , în care voia s-o implice.
Mi-ajung confidenþele Ninei despre jumate din Bucureºti, aºa cã a se slãbi... Doar n-o sã-
spui cã vrei s-o laºi fiindcã se þine cu unu-n vãzul lumii! Eºti prea orgolios. Foarte bine
face! Bravo ei! începi însã, începi sã ai dubii asupra fizicului tãu privit de sexul advers
E distrugãtor sã te-ndoieºti de tine fizic. E distrugãtor sã ºtii cã te-nºealã nevasta ºi
cã singur þi-ai dinamitat soclul, ci pentru cã aºa þi-nchipui tu a gãsit un mascul mai
av decît tine ºi nu poate rezista atracþiei fizice a acestui nou super-bãrbat. Nici unul
dintre voi nu acceptã cã masculul nou e numai un biet brînci care dã jos ºandramaua veche
ºi ºubrezitã. Cînd þi-oi fi luat tonul ãla de anchetator, cred cã s-a cãit amarnic marea v
s-a legat la cap cu tine. De, bãieþaº, toate se plãtesc pe lumea asta... .
 Uneori abandonezi o hainã, care poate fi de calitate, pentru cã nu-þi mai vine bine, a
lteori fiindcã þi s-a urît de ea ºi-ai vrea una nouã, care poate nu e de-aceeaºi calitate,
e nouã, zise Sînziana pe-un ton de constatare, uitîndu-se pe fereastrã la soarele enorm
care-nvãpãia un cer violet la fel ca-n tabloul lui nea Matei, de la mine din camerã .
Eu cred cã tu trebuie sã fii vreo nepoatã de-a lui Aisopos!
Mama spunea cã dinainte chiar de perioada clasicã, diftongii se monoftongaserã-n greacã.
Aºa cã sunt nepoata lui Esop, puse la punct Sînziana felul cum se pronunþa numele strãvec
hiului fabulist al antichitãþii eline.
Iar am nimerit-o ca cu frumoasã cacofonie ca cu pontifus, fir-ar el al dracu de pont
ifex . Telefonul puse capãt discuþiei filologice dintre cei doi foºti parteneri de viaþã.
La telefon, zise Sînziana cu un glas atît de stins, încît trebui sã repete rãspunsul... C
aº fi putut?... La ce orã trebuie sã pleci? Vino cînd vrei. Sigur cã da. La 5 minute de-ai
ci trec 33, 86, 94.... ai la alegere. Nu, stãteam de vorbã cu cineva. E o singurã intr
are. Butonul de luminã e-n stînga uºii. Etajul 1, cel din faþa scãrii. Scrie pe uºã. Perfec
La revedere.
Pe chipul Sînzienei apãru o expresie de neliniºte.
Acum m-apuc sã spãl rufele, adicã le bag în maºinã, zise ea pe-un ton care, deºi foarte p
cos, arãta cã vizita s-a terminat. Alexandru era sigur cã ultimul telefon era cauza ac
estei despãrþiri bruºte.
Pãcat, azi era-n toane bune... am mai fi putut sta de vorbã , îºi spuse el ºi se-ndreptã s
estibul, îºi luã trendul, îi sãrutã mîna Sînzienei ºi-o mîngîie pe bãrbie. Simpla intenþie
cu ea parcã-i dãdea niºte drepturi. Sînziana, fãrã sã protesteze cã de asta-i ardea ei ac
se la revedere ºi, din graba cu care-i deschise, uºa-i scãpã din mînã, trîntindu-se. Pe m
u-l pînã-n drum ca sã fii sigur cã nu se mai întoarce", parc -aºa zicea nea Krikor Krikoria
. O-nþelepciune de-a lor armeneascã. Tare frumos mirosea la el în dugheanã, a cafea!
Sînziana se poartã foarte româneºte cu mine, aproape sã-mi dea cu uºa-n cap. De fapt, mã c
e numai cînd n-are cine-nchide dupã mine, altfel... La urma-urmei, ce pretenþii aº putea
sã am?! Se poartã ºi s-a purtat totdeauna lux, fiindcã e o fire-nfrînatã ºi mai are ºi-o e
desãvîrºitã. ªi eu îmi dau seama cum ar trebui sã mã port, cã la mama, deºi nu era profeso
nã ºi de greacã, numai lucruri bune ºi bunãcuviinþã am vãzut; dar eu, deºi-mi dau seama cum
bui sã mã port, nu mã rabdã inima sã nu mã port cum îmi vine ºi nici mãcar pentru cã nu pot
ci pentru cã nu vreau sã mã stãpînesc. Abstracþie fãcînd de felul în care-au evoluat lucru
re mine ºi Dana, tot m-aº întoarce la Sînziana. Dupã maicã-sa, e singura femeie de la care-
vãþ de fiecare datã cîte ceva, e un personaj mereu viu, n-a-nþepenit într-un tipar; deºi at
egalã e plinã de neprevãzut, în timp ce Dana, deºi atît de inegalã, e cît se poate de pr
lã. Nimic mai previzibil decît oamenii nestatornici... Pãcatul meu e cã nu vreau ºi nici n
-am vrut sã-nvãþ nimic de la nimeni. Nu m-am exprimat bine: de-nvãþat vreau sã-nvãþ de toat
la toþi, dar nu vreau sã fiu învãþat. Ileana socotea opoziþia, încãpãþînarea asta, pãcatul
e Ileana mi-e dor de multe ori. Dar mi-a tãiat-o... scurt: Sã ne mai vedem? Ca sã ne s
punem ce? Eu ce scrii citesc... de cunoscut ca persoanã particularã te cunosc... Sînzi
ana nici nu ºtiu dacã mã citeºte. Cu ea trebuie sã discut acest subiect; de-acum înainte am
sã discut tot felul de subiecte cu ea .
Pe vremea cînd Smaranda Hangan nici cu gîndul nu gîndea cã Alexandru Bujor avea sã-i fie g
inere, i-l caracterizase o datã Sînzienei ca scriitor: Un amestec de talent, mare ºi ad
evãrat, cu un prost gust desãvîrºit. Un personaj incredibil ; iar cînd Sînziana-i spusese c
a sã se mãrite cu el, Smaranda-ncercase s-o opreascã, de astã datã fãcîndu-i portretul dinc
de literaturã : E de-o ambiþie nemãsuratã. Ambiþia socialã a celui care nu suportã sã-i f
va superior, nici mãcar egal. O ambiþie care seamãnã grozav cu arivismul. Are-n el o set
e de putere pe care niciodatã cu nimic n-o s-o potoleascã. E-un personaj ros pe dinãun
tru de niºte lucruri obscure, pe care nici lui nu-ndrãzneºte sã ºi le mãrturiseascã, ºi poa
l niºte germeni care se propagã. Sã nu zici cã nu þi-am spus . Mamã, îl cunoºti atît de pu
atît de sigurã cã e-aºa cum mi-l descrii mie? Dacã l-ai vãzut de douãzeci de ori... L-am
n, dar i-am citit cãrþile, cum n-o sã i le citeascã nimeni niciodatã. Eu i le-am bãtut la m
nã, ºi-n timp ce i le bãteam, cîntãream fiecare cuvînt, aºa cã-l cunosc foarte bine. Eu nu
, Doamne fereºte, sã-l iei, dar îþi atrag atenþia pe cine iei. Nu de-un copil ca tine ar a
vea el nevoie. Ar avea nevoie de cineva autoritar, de cineva care sã-i impunã ºi care
sã-i satisfacã ºi vanitatea, iar vanitatea asta nu se poate mulþumi cu o fetiþã de nouãºpe
oricît de frumoasã ar fi ea, de deºteaptã, de cuminte, de modestã ºi de studentã la medicin
avea nevoie de-o femeie voaiantã, cunoscutã, vestitã, îi plac stridenþele, nu calmul . Bi
mamã, dar nevastã-ºi ia pentru el, pentru sufletul lui, nu pentru ca sã le ia ochii alt
ora . Sã dea Dumnezeu aºa sã fie! , îi urase doamna Hangan.
[ªi n-a fost aºa, îºi zicea acum Sînziana, în timp ce punea hãinuþele de pat în maºinã. P
idiez. N-aº vrea sã fiu în locul nimãnui, iar în locul lui Alexandru mai puþin ca-ntr-al or
cui. Sã fii ros tot timpul de suspiciuni, de invidii, de ambiþii nu e nici o bucurie
, oricît ai fi de cunoscut, de recunoscut, de omologat. Eu, care n-am avut altã ambiþi
e-n viaþa asta decît sã-nvãþ ca sã ºtiu, ºi tot spun cã nu e uºor. Viaþa nu-i o sinecurã. N
scaunul nimãnui, nu m-am temut pentru scaunul meu modest, la care nu credeam cã cin
eva poate rîvni, ºi cîte copite-am primit... ºi cît de-nvãþatã cu greul am fost de cînd mã
ori, îmi vine sã cred cã Sartre, pe care nu-l ador, are dreptate cînd spune cã povestea un
ei vieþi, oricare-ar fi aceastã viaþã, e povestea unui eºec. Aºa sau cam aºa, în orice caz,
este esenþa. Dacã i-ai spune cuiva cã o adolescentã e-ndrãgostitã de-un bãrbat de-o seamã
icã-sãu, cã bãrbatul ãsta, un om în toatã puterea cuvîntului, nu-ºi pune mintea cu ea ºi cã
re gest încearcã sã-i tempereze ardoarea, cã adolescentei îi trece, se mãritã din dragoste
un bãiat potrivit cu ea, cã mai cunoaºte apoi ºi alþi bãrbaþi, spre care se-ndreaptã, hai s
cem neapãrat din dragoste, dar cu trup ºi suflet, ºi totuºi, dupã douãzeci de ani, fosta no
strã adolescentã simte neîmplinirea dragostei aceleia ca pe-o mutilare a dragostei în ge
neral, ca pe-un eºec irecuperabil, dac-ai povesti asta cuiva, ce-ar zice? Ar zice
cã bine-a fost c-a fost aºa. O fatã de cinºpe-ºaiºpe ani ºi-un bãrbat de patruºcinci de ani
e Dumnezeule! Ce, se prãdase lumea de bãrbaþi? Ca dovadã cã fata-ºi gãsise un bãrbat potriv
e mãritase, se lãsase, dar asta era altã parte a poveºtii... Oamenii sunt interºanjabili,
priviþi ca utilitãþi, cu condiþia sã nu-i iubeºti. Aº fi vrut sã mã sãruþi, nene Dai, sã mã
a singurã: cu trupul ºi cu sufletul tãu frumos, ºi pe urmã puteam sã ºi mor. Dupã nici unul
re ceilalþi n-am simþit cã m-am împlinit într-atît încît sã pot muri. Dragostea cu nici unu
atît de proaspãtã-n minte ca dragostea noastrã neîmplinitã. Fiindcã a fost neîmplinitã? Ce
celelalte...? Am fi ºtiut numai tu ºi cu mine. ªi-aºa ºtiam. Nu erai orb. Lecþia ta, pe car
-aº intitula-o Tãiat necesar de aripi", nici pe patul morþii n-am s-o uit. M-am aruncat
la pieptul tãu suspinînd ºi te-am cuprins în braþe. Nu mai ºtiam nici ce se-ntîmplã cu min
rã cu tine?! într-un tîrziu, am simþit o mînã care mã mîngîia pe cap ºi-am auzit o voce alb
, care se strãduia sã vorbeascã liniºtit. Fetiþa tatei, fetiþa tatei, toate trec, toate t
". Aveam o viaþã-nainte care sã-mi dovedeascã trecerea, atenuarea, semi-uitarea asta con
tinuã. Te-ai desprins încet de mine, m-ai lãsat cu braþele desfãcute-n aer dupã forma ta, º
e-ai dus. Am stat acolo cu ochii-nchiºi pîn-a venit cineva de-afarã. Ai fãcut ce trebuia
sã faci, nene Dai. întrebarea e: cui i-a folosit? Aº fi fãcut, aº face la fel ca tine, da
r tot m-aº întreba: cui foloseºte? A doua zi dupã cezarianã, cînd am nãscut-o pe Mãria, a v
doctorul Vladimirescu sã mã vadã. Era ora mesei ºi cele trei colege de rezervã se duseserã-
sufragerie. Doctorul m-a-ntrebat cum mã simt, cum e temperatura, am discutat desp
re facultate, mi-a povestit cîte ceva de pe vremea studenþiei lui, totul pe un ton s
obru, pe tonul lui obiºnuit. S-a uitat la ceas, s-a ridicat ºi, de sus, m-a privit d
rept în ochi. Am simþit cã ceva se topeºte-n mine ºi-n aceeaºi clipã ceva s-a schimbat în p
ea lui. în pupilele lui vedeam... ce vedeam? Ceva ce n-are nume, n-are duratã, nu se
repetã. Am închis ochii-ncercînd sã pãstrez în ei ce vãzusem. Cînd i-am deschis, doctorul
ntr-un genunchi lîngã patul meu ºi mã privea. S-a ridicat ºi din toatã înãlþimea s-a frînt
mine. Cînd mai erau douã palme-ntre mine ºi el, i-am pus o-ntrebare din ochi. E-atîta rut
inã pe lume ºi-atît de puþin adevãr...", a ºoptit el cu ochii-nchiºi, mi-a sãrutat perna ºi
at. Cu-o zi înaintea ieºirii mele din spital, Alexandru plecase cu-o delegaþie-n Polon
ia, da, în Polonia. Mãria, toatã numai panglici ºi dantele, era instalatã-n portbebeul-val
izã. Am rugat-o pe Mama, care venise sã ne ia cu un taxi, am rugat-o sã stea o clipã cu
fetiþa, ca eu sã-mi iau rãmas-bun de la doctorul Vladimirescu. Am intrat în cabinetul lu
i exact în momentul cînd dinãuntru ieºea cineva, aºa cã n-a fost nevoie sã bat la uºã. Se u
niºte radiografii, cu spatele spre mine. Purta pantaloni gri-nchis, reiaþi, ºi-o cãmaºã lil
. M-am uitat în voie la corpul lui suplu, la pãrul care-n-cepea sã-ncãrunþeascã, i-am urmãr
miºcãrile. Uitasem pentru ce mã aflam acolo. Mã aflam acolo ca sã mi-l întipãresc în minte.
simþit prezenþa ºi s-a-ntors cãtre mine privindu-mã. Stãteam nemiºcatã lîngã uºã. Nu gãsea
Nici nu-l cãutam. Cîtã vreme o fi trecut aºa nu ºtiu. Doctorul s-a depãrtat de negatoscop
a venit pînã-n mijlocul camerei:
ªtiu cã pleci acasã. Þi-am semnat externarea. Ai un doctor bun pentru fetiþã?
N-am.
Pe dumneata cine te-a vãzut cînd erai copil?
Nimeni. Adicã, un chirurg, coleg cu tata.
Tatãl dumitale e chirurg?
- A murit pe front în '42.
ªi tata a murit pe front în '42. Era-nvãþãtor la þarã. A scris ceva pe-un carnet de reþet
a ridicat ochii spre mine.
Mama dumitale s-a recãsãtorit? m-a-ntrebat el, întinzîndu-mi hîrtia pe care scrise ordona
ºi citeþ, se aflau numele, adresa ºi telefonul dumneavoastrã, domnule doctor Murgu.
Nu s-a recãsãtorit.
M-a privit ca un orfan care se uitã la alt orfan.
Dacã ai nevoie de ceva, Sînziana, indiferent ce-ar fi ºi cînd ar fi, cautã-mã.
Nu-mi spusese pînã atunci niciodatã pe nume. Cele opt luni cît mã vãzuse, îmi zicea domniº
niºoarã doctor", stimatã doamnã", mi-o mai fi zis ºi altfel, dar pe nume niciodatã. Am tre
.
Credeai cã nu ºtiu cum te cheamã? mi-a ghicit el gîndul. 24 iunie 1940..., a rostit apoi
data naºterii mele, spaþiind cuvintele. Dupã o pauzã, a continuat:
Sînziana, peste-o lunã trebuie sã vii la control. Eu cred cã am sã fiu în concediu; vino
doamna doctor Cantuniari, mi-a spus el dupã o clipã de ezitare.
Vã mulþumesc, domnule doctor, am zis eu, ne'ndrãznind sã mã miºc din loc.
El s-a apropiat de mine ºi m-a-ntrebat cu glas scãzut ºi niþel rãguºit:
Dac-ar fi sã faci ce-þi spune inima, ce-ai face-acum?
Mã uitam la el, iar inima, biata mea inimã, se fãcuse cît un purice. Nu-mi aduc aminte sã
mã fi simþit nici pîn-atunci, nici de-atunci încolo, mai tulburatã decît în clipa aceea. Mã
m la fruntea lui înaltã ºi boltitã, la ochii cenuºii, micºoraþi între niºte riduri fine, la
a nasului care se subþia spre vîrful niþel acvilin, la gura cu un pic de prognatism, l
a bãrbia cu gropiþã, la faþa lui tuciurie de parcã toatã ziua l-ar fi bãtut vîntul ºi nu-mi
o vorbã, una singurã, în minte.
Vreau sã plec, am spus eu în sfîrºit, într-o inspiraþie supremã.
Atunci, pleacã, a zis el, ºi s-a uitat la mine cu indulgenþa cu care te uiþi la un copil
prins cu minciuna. Cu mîna stîngã mi-a pipãit faþa ca un orb. A-nchis ochii ºi a lãsat mîn
os. Te rog sã vii la doctoriþa Cantuniari.
Ne uitam unul la altul ca la un paradis pierdut. Am început sã plîng, fãrã suspine, fãrã ni
un sunet. Am pornit-o spre uºã. Simþeam o sfîºiere ºi-o fericire fãrã seamãn.
De ce-o fi viaþa atît de complicatã? s-a-ntrebat el de parc-atunci ar fi descoperit as
ta. M-a luat pe dupã umeri ºi-a mers alãturi de mine. A barat uºa cu spatele ºi mi-a dat d
rumul. Ne despãrþea acum o jumãtate de metru. E-atîta rutinã pe lume, dar ºi-atît adevãr!"
trecut prin minte. Era prima oarã cînd mã simþeam tot una cu-o altã fiinþã. Deodatã, din mi
in acea mine pentru care lumea se reducea la omul din faþa mea, pe care-l sorbeam ºi
de care eram sorbitã, a rãsãrit un glas de -o frumuseþe ºi de-o liniºte vecine cu veºnicia
n glas care dãruia tot ce-aveam mai ascuns ºi mai adînc în mine: Vã iubesc, domnule doctor
. Eram liberã ºi fericitã. Luam din inima mea piatra care mã apãsa ºi-o îngropam în inima d
voastrã, domnule doctor. Mi-a sãrutat gura, solul care-i adusese acea bunã-vestire...
M-a petrecut pînã la taxi. S-a-nclinat adînc ºi i-a sãrutat mîna Mamei. I-a luat coºuleþul,
ajutat sã urce, s-a uitat duios la fata mea, i-a pus mamei coºuleþul în braþe ºi a-nchis po
tiera. Mi-a sãrutat nîna, s-a uitat în ochii mei în speranþa unui verdict, apoi mi-a spus
cu un glas pe care mai mult îl bãnuiam:
Cum ai sã vrei tu aºa are sã fie.
Domnul doctor Vladimirescu, la direcþie, domnu doctor , a rãsunat de undeva de la o fere
astrã, o voce care-l chema la ordinea rutinei.
Am pus destul detergent, rufele nu sunt nici prea multe, nici prea puþine, acum, fr
umoaso, fã-þi meseria , spuse-n gînd Sînziana ºi dãdu o tapã amicalã maºinii de spãlat.
E-atîta rutinã pe lume ºi-atît de puþin adevãr", dar pentru adevãrul ãsta puþin ºi rar, pe
miracol meritã sã trãieºti. De cîte ori mi-a fost greu, de cîte ori îl aveam de-nfruntat pe
satul profesor Voicu Marin ºi curtea" lui, închideam ochii peste rutinã ºi-i deschideam s
pre adevãr. N-o sã ºtiþi niciodatã, domnule doctor Gheorghe Vladimirescu, niciodatã, cît pr
e pentru mine adevãrul acela unic ºi nerepetabil de-atunci dintre noi. Zile, sãptãmîni, lu
ni, n-am trãit: am plutit. Sã te ºtii iubit ºi sã iubeºti. Nu mai aveam nici un gînd numai
meu. Gîndurile mele erau ale dumneavoastrã, dumneavoastrã eraþi singurul meu gînd. Cîtã gen
zitate nu te-nvaþã dragostea! îl iertam pe Alexandru cã lipsise, el ºtie unde, în noaptea c
am nãscut-o pe Mãria, îl iertam cã oricît îl rugasem sã nu fumeze cît fusesem însãrcinatã,
ertam cã nouã luni n-adusese o pîine, un mãr, o salatã din piaþã, lãsînd totul pe seama Mam
a fãrã simbrie" bunã-la-toate, ºi-a mea. îl iertam de tonul iritat pe care-l avusese-n ult
imele luni, cînd sunt sigurã cã se-ncurcase cu cineva. Adevãrul acela al nostru m-a fãcut
sã-l iert ºi peste nouã ani, cînd lãsa o nevastã ºi-un copil, ºi se ducea dupã o mare iubir
ul acela m-a fãcut sã-l iert, dar sã-mi ºi pun întrebarea cui a folosit?" Cui a folosit cã
am lipsit de-acel adevãr? Cui a folosit c-am lãsat sã se usuce atîta dragoste, atîta foame
? Cui a folosit c-am slãbit în douã luni zece kilograme; din cauza alãptatului", ziceau t
oþi, afarã de Mama care, ºtia-nu ºtia, simþea cã de dor; afarã de ea ºi de nenea Dai, care
spus într-o zi: Ce te roade, ce e cu tine? Te suge-un zburãtor?", ºi m-a privit cu niºte
ochi în care citeam înþelegerea paradisurilor pierdute. Mã uscam de dor. Douãzeci de minut
e mã despãrþeau de harul tãmãduitor. ªi nu mã duceam spre el fiindcã legea unei cãsãtorii e
Sã nu minþi" cu ce? Dragostea pe care-am extirpat-o din mine, pe care-am lãsat-o sã moarã
n dumneavoastrã... Cui a folosit cenuºa acestei incinerãri? Cui foloseºte?", ajung iar la
-ntrebarea asta. La fel aº face ºi azi, la fel ºi mîine, domnule doctor Vladimirescu, da
r întrebarea tot mi-aº pune-o. ªi-am sã mi-o pun pîn' la Ziua de Apoi.]
Sînziana închise ochii istovitã. Monoloagele ei interioare o sleiau mai mult decît douã zi
le de laborator puse cap la cap ºi decît toatã casa datã cu fundu-n sus, la curãþenia de Pa
, îºi duse mîna la frunte ºi oftã.
[De ce-o fi atît de complicatã viaþa? Oare pentru toatã lumea? Ce ºtim noi despre toatã lum
a", cînd nu ºtim nimic nici despre omul cu care trãim într-o casã, cu care mîncãm la o masã
care dormim într-un pat? Fiecare se ºtie pe sine. Restul presupuneri, mai subtile, m
ai puþin subtile. Cînd o sã renunþãm la aroganþa de-a ne pretinde atotºtiutori asupra semen
i nostru?... Mi -aþi lãsat cea mai frumoasã amintire despre dragoste, domnule doctor V
ladimirescu, ºi un regret fãrã sfîrºit. Neîmplinirea dragostei pentru nenea Dai tãia o mînã
opile, neîmplinirea dragostei cu dumneavoastrã, amputa vitalitatea unei femei. M-aþi învãþa
ce e dorinþa, partea aceea fierbinte, iraþionalã ºi-atît de-adevãratã dragostei, îl iubise
nenea Dai. Nimic nu putea ºterge iubirea asta. ªi pe el îl dorisem. De ce sã mint? Ca sã f
ac retrospectiv pe pura cu mine însãmi? Dar atunci nu ºtiam ce doresc. Atunci bãnuiam, a
cum aflasem, îmi þineam cursuri de moralã de dimineaþa pînã seara: tentaþii ai sã-ntîlne
aþi pe care sã-i doreºti, care sã te neliniºteascã aºa cum te neliniºteºte, cum te bîntuie
n doctor atît de sobru ºi-atît de pãtimaº, ai sã gãseºti ºi azi ºi mîine. Trebuie sã-nveþi
disciplinezi. Spune-þi mereu: sunt femeie mãritatã, nu trebuie. Sunt mamã de copil, nu
trebuie. Cãsãtoria ºi copilul sunt permanenþele mele, sunt teritoriul meu. N-am voie sã tr
ec fraudulos frontiera ºi sã le schimb pe efemer. Bãrbaþi care sã-mi strice liniºtea, sobri
pãtimaºi, am sã gãsesc ºi azi ºi mîine"... De ºaisprezece ani n-am mai gãsit. N-am mai gãs
acela mistuitor. Am gãsit frumuseþea-nãlþãtoare a adoraþiei pentru dumneavoastrã, domnule d
or Murgu, te-am întîlnit pe tine, Pavele, bãiatul meu drag ºi curat, coborît din creierul
munþilor, te-am întîlnit pe tine, Emile, singura mea eroare, pe dumneavoastrã, domnule d
octor Nini Naiculescu, pe tine, Mircea, ºi vã iubesc pe toþi, ºi-mi sunteþi dragi, ºi mi-e
rag sã vã rãsfoiesc, ºi nu mi-e ruºine cu voi ºi nici cu mine, v-am întîlnit pe voi, dar pe
u l-am mai întîlnit în nici unul din voi, o ºtiu, simt cã nici n-am sã-l mai întîlnesc în n
niciodatã. Nimeni", niciodatã" le spunem deseori fiindcã ne-am dezvãþat sã le analizãm co
fiindcã vorbim la-ntîmplare, fiindcã rostim cuvintele fãrã sã le atribuim nici o valoare.
meni", niciodatã" sunt cuvinte definitive, cu un conþinut sacru, inviolabil ca un mor
mînt. Eu nu spun niciodatã cuvinte la-ntîmplare. sunt cam pateticã. De ce n-aº fi? Sã ne ce
zurãm ºi-n noi înºine, nici cu noi înºine sã nu-ndrãzmim sã fim noi? atunci, cînd? ºi faþã
ermii cei neadormiþi care ne aflã tainele trupurilor? Dar pe-ale sufletelor ce vierm
i au sã le afle vreodatã? Cuvinte, cuvinte... Am un respect pentru cuvînt ca pentru o
fiinþã. Poate pentru cã m-a nãscut ºi m-a crescut o mamã adãpatã la douã izvoare ale cuvînt
cel de la ea din sat, de la Cernaþi, ºi la cel al culturii clasice, învãþatã-n ºcoli. Cu g
ace ºi-ºi face omul ºi cel mai mare bine ºi rãul cel mai mare", aºa zicea Mama. Umblã, mam
orbele cum ai umbla cu un ou moale", mã dojenea ea blînd cînd o mai luam eu razna cu g
ura. Aºa învãþase ea din pomul veºnic roditor al cunoaºterii. De cînd am început ºcoala, în
dimineaþã se uita la mine ca la o icoanã, ºi-mi spunea cu un glas rugãtor ºi pãtrunzãtor, c
oia sã intre-n fiecare fibrã din mine: ai grijã ce vorbeºti, copilul mamei, sunt vorbe ca
re, ºtii tu... te roagã mama..." Aflasem ºi eu cã erau vorbe care te puteau evacua în spaþi
mai strîmte decît mansarda noastrã din Cercului . Uite Hangan ce bine ºtie! Ea cum a-nvãþ
u nu?", m-a dat de exemplu într-o zi profesoara de francezã, prin '50, cred, cînd Niur
a, una din gemenele Dulgheru pe care-o ascultase dupã mine, se poticnise la si cond
itionnel". Hangan a avut guvernantã", s-a grãbit o colegã sã ne-ajute pe-amîndouã. Guverna
-am avut, dar mama mea ºi-a fãcut doctoratul la Paris; a-nvãþat acolo franþuzeºte ºi englez
ºi m-a-nvãþat ºi pe mine de micã. Parcã-n fiºã scrie cã mama ta e dactilografã", m-a-ntre
oara care þinuse-un trimestru locul dirigintei noastre (profesoarã de rusã, plecatã la s
pecializare în U. R. S. S.) Acum e dactilografã, dar la bazã e profesoarã de latinã ºi de
acã". La bazã". Mi-era greu sã stabilesc vreo relaþie între baza" din aceastã formulare º
din geometrie. Dar nu ºtiam sã exprim altfel decît prin sintagma aceea tip" situaþia prof
esionalã a Mamei. Bunicii tãi ce sunt?", a continuat profesoara dintr-odatã plinã de curi
ozitate în privinþa genealogiei mele. Þãrani". ªi ºi-au trimis fata la doctorat, la Paris
rostit profesoara, neîncrezãtoare. A trimis-o statul cu bursã". Tatãl tãu ce e?". A fos
tor; a murit pe front".
Afarã de Liliana, singura mea prietenã, nimeni din clasã nu ºtia nimic despre mine. Nu e
ra rãu sã ºtii franþuzeºte, cã doar fusesem citatã ca personaj pozitiv pentru asta însã t
i de la ºcoalã, sã fi-nvãþat de-a valma cu toþi copiii, înþelegeam cã oameni care þineau ha
anã la naftalinã umblau cu lodene; înþelegeam cã etalarea unor bunuri materiale care nu fu
seserã ºi nu erau la-ndemîna tuturor, putea pãrea aroganþã. Dar niºte bunuri spirituale ca,
pildã, o limbã strãinã învãþatã acasã, un bun spiritual cum putea ofensa pe cineva? Pe cin
ildã, ar fi ofensat cã eu aº fi ºtiut sã pictez? Cum putea fi cineva ofensat cã altcineva º
ceva ce el, acel cineva, ºtia mai puþin sau deloc? I -am povestit Mamei cele-ntîmplat
e la ºcoalã, ºi i-am expus cum m-am priceput nedumerirea mea cu privire la bunurile ma
teriale ºi la cele spirituale ºi la dezacordul pe care puteau sã-l stîrneascã-ntre oameni.
Mama mi-a explicat cã orice bun spiritual este convertibil în bunuri materiale, iar
bunurile materiale în muncã. Aºa rezum eu astãzi explicaþiile ei de-atunci. Cine munceºte
braþele se gîndeºte: cît ar trebui sã muncesc eu ca sã-mi cumpãr covorul ãsta? Explicaþia,
primã parte a explicaþiei o-nþelegeam. Dar nu-nþelegeam de ce omul care muncea cu braþele
s-ar fi supãrat pe unul care picta, ca nenea Matei, de pildã. Fiindcã se gîndeºte: cît tim
r trebui sã muncesc eu ca pe urmã sã pot sta ºi sã pictez un tablou? Mamã, ºi tu crezi cã
dreptate cînd gîndeºte aºa?". Draga mamei, nu ºtiu dacã are sau n-are, dar aºa gîndeºte ºi
eascã. Mai întîi, trebuie sã te pui în locul altuia ºi dupã aceea sã-l judeci. De cînd lucr
auciucul, înþeleg altfel lucrurile decît înainte". Mi-aduc aminte cã am fost tristã toatã z
. în sufletul meu se furiºase ceva tulbure, ce nu existase pîn-atunci: îndoiala, bãnuiala.
De ce spunem mamã vitregã", tatã vitreg" ºi nu spunem ºi bãrbat vitreg" ºi nevastã vit
treg" ºi nevasta vitregã" întîlnindu-se mult mai des decît mama ºi tatãl? De ce mi-a venit
ãsta? Nu ºtiu. Pentru cã, probabil, demult îl cloceam ºi-acum a spart coaja.
Mama, într-o zi cînd aveam dexteritãþi, m-a dus la Cauciucul" sã vãd munca unui schimb. M-
limbat prin toatã fabrica. Þin minte niºte oameni negri ca niºte draci, luptîndu-se cu niºt
furci negre pe care se opinteau sã le-nfigã-n ceva. Cãldura, curentul, negreala... Ma
ma nu mi-a spus niciodatã de ce mã dusese-acolo. Am înþeles din vizita aceea un lucru mu
lt mai important decît pãrea la prima vedere: am înþeles de ce cît lumea ºi pãmîntul acei c
-au îi vor urî pe-acei care au, ºi de ce acei care muncesc cu mîinile vor avea totdeauna
o bãnuialã-n sufletul lor în privinþa celor care muncesc cu mintea. Nu era vorba numai
de efortul fizic, era vorba de certitudinea pe care o dã lucrul ieºit din mîna omului ºi
de incertitudinea pe care-o simþi în faþa lucrului ieºit din mintea lui. Ce iese din mîna
omului se mãsoarã, se cîntãreºte. E bun sau nu e bun. Dar ce iese din mintea lui? Cine es
te judecãtorul suprem, imparþial care sã judece lucrul ieºit din mintea omului ºi care
credinþeze pe cel care munceºte cu mîinile cã lucrul acela al minþii e bun, nu numai fiind
cã aºa i se pare judecãtorului, ci fiindcã el este bun în mod absolut? Cine sã-l încredinþe
cel care-ºi mãsoarã priceperea cu metrul ºi cu balanþa cã ceva ce nu se poate mãsura astfe
bun? Un ºurub e bun sau nu e bun. El nu poate stîrni controverse. Dar cu ce sã-l conv
ingi pe cel care munceºte cu braþele cã un lucru venit din stricta sferã a minþii e bun sa
u nu, cînd acel lucru stîrneºte-atîtea controverse? Pe cine sã creadã omul acela: pe cei c
ditirambii sau pe cei cu hula? ªi lui îi spune inima ceva cînd citeºte, cînd vede, cînd au
e lucrurile ieºite din complicatele tipare ale minþii, dar se sfieºte sã strige sus ºi tar
e ce crede; se teme sã nu-i spunã careva ce ºtii tu?" ºi-ºi spune el însuºi ce ºtii tu?".
începeam sã mã-mpac cu gîndul cã-ntre oameni nu e numai iubire. Antoaneta, prietena mea di
n clasa-ntîi, Antoaneta, care nu s-ar mai fi dezlipit de mine, nu-mi strigase: Hoaþo,
mi-ai furat geografia!"? Aºa mã cunoºtea ea pe mine?! Cum putuse ea sã creadã aºa ceva des
re mine? O sãptãmînã am dus-o-ntr-un plîns. Nu te-amarî, fetiþa mamei. Ai s-auzi atîtea-n
sta, atîtea pe nedrept, ãsta-i doar începutul", mã liniºtea Mama. Zadarnic a-ncercat Antoa
neta sã se-mpace cu mine, zadarnic mã-mbia cu pãpuºile ei, cu mingile ei, cu bilele ei. îm
i ieºise de la inimã într-atît încît, deºi am fost douãzeci ºi unu de ani colege, habar nu
am de existenþa ei ºi nu fiindcã aº fi fãcut pe indiferenta, ci fiindcã, din ziua cînd îmi
ase hoaþo", pentru mine Antoaneta murise. Nu-i purtam nici o picã. Ne salutam, schimb
am cîteva cuvinte neutre ca-ntre oameni care se vãd zilnic, dar pentru mine din ea n
u rãmãsese nici umbra Antoanetei pe care-o iubisem. Plînsesem atunci nu umilirea mea,
nu imposibilitatea mea de-a-mi demonstra nevinovãþia cum sã dovedeºti ceva ce n-ai fãcut?
plînsesem moartea unei prietenii, îmi dau seama cã din acea-ntîmplare de-acum douãzeci ºi n
uã de ani, se trage rezerva mea faþã de oameni. Dac-ar fi fost numai acea-ntîmplare poat
e cã s-ar fi estompat ºi-ncet-încet aº fi-nceput s-o consider ca pe ceva ieºit din comun,
care, deºi mã zdruncinase, putea fi dat uitãrii. Dar mereu se-adãuga altceva care-mi mãrea
nedumerirea ºi bãnuiala. Într-o zi, am zbîrcit-o" la un aspect imperfectiv la rusã. într-
glas, Niura ºi ªura, gemenele Dulgheru, au spus corect ceea ce eu greºisem. Cum multe
reacþii sunt tip", profesoara de rusã zisese la fel ca cea de francezã altã datã: Ele cum
ºi tu nu ºtii, Hangan?", iar eu, imitînd-o pe colega mea care intervenise-n folosul N
iurei la ora de francezã, am zis: Ele au avut guvernantã". Profesoara s-a schimbat la
faþã. Niura s-a roºit ºi-a protestat: N-am avut guvernantã". în pauzã, profesoara de rusã
ne era ºi dirigintã, m-a chemat ºi m-a moralizat. Mi-au rãmas în minte doar Bastion al pãc
.. cel mai înaintat din lume, iar tu..." Cu mine nu mai ºtiu ce era. Pe lîngã imperfecti
vul unui verb pe care l-oi þine minte cîte zile-oi avea, ziua aceea n-a-nvãþat cã era bine
sã nu rãspund decît la lecþii. Nu i-am spus nimic Mamei. De ce s-o mai indispun ºi pe ea,
dacã nu chiar s-o sperii! Avea ºi-aºa destule necazuri pe cap, mai ales de cînd pe Taic
a ºi pe Maica îi dusese în Bãrãgan, îºi fãcuserã cum putuserã, cu mîinile lor, o odaie din
ama toatã ziua bãtea drumul poºtei sã le trimitã cîte-o litrã de zahãr, economisitã de pe c
e noastre, cîte-un kil de marmeladã de 5. Bãtea toatã ziua la maºinã la fabricã ºi-acasã.
, felicitãri, flori de mãtase, gãtea, spãla, spãrgea lemne, le cãra la noi în mansardã; îi
tau nenea Matei, eu, Tudor, Mihai. Pe nenea Dai ºi pe Marina nu-i lãsa: Daniele, un c
hirurg n-are voie sã-ºi oboseascã mîinile, iar þie, Marino, þi-o ajunge cîte-ai de fãcut pe
ai tãi, plus spitalul, plus naveta!" Ce sã-i mai fi spus ei? într-o zi, ne-a-ntrebat d
iriginta cum ne petreceam duminica. Mi-aduc aminte ce-a rãspuns Georgica Suru, sin
gura fatã de muncitor din clasa noastrã. Mã duc la alde bîtu-n Pantilimon ºi sãpãm grãdina
-au vrut sã se mute cu noi la bloc, în centru", ºi mi-aduc aminte ce-au rãspuns Niura ºi c
u ªura, Dulgheriþele, fetele tovarãºului Nicolae Dulgheru, profesor la Filozofie. Noi, du
minica, rãspundiem la gazieta die pierietie". Noi, cu gurile cãscate, cã nu-nþelegeam ni
ci pic. Nici diriginta, nici ea nu-nþelegea. Pãrinþii Dulgheru þineau o gazetã de perete în
care criticau copiii, pe cele douã gemene ºi pe fratele lor mai mare, Leonea. Aceºtia,
la rîndul lor, þineau ºi ei o gazetã de perete în care rãspundeau. ªi ce scrieþi, bre, ac
le-a-ntrebat Suru Georgica. Ne facem autocritica ºi ne riemuºcãm", au rãspuns Niura ºi cu
a-ntr-un glas. Toatã lumea a rîs, afarã de mine. Nu mã þinusem sã nu rîd. Nu-mi venise delo
rîd. Ce devreme mi-a pierit mie cheful de rîs! Rîd foarte rar. Rîd greu. Nu sunt un temp
erament depresiv ºi nici posacã nu sunt. Dar foarte rar îmi vine sã rîd. Am plîns mult în v
umai pe ascuns. Nu sunt o fiinþã ascunsã, dar nici expansivã. Nu sunt mizantroapã, dar nic
i nu iubesc oamenii cu frenezie, ºi sufletul nu mi-l pun pe masã-n faþa nimãnui. sunt co
nvinsã de necesitatea comunicãrii-ntre oameni ca de-o eticã obligatorie, respect oamen
ii ºi mi-e milã de ei ºi nu preget sã-i ajut, îi respect, îi ajut, dar nu mã pot împiedica
judec. sunt generoasã. E-n firea mea ºi-am ºi-nvãþat generozitatea de la Mama. în lumea a
ai sã gãseºti totdeauna pe altul mai sãrac ºi mai necãjit decît tine. Sã-i dai totdeauna!
pui: 'ºi eu sunt sãrac, ºi eu sunt necãjit'. Dau din ce am ºi din ce ºtiu. Douã gînduri sã
eascã niciodatã: acela de-a-þi îmbogãþi mintea ºi sufletul, ºi gîndul cã suntem trecãtori î
nto mori' nu era un adagiu al tristeþii, nici al resemnãrii, ci un semnal de alarmã ca
re voia sã te þinã într-o permanentã stare de veghe. Bagã de seamã ce faci cu viaþa, cã nu
Mama zîmbea cînd spunea cuvintele astea. Cu zîmbetul ei de-o-naltã resemnare. Mãicuþa mea
ragã, nu te-am vãzut niciodatã stînd picior peste picior sau þinîndu-þi mîinile, în rarele
e rãgaz, altfel decît aºezate cuminþi una peste alta, în poalã. Fiindcã aºa stau de veacuri
e noastre: într-o atitudine hieraticã, în aºteptarea ungerii pentru împãrãþia supremei bune
inþe. Aº vrea sã se termine totul aici, sã nu mai fie ºi-o Lume de Apoi. Dacã totuºi este
e de Apoi, ºi eu cred cã este, mã nîngîi cu gîndul cã am sã mã mai întîlnesc cu cei care mi
agi". Aºa spuneai tu, Mamã. Dac-aº vrea o Lume de Apoi, în care eu nu cred, aº vrea-o ca sã
te-ntîlnesc pe tine, pe Tata pe care nu l-am cunoscut, pe Dina, pe doamna doctor F
lorica Vãrbãnescu, pe Maica ºi pe Taica, pe maica Ana, pe Coana-mare, pe dumneavoastrã,
domnule doctor Nini Naiculescu. Ce mulþi v-aþi fãcut! Aproape cã sunteþi mai mulþi, voi cei
de-acolo, decît cei pe care mi-e drag sã-i întîlnesc aici, în lumea cu luminile. Cînd vine
-o zi mare, cînd, vrînd-nevrînd, îþi faci bilanþul, vezi cît de mulþi au plecat din viaþa t
s-au dus, s-au mutat de la noi, pe alþii i-am dat noi afarã din viaþa noastrã. La cei d
intîi te gîndeºti cu pãrere de rãu dar ºi cu-mpãcare, ca-n faþa inexorabilului; la ceilal
une cã n-au ºtiut sã-ºi pãstreze locul în inima cui îi primise. Se rãresc rîndurile prieten
i. Multora le duc flori ºi le-aprind lumînãri; în faþa multor nume ale celor care trãiesc t
ebuie sã spun 'fostul meu prieten'. Parcã ºi aerul se rarefiazã-n jurul meu. încep sã m-apr
pii de imponderabilitate". Cred c-a fost ultima noastrã conversaþie, domnule doctor
Nini Naiculescu. ªtiam cã sunteþi bolnav, dar n-am bãnuit cã hotãrîseþi... Mîine se-mplineº
de cînd aþi plecat cu bunã-ºtiinþã. Eraþi singurul om cãruia i-am vorbit despre Pavel. Pent
ima oarã, atunci, pe-o plajã a Mãrii Negre, am înþeles cã oricît de pudic ar fi un om, o da
viaþã, mãcar o datã, trebuie sã-ºi descarce sufletul în faþa cuiva. Atunci, l-am înþeles pe
niel, pe nenea Dai al meu, model de pudoare. Am înþeles de ce simte nevoia unui conf
ident ºi de ce, dupã ce-a murit Mama confidenta lui de-o viaþã m-a ales pe mine confide
t. Toate legendele au un tîlc. Atunci, la þãrmul mãrii, l-am înþeles pe bietul bãrbier al r
lui Midas. ªtiam cã dumneavoastrã sunteþi o trestie care n-o sã-i ºopteascã vîntului taina
domnule doctor Naiculescu. Nini, Nini! Povestea mea cu tine, povestea mea, Pavel
e... .]
Soneria þîrîi slab ºi scurt. Dac-ar fi auzit trîmbiþa Judecãþii de Apoi, Sînziana Hangan n-
it mai rãu decît la sunetul acela timid ºi nehotãrît.
Porni din baie, ºtergîndu-ºi mîinile de-un prosop. Ajunse-n faþa uºii de intrare ºi, contra
biceiului, deschise fãrã sã priveascã prin vizetã. Deschise uºa larg la perete. Semn de ca
ter leal, de om generos ºi netemãtor de nimic , aºa diagnostica doctorul Daniel ªerban ace
st fel de-a deschide uºa.
în faþa Sînzienei stãtea un bãrbat înalt, ºaten, într-un costum maroniu în carouri, cu-o va
urduf ºi cu un trenci bleumarin într-o mînã, cu un buchet de garoafe învelit în celofan, în
alaltã mînã.
Sînziana se uita la el ºi, dac-ar fi putut sã punã un diagnostic stãrii ei, ar fi spus cum
spunea maicã-sa: Uneori ai momente cînd parcã-þi ia Dumnezeu minþile . îi bãtea inima atî
cã-i simþea pulsaþiile-n cerul gurii; sau fãcuse o sincopã? îºi trecu o mînã prin faþa och
pre a alunga nãlucile.
Sãrut mîna, sunã în fine glasul bãrbatului ºaten, aducîndu-i pe-amîndoi la realitate.
Bunã seara, Pavele. Hai intrã!
Credeam cã... m-ai uitat, zise în timp ce-ºi punea valiza ºi trenciul pe lãdiþa de pantof
cuierului din vestibul. O clipã ezitase asupra persoanei la care sã foloseascã verbul
. îi întinse florile.
Cred cã trebuia sã le scot hîrtia.Nu-i aºa? o-ntrebã el, privind-o ºi zîmbind. sunt subti
-astea care mie-mi scapã.
Vezi-þi de treabã! Sã mergem în casã.
Nu deranjez pe nimeni?
Cred cã cel puþin o orã de-aici încolo n-o sã se-arate nimeni.
Pavel Vlas se aºezase-n berjera din sufragerie pe care i-o arãtase Sînziana cu mîna. Toc
mai cînd Sînziana se pregãtea sã-ºi tragã un scaun ºi sã se-aºeze ºi ea, sunã telefonul.
Iartã-mã o clipã.
E la fel de frumoasã ºi n-a-mbãtrînit deloc, dar ceva i s-a schimbat în privire, s-a adînc
s-a-ntunecat .
Da, Myriam, îi spun, sigur. Trebui' sã se-ntoarcã. Nu te superi cã nu stau de vorbã, dar
m o vizitã. La revedere.
Sînziana se-aºezã pe scaun, potrivindu-ºi grijuliu fusta. Pavel Vlas o privea, implorînd-o
-n gînd sã spunã un cuvînt, dar Sînziana, neavînd deloc aptitudini mondene, nu se pricepea
-azvîrle un cuvînt anodin cu care sã punã capãt unui moment greu de trecut. Cu dinþii-ncleº
tremurînd ca de friguri, se uita la el ºi tãcea.
Credeam cã m-ai uitat, sunã în sfîrºit glasul lui pavel, stins de parcã venea de cine-ºti
e. S-ar fi putut, au trecut cinci ani. în august s-au împlinit cinci ani, continuã el
cu-o voce un pic mai sigurã închizînd ochii.
S-ar fi putut, Pavele, ce nu se poate pe lumea asta? S-ar fi putut, dar nu te-am
uitat. Eu nu uit nimic. Cîteodatã mi-e fricã sã nu mor de-atîta memorie. Nu uit nimic ºi p
nimeni. Iar cine-a-nsemnat ceva în viaþa mea, un ceas mãcar... nu mai are nici o ºansã sã-
uit.
Ultimele cuvinte le spuse cu intenþia de-a îndulci niþel tonul amar ºi patetic cu care r
ostise restul frazei.
Sã-i spun dintr-o suflare ce am de spus, cã doar n-o sã stãm de poveºti pînã plec la garã
Sînziana, cred cã eºti tare miratã cã te-am cãutat. Acum cinci ani m-ai rugat sã nu te ca
ciodatã. Þi-am fãgãduit ºi m-am þinut de vorbã ºi n-aº fi venit niciodatã sã te tulbur dacã
 Dacã?
Dacã n-aº avea o bãnuialã...
Se opri, dar de data asta Sînziana, care nu mai avea pic de sînge-n obraz, nu-l mai
ajutã.
De ce nu spui nimic? ªtii bine la ce mã gîndesc. Fiica ta cea micã, Ana, e copilul meu.
Cã astã-varã la mare la marea care mi-a fost atît de dragã acum cinci ani , cã astã varã,
, se juca-n nisip cu bãieþii mei, asta ºtii. Lumea-i micã, Sînziana... Cînd m-am uitat bine
la Mãria, la fiicã-ta cea mare, mi s-a pãrut cã mai vãzusem cîndva fetiþa asta. M-am întreb
unci de ce te fãceai cã nu mã vezi. Pe urmã, mi-am dat eu seama. Cum te cheamã pe tine, co
ilã? Ana Hangan, ºi-am patru ani". Pe cea mare Bujor, pe cea micã Hangan, ca pe tine.
a era dintr-o cãsãtorie, alta din altã cãsãtorie. Le creºtea un domn Hangan care credea c
e a lui.
Nu le creºtea nici un domn Hangan. A existat un singur domn Hangan ºi-acela a murit în
'42 pe front. Frumoase gînduri þi-ai fãcut despre mine...
Pavel se duse-n faþa Sînzienei ºi-o luã de mînã.
Te rog, nu te supãra...
Sînziana se uitã-n ochii lui albaºtri ºi vãzu atîta cãinþã ºi-atîta amãrãciune cã simþi cum
odidi plînsul. Doamne, Doamne, ce-or avea toþi oamenii cu mine de nu mã lasã o datã sã trã
pace? Murea de ruºine sã plîngã-n faþa cuiva, îºi duse amîndouã mîinile la ochi, apoi, cu
plecã din camerã. Se-ntoarse, e drept cã spãlatã pe faþã, dar cu pleoapele de sus umflate
parcã le-ar fi injectat de curînd ceva sub pielea transparentã, albãstruie.
Doamne Dumnezeule, martor îmi eºti cã nici cu gîndul n-am gîndit s-o supãr
Iartã-mã, Pavele, dar pe fiecare din noi ne-ajunge cîteodatã, nu ºtiu ce ne-ajunge, dar n
-ajunge... E cîte-o zi cînd vine totul peste tine ca un tãvãlug. Te rog sã mã ierþi! N-aº v
te simþi prost în casa mea. La urma urmei, tot aºa aº fi gîndit ºi eu ca ºi tine. Te rog sã
! Toatã viaþa m-am stãpînit, mi-am înghiþit lacrimile ºi numai Dumnezeu ºtie de cîte ori, d
zile cînd nu mai pot. Atunci intru-n baie ºi plîng sau plec pe stradã. Acum însã... ªi iar
podidi plînsul ºi iar se ridicã sã plece. Pavel i se-aºezã hotãrît în cale ºi-o apucã de-am
luã apoi de bãrbie ºi-ncercã sã se uite-n ochii ei, dar Sînziana întoarse capul ca sã nu-i
rve el lacrimile. Aºa ne-am cunoscut, aºa ne revedem . Pavel scoase din buzunarul de la
piept o batistã albã ºi-i ªterse ochii.
Toatã viaþa m-am stãpînit ºi mi-am înghiþit lacrimile ºi numai Dumnezeu ºtie de cîte ori..
astea îl izbiserã cum îl izbiserã lacrimile ei, atunci, pe plajã. Ce-o fi fost viaþa femei
eia înainte, înaintea verii de-atunci, ºi pe urmã? Dacã fetiþa e copil din flori, cum am au
it, cîte umilinþe o fi-ndurat în ãºtia cinci ani, cîte lacrimi o fi-nghiþit? Femeie necãjit
re-am iubit-o ca pe nimeni în lumea asta, pe care-o iubesc ºi-am s-o iubesc...
Cu-o mînã o strîngea la piept, cu cealaltã o mîngîia pe cap. Sînziana plîngea. Dac-ar fi-nt
-o cineva de ce, n-ar fi ºtiut sã spunã. Aºa i se-ntîmpla ori de cîte ori o apuca plînsul.
ia sã spunã de ce. Fiindcã ea nu plîngea niciodatã pentru un motiv anume. Trecuse peste mu
lte motive, peste multe ºi grele, ºi nu-i picase o lacrimã. ªi, deodatã, cînd justificarea
mediatã, cauza lipsea dintre evenimentele recente, o apuca un plîns de parcã se sfîrºea lu
mea. Plînsul ei era de fapt, ca pentru mulþi alþii, un prag al acumulãrii. O stare canti
tativã care ducea la o altã calitate. Erau momentele cînd, într-un sinopsis al amãrãciunii,
vedea etalatã toatã viaþa. Nu ura atunci pe nimeni, nu se compara cu nimeni, nu se con
sidera nenorocitã, nu acuza soarta, dar simþea nevoia sã dea ceva afarã din sufletul ei,
ceva ce nu mai încãpea. Era ca un fel de-a face ordine ºi curãþenie în sinea ei. Nu-ºi jur
imic, nu lua nici o hotãrîre, nu se-nverºuna împotriva nimãnui ºi a nimic. Dac-o rãzbea-n c
ul zilei, se-apuca frenetic de treabã, de treburi grele ºi-obositoare. Dacã se-ntîmpla s
eara, ieºea sã se plimbe niþel singurã, se-ntorcea acasã ºi se bãga imediat în pat. Norocul
de cînd se despãrþise de Alexandru, nimeni n-o-ntreba de ce? . Alexandru, principalul fu
rnizor al motivelor ei de plîns, n-o-ntreba nici el prea des. O-ntreba ce, iar þi s-a
u înecat corãbiile? , doar cînd grosolãnia pe care-o comisese, faþã de ea sau faþã de alþii
pãrea atît de flagrantã, ºi deci în stare s-o indispunã.
La fel ºi-acum. De ce plîngea? Ce plîngea? Lãzi de marmeladã de 5 lei i se-ngrãmãdeau ca un
nte-n faþa ochilor, bãtãi ameninþãtoare în uºa din Amzei îi rãsunau în urechi, bãtãile celo
rcau sã le dea afarã din casã, pe ea ºi pe maicã-sa, prin '50, grãmezi de lemne i se-nfãþiº
e-n faþa unei scãri-melc, grãmezi pe care le cãrase cu maicã-sa-n mansarda lor din Cerculu
i, maºina de scris a maicã-sii îi þãcãnea-n urechi, se vedea mereu în pat acoperitã cu plap
cu pledul ca sã nu-ngheþe pe zile geroase cînd auzeau tabla acoperiºului trosnind de-atîta
frig, se simþea asudînd în zilele de varã, soarele încingînd coteþul acela aerian, ca pe-u
uptor metalic ºi, deodatã, vedea o crenguþã de brad prinsã cu-o aplicã-n perete, cu cîteva
buri în ea, iar ele douã þinîndu-se de mînã ºi cîntînd în faþa crenguþei. O, brad frumos...
minunatã..., ºi iar marmeladã, ele douã cu Taica ºi cu Maica adunînd spice de pe arie, cã
le mai rãmãsese nimic de la cotã, ele douã cãlcînd în picioare pãmînt amestecat cu pleavã º
aie ca sã facã niºte chirpici din care sã-ºi ridice ãi bãtrîni o odãiþã ºi-o bucãtãrie, cîn
e douã stînd ºi pãzind-o pe Surica Juster, tanti Surica , mãtuºa profesorului Iancu Stein,
d-o pe biata paraliticã sã moarã, ca sã rãmînã singure-n garsoniera în care bãtrîna, ºtiind
luase-n spaþiu. Murise binecuvîntîndu-le c-o-ngrijiserã pînã-n ultima clipã. Sãrmana bãtrî
iar plosca, plosca sau, dacã nu, sã rãmînã cine-ºtie pînã cînd în mansarda din Cercului. P
osca. ªi iar munþi de lãzi cu marmeladã de 5 lei. ªi gura care-i lãsa apã de cîte ori vedea
endvici cu ºuncã la ºcoalã, de cîte ori mergea pe stradã ºi simþea miros de fripturã din cî
iarã ele douã-mbrãcate cu ce-aveau mai bun dar ce-aveau mai bun? cu porþia de lemne ar
pe-o sãptãmînã ca sã le fie cald mãcar într-o zi de sãrbãtoare, cîntînd în faþa crenguþei d
rete cu-o aplicã, ele douã luîndu-se de mînã ºi cîntînd O, brad frumos... ºi O, ce veste mi
În plînsul ei, crenguþa de brad aducea o rãcealã ºi-o liniºte. Gîndurile i se-adunau toate
rul martorului care nu mai era, al martorului cãruia nu-i mai putea spune þi-aduci am
inte-atuncea... ºtii... cînd . Acest moment de concentrare a gîndurilor era ºi cel al dure
rii maxime, în acel lamenta monoton în care vedea adunate la un loc toate adversitãþile
vieþii, ca pe niºte grãmezi de pietroaie care stãteau sã-i cadã-n cap, adversitãþi material
ilitoare dar materiale, apãrea acea spiritualizare a durerii, imaginea mamei ei. A
pãreau un zîmbet ºi-o privire de-o înaltã resemnare, zîmbetul ºi privirea care-o ocrotiserã
doi ani în urmã. Deodatã, munþii de lãzi de marmeladã, grãmezile de lemne-n faþa scãrii-mel
uºeau ca un castel din cãrþi de joc, un castel care se estompa pînã se ºtergea cu totul în
unei dureri atît de mari, de profunde, care nu semãna cu nimic, îi venea sã calce-n pici
oare toate-amintirile fiindcã nici una nu merita sã stea alãturi de durerea aceea unicã.
Imaginea mamei ei, în fustã neagrã, în bluza de bumbac, toarsã, vopsitã, împletitã de mîna
aginea aceea pe care-o þinea de mînã ºi cu care cînta O, brad frumos... ºi O, ce veste minu
atã... o fãcea sã geamã o datã înfundat ºi-apoi, ca la un sfîrºit de lume, cînd totul e pie
sufletul e cuprins de rãceala supremei liniºti, Sînziana înceta sã plîngã. Sufletul ei rãci
lit, uºor ca un fulg, era din nou eliberat pentru un timp. Amãrãciunile, durerile care
treceau peste maluri se revãrsaserã, se duseserã-ntr-o groapã comunã a durerii universale
, lãsîndu-i în suflet spaþiu pentru noi dureri ºi pentru noi amãrãciuni. Pentru Sînziana, p
era o terapeuticã, lacrimile o toxinã a sufletului care trebuia evacuatã. Sechelele din
suflet. O hartã cu dureri, cu iubiri, cu frînturi de-amintiri ºi cu-amintiri frînte. Se
chelele de multe ori nu mai sunt o primejdie, ci doar martori ai unor stãri trecut
e. Simple marginalii ale unor ipostaze. Uneori, te uiþi prin ele ca prin sticlã. Alt
eori, consemneazã ºubrezenii pe care le ducem cu noi o viaþã. Am vrea sã le uitãm, dar ele
or. Dragostea mea pentru Pavel scurtã: un fulger, ucisã cu premeditare. Nu-l mai iub
esc? L-am iubit tot timpul, îl iubesc în clipa asta. Nu-l mai doresc. Mîngîierile lui su
nt caste, iar eu nu mai tresar la ele, suntem un cristal care nu mai vibreazã .
Sînzianã, Sînzianã, mare pãcat þi-ai fãcut. Cu tine, cu mine, cu copila noastrã.
[Cît de frumos sunã glasul oamenilor cînd spun ceva adevãrat, cînd smulg ceva din ei ºi-l î
nd altora ca pe-o ofrandã: þine, ia, acesta e sufletul meu".]
Glasul lui Pavel Vlas, scãzut cã abia de-l auziserã, cuprindea în inflexiunile lui fãrã-nãl
spectaculoase, asemenea munþilor de unde-ºi avea el obîrºia, toatã amãrãciunea pe care-o si
un suflet de om în faþa unui dezastru. Nici urmã de-nvinuire-n glasul acela de þãran, ci
numai constatare.
Ce-ai fi vrut sã fac? îl întrebã Sînziana cu glas plin de resemnare.
Sã-mi fi spus. Cã nu mi-ai spus nimic despre viaþa ta, nici asta n-a fost bine. Era însã
n lucru care te privea. Eu þi-am întins viaþa mea ca pe-un colac pe un ºtergar. Tu nu mi
-ai spus o vorbã despre tine. ªi n-am stãruit sã-mi spui cã mi-am zis cã þi-o fi greu sã te
i cu un bãrbat ºi sã spui cã eºti femeie mãritatã. Cum sã te fi iscodit? Dac -aº fi-ntrebat
ta ºi-n stînga, aº fi aflat, cã doar gura lumii... ªtii ºi tu, Sînzianã... Darã eu am gîndi
sã umbli sã afli despre un om ce nu vrea el sã-þi spunã? Cã doarã n-om fi poliþie! Fiecare
inele lui. Un copil însã... Acela nu-i numai al unui om. Doi oameni l-au fãcut, doi oa
meni trebuie sã ºtie de el; al amîndorura e...
Dacã te-aº fi-ntrebat atunci... dacã þi-aº fi cerut voie sã fac acest copil, ce-ai fi zis
Aº fi zis sã-l faci pentru cã viaþa e mai presus de noi. Mi-aº fi zis: copilul ãsta trebu
sã se nascã dacã o femeie vrea sã-l nascã.
Urmã un moment de tãcere.
 Spune drept, i se-adresã Pavel Sînzienei, depãrtîndu-se un pic în timp ce-o privea, chiar
ai vrut sã ai copilul ãsta? sau pentru cã-ntîmplarea a fãcut...
Orice-ar fi spus ea, lucrurile n-aveau cum sã se mai schimbe, dar fiindcã nu voia ºi d
e-aceea nici nu ºtia sã mintã, Sînziana se gîndi sã-i spunã adevãrul.
A fost o-ntîmplare, întîmplarea cã acest copil s-a... lipit de mine. Noi toþi suntem niºt
oade ale întîmplãrii. Cu un minimum de precauþie întîmplarea putea fi evitatã. Cu un minimu
e efort aceastã-ntîmplare putea sã nu capete nici o finalitate. Vorbim ca-ntre medici,
nu? M-am iubit cu tine, Pavele, în prima searã, ca sã fac ceva împotriva morþii, cum bine
-ai zis tu atunci. Apoi, m-am iubit cu tine fiindcã te iubeam, îmi pãrea rãu cã am un sing
ur copil. Mi-ar fi plãcut sã mai am un copil, dintr-o cãsãtorie, bine-nþeles, ca tot omul.
Eram divorþatã de peste doi ani ºi nimeni nu mã ceruse-n cãsãtorie ºi nici pînã astãzi nu
nimeni care sã-mi fie pe plac. Aº fi putut s-aºtept pîn la Ziua de Apoi un tatã legitim p
ntru un copil pe care grozav aº fi vrut sã-l am. Te-am întîlnit pe tine ºi te-am iubit. Da
cã nu faci un copil cu un om pe care-l iubeºti, atunci cu cine sã-l faci? ªi la ce vîrstã s
faci, ca sã mai ai ºi timp sã-l creºti? Nu-mi mai fãceam ºi nici nu-mi fac vreo iluzie cu
rivire la ceea ce numeºte lumea refacerea vieþii . E greu sã fii femeie singurã ºi sã creº
copii, recunosc! E chiar foarte greu. Deºi respirã o datã adînc, ca pentru o lungã expuner
e, Sînziana se opri brusc, îi spusese esenþialul.
De ce nu mi-ai spus? Cum ai putut sã nu-mi spui? o-ntrebã el, de data asta pe-un ton
de-nvinuire.
Sã-þi fi spus... Era foarte uºor! Greu a fost sã nu-þi spun. Erai un copil orfan ca ºi mi
Eraþi patru copii orfani, crescuþi de-o biatã femeie singurã. Numai tu ºtiai cum fãcuseºi
eul. Munciseºi doi ani în minã ca sã repari casa pãrinteascã ºi ca sã laºi doi-trei bãnuþi
rilor tale, ca sã te poþi duce cu inima uºoarã la Facultate. Cãrai sticle de lapte dimineaþ
în timpul Facultãþii tot ca sã le trimiþi lor ceva. Mai aveai un an ºi terminai, în sfîfºi
ltatea. Aveai trei surori care trebuiau sã-ºi facã un rost în lume. Tu erai capul famili
ei, nãdejdea a patru suflete. Cum aº fi putut sã vin eu ºi sã le spun ãstor patru suflete:
ftiþi, v-am adus un plocon: pe mine, pe fata mea dintr-o cãsãtorie ºi un copil de care f
iul dumneavoastrã, mãicuþã, ºi fratele vostru, fetelor, nu ºtie nimic, de care nu e bietul
m vinovat cu nimic!? Cu mîna pe inimã ºi judecînd cinstit, puteam eu sã fac aºa ceva? Nu m
erupe, îl opri Sînziana cu un gest pe Pavel, care deschisese gura sã spunã ceva. Care ma
mã se bucurã sã-ºi vadã bãiatu-nsurat cu-o femeie despãrþitã ºi cu copil dupã ea? Eu nu m-a
vãd copilul purtînd o hainã cîrpitã cînd îºi poate lua o hainã nepurtatã. Greºeli am fãcut
dar lucruri murdare, lucruri pe care sã mi le reproºez, nu. Mie nu-mi era teamã cã tu sa
u mama ta aveaþi sã mã respingeþi, ci dimpotrivã. ªtiam însã c-aº fi fãcut un lucru pe care
ia sã-l fac.
ªi crezi cã sã-i ascunzi unui om cã are un copil, asta-i ceva de fãcut? Adicã eu niciodat
fi aflat de copilul ãsta al meu, dacã lumea n-ar fi atît de micã? Tu nu mi-ai fi spus ni
ciodatã?
Niciodatã.
Sînzianã, nimeni pe lumea asta nu ºtie cã Ana e copilul meu?
ªtie cineva. ªtia doar povestea, fãrã nici un nume. Acel cineva s-a omorît acum un an. Mî
merg la parastasul lui.
ªi omul acela, ierte-l Domnul, ce zicea?
Poate n-ai sã crezi, dar zicea cã am dreptate.
Dar mama ta?
Mamei i-am spus doar cã vreau sã fac copilul pe care l-am fãcut. Ei nu i-am spus poves
tea. N-am vrut sã-i încarc sufletul cu pietrele din sufletul meu. Iar ea respecta atît
de mult oamenii, cã nu punea nimãnui nici o-ntrebare, nu fãcea nici o aluzie. Mi-a ex
plicat doar ce ºtiam ºi eu: cît de greu avea sã-mi fie.
Sînzianã, sã nu-þi închipui c-am venit sã-þi reproºez tãcerea faþã de mine, cel mai inter
a asta afarã de tine. Am venit sã-þi cer voie sã recunosc fata.
- Ce sã faci?
Aºa cum ai auzit: sã-mi recunosc fata.
Cum de eºti aºa de sigur cã-i a ta?
sunt sigur. Afarã de date, care se potrivesc ca la carte, are sus pe pulpa dreaptã,
aproape de vintre, o patã, o stropiturã cafenie ca un strugure. Aºa cum am eu. Mama e-
ncredinþatã cã semnul îl am...
Fiindcã a furat un strugure cînd era-nsãrcinatã cu tine, ºi fãrã sã-ºi dea seama, a pus p
cu care furase, exact acolo unde þi-a ieºit þie pata. ªtiu de la bunã-mea de credinþa asta
 spuse Sînziana pe tonul cu care-ar fi povestit o poveste cu Fãt-Frumos.
Vãd cã ºtii. Ei bine...
Pavele, dac-aº spune cã Ana nu e-a ta, aº minþi. ªi nu mã pricep deloc sã mint. Ca sã te
neva cînd minþi, ºi nu numai cînd minþi, trebuie s-o faci cu convingere. Altfel, cum sã te
readã omul? Dar ca s-o recunoºti... Ce rost ar avea? Eu nu þin deloc la convenþiile soci
ale cînd n-au o acoperire solidã.
Sã ºtii cã de convenþii puþin îmi pasã. Dar eu nu pot sã ºtiu cã un copil care e-al meu,
al nimãnui. Þi-e ruºine cu mine? Sã ºtii cã nu mã laud, dar n-ai avea de ce.
Pavele, dac-aº fi ºtiut cã mor ºi n-aº fi fãcut un copil cu un om cu care sã-mi fie ruºin
oi copii ºi-o nevastã. Nu-þi strica rostul. Nu-i strica inima nevesti-tii. Cu ce-a pãcãtui
t ca s-o fericeºti cu un copil din flori?
L-am fãcut înainte de-a mã-nsura cu ea.
Asta e-o subtilitate aproape avocãþeascã. E-o foarte slabã consolare pentru ea. Pentru e
a copilul din flori ia ceva de la gura copiilor ei legitimi; le faci ei ºi lor o n
edreptate. Sã fim oameni rezonabili ºi sã nu ne complicãm viaþa, cã ºi-aºa e destul de comp
Ce-ar zice cînd i-ai spune, te-ai gîndit?
I-am ºi spus.
De ce i-ai spus fãrã sã mã-ntrebi?
Tu ai fãcut un copil cu mine fãrã sã mã-ntrebi...
Dar n-am venit sã tulbur viaþa nimãnui cu el.
Doar pe-a mea.
N-am vrut.
ªtiu cã n-ai vrut, dar ai reuºit. Þi-a fost teamã sã nu mi-o tulburi atunci, iar acum mi-
tulburat-o mult mai rãu. Mã-ntreb cum de tu, un om atît de deºtept ºi de cinstit, þi-ai put
t închipui cã ceva tulbure se poate limpezi de la sine. Fata asta acum e-un boþ de om,
dar cînd se fãcea mare n-avea sã te-ntrebe ºi ea cu cine-ai fãcut-o?
Ei am sã-i spun cînd o fi-n stare sã-nþeleagã.
Sînzianã, eu trebuie sã recunosc fata, orice-ai spune tu.
Ce-a zis nevastã-ta cînd i-ai spus?
A zis sã recunosc fata, fiindcã aºa e cinstit.
Sînziana se gîndea la Iulia Vlas, fata aceea zdravãnã ºi veselã care parc -atunci coborîse
munte ºi de-abia apucase sã-ºi lepede bunda ºi opincile ca sã se-mbrace de oraº. ªase luni
pluse laboratorul cu vorba ei de þãrancã ºcolitã, cu gropiþele ei de copil rumen ºi sãnãtos
fta ei de muncã, cu glumele ei spuse cu-atîta ºtiinþã a situaþiei c-ar fi invidiat-o ºi Cam
Lorzilor, cum zicea Tudor. Iulia Vlas fãcuse un curs de specializare în laborator l
a Tudor. Deºi Tudor era entuziasmat de Iulia ºi i-o cita în fiecare zi, Sînziana evitase
consecvent ºi dibaci s-o cunoascã. Se salutau ºi-ºi zîmbeau: Bunã dimineaþa, doamnã docto
ineaþa, doamnã doctor . Iulia, ca orice þãran, nu fãcuse nici un pas cãtre cineva care stãt
loc. Ceva i se pãruse ciudat Iuliei în aceastã atitudine, dar nu încercase deloc sã-ºi lãm
ascã rezerva doctoriþei Hangan faþã de ea. Din toate laboratoarele, Iuliei îi plãceau, de-a
evãratelea, doi oameni: doctorul Tudor ªerban, pe care-l cunoºtea; ºi doctoriþa Sînziana Ha
gan, pe care n-o cunoºtea, dar pe care ºi-o plãsmuise din spusele altora. Cînd auzise ºi
um ar fi putut sã n-audã! cã Sînziana Hangan avea un copil din flori, Iulia exclamase ad
mirativ: Brava, muiere! Pentru Iulia, Tudor ªerban întruchipa ce avea mai bun oraºul: înv
rafinament. Pe lîngã acestea simplitate ºi modestie, calitãþi care se gãseau rar îmbinate
eeaºi persoanã ºi-ntr-o proporþie-atît de armonioasã. Toate situaþiile de pe lume testeazã
terele. Cînd pronunþi greºit un cuvînt, comportamentul celui care ºtie pronunþia corectã a
tului este conform cu caracterul lui: unul nu te corecteazã fiindcã nu-l intereseazã sã
te facã mai deºtept expresie restrînsã a unei indiferenþe mult mai largi; altul, fiindcã
dent ºi þinînd seama de susceptibilitatea oamenilor nu vrea sã-ºi aprindã paie-n cap; unu
elicat, rosteºte ca din întîmplare, cuvîntul incriminat; altul te corecteazã cu un sarcasm
nedisimulat, fãcîndu-te sã vrei sã te-nghitã pãmîntul. Tudor ªerban te corecta la fel de f
cum þi-ar fi spus cã ai o scamã pe hainã, îþi indica surse bibliografice sau te informa de
pre o noutate profesionalã ca ºi cînd ar fi-mpãrþit cu tine o bucatã de pîine. Tudor ªerban
parte dintr-o categorie foarte restrînsã: dintre oamenii care socoteau de datoria lo
r sã-mpartã tot ce ºtiau cu alþii ºi care se bucurau de binele altora. Se bucura cã cineva
cîºtigat la loterie ºi cã, avînd mai mult, era de presupus cã avea sã devinã mãcar pentru
, mai bun ºi mai îngãduitor. Un pas ºtiinþific îl umplea de admiraþie, oriunde ºi de oricin
fi fost el fãcut, considerîndu-l ca pe-o victorie a omului asupra adversitãþii necunoscu
tului. Printre-atîþia oameni al cãror statut intelectual era stabilit doar de niºte pata
lamale, Iulia îl întîlnise pe Tudor ªerban, pe care-l investea cavaler al ordinului inte
lectualilor: mintea pe de o parte, sufletul pe de alta. Semnul sub care îl înscria I
ulia pe Tudor ªerban într-un tablou al calitãþilor umane, stabilit riguros ca cel al lui
Mendeleev era generozitatea, indispensabilã, gîndea ea, concepþiei intelectuale. Jude
cata fãrã patimã, capacitatea lui de-a considera oamenii ºi faptele de pe-o poziþie înaltã,
r nu dispreþuitoare îl distingea de mulþi dintre colegii lui ºi dintre oamenii pe care-i
cunoscuse Iulia.
Eram sigurã cã aºa avea sã spunã. Iulia, Iulia...
De unde ºtii cum o cheamã?
ªase luni a fãcut specializare la noi, la Hematologie. ªeful ei de laborator este cel
mai vechi prieten al meu.
Doctorul ªerban?
Da. Ai sã-l cunoºti astã-searã. Pavele, de cînd am vãzut-o prima datã pe Iulia, a-nceput
arã tare rãu cã nu þi-am spus la timp ºi-am început sã presimt c-ai sã afli. Nici nu ºtii c
i-e Iulia ºi cum am ocolit-o, ce slalom am fãcut ca sã nu ne cunoaºtem.
Tu erai doctoriþa misterioasã ºi frumoasã care-i zîmbea ºi-atît? Imaginea aceea vãzutã
perdea? Aºa vorbeºte Iulia despre tine.
ªi deodatã imaginea vãzutã printr-o perdea se materializeazã ºi-i dã cu un par în cap. Te
e rog ca pe Dumnezeu, spune-i cã te-ai înºelat, cã era o presupunere...
Nu pot s-o mint. N-am minþit-o pîn-acum niciodatã ºi nu vreau s-o mint. Cred cã un bãrbat
nevastã nu trebuie sã se mintã.
Foarte frumos.
Eu nu ºtiu ce cãsnicie ai avut tu, dar noi...
O cãsnicie ca multe altele. O cãsnicie-adevãratã, în care cei doi parteneri se simt indis
ensabili unul altuia ºi de neînlocuit, o astfel de cãsnicie este la fel de rarã ca o ope
rã de artã. în rest mediocritate, minciunã ºi dacã nu minciunã tãcere multã, posomorîtã
sentiment de eºec.
Aºa a fost cãsnicia ta?
Aºa a fost. Nu minþeam prin afirmaþii, ci prin omisiuni.
Nu te-ai mãritat din dragoste?
Ba da. ªi din dragoste poþi sã greºeºti. Dragostea, cea fierbinte de la-nceput, nu þine c
mea. Important e cu ce rãmîi cînd s-a mai stins vãpaia. Dragostea e-o stare excepþionalã. I
r stãrile excepþionale nu pot þine. Evoluþia dragostei e comparabilã cu evoluþia unei boli.
-ntr-o boalã criza nu poate þine-o viaþã. Viaþa poate þine de-o crizã dar criza nu þine-o v
ce sã mai teoretizãm, cã tot nu foloseºte la nimic...
îmi place-atît de mult sã te-ascult.
îþi mulþumesc, Pavele.
De ce sã-mi mulþumeºti? fiindcã-mi faci o bucurie? într-o searã, atunci, mi-ai spus sã ci
doi scriitori: pe Tolstoi, marele pontif al continuitãþii ºi-al cotidianului, ºi pe Malr
aux, marele combatant al stãrii excepþionale, aºa le-ai zis tu atunci. I-am citit, i-a
m recitit ºi mi-am dat seama cîtã dreptate-aveai. Atît aº fi vrut sã stau de vorbã cu tine
pre monumentele astea douã. Nu ºtii, Sînzianã, de cîte ori aº fi stat cu tine de poveºti, î
re atît de bine cã din ce-a fost atunci a ieºit un copil. Dacã m-ai iubit atunci, dã-mi od
ihnã ºi lasã-mã sã-mi recunosc fata. Fie-þi milã de-un suflet de om!
Pavel Vlas se ridicã-n picioare. Din spate, un tablou, reprezentînd un apus de toamnã,
în care-acum se rãsfrîngeau razele amurgului de-afarã, îi proiecta o aurã de-un violet sîn
iu în jurul capului. Cu hainele-n carouri, cu capul niþel înclinat pe-o parte, cu mîinil
e-mpreunate într-o atitudine de penitenþã meditativã, Pavel era un fel de profet modern
pãºind pe-o mare-nþepenitã. în urmã cu cinci ani, îl rugase sã n-o conducã la garã. Culcînd
umãrul lui, îi ºoptise: îþi mulþumesc pentru fericirea pe care mi-ai dãruit-o. îþi mulþum
sufletul ºi pentru trupul tãu . Plecase, neîndrãznind sã se uite-n urmã. Se uitase de pe fa
fiindcã de-acolo privirile nu li se mai puteau întîlni. Ochii ei pãrãseau o stanã de piatr
iptã în tipsia mãrii.
Pavele, eºti singurul bãrbat cu care-am fost fericitã, îi spuse Sînziana cu glasul uimit
l celui cãruia i se dezvãluie pe neaºteptate un adevãr.
ªi tu eºti singura femeie cu care-am fost fericit, îi rãspunse el, atît de sigur de parcã
-o viaþã numai la fericirea aceea îi stãtuse gîndul.
ªi cu Iulia?... Iartã-mã cã te-ntreb.
Cu ea am mulþumire ºi-am tihnã. Cînd m-a gãsit ea, nu ºtiu cum sã-þi spun, dar parc-ar fi
va scãpat de la prãpãd. sunt oameni structural monogami. Aºa cred cã sunt eu. Femeia vieþii
mele erai tu. Cînd m-am însurat cu Iulia, sufletul meu era vãduv.
Sînziana tresãri.
Poate fiindcã totul a fost atît de scurt, zise ea într-un tîrziu, filtrînd printre gene a
ra violet-cardinal din jurul lui Pavel.
Poate, Sînziana, poate. Dar ºtii, zice-se cã nici profeþilor nu li se-aratã Dumnezeu în f
e clipã. Dacã zici c-ai fost fericitã cu mine, ai sã-nþelegi, ai înþeles de mult, cã doi oa
nu pot fi la fel în viaþa cuiva, fiindcã oamenii seamãnã ºi mai ales nu seamãnã între ei.
plus de difference entre un homme et un autre homme qu'entre deux animaux d'espe
ce differente . ªtii de la cine-am aflat vorbele-astea?
De la mine. în noaptea pe care-am petrecut-o pe scara falezei ca sã nu scãpãm nici o cli
pã luna aceea, cum n-am mai vãzut niciodatã alta.
Figura lui Pavel Vlas, mereu egalã cu ea însãºi, deodatã se destinse. Nu se-aºteptase ca me
oria Sînzienei sã fie-atît de fidelã unor relicve de pe care crezuse cã numai el ºtergea cu
evlavie praful.
Te miri cã n-am uitat? De cinci ani, ori de cîte ori mi-e greu ºi vine viaþa ca un tãvãlu
este mine, de cîte ori mi-e greu, ºi mi-e de multe ori, scot din cutia cu amintiri f
iecare gest al nostru, fiecare vorbã a noastrã de-atunci, îmi derulez mereu în minte pov
estea, fidel, ca pe-un film, ca pe-o bandã de magnetofon, ºi mã liniºtesc ºi mã-nseninez ºi
orm ºi-mi spun: Ce fericitã sunt cã mi-a fost hãrãzitã o lunã de minune-n viaþã. Eu am o l
cire pe care nimic n-o poate schimba, pe care nimeni nu mi-o poate lua. Doamne,
cîþi oameni pot spune c-au fost o lunã fericiþi în viaþa lor? ªi deodatã mã simt bogatã, m
cea mai frumoasã bogãþie-a lumii. ªi bogãþia asta este de douã ori extraordinarã: este abs
urma ramasã-n inima mea; ºi materializatã într-un copil.
Þi-a pãrut vreodatã rãu cã m-ai întîlnit?
Nu mi-a pãrut. ªi-acum, cînd vãd cã nu m-am înºelat asupra ta, cînd vãd cît de cins
mai bogatã decît înainte, îþi spun acum ce n-ar trebui sã-þi spun: de multe ori în ãºtia c
te-am urît. Uram tocmai buna ta credinþã, te uram cã-þi respectai cuvîntul dat. Omul raþion
din mine zicea Respectã-l! Cîþi oameni se þin de cuvînt? Iraþionalul din mine se revolta
i vrut sã aibã un corespondent în sufletul tãu echilibrat: aº fi vrut sã mã cauþi, într-un
din mine stãtea mereu ascunsã, pititã, speranþa cã-ntr-o zi aveam sã ne vedem din nou. Nu-m
închipuiam în nici un fel întîlnirea noastrã ºi-n nici un loc. Parcã s-ar fi petrecut unde
tre cer ºi pãmînt. De cînd am aflat azi cã m-ai cãutat ºi pîn-ai venit n-am mai ºtiut cu ce
up gîndurile ºi mîinile. Orice fãceam iar mã-ntrebam: Ce-o fi vrînd Pavel? . Se opri brusc
Pavel aproape cã nici nu bãgã de seamã cã tãceau. Cît timp durase monologul Sînzienei, în
usese un aprig dialog cu ea, atît de aprig, încît nu gãsi de cuviinþã sã-l traducã-n vorbe
ntul cînd Sînziana tãcu.
Pe mine nu mã-ntrebi cît te-am urît în vremea asta? Eu care n-aº omorî o muscã, te-aº fi c
cioare. Nu-mi era gîndul decît la tine. Cu tine se sfîrºiserã femeile de pe lume, se prãdas
lumea de femei. Tu sau nimeni. Dac-ai fi murit n-aº fi suferit atît. Sã te fi ºtiut a n
imãnui. ªtiam cã mã iubeºti, mãcar luna aceea ºtiam cã mã iubiseºi. ªi totuºi... Mã-ndoiam
. Mã-njoseam pe mine însumi zicînd: Am fost o aventurã cum cine ºtie cîte-avuseseºi ºi cîte
sã mai ai, în momentele-acelea, cînd mã-njoseam pe mine însumi, îþi spuneam cele mai hidoas
ucruri, îþi puneam cele mai indiscrete ºi mai indecente-ntrebãri ºi sfîrºeam cu un fel de s
, dupã ce te culcam cu toþi bãrbaþii din lumea asta, sfîrºeam cu un scrîºnet: Femeie ticãlo
ie ticãloasã, ce-ai avut cu mine, fecior curat care þi-aº fi dat ºi sufletul? Femeie ticãlo
sã! ªi-aº fi vrut sã zbori spre mine, sã nu-þi pãstrezi cuvîntul prin care ne legasem sã nu
unul pe altul. Cît te-am urît!
Tu nu ºtii cît poate urî un bãrbat, Sînzianã. De unde sã ºtii? îi spuse Pavel ca pe-o con
ireascã a gîndurilor de mai înainte, în bãrbaþi, ºi mai ales într-unii, toate lucrurile sun
puternice, nu ºtiu dacã mai persistente, dar mai puternice. O chestiune legatã desigu
r de hormoni, pentru care nimeni n-are nici un merit. De-aceea printre bãrbaþi se af
lã cei mai mulþi eroi, cei mai mulþi inventatori, în afarã de condiþia lor fizicã privilegi
de cea moralã, privilegiatã de asemenea, chiar în condiþia unei perfecte egalitãþi, rãmîn f
deosebiþi de femei. Nu mã laud c-aº cunoaºte bine sufletul femeii. Nu sunt cine ºtie ce p
siholog. Dar atît cît îl cunosc, sã nu te superi, cred cã-n cinci ani n-ai suferit mai mul
t decît mine. M-aºteptam sã-mi zîmbeºti dispreþuitor sau neîncrezãtor, dar vãd cã n-o faci.
sunt foarte modestã în privinþa presupunerilor mele despre oameni, îmi spun mereu cã nime
i nu ºtie ce e-n sufletul altuia.
Dacã n-aº ºti cît a suferit Tudor cînd l-a lãsat Irina ºi s-a dus dupã doctorul Iordache .
viinþã din cap.
 Tu ai avut de-nfruntat opinia publicã ºi nu e puþin lucru. Suferinþa ta era obiectivatã º
itã de lupa aceea necruþãtoare, ºi uneori deformantã, care e opinia publicã. Suferinþa mea
pur subiectivã ºi zãcea-n mine ºi mã rodea ca o boalã. Te-am urît cum n-am urît pe nimeni,
cã n-am iubit pe nimeni cum te-am iubit pe tine. Asta a fost.
Pavele, îþi pare rãu cã m-ai întîlnit?
Pavel se uitã lung la ea. Spre deosebire de mulþi oameni care, contemplînd dupã ani un f
ost obiect al iubirii lor, nu mai înþeleg cum se declanºase-n ei focul pentru-acel obi
ect, întrebîndu-se de multe ori Cum am putut eu sã iubesc aºa ceva? , spre deosebire de-ac
ia, Pavel înþelegea de ce-o iubise pe Sînziana Hangan ºi-ncepu sã se teamã c-ar fi putut s-
iubeascã din nou.
Sã-mi parã rãu? Sã-mi parã rãu cã-n viaþa asta, fãcutã-n mare parte din rutinã (Sîn
st dat sã trãiesc ceva adevãrat ºi-atît de frumos? Dacã mîine aº lua viaþa de la capãt ºi c
pune s-aleg, înfãþiºîndu-mi de la-nceput ºi suferinþa cu care-aº plãti bucuria, eu tot te-a
Sînziana. Mulþumesc lui Dumnezeu cã mi te-a scos în cale, ºi-þi mulþumesc, cum îi mulþumesc
-ai lãsat urma verii aceleia, c-ai adus-o pe lume. Ea e un adevãr. Dacã fiecare stare
de har s-ar preface-n ceva, lumea ar trebui sã fie-acoperitã numai de frumuseþi. Mãcar o
datã-n viaþã ºi tot îl atinge aripa harului pe fiecare din noi, mãcar o datã ne simþim fie
n faþa adevãrului, simþim cum ni se-aratã. Mi-e milã de cei care trãiesc doar ca o insulã î
locul unui ocean de rutinã.
E-atîta rutinã pe lume ºi-atît de puþin adevãr . Sînziana închise ochii ºi i se pãru cã un
zã de chirurg, þinînd într-o mînã masca de la salã, se frînge din toatã-nãlþimea ºi-i apasã
zul ºi-i sãrutã o pernã imaginarã, sfiit ºi cucernic. Domnule doctor Gheorghe Vladimirescu
mulþumesc cã v-am iubit. Faceþi parte din harul meu .
Sînzianã, te respect ºi te-admir pentru curajul tãu. Sã ai curaj sã faci un copil nelegit
sã ai curaj sã-nfrunþi pãrerea lumii cã l-ai fãcut cu un ticãlos, cã numai un ticãlos nu-º
e copilul...
Asta mã durea cel mai mult. Cã mai toatã lumea presupunea cã l-am fãcut cu un ticãl
probabil, mã pãcãlise cã mã ia ºi pe urmã nu mã luase. Dar bunã-voinþa se rãsfrîngea ºi
scãpam mai ieftin. Fãcusem acest copil ca sã agãþ , desigur, pe cineva, pe cineva importa
cã doar nu era sã-l fac aºa la-ntîmplare, de vreme ce acest copil era o trambulinã pentru
mine. Cu cineva însurat, desigur, sã-l despart de-o biatã nevastã, femeie cinstitã. Lumea
-i foarte generoasã cînd e vorba sã te-mproaºte cu lãturi, foarte generoasã. Unii se uitau
a mine cu o milã prefãcutã, ca la un copil tîmpit, alþii cu plãcerea pe care-o simte omul
stit cînd îl vede înºelat pe-nºelãtor. Apoi era atitudinea bãrbaþilor din jurul meu, care
se credeau îndreptãþiþi, aproape datori, sã-mi propunã exerciþiile preliminare facerii copi
r. Niciodatã ca-n timpul sarcinii cu Ana ºi ca-n urmãtoarele cîteva luni, pînã s-au mai pot
lit lucrurile, n-am avut prilejul sã vãd atîta aramã datã pe faþã, sã-mi stric pãrerea desp
ameni. Dacã oamenii pot gîndi atîta murdãrie despre-un om, gîndul acesta este un simptom a
l murdãriei din ei. Dacã le-aº fi spus adevãrul nu m-ar fi crezut; ar fi zis cã le-ndrug o
poveste bunã de-adormit copiii sau m-ar fi crezut idioatã, mazochistã; în orice caz, nu
în toate minþile. Am avut însã ºi douã surprize plãcute. Surprizã nu e cuvîntul potrivit
grabã confirmarea unor pãreri despre niºte oameni. Doi oameni, prieteni, absolut priet
eni, s-au oferit s-o recunoascã pe Ana. E tonic sã vezi cã existã o solidaritate umanã ºi n
numai în cauzele rele.
[Cutra aia de domniºoara doctor Neacºu... Mare curaj pe dumneata, doamnã doctor, sã faci
al doilea copil, ºi-n ce condiþii!" Chiar, mare curaj", îi sãrise-n ajutor Silvia Capan,
biochimista. M-am uitat la ele: una mãruntã doctoriþa Neacºu, cu un cap de mîþã zburlitã,
e te frapau buzele senzuale, dinþii albi ºi puternici, ochii cu arþag posomorît, cu bust
frumos modelat (drept care avea-ntotdeauna grijã sã nu-ºi încheie toþi nasturii de sus de
la bluze), cu bazin generos pentru statura ei, placat în faþã cu un pîntece bombat cît tr
ebuie, iar în spate cu un curiºor gogoneþ pe care-þi venea mereu sã-l ciupeºti, cu picioare
nervoase, cu muºchi proeminenþi, mergînd ca o ghiulea ieºitã proaspãt din gura tunului, sug
rînd prin toatã alura o ploºniþã intrepidã pornitã la supt sînge. Vreo ºase ani se þinuse c
l Staicu, pe care-l iubise ºi care-o iubise, într-o zi, Staicu, sãtul de rãutatea ei, de
sforile pe care le trãgea de la otgon pînã la mãtasea-broaºtei de umbletele insei dupã
ºi dupã titluri, o dãduse dracului ºi se-nsurase spre cinstea lui cu o asistentã medic
fatã la locul ei, blîndã ºi bunã, care-i spusese de la bun-început cã ea vrea casã nu amant
el ºi chirurg vestit, ºi care-i fãcuse la iuþealã doi bãieþi ºi-o fatã, scutindu-l de þîfn
rimile, de tocurile domniºoarei doctor, care sunau ca o toacã de cruciadã pornitã-mpotri
va-ntregii lumi. Dacã nu murise-atunci de ciudã, de durere-adevãratã ºi mai ales de orgoli
u jignit, domniºoara doctor avea toate ºansele s-apuce suta de ani. Cealaltã, Silvia C
apan, biochimista, era o femeie frumoasã, ºi mai ales frapantã, care la patruzeci ºi opt
de ani nu arãta nici treizeci ºi cinci, îmbina cele trei elemente esenþiale ale frumuseþi
i feminine: formã, carnaþie, colorit, înaltã de 1 metru 71, cîntãrea 60 de kilograme distri
uite cu atenþie farmaceuticã. Dacã sculptorul, artistul care trebuie sã ºtie ce sã elimine
intr-o piatrã, natura, în cazul Silviei Capan, fusese maestrul care ºtiuse ce imperfecþi
uni mãrunte sã lase operei finite: pe cele menite nu sã-i strice armonia ci s-o facã mai
caldã ºi s-atragã atenþia asupra ei. Privitã-n ansamblu, Silvia pãrea un lujer încununat c
n boboc roz-alb de trandafir, desfãcut cochet ºi dînd imbold spre cercetarea petalelor
înrourate în care bãnuiai cã se-ascund catifelãri ºi subtile parfumuri. Eu n-am vãzut pînã
ºi nici de-atunci încoace, o carne care sã aibã strãlucirea compusã, tainicã ºi matã, ames
lumini ºi de umbre, incomparabila strãlucire a perlelor, pe care-o are carnea ei. În a
cest ansamblu clasic, susceptibil totodatã ºi de comparaþii romantic-desuete, natura s
e jucase niþel de-a barocul. Pe-un chip cu un contur pe care l-ar fi invidiat anti
chitatea, pornind de sub o frunte riguroasã ca un fronton de templu, dintre doi oc
hi de necrezut cît de mari ºi de albaºtri puteau fi, pornea un nas lãtãreþ ºi scurt, din ca
dalta sculptorului, pe de-o parte, retezase vîrful, pe de alta, n-avusese timp sã ta
ie prisosul; dedesubtul acestei imperfecþiuni, o altã scãpare voitã: gura cu buze frumoa
se ºi cãrnoase, pe care-o fãceau ºi mai ispititoare dinþii desãvîrºiþi, de-un alb sclipitor
maxilare cu un uºor ºi provocator prognatism, gurã din care ieºea o voce joasã, niþel rãguº
ste care parcã se trecuse cu glaspapir ce-i luase netezimea condimentînd-o, în schimb,
cu un grãunte de vulgaritate, plin de promisiuni, ca o prunã de zeamã. La genunchi, p
icioarele ei zvelte aveau o curburã abia perceptibilã. Þi se pãrea cã le þine niþel crãcãna
facã pe copilul prost. Braþele, fine ca o aripã de porumbel, se terminau cu douã mîini strã
ne de neamul zburãtoarelor: late, pãtrãþoase, cu degete boante cãrora parcã le trãsese care
un satîr, mîini care la o privire atentã nu te frapau atît prin urîþenie cît printr-o indis
abilã vulgaritate. Ceea ce nu le-mpiedicase de cînd se ºtiau pe lume sã fie-acoperite de
sãrutãri. Din adolescenþã ºi pînã la patruzeci ºi opt de ani cîþi avea în momentul acela,
n nu-ºi schimbase genul, amestec de clasic ºi de french cancan, perfect asortat cu c
lasicismul ºi cu barocul fãpturii ei; coafurã blondã lãiaþã, cu laþe pe frunte, fard puþin
nþial, subliniind albãstrimea ochilor ºi agresivitatea gurii, îmbrãcãminte turnatã, din þes
are se mulau ca pielea pe trup, pînzã topitã, caºa, triplu voal, velur cu cîte-un umãr cã
, croieli clasice la stãmburi fistichii, croieli fistichii la stofe de mare fineþe,
cu un mers drept, fãrã fîþîieli, dar nu ºtiu cum cã parcã lãsa mereu în urmã o fesã, numai
a pace ochiului spectator. Eu, înainte chiar de-a o cunoaºte, o clasificam drept genu
l parºiv". Tudor, cu gura lui spurcatã, îi zicea gen servitoare unguroaicã hoaþã care, la
i zile dupã ce-ai angajat-o, se culcã cu domnu'". Din adolescenþã ºi pînã la patruzeci ºi o
ani, Silvia Capan nu-ºi schimbase nici genul moral, gen cu miros infailibil la ba
n ban + amor. Niciodatã unul fãrã altul. Ubi pecunia ibi amor. în Facultate, fusese mãrit
tã, din dragoste, cu un chirurg, în timp ce colegele ei umblau în loden, Silvia purta
petit-gris, marmotã, boarfe din pachete, se dãdea cu parfumuri franþuzeºti dintre cele m
ai scumpe. Cînd se terminase amorul, se terminase ºi cãsãtoria, nu înainte ca Silvia care
altminteri învãþase foarte bine nu înainte ca ea sã-ºi aleagã un post. Urmase la rînd un
mare amor mare ºi cu acela, în vremea cînd mama avea 600 de lei pe lunã, pictorul Silvi
ei cîºtiga 9-10000, tot pe lunã. Aproape-n fiecare searã mergeau la restaurant, fiindcã Si
lvia, deºi gospodinã foarte priceputã, adora sã meargã la restaurant unde totul se potrive
cu fãptura ei de cover girl sau, în limfe baj mai belle epoque, de reginã de operetã. D
ar cum amorul nu moare ci trece, vorba lui Tudor Muºatescu, nici amorul (consfinþit
prin cãsãtorie) cu pictorul nu þinuse mai mult de patru ani, cam cît amor acordã ºi Freud u
ui cuplu. Urmaserã apoi cîteva legãturi nemaritale, dar tot amoroase ºi tot fructuoase,
printre care un doctor, niþel mai tînãr decît ea, care-i cumpãrase un apartament. Unii, ma
i pesimiºti de felul lor, ziceau cã-i dãduse numai banii de acont, în momentul cînd se pet
receau cele pe care mi le-aduc acum aminte, Silvia era deja cuplatã cu doctorul Pr
edoiu, chirurg-cardiolog de mîna-ntîi, cu vreo zece, dacã nu cu doisprezece ani mai tînãr
decît ea. Pe chipul Silviei vedeai totdeauna mulþumirea ºi echilibrul pe care le dã omul
ui inteligent viaþa trãitã dupã pofta inimii. De cînd mã ºtiu, am fost o femeie semi-ntreþ
ice ea despre sine, fãrã sfieli ipocrite. Semi-ntreþinutã dar numai de cine mi-a plãcut"
viaþa ei n-a fãcut rãu cuiva, dar bine numai atît cît sã nu se deranjeze prea mult, binele
are-i stãtea strict la-ndemînã, cãci instinctul de conservare este trãsãtura cea mai pronun
a caracterului Silviei.
M-am uitat la ele, la Silvia ºi la doctoriþa Neacºu. în primul moment, mi-a venit sã le sp
un: Ia mai duceþi-vã dracu' ºi nu-mi purtaþi mie de grijã", apoi mi-am adus aminte sfatul
amei: Nu-þi bate joc de nimeni niciodatã, iar rãului rãspunde-i cu bine". Doamnele mele",
m-am trezit eu spunîndu-le, cred cã eu am fãcut copiii ãºtia, ºi pe primul ºi pe-al doilea
ndcã nu sunt atît de optimistã ºi-atît de echilibratã ca dumneavoastrã. Nu-mi ajungea o gre
te într-o mînã, mi-a trebuit ºi-a doua, ca sã mã echilibrez în mersul acrobatic pe frînghia
. Omul trebui' sã fie pregãtit ca oricînd sã poatã trãi singur. Eu presupun cã n-aº fi-n st
Undeva-n subconºtientul meu cred cã era ºi teama de singurãtate a bãtrîneþii. S-ar putea sã
n-o apuc". Dacã faci copii cu gîndul la bãtrîneþe s-ar putea sã te pãcãleºti", a zis doct
cu un aer înþepat, ca de obicei. Asta parcã tot timpul are-un ardei în cur , vorba lui Tud
r. Ce au pãrinþii noºtri de la noi?...", a zis ºi Silvia cu un aer de nostalgicã pãrere de
Ce sã aibã, doamnã?", am zis eu. Dumneata ce crezi cã ai sã ai de la copii, doamnã docto
m-a luat iar în ºfichiul biciului domniºoara doctor Neacºu. Tot o sã am ceva, domniºoarã d
. La vîrsta cînd dumneavoastrã, cele fãrã copii, o sã creºteþi cîini ºi pisici, ºi n-o sã m
e progesteron sã-nghiþiþi ca sã mai amînaþi cinci-ºase luni menopauza solul ãsta care ne
cã ne-a cam trecut fãina prin traistã atunci eu am sã am nepoþi. Ei au sã-mi aducã aminte
t o femeie coaptã bine ºi cã e cazul sã-mi bag toate minþile-n cap ºi cã-n loc de a-mi rest
a toatã ziua frumuseþea-n oglindã, mai bine sã-i ºterg pe ei la fund".
în momentul acela, m-a chemat doctorul Staicu la salã. Mi-a pãrut ºi-mi pare rãu ºi azi cã
am spus un adevãr atît de dur ºi cu vorbe tot atît de dure. Dar nu mã adresasem numai lor:
mã adresam unor stiluri de viaþã. Eu nu-mi manifestam dezaprobarea faþã de stilul de viaþã
nimãnui. De ce era nevoie ca atîta lume sã-mi atragã atenþia cã-l dezaproba pe-al meu, car
nu incomoda pe nimeni cu nimic? Le-am spus la revedere" pe un ton cordial, ºi le-a
m îmbrãþiºat cu-o privire de sorã. Niºte biete femei ºi ele! Mi-a venit sã rîd fiindcã mi-a
inte o vorbã de-a lui Tudor despre ele: ªi Hitler le-ar fi selecþionat pentru prãsilã: pe
ilvia de frumoasã ºi de oscior de curvã, iar pe Necºoaia pentru bazinul ei care-ar fi þ
t de minune gemeni ºi i-ar fi slobozit ca pe cireºe". Mi-aduc mereu aminte de-aceste
femei ºi nu pentru cã doctoriþa Neacºu a rãsuflat uºuratã cînd m-a vãzut debarcatã de la c
nici pentru cã Silvia a-ncercat sã-l înduioºeze pe Voicu Marin în favoarea mea, ci pentru
valoarea lor teoreticã-n viaþa mea, ca exponente a douã concepþii de viaþã ducînd la acela
zultat.]
Uºa dinspre vestibul se deschise ºi-n sufragerie apãrurã Mãria ºi Tudor ªerban, cu Ana ºi c
n în braþe.
Bunã seara, ziserã-ntr-un glas Mãria ºi Tudor, rãmînînd pe loc, iar cei doi copii, care s
agãþaþi de gîtul lui Tudor ca de-o creangã, mormãirã ºi ei ceva.
Domnul doctor Tudor ªerban, domnul doctor Pavel Vlas, domnul ªerban ªerban, iar cu dom
niºoarele te cunoºti, fãcu Sînziana prezentãrile.
Dumneavoastrã eraþi? zise Mãria care-l recunoscuse din primul moment. Ce fac bãieþeii?
Sãrut mîna, cel mare, în sfîrºit la grãdiniþã, cel mic la creºã.
Domnule doctor, sunteþi cumva din Cluj? i se adresã Tudor.
Pavel încuviinþã din cap, cu ochii la Ana.
Soþia dumneavoastrã e hematolog?
Pavel încuviinþã din nou.
Vã rog sã-i spuneþi cã mi-e dor de ea. Þineþi minte numele meu? Tudor ªerban. Aºa m
îl ºtiu, domnule doctor. Mereu vã pomeneºte Iulia mea. întruna vorbeºte de doctorul Tudor
an.
ªi noi vorbim mereu despre ea-n laborator ºi-o citãm. Mi-e tare dor de ea! Dacã nu era mã
itatã sã ºtiþi cã vã eram concurent.
M-aº fi simþit foarte onorat de-asemenea concurenþã, îi rãspunse Pavel, mulþumindu-i prin
nclinare a capului.
Sînziana îi cuprinse pe-amîndoi dintr-o privire ºi-ºi dãdu seama cã se plac. Slavã Domnulu
r putea sã se mai vadã ºi de-acum înainte, fiindcã pînã nu s-o-nsura Tudor din nou ca sã mi
careva de pe cap, dragul meu, ºi parcã vãd c-o sã-mi parã rãu vine-aici zi ºi noapte, ca
ui lãsat de mamã .
Soneria sunã scurt ºi apãsat. Mãria se-ndreptã spre vestibul, dar Sînziana îi fãcu semn sã
e data asta, Sînziana se uitã prin vizetã. Prin spaþiul cît un cliºeu microradiografie, de
upã niºte lentile dreptunghiulare înrãmate în negru, o privea o pereche de ochi albaºtri. S
iana lãsã pleoapele pentru a-ºi stãpîni emoþia pe care i-o trezea dintr-o zi anume privirea
albastrã în faþa cãreia lentilele, i se pãrea ei, erau mai mult o pavãzã decît un mijloc de
ctare a unei vederi deficiente. Deschise ochii ºi, odatã cu ochii, deschise uºa.
 Domnule doctor...
Sãrut mîna, zise doctorul Murgu, în timp ce-i întindea un buchet de trandafiri viºinii, þ
în aceeaºi nînã hîrtia din care-i scosese.
Vã mulþumesc, ce frumoºi sunt! zise Sînziana luînd cu o mînã trandafirii, cu cealaltã hîr
sã intraþi.
Stau numai cinci minute. sunt cu un taxi. Mai am de vãzut trei copii în seara asta.
Am crezut cã plouã, îi spuse el în timp ce-ºi scoase balonseidele, fîºul, ºi-l atîrnã-n cui
Sînziana îl privi în faþã.
S-a-ntîmplat ceva? o-ntrebã doctorul Murgu.
Nu... de ce? Psihiatru ar fi trebuit sã vã faceþi .
Mi se pare ceva-ncordat în privirea dumneavoastrã. De obicei, sunteþi calmã, relaxatã. S-
r putea sã mã-nºel.
Vreau sã pun trandafirii-n apã.
Nu-i puneþi aici? o-ntrebã el, arãtîndu-i cu mîna oala þãrãneascã de sarmale, cu douã mãn
n vas de flori, plinã de crizanteme, aºezatãîntr-un colþ al vestibulului.
Nu. Mai întîi, pentru cã florile þin mai mult cînd nu le-amesteci între ele...
Asta mai întîi, ºi pe urmã?
Deºi foarte distrat, uneori absent cu desãvîrºire la ceea ce se petrecea-n jurul lui ca
mulþi oameni care se concentreazã asupra gîndurilor proprii doctorul Murgu te urmãrea îns
u logica pînã-n pînzele albe, cînd subiectul îl interesa. Cum ºtia cã Sînziana n-avea ticur
bale, o trãgea acum la rãspundere, vorba vine, pentru acel mai întîi .
Oricît te-ai supraveghea, uneori niºte gînduri ies la ivealã prin cîte-o vorbã care-o ia r
a , se gîndi ea.
Tãceau amîndoi. Doctorul îºi dãdu seama cã-ntrebarea-i scãpase ºi cã fãcea parte dintre ace
pe care nu le pui, deoarece rãspunsul lor este obligatoriu indiscret. Uitîndu-se la
Sînziana, tocmai se pregãtea sã-i abatã atenþia spre ceva anodin, cînd glasul ei, niþel rã
fãcu sã tresarã.
Mai întîi, fiindcã dureazã mai mult dacã nu le-amesteci, ºi-apoi fiindcã n-amestec niciod
rile de la dumneavoastrã cu alte flori. Adevãrul e cea mai bunã minciunã. Are sã-nþeleagã
e sã vrea ºi dacã are sã-nþeleagã adevãrul, cu-atît mai bine. Oare? Sînziana deschise uºa
i, luã un vas de flori de pe-un dulap, ºi se-ndreptã spre baie. Doctorul Murgu o urmã fãrã
ici un cuvînt. Nu se-aºteptase deloc la acel rãspuns. El nu corespundea codului dupã car
e se orientau relaþiile dintre ei. în baie, se uitã la maldãrul de rufe puse la clãtit în c
dã.
Cine le-a spãlat?
Eu, în colaborare cu ea, sau ea în colaborare cu mine, zise repede Sînziana, arãtîndu-i m
na de spãlat.
în sfîrºit, aveau un subiect de conversaþie fãrã spini. Rãzimat de usciorul bãii, doctorul
se uitã la Sînziana cum, aplecatã peste cadã, umple vasul cu apã. Se gîndi la rufele care-
eptau sã fie-ntinse, strînse, cãlcate. Cîtã vreme irositã . Privirea lui urca din maldãrul
i colorate spre talia subþire, poate prea subþire pentru ºoldurile destul de pronunþate,
sugerînd o amforã, continuate lin de coapse, pe care le bãnuiai dolofane sub fusta-n
carouri. Cu mintea legãnatã de-un amestec de tristeþe ºi de voluptate, doctorul Murgu ui
tã sã mai vorbeascã.
Sînziana ar fi vrut ca vorbele ei de mai-nainte sã n-aibã nici o importanþã pentru doctoru
l Murgu. Gîndurile lor, ale unuia despre celãlalt, trebuia sã urmeze un traseu rectili
niu, stabilit printr-o convenþie nerostitã, respectatã în cei cîþiva ani de cînd se cunoºte
um sunt respectate numai convenþiile nedeclarate ºi nedeclarative, pe care nici o pa
talama nu se face cã le-ar consfinþi. Cea mai bunã disciplinã sufleteascã tot dreptul cout
mier rãmîne , se gîndi Sînziana. în cadrul acestui sistem, ea hotãrîse mai demult cã pentru
a un om, în imaginaþie, neschimbat ca un mit, condiþia esenþialã era sã nu-l orizontalizeze
nici cu fapta, nici cu gîndul. Omul trebuia scos din sfera eroticã. Trebuia scutit,
apãrat de sfera aceasta care aplatizeazã, care te face asemãnãtor cu alþii. Poate cã n-am
ptate, dar þin la pãrerea asta. O parte din gîndurile noastre este corespondentul cond
iþiei noastre nearticulate, iar cealaltã parte este corespondentul condiþiei noastre a
rticulate, al condiþiei noastre verticale, Gîndurile noastre vorbesc aceste douã limba
je în acelaºi timp. Un limbaj rudimentar, cu un singular dar cu mai multe pluraluri,
ºi un limbaj abstract, cel care l-a dat pe Shakespeare ºi pe Beethoven, divinitãþile me
le. La aceastã înãlþime vreau sã vã pãstrez, domnule doctor . Sînziana avu o privire jenatã
ochii de doctorul Murgu. Era obiºnuitã sã i se-adreseze, în gînd, zilnic, chiar atunci cîn
 nu-l vedea ºi nu-l auzea cu lunile. Aºa cum uitase acum de prezenþa lui, de multe ori
uita de absenþa lui ºi se trezea ºoptind, drept rãspuns la o-ntrebare mutã: da, domnule d
ctor, e-adevãrat . Treceau amîndoi peste-acest rãspuns indiscret ºi-ºi continuau conversaþi
gînd, în gîndul ei. Nimeni n-ar vrea sã creadã cã o femeie cu doi copii, care de-abia-ºi
sufletul de ocupatã ce-i, cu o meserie ca a mea, un om activ, prezent, cu un spir
it supãrãtor de critic, trãieºte atît de mult în imaginaþie. Copiii au parteneri imaginari
joacã. Eu îl aveam pe Ghiþã Vizon, motanul Ioanei, personaj real, dar absent din viaþa mea
. Mãria îºi crease un personaj care se chema cînd Dana, cînd Pia. Ana o avea ºi ea vreun pa
tener, dar cum este ea tãcutã, nu ni-l spune. Cînd m-am vindecat nu ºtiu de fapt nici cu
m, nici cînd în sfîrºit, cînd m-am trezit vindecatã de nenea Daniel, nu-mi venea sã cred
-ar mai putea-ntîmpla acelaºi lucru la mai mult decît dublul vîrstei de-atunci. Cînd fac p
e psihanalista ºi mã iau ca subiect pe mine însãmi, diagnostichez trãirile-acestea pe plan
ul imaginaþiei ºi neconvertirea lor în realitãþi drept un rest de copilãrie, expresie de fa
t a nevoii de ideal. Mã bucur cã mi-a rãmas aceastã sete, aceastã foame de intangibil, cã e
respirã odatã cu mine, cã-n noianul de vorbe, de gesturi, de acþiuni zilnice gãsesc niºte
omente-n care sã fiu sigurã cã trãiesc copilãria nealteratã din mine, setea de ideal vã sco
a luminã, domnule doctor, trãgînd o perdea peste rutina zilnicã. Zeitate familiarã a gîndur
lor mele, apãreþi firesc. ªi vorbim. Vorbiþi ce este mai bun în mine. O datã mi s-a pãrut c
uiþi copilãria din mine. întîmplãtor sã-mi fi scris, într-un caiet, cu scrisul dumneavoastr
onat ºi drept, cuvîntul lui Brîncuºi: quand nous ne sommes plus en-fants nous sommes dej
a morfs? Nu cred. Dumneavoastrã nu vã lãsaþi dominat de întîmplãtor .
Sînziana se-ndreptã cu vasul de flori în mînã.
Ce fac fetele? o-ntrebã doctorul Murgu.
Mulþumesc, o sã le vedeþi numaidecît, rãspunse Sînziana, în timp ce lua cîte-un trandafir
iuvetã ºi-l aºeza-n vas.
Zgomotul apei, gîndurile ei despre doctorul Murgu, o fãcuserã sã-i uite, dar sã-i uite cu
totul pe cei din sufragerie.
Sã mergem, îl invitã Sînziana pe doctor.
Acesta se lipi de tocul uºii, lãsîndu-i loc sã treacã. În sufragerie, ªerban ºi Ana se juca
helicoptam ºi tu erai un pasager , îi propunea ªerban fetiþei. Pavel Vlas, cu vorba lui mo
lcomã, îi descria lui Tudor ªerban un drum prin Munþii Apuseni, necunoscut de turiºti, dru
mul care ducea-n satul bunilor lui dinspre tatã. Mãria-l asculta ºi-l mãsura nestingheri
tã, întrebîndu-se ce cãuta-n casa lor omul ãsta pe care era limpede cã Sînziana îl cunoºtea
espre care nu pomenise niciodatã. înalt, vînjos, cu o tunsoare intermediarã între cea nemþe
scã ºi cea cu perciuni a momentului tunsoare care-ncerca sã nu contravinã prea mult mode
i cu pãrul din faþã dat cam trei sferturi spre stînga, fãrã sã facã însã cãrare, îmbrãcat
mpresia cã totul, fiind prea nou ºi nedat cu corpul, îl þinea pe la-ncheieturi, Pavel Vl
as avea un aer greoi sau, mai degrabã, stîngaci. Cum îi lua seama, ascultîndu-i atent po
vestirea, Mãria dãdu cu ochii de mîinile lui mari ca niºte lopeþi de lemn noduros, mîini ca
e stãteau þepene pe lîngã trup ºi doar din cînd în cînd, ca pentru a-ºi confirma existenþa,
flex degetele.
Toatã stîngãcia de la mîini i se trage , observã Mãria ºi gîndul ãsta o-nduioºã.
Ãsta e un om cumsecade, om al lui Dumnezeu, cum ar fi zis Maica. Ardelean de la þarã. N
umai þãranul cînd nu munceºte nu ºtie ce sã facã cu mîinile, de-aceea bãrbaþii le þin ca pe
atîrnate fãrã rost pe lîngã trup, iar femeile ºi le-aºazã-n poalã ca pe niºte vite ostenite
e, cum zicea Bunica. Cît de firesc îºi miºcã Tudor mîinile, iar tu, sãracul de tine, parcã
bãtute-n cuie. Un negru ºi-un japonez nu s-ar deosebi mai mult ca ãºtia doi. Tudor oric
e-ar pune pe el parcã aºa l-a fãcut mã-sa, Totu-i vine bine , se gîndi Mãria.
ªi mama, ce frumoasã e! Are niºte picioare superbe. E superbã toatã. Nu-nþeleg cum nu s-or
osti de ea toþi ãia de la ea de la Institut. ªi bou ãla de tata s-o lase pentru o... Dar
doctorul Murgu... i-o fi doar milã de ea?
Gîndul cã i-ar putea fi milã cuiva de mama ei o enervã. N-are-albeaþã-n ochi, n-are un pic
mai scurt ºi-o mînã mai lungã, aºa cã s-o slãbeascã toþi cu mila lor , îºi continuã Mãria
la Sînziana ca sã-l alunge, se ridicã-n picioare, gata sã-ºi afle o ocupaþie. Dînd cu och
doctorul Murgu, îi veni sã rîdã cã o gãsise paraponul în legãturã cu presupusa lui milã pe
na ºi-i ceru iertare-n gînd. Ce mi-o fi venit? Auzi! sã cadã nãpasta tocmai pe tine, dragu
mamei, tu care eºti un bun ºi-un iubit . Tuturor persoanelor dragi, Mãria le spunea în gîn
dragul mamei ºi tu , unindu-i într-o confrerie pe care-o botezase O. D. M., ceea ce voi
sã-nsemne obiecte dragi Mãriei .
ªerban ºi Ana strigarã-ntr-un glas nenea doctoru' ºi-l apucarã pe doctor cu braþele de pi
e. Astfel sechestrat, doctorul Murgu îi sãrutã Mãriei mîna ca unei persoane mari, dãdu mîna
Tudor ºi cu Pavel Vlas. îi sãrutã pe creºtet pe protejaþii lui cei mici ºi le-ntinse cîte
ald din plastic, iar Mãriei un pix cu mai multe culori.
Cine credeþi, domnule doctor, cã vine-n locul rãposatului? Staicu sau Gancea? îl întrebã
or pe doctorul Murgu.
Dupã cît pãrea de animat azi-dimineaþã, ºi dupã cîtã pietate optimistã arãta în organiz
osatului, cred cã Staicu vine. Se purta ca un succesor de drept.
ªi eu cred cã el vine, zise Sînziana, amintindu-ºi tonul cu care Staicu-i spusese de dim
ineaþã: Poate o sã lucrãm din nou împreunã . Elenjentul dubitativ poate fiind doar retor
curioasã cît de prieten o sã mai rãmînã cu Gancea. Am vãzut ce s-a ales din prietenia lui S
cu Deleanu cînd s-au împãrþit ºefiile la noi. Iartã-ne, Pavele, cã vorbim despre niºte lucr
trãine þie. Sînziana ezitã înainte de-a-l tutui pe Pavel de faþã cu alþii, dar îºi învinse
ndu-se cã aºa era cinstit faþã de Pavel ºi faþã de ea însãºi.
Oamenii-s peste tot la fel. Numele doar îs altele, zise Pavel, miºcîndu-ºi pentru prima
oarã o mînã, cu care parcã voia sã niveleze niºte lut.
Doctorul Murgu îºi luã rãmas-bun fãrã nici o explicaþie, lucru ce-l mirã pe Pavel Vlas, fii
se pãru cu totul neaºteptat din partea cuiva care nu pãrea pus pe fugã, ci mai degrabã dis
pus sã se-aºtearnã la taifas. Deºi Pavel Vlas nu-ºi manifestã-n nici un fel aceastã nedumer
, Tudor se simþi dator sã-i explice comportamentul insolit al doctorului Murgu.
Doctorul Murgu duce o luptã permanentã anti-cronometru. Trãieºte pe apucate. Nu ºtiu cînd
arme ºi cînd mãnîncã. Este fugãrit de timpul care e prea strîmt pentru generozitatea lui, p
ru risipa lui de sine. Se-ntoarce zdrobit acasã, la unsprezece noaptea, sã zicem, ºi t
u-l chemi la un copil bolnav la 1. ªi el vine.
Are familie?
Nu sunteþi primul care pune-ntrebarea asta. Are. Nevastã, trei copii, mamã, tatã. O fami
lie, o adevãratã familie pe care-o iubeºte, care-l iubeºte ºi-i înþelege felul de viaþã, în
nu ºtie ce e graba. Stã cu ceasurile ºi observã un copil. Cînd pleacã toatã lumea din clin
el vede din nou toþi pacienþii. Vã-nchipuiþi cîtã vreme i se duce: cînd însã vine ºi el, ca
într-o casã de oameni, poate sta cinci minute ºi tot aºa de bine trei ceasuri. Vizitele
lui ºi durata lor sunt la fel de imprevizibile. Este pentru sine cînd avar, cînd risi
pitor cu timpul. Pare un om ciudat ºi de fapt este. Eu cel puþin nu cunosc pe cineva
mai distrat ºi-n acelaºi timp cu-o minte mai riguros organizatã decît a lui, pe cineva
mai timid ºi-n acelaºi timp de-un curaj sã te lase mut.
De pildã? întrebã Vlas care, evident, se referea la ultima parte a afirmaþiei.
De pildã, pe vremea cînd proaspãt rãposatul Voicu Marin era cine era, ºi-n aceastã calita
tãia ºi spînzura, pe vremea-aceea, doctorul Murgu, ºef de secþie la nou-nãscuþi, a citat-o
rdinea de zi , cerîndu-i mutarea din secþie pentru incompetenþã, nici mai mult nici mai puþ
n decît pe doctoriþa Evelina Marin, nora lui Voicu Marin, nenea cu satîrul. Voicu Mari
n, bun la suflet ºi drept cum era, l-a mutat pe Murgu de la nou-nãscuþi, iar pe norã-sa,
pe care doi bani nu dãdea-n particular, a fãcut-o bine-nþeles ºefã la nou-nãscuþi. Poveste
lungã. V-am spus o parte din ea ca s-aveþi idee cine e omul.
în timp ce Tudor fãcea aceastã schiþã de portret, Sînziana îl conducea pe doctorul Murgu sp
ieºire. În uºã, doctorul îi întinse mîna, dar Sînziana îi spuse merg pînã jos . Pe scarã n
cuvînt. Deºi nu era prima oarã cînd îl conducea pînã-n stradã, doctorul Murgu fu sigur cã
obiºnuit se petrecea cu Sînziana ºi cã prima lui impresie nu-l înºelase, îl cuprinse o star
e neliniºte. Parcã sunt o pasãre care presimte ploaia. Extraordinar cum mã-ncarc eu cu el
ectricitatea celor din jurul meu, mai ales cînd...
Domnule doctor, doctorul Pavel Vlas este tatãl Anei, îi spuse Sînziana fãrã sã-ºi miºte p
de la ochii lui albaºtri, de parc-ar fi vrut sã-i facã aceastã comunicare pe calea tutu
ror simþurilor, îi întoarse spatele ºi dãdu sã intre-n bloc. Din mers, doctorul Murgu îi ap
mînã pe care-ºi apãsã buzele fãrã s-o sãrute, închise ochii ºi stãtu aºa o vreme pe care n
o mãsoare în timp convenþional.
Timpul fericirii, timp fãrã duratã , gîndi el, simþind o cãldurã-n tot trupul.
Cît de frumoºi suntem cînd spunem adevãrul. Azi am înþeles ce-nseamnã sã fii cuprins de-o
e graþie .
Du-mã, du-mã-n ªerban-Vodã, îi spuse doctorul Murgu ºoferului de taxi, ºi oftã. Du-
Sînziana urcã scãrile-ntr-un suflet. Se simþea gata sã pluteascã, descãtuºatã de toate legã
emiurg fericit sã se contemple-n propriul adevãr. Se mai simþise astfel în ziua cînd îi spu
ese doctorului Gheorghe Vladimirescu: Vã iubesc, domnule doctor , zi memorabilã cînd plec
a dintr-o maternitate þinînd în braþe trecerea ei în nemurire prin îndeplinirea datoriei fa
 specie, ºi cînd, pentru prima oarã, starea ei de graþie se tradusese în vorbe. Nici pîn-at
nci ºi nici de-atunci încolo nu mai simþise nevoia irepresibilã de-a spune lucrul cel ma
i profund ºi mai grav, dupã pãrerea ei, pe care i-l poþi spune cuiva. Urcînd acum treptele
, amintirea clipelor acelea de supremã sinceritate o izbi viu în plex. Cuvintele de-
acum traduceau un amalgam de stãri trecute prin diverse intensitãþi, decantate într-o st
are nestinsã niciodatã. În sinea ei, Sînziana definea starea aceasta drept claritate ambi
guã sau ambiguitate clarã . Deºi ambele definiþii puteau pãrea un calambur, termenii lor
zîndu-se reciproc, Sînziana ºtia cã nu-ºi fura singurã cãciula ºi cã-ºi spune adevãrul. Nu
arã cã un adevãr pãrea absurd. Absurdul contrazice doar logica nu ºi adevãrul, categorie at
tcuprinzãtoare ºi indiferentã faþã de cuprinsul ei.
Sînziana se opri-n uºa sufrageriei ºi privi scena ce i se-nfãþiºa: doi copii jucîndu-se, o
lescentã croºetînd, doi domni stînd amical de vorbã, luminaþi de-un amurg violet-opalin. Pã
un studiu de luminã, în care penelul artistului reuºise sã redea bunãstarea interioarã a p
rsonajelor. Acel tablou de genre, cu aerul lui desuet, avu darul sã tragã o pînzã de lin
iºte peste pîcla agitaþiei prin care trecuse-n ziua-aceea Sînziana.
Ziziana, i se adresã Tudor ca-n copilãrie, fuseºi sã-l vezi pe defunct ºi sã prezinþi con
nþe orfanilor?
Nu fusei ºi nici nu mã duc. Eu nu sunt dintr-ãia pentru care moartea-nfrumuseþeazã, aºa c
astupã zãpada murdãria.
Parcã-l aud pe tata.
ªi ce, n-aveam dreptate? N-am jucat eu comedia ipocriziei cînd aº fi avut un folos de
tras, dar mi-te-acum. Iar mondenã cum nu sunt, nu simt deloc nevoia sã mã duc fiindcã-aºa
frumos .
Cred cã freulein doctor ºi curtea o sã cadã ca la paradontozã.
Bine-nþeles. De cînd îi pîndeºte el Staicu la cotiturã. Din partea mea, poate sã-i ia ºi
Eu zic sã mîncãm, propuse Sînziana, fãrã altã tranziþie.
Mãria se ridicã numaidecît ºi scoase dintr-un sertar al bufetului o faþã de masã, pe care o
sfãcu ºi-o întinse.
Eu am sã plec, zise Tudor. Hai, ªerbane.
Mai stãm puþin, protestã bãieþelul.
Lasã-l aici cã mîine dimineaþã-i duce Mãria la cinema cît sunt eu la parastasul lui Nini.
Sã trec sã te iau?
Mulþumesc, dar am mai multe lucruri de fãcut.
Cum doriþi, doamnã.
Tudor îºi luã rãmas-bun de la Pavel Vlas, duse mîna la un chipiu imaginar, ºi plecã.
Masa era pusã cu toate bucatele pe ea. Pe-un fund de lemn, pîinea Dîmboviþa stãtea-ntreag
S-o tai? o-ntrebã Pavel pe Mãria.
Vã rog, zise fata, ºi-i întinse-un cuþit lung cu Zimþi.
Pavel Vlas întoarse pîinea cu partea de vatrã-n sus ºi cu vîrful cuþitului fãcu într-un col
semnul crucii, apoi se-apucã s-o taie felii groase.
Mãriei îi veni sã plîngã. Numai strãbunica ei, Simina Dorobanþu, fãcea peste pîine acest se
espect ºi de mulþumire pentru hrana de fiecare zi.
Masa trecu într-o tãcere deplinã. Doar din cînd în cînd un zgomot de furculiþã lovitã de
ºi-acela înãbuºit de-un gest controlat ce restabilea o liniºte nefireascã.
Se vede cã nu suntem oameni de lume, cã nu ºtim sã umplem o tãcere , se gîndea Sînziana.
Mulþumitã cã masa, în sfîrºit, se terminase, Mãria se grãbi sã strîngã farfuriile, paharele
sã le ducã la bucãtãrie. Sufrageria-ºi recãpãtase aspectul obiºnuit, fructiera apãruse din
ijlocul mesei, pe pãtratul ei de þesãturã aurie.
Ce lucru frumos, rosti Pavel în ºoaptã aplecîndu-se peste fructierã ºi uitîndu-se-n ea ca
o fîntînã.
E cadoul mamei de la botez, cadou de la naºa ei. E un Galle, îi explicã Mãria, impresion
atã de sensibilitatea lui Pavel la frumos.
Parcã ar fi un fund de mare, zise Pavel uitîndu-se tot mai atent ºi mai fermecat prin
pereþii vasului.
Eu mã duc sã-i culc pe ãºtia mici ºi pe urmã am sã mã culc ºi eu. La revedere, domnule do
i veniþi pe la noi, îi spuse Mãria, întinzîndu-i mîna.
Sper, domniºoarã, zise Pavel, îi sãrutã mîna, apoi se-aplecã ºi sãrutã creºtetele copiilo
Rãmaºi singuri, Pavel ºi Sînziana, deºi stingheriþi, parcã tot se simþeau mai la largul lor
sub privirile iscoditoare ale Mãriei care, dacã n-ar fi bãnuit cã maicã-sa ºi cu Pavel avea
ceva important de vorbit între patru ochi, nu s-ar fi retras , fiind foarte amatoare
 sã stea de vorbã cu oameni mult mai în vîrstã decît ea.
Deºteaptã fatã am. Are-un nas de copoi. Ãsteia n-ai cum sã-i ascunzi ceva. Iar tu, sãracul
tine, cum þi-o fi fost cu-atîta lume strãinã între tine ºi copilul tãu? Sã joci comedia as
indiferenþei. Cum mi-ar fi mie sã ºtiu, admiþînd prin absurd, sã ºtiu cã am undeva un copil
nu ºtii stai liniºtit, dar cînd afli, dacã eºti om de omenie, cum sã te faci cã nu ºtii?
Pavele, vrei sã te odihneºti pînã la ora de plecat la garã?
Mã gîndeam sã nu te supãr ºi sã plec, cã poate oi fi ºi tu obositã.
La cinci ani o datã, mi-o trece oboseala.
Atunci, decît sã stau întins într-un pat, cu ochii-n tavan, mai bine-om sta de poveºti. S
iana, în vremea asta, de cînd sunt eu aici,te-ai gîndit ce sã facem cu Ana? Uitasem sã-þi m
lþumesc cã i-ai pus numele mamei.
Pavele, m-am gîndit, bine-nþeles. Acum, cã ºtii, vino s-o vezi cînd vrei.
Nu la asta mã gîndeam eu. Mã gîndeam s-o recunosc, ºtii foarte bine.
La asta încã nu ºtiu ce sã-þi rãspund, trebuie sã mã mai gîndesc.
Vrei sã te sfãtuieºti cu cineva?
Mai întîi sã mã mai sfãtuiesc cu mine însãmi.
Sã ºtii cã formalitãþile sunt foarte simple: o declaraþie din partea mea la notariatul di
ectorul tãu ºi-atîta tot. M-am interesat.
De ce-þi trebuie actul ãsta?
Vreau sã mã laºi s-o iau în vacanþã la Cluj, s-o vadã ºi mama, sã se joace cu bãieþii. Sã
i a noastrã. Iar pîn-atunci, te rog... sã nu te superi, dar trebuie sã-þi dau pensie pentr
u ea.
Asta nu!
- Ba da!
Niciodatã!
Te dau banii-afar din casã? Iartã-mã cã te-ntreb!
Mã dau-nu mã dau, nu primesc.
Pavel se gîndi sã mai spunã ceva, dar se lãsã pãgubaº, îi veni în minte cã-n varã, pe plajã
se data de naºtere a Anei. Prin urmare, putea sã facã un carnet C. E. C. pe numele fet
iþei, trecînd-o la condiþii de retragere pe Sînziana, a cãrei zi de naºtere o ºtia de aseme
.
Ia loc, îl invitã Sînziana, arãtîndu-i berjera, ºi iartã-mã dar vreau sã mã schimb, am ob
dimineaþã-n pantofi, ºi-mbrãcatã de oraº.
Se-ntoarse peste vreo cinci minute, în niºte papuci cu faþa de catifea neagrã, matlasatã, º
-ntr-un chimonou de diftinã lavand, cu niºte pãtrãþele verzui ºi galbene, lung cam pînã la
ea genunchiului. Dintr-un sertar al bufetului, scoase niºte andrele circulare pe c
are era o-mpletiturã din lînã groasã, viºinie, se-aºezã pe-un scaun ºi, uitîndu-se la Pavel
ce tricota, îl întrebã:
Ce fac surorile tale?
Bine. Bine. Cea mare e-n ultimul an la Medicinã ºi se mãritã de Anul Nou cu un coleg de-
al meu, mijlocia e-n anul III la Electrotehnicã, iar a micã e contabilã-n sat la noi,
la cooperativã, s-a mãritat cu un inginer agronom, bãiat tot de la noi, are doi gemeni
de doi ani, de-o seamã cu Gusti al meu, ºi stau în casa pãrinteascã, stau cu mama. Bine t
oate.
Bravo lor! Cred cã ºi tu le-ai ajutat.
Cît am putut ºi cît pot. Dar ºi ele-au dat din mîini. ªi-au vãzut de carte ºi-s ºi cuminþ
t cu ele nici o supãrare. A mare, Livia, care-o sã fie doctoriþã, mi-a tras anul trecut
o spaimã cu niºte ganglioni. Cã azi, cum vezi un ganglion inflamat la Hodgkin te gîndeºti
Erau tebece?
Nici mãcar. Niºte sechele de la o gripã, dar sã ºtii c-au þinut aºa vreo douã luni.
Din cîte-am înþeles de la Tudor, din spusele Iuliei, tu faci chirurgie.
ªi din cîte-am înþeles eu de la Iulia, tu nu mai faci chirurgie. Acum cinci ani, ºtiu cã
i chirurgie. Te-ai rãzgîndit?
Eu nu m-aº fi rãzgîndit niciodatã sau cel puþin aºa cred. Dar m-a rãzgîndit rãposatul chi
osatul profesor doctor docent Voicu Marin, Dumnezeu sã-l ierte cã are de ce, vorba l
ui nenea Daniel, profesorul Daniel ªerban vreau sã zic. E-o poveste nici lungã, nici s
curtã. Dac-aº ºti cã nu te plictisesc...
Sînzianã, mã crezi sau nu mã crezi, dar sã ºtii cã orice lucru cît de mic, dacã e legat d
..
Cu patru ani ºi-aproape jumãtate în urmã, pe cînd Sînziana era-nsãrcinatã cu Ana ºi sarcina
 sã se vadã, ºi-odatã cu-aceastã evidenþã începeau ºi presupunerile asupra paternitãþii vii
il, schimbîndu-l pe candidat de la o zi la alta încît de la cel mai neînsemnat doctor di
n clinicã ºi pînã la profesorul Voicu Marin nimeni nu fusese trecut cu vederea pe-atunci
, într-o bunã zi, pe la 4 dupã-amiazã, fusese adusã cu Salvarea, la camera de gardã a Clini
ii, o avocatã, în vîrstã de treizeci ºi doi de ani, cu diagnosticul peritonitã, stabilit de
doctoriþa de la Salvare. în urma unor intervenþii ale familiei, bolnava fusese mutatã ch
iar de-a doua zi, din salonul doctorului Bocioagã, unde-o internase medicul de gar
dã, punînd-o imediat pe-o dozã masivã de antibiotice, în secþia profesorului Titus Verzeu,
n nume în chirurgie. Profesorul Verzeu, deºi bolnava prezenta abdomen acut ºi-avea 39,
nu se-alarmase deloc, dimpotrivã, îi redusese doza de antibiotice, lãsîndu-i doar o dozã
de-ntreþinere. El infirmase diagnosticul Salvãrii, scriind în foaia de observaþie a boln
avei: nimic chirurgical . Boala însã, ca multe alte boli, deºi catalogatã de-o somitate în
un compartiment care nu-i dãdea voie sã se manifeste precum se manifesta, nu voia sã a
ibã habar de drepturile ei legale ºi-ºi vedea mai departe ºi-n voie de treabã. Bolnava, p
ume Liliana Fodor, se simþea din ce în ce mai rãu, cum era ºi de-aºteptat pentru doctoriþa
angan ºi pentru ºeful ei direct, doctorul Haralambie Staicu, doctori care, dupã ce exa
minaserã bolnava, gîndiserã amîndoi peritonitã .
Trebuie deschisã imediat, zisese foarte hotãrît doctoriþa Hangan, dar doctorul Staicu, s
pre surprinderea ei, se fãcuse cã n-o aude.
Domnule doctor, insistase atunci Sînziana, trebuie deschisã.
Destul de iritat de-ncãpãþînarea acestei doctoriþe tinere, care-ºi spunea atît de inoportun
rea de faþã cu o liotã de surori ºi de studenþi, doctorul Staicu îi spusese pe-un ton rece:
Doamnã doctor, doamna e pacienta domnului profesor.
Foarte bine, s-o opereze domnul profesor.
Domnul profesor nu e de-aceeaºi pãrere, i-o tãiase doctorul Staicu ºi, întorcîndu-i spate
trecuse la alt pat. întîlnindu-se dupã aceea singuri în camera medicilor, Staicu nu-i s
pusese nici un cuvînt.
O datã cineva-i spusese Sînzienei: Ai fãcut o gafã .
O gafã este ceva neintenþionat. Eu gafe nu fac .
Dîndu-ºi seama cã Verzeu o greºise cã cine nu greºeºte! Sînziana se fãcuse cã face o
direct pe pacientã-n gardã, pacientã care desigur ºtia ce sunt erorile judiciare, erori
ce nu reprezintã unicate, ci au pe lume, în toate domeniile, surori fãcute parcã de-o ma
mã ºi de-un tatã. Dar cum o eroare judiciarã, dacã nu se referã la pedeapsa capitalã, poate
reparatã, era bine ca pacienta sã nu asimileze total erorile din profesia ei cu cel
e din profesia lor.
Domnule doctor, sunt sigurã cã vã daþi seama cã domnul profesor nu are dreptate ºi cã doc
de la Salvare a pus exact diagnosticul care trebuia.
Doamnã doctor, nu e treaba noastrã.
Deci, o lãsãm sã moarã, fiindcã asta nu e treaba noastrã.
Staicu nu rãspunsese acestei provocãri.
O lãsãm sã moarã?...
Staicu nu era prea hotãrît asupra soartei dedesubtul cãreia avea sã-ºi punã iscãlitura, soa
avocatei Liliana Fodor, de-un lucru însã era sigur: cã-i venea s-o omoare pe doctoriþa
Hangan.
Femeia asta, în loc sã-ºi vadã dracului de treburile ei, se-apuca sã-ºi aprindã paie-n cap
Verzeu care, cînd era vorba de vreun orgoliu de-al lui, îºi pierdea complet umorul a cãr
ui dozã nu era nici aºa excesivã. La orice contrariere, cît de mãruntã, Titus Verzeu cãdea-
-o muþenie posacã, în care simþeai cã se petrec furtuni de adîncime, dintr-acelea care decl
nºeazã valuri în stare sã mãture totul în drumul lor.
în sinea ei (respectîndu-l pentru învãþãtura lui ºi pentru a fi fost deºi lipsit de fante
an ºi profesional, un bun profesor), Sînziana îl califica drept un mediocru doct, disc
iplinat, stãruitor, care, în ciuda unei totale detaºãri faþã de ce se-ntîmpla-n jur, ºtia s
jeze perfect treburile, trãgînd sfori ce-i drept, nu odgoane vizibile de la ºapte poºte,
ci o þesãturã de sforicele care, adunate la un loc, fãceau cît o parîmã - la limita între
ritate ºi oportunism, un oportunism bine deghizat sub haina duioasã a unor afecþiuni d
in tinereþe; ca, de pildã, prietenia lui cu Voicu Marin, cu care nici un fost coleg,
om de bine, nu-ºi dãdea mai mult de bunã ziua . Dacã aceastã prietenie n-ar fi fost simul
Sînziana ar fi ºters oportunismul dintre noþiunile cu care ºi-l definise pe Titus Verzeu
. Bãnãþean, dintr-o familie de intelectuali, la a ºasea generaþie, cu o educaþie ºi cu un c
ortament de ceas elveþian de limbã germanã , mãsurat, politicos ºi distant, fãcînd doar ce
rebuia sau dacã nu ceea ce trebuia - totdeauna însã aºa cum cereau uzanþele, sobru, uscat
pe dinafarã ºi pe dinãuntru, scump la vorbã, incapabil de vreo efuziune, rîzînd foarte rar
numai din buze, fãrã urmã de sunet, discret, ºters de la naturã ºi din bunã-ºtiinþã, Titus
putea fi prieten cu marele Voicu Marin (tip de mahalagiu brutal ºi gãlãgios, violent, c
are-ºi bãtea nevasta ºi copiii, dînd în ei ca la fasole, care-ºi aducea dame-n casã, în cam
ipitã de-a nevestei, nevastã care, dupã douãzeci ºi doi de ani de-asemenea tratament, se s
pînzurase, lãsînd locul unei actriþe frumoase, mediocre ºi peltice, actriþã care, la rîndu-
or de-un nume cu care sã lase tot teatru-n coadã, de niºte roluri care s-o scoatã din an
onimat, ºi de niºte parale care sã-i amelioreze starea financiarã modestã pe care actoraºii
cu care se þinuse nu i-o sporiserã cu nimic, îl luase de bãrbat pe marele om .
Duºman al oricãrei forme de violenþã, structural incompatibil cu Voicu Marin, Titus Verz
eu nu putea decît sã simuleze prietenia pentru el. La rîndul lui, Voicu Marin, incapab
il de vreo prietenie ci doar de cîrdãºie, îl pãstrase pe Titus Verzeu pentru a-ºi demonstra
largheþea, dupã ce-i decapitase pe ªerban et comp., Titus Verzeu neavînd stofa unui adevãr
at concurent. Continuîndu-i portretul, Sînziana socotea cã Titus Verzeu era îmbinarea pe
rfectã între umoarea unui ulceros ºi-a unei fete bãtrîne. Cînd dãdea frîu liber fanteziei º
iecta pe cei doi prieteni în epoci trecute, ºi-l închipuia pe Voicu Marin un ucigaº cu
brie, ucigaº cu ºiºul, iar pe Titus Verzeu, sub aerul recules al unui benedictin un do
ct otrãvitor, pritocind cu gesturi dulci, pioase, moartea-ntr-o retortã.
O lãsãm sã moarã? îºi înnoi Sînziana supãrãtoarea-ntrebare, pe-un ton persuasiv ºi blînd
Haralambie Staicu-i sunã ca trîmbiþa Judecãþii de Apoi.
A dracului muiere...
Sînzianã, de ce vrei sã-þi aprinzi paie-n cap, fata tatii? ªi eu ºtiu ºi dumneata ºtii cã
asta ar trebui deschisã, dar nu e treaba noastrã. Familia a adus-o la Verzeu, cã umblã t
oþi dupã titluri, sã se spele cu el pe cap! Dumneata-l cunoºti pe Verzeu de cinci ani, e
u îl cunosc de douãzeci. Domn, aºa cum vi se pare vouã ãstora tineri, cã voi credeþi cã tot
boarã se mãnîncã, ãsta-þi poartã sîmbetele ºi pentru-o privire, ºi pentr-un zîmbet, ãsta e
a menopauzã ºi ne..., nemaipunînd la socotealã cã e prieten la toartã cu tartoru-ãl mare. C
-a belit Voicu Marin pe ªerban ºi pe ãilalþi, Voicu tãia ºi ãsta-i ascuþea cuþitele. E mai
os decît Voicu. Voicu mãcar ia bîzdoaca-n mînã ºi-þi dã-n cap prin faþã, ãsta însã-þi dã la
cã nu ºtii de unde þi-a venit. Mie de mult îmi întorcea mironosiþa de Verzeu pielea pe dos
acã n-aveam originea de-o am. Amîndoi douã curve: numai cã Voicu Marin curvã de mahala,
r Verzeu curvã-salon. Cum ieºi deasupra ºi poþi sã le fii concurent sau îi contrazici, te
belit. Mediocri amîndoi, n-au nevoie decît de calfe ascultãtoare.
Cu limbajul lui plastic ºi nemachiat, trãgîndu-ºi comparaþiile din domeniul mãcelãriei, de
e-ºi trãgea ºi obîrºia, tip vital, coleric, deschis, cu un ascuþit spirit de observaþie, do
rul Haralambie Staicu nu fãcuse altceva decît sã-ngroaºe, cu o pensulã viguroasã ºi brutalã
rile imaginii pe care-o avea Sînziana despre cele douã personaje asupra cãrora nu-ºi fãcea
nici umbrã de iluzie.
Domnule doctor, nu-mi spuneþi nici o noutate, îmi dau seama de ce mã paºte pentru simplu
l fapt de-a fi contrazis, de faþã cu-atîta lume, diagnosticul profesorului. Se gãseºte tot
deauna un suflet bun ºi fidel care sã-i spunã. Ce vã-ntreb eu este: o lãsãm sã moarã? Confl
deschis sau astupat cu Verzeu, riscul de-a ne vedea puºi la dispoziþia Ministerului
ºi azvîrliþi la Spirocheþii din Deal ori la Treponemiþa din Vale, cum ziceþi dumneavoastrã
eama de-acest risc trebuie sã ne facã sã semnãm cu bunã-ºtiinþã un certificat de deces?
Orice chirurg semneazã certificate de deces în cariera lui, zise Staicu pe-un ton de
pãrere de rãu.
Dar nu voluntar, domnule doctor. Noi însã, de data asta, cu bunã-ºtiinþã condamnãm un om
arte.
Mã, Sînziano, vezi-þi, fatã, de copilul tãu, vezi-þi de burta asta care-a-nceput sã se va
sã-i dracu' pe toþi ãilalþi în plata Domnului, îi replicã Staicu înciudat pe ea cã avea dre
cã-i stricase cheful ºi liniºtea, ºi-aºa stricate de falsul diagnostic al lui Verzeu. îþi p
it cã-i mãresc doza de antibiotice, fãrã sã ºtie... bine-nþeles.
Domnule doctor, eu am sã-i spun azi profesorului, ca pe-o informaþie, ca ºi cînd asta s-
ar fi ivit dupã vizita lui, cã pacienta se simte foarte rãu ºi cã eu, eu nici nu pomenesc
despre dumneavoastrã eu cred c-ar trebui deschisã.
Rãu faci! Sã nu zici vreodatã cã nu þi-am spus, zisese, cu un glas de profeþie ameninþãto
aicu.
Precum îi promisese lui Staicu, pe tonul cel mai deferent cu putinþã, Sînziana îi comunicã
rofesorului Verzeu, ca pe ceva nou, starea bolnavei Liliana Fodor, inclusiv pãrere
a ei, a doctoriþei Hangan, despre acest CAZ.
Pãrerea dumneavoastrã mi-a fost comunicatã. Ca ºi pe Cezar, faima vã precede, doamnã doct
Hangan. Vã mulþumesc pentru bunãvoinþa pe care mi-o arãtaþi corectîndu-mi diagnosticele.
Dupã ultimul cuvînt, rostit ca toate celelalte, pe-un ton care-o fãcuse pe Sînziana Hang
an sã se gîndeascã la un iceberg pornit în miºcare, profesorul Verzeu, ca o prãjinã perfect
catã, din care-a pierit orice semn c-ar fi fost vreodatã creangã verde, se ridicase-n
picioare, în semn cã-ntrevederea se terminase. Tonul refrigerent ºi alura lugubrã a profe
orului Verzeu echivalaserã-n mintea Sînzienei cu certificatul de deces al carierei s
ale de chirurg. Lucidã, în ciuda febrei, Liliana Fodor reþinuse convorbirea de dimineaþã d
intre doctorii Staicu ºi Hangan, pe care i-o relatase bãrbatului ei, foarte-ngrijora
t de starea din ce în ce mai rea a nevesti-sii. Inginerul Fodor îi þinuse calea lui St
aicu, dupã contravizitã.
Domnule doctor, sunt foarte-ngrijorat de starea soþiei mele. E de ºapte zile interna
tã ºi starea ei se agraveazã.
De unde ºtiþi? îi replicã Staicu.
Domnule doctor, nu sunt doctor, dar cu mintea mea de inginer ºi cu un bun-simþ eleme
ntar cred cã pot ºi eu sã apreciez cã nu e cu nimic mai bine decît la internare. ªi, dupã c
i-a spus soþia mea, existã ºi ceva controversat asupra diagnosticului: doctoriþa de salo
n, doamna doctor Hangan, este de altã pãrere decît profesorul, ºi ei, soþiei mele, i s-a pã
ut cã dumneavoastrã sunteþi de pãrerea doamnei doctor Hangan, dar cã domnul profesor Verze
u fiindu-vã ºef... Domnule doctor, vã-nþeleg perfect atitudinea, cã doar am ºi eu ºefi ºi º
nseamnã sã-i contrazici, dar, credeþi-mã, e vorba de viaþa unei femei de treizeci ºi doi de
ani, mamã a doi copii.
Bietul inginer Fodor aproape cã plîngea.
Domnule inginer, se þinuse tare Staicu, doamna Fodor e pacienta domnului profesor
Verzeu. Aþi scos-o cu mari sacrificii de la doctorul Bocioagã ºi-aþi adus-o cu mîna dumnea
voastrã la profesorul Verzeu. Vorbiþi, vã rog, cu profesorul Verzeu. Copii am ºi eu, dom
nule inginer, ºi încã trei. Este ºi-o eticã profesionalã care ne opreºte sã ne-amestecãm în
altor medici.
Dar o eticã pur ºi simplu nu existã, domnule doctor? Am luat-o cu mîna mea aþi zis, d
orul Bocioagã ºi-am adus-o la profesorul Verzeu. Am înþeles foarte bine ce-aþi vrut sã spun
. Domnule doctor, mîine dacã cineva dintre dumneavoastrã de-aici se-mbolnãveºte, dumneavoa
strã ºtiþi la cine sã vã duceþi, fiindcã ºtiþi cîte parale face fiecare dintre dumneavoastr
et om de pe stradã la cine vreþi sã mã duc: la cine are cel mai mare renume, la cineva c
u firmã ... De unde sã ºtiu eu cît preþuiesc firmele chiar în toate domeniile?
Vorbiþi, vã rog, cu domnul profesor, insistaþi, vã rog, ºi Staicu-i strînsese-n grabã mîn
sese.
Din conversaþia cu doctorul Staicu, inginerul Fodor îºi dãduse bine seama cã bãtea pasul pe
loc. Pe Verzeu îl vãzuse de douã ori în sãptãmîna de cînd îºi internase nevasta, ºi Verzeu
variabil: Staþi liniºtit, nu e nimic grav! . Disperat, inginerul Fodor, o pîndise ºi pe do
toriþa Sînziana Hangan, agãþîndu-se ca-necatul de firul de pai. îi relatase, cuvînt cu cuvî
onversaþiile cu profesorul ºi pe cea cu doctorul Staicu. Aruncînd o privire plinã de spe
ranþã asupra pîntecului ei care-ncepea sã se bombeze, inginerul Fodor apãsase pe calitatea
de mamã a doi copii, pe care-o avea bolnava, soþia lui. ªi fãrã privirea aceea pe care n
mai într-o epuizare a resurselor de convingere o putea folosi un om bine-crescut c
um era inginerul Fodor Sînziana, pentru care calitatea de om a fiecãrui pacient n-av
ea nevoie de nici un adaos, i-ar fi spus inginerului Fodor aceleaºi lucruri, îi spus
ese deci cã era de mirare, pentru ea ca medic, cum de pacienta mai trãia.
Doamnã doctor, dumneavoastrã n-o puteþi opera?
ªi cine sã fie mîna a doua?
Un medic ca ºi dumneavoastrã.
Domnule inginer, nici anestezist nu s-ar gãsi, îi spusese Sînziana, explicîndu-i cu o pr
ivire-ntristatã, ca un lamenta pentru curajul mort al colegilor ei, ceea ce nu-i e
xplica prin vorbe.
Ce mã sfãtuiþi sã fac?
Sînziana dãduse din umeri, dar nu de gesturi de spãlat pe mîini avea omul acela nevoie.
Aþi avea de fãcut un lucru: sã vorbiþi astãzi cu un chirurg din alt spital s-o primeascã,
r mîine sã veniþi, ºi-nvingîndu-vã politeþea, sã vã certaþi furcã aici ºi s-o luaþi cu tam-
incolo. S-ar putea ca-n faþa unui scandal, profesorul sã-ºi ia inima-n dinþi ºi s-o operez
e.
 Doamnã doctor, credeþi cã dacã cineva ar vorbi cu profesorul Voicu Marin, iar dînsul ar i
terveni pe lîngã profesorul Verzeu..., propusese inginerul Fodor o soluþie delicatã, con
formã firii sale.
Sînziana fãcuse un semn din cap cu care anula eficienþa unei asemenea intervenþii.
Dar dacã profesorul Mitrãchel ar interveni...
El da, pentru cã profesorul Verzeu îi este obligat. Domnule inginer, nu uitaþi sã-i expl
icaþi profesorului Mitrãchel cît de gravã e situaþia. Aþi fost prea delicat pîn-acum ºi e u
s celebru: c'est par delicatesse que j'ai perdu ma vie. E dreptul nostru sã facem
ce vrem cu viaþa noastrã, dar cu viaþa altuia, cînd acel altul mai are ºi doi copii..., i
se pãru necesar Sînzienei sã-i atragã atenþia inginerului Fodor care, dupã pãrerea ei, se-a
e inadmisibil de credul faþã de diagnosticul profesorului Verzeu cu-ale cãrui explicaþii
succinte Oxford like - fiþi liniºtit, nu e nimic grav , se mulþumise ca un prost, în
i, Sînziana judeca foarte aspru oamenii ºi faptul cã nu le-o spunea-n faþã era doar rezult
atul educaþiei ºi, mai mult decît atlt, al perfectei stãpîniri de sine.
Cu un an în urmã, doamna Verzeu, bolnavã de-un cancer genital, devenise pacienta profe
sorului Mitrãchel. în serviciul profesorului Mitrãchel, la loc de cinste se afla un an
atomopatolog, cumnat cu inginerul Fodor, anatomopatolog care-i sugerase ingineru
lui Fodor sã-ºi mute nevasta din serviciul doctorului Bocioagã, despre care el, anatom
opatologul, n-auzise, în timp ce de profesorul Titus Verzeu auzise o lume-ntreagã. P
e de-o parte, inginerului Fodor nu-i venea sã creadã cã o somitate se putea-nºela asupra
unui diagnostic; pe de altã parte, felul evaziv al doctorului Staicu, despre care
, într-o sãptãmînã, aflase ce medic de calitate era, ºi felul hotãrît al doctoriþei Hangan
trage toate clopotele de alarmã, supãrîndu-l fãrã doar ºi poate pe Verzeu, îl duceau pe ing
rul Fodor cu gîndul spre un diagnostic pe care nici în minte nu-ndrãznea sã ºi-l spunã, dia
nostic pe care-l pusese, probabil, Verzeu, socotind de-aceea inutilã orice interve
nþie. Ca mai toatã lumea din vremea lui, inginerul Fodor considera agenþi ai morþii doar
cancerul ºi infarctul, celelalte maladii pãrîndu-i-se benigne cochetãrii între boalã ºi sã
Pe linia acestei fixaþii, care-ncepea sã-i obsedeze ºi pe medici nu numai pe profani,
inginerul Fodor plecase din clinica în care-i era internatã nevasta, cu gîndul la per
itonitã ca la o adevãratã speranþã. Invocînd dibaci un presupus diagnostic oncologic de car
se temea familia bolnavei, profesorul Mitrãchel intervenise la Verzeu în favoarea L
ilianei Fodor, oferindu-se sã transfere bolnava în clinica lui sau, la rugãminþile anato
mopatologului, subalternul sãu înþelege-l ºi pe el, dragã Titus , se scuzase Mitrãchel
cînd bolnava avea sã fie deschisã. Verzeu, cu tonul lui egal ºi liniºtitor, îl asigurase pe
Mitrãchel cã nu era nimic grav, nimic chirurgical, ci o pancreatitã care nu ceda încã, dar
nici nu se agrava. Mitrãchel nu era nici el nãscut de ieri de-alaltãieri ºi nici novice
-n chirurgie. Cine ºtie ce relaþii profesionale directe cu Verzeu n-avusese pîn-atunci
ca sã-i poatã verifica diagnosticele. ªtia însã, ca toatã lumea, cã oricine poate greºi. C
ienei Hangan, îi erau cunoscute greºeli de pominã fãcute de specialiºti de mîna-ntîi. Nu ra
se el Bebicã Vernescu o mãduvã crezînd cã încã racleazã abcesul rece pe care-l ºi raclase,
plegicã o femeie de treizeci de ani? Pandele nu scosese un rinichi unui pacient, u
itînd cã pacientul avea doar un rinichi? înaintea acestor cazuri nefericite, ºi dupã ele,
specialiºtii în cauzã fãcuserã operaþii reuºite, unele chiar surprinzãtoare prin modul abor
prin introducerea unei tehnici noi, prin observaþii cu valoare de generalitate, op
eraþii trecute-n cursuri ºi-n tratate, pentru care meritau reputaþia de care se bucura
u în chirurgie. Viaþa intimã a oamenilor, ca ºi cea profesionalã, e plinã de greºeli, mai m
, mai mici. Un scriitor scrie azi o carte foarte bunã, iar mîine scrie o carte medio
crã. Un actor interpreteazã azi magistral un rol, creînd un personaj de neuitat, adevãra
t punct de referinþã pentru interpretãrile generaþiilor viitoare, mîine un personaj care
u i se mai potriveºte chiar ca pielea pe trup. Spectatorul ºi cititorul sunt neiertãto
ri, nu trec niciodatã cu vederea ce-a fost prost, ºi-n aceastã neîndurare uitã ºi ce-ai fãc
bun. Sita care cerne fãrã pãrtinire este posteritatea. Ce posteritate are însã actorul de
teatru, care moare definitiv în fiecare searã, cu fiecare spectacol, el, artistul ir
epetabilului? Ce posteritate are un medic? El moare definitiv cu fiecare diagnos
tic, cu fiecare succes, cu fiecare eºec. Nici Sînziana Hangan, nici profesorul Mitrãch
el nu-l desfiinþau pe Titus Verzeu pentru o greºealã. De la distanþã, Mitrãchel îl suspecta
Verzeu doar de eroare de diagnostic. De aproape, doctoriþa Hangan îl suspecta pe pr
ofesorul Verzeu de ceva mult mai grav: de persistarea într-o eroare pe care-n sine
a lui o-ndreptase, punînd diagnosticul corect, dar pe care, de dragul de-a nu se c
ontrazice ºi de-a nu-ºi ºtirbi autoritatea, n-o recunoºtea. ªi uman ºi profesional, Sînzian
angan accepta greºelile-n care buna-credinþã a celui care greºea nu putea fi pusã la-ndoia
lã. Amorul-propriu ºi rãnile lui, pentru dînsa nu erau o scuzã nici în cauze mai mici decît
aþa unui om. Pentru respectul profesional pe care i-l purta lui Verzeu deºi era sigu
rã cã Verzeu avea sã se descotoroseascã de ea la prima ocazie, ocazie pe care-avea sã i-o
pregãteascã rãbdãtor, cu priceperea lui iezuitã, încet ºi-atît de tîrziu ca nimeni sã n-o m
egãturã cu ireverenþa de-a-l fi contrazis ºi pentru respectul faþã de breaslã, Sînziana a
eferat ca Verzeu sã fi greºit de-adevãratelea de la-nceput pîn' la sfîrºit. Toatã Facultat
a supãrat pe mine ºi nu mi-a iertat niciodatã c-am avut îndrãzneala sã mã vindec fãrã sã-mi
cþie de humerus, cum îmi spuneau toþi. Profesorul Tomescu era atît de jignit cã nu-l ascul
tasem ºi mai ales cã mã ºi vindecasem, încît nu numai cã nu mã mai saluta, dar nici nu-mi m
undea la salut , vorba doamnei doctor Florica Varbãnescu. Unii medici exagereazã tipic
ul în maladii, alþii atipicul. Unii nu-i dau voie bolii sã se prezinte altfel decît cum
scrie la carte, alþii nu-i dau voie sã meargã pe drumul drept, ci-ºi poartã mintea ºi cunoº
le printr-un labirint al complicaþiei, împotrivindu-se evidenþei, pe care-o considerã faþa
dã-nºelãtoare. Sã fi cãzut oare Verzeu în boala atipicului?
De la intervenþia lui Mitrãchel, boala Lilianei Fodor pãrea sã se-nrãutãþeascã. Jenat, dar
ta asta convins cã Verzeu greºea, Mitrãchel, intervenise din nou. Dacã familia þine-aºa de
lt, o deschid mîine , declarase concesiv Verzeu, nelãsînd nici o clipã sã se ghiceascã uºur
pe care-o simþea vãzîndu-se servit într-o intenþie pe care de unul singur nu-i mai venea s
-o materializeze. Un cui în pantof tot îi rãmînea: echipa de-a doua zi era fixatã: doctoru
l Haralambie Staicu ºi doctoriþa Hangan. Staicu, chirurg de mîna-ntîi, secretar B. O. B.
, deºi afurisit de isteþ ºi cu o limbã pe care nu-i torsese nimeni, respecta regula jocu
lui. El nu se pronunþase-n nici un fel, nu instigase pe nimeni. Avea simþul ierarhii
lor, pregãtindu-ºi propria ierarhie. Doctoriþa-aceea iconoclastã, bîntuitã de pasiunea adev
lui deºi talentatã ºi tobã de carte, prea tînîrã pentru a reprezenta un concurent îi st
rzeu ca o scamã-n ochi cu mult înaintea picãturii cu care vãrsase-acum, în urmã, paharul, p
cãturã care din scamã o schimbase-n spin. Ea totdeauna avea pãreri personale , ºi cînd nu
azicea pe nimeni, cerea sau dãdea lãmuriri, intervenea cu precizãri, cu amãnunte, hãrþuindu
te ºi sîcîindu-te pe-un ton deferent, mãsurat, detaºat, vorbind puþin ºi cu miez, luatã-n s
, vreai nu vreai, de tot spitalul, cu un ochi neiertãtor, cu o limbã cu care ºtia sã-þi zi
cã una de sã nu te mai scoli, suflet de chirurg cum o caracteriza pentru sine Verzeu,
care se socotea un duios ºi-un sensibil pentru faptul cã-i venea sã lãcrimeze la dramole
te insipide, cinematografice sau teatrale, pentru cã-l apuca o stare de preleºin cînd îi
curgea o picãturã de sînge, pentru cã la cea mai mãruntã durere, orgolios cum era, în loc
nsulte un internist, citea la tratate de medicinã generalã pîn-ameþea, pipãindu-se din creº
et pînã-n tãlpi, bolnav pe rînd de fiecare boalã-n parte, ºi de mai multe deodatã, înfrãþit
idrã monstruoasã, cu tentacule aderente, cleioase, insinuante ºi insidioase, care evol
uau de la epidermã spre creier, fulgerîndu-l cu spaimã. Familiarizat cu moartea altora
, ca orice chirurg la vîrsta ºi cu experienþa lui, gîndul la propria moarte, gînd trezit d
e cel mai vag junghi, de cel mai neînsemnat deranjament de burtã, îl aducea-ntr-o star
e de panicã ºi-l fãcea sã se simtã nu numai cel mai nenorocit om din lume dar mai ales ned
reptãþit. De cînd era el pe lume, Titus Verzeu, chiar dacã nu se considera totdeauna sup
erior altora, egalul lor nu se considerase niciodatã. Amintirile, indiferent de la
ce vîrstã, îl situau în afara egalitãþii. Nici de supt, dupã cum îi spusese maicã-sa, nu s
ca alþi copii, ci cu-ntreruperi, cu un fel de lungi meditaþii între o-nghiþiturã ºi alta.
stã amintire de familie îl fãcea sã creadã cã laptele matern îi furnizase maxima plãcere. A
teri, memoria lui nu reþinuse nici o plãcere intensã, nici o emoþie intensã, nici de parte
a bucuriei nici de-a durerii. O memorie nu poate-nregistra decît stãri reale, iar re
alitatea lui Titus Verzeu, copil, adolescent, adult, bãtrîn aproape, era o zeamã cãlduþã. P
n imaginativ, lipsit de generozitate ºi deci, nimic de mirare, ºi de dorinþa de-a idea
liza ceva sau pe cineva, Titus Verzeu nu iubise niciodatã pe nimeni. Avea casa pli
nã de lucruri de valoare ºi de-o mare frumuseþe, alese cu grijã de cinci generaþii din nea
mul lui, oameni purtaþi pe la-nalte ºcoli la Viena ºi la Berlin, alese de multe generaþi
i de mari negustori, unguri ºi ovrei, din neamul nevesti-sii, oameni umblaþi prin lu
me, pricepuþi la fineþuri ºi la scumpeturi, alese de el ºi de Judith, nevastã-sa, aºezate c
priceperea pe care-o aduce-adesea o bunã-stare stabil ºi de multã vreme instalatã, subþii
nd partea din om corespunzãtoare gustului. La tinereþe, preocupat de meserie ºi de-a-ºi
face un nume-n meserie, interesat de lecturi, de muzicã, de tot ce-l putea rafina ºi
pune în valoare, ataºat prin interese ºi chiar din convingere de Judith, cu care se-nþe
legea perfect, dar nedepãºind raþionalul în aceastã legãturã, nici la-nceput, Titus Verzeu
simþise nevoia sã se perpetueze-n vreo fiinþã. Mondenã, sportivã, preocupatã de succesul lu
itus, fire lipsitã de elanuri afective ce s-ar fi cerut revãrsate permanent asupra c
uiva, adeptã a unei temperaturi interioare care sã nu depãºeascã temperatura normalã a corp
lui, neiubindu-l pe Titus dar luptînd împotriva oricui i-ar fi putut ºtirbi liniºtea, Ju
dith Verzeu, fostã Horvath, fostã Eskinazy, nu-ºi complicase viaþa ºi nu-ºi stricase linia
mpecabilã cu maternitatea. De pe urma primei ei cãsãtorii, cu doctorul Eskinazy, desfãcu
tã dupã cinci ani, ºi-a celor cîteva legãturi dintre cele douã cãsãtorii, legãturi cãrora e
se capãt, nesocotindu-le suficient de avantajoase, Judith Verzeu îºi desãvîrºise ºtiinþa de
ceri un bãrbat ºi pe cea, mult mai subtilã, de-a-l pãstra. Pentru Judith, cãsãtoria era o p
ofesie în cadrul cãreia considera de datoria ei sã nu se-arate niciodatã obositã sau plict
isitã. Admiraþia discretã ºi grija ca faþã de-un ou moale erau suficiente pentru mulþumirea
nitãþii de interior a lui Titus. Frumuseþea, distincþia, educaþia, fidelitatea, comportame
ntul perfect, eforturile ei de-a-i face viaþa agreabilã îi mulþumeau vanitatea de exteri
or. Cum ceva pornit pe baze reci n-avea cum sã se rãceascã, de-a lungul timpului nimic
în cuplul Verzeu nu se-alterase. Refrigerenþa lui conservatoare pãruse-ameninþatã o singu
rã datã: cînd Titus se lãsase tentat, mai mult din vanitate decît din pornire-adevãratã, de
a din cele douã surori Veniamin, douã frumuseþi a cãror carierã de femei întreþinute se des
e din punct de vedere topografic, în douã apartamente somptuoase ale celui mai vesti
t hotel bucureºtean al anilor '40, ani ce reprezentau apogeul acelei cariere, la s
usþinerea cãreia mai tot ce era om cu bani în þarã îºi dãdea obolul. De neam, dar pornite f
in oraºul Bãniei, cele douã domniºoare, în afara studiilor în litere ºi-n drept, se dedaser
pasiune, însoþitã de mari aptitudini, studiului aprofundat al comediei umane. La un pu
nct al drumului ce-avea sã ducã la desãvîrºirea lor psihologicã, apãruse Titus Verzeu, tînã
rg de viitor. Cum în cariera lor, majoritatea contribuabililor erau bãrbaþi cu trecut ºi
cu prezent dar despre-al cãror viitor nu se putea prezice nimic, o tînãrã speranþã ca Titu
Verzeu le pica de minune pentru varietatea peisajului. Surorile Veniamin despre
care nu se vorbea decît la plural, iar cînd se-ntîmpla ca cineva s-o pomeneascã pe una
singurã zicea Jeanine sau Fraga, una din surorile Veniamin erau citate ca o întreprin
e în coproprietate. Ca o adevãratã societate pe acþiuni, surorile Veniamin funcþionau per
t, aºa încît, cel mai exigent acþionar ºi n-ar fi avut de ce sã se plîngã. Una - blondã,
i ºi umezi de cãprioarã temãtoare; alta brunã, focoasã, cu pãrul bãtînd în albastru ºi cu
zi ca veninul, de te bãgau în boale. Erau amîndouã de-o rarã frumuseþe, iar privite-mpreunã
uã frumuseþi complementare. Cu voci frumoase, cu dicþii perfecte, citite ºi informate, p
line de tact, ºtiau sã se poarte-n orice situaþie. Impecabil îmbrãcate, le-ai fi luat drep
t fiice sau neveste de bancheri. Cîte o micã excentricitate era menitã sã atragã atenþia ce
ui interesat ºi sã-l ducã cu gîndul cãtre breºele din virtutea ºi din starea lor socialã. V
una purta o brãþarã, mereu schimbatã, la glezna piciorului stîng, iar cealaltã, o brãþarã p
drept, gol, foarte aproape de umãr. Deºi de-aceeaºi staturã, de pãreau date cu talerul, su
rorile nu-ºi treceau una alteia toaletele sau blãnurile ºi nici mãcar bijuteriile. Cãuta f
iecare sã-ºi sporeascã patrimoniul, mai ales la ultimul capitol. Ceea ce-ºi pasau adesea
una alteia erau acþionarii . Era bine ca ei sã treacã de la o secþie la alta, schimbînd
ul investiþiei, dar neînstrãinînd capitalul, atîta vreme cît acesta exista din plin ºi era
rit fãrã vreo reticenþã ori vreo restricþie. Totdeauna de-o dispoziþie egalã ºi anume, bu
nveseleascã ºi sã dezgheþe, oferindu-i din plin omului pentru banii lui, surorile Veniam
in aveau stofã de-adevãrate curtezane. Orele petrecute alãturi de tinerele domniºoare er
au ca o croazierã fastuoasã în care totul se-ntrecea în a-i da satisfacþie cãlãtorului, în
tã atmosferã de vacanþã, se trezise-ntr-o bunã zi ºi Titus Verzeu, îmbarcat pe pachebotul d
lãcere al surorilor Veniamin. Fraga, cea brunã, care tocmai o rupsese cu un fabrican
t, om între douã vîrste mai mult spre cea de-a doua gãsise cã atît cît se afla-n refac
ngãdui o fantezie cu chirurgul tinerel de la care cine-ºtie-ce nu putea aºtepta sub as
pect pecuniar. Titus Verzeu nu dãdea nici un semn de mare aprindere. Incitatã de mor
ga tînãrului medic, de manierele lui desãvîrºite, Fraga se-aprinsese ea, îndrãgostindu-se d
binelea. întrebatã de sorã-sa ce gãsise la Titus Verzeu, Fraga rãspunsese: Cred cã ãsta e
l meu: genul piept de pasãre . Piept-de-pasãre , neobiºnuit cu efuziunile sentimentale, un
timp se lãsase pîrjolit. Necontaminat însã, începînd sã oboseascã destul de curînd de-atîta
e-ntorsese total, cu trupul ºi cu sufletul lui de carne albã, spre cãminul unde, rãbdãtoar
e ºi odihnitoare fãcîndu-se, ºi-n timpul aventurii lui ºi dupã, cã nu ºtie nimic îl aºt
u braþe deschise din care nu ieºeau scîntei. Pe zi ce trecea, Titus Verzeu devenea mai
mizantrop. Suporta oamenii atît cît îi cereau profesia ºi-ndatoririle mondene. Bucuriil
e lor îi erau indiferente ºi nici necazurile lor nu-l afectau mai mult. Orice contra
riere din partea lor îl scotea însã din fire. Dar cum nu lãsa niciodatã sã se vadã acest lu
, se mãcina în sinea lui, dînd proporþii exagerate oricãrui incident ºi þesînd o pînzã de a
e tot mai strînsã în jurul individului care-l supãrase. Rãbdarea ºi mãiestria lui Titus Ver
erau demne de-un pãianjen. Dupã ce fusese supãrat , o vreme tãcea. Tãcea ºi-ºi filtra ven
acã rãzbunarea e-o mîncare ce se mãnîncã rece, rãzbunarea lui Titus Verzeu era o mîncare ce
ca îngheþatã. Cînd socotea cã alimentul ofensei a atins punctul de congelare, Titus Verzeu
îºi lua un aer suferind. Acela era ºi momentul cînd prietenul lui de-o viaþã, Voicu Mari
reba: Ce ai, bã Tituþ? cã parcã nu þi-ar fi boii acasã . Profitînd de solicitudinea întreb
rga lui obiºnuitã, Tituþ azvîrlea o vorbã care n-avea niciodatã caracter de reclamaþie ci
fidenþã ca-ntre prieteni . La momentul oportun, moment pe care profesorul Voicu Marin m
are specialist al experimentului provocat îl prilejuia neapãrat, profesorul Titus Verz
eu era descotorosit de elementul care-i tulburase boii.
Cu tehnica asta de-naltã clasã, haute couture cum zice Tudor ªerban, îþi dai seama cã
st deloc greu s-ajung la dispoziþia Ministerului, unde Voicu Marin era ce era. Ori
mergeam la Giurgiu, unde se gãsea un post de internist la o policlinicã ori... Prin
mijloace proprii am intrat la Institut. Aºa m-am trezit microbiolog.
ªi bolnava-aceea, Liliana Fodor? întrebã Vlas.
A fost operatã de Titus Verzeu, cu Staicu ºi cu mine. Peritonitã. Tot abdomenul îi era p
lin de puroi. Operaþia în afarã de pensã , tampon , pensã , catgut s-a desfãºurat
[ Sînziana, de ce nu vrei tu sã te iubeºti cu mine? îi spusese-ncet ºi persuasiv Staicu în
mp ce-ºi scoteau mãnuºile, dupã ce bolnava Liliana Fodor fusese trimisã, cu doctoriþa Giuga
u, anestezista, la reanimare.
Sînzienei vocea lui Staicu îi sunase de data asta ca venitã de pe altã lume, dupã atîta con
entrare.
De data asta din ce v-a mai venit domnule doctor, o dãduse Sînziana pe glumã, revenind
la realitatea exterioarã mesei de operaþie.
Din ce-mi vine mereu: cînd stau mai mult pe lîngã tine m-apuc-o poftã nebunã sã ne
- ªi Cu o femeie-nsãrcinatã, domnule doctor? vai! se poate? continuase Sînziana tot în glu
mã.
Cît eºti acum de-nsãrcinatã eºti numai bunã! glumise ºi Staicu.
Mulþi perverºi pe lumea asta, zisese Sînziana ºi izbucniserã amîndoi în rîs.
Ea crezuse recidiva de propunere încheiatã. Staicu o apucase de bãrbie ca pe-un copil.
De ce nu vrei tu sã te iubeºti cu mine? spune-mi!
Mãrioarã de la Gorji, þine-o rublã ºi doi zloþi ºi nu te iubi cu toþi", îi trecuse prin gî
De data asta, doctorul Staicu o privea duios ºi rugãtor.
Ca sã mã iubesc cu dumneavoastrã ar trebui mai întîi sã vã iubesc, rãspunsese ea, privind
tor.
ªi de ce n-ai putea sã mã iubeºti? Fiindcã nu sunt frumos?
Nuuu.
Sînziana spusese cu atîta convingere nu", încît Staicu nu se-ndoise cã nu-l minþea.
Domnule doctor, vã admir profesional atît de mult... cã pînã la urmã cred c-aº fi fãcut c
itatea femeilor: m-aº nndrãgosti de ºeful meu direct.
ªi-atunci? în glasul lui Staicu era o nerãbdare plinã de speranþã. ªi-atunci, de ce nu?
Fiindcã vã e prea dragã puterea.
Urmase un moment de stupoare pentru Staicu.
ªi ce e rãu în asta? Nu e mai bine sã aibã frîu-n mînã unul bun, decît unul prost sau med
ce zici? îºi revenise el.
Ba da. Dar cînd ai pus mîna pe putere cel mai greu lucru e sã fii drept. Iar dumneavoa
strã nu ºtiu cît vã puteþi ridica deasupra antipatiilor personale, umane.
Recunoºti cã ele sunt dublate ºi de bine-meritate antipatii profesionale?
Recunosc. Dar cînd ele n-au sã mai aibã justificare profesionalã? sunteþi pãtimaº, coleri
ua asta are sã vinã oricum.
Erau triºti amîndoi.
Cui i-ai da tu dreptul sã-i fie dragã puterea?
Vocea lui Staicu sunase metalic, decisiv, deºi aproape ºoptitã.
Oamenilor politici. Celor adevãraþi, celor de anvergurã, care pentru-o convingere-ºi ris
cã pielea.
Un bãrbat vrea sã se iubeascã ºi el cu o femeie ºi uite unde-ajunge... De ce sã complicãm
urile? De ce sã depãºim sfera strict eroticã? îm?
Staicu o privea niþel iritat pe cucoana asta care prea despãrþea firu-n patru, ºi alt fi
r decît cel întins de el. Niþel iritat ca fiecare dintre noi cînd aude altceva decît ceea
ce-ar vrea s-audã. Altfel recunoºtea cã muierea asta a dracului de deºteaptã" pusese deget
l pe ranã.
Un bãrbat vrea sã se iubeascã ºi el cu o femeie", reluase Sînziana. Bãrbatul ºi femeia a
te de-a fi atît de bine delimitaþi pe sexe, sunt oameni ºi asta complicã mult sfera lor
eroticã, sfera asta nu poate fi purã decît la dobitoace, ºi mã-ntreb dacã ºi la ele n-o fi
tceva mai subtil. Eu am un trup ciudat, domnule doctor, nu vibreazã decît la impulsu
ri venite de-aici ºi-ºi dusese mîna la cap impulsuri care nu suportã bruiajul nici unei
reticenþe; deci, am un trup ciudat, care trebuie fãcut sã vibreze, fiindcã la fîlfîiri stri
t endocrine este imun.
Se-ntorsese cu toatã faþa spre Staicu. Staicu o privea grav. Dîndu-se un pas îndãrãt, ca sã
ascã distanþa dintre ei, îi spusese cu un glas de-o duioºie pe care nu i-ai fi bãnuit-o.
Aºa cum mã vezi ºi-ºi trecuse prin aer mîna, exagerînd contururile trupului sãu mare ºi
mpulsurile mele vin tot de din sus de brîu. Ca sã te iubeºti cu mine þi-ar trebui sã mã iub
i. Te-nþeleg foarte bine fiindcã eu te iubesc.
La asta, Sînziana nu se-aºtepta. Ca tot omul era pregãtitã împotriva agresiunilor, a propu
nerilor pe care ea nu le considera nici ruºinoase, nici dezonorante, ci doar prea
bruºte; altfel socotea cã numai femeile proaste sau ipocrite, sau cel mai des ºi una ºi
alta, se-aratã ofensate de omagiul" strict fizic al unui bãrbat. Om al datoriei, exig
entã mai ales cu ea însãºi pentru a rãspunde acestui omagiu", ea avea nevoie sã ºtie cã
ic este girat de dragoste, sau mãcar de iluzia dragostei, pentru partener.
Se uitase la doctorul Staicu plinã de pãrere de rãu. Puiule, i se-adresase-n gînd, dacã er
i pe faþã de partea mea în cazul lui madam' Fodor, te iubeam ºi ne iubeam. Dar de..." Om
ul acela investea în ea un sentiment cãruia ea ºtia cã n-avea sã-i rãspundã niciodatã. Iubi
ecou a cuiva pentru ea îi dãdea o stare de jenã ºi de apãsare, aproape un sentiment de vinã
în adolescenþã, iubirea lui Mihai ªerban ajunsese s-o roadã ca o remuºcare. Simpla iubire
lui Mihai sau împletirea ei cu sentimentul unei duble vine? Nu ºtia cum sã numeascã alt
fel starea ei de-atunci ºi nici pe cea de-acum vina de-a nu-l fi iubit pe Mihai ºi c
ea de-a-l fi iubit pe nenea Daniel! Sã te iubeascã un bãiat, iar tu sã-l iubeºti pe tatãl
?! Cui i-ar fi uºoarã o asemenea situaþie? Doamne, cîte paranteze mai sunt ºi-n mine! Noro
c cã amintirile, ca ºi visele, n-au duratã realã, altfel ar însemna cã tac de cel puþin o o
e cîtã vreme oi tãcea, oare? S-o fi luat de gînduri Pavel..."]
Cîte ºi ce lucruri or ascunde oare tãcerile astea? , se luase Pavel nu de gînduri, ci cu g
ul.
Dacã n-aº fi avut dreptate, poate-aº mai fi avut o ºansã la-ndurarea lui Verzeu, dar fiin
cã-avusesem dreptate îmi semnasem singurã sentinþa, reluã Sînziana, ca ºi cum nu s-ar fi în
pt nici o clipã. Cînd am ieºit de la blocul operator, dupã patru ore jumãtate, inginerul F
odor stãtea, sãracul, mai mult mort decît viu, rãzimat de-un perete. Aþi avut mare noroc!
-a spus Verzeu, pe tonul lui ponderat ºi sigur de sine, de parcã nici usturoi nu mînca
se, nici gura nu-i puþea. Staicu, om deschis ºi coleric, s-a-ntors spre mine ºi mi-a ºop
tit: Sã nu-l bagi în...? . ªtiu c-am zis ºi eu: Ba sã-l bagi...! .
Dupã plicul pe care mi l-a oferit mie inginerul Fodor, plic pe care eu nu l-am pri
mit, mi-nchipui cã nu era tocmai lui Verzeu, salvatorului , sã nu-i ofere un plic burduºi
t cu elementele recunoºtinþei. Cu douã luni înainte de naºterea Anei, am fost transferatã
ªi n-ai mai avut ocazia sã lucrezi din nou în chirurgie?
Nici n-am mai cãutat-o. Nu ºtiu încã dacã e-un defect sau o calitate-a mea interesul pe c
re-l am pentru toate ramurile meseriei noastre. Nu ºtiu dacã poþi sã-nþelegi, Pavele, dar
de-o profesie-þi poate trece ca ºi de-un om. Despãrþirea mea de chirurgie, dacã mã gîndesc
e, a fost doar desãvîrºitã de actele oficiale. Ea a-nceput cînd am ieºit de la operaþia Lil
ei Fodor. Mergeam în urma lui Titus Verzeu, fãrã nici o satisfacþie cã pusesem un diagnost
ic exact, fãrã nici o spaimã cã pentru acest diagnostic ºi pentru viaþa de om care se afla-
spatele lui îmi riscam cariera, chiar pîinea. Simþeam... amãrãciune? deznãdejde? Poate. Er
m sigurã cã ceva s-a rupt definitiv între mine ºi profesia de chirurg. În mine... ºi cã nu
putea fi reparat. Chirurgia nu era de mine. Degeaba ºtiam carte, degeaba aveam oc
hi, minte ºi mînã sigurã. Altceva-mi lipsea. Mergînd pe urmele lui Verzeu, mi-am dat seama
cã eu n-aº fi avut calmul lui în faþa unei morþi de care-aº fi fost vinovatã. Mi-am adus a
te, tot atunci, de doctorul Bebicã Vernescu ºi de pacienta pe care-o lãsase paraplegicã ºi
care de ºapte ani zãcea, blîndã ºi resemnatã, într-un salon dintr-una din clinicile noastr
De la aceastã operaþie, Bebicã Vernescu ziua opera-n disperare, iar seara bea ca sã poatã
dormi, Cînd m-am dus sã-l vãd, dupã primul infarct, la 47 de ani, mi-a ºoptit: ªi cît am s
 în infarctul ãsta... , ºi s-a uitat lung la mine. La al doilea, la patruzeci ºi nouã de an
, speranþa i s-a-mplinit. Bietul Bebicã! Puþini doctori am cunoscut atît de buni profesi
onal ºi-atît de devotaþi bolnavilor. Mergeam în urma lui Verzeu ºi simþeam cã ceva s-a rupt
ine, o singurã datã mai simþisem la fel cînd... Sînziana se opri fiindcã-ºi dãdu seama cã c
mintire nu fãcea parte din programul Verzeu .
Cînd? se auzi-ntr-un tîrziu vocea lui Pavel.
Odatã cu mine, ca sã nu parã totul prea cusut cu aþã albã, Voicu Marin i-a mazilit pe înc
hirurgi din secþia lui. Am cãpãtat un transfer la microbiologic, tot în cadrul clinicii,
dar trebuia s-aºtept sã se pensioneze o doctoriþã care-ºi ceruse pensionarea. Cînd a vãzut
-a ºi sosit schimbul , a mai ezitat, timp în care, douã luni am þinut locul unui medic de
a un cãmin de bãtrîni, iar douã luni pe cel al secretarei directorului de la microbiolog
ie, operatã la colecist. Înaintea acestor aventuri s-a nãscut Ana. Eram atît de mulþumitã
aºa de grasã ºi de frumoasã, cã m-a ajutat sã trec mult mai uºor peste perioada mea de fem
la toate, decît dacã n-aº fi avut-o. în ziua cînd am plecat din clinica de chirurgie, ca
persoanã bine-crescutã, m-am dus sã-mi iau rãmas-bun de la Verzeu. în loc sã-l gãsesc doar
Verzeu, cum era de aºteptat, am dat ºi peste Voicu Marin. Era mai mult decît în visul me
u. Verzeu zîmbea din vîrful buzelor lui subþiri, iar Voicu Marin rîdea cu gura pîn' la ure
chi, proaspãt însurãþel, la ºase luni dupã ce i se spînzurase prima nevastã, frînghia fiind
pentru uzul public, în stop cardiac, iar soþul drapat într-o durere profundã în faire-par
t-ul din România liberã".
I-am salutat pe cei doi mari tenori reuniþi ºi m-am gîndit pe cine mai lucrau , graþie paº
ei lor cîrdãºii.
Cîtã imaginaþie..., cîtã imaginaþie-n vorbire are femeia asta. Oamenii, mai toþi, dar mai
orãºenii, vorbesc ca ziarele. Standard vorbesc. Sînziana ºi Iulia vorbesc altfel. Indivi
dualizat. O asemãnare între ele , îºi zise Pavel.
Bunã ziua, am zis eu.
Au dat amîndoi din cap în chip de rãspuns, cu aerul omului deranjat din ceva foarte im
portant. Nu mi-a spus nici unul nici un cuvînt. Atunci, mi-am luat eu inima-n dinþi ºi
-am zis:
Domnule profesor Verzeu, astãzi plec din serviciul dumneavoastrã ºi-am venit sã-mi iau rã
as-bun.
Da, pleci? m-a-ntrebat Voicu Marin, de parcã atunci afla aceastã noutate pe care mi-
o cocea de ºapte luni.
M-am uitat la el cu silã. Bun observator, Titus Verzeu a remarcat privirea, care d
ealtfel i se-adresa ºi lui.
începeþi o activitate care vã va oferi mai mult timp în care sã reflectaþi, s-a-ndurat în
tîrziu sã mi se-adreseze Verzeu, însoþind fiecare vorbã cu un zîmbet subþire ºi de-o persi
abia perceptibilã, ºi s-a uitat la Voicu Marin, în care sã reflectaþi mai mult la profesi
a dumneavoastrã, la faptele, la vorbele dumneavoastrã, a continuat el, ascuþindu-ºi zîmbet
ul din ce în ce, vrînd desigur sã-mi dea a-nþelege, dacã nu pricepusem pîn-atunci, cã mazil
a din limbã mi se trãgea.
M-am uitat la unul, m-am uitat la celãlalt. Cît rãu fãcuserã ºi cît aveau sã mai facã! Ce g
uie sã fie-n sufletul oamenilor ãstora doi dacã la ºaizeci de ani împliniþi se gîndeau numa
um sã le punã altora pielea pe bãþ! M-am uitat la ei cu o milã care venea de departe, de l
a generaþii ºi generaþii de þãrani din neamul meu, oameni care scormoniserã din noapte pînã
apte pãmîntul, gãsind mereu timp sã gîndeascã, rãzimaþi de coarnele plugului ori în coada s
felul lor simplu ºi esenþial, la fiecare gest al lor, repetat de veacuri ºi menit sã se-
nscrie-n ciclurile armoniei universale cãreia nu ºtiau sã-i dea nici un nume. ªi, deodatã,
uitînd timpul ºi locul, uitînd cu desãvîrºire cã oamenii aceia doi puteau sã-mi facã încã
vindu-i cînd pe unul, cînd pe celãlalt, cu un glas de profet care nu fãcea altceva decît sã
vesteascã ceea ce i se-aratã, m-am trezit cã le spun:
La vorbele ºi la faptele noastre vom afla cu toþii vreme sã ne gîndim: la o boalã grea sa
pe patul de moarte. Mai ales pe patul de moarte.
Le-a pierit zîmbetul. Am salutat scurt din cap ºi ca ºi cînd misiunea mea pe lîngã ei fuses
aceea de mesager al destinului, am plecat înnoratã de presimþirea cã le prevestisem ade
vãrul.
Cum mergeam pe culoar, mã asaltau tot felul de gînduri. Vecinele mele de palier m-au
scîrbit de totdeauna cu egoismul ºi cu zgîrcenia lor. Mamei îi era grozav de milã de ele.
Douã biete bãtrîne , a zis ea într-o zi. Mai dã-le dracu'. sunt putrede de bani ºi de lu
zgîrcite cã ºi-ar mînca de sub unghie , am zis eu.
[E foarte curios cîtã milã inspirã defectele fizice ºi cît dispreþ cele psihice. Toatã lume
e sãracu' de el e ºchiop, e chior" ºi nimeni nu zice sãracu' de el e zgîrcit, e ipocr
urnãtor, e intrigant", cînd astea sunt infirmitãþi de pe urma cãrora suferi la fel de mult
ca ºi de pe urma infirmitãþilor fizice. Un defect fizic îþi dezechilibreazã corpul ºi deze
librul ãsta se rãsfrînge asupra sufletului. Efectele lui sunt deci împãrþite. Gîndeºte-te c
tele psihice zac numai în suflet, îþi dai seama ce infirn trebuie sã fie într-un suflet ºch
op sau chior, sau amîndouã la un loc, sau cîte cît vrei? Toate defectele psihice au la o
rigine un complex de inferioritate. Cine e sigur pe sine nu e nici invidios, nic
i intrigant, nici arivist. La om totul trebuie sã fie frumos, de la haine pînã la sufle
t.] Cehov a spus asta? Cehov. O umanitate fãrã complexe. Un echilibru dat de frumuseþea
exterioarã ºi de cea interioarã. Mi-au plãcut totdeauna oamenii frumoºi pentru cã mãcar sub
pect fizic ai garanþia cã sunt scutiþi de complexe. Pe culoar, mi-am adus aminte vorbe
le Mamei ºi-am început sã mã-ntreb ce complexe i-or fi rozînd de-o viaþã pe Verzeu ºi pe Vo
arin. Dacã vrei, cît de cît, sã fii drept cu altul, pune-te-n locul lui , mã sfãtuia Mama.
n-am economisit niciodatã efortul, m-am pus întîi în locul lui Voicu Marin. Bãiat de grãdin
ri din marginea Bucureºtiului, tatã român, mamã bulgãroaicã. Fizic, totul parcã prea mare.
la un televizor defect care dubleazã contururile. Nici urît, nici frumos. Mãtãhãlos. Ca ma
niere: nu se sfia sã-ºi sugã dinþii, sã se scobeascã în nas ori în dinþi, ori sã se scarpin
alþii. Lipsa de educaþie poate fi invocatã pînã la 20, hai 25 de ani. Dupã aceea, nici dacã
ngura locuinþã ºi mamã þi-au fost maidanul, nu mai poþi invoca lipsa de educaþie. Vine-o vr
cînd mintea proprie îþi este un educator suficient. Voicu ºtia desigur cã asemenea lucrur
i nu se fac. Se purta însã cum îi venea, din totalã desconsiderare faþã de alþii. Dacã nu º
ne e, dacã nu-l auzeai vorbind ºi te-ai fi gîndit sã-l plasezi undeva, l-ai fi plasat fi
e-ntr-o muncã necalificatã, la cãrãuºie, de pildã, fie-ndãrãtul unei tejghele. Cînd deschid
ºi folosea un ton neutru, în vocea lui baritonalã, frumoasã ºi bine stãpînitã, apãreau vor
nu te supãrau atît prin ortoepia deficitarã cît prin vulgaritatea cu care erau rostite.
Simþeai în acelaºi timp o ameninþare în vorbele-acelea stîlcite, fiindcã îndãrãtul lor bãn
alã mult mai adîncã, depãºind sfera vocabularului. Cînd vorbea oficial, tonul lui cãpãta im
nþã ºi anume importanþa anilor '50 '60, '64, cînd mai ales vorbitorii din ideologie se gãse
datori sã punã accentele-n frazã altfel decît le cerea logica limbii române. Chiar ºi unii
are folosiserã curent acest mod nefiresc de frazare, dupã '64 încercaserã cã-ncercarea mo
rte n-are ºi unii chiar reuºiserã sã se debaraseze de mimarea asta ajunsã reflex. El înce
se, nu-ncercase, nu ºtiu. ªtiu doar cã modul lui de frazare, deºi mare ºtab la Minister, l
a Facultate, la Clinicã, te fãcea sã-l consideri un personaj desuet, pe cale de dispar
iþie. El vorbea mai departe la fel ºi purta mai departe, ostentativ sau nu, nici ast
a n-aº putea spune, pantaloni cu cracul larg ca pentru trei picioare barosane. Voi
a, cred, sã demonstreze cã-ºi este fidel sie însuºi, în tinereþe, cînd nu era nimeni, o cer
e nevastã pe fata care crezuse cã n-avea sã-l refuze ºi nicidecum pe cine-ar fi vrut.
Pe cine-ar fi vrut?
Pe viitoarea nevastã a profesorului Daniel ªerban, pe mama lui Tudor, pe care l-ai c
unoscut în seara asta. ªi mergînd aºa pe urmele trupului... ale sufletului lui Voicu Mar
in, dãdeam ºi de profesie, cîmpul multor ambiþii, cîmp unde lucrurile se puteau îmbunãtãþi
Era chirurg? era. Drumul de la grãdinãrie la chirurgie era lung, dar odatã ajuns aci n
imeni nu se mai întreba cît de lung fusese drumul lui ºi cît de scurt al altora. Era chi
rurg. Printre-atîþia alþii. Unii ºtiu cã sunt în profesie niºte utilitãþi, ºi acceptã aceas
nºtienþi cã nu li se cuvine mai mult, îºi fac cinstit datoria, ºi-ºi vãd numai de treburile
Ca utilitate, nimeni n-ar fi avut ce sã-i reproºeze lui Voicu Marin. Dar vezi cã el v
oia sã se ia de piept cu cei mai mari chirurgi ºi cum profesional n-avea ºanse, ca Fãt-F
rumos cu Zmeul, sã-i îngroape pîn' la brîu, îi îngropa cu totul pe criterii extraprofesio
e. Unul avusese moºie (el, nevastã-sa); altul avusese aur, nu-l declarase, în schimb îl
ascunsese-n masa de la sala de operaþie; cumnatul ãstuia se pare cã ºtiuse ºi nu-l denunþas
ºi amîndoi trecuserã niþel pe la pension ; ºi uite-aºa numãrul culpabililor faþã de legi
; alþii nu fãcuserã nimic din punct de vedere juridico-administrativ, dar ca ºi primii pãcã
uiau grav în ochii lui, pãcãtuiau medical : erau chirurgi de mîna-ntîi. Buni ºi ãºtia de d
men fiindcã la torace mai mare ºi mai mare era el.
Mã puneam în locul lui Voicu Marin ºi, fãrã sã-l aprob, îi înþelegeam mecanismul sufletesc,
itiv, omul ãsta n-avusese niciodatã ce-ºi dorise. Profesional, deºi se declarase ºi era lu
at oficial drept ãl mai mare , el ºtia cã nu e. Nevastã-sa, un om blînd ºi bun dar ºters,
cine-ºi dorise el; bãieþii, doctori amîndoi, nu-ºi depãºeau profesional tatãl. Nevastã-sa s
. Sãtulã de vorbe grosolane, de palme arse între patru ochi ºi chiar între mai mulþi. A dou
 actriþã, frumoasã, foarte frumoasã, ºi sîsîitã. în actorie ce era el în chirurgie: o u
lutã de roluri de cînd se mãritase cu el, cã fiecare avea sau putea sã aibã o mamã, o soacr
cuscrã bolnavã, nevoie de-un medicament strãin. Altminteri, femeie cumsecade actriþa. Pe
cînd mai lucram încã la chirurgie, deºi ea era madam director , a venit sã mã roage sã-i
bilet de intrare permanentã la o bolnavã din salonul meu, motivîndu-ºi cererea prin fapt
ul cã programul ei de actriþã era-n contratimp cu orele de vizitare a bolnavilor. Gest
ul ãsta m-a fãcut sã nu-i prevãd un viitor prea fericit alãturi de Voicu Marin. Intrasem în
r-o perioadã de clarviziune, se autoironiza Sînziana. O femeie cît de cît cumsecade, ori
cîte vanitãþi ar fi avut, pîn'la urmã avea sã se dea bãtutã faþã de Voicu Marin. Cît Voicu
Mercedesul îi mai astupase din defecte, cînd se mai micºorase, deºi fãcuse un copil cu e
actriþa a hotãrît sã nu-i mai suporte pe el ºi pe cele douã odrasle din prima lui cãsãtorie
time-ale ereditãþii paterne, pe unde-o prindeau pe mama lor vitregã tinerii îi ardeau la
scatoalce, însoþite, bine-nþeles, de vorbe corespunzãtoare.
Sînziana fãcu o pauzã.
Continuînd efortul meu de identificare cu alte personaje, am ajuns ºi la Titus Verze
u, al cãrui nume, pretindeau cei din generaþia lui, ar fi trebuit pronunþat Vãrzãu, cum se
ºi scrisese înainte ca ºcoala latinistã sã fi introdus scrierea etimologizantã. El avusese
tot ce-ºi dorise, atît cît se poate judeca din afarã un om. ªi, totuºi... Cu-nvãþãtura ºi c
lui ternã dar corectã nu se putea sã nu-ºi dea seama cã este doar un bun profesor ºi nu un
aestru în chirurgie. Sub aspectul cunoºtinþelor generale, Verzeu era un tip encicloped
ic.
Era? Nu mai este?
Deºi este conºtient în cea mai mare parte a timpului, de patru ani stã-ntr-un fotoliu. N
u-ºi mai poate miºca membrele inferioare, are afazii ºi pierdere aproape totalã a graiul
ui.
Sclerozã?
Dupã niºte autori americani se pare cã un virus care dã fenomenele astea botezate generi
c sclerozã . îmi pãrea atît de rãu cã un om ca el un mediocru, hai sã-i zicem, dar un me
atîta ºtiinþã de carte, cu o culturã umanistã atît de vastã era atît de vanitos, de mesc
reta în primul rînd la cîrdãºia cu Voicu Marin, apoi la maºinaþii cu care-ºi îndepãrta cei
colaboratori. De Staicu nu se-atingea fiindcã-i era fricã. Pe vremea legionarilor, cîn
d un doctor gardist voise sã-l mãtrãºeascã pe Verzeu, din cauza nevesti-sii, doctorul Dani
el ªerban spusese de faþã cu toatã lumea cã pleacã din spital dacã cineva-ndrãzneºte sã-l m
rzeu. Cînd Voicu Marin îl mutase pe ªerban, invocîndu-i originea, Verzeu nici mãcar nu des
chisese gura. Ba, dimpotrivã, îi strecura azi o vorbã, mîine o vorbã lui Voicu Marin, cu a
bilitatea ºi cu perseverenþa care-l caracterizau, vorbe prin care-i dãdea de-nþeles cã ªerb
n ar unelti-mpotriva lui, a lui Voicu ºi, mai rãu, cã nu i-ar recunoaºte autoritatea med
icalã, indiscutabilã pentru toatã lumea. Pe cine nu laºi sã moarã nu te lasã sã trãieºti .
e binefacere, Voicu Marin o trimisese la þarã ºi pe fosta lui iubire, nemãrturisitã, pe Ma
rina ªerban, nevasta concurenþei, cãreia profesional ºi uman n-ar fi avut ce sã-i reproºeze
decît eventual cã nu-i bãnuise la timp iubirea. Verzeu, ca ºi Voicu, nu suporta concure
nþa. Tot un complex de inferioritate. Prin urmare, nici el n-avusese ce-ºi dorise, aºa
stînd lucrurile.
Sînzianã, sã nu te superi cã te-ntrerup, tu ai avut pîn-acum în viaþã ce þi-ai dorit?
Sînziana se gîndi. Rãspunsul la aceastã întrebare ºi-l dãduse demult. Se gîndea acum dacã e
sã-i rãspundã lui Pavel aºa cum ºi-ar fi rãspuns ei însãºi. Cu nimeni nu e bine sã fii si
cu tine însuþi. Un moralist zice sã-þi tratezi prietenul de azi ca ºi cînd mîine þi-ar dev
uºman ºi duºmanul de azi ca ºi cînd mîine þi-ar deveni prieten, ceea ce nu este conform cu
ncipiile moralei ci ale unei bune politici. O fi bine, dar nu e conform fiirii m
ele. Decît sã spun ce nu cred mai bine tac. Uit totdeauna cã existã, în mare, trei feluri
de-a minþi: minciuna-minciunã, adicã falsificarea adevãrului; omisiunea unei pãrþi a adevãr
i; ºi statistica, vorba lui Kolonte cînd se uitã prin statisticile unora de la noi din
laborator .
Unele lucruri majore, cã despre cele majore meritã sã vorbim, sunt aºa cum mi le-am dori
t. Am vrut sã fiu doctoriþã ºi sunt doctoriþã. ªi cred cã am nimerit chiar într-o specialit
e mi se potriveºte. Chirurgia-mi plãcea. E partea cea mai spectaculoasã, cea mai palpi
tantã a medicinei. Dar tributul emoþional ºi cel actoricesc erau prea mari pentru mine
. Prefer microbiologia fiindcã-n ea nu risc sã omor pe nimeni ºi nici n-am de-a face c
u publicul. în chirurgie, în fiecare zi ai premierã. Mai întîi, cum þi-a reuºit operaþia ºi
ai ea. Grija complicaþiilor post-operatorii. Ce sã-þi mai spun, cã ºtii. Apoi, partea mond
enã: ce zic superiorii, ce zic colegii, personalul mediu, pacienþii? Sã fii impecabil
cu toþi. Microbii ºi viruºii sunt mai comozi, cã nu-þi comunicã sentimentele. Deci, ca sã m
rc de unde-am plecat, fac o meserie pe care mi-am ales-o ºi care-mi place. Am vrut
sã am copii ºi-i am.
Dar îi ai cu cine-ai fi vrut sã-i ai?
Dupã ce rosti întrebarea, pe faþa lui Pavel apãru o expresie de regret, regretul cã-ndrãzni
e prea mult; ºi teama cã i s-ar fi putut da un rãspuns care sã-l doarã.
Sînziana fu izbitã de-ntrebare: [îmi dau seama cã niciodatã nimeni nu mi-a pus o-ntrebare
atît de importantã, þinînd de ceva atît de intim din fiinþa mea ºi-n acelaºi timp cu valoar
generalitate: Ai copii, dar îi ai cu cine-ai fi dorit cel mai mult sã-i ai sau i-ai a
vut cu cine s-a putut sau chiar s-a nimerit?" E o-ntrebare care-ar putea sã figure
ze-n orice chestionar adresat pãrinþilor. Cîte lucruri s-ar explica din rãspunsul sincer
la aceastã-ntrebare...]
La-ntrebarea asta-þi pot rãspunde, îþi pot rãspunde-n douã feluri, esenþa fiind aceeaºi.
copii cu doi bãrbaþi care mi-au fost dragi cînd am fãcut copiii cu ei. Deci, nu-mi pot r
eproºa c-am fãcut doi copii la-ntîmplare. Am dorit sã-i am ºi e cea mai mare mulþumire ºi m
e a mea cã am copiii ãºtia. Întrebarea ta aºteaptã însã un alt rãspuns. Dacã nu þi-aº da ºi
s ar însemna sã mint prin omiterea unei pãrþi a adevãrului. (îºi aminti iarã de Kolonte, de
e lui þepoase, de ochii negri cu pleoape oblice care-i trãgeau în sus, de privirea lor
enigmaticã, plecatã parcã sã mãsoare pustietãþi misterioase de care-l legau nostalgii ance
ale.) Se scuturã de-aceastã amintire ºi continuã:
Cei cu care-aº fi vrut cel mai mult sã am copii... cu-aceia n-am avut ºi n-am sã am copi
i.
De ce? se-auzi glasul lui Pavel, înecat în pãrere de rãu.
Sînziana ridicã din umeri a neputinþã.
între paisprezece ºi optsprezece chiar nouãsprezece ani, iubeam atît de mult pe cinev
cea mai mare fericire ar fi fost sã am un copil cu el. Dar era o diferenþã de vîrstã foar
te mare-ntre noi, el era-nsurat, avea copii...
El te-a iubit?
Nu ºtiu, jur cã nu ºtiu.
ªi n-ai vrea sã afli?
Pavele, mã-ntreb dacã e bine ºi dacã nu-i facem trecutului o nedreptate încercînd s
cãm. Bine-nþeles, cînd e vorba de nebuloasa unor lucruri frumoase. Dacã bãnuieºti cã cineva
-a turnat, þi-a fãcut un rãu, cred cã eºti obligat sã clarifici acest trecut; este o obliga
, cum sã-i zic, civicã. Dar trecutul pur sentimental... Mi-e teamã cã umblînd cu el poþi pã
m pãþeºti cu florile presate cînd încerci sã le muþi de pe-o foaie pe alta. Cred cã dac-aº
itoare aº încerca sã clarific acest trecut din curiozitate psihologicã, din obligaþie prof
esionalã deci, fiindcã eu consider psihologia profesia de bazã a scriitorului. ªi-apoi,
mã mai gîndesc la ceva. Sã nu-þi închipui cã n-am fost de multe ori ispititã sã dezvãlui ac
cut al imaginaþiei mele. Trecutul imaginaþiei e tot atît de-al nostru ca ºi trecutul fap
telor. Trãim cu imaginaþia cel puþin tot atît de mult cît trãim real real însemnînd ceea
e fi controlat ºi confirmat ºi de altul sau de alþii, în afara ta. Altminteri, cu ce, pe
ntru individ în sine, e mai puþin autentic, mai puþin viaþã, ceea ce se-ntîmplã numai în si
decît ce i se-ntîmplã cu ºtirea altora? Cu ce? Cu ce este mai puþin intensã dragostea unui
om dacã este neºtiutã? Ba dimpotrivã. Este mult mai concentratã faþã de-o iubire împãrtãºit
materializatã, adusã în planul realitãþii, fiindcã din ea, din iubirea neºtiutã nu se risip
ci un strop în gesturi, în aºteptãri, în vorbe care nu reuºesc totdeauna s-o exprime. Dupã
ºi ani de la o iubire, auzi oameni care spun: "L-am iubit (sau am iubit-o) dar el
(sau ea) habar n-avea, nici nu mã ºtia, situînd aceastã iubire la periferia iubirii, fi
indcã ea nu era ºtiutã. Oamenii ãºtia, dupã pãrerea mea, sunt o categorie o categorie foa
insã care nu-ºi dã seama cã oricît ai trãi cu alþii, existã în tine fonduri personale ina
, adevãruri pe care nu le ºtie nimeni ºi care sunt cele mai adevãrate. ªtiu cã e un pleonas
sã spui adevãrul adevãrat dupã cîte-mi mai aduc ºi eu aminte de la liceu dar aºa e.
- Nu te supãra cã te-ntrerup mereu, oftã Pavel, de parcã ar fi scãpat de-o piatrã grea de p
suflet.
Nu suntem la tribunal, Pavele, ca sã cerem voie pãrþii adverse cînd vrem sã-i întrerupem
doaria.
- Cîtã dreptate ai! Oamenii au tendinþa de-a devaloriza imaginaþia care, de fapt,
este motorul nu numai al sentimentelor dar al tuturor lucrurilor. ªi o clãdire apare
mai întîi în imaginaþia constructorului, apoi pe hîrtie, apoi în realitatea palpabilã, cea
martorului. Dupã ce oamenii au depãºit o stare, îi fluturã amintirea ca pe-o vechiturã, ca
e-o cîrpã de praf. îþi povestesc situaþii, îþi reproduc conversaþii petrecute între patru o
teazã nume cu nepãsare, cu mult mai multã nepãsare ºi lipsã de pudoare decît dacã þi-ar pov
lucru exterior lor, exterior oricui, de parcã þi-ar povesti o carte, o piesã, un film
. Mi se pare, mie mi se pare ciudatã ºi inexplicabilã tendinþa majoritãþii de a-ºi devalori
trecutul, de-a vorbi despre el în cel mai fericit caz, cu ironie ca ºi cînd o fazã depã
ar mai face parte din viaþa lor, din viaþã-n general, ca ºi cînd ar fi o piesã detaºabilã p
e-o azvîrli, ºi gata. ªi mai este ceva tot atît de ciudat în oameni: surprinderea pe care
le-o provoacã infidelitatea de orice naturã ar fi ea. Cît de puþin se cunosc oamenii! îºi d
spreþuiesc, îºi minimalizeazã trecutul, se leapãdã fãrã nici o jenã faþã de ei înºiºi, în
ei, din ceea ce-a-nsemnat trupul ºi sufletul lor la un moment dat, ºi-n schimb le ce
r altora sã rãmînã ca o stîncã, neschimbaþi, neschimbãtori ca un mit. Cîtã superficialitate
- Ce mult te-ai maturizat, Pavele, spuse Sînziana fãrã tranziþie. Poate ºi cînd te-am cunos
ut erai la fel, dar n-am avut eu timp sã observ. Atunci, eram ocupatã sã te iubesc, nu
sã te analizez.
Minimalizãm trecutul? întrebã Pavel, cu-o uºoarã nuanþã de reproº.
Nu, dar eu vorbesc în dodii, cum zice o colegã de laborator, o bio-chimistã. Nu-mi pla
ce sã vorbesc tern, ca-ntr-un raport. Totdeauna amestec gluma cu seriosul. Sã ºtii cã nu
-mi bat joc niciodatã de nimic ºi de nimeni, în viaþa mea nu mi-am bãtut joc de nimeni ºi d
nimic. Pentru mine, limba este ca o fiinþã cu care glumesc, mã joc, din care vreau sã s
cot tot ce pot. N-o las sã leneveascã ºi sã dospeascã. O trag de-o ureche, îi dau un bobîrn
-n acelaºi timp am un mare ºi neclintit respect pentru ea! Nu uit cã e singurul sistem
de semnalizare cu-adevãrat uman.
Cred c-ai fi fãcut carierã ºi-ntr-o meserie-n care materia primã e cuvîntul. Scriitoare,
iaristã, avocatã...
Dac-ar fi fost sã urmez chiar ce mi-aº fi dorit cel mai mult, aº fi urmat Filologia.
Deci ºi-n meserie ai luat tot ceva plasat pe locul doi.
Glasul lui Pavel sunã a pagubã.
Hazardul are un rol incontestabil în viaþa omului. N-avem posibilitatea sã ne combinãm c
u toþi oamenii din lume: ca-n matematicã elementul m luat de n ori. De unde sã ºtim unde
se aflã omul cel mai potrivit nouã? Atunci, luãm ce ne scoate-ntîmplarea-n cale. Dacã nep
otrivirile nu sunt strigãtoare la cer, ne-mperechem bãrbaþi cu femei fãrã sã aºteptãm sã
ul alegem prieteni, ºi-n cadrul aceleiaºi legi, ne alegem o profesie; de dorit una cu
care sã nu fim flagrant nepotriviþi. Cît te potriveºti cu-o profesie poþi spune abia dupã
n numãr de ani de convieþuire cu ea. între un om ºi profesia lui sunt aproape relaþiile di
ntr-o cãsnicie. Poate exista armonie, pot apãrea dezechilibre; convieþuirea, ca ºi în mult
e cãsnicii, poate continua din rutinã: Unde sã mã mai duc acum? E prea tîrziu. O sã meargã
acum încolo, tîrîº-grãpiº, cum a mers ºi pîn-acum . ªi timpul trece ºi rezolvã aceastã rela
sie vine pensia; în cãsãtorie vine moartea ºi ia unul din parteneri. Timpul este factot
m-ul lucrurilor lãsate la voia-ntîmplãrii. ªi-acum, dupã atîtea consideraþiuni generale. Sã
n de ce m-am fãcut eu doctoriþã. În liceu, învãþãm bine la toate materiile, dar mai mult ºi
lt mã interesa ce era legat de spiritualitatea lumii. Mã interesa, de exemplu, limba
jul ca fenomen, toate avatarurile prin care trecuse, toate subtilitãþile lui, mã inter
esa civilizaþia. Mi-ar fi plãcut sã ºtiu semnificaþia celui mai mãrunt lucru din lunga succ
siune a civilizaþiilor. Mi-ar fi plãcut sã trãiesc toatã viaþa într-o vastã bibliotecã, und
ºi iar sã aflu. Mama era licenþiatã-n litere: greacã ºi latinã. Fatã de þãrani, obþinuse o
, unde ºi-a luat doctoratul. Întoarsã-n þarã, a cãpãtat un post în Bucureºti, la un liceu d
L-a cunoscut pe tata, s-au cãsãtorit. Tata era doctor; ºi doctor foarte bun, dupã cîte sp
un foºti colegi de-ai lui. A murit pe front, în '42. Doi fraþi ai mamei au murit ºi ei p
e front. Bunicul, Taica , tatãl Mamei, s-a-ntors de pe front cu un picior þeapãn. Bunicii
mei dinspre tatã muriserã înainte ca eu sã mã nasc. De micã-am auzit mereu cuvintele para
s , pomelnic , colaci , colivã ºi le vedeam materializate. În cursul anului, mergeam de
la bisericã, la Bucureºti, ºi la Cernaþi, în satul Mamei, ºi cu mîna mea de copil, printre
ile celor bãtrîni, sãltam ºi coboram încet o tavã cu colivã, în timp ce preotul cînta Veºn
e . Miºcarea aceea de-nãlþare ºi de coborîre, a cãrei semnificaþie n-o ºtiu nici astãzi, în
semãna cu legãnatul unui copil, iar Veºnica pomenire cu care preotul însoþea gestul nost
un cîntec de-adormit morþii. Deºi Mama-mi explicase cã dupã moarte ne prefacem în iarbã, î
ri, cã iar putrezim ºi iar înviem în ceva ºi cã-n felul acesta nu ne pierdem ci luãm doar a
fãþiºare, eu îmi închipuiam morþii ca pe locuitorii unei alte aºezãri, unde trãiau ei între
oiau sau nu puteau sã se-amestece cu viii. Mama vorbea despre Tata-n fiecare zi. Cu
m zicea Gheorghe sau aºa ar fi zis Gheorghe , vorbe pe care le-auzeam mereu, mã-ntãreau î
redinþa acelei lumi existente-n altã parte. Din spusele mamei, dintr-ale celor care-
l cunoscuserã, Tata mi-era foarte drag. Era pentru mine un punct de onoare sã-i semãn ºi
sã fac profesia lui. Dar inima mã trãgea spre Filologie, spre Istorie. Mama, care nu
mi-a impus niciodatã pãrerile sau dorinþele ei, vãzînd cã nu mã hotãram, m-a sfãtuit sã fac
. Nevrînd sã mã-nduioºeze ºi deci sã mã influenþeze, nici n-a pomenit de Tata, mi s-a dat î
ca exemplu. Dupã Reforma-nvãþãmîntului, latina ºi greaca, nu se mai predau în ºcoli: cated
se desfiinþase, în învãþãmînt, i se oferise, la 90 de kilometri de Bucureºti, echivalentul
catedre, care se compunea din muzicã, educaþie fizicã, desen ºi geografie. Dac-ar fi fo
st singurã poate s-ar fi dus acolo ca sã rãmînã-n învãþãmînt; dar mã avea pe mine. începea
ici care, declaraþi chiaburi, aveau ºi ei nevoie de ajutor, deºi n-o spuneau. ªi-aºa s-a fã
ut ea dactilografã. E bine sã faci o meserie din care sã nu poþi ajunge dactilografã sau v
oare. începe epoca profesiilor tehnice. Maºini, fizicã, chimie, calcule, calculatoare.
Dar dacã spre o asemenea profesie nu te trage inima deloc... Oameni bolnavi au fo
st, sunt, ºi-au sã fie însã totdeauna. Deci, poþi face-o profesie veche de cînd lumea ºi ca
o sã þinã cît lumea. În locul tãu, între Filologie ºi Medicinã o clipã n-aº ezita. Cînd era
lãsai pe tînjealã îþi spuneam: învaþã, cã altã avere ºi altã protecþie nu ai. Tot aºa îþi s
de pe urma cãreia sã poþi trãi, fãrã sã-þi batã inima cã s-ar putea sã fii nevoitã s-o sch
re n-ai sã ai. Mulþi profesori, mulþi avocaþi fac azi alte meserii decît pe-a lor, dar nic
i un doctor, nici un inginer, nici un chimist n-a fost nevoit sã-ºi schimbe profesia .
Aºa m-am fãcut eu doctoriþã.
Important e cã nu-þi pare rãu. ªi eu, dac-ar fi fost dupã inimã, etnolog m-aº fi fãcut. A
place fiecare strai, fiecare ciob, fiecare obicei de pe la noi ºi de pe unde umbl
u, ºi sã ºtiu despre el pînã la Adam. Mama, draga de ea, femeie de la þarã, n-a ºtiut sã mã
inþific, aºa ca mama ta, mi-a spus numai sã mã dau ºi eu dupã vreme, ºi sã-mi fie pîinea ma
-am gîndit ºi eu tot la stabilitate într-o profesie, îmi dãdeam ºi eu seama cã-ncepe epoca
eriilor legate de practicã... Aºa m-am fãcut ºi eu doctor.
ªi nu-þi pare rãu, nu?
Acum, mi se pare cã niciodatã n-am dorit altceva în viaþã. Sunt multe-asemanãri între luc
Te-nsori, sã zicem, cu-o fatã, fiindcã-þi place, fiindcã aºa cum ziceai tu ne-mperechem
meni de care nu ne despart deosebiri strigãtoare la cer.
Vãd cã mã citezi.
Te citez, Sînzianã, fiindcã-mi place tare mult, cum vorbeºti. Puþinã lume ºtie vorb
t.
[ ªtie vorbi..." Doar în Transilvania ºi-n Banat se mai foloseºte un mod personal plus inf
initivul, ca-n latinã], observã Sînziana pentru sine.
ªi, cum spuneam, te-nsori cu-o fatã care nu e unica sau aºa cum te gîndeai c -ar fi sau
chiar a fost unica. ªi trec anii ºi te obiºnuieºti atît de mult cu prezenþa femeii de lîngã
, încît uiþi cã ai visat pe altcineva, la altcineva.
Cu o condiþie, Pavele: sã nu fie o deosebire flagrantã între ce visa visul ºi ce þi -a da
ealitatea.
Pavel o privi cu bãnuiala cã visul ºi realitatea ei nu se potriviserã cine-ºtie-ce ºi-l mîh
gîndul cã ºi el fãcuse parte din aceastã realitate.
Dezacordul cel mai grav nu este cel dintre ideal ºi real, dintre unicul visat ºi ce-þi
oferã realitatea, ci dintre real ºi imaginea pe care þi-ai fãcut-o despre acest real. C
unoºti un om ºi-þi dai seama de la prima vedere cã n-are nimic de-a face cu visul tãu. Dar
îþi faci o imagine despre-acel om o imagine care de cele mai multe ori îl înfrumuseþeazã
flateazã, fiindcã-n sufletul fiecãruia dintre noi rãmîne toatã viaþa o aspiraþie spre bine,
frumos, ºi speranþa, chiar nemãrturisitã, în fericire iar omul pãcãtuieºte ºi faþã de ac
Mama zicea cã dacã vrei sã pãstrezi indiferent ce relaþie cu un om, trebuie sã-l consideri
a pe-o rudã apropiatã ºi sã-i ierþi, sã-i tot ierþi, cum le ierþi copiilor, pãrinþilor, fra
cã ai orgolii, nici o relaþie nu e posibilã. Convinsã cã Mama avea dreptate, am încercat sã
lic acest principiu faþã de fostul meu bãrbat, îl înþelegeam, cum îi înþelegeam ºi pe ºefii
icu Marin ºi pe Titus Verzeu, îl ºi iertam, dar peste fiecare-nþelegere, peste fiecare i
ertare se-aºternea o crustã de-amãrãciune care-ncetul cu-ncetul se transforma-n rãcealã. În
est proces de stratificare, simþeam cãldura din mine pipernicindu-se, ajungînd un fel
de fosilã-ncremenitã sub gheþurile unei geologii neiertãtoare. Cînd am divorþat, cînd a div
bãrbatu-meu de mine vreau sã zic, sufleteºte eram demult despãrþitã de el. Þi-am spus mai
neauri cã-n ziua cînd a fost operatã Liliana Fodor care nici cu gîndul nu gîndeºte ce rol
portant a jucat în viaþa mea în ziua aceea, cum mergeam în urma lui Verzeu, am simþit cã
a s-a rupt în mine ºi þi-am spus cã mai simþisem încã o datã acelaºi lucru. Vezi, n-am uita
lãsat acolo niºte puncte de suspensie. Pavele, dupã niºte puncte de suspensie, ai sã mai s
uporþi ºi-o parantezã. Mie nu-mi place sã povestesc un om cît sunt în vreun fel de relaþii
el, iar dupã ce nu mai sunt, nici atît. Nici cînd cineva mã provoacã nu-i rãspund. Nu repro
uc niciodatã convorbiri pe care le am cu oamenii, chiar cînd oamenii în cauzã nu reprezi
ntã nimic pentru mine sau, cînd, ºi mai rãu, nu dau pe ei nici douã parale. Dacã cineva are
o clipã încredere-n mine, mã socotesc obligatã sã-i îndreptãþesc încrederea. Foarte multe f
vestesc cum ºi cine le-a fãcut lor curte, mai ales cînd n-au acceptat-o, considerînd cã oa
menii aceia care s-au dezvãluit în faþa lor n-au dreptul la nici o discreþie. Dacã am sã-þi
rbesc despre cãsnicia mea, n-o fac pentru a-mi bîrfi fostul bãrbat. Dar nu-þi pot vorbi
despre o perioadã din viaþa mea fãrã sã-þi pomenesc de el.
Sînziana îi zîmbi de parcã i-ar fi cerut iertare.
Pavele, sã nu þi se parã cã sunt un bas bleu cum le zic francezii cucoanelor gen ºtie-
are la tot pasul îi dau zor cu cîte-un citat. Dar dacã cineva a fãcut înaintea mea o obser
vaþie, a formulat-o mai bine decît aº putea s-o formulez eu, cred cã e preferabil sã-l cit
ez pe-acel cineva, mai ales cînd pe el îl ºtie toatã lumea! Cehov zice cã un om bine-cresc
ut nu face niciodatã confidenþe fãrã sã i se cearã.
Dacã n-ai fi fost atît de bine-crescutã, astãzi viaþa noastrã ar fi alta.
Vocea lui Pavel Vlas sunase atît de trist, parcã de dincolo de neîmplinire, încît ºtergea r
proºul din cuvinte.
[Ne-ntoarcem mereu de unde-am plecat. El are dreptate. Un copil nu-i o rochie pe
care þi-ai cumpãrat-o ºi-o treci sub tãcere faþã de-un bãrbat. Ciudat mi se pare cã pînã a
vut deloc remuºcãri cã nu-i spusesem lui Pavel de Ana. Cît de repede se schimbã raporturil
e-n om. Cum zice nenea Daniel: Suntem imprevizibili, atît cît suntem, fiindcã datele ex
istenþei noastre nu apar toate deodatã: astea sunt, ãsta ne e comportamentul faþã de ele, º
gata. O vorbã, o privire, un gest schimbã uneori cursul unei existenþe. De unde sã ºtii cã
ele-au sã-þi aparã? Cum sã-þi compui comportamente preventive, cum sã te vaccinezi împotriv
mprevizibilului? De-aceea mi se par puerili, îngîmfaþi, apsihologi toþi cei care spun: '
aºa ceva n-aº face sã ºtiu cã mor!'. ªi-i vezi cum în faþa unor mize departe de moarte ca c
de pãmînt fac tot ce juraserã cã n-ar face nici morþi. Nu existã 'material didactic' mai el
cvent pentru exemplificarea dialecticii decît sufletul omului". Cît de important eºti în
viaþa mea, nene Dai, aproape cã nu e situaþie-n care sã nu-mi aduc aminte un cuvînt de-al
tãu!]
Cîtã vreme mi-ar trebui ca s-ajung din urmã toate citatele-astea ale Sînzienei...? Mã simt
intimidat intelectual în faþa ei, acum mai mult chiar decît atunci, mã simt ca un ºcolar în
faþa-nvãþãtoarei lui. ªi am impresia cã se scuzã tot timpul cã e mai învãþatã decît mine. C
n-ar face-o, fiindcã nu e nevoie. Cum ar fi fost cãsãtoria noastrã, dac-ar fi fost?
Pavele, ai dreptate.
Tresãrirã amîndoi ca ºi cînd unul ar fi putut vedea gîndurile celuilalt.
Ai dreptate. Cred cã bine-ar fi ca oamenii sã vorbeascã, sã nu þinã-n ei vorbele ca
muleazã-n suflete ca apa-ntr-o adînciturã. Iar apa asta, în cel mai bun caz, seacã, dar de
multe ori riscã sã se transforme-n mocirlã ºi sã mai facã ºi mãtasea-broaºtei. Sã vorbeasc
a ºi cînd de fiecare datã ar vorbi pentru ultima datã, ca-n faþa Judecãþii de Apoi. Deºi-mi
mereu acest lucru, nu reuºesc sã-nfrîng barierele din mine. De fapt, dacã mã gîndesc bine,
o singurã datã am dat barierele-n lãturi ºi-am vorbit ca la Judecata de Apoi. Da, domnule
doctor Vladimirescu, sunteþi singurul om faþã de care, faþã de care, în sfîrºit... îmi da
n momentul cînd vorbeºti despre tine este imposibil sã te desparþi, sã te filtrezi de alþ
r-atît viaþa noastrã este-mpletitã cu-a altora, dependentã de ea. Viaþa fiecãruia dintre no
ste, faþã de oamenii care-o determinã, ca un rîu în raport cu bolovanii pe care-i duce cu
el la vale. Cît aº vrea eu sã-þi vorbesc numai despre mine tot nu izbutesc s-aleg apa de
pietre. Orice-am face ne-ntoarcem la una dintre legile dialecticii: conexiunea
fenomenelor. Vorbind despre fenomenul care sunt eu, nu ºtiu de unde sã-ncep.
De unde vrei. Pîn' la urmã pun eu cap la cap bucãþelele, ca la jocurile alea cu cuburi,
au un nume strãin...
Puzzle.
Aºa. Pîn' la urmã te-aleg eu, te cern eu dintre alþii.
Atunci, întinde sita. O fatã de nouãsprezece ani, crescutã de-o mamã vãduvã, cunoaºte, di
e, un tînãr cu zece ani mai mare decît ea. Dacã-ncep aºa, e bine?
Tu ºtii.
Sînziana se gîndea cum sã-i povesteascã viaþa ei lui Pavel. Care sã fie raportul dintre ade
 ºi minciuna prin omisiune. N-avea de gînd sã-l mintã, însã cum ar fi putut ceea ce este cu
neputinþã, sã-i înfãþiºeze tot adevãrul, cum sã-nfrîngã pudoarea? Cum sã-i spunã cã nopþi î
dormise de dorul lui Daniel ªerban, omul la umbra cãruia crescuse, pe care-l asemuia
unui copac cu o imensã coroanã ocrotitoare? ªi ce cuvinte sã foloseascã? Toatã viaþa nu fa
altceva decît sã interpretãm cuvinte noi pe-ale altora, alþii pe-ale noastre. ªi cum s
te gîndeºti la ele, cum sã-þi fie indiferente, cînd urmele lor sunt de neºters?
[ O faptã rea se-ndreaptã printr-o faptã bunã, o vorbã rea nu se-ndreaptã prin nimic", spun
n moralist de-al meu.]
Pentru Sînziana, Pavel Vlas cãpãta acum o altã valoare. El nu mai era bãiatul cu care se i
ubise-o lunã de varã la mare ºi cu care-avusese, din întîmplare, un copil, bãiat pe care-l
xclusese din viaþa ei, situîndu-l într-un album cu amintiri. De-acum înainte, Pavel Vlas
dacã-l lãsa ori nu s-o recunoascã pe Ana devenea o prezenþã independentã de voinþa ei.
de gînd sã se-nfrumuseþeze cu nimic în ochii lui. îi era însã foarte greu sã-ºi aleagã ton
irii.
Pavele, am sã-ncep mai de departe. Într-un sat din Muntenia, acum vreo sutã patruzeci
de ani, un negustor grec pe nume Costi Mavros, cumpãrase o moºie de vreo douã sute de
pogoane ºi-o pãdure mare de tot de la niºte boieri. Nevasta a doua a grecului, rãmasã vãduv
se mãritase cu un boier cu vreo douãzeci de ani mai tînãr decît ea, un boier care-ºi tocase
averea pe la Paris. Boierul ãsta, lenache Kreþulescu, rãmas vãduv la rîndul lui, se-nsuras
e cu o cucoanã, tînãrã ºi frumoasã cu care-avusese-o fatã, Luxiþa...
Ce nume e ãsta, de la ce vine?
De la Ruxandra, Ruxiþa. Dar fata-ºi spunea, cînd era micã, Luxiþa, ºi-aºa-i rãmãsese nume
Kreþulescu se mãritase cu un domn Bantaº ºi-avusese o fatã, Luþa, mãritatã ªerban. Luþa ºi
gistrat, avuseserã trei copii: Daniel, Marie-Jeanne ºi Matei. Daniel doctor, profeso
rul Daniel ªerban; Marie-Jeanne licenþiatã-n drept, profesase doi-trei ani, pînã se mãrit
cu doctorul Dinu Serafiotti, profesorul Serafiotti; Matei doctor, care, de drag
ul picturii, nu practicase niciodatã medicina.
Pictorul Matei ªerban?
Exact.
Apusul ãsta nu-i de el? întrebã Vlas, arãtînd cu mîna spre tabloul de pe peretele
Ba da.
A fost în retrospectiva de anul trecut?
Da. Grecul Costi Mavros ºi grecoaica lui, Melina Mavros, avuseserã douã slugi, doi fraþi
, un bãiat ºi-o fatã, dintr-o casã cu douãzeci de copii: Gore ºi Fira Grigore ºi Glafira.
reo doi ani înainte de-a muri, grecoaica le dãduse fiecãruia, cu acte-n regulã, cîte ºaiºpe
goane de pãmînt bun, ºi le fãcuse cîte-o casã-n apropierea conacului. Gore se-nsurase, flãc
mnatic, ºi-avusese douã fete. Una din fete e strãbunica mea, Sulfina. Strã-strãbunicul meu
, Gore, moºtenise ºi averea sorã-sii, Fira, care nu se mãritase niciodatã. Strãbunica mea,
ulfina, o moºtenise pe sorã-sa, care n-avusese parte de copii. Aºa se fãcea cã strãbunicii
ei dinspre mamã, Sulfina ºi Ilie Pribeagu, se vãzuserã stãpîni pe douã case ºi pe treizeci
e pogoane de pãmînt. Strã-strãbunicu-meu, Gore, ºi sorã-sa, Fira, muriserã slujindu-i cu cr
nþã pe boierul lenache Kreþulescu ºi pe fiicã-sa, coana Luxiþa Bantaº, oameni de omenie car
cau dintr-o oalã cu slugile ºi nu se bucurau sã ia sufletul din om. Coana Luxiþa, femeie
chibzuitã, energicã ºi inimoasã, pietruise toate uliþele din Cernaþi, pe cheltuiala ei, ad
sese doctor în sat, mãrise ºcoala, renovase biserica, fãcea pomeni de sufletul maicã-sii,
care-o lãsase orfanã la doi ani, ºi de-al grecoaicei, la care chema ºi omenea tot satul.
în fiecare toamnã, mergea-n pãdure cu oamenii ºi le dãdea lemne de foc ºi de ridicat case.
Le zidise cuptor de cãrãmidã ºi cuptor de pîine. Le scria ºi le ducea plîngeri pe la autori
rezîndu-le þãranilor cã-i vedea zi de zi, fiindcã ea nu þinea nici administrator, nici vã
Le credea cã-i þinuse loc de mamã o þãrancã: Fira. Le ºtia toate pãsurile, le ºtia ºi nu s
le ºtie. Nu-ntîmplãtor, la 1907, conacul ºi hambarele ei rãmãseserã neatinse. Strãbunicã-m
fina, ºi sorã-sa, Fanida, crescuserã pe lîngã domniºoara, adicã pe lîngã coana Luxiþa. Le c
e-amîndouã, le botezase copiii ºi-i plînsese cu ele cînd muriserã mititei, cum mureau pe vr
muri copiii. Strãbunicã-mii, din opt copii îi trãise doar o fatã, Simina, bunicã-mea, pe ca
e-o dãduserã dup-un bãiat zdravãn ºi harnic, care le mai adusese ºi el zece pogoane de pãmî
unicii mei, Vasile ºi Simina Dorobanþu, au avut trei copii: pe Dumitru, pe Ion ºi pe S
maranda. Toþi trei se-arãtau isteþi ºi buni la carte, învãþãtorul îi spusese naºei, coanei
r fi fost pãcat de copiii ãºtia sã nu meargã mai departe cu-nvãþãtura. Coana Luxiþa tãbãrîs
bunicul:
Mã Vasile, nu vrei sã vezi copiii ãºtia domni?
 ªi cu pãmîntul ce sã fac, naºã? Cine sã-l munceascã?
De-asta þi-e? Pãmînt sã fie, cã s-o gãsi cine sã-l munceascã.
De ce sã nu rãmînem noi, þãranii, cu þarina ºi dumneavoastrã, boierii, cu cartea?
Mã Vasile, dacã vezi cã seacã un ogor ce-i faci?
Pãi, ce sã-i fac?
Pãi nu-i pui gunoi proaspãt ºi-l îngraºi?
Ba-i pun.
Aºa ºi cu mintea. A boierilor a cam secat. E nevoie de minte proaspãtã. ªi zeama de varzã
vînturi ca sã nu se-mputã. Lumea nu stã pe loc, Vasile. Dã copiii la carte.
E greu, naºã. Trebui' sã ai bani ºi sã mai ºi cunoºti lumea pe la oraº. Eu ce sã mai ºtiu
se lumineazã, pe cîmp mi se-nnopteazã.
Oi mai pune ºi eu umãrul, cã nu m-oi prãpãdi aºa curînd.
Ba sã pãzeascã bunul Dumnezeu sã te prãpãdeºti, naºã!
ªi naºa nu se lãsase pînã ce nu-i vãzuse pe-ãi doi bãieþi ai Bunicului, unul la ªcoala no
la Seminarul teologic; fiindcã, mai intelectuali de-aºa Bunicul nu se-ndurase sã-i facã,
în ruptul capului.
Venise ºi rîndul mamei. Domnu-nvãþãtor o lãuda-ntruna.
Bade Vasile, îi spunea el Bunicului, de cînd sunt eu învãþãtor copil ca fata dumitale n-a
ut! Ce þi-ai fi fãcut pãcat cu bãieþii de nu i-ai fi dat la carte, dar ce pãcat þi-ai face
o dai pe Smaranda.
De-aºa ceva Bunicul nici nu voia s-audã. Fatã de þãrani, frumoasã ºi cu zestre, ºi sã-nveþe
trebuia ca sã citeascã sãrbãtorile-n cãlindar, sã-nsemne ouãle de pus sub cloºcã ºi de num
e arie ºtia. Fetei însã-i intrase-n cap sã-nveþe. Citea din scoarþã-n scoarþã manualele fra
mai mari ºi pe-ale nepoþilor coanei Luxiþa. în clasa a patra, ºtia pe dinafarã toate declin
le ºi toate conjugãrile latineºti ºi manualul de francezã pentru clasa-ntîi de liceu. Dar B
nicului puþin îi pãsa de latineascã ºi de franþuzeascã. Avea s-o mai lase cinci-ºase ani, s
lþe, sã joace ºi ea de douã-trei ori în horã, sã-nveþe sã þeasã-n rãzboi velinþe ºi pînzã º
urmã punea el ochii pe-un flãcãu de nãdejde care sã ducã la greu. într-o zi, fata luase tr
ouã de bibilicã de cîþã, cum se spune pe la noi ºi cu ele-ntr-o batistã se dusese la cu
naºa.
[ Pe la noi... Omul nu-ºi rupe niciodatã toate rãdãcinile din suflet. Sînziana e nãscutã,
la Bucureºti, dar pentru ea la noi" e satul bunicilor ºi-al strãbunicilor ei. De-aº trãi o
mie de ani la Cluj, la Bucureºti, oriunde, la noi" tot Vuioara ar fi], gîndi Pavel Vl
as care, pe mãsurã ce se desfãºura povestea Sînzianei, simþea cum îl învãluie o ceaþã de tr
Ce e Smarandã cu tine? o-ntrebase coana Luxiþa.
Drept rãspuns, fata-i întinsese batista cu ouãle.
Coana Luxiþa-ºi învinsese un zîmbet ºi pusese cu grijã ºi cu seriozitate ouºoarele pestriþe
fructierã.
Dacã mi-ai adus ouãle-astea aºa de frumoase, am sã-þi dau ºi eu ceva. Hai cu mine.
Purtînd fetiþa prin toatã casa, coana Luxiþa o dusese la cãmarã. De pe-un raft, luase un bo
can cu dulceaþã de chitrã ºi i-l dãduse.
Þine de la mine, ºi-þi mulþumesc. ªi-acum, spune tu naºei care þi-e oful.
Nãºicã, vorbeºte matale cu taica sã mã dea ºi pe mine la carte. El vrea sã mã mãrite ºi e
Coana Luxiþa de data asta nu se mai putuse þine: izbucnise-n rîs. Rîdea cu-atîta poftã cã,
la urmã, se pusese ºi fetiþa pe chicotit. ªi þin'te rîs amîndouã!
Nu-l las eu sã te mãrite. Pîn' la toamnã-l îmblînzesc eu ºi te dã la ºcoalã.
Pe urmã, coana Luxiþa o pusese sã-i conjuge verbul aller , verbul avoir ºi verbul etre
ase frumos ºi-i împletise douã panglici roºii în pãrul negru, îi dãduse o carte de basme ºi
ecuse pînã la poartã, în care timp o-ntrebase de toþi ai ei ºi de vecini.
Nãºicã, nu mã uita. Cã matale eºti cucoanã mare ºi te-ascultã.
Cum sã te uit? Vorba-i vorbã.
De Sîn Pietru, coana Luxiþa se-nfiinþase la ºcoalã, la serbare, unde se-adunase tot satul.
Adusese o trãsurã de cofeturi ºi de covrigi pentru copii. Mama recitase Trei, Doamne, ºi
toþi trei atît de frumos cã plînsese toatã lumea. Toþi îºi amintiserã de cei cãzuþi pe fr
ani mai înainte. Ce-þi spun eu se petrecea-n 1922. Coana Luxiþa brusc îºi adusese-aminte
cã-n urmã cu doi ani se strînseserã niºte bani pentru un monument al eroilor din comunã.
Lisandre, i se adresase ea ca arsã primarului, ce se-aude cu monumentul eroilor?
Care monument, coanã Luxiþa?
Cum care? Ãl pentru care-am dat bani cu toþii.
Pãi, sã vezi, coanã Luxiþa...
 Lisandre, bãiete, eu ºtiam cã sã iei ºi de pe viu ºi de pe mort e-al popilor. Fã bine ºi
lunã, ca sã nu zici cã suntem oameni rãi, sã fii cu banii pe masã; eu am listele acasã cu c
dat fiecare. Sã nu zici cã nu þi-am spus! Apoi, fãrã nici o tranziþie, Bunicului:
Ce zici, Vasile, de Smaranda? O faci profesoarã? Halal copil!
N-o stãtea dracu-acasã, ºoptise Lisandru primarul ºi oftase-a-nfrãþire, odatã cu Bunicul,
mîndurora le stricase cheful coana Luxiþa, care nu ierta pe nimeni. La vreo douã sãptãmîni
e la serbare, Mama pãzea vitele pe izlaz. Luase cu ea ºi-un manual de latinã al lui fr
ate-sãu, Mitru. Rãsucind mereu în cãpºorul de unsprezece ani silva-silvae nu bãgase de se
pereche de boi intrase-ntr-o porumbiºte din coasta izlazului. Cum ºedea ea pe burtã ºi c
u ochii-n carte, deodatã se vãzuse acoperitã de-o umbrã ameninþãtoare. Sãrise-n sus.
Fi-þi-ar cãrþile-ale dracu'! zisese Bunicul, cãci a lui era umbra, ºi-o croise peste pici
are cu biciuºca. Bine e-acu' c-ai lu' Hodorogea mi-au dus boii la gloabã? Bine e? ºi-o
croise din nou cu sete peste picioare. Dumnezeii lor de hîrþoage! ªi ridicase opinca-
nspre carte. În clipa aceea, Mama s-a azvîrlit cu burta peste foile ei deschise ºi de-
acolo a strigat cu deznãdejde:
. Omoarã-mã, taicã, dar cartea nu mi-o strica.
Bunicul a dat drumul biciuºtii în iarbã.
Ce carte e aia?
A lu' neica Mitru, de latinã.
Asta ce mai e?
E mama limbii noastre, a mai cãpãtat fata inimã.
Mama limbii noastre! Ia te uitã, ºi limbile au mamã?! Dar tatã cine-i e? întrebase Bunicu
dupã un moment de gîndire.
Nu ºtiu, cã nu scrie. Zice numai de mamã.
îhî! Dacã pe ta-sãu nu l-o ºti...
Pãi ce, pe-al Floarii lu' Vasile îl ºtie careva, ºi ea e de la noi din sat...
Aºa e! ªi-n limba asta de ziseºi sunt vorbe multe?
Mama dãduse afirmativ din cap.
Multe...
îi zice ºi la bou în vreun fel? ori n-avurã...
îi zice bos, bovis, bovi, bovem, bos, bove , recitase mama dintr-o suflare.
Ia... parcã-l auzi mugind! Da' ce cuvînt lung... Doamne! ªi la noi cum s-a scurtat!
Pavel Vlas zîmbea, imaginîmdu-ºi scena petrecutã cu peste-o jumãtate de veac înainte.
Bos-bovis a hotãrît soarta Mamei, în toamnã, Bunicul a dat-o la liceu, cã pe ea nu pute
facã popã, iar învãþãtoare nu voise ea sã se facã, în ruptul capului.
Opt ani a fost premiantã de onoare a ºcolii, patru ani studentã strãlucitã, iar ca bursierã
la Paris a uimit Sorbona. S-a mãritat cu tata, i-a cununat doctorul Daniel ªerban cu
nevastã-sa, Marina, în 1937. A venit rãzboiul. La trei luni de la Ostaºi, vã ordon: trece
Prutul! , în septembrie, Tata, doctorul ªerban, Bunicu-meu, Vasile Dorobanþu, fraþii Mamei
, Dumitru Mitru, preot în satul Dobriþa ºi Ion, învãþãtor chiar la Cernaþi, au plecat p
Din neamul nostru, numai Bunicul Taica, aºa-i spuneam noi s-a mai întors în '43, cu un
picior þeapãn. Mitru a lãsat un bãiat, Ion n-a lãsat pe nimeni, iar Tata m-a lãsat pe mine
Cînd a plecat Tata pe front, aveam opt luni. Un vãr de-al coanei Luxiþei era mare de
tot în Ministerul de Rãzboi. Conu Sicã ºi coana Luþa ªerban, ginerele ºi fata coanei Luxiþa
i profesorului Daniel ªerban ºi-ai pictorului, toatã ziua n-o slãbeau cu gura pe coana L
uxiþa: Du-te, mamã, du-te, mamã, ºi roagã-l pe nenea Jorj sã-i mobilizeze pe loc . ªi coan
sãraca, ºi-ar fi cãlcat pe inimã, deºi nu prea-i era drag vãru-sãu, ºi s-ar fi dus cu sãru
el, dar nenea Daniel ºi nenea Matei nici n-au vrut s-audã. Ce, voi aþi fãcut rãzboiul, vo
aþi cerut sã mergeþi pe front? , striga coana Luþa ªerban. Þãranii ºi toþi care merg pe f
cã ei au fãcut rãzboiul? Crezi cã-i întreabã cineva dacã vor sã meargã pe front? Ce-o fi cu
româneascã o fi ºi cu noi , ziceau ei. Mie-mi pasã de voi nu de ce-o fi cu toatã þara rom
se lãsa convinsã coana Luþa. Ba sã-þi pese, mamã, cã pînã la urmã orice-ar face-un om, so
legatã de soarta þãrii lui . ªi s-au dus pe front. Tata ºi nenea Daniel au fost repartizaþi
aceeaºi unitate. În dimineaþa zilei cînd a murit, Tata i-a spus lui nenea Daniel: Dãnuþul
dacã mor, te rog sã ai grijã de fetele mele. Dacã n-ai fi-nsurat, þi-aº zice s-o iei pe Sma
anda de nevastã... , adãugase el ca sã mai îndulceascã vorbele de la-nceput, care sunau a p
evestire. Hai, mãi Gheorghe, nu mai cobi, cã e destul de vesel ºi-aºa , zisese nenea Danie
. Toatã ziua fusese un iad: atac, contra-atac, atac, contra-atac. La apus, lucruri
le se liniºtiserã. Tata ºi cu nenea Daniel se duseserã sã se-ncredinþeze cã printre cei dec
aþi morþi de brancardieri, nu mai era nimeni viu. Se-aplecau, iar se ridicau. Era li
niºte. Doar din cînd în cînd orãcãia cîte-o broascã pe malul unei bãlþi din apropiere. De
i oamenii fiinþe raþionale dacã raþiunea nu-i ajutã sã se-nþeleagã ºi se poartã unii cu alþ
cît brontozaurii-ntre ei? , se-ntrebase Tata cu glas tare. Fiindcã interesul este o for
mã evoluatã a animalitãþii, iar manifestãrile cinetice, printre care ºi omorul, folosite în
cul expresiei raþionale, le-au rãmas de pe vremea cînd nu descoperiserã limbajul articul
at, pe care ºi astãzi îl folosesc cu multã economie! Ridicã mai repede parul decît sã desch
ura. Domnii din guverne cu parul, iar noi, cetãþenii, oile raþionale trimiºi la abatoar
cu devize-nãlþãtoare în cap de coloanã. Parul hotãrãºte, nu raþiunea. Îmi spunea Iancu Ste
, la muncã forþatã, a ieºit o glumã. Un plutonier îi dã lui Iþic un pat de puºcã-n coaste,
ce: De ce dai, domnu' plotoner, nu poþi sã-njuri?" Ce primãvarã frumoasã , a zis Tata ºi
at, s-a uitat pe cer la un cîrd de cocori. Primãvara mai mult ca oricînd... Un glonþ rãtã
-a doborît. Primãvara mai mult ca oricînd au fost ultimele lui cuvinte.
Profesorul Bartolomeu obþinuse la Bucureºti, printr-o intervenþie la Icã Antonescu Mihai
Antonescu... ªtii cine era Icã Antonescu? i se-adresã Sînziana lui Pavel.
Am învãþat la istorie.
Cum îþi spuneam, profesorul Bartolomeu obþinuse aducerea de pe front ºi mobilizarea pe l
oc a trei doctori de o excepþionalã valoare , cum îi declarase el: Gheorghe Hangan, Danie
l ªerban ºi Ioan Wagner. Ordinul sosise pe front la douã sãptãmîni dupã moartea Tatei. Mama
a fãcut un cenotaf, un mormînt gol, la Belu, un cimitir de-aici din Bucureºti, în amintir
ea doctorului Gheorghe Hangan, cãzut pe front 1907 1942 , aºa scrie pe cruce... Taica, b
unicu-meu dinspre mamã, se-ntorsese cu un picior þeapãn, îi muriserã pe front feciorii ºi g
nerele... Vitele rechiziþionate pentru front. Bunica ara cum putea cu vacile, ca t
oate femeile din sat, muncea ºi fãcea pomeni de sufletul morþilor. Le fãcuserã ºi ei fecior
lor morminte-n cimitir la Cernaþi, în care-ngropaserã sicrie cu cîte un rînd de haine ºi cu
cîte-o fotografie a morþilor. A venit Reforma-nvãþãmîntului; Mama, din profesoarã, s-a vãzu
tilografã la Cauciucul . Pleca dimineaþa la cinci jumãtate ca sã poatã ajunge la ora ºapte
abricã, în afara oraºului. Eu plecam la ºcoalã cu cheia la gît ºi cînd mã-ntorceam nu-ndrãz
cui decît dupã ce mã-ncredinþam cã nu m-a urmãrit nimeni. Spaima asta mi se trãgea dintr-o
cînd o familie compusã din tatã, mamã, trei copii de mînã ºi unul în burtã, încercaserã sã
sã ne ia casa, o garsonierã dublã în blocul vecin ãstuia-n care stau acum. Sunaserã la uºã
a se uitase pe vizetã.
Pe cine cãutaþi?
Pe dumneavoastrã.
Pentru ce? întrebase mama.
Am vrea sã vã spunem ceva.
Spuneþi.
N-aþi vrea sã deschideþi niþel? Cum sã vorbim aºa prin uºã?!
Mama deschisese fãrã sã tragã lanþul de siguranþã. Eu stãteam lipitã de ea. Bãrbatul ºi-a-n
ul în vestibul ºi-a dat s-o-mpingã pe Mama la o parte cu umãrul. Nevasta lãsase copiii lip
iþi de zidul palierului ºi stãtea ºi ea-n poziþie de atac. Mama i-a tras bãrbatului un pumn
drept între ochi ºi-a-mpins cu putere uºa, strivindu-i piciorul. De pe palier, bãrbatul
o-njura printre dinþi pe Mama de toþi Dumnezeii, iar femeia o blestema: Alege-s-ar pr
aful de voi, bestii burghezo-moºiereºti ce sunteþi! Voi staþi în palate, ºi noi în niºte ma
în vremea asta, bieþii copii cel mai mare sã fi tot avut cinci ani plîngeau toþi trei.
, lipitã de Mama, tremuram atît de tare cã nu ºtiu cum nu m-am îmbolnãvit de inimã. În toat
aceea, am auzit glasul grav al Mamei, ca venit din altã lume:
- Oameni buni, n-am avut nici moºii, nici fabrici, nici case. Stau cu chirie în casa
asta dinainte de rãzboi, din '37. Bãrbatu-meu era doctor ºi-a murit pe front. Sunt fe
meie vãduvã cu un copil orfan. Mã scol dimineaþa la patru ºi mã-ntorc seara la cinci acasã.
t la maºinã într-o fabricã. Eu ºtiu cã nevoia v-a adus în starea asta. Dumneavoastrã, într-
sã primiþi o casã, eu dac-o pierd pe-asta... Femeie dragã, atît cît ai un bãrbat lîngã dumn
i un sprijin, gîndeºte-te cã eu nu-l mai am . A urmat un moment de liniºte care mie mi s-a
pãrut o veºnicie. Hai, mã, sã mergem, fir-ar a dracu' de viaþã , a zis femeia, ºi-a luat
pe lîngã ea ºi s-au dus. Mama a-nceput sã plîngã. N-o mai vãzusem niciodatã plîngînd. Nici
l Tatei, nici la al fraþilor ei, niciodatã. Spaima-mi trecuse. Copil aºa cum eram, încep
eam sã pricep cînd ceva se frînge-n om. Pricepusem cã oamenii de-afarã nu erau tîlhari, ci
iºte biete fiinþe amãrîte, ajunse la capãtul puterilor ºi-al rãbdãrii. Glasul Mamei, drept
t, ca al omului care spune adevãrul, cuvintele puþine în care le povestise drama unei
vieþi îi fãcuserã pe oamenii-aceia ºi mai nefericiþi. Eram sigurã cã le venea greu sã se ui
la altul, de ruºine. Iar Mama, fiinþa aceea-nþeleaptã ºi blîndã, care trebuise sã loveascã
en al ei! Cîtã spaimã trebuie sã fi fost în sufletul ei. Ce prãbuºire dacã plîngea, ea care
ea ºi nu se plîngea niciodatã. S-a aºezat pe-un scaun, cu mîinile-n poalã, ºi stãtea ca moa
i în ea rãmãseserã doar lacrimile care nu se mai opreau. S-a ridicat deodatã ºi s-a dus în
e. Abia respirînd, mi-am lipit urechea de uºa bãii. Auzeam un plîns înecat în suspine ºi-n
hiþuri. Deodatã, n-am mai auzit nimic. Apoi, ritmic ºi monoton au început sã-mi toarne-n u
rechi niºte cuvinte: Doamne, de ce ne-ai mai fãcut? Doamne, de ce ne-ai mai fãcut... Do
amne, de ce ne-ai mai fãcut... Doamne, de ce ne-ai mai fãcut... Rostite fãrã nici o-nvinu
ire, lipsite chiar ºi de ton interogativ, ca pornite dintr-o maºinãrie stricatã care se-
nvîrteºte-n neºtire. M-am culcat pe podea-n faþa uºii. Era pentru prima oarã-n viaþã cînd a
sã mor. Mama a deschis într-un tîrziu uºa, m-a ridicat, m-a mîngîiat ºi, ca ºi cînd nimic
fi-ntîmplat mi-a spus: Hai niþel prin oraº. Ne mai uitãm ºi noi în dreapta,-n stînga, mai
m ce s-a adus pe cartele. Poate cã ne facem niºte rochii frumoase . Acþiunea se petrecea
-n 1951 52. ªi-am plecat pe stradã. Mama-n lodenul ei gri, eu într-un pardesiu de lînã sein
croºetat, pe care toatã lumea-l admira. Mama avea ambiþia sã mã-mbrace frumos. ªi, cum spun
am, am luat-o fãrã nici o þintã pe strãzi. Mã uitam la oameni ºi la lucruri cu umilinþa ºi
ea celui care-a trecut la un pas de moarte. Eu nu trecusem pe lîngã moarte; aflasem în
sã ce-nsemna sã vrei sã mori. Din ziua aceea, nu m-am mai uitat niciodatã la lume cu och
ii cu care mã uitasem pîn-atunci. Se stinsese ceva-n mine ºi-n schimb se trezise bãnuial
a unor dureri, a unor amãrãciuni, a unor umilinþe ºi, mai ales, a unor urîþenii la care nu
dusese pîn-atuncea gîndul.
Pavel se-ntreba cînd îºi dorise el pentru prima oarã moartea. Cînd murise taicã-sãu. De-atu
amãrãciuni avusese destule, dar chiar sã moarã parcã n-ar mai fi vrut. Se uita la Sînziana
nu gãsea nici un cuvînt sã-i spunã. Orice i-aº spune, trecutul nu i-l pot schimba ºi nici
intirile .
Pavele, þi se pare curios cã þi-am povestit cu atîtea amãnunte întîmplarea asta?
Durata afectivã e alta decît durata realã. O clipã, de multe ori, þine-n sufletul omului
ai mult decît întîmplãri din ani ºi ani, puse cap la cap.
Am o memorie care, profesional, mi-e de mare folos. Citesc o datã un lucru ºi-þi pot s
pune ºi cã este pe pagina din stînga sau pe cea din dreapta. O memorie atît de fidelã are î
sã pãcatul cã nu opereazã diferenþiat. Pãstreazã tot. Mã face sã simt prea acut trecutul. T
strãzi. Mi-aduc aminte stãrile ºi gîndurile pe care le-am avut pe fiecare palmã a lor. Mem
oria mã-nþeapã tot timpul de parc-aº sta pe un recif de corali. Prezentul pentru mine e
mereu însoþit, dublat, bruiat de imagini din trecut. Din þepile-acestui recif se-nalþã cîte
a lame tãioase ºi nesfîrºit de-nalte. Amintirea pe care þi-am povestit-o face parte dintre
ele. Prima datã cînd am simþit dorinþa sã mor.
ªi de-atunci încoace?
Uneori, m-aº întinde jos sã mor, cum zicea Maica, bunicã-mea. sunt momente cînd mã simt s
e viaþã; cînd sunt prea obositã ºi cînd, scãzîndu-mi tonusul, îmi scade ºi rezistenþa moral
a orice mã oboseºte incorectitudinea oamenilor, provenitã din versatilitate, din incap
acitate, din lene ºi din inerþie. Tot ce este inestetic în comportamentul oamenilor mã d
eranjeazã. Dar mã scutur de dorinþa de-a muri ºi-mi spun: Vino-þi în fire: ai doi copii de
escut, pe care liberã ºi nesilitã de nimeni i-ai adus pe lume! N-ai dreptul la tristeþi
metafizice . ªi mã-nalþ de la podea înainte de-a numãra pînã la zece. Totul e sã nu fii fãc
out de dorinþa de-a muri. Altminteri, cred cã toþi am dori din cînd în cînd sã murim. Tu nu
Eu oare n-oi face parte din toþi ?
Sînziana se uitã-n ochii lui Pavel, apoi lãsã privirea-n jos ºi o plimbã peste plãcuþele pa
ului ºi printre lujerele stilizate ale covorului.
Aveam, cred, ºase ani, îºi reluã ea firul amintirilor fãrã sã ridice privirea de jos, cîn
t o pisicã fãtînd. Mã uitam fascinatã de suferinþa ei ºi de fiinþele nãtînge ºi oarbe care
upul ei ca niºte larve. Mã uitam cu ochi dilataþi de curiozitate ºi de uimire. M-am uita
t pînã s-a sfîrºit. Dup-aceea am vãrsat ºi sufletul din mine ºi n-am spus nimãnui ce vãzuse
ovestesc ºi cea mai frumoasã amintire a mea. Cam tot înaintea primului an de ºcoalã, eram
vara la bunici. O cãþea de-a lor, Molda, fãtase sub un pãtul. Nimeni nu-i vãzuse cãþeii. În
zi m-am vîrît de-a buºilea pînã la culcuºul lor. Era-ntuneric sub pãtul, aºa cã mai mult pe
am adunat cinci mogîldeþe, le-am vîrît în traista pe care-o adusesem cu mine ºi-apoi am tîr
cu bãgare de seamã în curte, în bãtaia soarelui. Mi-am scos fusta ºi-am aºternut-o pe jos.
urmã, uºor de parc-aº fi umblat cu niºte ouã moi, am rãsturnat traista. Cinci rostogoale, p
foase, douã albe ºi trei negre, stãteau amestecate-n faþa mea, unul peste altul, cum cãzus
erã din traistã. Nu-ncercau deloc sã se-aºeze-n altã formaþie . Le era bine oricum. M-am c
pe burtã ºi-am început sã mã uit la ei. Nu vãzusem niciodatã ceva mai frumos. Erau pe cît
ngi pe-atît de laþi. Atît de graºi cã n-aveau gît. ªedeau ca la rugby: trei cu capul spre m
, doi cu coada. M-am uitat în ochii celor trei cu care mã aflam acum bot în bot: ºase mãrg
ele de-un cenuºiu lãptos care nu ºtiai dacã te vãd sau nu. Cu ochii lor fãrã privire, cu ca
ele care fãceau una cu trupul, bulzurile-acelea pãreau niºte zeitãþi ale bunei-stãri ºi-ale
lþumirii de sine. Am cãpãtat curaj ºi-am luat unul în mîini ºi l-am întors cu labele-n sus.
labe ca niºte pîiniºoare dospite. Vedeam cum îi curge sîngele prin niºte fire-albastre care
brãzdau peisajul fraged, alb-rozaliu, al burþii umflate de lapte. L-am lipit cu burta
pe pieptul meu ºi l-am þinut aºa, ca-ntr-un extaz. M-a apucat apoi un fel de frenezie.
M-am culcat cu faþa-n sus ºi i-am luat pe toþi ºi i-am aºezat pe mine, mi-i puneam pe faþã
i-i lipeam de urechi, ºi-i sãrutam, îi sãrutam în neºtire. Din cînd în cînd, printre rostog
pufoase, vedeam petece albastre dintr-un cer fãrã patã. Eram zdrobitã de fericire. Mi se
pãrea cã pîn-atunci fusesem oarbã. ªi, deodatã, mi-era dat sã fiu martora unui lucru de-o
museþe nebãnuitã. Pentru prima oarã, fãrã sã ºtiu sã formulez ce simþeam, înþelegeam adînci
Vietãþile-acelea mãrunte ºi fericite erau o parte din scînteia vieþii. Am adormit lîngã ei.
trezit o atingere caldã ºi umedã. Am crezut la-nceput cã plouã. Molda, în picioare, cu puii
atîrnaþi de þîþe, într-un elan matern mã lingea pe obraz.
Eu n-am izbutit sã-þi dãruiesc fericirea pe care þi-au dãruit-o vieþuitoarele-acelea. Tu î
ai dãruit-o, acolo, la þãrmul mãrii. Mãcar de-ar fi fost sau de-ar fi careva vrednic...
Niciodatã n-am mai fost eu fericitã ca atunci.
Poate ai sã mai fii, Sînzianã.
Nu cred. în viaþã, repetabilã e numai durerea, numai ea are ediþii mereu adãugite ºi-mb
Replicile importante le-mbraci într-un înveliº ironic sau glumeþ. Dar dincolo de rochiþa
a, ca sã vorbesc ºi eu ca tine, mi se pare cã vãd un sîmbure de pesimism.
Toate fructele au sîmburii amari. N-ai bãgat de seamã? Nu sunt pesimistã, Pavele, dar nu
mai am iluzii. sunt optimistã, dacã accepþi cã obiectivitatea ºi luciditatea sunt forme e
voluate ale optimismului. Viaþa este alcãtuitã din ºesuri, din vãi, din piscuri, altfel sp
us din platitudine ºi din rutinã, din deprimare ºi din bucurie; ºi dintr-un element perm
anent ºi obligatoriu: munca. în toate adversitãþile ºi-mpotriva tuturor adversitãþilor, omu
îi rãmîne acest suport moral: munca. Te rog sã mã crezi cã nu-þi debitez lozinci, lozinci
femeie care trãieºte cu sentimentul eºecului, cum s-ar putea interpreta. Aºa cred ºi aºa aº
crezut, oricare-ar fi fost viaþa mea. Viaþa se compune din þevi sparte, din robinete
care curg, din tencuieli coºcovite, din plase pe care le cari din piaþã, din rufe pe c
are le speli, din coate-n tramvai, dar ºi din Bach ºi din Beethoven, din Shakespeare
ºi din Tolstoi, din Eminescu ºi din Blaga, din Michelangelo ºi din Þuculescu... Totul e
viaþã. Noi trãim dureri ºi bucurii, dar mai presus de ele trãim viaþa. Ceva sacru a cãrui
ne finalã n-o cunoaºtem sau încã n-o cunoaºtem.
Dacã te-ar întreba cineva cum ai concepe o existenþã fericitã, ce i-ai spune?
Pavel aºtepta rãspunsul Sînzienei cu emoþia cu care aºtepþi o comunicare foarte importantã.
N-aº ºti ce sã-i spun. Sã nu crezi cã m-ai luat pe nepregãtite. Mi-am pus ºi eu de mult î
ea asta ºi-mi mai pun o întrebare: Ce-aº face eu dacã-ntr-o zi m-aº vedea preºedinta cã
alt titlu preºedinta pãmîntului? Hegel spunea cã sã defineºti înseamnã sã negi, cel puþ
sã definesc o existenþã fericitã, în a cãrei existenþã eu nu cred dar de ce sã nu teoreti
prin cîteva negaþii: O existenþã fericitã este aceea în care nu existã boli cronice, nu ex
te ºubredã, nu existã probleme de conºtiinþã insolubile, în care nu existã remuºcãri, în ca
u-i este urîtã meseria pe care-o face, în care omul nu-ºi duce viaþa cu semeni incompatibi
li lui, deci în care echilibrul existenþial nu este stricat de cauze fizice sau psih
ice . Dar, dupã cum vezi, cu definiþia asta n-am fãcut altceva decît sã dãm capra afar' din
sã, ca-n banc. Negaþiile astea îþi aratã ce nu este o existenþã nefericitã ºi nicidecum ce
existenþã fericitã. Þi-am spus cã nu cred în existenþa existenþei fericite. Fericirea este
re excepþionalã, cu totul deosebitã de mulþumire, de liniºte, de orice. Apariþia ei meteori
dispariþia ei n-au un caracter programatic. Un om nu-ºi poate planifica fericirea.
El îºi poate concepe o existenþã echilibratã. Poate lupta ºi trebuie sã lupte pentru acest
ilibru. Multe dezechilibre pornesc din nemulþumirea oamenilor de-a trãi fãrã fericire. M
ajoritatea acestor oameni concep fericirea ca pe-un element exterior lor. Ei aºtea
ptã fericirea ca pe-un dar din partea cuiva. O greºealã fundamentalã. Fericirea, multã-puþi
cîtã este, e-n noi ºi nu ne-o poate da cineva. Cineva nu poate decît sã ne-o ia. Asta poat
e oricine ºi cu mare succes. Tu cum concepi o existenþã, hai sã-i zicem tot fericitã ?
Cam ca ºi tine, doar cã eu nu mã ºtiu exprima atît de... teoretic . Oricum, o componentã
cirii e mintea sãnãtoasã în trup sãnãtos. E drept cã nu se poate pune semnul egal între l
rocirii ºi fericire. Totuºi, eu zic cã un bilanþ în care nu apar nenorociri, în care echili
rul, cum ziceai tu, nu este stricat, ºi-n care, ici-colo, mai lumineazã ºi cîte-o scînteie
de fericire poate fi considerat bilanþul unei existenþe fericite.
Teoretic aºa pare. Dar important este dacã aºa simte cel care-ºi face bilanþul. Tu eºti f
cit? iartã-mã cã te-ntreb.
Conform teoriei mele, da.
Dar conform cu ceea ce simþi?
Lui Pavel glasul Sînzienei îi suna cum presupunea cã suna glasul unui judecãtor de instr
ucþie cînd inculpatul e prins cu fofîrlica.
Femeia asta, cu mintea rece ca gheaþa ºi limpede ca sticla, sã mã fi iubit ea pe mine? sa
u mãcar sã i se fi pãrut cã mã iubeºte? Sau poate cînd sufletul se-ncãlzeºte-n oamenii ãºti
mintea o lasã mai domol? Sã faci un copil din flori cu un om care nici nu ºtie, pare, ºi
poate chiar este, faptã de om exaltat. Cîte cãi sunt în sufletul omului, cîte suflete într
un singur trup...
Fericirea mea a fost luna aceea. Oamenii mai pot sã-ºi ºi dea fericire nu numai s-o
. Cînd am întîlnit-o pe Iulia, eram ºi eu ºi ea suflete convalescente. Eu te pierdusem pe
tine, ea-ºi pierduse iubitul. Murise într-o prãpastie-n Bucegi. Astãzi, nu mi-aº mai închip
i viaþa fãrã Iulia ºi cred cã nici ea nu ºi-ar mai închipui-o fãrã mine. Dar cînd ne-am cun
ecare aveam impresia cã ne cîrpim viaþa.
Niciodatã nu putem ºti ce proporþii iau faptele noastre-n viaþa celuilalt. Rãul pe care i
-am fãcut rãmîne bun-fãcut . Sînziana se-ntristã. Pînã în ziua aceea n-avusese remuºcãri ac
N-am vrut sã te-ntristez, Sînzianã, dar dacã nu þi-aº fi spus þie oful ãsta, cui sã-l fi
aduc nici o vinã. Ai fãcut ºi tu cum ai crezut cã e mai bine. Dar sã ne-ntoarcem la feric
ire, zise el, zîmbind, dupã o pauzã. Tu eºti fericitã?
Nici fericitã, nici nefericitã. Duc o viaþã echilibratã. sunt ºi-am fost totdeauna
mare bogãþie. Fac o meserie care-mi place, am doi copii normali, sãnãtoºi ºi chiar frumoºi.
hilibrul meu e-asigurat. Neavînd altfel de familie decît copiii, nu sunt obligatã sã sup
ort pe nimeni care mi-ar putea cãlca pe nervi. E-adevãrat cã un adult simte nevoie de
afecþiunea unui adult de sex opus. La ultimele cuvinte spuse, jumãtate-n serios, jumãt
ate-n zeflemea dãdu din cap ca ºi cînd ar fi fãcut o concesie cã le rostise. Uneori, de m
lte ori, singurãtatea asta afectivã ºi chiar fizicã dã o stare de insatisfacþie, ca sã nu z
de deznãdejde. Bipedul uman e fãcut sã trãiascã-n cuplu, îndatã ce-mi vin asemenea idei, fa
trecere-n revistã a unor cupluri pe care le cunosc ºi vãd cît de ºubredã le e arhitectura.
N-ar rezista nici la o bãtaie de vînt. N-ar rezista, însã þin. ªi parcã þin cu-atît mai mul
sunt mai ºubrede. Într-o cãsnicie adevãratã, reuºitã, oamenii se despart mult mai uºor: cîn
i merge bine se observã numaidecît, pe cînd într-una proastã din croialã ce sã observi? Cãs
mea, ca sã nu vorbim în abstract, era o cãsnicie nepotrivitã. Mie însã nu mi-ar fi trecut
iciodatã prin minte sã mã despart: din cauza Mãriei, recunosc. Pînã la urmã, unul din noi a
ut curajul ºi-a rupt-o: bãrbatu-meu. Pretextul: o mare iubire pentru o femeie remarc
abilã. Era un pretext. Cauza adevãratã era nepotrivirea dintre noi. în momentul cînd mi-a
spus Trebuie sã ne despãrþim nici nu l-am întrebat de ce. I-am spus doar: Te rog, fã-þi
e ºi pleacã acum, dar chiar acum . Cred cã Alexandru nu se-aºtepta la o asemenea reacþie di
partea mea. A pus-o, bineînþeles, pe seama orgoliului jignit. Mai întîi, m-am gîndit la Mã
ia. Vedeam un copil cu sufletul fãcut bucãþi de-ndoieli ºi de nedumeriri, copil de pãrinþi
ivorþaþi. La gîndul ãsta, m-am întristat dar m-a apucat ºi furia, îmi venea sã-l bat, sã-l
l scuip ºi sã-l ocãrãsc, ca la uºa cortului, pe Alexandru! Dar pînã la treizeci de ani învã
tãpînesc, din convingere, de nevoie, învãþasem ºi nu m-am dezvãþat nici pînã astãzi. Mãria
r mai eram ºi eu. Eu ce pierdeam? Situaþia socialã? Nu-mi pãsa. O cãsnicie proastã e bine s
ie desfãcutã. Alexandru lua o mãsurã salubrã pentru noi amîndoi. Trebuia sã nu-i dau nici p
de timp sã se rãzgîndeascã. Pavele, crede-mã, dar crede-mã, nu mi-a pãrut niciodatã rãu cã
Cred cã o femeie, dacã-ºi dã osteneala, poate pãstra un bãrbat; cu o condiþie: sã-l iubeasc
i dragostea poate inventa mijloace de convingere. Dragostea sau ºantajul. Eu nu-l
mai iubeam, iar de ºantaj ce sã mai vorbim. Mi se pare nedemn din partea cuiva sã spunã
acã mã laºi, mã omor . Mi se pare nedemn sã speculezi slãbiciunea omeneascã. Nu mi-am dat n
atã osteneala nici sã cuceresc, nici sã pãstrez un bãrbat.
Mie-mi spui? , îi scãpã lui Pavel replica-n gînd.
M-am hotãrît sã nici nu mã mai gîndesc la mãritat. Dealtfel, drept sã-þi spun, cu doi cop
mã paºte nici o primejdie!
Sînzianã, chiar dacã ai întîlni un om care sã-þi placã, dar sã-þi placã de-adevãratelea,
i mãrita?
Omul ãsta ar trebui nu numai sã-mi placã el mie, dar sã-i plac ºi eu lui, iar lui sã-i pl
fetele mele. E cam greu sã le gãsesc pe-astea trei la un loc.
De cînd te-ai despãrþit de domnul Bujor chiar nu þi-a plãcut nimeni? Ca sã-ncepem cu prim
ondiþie pe care-o pui tu...
Mi-ai plãcut tu, ºi mi-au mai plãcut vreo doi bãrbaþi, dar au nevastã, copii, ca mai toþi
nii potriviþi ca vîrstã cu mine. M-au cerut de nevastã doi bãrbaþi. Un doctor din provincie
vãduv, cu stare, o vedetã în regiunea lui, potrivit ca vîrstã, dar nu-mi plãcea. O deºtept
e de ºmecher, plin de sine, unul dintr-ãia care ºtiu sã dea din coate, sã dea la o parte,
sã se-nvîrteascã, ºi sã le meargã din plin. Tipul perfect al arivistului. Dupã cum vezi, n-
rupt inima tîrgului. Îmi plac bãrbaþii care dau din mîini, nu din coate. Eu dacã, sã zic
-aº mai mãrita m-aº mãrita cu un om, nu cu o situaþie. Aº vrea un bãrbat cãruia sã nu tre
fac bruiaj moral fiindcã m-aº jena de faptele lui, sau acustic fiindcã ar fi prost ori m
itocan. O legãturã cu un bãrbat, pentru mine, nu este nici concubinajul cu un post ºi ni
ci terapeuticã hormonalã. Iartã-mã cã vorbesc atît de brutal. Este-o legãturã cu un om ºi m
bligatoriu sufleteascã. N-am de gînd sã fac nici un rabat de calitate, chiar de-ar fi
sã stau singurã cuc pîn' la Ziua de Apoi. Acum doi ani, la un congres, m-a mai cerut u
n microbiolog francez. Om cumsecade, simpatic, deºtept, cineva profesional, dar nu
mã atrãgea deloc fizic. Bine cã nu l-am iubit, cã tot nu m-aº fi mãritat cu el. Eu n-aº pl
niciodatã din þarã. Eu sunt abia a doua generaþie-ncãlþatã, cum sã plec eu aºa departe? Da
i venit rãzboiul, aº mai fi avut poate ºi astãzi bunici la þarã, un unchi preot ºi-altul în
t la þarã, un neam întreg la þarã. Pavele, tu, care eºti copil de þãrani, ai sã-nþelegi ce-
acum. O durere-a vieþii mele, ceva ce simt ºi nu spun nimãnui, e cã nu mai am pe nimeni în
satele de unde-mi trag obîrºia. Niºte morminte-n cimitir, la care-abia de-ajung, o da
tã pe an, s-aprind o lumînare. sunt sigurã cã fetele mele n-au s-o mai aprindã nici pe ast
a. ªi mã duc doar la cimitir la Cernaþi, la neamul Mamei; la bieþii mei bunici din Moldo
va n-am ajuns niciodatã, nici mãcar nu ºtiu unde e satul lor. Nici Mama nu i-a cunoscu
t, dar ea cu Tata mergeau în fiecare an la mormintele lor. Eu n-am fost niciodatã ºi p
oate cã n-am s-ajung niciodatã la mormintele lor.
Pentru ei n-are nici o importanþã...
Pentru mine are importanþã; pentru mine, nu pentru ei. Mormintele sunt puntea spirit
ualã dintre cei vii ºi trecut. sunt rãdãcinile continuitãþii noastre spirituale. Cinstindu-
pe morþi, pe tine te cinsteºti, ideea perpetuãrii acestei cinstiri. Cinsteºte pe tatãl tã
pe mama ta ºi, adaug eu, te vor cinsti fiii tãi. La toate sãrbãtorile, cimitirele noastre
sunt pline. O palã de vînt a eternitãþii bate-atunci în sufletul nostru. Cînd aºezãri înt
arse, pustiite, omului nu-i mai rãmînea decît sã-ºi plîngã amãrãciunea în faþa unui mormîn
s-azvîrle sãmînþa unei flori, sãmînþa speranþei cã ºi pe mormîntul lui avea cineva sã verse
ascã o floare, îi rãmînea speranþa cã nu e totul zadarnic. O brumã de speranþã. Oare-n faþa
inte, a cîtor vetre arse, a cîtor ogoare pîrjolite o fi stat românul pînã sã se prelingã di
bocetul, ca un fir de apã ce urcã din adîncuri spre faþa pãmîntului, fiindcã acolo nu mai î
? , se gîndi Sînziana.
Pavel se gîndea la mormintele fãrã semn peste care cãlcãm în fiecare zi. Morminte cãrora nu
i fusese vreme sã le punã cineva semn, pe care tot vremea sã-l ºteargã. Se gîndi la þãranii
cum douã mii de ani de prin locurile lui, din Apuseni, peste care nãvãlise un împãrat mare
de la Roma, un împãrat mare ca toþi împãraþii. Cît or fi plîns þãranii aceia. Venise un îm
intr-o þarã-n care trãiau poeþi, gînditori, constructori, dar þãranii aceia n-aveau cum ºi
cînd sã afle de poeþi, de gînditori, de constructori; la ei, n-ajungeau decît legiunile ºi
aii. Mai-marii þãranilor îºi luaserã viaþa. Omul de rînd nu-ºi ia viaþa. Supravieþuieºte în
tastrofelor. Duce viaþa mai departe. Veniserã-apoi cînd unii, cînd alþii; iar morminte, cîm
ii de morminte, iar lacrimi, iar sãmînþã de flori ºi de speranþã. Pe urmã, iar venise-un îm
re ºi-acela... Cîte morminte, cîte morminte... Toatã þara un cîmp de flori ar trebui sã fie
ntru cîte oase-odihnesc în ea. ª-or fi pe sub pãmînturi domn al oaselor ce drepte dorm". [
e oase, oare, s-or fi-ngropat la noi în þarinã pînã sã rãsarã din ele vorbele astea?!]
Unor oameni le e sortit sã plîngã-n viaþã mai mult decît altora. ªi unor popoare le e sor
plîngã mai mult decît altora. Am fost ºi eu o datã-n Occident, cu bãrbatu-meu. Ceva m-a fra
at acolo, de la-nceput: cã oamenii nu intrã-n vorbã unul cu altul nici pe stradã, nici în
metrou, nici în tren, nici în autobus, nicãieri. Aproape-n fiecare zi, la noi, în autobu
s, mai ales cînd stau lîngã cineva mai bãtrîn, aud o biografie completã sau, în orice caz,
gmente esenþiale dintr-o biografie, aflu pînã ºi reþete de mîncare, de prãjituri. M-am gînd
-nceput cã deosebirea asta între noi ºi alþii se datoreazã temperamentului, dupã cum tipul
izic se datoreazã climatului, ºi nu i-am dat mai multã importanþã decît faptului cã noi ave
mai toþi, ochii cãprui, iar nemþii albaºtri. Pe urmã, am început sã mã uit mai atent la o
menilor. La ochii ºi nu în ochii lor, fiindcã nu te poþi uita în ochi care nu te vãd. în ni
unii nu se vedea participare, ca-n ochii noºtri. Ochii noºtri mereu întreabã, ghicesc, înc
urajeazã, dispreþuiesc. Am început sã mã gîndesc cã ceva mai adînc decît temperamentul ºi c
e deosebea. Nevoia noastrã de-a vorbi unii cu alþii, privirea noastrã care-o cautã pe-a
celui de lîngã noi, faþã de reþinerea, de discreþia indiferentã a oamenilor acelora, veneau
n douã mii de ani de istorie diferitã. Oamenii noºtri, bãtuþi de ploi, uscaþi de arºiþã, cu
fãcute scrum, bieþi supravieþuitori cãrora nu le mai rãmînea decît sufletul, cãutau alt suf
e om în ochii cãruia sã se poatã uita, cãruia sã-i spunã amãrãciunile, cu care sã-ºi îngîne
sã le-ntindã un cãuc de apã, o bucatã de mãmãligã. Suflete de om în cãutarea altor suflete.
scuteºte de bunãvoinþa altuia; necazul îi înfrãþeºte pe oameni, în timp ce alte naþii, car
atîta ce-i nevoia, îºi fãceau case cu zid în preajmã ºi cu porþi ca de cetate, ca sã nu se
îndãrãtul lor, expresie a bunãstãrii ºi-a-ncrederii-n sine, noi abia de-ncurcam douã-trei
ele, cu care sã despãrþim o gospodãrie de alta. Sãrãcia n-avea taine de pãzit. Dormea omul
coasa alãturi. A doua zi, ori mergea la cîmp ori la vrãjmaº. ªi vrãjmaºul îi tãia, îi ardea
a. Iar cine scãpa, rãmînea-nfipt acolo mai departe, cu mormintele lui, cu bocetele lui
, cu florile lui...
Tãceau amîndoi. Sînziana rãmãsese cu ochii-n gol, cum rãmînea uneori la Institut dupã ce pr
atent o lamã la microscop ºi se gîndea cã, între micro-organismele pe care le vedea ea, di
ncolo de relaþiile învãþate din cãrþi ºi confirmate-n practicã, existau poate legãturi ascu
re scãpau percepþiei noastre pentru cã depãºeau nivelul înþelegerii noastre. ªi tocmai acel
ar fi putut sã fie cele mai importante.
Pavel se uita la Sînziana de parc-ar fi vrut sã-i vadã gîndurile. Privirea ei pierdutã-n s
crutarea cine-ºtie-cãror amintiri, aerul resemnat ºi sever, atitudinea de þãrancã la fotogr
f, cu trunchiul înþepenit de spãtarul scaunului, cu mîinile una peste alta-n poalã, cu pic
ioarele strîns lipite ºi trase niþel îndãrãt, îi aminti de mama, de bunica lui, de femeile
nice din Vuioara, uitîndu-se cu ochi absenþi, duminica la horã, de pe scaunele pe care
stau aliniate-ntr-o laturã, ca niºte bãtrîni soldaþi osteniþi.
în 1951 am fost evacuate din blocul în care locuiam. Evacuarea a fost precedatã de-atîte
a vizite ale Spaþiului locativ încît a ajuns sã ni se parã ca moartea dupã o boalã incurabi
mîntuire... Atîta ne bãtea inima de cîte ori suna cineva la uºa noastrã, cã am înþeles dor
ai ºtiu cui, a lui Churchill, dacã nu mã-nºel, ca la uºã sã nu-i batã altcineva decît poºta
veneau, cu aere misterioase ºi conspirative care ne bãgau în sperieþi. în sfîrºit, într-o z
au hotãrît. Cum ar fi azi, ne-au anunþat cã a doua zi ne evacueazã ºi ne-au evacuat, cu cam
oane ºi cu soldaþi. Cineva a-ntrebat, în toatã zarva aceea, pentru ce ne evacuau.
Se ia pentru un Sovrom , a catadixit sã rãspundã careva dintre cei autorizaþi.
Ulterior, am aflat de la doctorul Rosenthal, singurul care nu fusese evacuat din
blocul nostru, am aflat cã Sovromul renunþase ºi cã blocul fusese dat la populaþie. în g
iera noastrã stãtea un acordeonist. Am înþeles cã Sovromul nu fusese decît cuvîntul magic
ngheþe orice-ntrebare. Era vorba de-o pritocire a populaþiei.
Noi plecãm ultimele, i-a ºoptit Mamei o funcþionarã de la Spaþiu.
Am fost duse-n douã cãmãruþe mansardate care totalizau 13 metri 60, pe-o strãduþã centralã,
oasã ºi liniºtitã, strada Cercului.
Cînd ne-am vãzut sus, uitîndu-se-ntrebãtor la Mama dacã putea vorbi faþã de mine, funcþiona
-a ºoptit:
V-am dat aici cã era cel mai bine. Pe cei mai mulþi îi duce la pãmînt pe jos. Am vãzut cã
dumneata vãduvã de rãzboi ca ºi mine, cu copil, ca ºi mine.
Funcþionara m-a sãrutat pe creºtet, iar Mamei i-a strîns în fugã mîna.
Sã vã dea Dumnezeu numai bine, doamnã, i-a spus Mama, ºi-am condus-o amîndouã pînã jos.
Camerele noastre dãdeau într-un hol în care era-ntuneric beznã fiindcã geamurile uºii, sing
rele pe unde-ar fi putut pãtrunde lumina, erau vopsite violet de pe vremea camufla
jului. Din hol, la dreapta, se fãcea o camerã, singura din apartament care putea fi
numitã camerã, nemansardatã, cam de douãzeci de metri, în ea locuia o familie Fekete, tatã,
mamã ºi-un bãiat de optsprezece ani, aduºi dintr-un loc luat de un Sovrom , dar acela chia
luat de-adevãratelea. Din hol, drept înainte, ajungeai într-un culoar. Din culoar, la
dreapta, era o cãmãruþã de ºase metri cu-o bucãtãrie cam tot pe-atîta, improvizate din fos
ie a apartamentului ca sã-ncapã cît mai multe suflete. Cada fusese amplasatã în pod. în cãm
ceea locuia o doamnã Gavrilovici, vãduvã de general, cu o fatã de douãzeci de ani, Marilen
a, care doi ani la rînd dãduse examen la Medicinã ºi reuºise fãrã loc. Vãzînd cã la Faculta
pe, încercase sã-ºi gãseascã o slujbã, dar nici acolo n-avusese mai mult spor: fiicã de gen
l mort pe frontul de Rãsãrit. Eu eram colegã de ºcoalã cu o fatã, Creþan Emilia, orfanã de
ca ºi mine. Tatã-sãu, fost coleg de an ºi de spital cu Tata. Pensia ei era mai mare decît
a mea: Tata cãzuse în est, tatãl Emiliei în vest. Iartã-mã, Pavele, cã sar aºa de la una
.
înþeleg.
Multe ne-a mai fost nouã dat sã-nþelegem... Marilena era tipul de femeie care la bãtrîneþ
-aratã cu mult altfel decît arãta la tinereþe. Ca o mîncare scãzutã, cum zice o biochimistã
a noi. Ce mi-e azi, ce mi-e mîine, tot una. înaltã, cu umeri laþi, osoasã, cu carne puþinã,
un mers drept ºi apãsat, cu gesturi repezi ºi hotãrîte, cu o voce joasã ºi niþel gîjîitã,
timpul într-un trening, Marilena pãrea un bãiat care, în glumã ºi-ar fi vîrît douã ghemoto
ºi s-ar fi jucat de-a fata. Pãrul, creþ natural, care-i cãdea-ntr-un fel de tirbuºoane pe
ceafã, ºi-n zulufi mãrunþi la tîmple ºi pe lîngã urechi, era singurul element care-i îndul
ionomia asprã ºi bãieþoasã. Faþa prelungã, cu frunte-naltã, cu ochi negri, tiviþi cu gene
epte, cu sprîncene foarte coborîte ºi parcã trase cu linia, cu gurã mare cu buzele teºite,
ea de sus cu un contur ca un M mare de tipar, cu nas lung cu ºaua niþel lãþitã spre vîrfu
, cu douã cute adînci de la nãri pînã-n bãrbie era o faþã nici frumoasã, nici urîtã, nici
ici de bãrbat, era o faþã de om. Privirea treazã în care nu citeai niciodatã mirarea ºi bra
le-acelea care surpau toatã cutezanþa chipului erau semnele unei copilãrii ºi-ale unei a
dolescenþe fãrã zîmbet, semnele pe care le lasã poveri prea grele, cãzute pe umeri prea tin
ri; semnele unei coaceri forþate. Rãmasã orfanã de la doisprezece ani, cu-o mamã bicisnicã
a trup ºi la suflet, sãtulã s-audã numai of-uri ºi ah-uri ºi sã vadã lacrimi din oriºice, M
se hotãrîse sã ia-n piept toate greutãþile ºi sã se considere orfanã de-amîndoi pãrinþii º
mai mic în cîrcã: maicã-sa. Cînd terminase Marilena liceul, li se tãiase pensia de pe urma
lui taicã-sãu. La Facultate n-o primeau, slujbã nu gãsea. Maicã-sa madame la generale,
îi zicea Marilena altã sursã de trai decît vînzarea lucrurilor nu vedea. Crescutã la No
ame , madame la generale ºtia franþuzeºte, ºtia nemþeºte, ºtia sã cînte la pian ºi sã brode
imic. N-avusese niciodatã nici o meserie ºi nici nu-ºi închipuia cum o femeie ar fi putu
t sã-ºi cîºtige singurã existenþa. Cînd n-om mai avea ce vinde, ce-o sã facem? , o-ntrebas
a la cîteva luni dupã ce li se tãiase pensia ºi dupã ce fãcuse bãºici în tãlpi de mers la T
atunci te mãriþi tu sau se schimbã lucrurile . ªi dacã mã mãrit, crezi cã ãla de m-o lua o
i cu mîinile-n sîn? ªi dacã nu mã mãrit? cã de lucruri îþi dau în scris cã nu se schimbã. C
m mîinile pe piept, piºãm pe ochi ºi aºteptãm sã murim? La gîndul ultimei pãrþi a acestei
, biata madame la generale plîngea de-ar fi-nduioºat ºi pietrele. Dar nu pe Marilena.
Drept care, Marilena o angajase pe madame la generale sezonierã la triat zarzavatu
ri în Obor, ceea ce-i asigura cam 200 de lei venit lunar, cînd era de lucru, cartelã d
e alimente, de-mbrãcãminte ºi drept de vot. Marilena, dupã propriile spuse, optase pentru
artele liberale , ceea ce-n limbaj Marilena se traducea printr-un carton, agãþat cu sîrm
a poartã, pe care scrisese cu litere albastre ronde. De cîte ori mi-aduc aminte, îmi v
ine sã rîd! scrisese Carã butelii de Aragaz, face injecþii, masaje, coafurã, pedichiurã,
chiurã, croitorie, tricotaje etc. Marilena, scara B, etajul 2 sunaþi îndatã!
Marilena, eu cred cã etc-ul ãla ai putea sã-l scoþi cã ºi-aºa e-o enciclopedie ce-ai scri
pusese Mama rîzînd.
Lasã-l, doamnã Hangan, lãsaþi-l cã aºa e mai sexy. Sã vedeþi ce clientelã de boºorogi o s
ªi ce te faci dacã-ºi fac idei...?
Le trag o labã de nu se mai scoalã.
Avusese dreptate Marilena sã lase etc-ul pe carton, cã-ntre timp învãþase de la Mama sã bat
la maºinã, iar, pe cont propriu, sã repare instalaþii sanitare, sã repare instalaþii ºi apa
e electrice, ajunsese pe drept cuvînt homo universalis, cum îi zicea Mama.
în timp ce Mama avea 320 de lei salariu lunar ºi bãtea particular pe 40 de bani pagina
, în 3 exemplare, Marilena cîºtiga cel puþin 600 de lei pe lunã cu artele liberale ; noi,
pensia de la Tata, abia de reuºeam s-o ajungem din urmã. Pavele, atît de prost am mîncat
între 1951 ºi 1955 56, încît, astãzi, cînd pot sã mãnînc pe sãturate, cred cã dac-aº ºti c
le ºi tot nu m-aº opri de la mîncare. Munþi de marmeladã am mîncat în anii aceia. Ani în ºi
iut ce-nseamnã sã fii sãtul. Macaroane, gris; gris, macaroane; cartofi, ºtevie; ºtevie, ca
rtofi; mãmãligã cu lapte; lapte cu mãmãligã, iar cînd vedeam o bucãþicã de carne o-nghiþeam
cu noduri, fiindcã Mama mi-o dãdea mie pe toatã. Pînã-n 1951, bunicii ne dãdeau o jumãtate
porc din care-ntindeam cît puteam. Aveam ºi noi de Crãciun pe masã oalã cu sarmale, piftii
, caltaboºi, tobã ca tot creºtinul. Pe urmã, ne rãmînea carne prãjitã la oalã, slãninã, u
ceam. În '51 pe bunici i-a dus pe Bãrãgan, cã erau chiaburi. Trebuia sã le trimitem noi lo
r, noi, adicã Mama. Zahãrul de pe cartelele noastre-ajungea, vorba vine, pentru aºa-zi
sul meu ceai de dimineaþã, o amestecãturã de tei cu mentã, cu muºeþel ºi cu nu mai ºtiu ce
 Prin '52, cred cã reapãruse ceaiul. Din porþia mea de zahãr în fiecare zi puneam mãcar o f
eoparte pentru bunici. Cînd le fãceam pachet cu ce dãdea Dumnezeu, le trimiteam ºi eu ec
onomiile mele de zahãr, cam 100-150 de grame. Ca tot omul care mãnîncã prost, simþeam nevo
ia sã mãnînc mult. Aº fi bãut la ceai de-ãla o bute. Dar n-aveam zahãr ºi-atunci îl îndulce
bomboane portocalii umplute cu marmeladã cã doar cu ce altceva! care lãsau pe fundul
ceºtii un fel de mîzgã de-o culoare cum nu s-a mai vãzut ºi-n cerul gurii un gust chimic
eva între eugenat ºi bariu.
Trebuie sã fi fost o minune, zise Pavel ºi strîmbã din buze.
Dupã ce sorbeam minunea asta, cînd mã ridicam în picioare ºi-ncepeam sã umblu, auzeam cum
fãcea apa-n burtã gîl-gîl, gîl-gîl . Mamã, înseamnã cã nu sunt plinã ochi cã auzi ce valu
eu ºi-ncepeam amîndouã sã rîdem. Ar trebui sã-þi pui în burtã ºi-o geamandurã , zicea mama
ul haz, haz de necaz cum facem tot neamul nostru de cînd ne ºtim. Altfel, am fi pier
it demult.
(Sînziana se uita iar fãrã þintã. De data asta, colþurile gurii i se lãsaserã-n jos ºi priv
se-ntunecase, ca atunci cînd citea pe-o lamã la microscop semne de boalã.)
Cred cã-n '50, vara, eram cu mama la þarã, la bunici la Bunica, fiindcã Bunicul, Taica,
era la puºcãrie din '49, cã nu putuse da cota. îi luaserã tot de pe arie, dar cota era cu
mult peste ce voia pãmîntul sã producã. O asesoare ceruse la proces sã-l condamne pe Taica
la 18 ani, dar judecãtorul, judecãtor de profesie, se sculase cu o faþã de om bolnav, b
olnav de ce-i era dat s-audã, ºi ceruse ca pedeapsa sã fie proporþionalã cu vina. Cum îþi s
eam, eram pe arie cu Maica, bunicã-mea adicã, ºi cu Mama. Un tovar㺠de la raion ºi Nae-al
ui Coderie, colectorul din sat, asistau la-ncãrcatul camioanelor.
Mã Nae, lasã-ne ºi nouã barem de-o colivã! zisese Maica; ºi repetase, cu glasul scãzut
vã.
Ce sã fac eu, dadã Siminã, dacã nici cota n-ai împlinit-o? rãspunsese Nae, ºi se uitase p
pial spre tovarãºul de la raion, apoi, cu o privire jenatã, cãtre noi trei, care stãteam în
r-o laturã a camionului.
Camionul plecase, tovarãºul de la raion se-ndreptase-nspre altã parte-a ariei, iar Nae
-al lui Coderie îi scria Maicãi chitanþa.
Ce sã fac eu, dacã aºa sunt dispoziþiile? Zisese el ºi-i întinsese Maicãi chitanþa.
în timp ce Maica lega chitanþa-ntr-o batistã ºi-o vîra în sîn, Nae se uita la Mama ºi la mi
Ce mai faci, Smarandã? o-ntrebase el pe Mama, fosta lui colegã de bancã de la primarã.
Trãiesc.
Nu te-ai mai mãritat?
- Nu.
ªi nu þi-e greu fãrã om? Cumnatã-ta, Didina, preoteasa, îl luã pe miliþianu' ãla ºi-o duc
Face fiecare cum poate.
Mama rãspundea conºtiincios ºi fãrã participare la-ntrebãrile colectorului, iar ea nu-l înt
a nimic, nici mãcar Ce mai fac ãi bãtrîni, copiii, nevasta? , întrebãri de-astea de circum
u-l întreba nimic.
Smarandã, crezi cã mie-mi vine bine sã-i iau omului ºi zoana de pe arie?
Mama tãcea. Maica-ºi petrecuse testemelul negru, parte peste parte, pe sub bãrbie, ºi-as
culta cu palma la gurã, cum ascultã þãranul cînd are dubii asupra celor ce-i e dat s-audã.
Nu-mi vine bine, dar dacã m-au pus... ºi dac-aºa sunt dispoziþiile?
De la cine? întrebase Mama fãrã prea multã curiozitate-n glas.
Mai întîi, Nae-al lui Coderie se uitase bãnuitor la Mama. Privirea lui voia sã spunã: Asta
face pe proasta cu mine sau chiar e proastã? Vãzînd însã cã Mama aºtepta rãspunsul, serioa
e de drepþi, cu gîtu-ncordat, ca un copil scos la lecþie, Coderie, cu-o mînã la cingãtoare,
dregîndu-ºi mai întîi glasul ºi uitîndu-se pe sub sprîncene, cu bãnuiala nespulberatã pe de
punsese dintr-o suflare, ca la ºcoalã:
De sus.
Or ºti ei ceva, cã ei sunt de la þarã... zisese Mama uitîndu-se undeva peste cîmp.
Smarandã, nu mai vorbi aºa-n dodii cã de... nu e bine.
Nae, þie þi-e teamã pentru mine c-am vorbit în dodii ori þi-e fricã pentru tine cã m-ai
te-o spune vreo pasãre a cerului cuiva pe undeva? îl întrebase Mama cu glas blînd ºi fãrã p
de ironie.
Colectorul se roºise pînã-n albul ochilor.
Vezi, Nae, mie nu mi-e fricã de tine, þie însã dac-a ajuns sã-þi fie fricã de mine, însea
ricã ºi de umbra ta. Sã ºtii cã eu te-nþeleg. ªi mie mi-e fricã, dar cu umbra mea tot mai s
e vorbã. Pãcat de noi!
Mama dãduse din cap a pagubã. Maica, sãrmana, parcã-mpietrise cu palma peste gurã ºi cu tes
emelul ei petrecut ca feºele mumiilor.
Smarandã, am auzit cã nu mai eºti profesoarã, cicã eºti tactilografã de baþi la maºinã.
Da, Nae, aºa e.
La ce þi-a mai folosit sã-nveþi atîta?...
Orice þi se poate lua pe lumea asta, zisese Mama, uitîndu-se peste cîmp, dar ce-ai vãzut
ºi ce-ai învãþat nu. ªtii la ce mi-a folosit? sã-nþeleg mersul lumii.
Ultimele cuvinte le spusese mai mult pentru sine. Eu o þineam pe Mama strîns de mînã, pr
ivindu-l.
- Rãmîi cu bine, Nae; sãnãtate dadei Lisandrei, ºi lui nea Doe, ºi Florinei.
Mergi sãnãtoasã, îi urase Nae, cu ochii mai mult în pãmînt.
Hai, Maicã, acasã, a zis Mama. Le-om face colivã ºi din arpacaº. O fi aflat el Dumnezeu c
rîu nu mai avem.
Am luat-o spre casa bunicilor prin cîmp, pe-o potecã. Era aproape noapte. Cîntau greie
rii. Maica mergea-n frunte, eu ultima. Pãream cortegiul umil al unui mort sãrac ºi uit
at de lume. în viaþa mea nu m-am simþit mai bãtutã de Dumnezeu. Sunt copil orfan, sunt cop
l orfan , îmi spuneam mereu, de parcã atunci descoperisem acest adevãr. Nu-l descoperise
m atunci, dar atunci începea sã mã apese.
Acasã, Maica a pus, pe masa joasã de la vatrã, mãmãliga rece de la prînz, niºte ceapã, niºt
rte, s-a-nchinat ºi-a-nceput sã mãnînce. Eu n-am putut sã-nghit nimic. Mãnîncã, mamã, mãnî
i vezi în viaþa ta , mi-a spus Maica ºi s-a uitat la mine cu milã. M-am dus în curte ºi m-a
ins pe pãmînt cu faþa-n sus. Plîngeam fãrã suspine! Simþeam lacrimile trecîndu-mi pe dupã u
pe ceafã, scurgîndu-se-n þarinã. Mi-am adus aminte cã-n urmã cu ani, acolo fusesem fericitã
mã jucasem cu cãþeii Moldei. în loc sã-mi aducã alinare, amintirea clipei aceleia de feric
re m-a fãcut sã plîng de se zguduia pãmîntul sub mine. Atunci, în bãtaia soarelui, mã bucur
acum, la lumina albastrã a stelelor, eram tristã de moarte. Cum mã uitam, printre lac
rimi, mi se pãrea cã lumile-acelea depãrtate ºi stinse îmi vesteau un drum fãrã-ntoarcere.
m-ar fi-ntrebat cineva atunci de ce plîngeam, n-aº fi ºtiut sã spun. N-aº ºti nici acum sã
n. Mã simþeam bãtutã de Dumnezeu ºi cu sufletul zdreanþã. De cînd eram micã, îmi rãmîneau î
de cîntece, frînturi de versuri care mã impresionau mai mult, chiar dacã nu prea le-nþeleg
eam eu sensul. Cum stãteam acolo, una cu pãmîntul, mi-au venit în minte niºte vorbe dintr-
un cîntec: Amãrît ca mine nu-i Decît puiul cucului . Va sã zicã mai era cineva amãrît ca m
ul pui! Decît puiul cucului cînd îl lasã mama lui . Pe mine, Mama nu mã lãsase. Prin urmar
au alþii ºi mai amãrîþi decît mine. Ideea cã fãceam parte dintr-o întinsã frãþie a durerii
ecare liniºte. Mi-am adus aminte ºi douã cîntece-nvãþate la ºcoalã, Cucule, pasãre surã ºi
ul de pe-aici.
S-a dus cucul de pe-aici, Tra la la la la la la ºi ºi-a lãsat puii mici, Tra la la la l
a la la I-a lãsat lîng-o tulpinã, Tra la la la la la la Sã-i creascã mamã strãinã, Tra la l
la la , cântã încet Sînziana.
Ce sã fi fost cu bietul cuc, cu cuculeasa adicã, sã-ºi lase puii la mila altuia? îmi zicea
m eu. ªi la pãsãri erau oameni nenorociþi care-ºi dãdeau puii la azil? Viaþa cucului începe
reocupe atît de mult cã aproape uitasem de amãrãciunile noastre comune. A doua zi, trebu
ia s-o rog neapãrat pe Mama sã-mi facã biografia cucului. În ce cîntece mai auzisem eu de
cuc? Dar în cîte n-auzisem? în toate cîntecele pe care le scornise lumea, de cînd dãdea col
ierbii ºi pîn' la Sîm Pietru. Taci, cuce, nu mai cînta... Auzii cucu' cîntînd ºi mierliþã
Cîntecul ãsta-l cîntasem eu la serbarea de sfîrºit de an ºi fãcusem ºi partea de solo în c
tecul Lui Stalin, slavã sã-i înãlþãm. (Sînziana cînta din nou foarte-ncet primul vers al cî
i.) ªtiam Lui Stalin, slavã... dinainte chiar de-a-l învãþa la cor. îl ºtiam de la radio. P
ele lui mãsuri erau semnalul de pauzã la postul de radio Bucureºti. (De data asta, Sînzi
ana fredona sacadat primele mãsuri ale cîntecului.) Pînã-n primãvara lui '53.
Vrei sã mai spui o datã? zise Pavel Vlas, dupã ce o vreme o privi neîncrezãtor.
Pavele, tu chiar nu-þi mai aduci aminte?! O, Doamne, uit mereu cã eºti mult mai tînãr dec
mine. Tu n-ascultai la radio nimic?
Noi n-aveam radio, nici difuzor. Satul nost' s-a electrificat mai încoace.
în '44, dupã Armistiþiu, toatã lumea fusese obligatã sã predea aparatele de radio. Predas
mama Philibs -ul nostru, pe care-l cumpãrase cu Tata în '37. în '45, toamna cred, s-au da
t înapoi radio-urile. Deºi pe bonul de predare erau scrise toate datele, puþinã lume ºi-a
mai primit propriul aparat. Radio dãduseºi, radio-þi dãdeau, ce-atîta vorbã? Mama, om cu fr
ca lui Dumnezeu, dacã nu-ºi mai gãsise aparatul, vrusese sã plece. Aºa-i era ei norocul: sã
piardã tot. Cum sã pleci, doamnã, fãrã aparat? Ia-l pe ãsta cã-i ãl mai bun, cîntã de scoa
sese funcþionarul care elibera aparatele, ºi-i pusese cu de-a sila-n braþe un Zerdik cît
oate zilele, care-ocupa jumãtate din apartamentul nostru din Cercului. Pavele, deºi
nu sunt nici zece ani diferenþã-ntre noi..., îºi reluã Sînziana ºirul povestirii.
ªase ani, cinci luni ºi ºapte zile, iar în anii bisecþi ºi opt zile, o-ntrerupse Pavel, c
utoritatea fidelitãþii.
Doamne, cît oi fi-nsemnat eu pentru omul ãsta... Dupã cinci ani ºi þine minte... Sînziana
duse firul gîndurilor. Ca la sculurile Maicãi, cînd i se-ncurcau la vãpsit... Dragii ºi bu
ii mei, cum v-aþi dus voi toþi... toþi...
Sînziana, lasã trecutul mai apropiat ºi sã ne-ntoarcem la secolele dintre noi: deºi nu s
nici zece ani diferenþã-ntre noi... , îm?
Aceºti mai puþin de zece ani sunt mai mult decît un secol. Tu nu-þi dai seama. Nimeni nu
-ºi poate da seama. Oricît þi-ar povesti cineva o experienþã de viaþã, ea nu se poate imagi
ªi-apoi nu sunt eu autorul ãla atît de talentat care sã ºtie sã zugrãveascã o epocã într-a
e uiþi prin ea ca prin sticlã.
Las cã nici autorii ãilalþi nu se prea omoarã sã ne punã glaja-n faþã!
Pavele, nu-þi poþi închipui cît s-a schimbat lumea în douãzeci ºi ceva de ani. Supersonic
47, strigam pe stradã Moarte lui Franco! Jur Eu ºi alþi copii, amestecaþi ºi noi printre
e la un miting, încã neºtiind sã citim ce scria pe pancarte, strigam cît ne þineau bojogii
arte lui Frîncu! Etimologie popularã... Tot în '47, în clasa-ntîi, pînã-n Crãciun abia-nvã
rãiascã regele; dupã Crãciun, am învãþat Imnul Republicii, primul. Din clasa-ntîi pînã-ntr-
am umblat într-un pardesiu fãcut dintr-o draperie de pluº verde pe care ne-o dãduse Naºa-m
are cadou Ca sã n-ajungeþi, mamã, sã umblaþi în curu' gol . Nu pot sã-þi spun, în iarna lu
rnã cu nãmeþii cît casa, ce eveniment a fost c-a apãrut pe piaþã margarina. Fetele mele n-a
ca nici moarte margarinã. Eu, speriatã de bombe , cum zice Mãria, mai mãnînc ºi astãzi, ºi
plãcere. S-a schimbat atît de mult lumea, în douãzeci ºi ceva de ani, dar ce zic eu în dou
ci ºi ceva... din '65 încoace au trecut 1000 una mie de ani. Prin '50, marea, suprem
a eleganþã erau pantofii cu crep. La-nceput se dãdeau numai fruntaºilor în producþie, pe ca
telã. Cînd a apãrut Mama în Cercului cu pantofi cu crep, daþi de-o muncitoare de la ea din
fabricã, fiindcã-i fãceau bãºici, mi-aduc aminte cum a exclamat Marilena: Doamnã Hangan,
pe scîndurã putredã, suspectã chestie, cã altfel de unde-atîta eleganþã?! Cînd mergea Mar
teatru, mama-i împrumuta pantofii cu crep. Ei? , zicea Mama cînd se-ntorcea Marilena de
la spectacol. Pîrtie-am fãcut! Am zdrobit pe puþin zece inimi! Am pornit de la seara me
a de sub stele ºi uite unde-am ajuns! Dacã nu-mi aduceam aminte acum de Marilena uit
am unde-am rãmas cu povestirea.
Sub stele.
Mi-am adus aminte, cîntînd Lui Stalin, slavã... Scrisoarea pe care i-o scrisesem tovarãºu
ui Stalin de-o aniversare, a ºapteº'doua cred... Tovarãºe Stalin, iubit ºi drag, Eu sunt o
fetiþã din România. Tatãl meu a murit pe front în rãzboiul nedrept împotriva Uniunii Soviet
. Mama mea munceºte într-o uzinã ca sã mã creascã. Eu am note bune. sunt premiantã. Vreau s
ng utemistã (= consomolistã în U.R.S.S.). Eu aºtept sã zdrobiþi hidra imperialismului. în d
eavoastrã îmi pun toatã nãdejdea. Dumneavoastrã sunteþi pãrintele copiilor din lumea întrea
mîna,
Hangan Sînziana, clasa a IV-a B, ºcoala rar...
Pe chipul ºi-n vocea Sînzienei se citeau naivitatea ºi buna-credinþã a fetiþei care, cu apr
ape treizeci de ani în urmã, scrisese aceastã scrisoare. Lui Pavel îi veni sã plîngã.
Cînd am terminat-o de scris am sãrutat-o. O rugasem pe Naºa-mare sã-mi dea un plic de hîr
ie de mãtase, de pe vremuri, scrisesem frumos pe plic, cu litere chirilice adresa:
Tovarãºului Stalin, Corifeu al clasei muncitoare, Kremlin, Moscova . Mã interesasem la p
oºtã ºi cît costau timbrele. I-am citit-o Mamei. (Pavel o privi întrebãtor.) S-a uitat la m
ne cum te uiþi tu acum.
ªi eu cum mã uit?
Te uiþi ca omul care nu poate pricepe niºte lucruri, fiindcã ele depãºesc înþelegerea lui
c tiparele dupã care e-nvãþatã mintea lui sã gîndeascã. Fiecare trãim istoria dupã mintea n
eci o percepem diferit. Mama ºi cu mine eram martorii aceloraºi fapte. Vîrsta ne fãcea sã
le interpretãm diferit. Sã mã-ntorc la scrisoare. Mama o ascultase atent cum asculta o
rice. Nu spunea nimic, se uita doar la mine cu o curiozitate atît de avidã de parc-a
r fi vrut sã mã desfacã-n felii subþiri ºi sã mã-ntindã ca pe-un frotiu de pus la microscop
e nu-i plãcea scrisoarea? Mamã, tu ce zici, Lui o sã-i placã? Eu am scris-o din toatã inim
mea . Cred cã e cea mai sincerã scrisoare pe care i-a scris-o cineva vreodatã , mi-a spus
Mama ºi m-a sãrutat în creºtet ca sã dea ºi mai mare greutate spuselor ei, credeam eu. Mulþ
tã de mine, am sãrutat de cîteva ori scrisoarea ºi-am pus-o-n plic la vedere. M-am dus a
poi prin hol fiindcã auzisem gura Marilenei. De pe unde mergea sã ducã lumina artelor l
iberale , cum zicea ea, Marilena, dacã o omenea cineva cu ceva, o bucãþicã mãcar ºi tot mi-
cea ºi mie. De data asta mi-adusese un sendvici cu telemea. Am rãmas în hol sã mãnînc darul
din dar, iar Marilena a intrat la noi sã-i dea Mamei raportul despre succesele ei
profesionale de peste zi. Uºa camerei noastre era-ntredeschisã. Au vorbit ele ce-au
vorbit, apoi, Mama, fãrã nici un cuvînt, i-a-ntins scrisoarea mea. Mã uitam la Marilena ºi
nici sã rãsuflu nu-mi venea, cu atîta emoþie-i aºteptam verdictul. Vedeam cum pe mãsurã ce
tea, i se lungeºte mutra, cum i se lasã colþurile gurii-n jos, aproape sã dea dincolo de
falcã, ºi cum i se-ncreþeºte fruntea, atît holbase ochii ºi ridicase din sprîncene. A citi
o datã, de douã, de zece ori, cred. Pãrea uimitã ºi fascinatã, într-un tîrziu, a pus scris
-n plic, încet, grijuliu, ca pe-un document de preþ, apoi cu un aer meditativ, plin
de seriozitate, cu vocea ei joasã, a spus pe un ton grav: E tragic, doamnã Hangan, e
tragic . Mama i-a fãcut un semn din ochi spre uºa deschisã, ºi-un semn spre gurã, echivalen
cu o pecete a tãcerii. Marilena, trecînd spre apartamentul ei, m-a-ntrebat cum mi-a
plãcut sendviciul ºi m-a sãrutat pe frunte. Mi s-a pãrut ciudat cã ºi Mama ºi ea, fãrã doa
orbeascã, avuseserã aceeaºi reacþie citindu-mi scrisoarea. Vorbele Marilenei îmi trecuserã
n fier roºu prin inimã. Ceva obscur se petrecea-n jurul meu, a cãrui þesãturã mintea mea n-
putea pãtrunde. Zile-ntregi nu m-am dezlipit de radio: se citeau scrisorile trimi
se de copii tovarãºului Stalin de ziua lui, de-a ºaptezeci ºi doua aniversare. A mea nu
s-a citit, deci nu i-a fost trimisã. Am fost de multe ori dezamãgitã-n viaþa mea, dar ni
mic nu se comparã cu dezamãgirea mea de-atunci. Ascultasem scrisoare cu scrisoare: o
ricît de expresiv le citeau crainicii ºi crainicele noastre, scrisorile semãnau izbito
r între ele, ºi izbitor cu ce-auzeam noi la ºcoalã-n fiecare zi. Scrisoarea mea, bucatã ru
ptã din sufletul meu, nu semãna cu nici una dintre cele citite la radio. Ce socoteam
eu mai bun în mine nu fãcea-n ochii altora nici douã parale. Numai în ochii lor sau pen
tru cã nu fãcea de-adevãratelea, pe bune? Asta era o-ntrebare care nu-mi dãdea pace ºi pe
care nu-ndrãzneam s-o discut cu nimeni. Am plîns mult atunci, am plîns mult cînd a murit
Stalin, dar ºi mai mult am plîns în aprilie 1956, cînd am citit raportul lui Hruºciov la
Congresul XX. în mintea mea, scrisoarea aceea m-aducea-ntr-o competiþie de dimensiun
i cosmice . Eºecul meu mã punea-n contradicþie cu toatã omenirea. De cînd sunt eu pe lume,
l mai important lucru mi s-a pãrut adevãrul. Nu mã interesa ca eu sã am neapãrat dreptate º
sã ies deasupra. Mi-aº fi dat însã viaþa sã aflu adevãrul: sã-l vãd undeva pe-o balanþã ºi
îndoi. Acelaºi lucru l-am simþit în cazul Lilianei Fodor. Voiam s-o vãd pe masa de operaþi
, cu abdomenul deschis pentru adevãr, nu pentru dreptatea mea. Luna aprilie a anul
ui 1956 a-nsemnat pentru mine sfîrºitul copilãriei. Cine-ncepe sã-nþeleagã mecanismele soci
le nu mai e copil.
Eu oare cînd am început sã-mi dau seama cum umblã rotiþele mecanismelor astea, care-i miºc
a? Devreme, devreme. Un sat e-un microcosm unde îþi este mai uºor s-arunci o privire.
Vezi toate treptele deodatã. Ieºi într-o duminicã doar într-una la muzicã ºi vezi tot c
lume. La oraº, copiii ãºtia mai mult ºed între patru pãreþi decît în lume .
Cît de ciudat este fluxul memoriei... Simultaneitatea amintirilor îngreuneazã mult sel
ecþia lor. Te simþi ca-ntr-o junglã-n care cu greu îþi croieºti un drum, fiindcã nu ºtii ce
sã tai mai întîi. Pornisem din seara cînd plîngeam la lumina stelelor. Parcã þi-aº povesti
s în vis. într-un tîrziu, istovitã de-atîta amãrãciune, de-atîtea gînduri contradictorii, º
resemnare, am adormit. Ca prin vis, am simþit cã mã ridicã cineva de jos ºi porneºte undeva
cu mine. La un moment dat, am deschis ochii. Eram întinsã-n pat, în odaia bunã. Pe peret
ele din faþa mea, ardea o candelã, în stînga ei erau trei fotografii de soldaþi: Tata ºi un
hii mei, în ajun de-a pleca pe front. Mama s-a aplecat ºi m-a învelit cu-o velinþã. S-a ri
dicat, s-a uitat la fotografii, a zis în ºoaptã ferice de voi , s-a-nchinat ºi-a ieºit din
aie. De-atîtea ori îmi spusese cã viaþa e un dar sublim de care trebuie sã ne bucurãm în fi
re clipã ca ºi cînd am fi martorii unui miracol, încît nu-mi venea sã cred cã moartea i se
ea pãrea o fericire. Între vis ºi viaþã, am început din nou sã plîng. într-o clipã mi se de
tã amãrãciunea pe care cu-atîta grijã Mama o-nãbuºea-n sufletul ei. N-am auzit-o o datã plî
. O datã n-am auzit-o spunînd nu am . Singura concesie pe care-o fãcea lipsei era sã-i rec
noascã existenþa la optativ: ne-ar trebui . Mai mult de-atît nu ºi-a plecat niciodatã capu
viaþa atît de modestã pe care-o duceam, de nimic n-avea Mama grijã mai mare decît de spir
it: abia aveam dupã ce bea apã, dar picup ne-am cumpãrat din Talcioc, ºi discuri: Bach,
Partitele, Beethoven, Concertul de vioarã ºi Imperialul ºi Vivaldi, Anotimpurile. De-a
tîtea ori le-am ascultat cã nu ºtiu cum de nu s-au gãurit. Le ºtiu pe dinafarã. ªtiu intrar
fiecãrui instrument. Nu e sãptãmînã sã nu intru la Muzica . De cîte ori pot, cã nu mã dau
din casã, îmi cumpãr cîte-un disc; de cîte ori pot, îmi cumpãr un album de artã, o carte.
sc, cînd cos, cînd spãl, cînd fac lucruri casnice, ascult sau un disc sau o emisiune la
radio.
îmbini utilul cu plãcutul, zise Pavel ºi se uitã patern la Sînziana, îndemnînd-o din ochi
tinue.
De cîte ori mã vedea posomorîtã, Mama-mi punea mîna pe frunte ºi-mi spunea douã versuri p
re: ªi de supãrare multã,Mi-a cãzut lumea urîtã! , ºi numaidecît dãdea drumul picupului, º
mã-ntreba: Ce doreºte domniºoara pentru refacerea moralului: Bach, Beethoven, Vivaldi?
Cînd ni se-ntunecã sufletul trebuie sã-i aprindem o luminã. Milioane de ani, miliarde s-
a zbãtut natura pînã sã izbuteascã sã ne dea lumini: Bach, Beethoven, Michelangelo, Eminesc
, Luchian. Natura a scos din beznã aceste stele de mãrimea-ntîi pentru-a reabilita ori
cînd ideea de om. ªi Atila ºi Hitler ºi alþii ca ei au aparþinut ºi aparþin speciei uma
de umbrã a speciei. Cînd te simþi lovit, apãsat de viaþã, trebuie mai ales atunci sã-þ
hii spre zona solarã a speciei: sã asculþi muzicã, sã reciteºti o poezie, sã te uiþi la un
u. Dintr-o datã simþi cum, de la nivelul rîmei, fiinþa ta se ridicã pe verticala piscului .
Aºa spunea Mama. Mi-aduc aminte fiecare vorbã a ei. Vorbea atît de frumos ºi de clar, se
exprima ca un moralist: O parte din om se conjugã cu verbul a avea, cealaltã parte s
e conjugã cu verbul a fi; important este ca partea lui a fi sã fie mãcar egalã cu cea a
lui a avea. Cei pentru care a fi atîrnã mai mult decît a avea sunt cei care trãiesc pent
ru a ºti, pentru a afla, ceilalþi sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Or
izontul lor este mãrginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferã de-o incurabilã orbir
e spiritualã .
Cîtã dreptate avea! Te uiþi la unii oameni ºi nu-þi vine sã crezi cum trec prin viaþã! Cu
ri de cal. Numai drumu-nainte atîta vãd: nimic la dreapta, nimic la stînga. Cum sã aibã º
um s-ajungã: atît ºi nimic altceva. ªi-un tablou dacã-l cumpãrã nu-l iau pentru bucuria de-
privi, îl iau pentru cã reprezintã o investiþie.
Totuºi, între unul care investeºte într-un tablou ºi unul care investeºte-ntr-un kil de a
eu îl prefer pe ãl cu tabloul. Ãsta mai are-o ºansã: din cînd în cînd tot o mai arunca ºi
ivire, oricît de distratã, spre tablou, tot s-o mai strecura ºi-n mintea lui o razã de l
uminã. În principiu însã, ai dreptate. Nevasta directorului nostru þi-o fi spus ºi Iulia
e zi de zi Consignaþia dupã tablouri: dupã nume, bine-nþeles. N-ar intra într-o expoziþie,
oamne fereºte! Deci, n-o intereseazã arta, o intereseazã investiþia. N-are suflet de col
ecþionar, are suflet de precupeaþã. Puþin îi pasã cã bãrbatu-sãu e-un adevãrat om de ºtiinþ
numele lui cã-þi dai seama cã e-o vanitoasã i-ar avea de la indiferent cine, pentru ea
r fi acelaºi lucru. S-a mãritat cu el dintr-o bine calculatã întîmplare: el, om trecut de
cincizeci de ani, fãrã copii, apucat de amokul paternitãþii, ca mulþi bãrbaþi la vîrsta ast
ricit cã o fîþã de douãºapte-douãºopt de ani îl face tatã, a luat-o val-vîrtej de nevastã.
din secretarã la un notariat, se vedea doamna profesor , cu maºinã la scarã, purtatã prin
nãtãþi, invitatã pe la congrese, pe la cocktailuri, pe la ambasade ºi mai ales cu timp la
dispoziþie sã batã prãvãliile, s-a lãsat fãcutã mamã fãrã prea mare cheltuialã de convinger
lui. Singurul aspect pozitiv al acestei cãsãtorii e copilul un bãieþel de toatã frumuseþe
foc de deºtept, încolo, cît de bine merge-aceastã afacere, o simte tot Institutul pe pie
lea lui. Are zile Profesorul, cînd dac-ai zice cã e scãpat de la ospiciu ar fi prea puþi
n. E de o umoare neagrã, negru-nchis , cum zice Tudor ªerban. Totu-i pute, totul e strîmb
, ºi lucrurile de pe birou le ia ºi le-aºeazã cu mîna lui ºi nu pentru cã n-ar fi puse cum
buie, dar pentru cã vrea sã ne-arate cît e de nemulþumit de noi, cã de cine altcineva? Trîn
eºte, pufneºte, repede, jigneºte, se poartã oribil. Þipã la-nceput cu glasul lui obiºnuit d
ariton, apoi glasu-ncepe sã-i tremure, sã-i fîlfîie ºi sã i se subþieze de parcã-l castreaz
a acolo, pe loc. Asta e-o fazã. Faza explozivã. Pe urmã, vine faza unei muþenii de zici
cã e cãlugãr din ordinul ãla care-ºi impune canonul tãcerii. Cred cã-n faza asta se ruºinea
elul ridicol în care se poartã. Apoi, trece printr-o fazã normalã: este iarã omul dinainte
a fericitei ºi fertilei cãsãtorii , semn cã Lili ºi bãiatul nu sunt în Bucureºti. Cu Kolon
eu de secþie, numai de mamã nu s-a-njurat. Se ceartã de zãngãnesc geamurile, cã nici unguru
nu-i vreun blînd ºi vreun rãbdãtor. Tudor ªerban cînd îl vede cu toatã flota-necatã în
L-am nimerit ºi eu într-o dispoziþie de-astea, cã nu e greu. A zbierat ºi la mine cît îl þi
bojogii: Acolo, la dumneavoastrã la streptococ, e-o porcãrie fãrã seamãn nu semnez nimic,
aþi-mã-n pace! , ºi tot aºa. în loc sã plec, m-am rãzimat de tocul uºii ºi-l ascultam atent
rsuri. ªi-a descãrcat tot sacul ºi-apoi credeam eu cã numai femeile spun de zece ori ace
laºi lucru, una dupã alta a luat-o de la capãt ºi-aproape cu-aceleaºi cuvinte. La un mome
t dat, epuizat, a tãcut. S-a uitat la mine atît de uimit de parcã pîn-atunci nici n-aº fi
fost acolo. Am simþit cã mi se rupe sufletul de mila lui. Ce viaþã infernalã trebui' sã duc
mu ãsta ca s-ajungã-n asemenea hal. Nu mi-era fricã de el ºi nici nu-l dispreþuiam. Mã gîn
cã probabil aºa aº fi ajuns eu dacã Alexandru nu m-ar fi lãsat la vreme, la limita reziste
nþei mele nervoase. Mã uitam ce putuse face-o cãsãtorie nepotrivitã, chiar încheiatã de dra
unei mize capitale cum e un copil, ce putuse face dintr-un om de-o indiscutabilã
calitate profesionalã ºi chiar umanã. În viaþa lui, omul ãsta nu fãcuse un rãu cuiva. Ce pã
el! Uneori, foarte rar, mi se-ntîmplã sã gîndesc atît de intens niºte lucruri cã nu fac nic
n efort sã nu le traduc în vorbe. Eram atît de frapatã-n momentul acela de nefericirea o
mului ãsta, cã nu-mi pãsa nici pic cã-mi era director: era un biet om amãrît, care nu se ma
putea controla nervos. Domnule profesor i-am spus eu cu un glas de om care vorbeºt
e unui alt om, dincolo de clase, de posturi domnule profesor, îmi pare-atît de rãu cã su
nteþi nefericit ºi vã-nþeleg atît de bine. Ce pãcat... M-am uitat la el ºi l-am vãzut cum
lmele-n faþa ochilor. Fãrã sã mai zic nimic, mi-am luat buletinele de pe biroul lui ºi-am
plecat în vîrful picioarelor. A doua zi, a trimis secretara sã-mi cearã buletinele la se
mnat. Evitã de-atunci încoace, sistematic, sã mã vadã, însã face tot ce poate sã mã promove
intereseazã tot timpul de soarta mea, încît simt unele suspiciuni la colegii mei faþã de-a
ceastã bunãvoinþã teleghidatã. Eºti singurul om cãruia i-am povestit episodul ãsta.
N-am sã-l spun nimãnui, zise Pavel închizînd ochii.
Iar m-am încurcat în lianele junglei , dar cum þi-am mai spus mã ierþi cã mã repet v
-atît de mult alcãtuitã din vieþile altora, cã face cu ele un amalgam din care e greu, e i
mposibil, sã mai separi substanþele iniþiale, în stare purã. Cît priveºte memoria ºi declan
mintirilor, cred cã numai în literaturã se poate vorbi de-o memorie ordonatã, care sã urme
ze niºte jaloane logice, explicabile; în realitate este foarte greu sã faci corelarea
cauzã efect, în cazul declanºãrii amintirilor, în orice caz, memoria mi se pare unul dintre
cele mai pasionante domenii de studiu pentru psiholog, pentru psihiatru ºi pentru
neurolog. Dacã viaþa noastrã n-ar fi atît de scurtã, m-aº apuca sã studiez asiduu ºi profes
memoria. Dacã m-ai întreba acum de ce-þi povestesc ce-am sã-þi povestesc n-aº putea sã-þi
degetul mobilul care mi-a declanºat amintirea asta. Cred, totuºi, cã nu greºesc dacã-þi sp
n cã mi-a declanºat-o o filiaþie sufleteascã, un element comun între Mama ºi pãrinþii ei. D
legaþi de pãmînt, robi ai capriciilor vremii, ºi ei puneau sufletul înaintea materiei, în
impul rãzboiului, li se rechiziþionaserã pentru front trei perechi de cai ºi douã perechi
de boi. Dupã armistiþiu, li se dãduse un cal. îºi mai cumpãraserã ei altul. Calul dat de la
imãrie se-ntorsese de pe front bolnav de epilepsie. De spaimã. Dacã auzea un zgomot ne
aºteptat îl apuca imediat criza. Se zbãtea, sãrmanul, pe urmã zãcea o vreme ca mort, se rid
ca ºi trãgea mai departe la ham, la plug. I-au adus veterinarul, l-au afumat cu ierb
uri, i-au descîntat de sperieturã, degeaba. Crizele-astea-l apucau cam la douã sãptãmîni o
atã, chiar dacã nu se speria, în rest, muncea mai dihai decît unul sãnãtos. Cu nãdejdea cã
indeca, bunicii l-au þinut aºa, vreo patru luni. Cînd au pierdut nãdejdea, l-au rugat pe
jandarmul din sat sã-mpuºte calul. Zadarnic au vrut niºte vecini de-ai lor sã-l cumpere
, O cãciulã de aur sã-mi dai pe el, mã Lache, nu-l vînd. Decît sã-l ºtiu cã se pãtimeºte-a
ne, c-o fi la altul mai bine ar eu în plug. E suflet ºi el, de ce sã pãtimeascã? , i-a sp
Taica vecinului. Cînd am început sã judec, calul ãsta mi s-a pãrut cea mai tristã urmã lãsa
boi. Pe bunici i-au dus în Bãrãgan. Au plecat din casa lor cu ce-au putut duce-n spina
re. Erau mulþi, din multe sate, ºi trebuiau sã-ncapã-n cîteva camioane. Cînd am luat eu vac
nþa-mare, ne-am dus pe la ei sã le-ajutãm sã-ºi facã douã odãiþe de chirpici, cã stãteau în
magazie pãrãsitã. Sãrut mîna, Taicã , am zis ºi eu ºi Mama cînd l-am vãzut pe Bunicul ºi n
douã sã-i sãrutãm mîna. Cum o mai duceþi? Bogdaproste, bine , ne-a rãspuns el. N-am sã u
unsul lui. Poate l-aº fi uitat, dar în toamnã m-am dus cu Mama la teatru, la Nãpasta. Cînd
se-ntoarce Ion de la ocnã, îl întreabã cineva Cum fuse, Ioane, la ocnã? Bogdaproste, bi
ice el. Am început sã plîng la replica asta. Mama nu m-a-ntrebat nimic, fiindcã pricepus
e apelul din memoria mea, dar Mario Sidalgo, cu care mersesem la teatru, cã el ne
invitase, m-a sãrutat, mi-a cumpãrat sirop ºi nuga, în pauzã, ºi nu mai ºtia cum sã mã cons
Acum, cã tot ne aflãm în jungla amintirilor, sã-þi spun cine era Mario Sidalgo. Totdeauna
vorbim la trecut despre oamenii care nu mai fac parte din viaþa noastrã, chiar dacã ei
trãiesc. Cînd a avut Taica proces de sabotaj sabotaj însemnînd cã nu putea-ndeplini cote
e stabilite, nici dupã ce i se lua ºi pleava din pãtul Mama a-nceput sã-i caute-un avoca
t. S-a dus mai întîi la unul cunoscut de ea, cu nume de avocat bun, fiul cîrciumarului
din Cernaþi, cu care se ºtia de-o viaþã. Smarandã, tata, frate-meu sã fie ºi nu l-aº susþ
sã gãseºti avocat care sã se bage la sabotaje. Cum stau eu în barou, sã nu mai vorbim, cu
nima cît un purice! Procese de sabotaj mi-ar mai trebui! Gicule, mi-am închipuit cã pent
ru un avocat o cauzã este ca o teoremã pentru un matematician: o problemã abstractã care
-l implicã doar convenþional ºi nu real. Sã acuzi un avocat cã apãrã un asasin e ca ºi cînd
za un actor cã interpreteazã un rol de asasin . Smarandã, asta era înainte, acum simplul f
pt cã ai accepta sã aperi într-un proces de sabotaj este interpretat ca luare de atitu
dine de partea sabotorului. Azi, nu mai existã cauze abstracte. Nu mai acceptã avocaþi
i nici mãcar din oficiu sã fie numiþi apãrãtori la sabotaje . Dac-aºa stau lucrurile... ª
se sã plece. Dar lui Gicu Panþîru-i era ºi milã ºi ruºine de ea. Smaranda, ºtii ce? am sã-
esc totuºi un avocat. Nu-þi promit, dar am sã-ncerc. Se numeºte Mario Sidalgo. Pe el n-o
sã-l acuze nimeni cã þine cu chiaburii! Totul e sã vrea . ªi Mario Sidalgo a vrut. Prin Gi
u Panþîru i-a fixat Mamei o orã cînd sã meargã la el acasã pentru discutat în amãnunt cauz
a-mbrãcat în fusta neagrã ºi-n bluza croºetatã, de bumbac, vãpsitã-n foi de ceapã, toaleta
lã , pe mine m-a-mbrãcat în uniformã, ne-am pus pardesiele, adicã ea lodenul gri, iar eu
totam-ul meu de pluº verde,confecþionat din draperia de la Naºa, ºi-am pornit-o pe jos s
pre avocatul Mario Sidalgo. Stãtea ca la un sfert de ceas de noi, pe strada Mîntulea
sa, într-un bloc superb, cu un peron ca de catedralã, cu uºi de cristal ºi de fier forja
t la intrare, tot numai marmurã coloratã, în hol ºi pe scãri, bloc de mare lux. Uºa apartam
ntului ne-a deschis-o femeia de serviciu, îmbrãcatã-n negru, cu boneþicã ºi cu ºorþuleþ alb
t, ca la marile case. Nu vãzusem pîn-atunci ºi nici de-atunci încoace n-am vãzut apartamen
t de bloc mai spaþios ºi mai luxos ºi-n care sã fie-adunate-atîtea lucruri de preþ ºi aºeza
atît rafinament ca la Mario Sidalgo. Subreta ne-a condus în birou. Am rãmas în picioare
sã ne uitãm la un perete plin cu tablouri aºezate-n scarã, cam de la un metru sub tavan
, pînã la-nãlþimea pe care-o aveam eu atunci: Monet, Matisse, Marie Laurencin, Modiglian
i, Aman, Grigorescu, Luchian, Andreescu, Tonitza, Matei ªerban, ce-mi mai aduc eu
aminte. Mama se uita la cãrþi. S-a deschis o uºã. Ne-am întors amîndouã brusc. Am vãzut atu
entru prima ºi poate pentru ultima oarã-n viaþã ce-nseamnã acel coup de foudre , cum zic f
cezii, sau l-a pãlit dragostea , cum zicem noi, românii. Domnul Mario Sidalgo stãtea rãzim
t de uºã i se tãiase rãsuflarea cu niºte ochi negri nici pironiþi, nici þintiþi, ci ple
ama ca spre-un drum fãrã întoarcere. M-a strãbãtut un fior. Nu mai vãzusem niciodatã o fiin
ind astfel o altã fiinþã, nu vãzusem niciodatã ceva trecînd astfel prin aer dintr-o fiinþã
altã fiinþã. Am închis o clipã ochii simþind cã n-aveam voie sã privesc lucrul acela fiind
ra voie sã fie privit. Nu-ndrãzneam nici sã respir. Printre gene, m-am uitat din nou l
a domnul Sidalgo: stãtea nemiºcat ca sub puterea unui element cosmic. M-am uitat ºi la
Mama: albã la faþã de parcã fugise toatã viaþa dintr-însa, primea în ochii ei albaºtri dil
virea aceea cotropitoare, de smoalã topitã.
Bunã ziua, am auzit într-un tîrziu, cam peste o mie de ani, vocea Mamei, pieritã ºi subþi
ca un fir de aþã.
Mario Sidalgo a rãspuns fãrã sunet, lãsînd privirea-n jos. Din clipa aceea, mi-a fost drag
, fiindcã din clipa-aceea am ºtiut c-o iubeºte pe Mama.
Fetiþa mea, a zis Mama, arãtînd spre mine.
Mario Sidalgo a tresãrit. Mi-am dat seama cã pînã atunci nu mã vãzuse.
Am ºi eu douã fete, a zis el, învãluindu-mã-ntr-o privire paternã în care mi s-a pãrut, t
-n vocea lui în care vibra sunetul grav al violoncelului ºi totdeodatã se unduia relie
ful catifelat al flautului cã desluºesc ceva din contrarierea pe care-o simte omul cîn
d descoperã în cale un obstacol neprevãzut. Înalt, suplu, miºcîndu-se degajat, fãrã striden
onizîndu-se prin fiecare gest cu ambianþa de lux ºi de rafinament din jur, Mario Sidal
go te fãcea sã spui de la cea dintîi privire ce om frumos! .
în timp ce stãtea de vorbã cu Mama, am început sã-i privesc amãnunþit chipul. Mi-l amintesc
de bine de parcã acum l-aº avea în faþa ochilor. Chipul primei impresii, care pentru mi
ne nu poate fi anihilat de-o mie de ani de impresii succesive, coroborate. Cred
neclintit în acest impact între fiinþe, cum numesc eu prima impresie. E ca ºi cînd ai priv
i un tablou. Nici o judecatã a posteriori nu poate ºterge adevãrul pe care þi-l dezvãluie
un tablou cînd te-ntîlneºti cu el prima datã, adevãr incomplet, poate, dar esenþial. Pãrul
Mario Sidalgo, creþ mãrunt, ca piperul, era un fel de rocã negru-albãstrie, turnatã odatã
u craniul, într-atîta pãreau de inseparabile unul de altul. Fruntea cu protuberanþe line
, foarte-naltã; nasul la limita între acvilin ºi drept; gura cu tãieturã statuarã, aspr
pãtratã ºi niþel repezitã-nainte dãdeau o îndrãznealã trufaºã chipului destinat parcã sã
uctele vieþii ºi, mai ales, s-azvîrle-ntregii lumi mãnuºa: care pe care , chip tenace, de
tignac, strigînd Parisului, de sus de pe colina Pere Lachaise: A nous deux, main-te
nant . Impresia asta þi-o dãdea mai ales cînd þinea privirea plecatã, cînd chipul îi era or
 al statuilor. Cînd te privea n-ai fi ºtiut sã spui dacã ochii-i luminau sau îi întunecau c
ipul. Erau atît de negri cã irisul nu se deosebea de pupilã, în faþa mãslinie, în a cãrei a
enþã bãnuiai sute de generaþii trãite sub un soare torid, singurele pete de culoare erau a
lbul albãstrui al ochilor ºi gura de-un roºu neaºteptat, de lut ars. În strãlucirea crepusc
larã a ochilor acelora defila condiþia umanã, de la genezã la sfîrºit. Erau momente cînd oc
lui Mario Sidalgo cu privirea desprinsã de spaþiu ºi de timp, pierdutã, parcã, în contem
rea unui vis cu vechimi ºi cu-nþelesuri criptice îl situau într-un teritoriu intangibil,
abolindu-i nu numai trufia chipului, abolindu-i întreaga fiinþã, reducîndu-l la privire
a care, întoarsã spre ea însãºi, îl restituia integral unei dogme. În ochii lui, o mobilita
de expresie pe care n-o întîlneºti nici mãcar la un mim, alterna cu nemiºcarea pietrelor, î
ciuda faptului cã era un om comunicativ ºi apropiat, ochii-aceia-n care þi se pãrea cã ve
zi caravane pãºind tãcut în cãutarea Pãmîntului Fãgãduinþei, cu gîndul însoþit doar de melo
care þi se pãrea cã vezi mîini întinse cãtre cer ºi guri plecate-n þãrînã gemînd funebru l
ii; în care þi se pãrea cã auzi vaierul strãbunilor lui arºi în Spania, în autodafe-uri exe
e, þipãtul unor fiinþe de-acelaºi sînge cu el arse-n cuptoarele Auschwitz-ului ºi-n alte lo
uri de-njosire-a omului; în care, peste toate, sunau monocord ºi glorios trîmbiþele care
doborîserã zidurile Ierihonului; în ciuda atîtor stãri ºi idei pe care þi le sugerau, ochi
ui Mario Sidalgo trãgeau peste fiinþa lui o perdea impenetrabilã. Fiecare privire-a lu
i pãrea cã-þi dezvãluie doar stratul de deasupra al unei roci, strat ce-ascunde de fapt
istoria a milioane de ani. Pînã la Mario Sidalgo, pentru mine ºi chiar ºi pentru Mama, o
vrei era nenea Iancu Stein, coleg ºi prieten cu Tata ºi cu nenea Daniel ªerban, nenea
Iancu, în ochii cãruia bunãtatea ºi-ngãduinþa-nvãþatã de la viaþã pluteau într-o privire di
ersese tristeþea ºi umilinþa ovreiului mãrunt, crescut în Dudeºti de-o mamã vãduvã, lenjere
hala, în privirea lui, care te-ndemna sã i te adresezi ca unui frate, rãzbãtea lamento-u
l unei întregi rase plîngînd pe ruinele vechiului Ierusalim, pîlpîia o-nþelepciune de mii d
ani vechime, înþelepciunea constatãrii, care parcã-þi ºoptea: Aºa a fost, aºa este, aºa v
virea aceasta foarte expresivã ºi foarte complicatã nu þîºniserã însã niciodatã fulgerele a
din ochii profeþilor. Nenea Iancu, pentru noi era ca o rudã. Nu fãceam nici o deosebir
e între puþinele rude pe care mi le mai lãsase rãzboiul ºi nenea Iancu. îi ziceam sãru' mî
pam ori de cîte ori ne-ntîlneam. Lui Iancu Stein, proaspãt ieºit de pe bãncile Facultãþii d
edicinã, unde fusese bursier, i se pãruse o mare cinste, în '36, cînd Ghiþã Opran, cîrciuma
in gura Oborului, i-o dãduse de nevastã pe Marioara, unul dintre cei opt copii ai lu
i. Iancu ºi Marioara se cununaserã la biserica Sfîntul Ioan Moºi, avînd ca naº pe Marin Pas
ramagiu, naº de baºtinã al neamului Opran. Fusese o nuntã de pominã: cu toatã negustorimea
omâneascã, armeneascã ºi ovreiascã, începînd din gura Colentinei ºi pînã-n Sfîntu' Gheorghe
imea din Dudeºti. Ca mama lui Iancu Stein sã nu fie mîhnitã cã i s-a depãrtat copilul de la
lege, Ghiþã Opran pusese toatã negustorimea ovreiascã-n picioare sã intervinã la Comunitate
la rabin, ca s-o cunune pe fiicã-sa, creºtinã, în templul mare din Sfînta Vineri. Trebui'
sã-þi spun cã popa-al nostru nu-i fãcuse nici o dificultate lui Iancu Stein sã-l cunune c
reºtineºte. Nici prin gînd nu-i trecuse sã-i cearã sã se boteze. De unde, la-nceput, rabinu
se-arãtase foarte intransigent, cerînd neapãrat ca mireasa sã treacã la mozaism, aflînd
-al nostru considera fiu al Domnului pe oricine, iar Ghiþã Opran fiind la fel de gen
eros faþã de rabin ca ºi faþã de preotul creºtin, tinerii fuseserã cununaþi ºi mozaic, avîn
Marcel Juster, vãr bun al mirelui, cuscra Matilda ieºind astfel cu faþa curatã în cartier
. Lui Iancu Stein, nepracticant religios, puþin îi pãsa ºi de unii ºi de alþii. Vrînd însã
lumea sã fie mulþumitã ºi plãcîndu-i sã respecte tradiþiile, mai ales de dragul bãtrînilor,
l maicã-sii ºi de-al Opranilor, în casa lui, de cînd s-a-nsurat el cu Marioara, se sãrbãtor
sc ºi praznicele creºtineºti ºi cele evreieºti. Chiar ºi-acum, cînd bãtrînii au murit. Myri
a lor, este botezatã mozaic, Gheorghe, bãiatul, e botezat creºtineºte. Tot ca sã nu se sup
ere nimeni. Menajul Stein este unul dintre cele mai trainice pe care le-am vãzut ºi
nu pentru cã dureazã în timp, ci pentru cã oamenii ãºtia sunt ca douã vase comunicante; tot
sunetul lor este la acelaºi nivel, la nivelul înþelegerii-adevãrate. Cînd s-a simþit în ae
legionarii pregãtesc ceea ce s-a numit rebeliune , Tata ºi nenea Daniel s-au sfãtuit sã-i
scundã pe nenea Iancu ºi pe Verzeu pînã se limpezesc lucrurile. Cei doi simpatizanþi legio
nari de la ei din spital nu se mulþumeau sã le facã tot felul de apropouri grosolane cã
nu ºtiu cum sã le zic altfel lui Iancu Stein ºi lui Titus Verzeu, a cãrui nevastã era evr
icã, ci se-agãþau mereu de Tata ºi de nenea Daniel: Ce fel de creºtini sunteþi voi, frate,
þineþi cu jidanii? , îi luase peste picior într-o zi doctorul Caius Pop, pe care l-am avu
t eu profesor la radiologie-n Facultate. Þinem cu oamenii, atîta tot , a zis Tata care
era un om tare blînd, dupã cîte spun toþi. Suntem creºtini de-ai lui Isus Cristos a zis
ea Daniel iar Isus Cristos, care era ovrei, cum sper cã ºtiþi, zicea cã toþi oamenii sunt
egali între ei, deºi Legea zicea cã iudeii sunt neamul ales. Deci, noi suntem creºtini d
e-ai lui Isus Cristos, mai existã ºi altfel de creºtini? Lasã ironiile, doctore! Nu vã da
ama cã ovreii voºtri sunt un pericol mondial? , nu s-a lãsat doctorul Pop. Dumneata cîþi a
ai, domnule doctor? , l-a-ntrebat Tata pe Pop. Treizeci ºi cinci. De ce? Treizeci ºi cin
i, zici. Ai trãit treizeci ºi cinci de ani ºi n-ai bãgat de seamã cã ovreii sunt un pericol
mondial, ºi-aºa, deodatã, þi s-o arãtat Sfîntul Duh ºi te-o luminat? , a zis Tata cu vorba
omoalã moldoveneascã. Domnule doctor l-a luat ºi nenea Daniel la refec pe Caius Pop ce
populaþie are globul? Cam douã miliarde, chiar ceva mai mult. Dar de ce? , a rãspuns Pop.
ttends que te t'explique! Deci, douã miliarde, douã miliarde ºi ceva. ªi la miliardele a
stea, cîþi ovrei sã fie? Vreo zece-unsprezece milioane, cred , a rãspuns Caius Pop, destu
e nedumerit, fiindcã nu vedea unde voia s-ajungã nenea Daniel. Domnule doctor Pop, da
cã nouã, arienilor, care suntem mãcar 500000000 a ajuns sã ne fie fricã de ovrei, înseamnã
va cu noi nu e-n regulã, nu cu ovreii. E cazul sã ne cãtãm, cum zice rumînul , a continuat
enea Daniel. Sunt zece milioane, dar reprezintã o forþã mondialã, þin în mînã finanþele lu
eplicat Pop. Domnule doctor, cînd au plecat, acum, hãt, douã mii de ani din þara lor, pre
supun cã-þi închipui cã-n traista pe care-o purtau pe bãþ n-aveau milionul de lire sterline
de franci ori de dolari. I-au cîºtigat dupã asta . Prin înºelãtorii . Perfect, prin înºe
lþi financiari, arieni, de exemplu, cum i-au cîºtigat? Rugîndu-se la Dumnezeu, ºi fãcînd bi
ici? Sã fim serioºi, domnule doctor! De ce sã fim aºa de supãraþi pe Rotschild de pildã, ºi
fi ºi pe Krupp, ºi pe Schneider, care e alsacian, pe Creusot? ca sã-þi înºir numai cîþiva
re-i ºtiu ºi eu. în evul mediu, Carol Quintul împãrat, nu? se-mprumuta de bani la Fugge
bancheri creºtini. ªi pe urmã, lãsînd la o parte consideraþiile astea cu caracter abstract
hai sã-i luãm pe jidanii noºtri, pe ãºtia cu care lucrãm cot la cot. De fapt, printre noi
numai unul, Iancu Stein. Cã Verzeu e român de-al nostru, deºi dumneavoastrã ãºtia cu Gard
Cãpitanul ºi Arhanghelul din cer" îl trataþi drept jidan prin adopþiune, datoritã nevesti-s
i. Sã-l luãm pe Iancu Stein: orfan de rãzboi din 1916, un biet ovrei sãrac, ajuns doctor
, ºi doctor bun, fiindc-a muncit pe brînci. Crezi cã are vreo legãturã cu finanþa mondialã?
eprezintã vreun pericol? Un ovrei nu reprezintã singur un pericol, toþi ovreii la un loc
reprezintã însã, dar voi, filosemiþii, refuzaþi sã-nþelegeþi lucrul ãsta . Domnule doctor
sat Tata lui Pop ce-ai zice sã vinã-ntr-o zi o naþie, ovreii de exemplu, ºi sã zicã: Cine
omânii? pãi ãºtia sunt un pericol, ia sã-i desfiinþãm!" Aºa ceva nu se poate! Noi suntem u
, avem o þarã, ce, ne comparãm cu ãºtia, care-s azi aici, mîine-n Focºani? Aºa ceva nu se
a se poate, domnul doctor. Arbitrarul n-are nici o limitã, fiindcã n-are nici o lege
, afarã de legea bunului-plac ºi-a celui mai tare veche de cînd lumea. Mã mirã cã dumneat
ardelean, care-oi fi aflat din pãrinþi ce-i aceea asuprire naþionalã, sã te dai de partea
legionarilor, a rrromânilor ãstora sadea, pe care pe deasupra-i mai cheamã ºi inski . Avem
o menire sfîntã, indiferent de ce gîndesc ovreii ºi uneltele lor , le-a rãspuns Pop cu un g
as de Arhanghel al rãzbunãrii ºi le-a-ntors spatele Tatei ºi lui nenea Daniel, în timp ce
el se-ndrepta cu pas marþial spre cauzele mari care-l chemau. Nenea Daniel ºi-a perm
is sã-i strige: Domnule doctor Caius Pop, Cine scoate sabia, de sabie va pieri! spu
ne sfîntul apostol Petru. Vedeþi sã nu vã-mpuºte Antonescu... Dupã ce i-a-mpuºcat Antonesc
legionari, doctorul Pop venea mereu la nenea Daniel ºi-i spunea: Doctore, dumneata ºt
iai ceva . ªtiam, sigur cã ºtiam... ªtiam cã, de cînd e lumea ºi pãmîntul, dacã-ntinzi pre
se rupe. Unde-ai mai auzit dumneata, domnule doctor, de douã puteri paralele-ntr-
un stat? Cum ºi-nchipuiau legionarii dumitale cã ãsta, ofiþer de carierã, crescut la cazar
mã, o sã-i lase sã facã ce-i taie capul? ºi ce i-a tãiat am vãzut cu toþii . Nimeni nu º
.. Ce nu ºi-a-nchipuit? Cînd umblaþi cu pistoalele la brîu v-aþi închipuit probabil cã o
ocuri bengale? Zi bogdaproste, domnule doctor, cã profesorul v-a sechestrat în spita
l ºi pe dumneata ºi pe Carabogdan ºi c-aþi rãmas doar teoreticieni ai Legiunii. ªi sã ziceþ
o mie de ori bogdaproste cã noi nu suntem atît de puri ca dumneavoastrã, legionarii, ºi
cã nu vã denunþãm . Te plictisesc, Pavele?
Dimpotrivã. Eu despre legionari nu ºtiu decît din cãrþi. La noi în sat, de-aºa ceva nu s-
it.
Iar ce-auzi acum e tot din auzite. De la mine care-abia de mã nãscusem pe vremea-ace
ea! îþi mai spun cîteva fraze-n legãturã cu asta ºi mã-ntorc la Mario Sidalgo. Profesorul B
olomeu, directorul spitalului, era un om mînã-de-fier la propriu ºi la figurat. Cînd dãdea
un pumn bine simþit, adormea pacientul pe trei zile. Domnule profesor, decît sã mai um
blãm cu eter, mai bine-i trageþi dumneavoastrã o directã de dreapta , îi zicea Tata, cînd a
u cîte-un caz care adormea greu. Lui Bartolomeu, care-n viaþa lui nu fãcuse politicã, îi e
rau dragi legionarii ca sarea-n ochi, drept care nu-i slãbea o clipã din colimator.
Cu o zi înaintea rebelinuii, a pus pe masã douã revolvere Colt , cu cîte ºase gloanþe, ºi-
mnat în spital toþi doctorii români, cu excepþia lui Verzeu. Nenea Daniel ªerban îi ascunse
e pe nenea Iancu ºi pe tanti Marioara care zisese cã ea de bãrbatu-sãu nu se desparte ce
i-o fi lui mi-o fi ºi mie , îi ascunsese zic, la bunicã-sa, la coana Luxiþa Bantaº, care-i
ea cu arma pe masã ºi trebuie sã-þi spun cã lua frunza din zbor coana Luxiþa, aºa ochea. Ve
u, cãruia nu i-a plãcut niciodatã sã se simtã obligat faþã de cineva, nu s-a lãsat ascuns n
e Tata, nici de nenea Daniel. Bartolomeu le-a þinut tuturor un scurt discurs: Domni
lor, aici în spital eu am nevoie de doctori nu de politicieni. Cine pleacã acum din
spital fãrã voia mea, aici nu mai calcã. Iar dumneavoastrã, camarazi, dacã faceþi o miºcare
u dacã mã trezesc cu arhanghelii dumneavoastrã pe cap, ieºiþi de-aici cu picioarele-nainte
; sã nu ziceþi cã nu v-am spus . Cu ce drept luaþi aceste mãsuri? , se rãstise Carabogdan,
sãrea uºor muºtarul. Cu-acelaºi drept cu care bãgaþi voi lumea-n sperieþi . Noi avem sã i
icã nouã . Perfect! Dac-o instauraþi n-aveþi ce pierde cã staþi douã-trei zile interni în
e puteþi împuºca ºi dupã. Dacã nu vã iese pasienþa o sã-mi aprindeþi lumînãri la amîndoi ar
a alþi sfinþi cã nu v-am dat drumul cu haita . Dupã rebeliune, Carabogdan ºi cu Pop se jura
pe toþi sfinþii alþii decît cei doi arhangheli cã ei habar n-avuseserã de-aºa ceva ºi
fi tras în suflet de om o mie de pistoale sã fi avut în mînã. Poate cã aºa era. Acum, dupã
urit þiganul puteþi spune ºi cã era alb , zisese profesorul Bartolomeu ºi se purtase cu ei
a ºi cînd nimic nu s-ar fi-ntîmplat. Cînd a-nceput rãzboiul, ºi Carabogdan ºi Pop, ca major
tea legionarilor, au fost trimiºi disciplinar pe front, în linia-ntîi. Carabogdan a mu
rit, iar Pop, cu ideologia total renovatã, s-a-ntors cu diviziile Tudor Vladimiresc
u . De cîte ori cineva-l zgîndãrea pe nenea Iancu sã facã ceva-mpotriva ticãlosului de legi
r, el rãspundea invariabil: Ce sã am cu el? A omorît pe cineva? N-a omorît! Sã-i fac proce
pentru delict de opinie în trecut? Ce-i mai bine: un fost legionar în minus dar ºi-un
doctor în minus? Nu-i mai bine s-avem un doctor în plus? Uiþi cã legionarii þi-au omorît
Cã legionarii-l omorîserã pe bietul Marcel Juster, la care nenea Iancu þinea ca la un fr
ate. Cum sã uit? Dar dacã nu iertãm, atunci n-o mai terminãm niciodatã . Cînd am fost cu A
dru la Paris, printre alte locuri, am vãzut, în spatele catedralei Notre-Dame, monum
entul închinat francezilor uciºi de nazism, Memorialul martirilor deportãrii. Tu ai fo
st la Paris?
Am fost acum un an, trei zile atît cît sã las un pacient, un turist francez care s-a-
bolnãvit în trecere prin Cluj.
Deci, nu-þi spun lucruri ºtiute. Presupun cã n-ai vãzut acest cenotaf. Este ca un c
subteran, în niºte urne se aflã cenuºã adusã din toate lagãrele de concentrare naziste. E
mormînt al deportatului necunoscut , la pragul unei galerii lungi ºi-nguste, în ai cãrei
ereþi sunt încrustate 200 000 de pietricele simbolizînd numãrul victimelor. La intrare s
crie: Pardonne, mais n'oublie pas! .
Pavel Vlas avu expresia omului care primeºte o loviturã la plex.
De cîte ori mi-aduc aminte, mã trec fiori. Am vãzut multe monumente, multe frumuseþi, da
r nimic nu m-a izbit aºa cum m-a izbit mãreþia simplã, izvorîtã dintr-o mare durere, a aces
ui memorial , mãreþia lui ºi morala inscripþiei de la intrare. Morala lui nenea Iancu mo
a unei înalte-nþelepciuni, care e peste tot aceeaºi. A lui nenea Iancu, evreu român, a f
rancezilor francezi, a lui bunicu-meu, Taica, þãran român. Eu tot am avut noroc spunea
Taica despre timpul petrecut în puºcãrie ca sabotor c-am fost trecut la drepþi-comuni ºi
scoteau la muncã. Dacã n-ar fi fost doi gardieni, negri la suflet, care izbeau în tine
cu bocancul cînd te vedeau cã-þi tragi niþel sufletul, am fi dus-o cum am fi dus-o . Taic
dacã þi-ar sta-n putere sã le faci vreodatã ceva ãstora doi, ce le-ai face? Eu? nimic. Sã
acã Dumnezeu! Orice le-aº face eu, bocancii pe care mi i-au cãrat în burtã nu-i pot lua-na
poi . Mama spunea cã dragostea de oameni e ca sãnãtatea starea fireascã a omului, iar ura
e ca boala o stare sufleteascã de care mori dacã n-o vindeci. Dupã mine, nu existã ceva
mai odios în lume decît sã-mprãºtii ura. Ura ºi focul trebuie înãbuºite din primul moment,
în urma lor rãmîne cenuºa. Eu am trãit totdeauna printre oameni blînzi ºi cu iubire de oam
. Altfel cred cã nici unul n-am fi scãpat cu viaþã din locuinþa noastrã stil Bieder-coºciu
er din Cercului, cum zicea Marilena. De-asta n-am putut sã mã adaptez în cãsnicia cu Alex
andru. Cînd ura Alexandru pe cineva, de zece ori dacã l-ar fi vãzut mort ºi nu i-ar fi f
ost de-ajuns. Puþinii oameni care-nsemnaserã ceva-n viaþa mea, pînã la el, erau ca Mama, c
a nenea Daniel, ca nenea Iancu. Am ajuns sã-þi vorbesc despre nenea Iancu, pornind d
e la Mario Sidalgo. Pînã la Mario Sidalgo, pentru mine, ovrei era nenea Iancu, pe ca
re-l consideram ºi-l consider ca pe-o rudã. Deºi-mpovãrat de-o familie grea: doi copii,
nevastã fãrã slujbã, trei pãrinþi, maicã-sa ºi Opranii, tanti Surica, sora maicã-sii, mama
cel Juster, cel omorît de legionari tanti Surica deºi avea garsoniera ei, la ei îºi fãcea
veacul ãºtia permanenþi , ºi de toatã liota de neamuri ale Marioarei, care deblocaþi, ca
rimaþi, care naþionalizaþi, cum era pe-atunci, cã la masã la nenea Iancu, nu-þi exagerez, d
r mîncau pe puþin zece-douãsprezece suflete pe zi, deºi cu-atîta gloatã pe cap, nu era sãrb
e sã nu ne invite ºi pe noi la masã ºi sã nu ne dea ºi-n traistã la plecare. Iar pe nenea D
el ªerban, frate dacã i-ar fi fost ºi nu l-ar fi iubit mai mult. Prin '48 '49, cred, a v
enit legea cu aurul, cu monedele de aur. Doctorul, actualmente profesor Serafiot
ti, cumnatul lui nenea Daniel ªerban, a fost arestat pentru aur. Nenea Daniel i-a
sfãtuit, pe sorã-sa, Marie-Jeanne, ºi pe cumnatu-sãu, Serafiotti, sã predea aurul, ºi Seraf
otti l-ar fi predat, nu pentru cã nu i-ar fi pãrut rãu dupã el, dar pentru cã nu-i plãcea s
calce legea. A fost însã imposibil s-o convingã pe nevastã-sa, pe sora lui nenea Daniel,
care nu seamãnã cu fraþii ei, cu Daniel ºi cu Matei, cum nu seamãnã o gãinã cu ce sã zic
. Lãcomia fiind mai tare decît prudenþa, pîn' la urmã, Serafiotti e arestat, aurul gãsit.
-a bãtut cumnatu-meu la cap sã-l predau ºi nu l-am predat , i-a scãpat doctorului Serafiot
ti la o anchetã. A, va sã zicã mai ºtia cineva! ªi cineva , care-a recunoscut, fãrã nici
a de existenþa aurului, neºtiindu-i însã ascunzãtoarea, a primit cinci ani pentru omisiune
de denunþ, iar Serafiotti ºaptesprezece ani. Ca sã-ºi salveze prietenul ºi, totodatã, ºi
umnatul prietenului, cu care n-avea nici un aliº-veliº, dar despre care-avea o-naltã pãr
ere, profesional, numai la O. N. U. nu s-a dus ºi n-a scris memorii nenea Iancu. E
l ºi profesorul Pandele atît au umblat ºi-au bãtut pe la toate uºile ºi-au arãtat ce chirur
valoroºi erau condamnaþii cã, pînã la urmã, le-au obþinut revizuirea procesului ºi eliberar
pã numai un an ºi ºapte luni.
Numai!...
Faþã de ºapteºpe' sau de cinci, era o prãjiturã.
Halal prãjiturã!
Dacã-þi spun cã între 1950 ºi anul de graþie-n care ne aflãm au trecut o mie, una mie ani
cã nu mint. Mi-am mai adus aminte ceva. Prin '54, cred, i s-a propus lui nenea Ian
cu sã ia locul lui Cornel Lãceanu, ca ºef de secþie. Cel mai înfocat susþinãtor al lui nene
ancu era un subaltern al lui Lãceanu, un doctor Stoian, care tot trãgea sforile pe l
a Minister în defavoarea lui Lãceanu. De ce sã-i iau eu locul lui Lãceanu? E fiu de mari
gustori . ªi ce-i cu asta? Tocmai dumneavoastrã, care-aþi suferit atît de pe urma fostul
gim, de pe urma legionarilor ºi-a lui Antonescu care vã punea sã mãturaþi strãzile, tocmai
umneavoastrã sã nu vreþi sã-nlocuiþi pe cineva cu o asemenea origine? Domnule doctor Stoi
mata eºti ovrei? Nu, dar de ce? Atunci de ce lupþi atît sã schimbi un român cu un ovre
te mai înduioºa atîta de soarta mea. Crezi cã trei ani pe front, cîþi a stat doctorul Lãce
, au fost mai buni decît mãturatul strãzii? ªi pe el l-a trimis pe front tot Antonescu,
iar pe mine mai bine cã m-a trimis la mãturat decît la Auschwitz. Eu nu-i iau locul lu
i Lãceanu. E un doctor cum ar fi bine s-avem mai mulþi. Dacã tot vreþi un ºef ovrei, mai s
unt doi doctori ovrei în secþie, la revedere . Deci, pentru mine, ovrei era nenea Ianc
u, ovreicã era fosta colegã de ºcoalã a mamei, Ruth Isacsohn, care-ºi schimbase numele-n M
uºat, profesoarã de germanã. Mãrunþicã, plinuþã, cu o frunte frumoasã, cu ochi melancolici,
, foarte frumoºi, cu o gurã ca de ºtiucã. Vorbea cu un r , pe care un milion sã-mi dai cã
aº putea pronunþa. Fusese cooptatã într-o comisie de cenzurare a autorilor ºi-a cãrþilor. Î
zi, pe cînd nu ajunsesem în Cercului, ne trezim cu ea la noi. Fatã de farmacist, plinã
de bijuterii ºi de blãnuri, umbla-n loden. De ce umbli-n zdreanþa asta de loden, Ruth?
- a-ntrebat-o Mama ce, þi s-au rupt blãnurile? Tu de ce umbli? Eu umblu cã n-am altce
c-ai avea ce-ai face? Le-aº purta, cã doar nu le-aº lãsa-n dulap sã le mãnînce moliile
Mama dar eu te-ntreb pe tine, care le ai, de ce nu le porþi? Cum sã le port? Toatã lum
a umblã aºa modest îmbrãcatã ºi eu sã umblu-n blãnuri? Lumea aia care umblã nu are . ªti
oda e sã nu ai, de ce sã se vadã cã eu am? nu vreau sã ofensez pe nimeni . Ei, dacã-i aºa,
chestiune psihologicã la mijloc, lucrurile se schimbã... , o luase Mama în glumã. Dar sã
odenul ºi sã vorbim lucruri serioase. Tu ºtii cã eu þin la tine ºi ºtii cît de rãu mi-a pãr
i mai fost în învãþãmînt. Acum vreau sã-þi fac un bine : te sfãtuiesc sã scoþi din bibliote
nu sunt aºa cum trebuie. Þi-am adus aici o listã . Ruth, tu vorbeºti serios? E vreo dispo
iþie ca oamenii, în biblioteca lor, de-acasã de la ei, sã facã epurãri? , a-ntrebat-o Mama,
bã la faþã. Aºa o dispoziþie nu e, dar e mai bine, crede-mã . ªi ce sã fac cu cãrþile-ast
c . Sã le pun pe foc...?! ªi Mama citea-n gînd lista epuraþilor, iar din cînd în cînd era
mitã încît striga cîte-un nume ca ºi cînd nu i-ar fi venit sã-ºi creadã ochilor: Eminescu,
iþie dinainte de '44... Goga, Kant... Rebreanu... îþi citez doar cîteva dintre exclamaþiil
 Mamei, cã lista o pãstrez ºi-acum în bibliotecã, aºa cã dacã te intereseazã... Sã ºtii cã
oteci publice s-a ºi scos ce n-a fost bun . ªi unde sunt cãrþile astea acum? , a-ntrebat-o
ma, cu un ton de parc-ar fi-ntrebat unde se aflã depus corpul unui defunct. Majorit
atea, în pivniþã la cinematograful Mãtãsari, iar altele la fosta Mociorniþa, se face focul
a cazane cu ele, asta ce ºtiu eu . Focul la cazane... Cîþi inchizitori s-or rãsuci-n mormî
de plãcere-acum, iar duhul lui Savonarola cred cã mustãceºte de fericire... Smarandã, nu
vorbi aºa , a zis Ruth în ºoaptã ºi s-a uitat prudent împrejur. De ce, Ruth? Mie nu mi-e
e tine ºi nici de fata mea. Nici þie nu trebuie sã-þi fie fricã de noi. Altcineva nu e la
noi în casã. înþeleg gestul tãu ºi-þi mulþumesc cã te-ai gîndit la mine, dar eu cãrþi pe fo
nimeni, nu pun . Sã nu-þi parã rãu . Sper sã n-am ocazia. Mai bine spune-mi ce mai fac pã
e face Adolf, ce-þi face bãiatul... A doua zi, întorcîndu-se de la slujbã, Mama a trecut p
in faþã pe la Dîmboviþa , fosta Mociorniþa . încã mai erau cãrþi în curte. Un muncitor se
u diverse treburi. Mama i-a cerut voie sã ia cîteva cãrþi pentru aprins focul . Ia, cucoa
pentru foc sunt, ºi-avem peste-un vagon! ªi-aºa se face cã-n biblioteca noastrã se aflã Ka
ediþie originalã, Istoria Românilor supt Mihai Vodã Viteazul, de Bãlcescu, o antologie de
poezie francezã, apãrutã pînã-n Revoluþie, cea din '789, ceva rarisim, Creangã, în ediþia
nu, mã rog tot ce-a putut ciuguli Mama de pe marginile unui morman cît casa, pe care
nu te puteai urca. Deci, bunãvoinþa arãtatã de Ruth ne-a-mbogãþit biblioteca! De cîte ori
ea pe la noi, Ruth îmi aducea cîte ceva: ciocolatã, cacao, venite în cîte un pachet de pe
la niºte neamuri de-ale ei, plecate din þarã în '45. Cînd ºtiu cã vin de la capitaliºti nu
e sã le mãnînc , zicea Ruth. Dã-le-ncoace zicea Mama ura noastrã faþã de capitaliºti n
pîn-acolo încît sã nu le mîncãm ciocolata! La un moment dat, Ruth i-a spus Mamei cã ea nu
poate duce viaþa dinainte: trãiam o epocã revoluþionarã, ea nu mai accepta atmosfera stãtut
e pînã atunci. ªi ce vrei, Ruth, sã faci? Sã-mi schimb felul de-a trãi, potrivit cu vede
le . Bun, asta am înþeles. Dar practic ce vrei sã faci? Mai întîi, trebuie sã-þi spun cã
t trãi cu Adolf . De ce, dragã? Este un intelectual fãrã orizont! Da' ce face bietul o
pierit aºa, deodatã, orizontul? Nu-nþelege cã o femeie trebuie sã fie independentã, sã lu
tru o viaþã liberã, sã se afirme profesional, politic, social, în sfîrºit! ªi el ce face,
icã sã-þi realizezi idealul? Doar ce-l auzi: Iar ºedinþã? Ai sã-þi turteºti curu' de-atît
u nu mai ai casã, nu mai ai masã, nu mai ai copil? Pîn-acum, zãu cã sunt de-acord cu el!
oþi sã fii, eu nu mai pot! E-un bãrbat fãrã orizont! Ruth, spune tu drept, tu þi-ai gãsit
eva! Asta aºa-i! Dar sã ºtii cã dacã Adolf nu era aºa un ºobolan, care sã ducã aºa o viaþ
se-ntîmpla. N-are pic de orizont, dacã-þi spun! Ruth, chestiile astea cu bãrbaþii ºi cu f
e s-au întîmplat de cînd lumea ºi pãmîntul, ºi-nainte de orizont. Cînd, într-o cãsnicie, un
îºi gãseºte pe cineva, ãl de-acasã sau a de-acasã, dintr-odatã se umple de toate defectele
de bube-dulci. Totul e sã ai rãbdare ºi lucrurile se reechilibreazã: vezi cã ºi zeul nou ar
defecte, vezi ºi cã vechitura de-acasã are calitãþi ºi, una peste alta, ajungi de multe or
la concluzia cã vechitura e mai bunã decît prospãtura . Ce ºtii tu, Smarandã!? Sã nu-þi î
ceva senzual . Vai, cum sã-mi închipui?! Este ceva ideologic Vreau sã mã rup complet de
mea. Am gãsit un om care mã-nþelege, un om care luptã de-o viaþã, care vrea sã mã schimb,
alãturi de el pentru o viaþã nouã. Este ceva mai profund decît crezi . El ce este? Este
ar, dar acum e antrenat mai mult în munca politicã . ªi ce vîrstã are? Patruzeci ºi unu
nu e-nsurat, n-are copii? Are douã fete mãritate, iar nevasta e cineva care nu-i core
spunde absolut, dar absolut deloc . Nu-i mai corespunde, aºa cum nici þie nu-þi mai cores
punde Adolf . Smarandã, vãd cã tu mã iei peste picior . Ruth, pe el, cum zici cã-l cheamã
lintiru . O! De la Capitalã? Aha! Eu pe el îl înþeleg mai bine. S-a vãzut brusc undeva und
biatã nevastã muncitã, uzatã, nu i se mai potriveºte, sau, cum se spune-acum, nu-i mai co
respunde, cum nu se potriveºte o hainã veche într-o locuinþã nouã. Cum sã-i mai corespundã
femeie simplã, gospodinã ºi mamã de copii, cînd o intelectualã ca tine, îmbrãcatã-n loden
lenjerie de mãtase naturalã ºi parfumatã cu parfumuri franþuzeºti, cînd o cucoanã ca tine c
atã-n faþa lui? Nu mã mir de el. Mã mir de tine. O vreme, cît o sã vã iubiþi, tu ai sã uiþi
st strungar ºi el are sã uite cã tu eºti intelectualã. Pe orizontalã se uitã multe lucruri.
r oamenii mai stau ºi vertical. ªi n-are sã treacã multã vreme, ºi-n timp ce tovarãºul Vasi
lintiru are sã uite probabil, mai departe cã tu eºti intelectualã, tu ai sã-þi aduci aminte
tot mai des cã el nu este intelectual . în timp ce el are sã mã ridice la nivelul lui ideo
ogic, eu am sã-l ridic la nivelul meu intelectual . Vorbeºti de-aceste douã niveluri de p
arc-ai vorbi de douã cãrãmizi atîrnate de frînghia unui scripete. Simplifici prea mult luc
rurile, Ruth. ªi cu morala proletarã cum rãmîne? Ne-am gîndit, n-avea grijã . Eu n-am...
foarte cinstit cazul nostru. Sã ºtii cã nu e primul. S-a-ntîmplat cu încã niºte tovarãºi c
foarte importante . Nu mã-ndoiesc. Juridic, social, totul se rezolvã pînã la urmã ºi-ntot
a de partea celui mai tare; uman, strict uman e mai complicat însã... Tu ce-ai face-n
locul meu, Smarandã? Daniel ªerban are-o vorbã: amorul ºi gripa se trateazã cu patul" Pav
Vlas începu sã rîdã.
Mai spune-o datã, Sînzianã.
Amorul ºi gripa se trateazã cu patul. La replica asta, Ruth sãrise-n sus. Numai asta ve
zi tu-n dragoste, cum se poate un om atît de elevat ca tine, Smarandã?! . Uºurel, uºurel.
u fãceam altceva decît sã-þi transmit din observaþia pe viu a cuiva care, crede-mã, ºtie ce
une, în concluzie, Ruth, fiindcã ziceai cã numai asta vãd eu în dragoste, nu numai asta da
r ºi asta, ºi orice om normal vede la fel. Deci, trateazã-te de-acest amor ca la gripã . N
i nu putem face aºa ceva. ªi eu ºi Sili aºa-i spun eu suntem niºte oameni cinstiþi . C
cã nu sunteþi cinstiþi? Sã ºtii, Ruth, cã dac-ai sã-mi spui cã nu te-ai culcat cu tovarãºul
olintiru cu Sili, cum îi spui tu n-am sã te cred . Nici n-am spus aºa ceva , ºi Ruth s
pînã-n albul ochilor. ªi dacã tot aþi fãcut-o, de ce n-aþi mai face-o pînã vã mai rãcoriþ
it; ne iubim ºi nu vrem s-o facem pe sub ascuns . Dar aþi mai fãcut-o, e vorba de cantita
te nu de calitate. ªi crezi cã e mai cinstit sã laºi o nevastã dupã douãzeci ºi ceva de ani
orie presupun, fiindcã muncitorii ºi þãranii se-nsoarã de tineri de tot ºi tu sã laºi u
un copil, decît sã te iubeºti un timp clandestin cu cineva cu care te-ai mai iubit? Sma
randã, între noi nu-i vorba de-o aventurã, e vorba de marea dragoste a vieþii noastre pe
ntru amîndoi, nu putem trãi unul fãrã altul . Ba puteþi, Ruth, dar nu vreþi sã puteþi . î
ce-i aceea o pasiune . N-oi ºti... Þi-am spus ºi eu o pãrere. Mã gîndesc la nevasta lui º
pilul tãu . învãþatã de toatã viaþa sã aibã tot ce-ºi dorea, bine-nþeles cã Ruth s-a arãtat
oralã pragmaticã a Mamei ºi, de vreme ce dorinþa ei, motivatã de-un elan ideologic atît de
ur, îl cerea-n momentul acela pe tovarãºul Vasile Volintiru, care pe lîngã faptul cã era c
spunzãtor tuturor idealurilor ei, mai era ºi-ntr-o ascensiune vertiginoasã, lucrurile a
u luat calea legalitãþii ºi-a legalizãrii relaþiilor dintre ei: dupã ce ºi-au expus cazul l
orurile superioare, s-au adresat justiþiei sã-i despartã pe fiecare de necorespunzãtorul
sãu, vreme în care Ruth se mutase cu locuinþa la tovarãºul Volintiru, iar cu slujba la o
editurã, pe post de ºef de secþie.
în vremea asta, consecventã în pãreri, urmãrind riguros lista autorilor epuraþi, la alcãtui
cãreia participase, golea substanþial biblioteca farmaciºtilor Isacsohn, pãrinþii ei, car
e, considerînd cã ceva era-ntr-o gravã neregulã cu unicul lor copil, o lãsau sã facã ce vre
ei depunînd o cerere de plecare definitivã din þarã; bãga groaza-n editura unde lucra; îl i
bea cu tot atîta pasiune pe tovarãºul Vasile Volintiru, cãruia-i gãsea pe zi ce trecea tot
mai multe virtuþi; dãdea pe la noi ºi ne informa de mersul divorþurilor lor, aducîndu-ne
totodatã mostre din ura ei împotriva capitalismului: ciocolatã, cacao, cîte-un sãpun fin ºi
cînd ura era mai acerbã, cîte-un ciorap nylon, cîte-un chiloþel, plîngîndu-se de burghezi
e pãrinþi ºi de porcul de Adolf care, pe lîngã una ºi-alta, mai ºi fãcuse cerere de pleca
el ºi pentru copil. Nu-l credeam aºa de putred. Face-aºa o porcãrie numai ca sã mã sabote
pe mine, fiindcã e gelos cã eu mã realizez, iar el rãmîne-un farmacist ºi-atîta tot . Rãmî
ce-o sã fie-n-totdeauna . Eu ºtiu cã tu-l simpatizezi . Totdeauna mi-a plãcut Adolf: cult
pt, fin, educat, un bãrbat cum ºi-ar dori orice femeie . Un mototol... E drept cã nu sufe
ea comparaþie cu tovarãºul Volintiru, care scotea flãcãri pe nãri: negru-mãslinã, cu niºte
te bãgau în boalã, înalt ºi spãtos, bun de prãsilã , cum zicea Mama, ºi care mai era ºi-n
stãtea nimeni împotrivã. ªi, deodatã, Ruth a dispãrut, n-a mai venit pe la noi vreo ºase lu
cred. Am aflat, cu totul întîmplãtor, cã bãrbatul, copilul ºi pãrinþii ei plecaserã. ªi-a
ou apariþia. Ruth era veselã ºi nu-i mai tãcea gura de-ncîntare: fusese cu tovarãºul Volint
, soþul meu , într-o misiune-n strãinãtate, unde-ºi lãsase probabil lodenul în schimbul un
rbe haine de antilopã moaratã ºi moale ca un fund de copil mic. Ne adusese ºi nouã niºte c
oþei ca spuma, un parfumel ºi niºte batoane de ciocolatã brazilianã cu arahide, cã-mi la
pã ºi-acum, cînd mi-aduc aminte. Este-o jale sã vezi pe de-o parte o bogãþie de sã-þi taie
ea, ºi pe de-altã parte sã ºtii cã e-o mizerie... , ne spunea Ruth, în concluzie, despre vi
a ei în Occident.
Eu, care nu vãzusem niciodatã bogãþie de sã-þi taie rãsuflarea, o ascultam cu gura cãscatã
m perfect ura ei înverºunatã faþã de capitalism, cãruia-i fãcuse mãrunta concesie sã-i poar
inã ºi chiar sã-i mãnînce ciocolata, adusã ce-i drept, de ea ºi de tovarãºul Volintiru, ºi
de neamuri. Ruth era din ce în ce mai ocupatã la editura unde-avea un program mult m
ai încãrcat decît în învãþãmînt. Se mai repezea doar din cînd în cînd pe la noi. Copil cum
rcat totuºi cã-n relatãrile ei, Rudy, fiu-sãu, Adolf, care, aflîndu-se departe, încetase sã
i fie aºa un ºobolan lipsit de orizont , ºi pãrinþii ei, farmaciºtii Isacsohn, care-ncetas
sã mai fie burghezii-mpuþiþi ºi mãrginiþi din care nu-i mai scotea la-nceput ºi la care
repezea totdeauna, redeveniserã mami ºi tati , oameni aºezaþi ºi cumpãtaþi , cum dealtf
auna; deci Rudy, Adolf, mami ºi tati îºi recãpãtau tot mai mult drepturile în relatãrile ei
detrimentul tovarãºului Vasile Volintiru. Abia avem timp sã ne mai vedem, atît suntem de
ocupaþi amîndoi , spunea Ruth, rezumîndu-ne viaþa ei conjugalã. Vrînd sã ne vinã-n ajutor,
ntase pe Mama la ea la editurã. Mama dãduse probe de traducere din greacã, din latinã, d
in francezã ºi din englezã ºi o probã de dactilografie. Toate fuseserã considerate excelent
, însã de tradus nu prea aveau ce sã-i dea pentru moment , în schimb aveau nevoie permanen
de-o dactilografã externã , mai ales de calitatea ei. Aºa a ajuns Mama în circuitul edi
l ºi scriitoricesc, putînd sã se retragã din postul de dactilografã de la Cauciucul ºi sã
iseascã trei ore pe care le petrecea zilnic în tramvaie, de-acasã la fabricã ºi de la fabr
icã acasã. Ruth, sã-þi dea Dumnezeu sãnãtate, cã mare bine mi-ai fãcut! , i-a spus Mama, î
uth, în loc sã protesteze ºi sã-i spunã retrogradã, fiindcã folosea asemenea expresii înapo
citind un personaj atît de desuet ca Dumnezeu, i-a rãspuns, spre surprinderea noast
rã: Sã-mi dea, cã am nevoie!... , ºi s-a uitat la Mama cu ochii ei frumoºi aproape plini d
acrimi. Ruth era un tip fizic pe care tristeþea-l înfrumuseþa, spre deosebire de major
itatea oamenilor. Ochii ei, de-o culoare greu de definit, un amestec de-albastru
, de verde ºi de cenuºiu, cum erau strãbãtuþi de-o undã de-amãrãciune, cum cãpãtau o strãlu
stal ºlefuit ºi dãdeau atîta frumuseþe chipului cã-i uitai gura de ºtiucã plinã de dinþi al
itori dar lungi ca de cal. în momentele-acelea îi înþelegeai pe bãrbaþii care se-ndrãgostea
e ea. Toatã fãptura ei cãpãta ceva pufos, duios ºi-ademenitor. Ruth, ce e cu tine? , a-ntr
t-o Mama, cu vocea ei blîndã ºi maternã. Ei, ce sã fie? Ai sã zici cã nu ºtiu ce vreau ºi
tatornicã, dar nu sunt deloc fericitã! Ruth, nu-l mai iubeºti pe soþul tãu? îl iubesc,
ce m-am aºteptat . Ne-am dat seama cã-i pãrea rãu cã-i scãpaserã ultimele cuvinte. Te road
de copil , i-a spus Mama, ca ºi cînd nici n-ar fi auzit ultima parte a frazei care-l
privea pe Volintiru. Mai ales... , ºi Ruth s-a uitat pierdut, cu ochi duioºi de parcã mîng
o siluetã depãrtatã. Smarandã, tu ce-ai face-n locul meu? Locul unei mame este alãturi
pilul ei , i-a rãspuns Mama pe-un ton generalizator. ªi cum sã fac? , a-ntrebat-o Ruth, cu
sufletul la gurã, ca ºi cînd Mama, din gura cãreia auzise ceea ce, evident, voia s-audã, c
a ºi cînd Mama i-ar fi putut oferi pe loc rezolvarea unei situaþii care nu era deloc s
implã. Asta nu mai ºtiu . Smarandã, tu eºti singurul om sincer cu mine, singurul om care
se fereºte de mine, singurul om care se uitã la mine ca pe vremea cînd nu eram altceva
decît Ruth, fata farmaciºtilor Isacsohn. Ce-ai face tu în locul meu? Nu este vorba numa
i despre ce-aº face eu în locul tãu, este vorba mai ales despre ce se poate face în aºa fe
l ca nimeni sã nu iasã prea boþit. Mai întîi, trebuie sã discuþi cu soþul tãu ºi sã-i pui l
pe care mi-ai pus-o mie . Exclus! Cred cã te-nºeli asupra lui . N-ar fi prima datã cã
rãspuns Ruth, cu un aer enigmatic. Anumite lucruri cu el nu pot fi discutate, fiind
cã nu le poate-nþelege . Un om care-a trecut prin cîte-a trecut el, cred cã poate-nþelege
mamã nu poate trãi fãrã copilul ei . Din moment ce-am ales între copil ºi el..., el consid
itolul încheiat . Cît trãim nu putem ºti de la-nceput ce e-ncheiat ºi ce nu. Crezi cã Adol
care n-ai sã-mi spui cã nu poþi discuta orice, crezi cã Adolf n-ar accepta sã-þi trimitã c
lul? Niciodatã. Mai bine mi-ar da viaþa decît copilul . Mai fã un copil . Ei! Cînd o
bãrbat simte nevoia sã facã un copil cu el, cum de tu nu simþi nevoia asta? Tu oare ai s
mþit pentru mine vreo clipã nevoia asta , o-ntrebã Pavel în gînd pe Sînziana ºi-nchise ochi
eschise iarã spre-a urmãri mai bine pe chipul Sînzienei, filmul fetei farmaciºtilor Isac
sohn, Ruth Muºat-Kahn-Volintiru, La treizeci ºi opt de ani? . ªi la cinzeci, Ruth, ºtii c
red eu? Cred cã pasiunea ta pentru tovarãºul Vasile Volintiru a trecut ºi, odatã cu ea, ºi
asiunea ta pentru o viaþã nouã, încet-încet, începi sã tînjeºti dupã Ruth, fata farmaciºtil
, ºi dupã ce-ar fi putut ea sã fie dacã rãmînea neabãtut fata lor . Deºteaptã eºti tu, Sma
at Ruth, cu admiraþie-n glas ºi-n ochii ei frumoºi. Dacã-i aºa, Ruth, sunt sigurã, absolut
gurã, cã ai sã gãseºti soluþia , ºi Mama s-a uitat fix în ochii ei, iar Ruth ºi-a plecat pr
ncuviinþare. ªi Ruth a gãsit într-adevãr singurã soluþia... Ce-a fãcut? Tu ce crezi?
Ce sã cred? Nu ºtiu, cã nu mã duce mintea aºa departe. Eu, cum sã-þi spun, nu sunt fata f
iºtilor Isacsohn.
Asta, ce-i drept! Deºi Mama o vedea mãcar o datã pe sãptãmînã cînd trecea sã ducã ºi sã i
a editurã, Ruth nu i-a spus cã avea sã fie trimisã-n strãinãtate pentru niºte achiziþii, pe
niºte contracte, cam aºa ceva. Ulterior, am aflat cã-ºi îndeplinise scrupulos misiunea, cã
estituise telegrafic Ministerului niºte bani pe care nu-i cheltuise, trimiþînd în acelaºi
timp o listã foarte conºtiincioasã a tuturor cheltuielilor fãcute, precum ºi contractele în
heiate, împreunã, totodatã, cu o scrisoare în care explica de ce nu se mai întorcea în þarã
misese o asemenea scrisoare forurilor de care depindea tovarãºul Volintiru, arãtînd cã el
era strãin de-aceastã hotãrîre a ei ºi, bine-nþeles, o scrisoare lui, personal. Deºi era ev
nt cît de strãin fusese el de-aceastã hotãrîre, ponoase trãsese destule. O vreme nu s-a mai
auzit nimic despre el. Dupã-aceea, revenind la nivelul dinainte, gãsise repede o suc
cesoare pentru Ruth, în persoana unei farmaciste cu care deºi de origine þãrãneascã farma
ta n-avusese mai mult noroc, cãci, la trei ani de la cãsãtorie, fãrã sã scrie nici o scri
re de justificare nicãieri, a rãmas ºi ea niþel în Elveþia. Dar, mã rog, asta-i altã povest
editurã, în momentul cînd s-a ºtiut cã Ruth cãreia pîn-atunci se spunea cu un ton de-nal
renþã, tovarãºa Volintiru ºi nu se uita sã se adauge cãtre persoanele care n-o cunoºteau,
varãºului Volintiru , fãcîndu-se ºi semn în sus cu mîna ºi cu capul, spre a se mima poziþia
Volintiru cînd s-a ºtiut cã nu se mai întoarce, dintr-odatã, Ruth a devenit, printre dinþ
ntre patru pîn' la ºase ochi, jidoafcã-mpuþitã , cãreia i se aplicau cristoºii, dumnezeii
iile þinute cu-atîta grijã-n guºã pîn-atunci; ºi fiindcã pe vremea aceea se cãutau þapi isp
relaþiilor celui fugit de la mic la mare ºi, mai ales, la mic brusc, Mama, protejat
a transfugei, nu mai primise nimic de lucru de la editurã. Noroc cã Mama-ºi fãcuse o cli
entelã de prozatori, care scriau lungi romane despre industrializare ºi despre socia
lizarea agriculturii, ceea ce, împreunã cu mãrþiºoarele, cu florile de mãtase ºi cu felicit
confecþionate-n cadrul artelor liberale ne ajutau sã supravieþuim.
Mama a cerut totuºi sã fie primitã de directorul editurii, tovarãºul Truþã, fãrã sã spere n
a aceastã-ntrevedere. Mama avea un principiu, pe care mi l-a transmis ºi mie, ºi anume
cã adevãrul e cea mai bunã minciunã; în consecinþã, sã vorbeºti deschis cu oamenii, sã nu-
rosteºti pe nimeni. Conform acestui principiu ºi al celui de-a nu abuza de timpul al
tuia, Mama i-a þinut tovarãºului director Truþã cam urmãtorul discurs: Tovarãºe director,
i acordaþi cinci minute. Mã numesc Smaranda Hangan. sunt fiicã de þãrani declaraþi chiaburi
Acestor þãrani le-au murit doi feciori pe front. Afarã de mine, nu mai au pe nimeni în
lumea asta. Bãrbatul meu, doctorul Gheorghe Hangan, a murit pe frontul de rãsãrit, lãsîndu
-mã vãduvã, cu un copil. sunt doctor în litere ºi-n filosofie. Am fost profesoarã de latinã
e greacã. La Reforma învãþãmîntului, catedra mea s-a desfiinþat prin scoaterea latinei din
. Am fost repartizatã la nouãzeci de kilometri de Bucureºti, ca profesoarã de dexteritãþi,
ercãrile mele de-a-mi gãsi în Bucureºti o slujbã în domeniul intelectual au eºuat din cauza
iginii mele sociale fiicã de chiaburi, origine agravatã de faptul cã bãrbatul meu a muri
t pe frontul de Rãsãrit. Acestea fiind datele, am profitat de faptul cã ºtiam sã bat la maº
nã ºi mi-am gãsit un post de dactilografã la uzina Cauciucul, unde-am lucrat pînã acum un a
. Drumul casã uzinã, uzinã casã îmi lua minimum trei ore pe zi. Ruth Volintiru, ajunsã
redacþie în editura dumneavoastrã, s-a gîndit la mine, colega ei de bancã din liceu ºi cole
a ei de Facultate. S-a gîndit sã-mi uºureze viaþa dîndu-mi sã bat la maºinã, ca dactilograf
nã, pentru editura dumneavoastrã, dupã ce mai întîi am dat probe nu numai de dactilografie
ci ºi de traducere din greacã, din latinã, din englezã ºi din francezã. Aceste probe au fo
t considerate excelente. Cum, pentru moment nu era nimic de tradus pentru mine,
mi s-a dat sã bat la maºinã. Dupã trei luni de colaborare cu editura dumneavoastrã, am ren
unþat la postul meu de la uzina Cauciucul, fiindcã nu mai puteam face faþã ºi-acolo ºi la e
iturã. Vreau sã vã spun cã probele date, scuzaþi-mi lipsa de modestie, erau într-adevãr exc
nte ºi nu declarate astfel doar de dragul tovarãºei Volintiru . Fostei tovarãºe... , zises
ectorul zîmbind. Fostei tovarãºe , reluase Mama. îmi dau perfect seama cã dacã nu m-aº fi
de sprijinul ei, oricît de bune-ar fi fost probele mele, editura dumneavoastrã nu mi
-ar fi dat de lucru, în tot acest an, de cînd lucrez pentru editura dumneavoastrã, am
primit mereu elogii pentru munca mea. Ruth Volintiru pleacã-n strãinãtate, iar tovarãºa Za
mfir, succesoarea ei, întrerupe colaborarea cu mine brusc, în chip de represalii în co
ntumacie faþã de Ruth Volintiru. O bunã vorbã româneascã ar zice: unde dai ºi unde crapã. M
dat a-nþelege cã aceastã-ntrerupere se datoreºte unui ordin de sus. Am venit la dumneav
oastrã ca sã vãd cît de importantã sunt eu ºi cît de de sus vine mazilirea mea. în zilele n
e, cînd se spune de sus, se spune cu un ton care te face sã-nþelegi cã ai de-a face cu o
imanenþã, cu o forþã implacabilã ºi obscurã cu care tu, biet muritor, nu poþi comunica. Am
t la dumneavoastrã ca sã aflu dacã faceþi parte din aceastã imanenþã . De fapt, ce vreþi d
trã de la mine? , o-ntrebase directorul, pe-un ton bãnuitor, în timp ce se ridica-n pici
oare, înþelegînd cã-ntrevederea s-a sfîrºit. Uitîndu-se la ceas, Mama i-a spus: Cele cinci
te abia acum se sfîrºesc, tovarãºe director. Ce vreau eu de la dumneavoastrã? Bucata de pîi
e cãpãtatã cu ajutorul fostei tovarãºe Volintiru ºi pierdutã cu ajutorul actualei tovarãºe
dacã puteþi ºi mai ales dacã vreþi, vã rog sã-mi daþi înapoi aceastã bucatã de pîine . ªt
pîine la toatã lumea, ºi sunt ºi-atîtea considerente... e greu sã dai pîine la toatã lumea
directorul. Tovarãºe director, un evreu n-ar fi spus asta niciodatã altui evreu. Vã mulþu
esc, bunã ziua! ªi Mama a plecat brusc, spre a nu depãºi cele cinci minute rãpite din timp
l unui director. Care nu ne-a fost mirarea cînd, peste o lunã de la aceastã-ntrevedere
, tovarãºa Zamfir a chemat-o pe Mama sã-i dea din nou de lucru, tratînd-o ca pe-un ou mo
ale, scuzîndu-se pentru cã ea fusese executantul greºelii care se fãcuse cãci, ºtiþi, se m
c ºi greºeli . Mama ºi-a dat seama cã de la director se trãgea tot binele, dar nu-nþelegea
itudinea spãºitã, remuºcatã , a tovarãºei Zamfir ºi tonul ei de-o deferenþã unsuroasã. O r
uflat cã directorul dãduse a-nþelege cã Mama avea pe cineva sus. Mama
izbucnise-n rîs: Doctor în litere ºi-n filosofie, magna cum laude, ºi trebuie sã am pe cin
sus ca sã pot bate la maºinã...?! , dar redactoarea nu fusese convinsã de absenþa cuiva su
în viaþa Mamei ºi crezuse cã Mama juca doar teatru, spre derutare. Fãrã sã se mai anunþe p
ecretarã, Mama a bãtut la uºa directorului ºi i-a spus Vã mulþumesc! . Eu vã mulþumesc ,
utîndu-i mîna ºi conducînd-o pînã la ieºire. Un an, Ruth n-a dat nici un semn de viaþã. Dup
am primit o lungã scrisoare de la ea, din Canada, ºi-un pachet de Crãciun cu douã pulove
re, cu douã fuste de tergal, cu cafea, ciocolatã, cacao, ceai ºi sãpunuri. De la mine puþi
, de la Dumnezeu mult , spunea ea în legãturã cu darurile trimise.
Trebuie sã ºtii cã pe vremea-aceea fustele de tergal plisate erau culmea eleganþei. Ne p
ovestea toate-avatarurile ei: se-mpãcase cu Adolf, îºi gãsise slujbã; Rudy, sã fie sãnãtos
e bine, pãrinþii ei rãmãseserã-n Israel, unde-ºi deschiseserã farmacie. Vã sãrut ºi vã dor
doresc ºi mie ºi, dacã nu te-ncurcã, dragã Smarandã, mare bucurie mi-ai face sã-mi scrii ,
ia Ruth scrisoarea.
Miºcatã de fidelitatea cu care Ruth ne scria, þinîndu-ne la curent cu-ntîmplãrile mici ºi m
ale existenþei ei, neuitînd nici un Crãciun fãrã un pachet cît de mic, Mama i-a scris toat
iaþa. De trei ori s-a dus în Israel sã-ºi vadã pãrinþii, de trei ori a trecut Ruth sã ne va
noi. Era-ngrijitã, cochetã, plinã de bijuterii, dar nu mai avea nimic din exuberanþa ºi di
n veselia de-altãdatã.
Mama, cu toatã viaþa ei de lipsuri ºi de muncã, în care din douãzeci ºi patru de ore cît ar
a nu cred cã dormea cinci, pãrea cu cel puþin zece ani mai tînãrã decît Ruth. Ultima datã a
în þarã în luna cînd a murit Mama. Pãrinþii-i muriserã, Adolf murise, Rudy cu nevasta ºi
i lui, nevastã canadianã ºi copii canadieni.
Smarandã, în Canada nimic nu e ca la noi. La noi, copiii merg la pãrinþi ºi pãrinþii la co
ricînd, nu doar la sãrbãtori, cu invitaþie. Atît sunt de singurã ºi fãrã nici un rost. Stau
iaþã aici ºi n-am o singurã prietenã ca tine la care sã-mi descarc sufletul. ªi la o priete
ici tot cu invitaþie te duci, nu ca la noi. Noroc cã-i o comunitate româneascã destul de
mare la Montreal. De cînd am îmbãtrînit ºi nu mai am ce face cu timpul, mã duc în fiecare
inicã la biserica româneascã, mai schimb ºi eu o vorbã. Cînd mã gîndesc la viaþa mea, una p
ta, mi se pare totul o pãcãlealã .
Cînd am condus-o ultima oarã pe Ruth la aeroport, sãrutîndu-se, la despãrþire, ºi ea ºi Mam
izbucnit în plîns. Mãcar de ne-am mai vedea, Smarandã , ºi nu s-au mai vãzut. Scrisoarea
care eu o anunþam pe Ruth de moartea Mamei cred c-a fãcut cruce pe drum cu cea prin
care-mi anunþa Rudy moartea maicã-sii, Ruth. Au murit la douã zile una de alta. Mamã, ce
preþuieºti tu la Ruth, cã mie mi se pare foarte superficialã? Preþuiesc ceea ce trebuie s
ieºti la un om: ce are bun. Mai întîi nu e superficialã: este o fire exaltatã, lucru rar l
a ovrei, care sunt oameni foarte cumpãtaþi. Multã lume a suspectat-o de ipocrizie, iar
tu o suspectezi de superficialitate. E numai exaltatã, victimã a propriei firi . ªi exal
tarea asta cum o tolerezi, tu, un monument de echilibru? O tolerez, fiindcã e compen
satã de-o iubire adevãratã, pe care Ruth o are pentru mine de cînd ne ºtim. De data asta,
Ruth este fiica rasei sale: are vocaþia prieteniei . Pavele, de cinci ani n-am mai v
orbit amîndoi, iar acum mi-e ºi ruºine de cît am sporovãit, îþi spun atîtea lucruri care n-
ce sã te intereseze. Cînd îþi povesteºti viaþa nu faci însã o selecþie artisticã, selecþia
or ºi-a momentelor-cheie, cum face, sau cum trebuie sã facã, un romancier cînd povesteºte
o existenþã. Nu disciplinezi evocarea, îþi spui ºi tu viaþa...
Nu trebuie sã disciplinezi nimic; toate-ntîmplãrile ºi toate personajele pe care memoria
le scoate la suprafaþã cînd ne povestim viaþa, toate au un tîlc. Prin faþa mea, de cînd te
cult, au trecut fapte ºi oameni care la vremea lor au însemnat ceva pentru tine, a t
recut deci o parte din tine, partea din noi pe care ne-o fac alþii. A trecut prin
faþa mea o epocã pe care eram prea mic ca s-o-nþeleg.
Nici eu nu sunt ceea ce se cheamã un mare martor al acelei epoci. sunt un martor m
inor ºi nu numai din cauza vîrstei pe care-o aveam, ci pentru cã n-aveam acces decît la
evenimentele omului de rînd. Sunt deci un martor minor al unei epoci majore ºi grave
.
 Uneori un amãnunt dezvãluit de-un martor minor lumineazã un proces mai mult decît toþi ma
torii la un loc. Aveai acces doar la evenimentele omului de rînd. Cred cã-ntr-un pro
ces istoric cel mai important este omul de rînd. El suportã istoria. Lui i se reproºea
zã cã n-o înþelege cînd ea este de neînþeles; ºi tot lui i se explicã apoi cã avea drepta
gã atunci cînd ea se petrecea. Este ciudat cum fiecare moment istoric se crede absol
ut ºi infailibil, cum crede cã trebuie sã anihileze tot ce-a fost înainte ºi cum crede cã v
itorul nu poate fi altceva decît transformarea sa, a momentului dat, într-un perpetu
um mobile.
Pentru cã de multe ori cei care au acces la eveniment, de pe altã poziþie decît a omului
de rînd, se auto-absolutizeazã: nu pot concepe realitatea în afara propriei concepþii, ºi
-n loc sã se adapteze ei la realitate, adapteazã realitatea dupã ei. ªi omul de rînd are t
endinþa sã absolutizeze momentul istoric. Imaginaþia lui, de fapt, nu poate concepe vi
itorul. Pentru omul care-n '50 '53 umbla-n loden, lodenul era haina pe care imagin
aþia lui n-o mai putea dezbrãca. Imaginaþia lui nu concepea cã peste douãzeci-douãzeci ºi c
de ani aveau s-aparã buticile , cã lumea avea sã aibã de mîncare atît încît sã-ºi permitã
ree, cã avea sã-ºi poatã permite lucruri care sã depãºeascã necesarul, cã-n locul guvernant
ite, avea sã aparã profesorul de limbi strãine, meditatorul. Eu una trebuie sã-þi spun cã n
-mi puteam imagina aceste lucruri. Imaginaþia omului deºi fãrã limite, psihologic vorbin
d este limitatã istoric. Omul se lasã copleºit de moment. Foarte explicabil: într-o viaþã
mitatã în timp, gîndul la limite este permanent. Privim deci acea faþã pe care viaþa ne-o p
ezintã la un moment dat.
Iar tu-mi prezinþi feþele pe care þi le-a arãtat viaþa la anumite momente, cu acele fiinþ
are fãceau parte din ele. Sã ºtii cã nu l-am uitat pe Mario Sidalgo.
- Pentru mine, pînã la Mario Sidalgo, ovrei era...
- Cine mai era?
Ovrei erau ºi Berta, Sandu ºi Marcel Haimovici, de la etajul 1, din casa noastrã din C
ercului. Sandu fãcuse liceul comercial ºi-apoi preluase prãvãlia lui taicã-sãu, ºepci, pãl
rele ºi uniforme ºcolare , de pe ªelari. Berta învãþase la Notre-Dame, apoi se-apucase de m
ria maicã-sii: pãlãrii, bascuri, corsete, într-o prãvãlioarã cochetã, uºã-n uºã cu prãvãlia
Haimovici, pãrinþii lui Sandu, se-aveau bine cu toþi vecinii de prãvãlie, dar mai ales cu
Herºcovicii, pãrinþii Bertei, cu care erau în vizitã, cu care petreceau sãrbãtorile, cu car
ergeau la iarbã verde, Haimovicii simþindu-se foarte onoraþi de prietenia familiei Herºc
ovici, fiindcã madam Herºcovici era ovreicã spaniolã, dintr-un neam nobil, silitã de lipsa
de zestre sã se mezalieze cu Herºcovici, evreu galiþian. Degeaba te uiþi tu aºa, Pavele;
habar n-ai ce-nseamnã asta. Asta ar veni cum pe vremuri o fatã de grof, o grofiþã, ar fi
luat un moroºan de-al vostru. Amîndouã familiile nutreau în secret speranþa cã, ajunºi mar
copiii, Sandu ºi Berta, pe numele ei adevãrat Adal-berta, sã se placã, ceea ce, întîmplîndu
, Sandu ºi Berta se cãsãtoriserã foarte tineri, ºi-l aduseserã pe lume pe Marcel. Sandu ºi
ta alcãtuiau cuplul tip al evreilor de mijloc. El, blonduþ, grãsuliu, cu turu' cam în vi
ne, simpatic ºi binevoitor, cu geanta plinã de bancuri, cum zicea Mama, cu talent de
-a face bani din piatrã-seacã, devotat familiei, ca orice adevãrat soþ evreu.
Existã ºi alþii, care nu sunt adevãraþi ?
Cum sã nu! Eu nu credeam pînã la Cora Breck, colega mea de laborator, pe care-o bãtea b
atul, iar cînd s-au despãrþit i-a oprit nu numai toate lucrurile de zestre de la pãrinþii
ei, dar ºi rochiile ºi pantofii ºi ciorapii; ºi ca sã plãteascã pensia alimentarã a copilul
e trei ori a trebuit sã-l dea-n judecatã.
Bun bãiat!
Grija lui Sandu era s-o ºtie pe Berta mulþumitã. Mamã, ce-ai mai vrea tu? , era-ntrebare
e care nu obosea sã i-o punã de cîteva ori pe zi. Mamã, cred c-ar fi cazul sã mergi din no
la coafor. Lasã cã spãl eu vasele ca sã nu-þi strici unghiile... Sã ne interesãm de-o broº
asta prea ai purtat-o . Sã nu-þi închipui cã broºa pe care prea o purtase era vreuna de l
ichigerie, cum zice fiemea a mare, era mãcar cu cîteva brienþele. Berta era aproape cu
un cap mai înaltã decît Sandu, avea nas cîrn ºi destul de borcãnat, buze cãrnoase ºi rãsfr
fel de gîrbiþã sub bãrbie, ceea ce-o fãcea sã parã fãrã gît moºtenire din ramura galiþian
gînd-o sã poarte decolteuri en cceur, încît i se vedea tot timpul cîte-o dantelã finã de la
rou sau de la sutienul care-adãpostea doi sîni generoºi. Avea talia subþire ºi ºoldurile pr
a sus ºi prea proeminente, picioare frumoase, cu o linie tihnitã, încãlþate în cei mai frum
ciorapi ºi-n cei mai frumoºi pantofi pe care i-am vãzut eu vreodatã. Berta umbla totdea
una ca scoasã din cutie. Coafatã, manichiuratã, masatã, fardatã, îmbrãcatã impecabil, purtî
ina de astrahan ºi haina de petit-gris în timp ce Ruth umbla-n loden ºi-ºi þinea blãnurile
a naftalinã. Nu le-am furat de la nimeni, am muncit pe ele , spunea Berta, mergînd þanþoº
ndu-ºi hainele cu degetele ei frumoase ºi pline de inele.
în casã, Haimovicii aveau mobile moderne, solide, covoare persane, argintãrie, o naturã m
oartã în sufragerie, un nud în dormitor care nu era picturã de gang o bibliotecã de ce
trei mii de cãrþi, majoritatea romane. O parte a bibliotecii, poeþii ºi biografiile de
mari muzicieni, reprezentau gustul lui Marcel. Argintãria, un covor de rugãciune de
Kechan, precum ºi un superb sfeºnic ritual, de argint, cu ºapte braþe, reprezentau eleme
ntele spaniole aduse de puþina Zestre a doamnei Herºcovici. Singurul element spaniol
moºtenit de Berta în propria fãpturã erau ochii aproape negri, plini de visarea unui într
eg orient feminin al cãrui singur element de exprimare, mii de ani, fusese doar pr
ivirea, în schimb, Marcel pãrea ieºit doar din ramura spaniolã a familiei. Semãna leit cu
bunicã-sa, doamna Herºcovici, înalt, subþire, cu o figurã prelungã, distinsã ºi distantã, u
et ieºit din penelul lui El Greco. De mic îi plãcuse sã cînte la pian. La sugestia bunicii
spaniole, de la-nceput Marcel avusese, pe etape, cei mai buni profesori de pian
din Bucureºti. Era momentul ca din neamuri ºi neamuri de negustori sã rãsarã un intelectu
al ºi anume un mare artist.
Marcel Haimovici, pianistul american, el e?
Chiar el! Aºa cum în faþa lui Sandu nimic nu era prea bun ºi prea frumos pentru Berta ºi-
cum Berta nu fãcea decît ce ºtia cã-i place lui Sandu, aºa nu ºtiau amîndoi ce sã facã pen
il, ca sã aibã fericire, liniºte ºi ca sã poatã studia . în timpul cît exersa Marcel la pi
i nu sufla-n casã. ªtiþi cum e la noi, fetelor! , ne spunea-ntr-o zi Berta fetele fiind
arilena, Mama ºi cu mine. ªtiþi cum e la noi? O familie are, sã zicem, cu mic-cu mare, do
uãzeci de inºi. útia muncesc din zori ºi pînã-n noapte, care cu un mic gheºeft, care cu o
gustorie, care cu o micã slujbã, pãcãlesc, sunt pãcãliþi, umblã prost îmbrãcaþi, îºi iau de
ce? Pentru ca unul dintre ei, ce-a dat mai bun neamul lor, sã poatã sã gîndeascã fãrã grij
sã se facã rabin .
Sandu ºi Berta n-aveau nevoie sã-ºi ia de la gurã pentru ca Marcel s-ajungã pianist, dar p
entru asta munceau din zori ºi pînã-n noapte ºi dac-ar fi fost nevoie ar fi muncit ºi noap
tea, ºi-ar fi luat de la gurã, ar fi mers în zdrenþe, ei care puneau atîta preþ pe haine, c
pe-un element social esenþial, numai ca bãiatul lor s-ajungã ce credeau cã merita s-aju
ngã ºi mai ales ce-ºi puseserã ei în gînd sã-l facã s-ajungã. Evlavia lor mici negustori
neam, oameni atît de legaþi de sfera materialã evlavia lor faþã de talent, acest element
de sublimare spiritualã, era impresionantã. Desãvîrºirea intelectualã a lui Marcel era scop
l vieþii lor: Mama-i dãdea lecþii de englezã, de francezã, de latinã ºi de greacã, ultimele
entru cã Mama le spusese cã un învãþãmînt cu adevãrat umanist, cel puþin de tip european, n
ignora sursele culturii europene. La cîteva zile dupã ce ne mutasem în Cercului, Mama
s-a oprit din bãtut la maºinã ca s-audã mai bine sunetele unei poloneze de Chopin, care-
jungeau în surdinã de undeva de pe-aproape. Ce frumos cîntã . A doua zi, întorcîndu-se de
ujbã, Mama s-a-ntîlnit pe scarã cu Berta ºi cu Sandu. Bunã ziua , a zis Mama. Doamnã, la
oastrã-n casã se cîntã la pian? , i s-a adresat ea Bertei. V-a deranjat cumva? , a-ntrebat
rta îngrijoratã. O, nu! V-aº ruga un singur lucru: cît mai e cald, cînd cîntã cine cîntã,
eastra deschisã s-auzim ºi noi, eu ºi cu fetiþa mea . Chipul soþilor Haimovici s-a luminat
noi am fost adoptate din clipa aceea. Cineva care preþuia ce fãcea Marcel nu putea fi
decît om sensibil ºi cu educaþie. Ceea ce-i impresionase de-asemenea profund în favoarea
noastrã pe Sandu ºi pe Berta, cuplu care ca-ntreaga lor rasã, minoritarã ºi-mprãºtiatã-n t
colþurile lumii, punea preþ pe celula iniþialã a solidaritãþii familia era faptul, cons
t pe drept o mare nefericire, cã Mama era vãduvã cu un copil. Mamã, de ce crezi tu cã ne s
mpatizeazã pe noi atît de mult Berta ºi cu Sandu? Pentru cã sunt rasã veche care se price
la calitate. Din cîteva vorbe ºtiu sã cîntãreascã omul ºi sã-þi spunã cîte parale face. Ei
plãcerile materiale ºi comoditãþile vieþii la fel de bine ca ºi plãcerile spirituale. Aprec
o masã bunã oferitã de cineva, dar ºi mai mult conversaþia unui om, înþelegînd prin asta ce
vorba reuºeºte sã redea din mintea ºi din sufletul unui om. La paritate de condiþie socia
l-materialã, evreul trãieºte, ºtie sã trãiascã mai bine decît românul, în casa unui negusto
i sã vezi bibliotecã, dar Sandu ºi Berta au bibliotecã, iar Berta se uitã mãcar o datã pe z
Larousse ca sã afle tot ce nu ºtie .
Mama era consultantul ºtiinþific permanent al Bertei. Nimic nu fãcea, nimic nu cumpãra B
erta fãrã s-o-ntrebe pe Mama. Aºa a ajuns casa Bertei plinã de cele mai frumoase mobile
stil, de cele mai orientale covoare, caseta ei de bijuterii plinã de piese de valo
are istoricã, pereþii plini de Matei ªerban ºi de alþii ca el, care, consideraþi decadenþi
ii aceia, vindeau pe nimic ca sã-ºi þinã zilele. La toate sãrbãtorile, ne invitau la masã,
indu-se cu Mama, prietena noastrã , care fãcea o profundã impresie asupra comunitãþii; pîn
ra doamnei Herºcovici: ea ne fãcea pe Mama, ºi, scuzã-mã cã mã laud, ºi pe mine frumoase º
e ca niºte spaniole . în ajunul cîte unui examen, cînd Marcel fãcea ultima repetiþie, Mama
mine ºi, uneori, ºi cu Marilena îl ascultam stînd în fotolii, emoþionate, alãturi de Be
Sandu ºi de bunica lui spaniolã. Berta ºi cu Sandu erau de douã ori emoþionaþi: mai întîi,
dcã Marcel cînta, în al doilea rînd, pentru cã aºteptau verdictul Mamei, care pentru ei era
mai important decît ce-ar fi spus tot Conservatorul la un loc. Cînd ne-a cîntat o datã M
arcel Imperialul, ultimul acord se stinsese demult, iar Mama rãmãsese nemiºcatã în fotoliu
. Marcel s-a uitat întrebãtor la ea, iar Berta a-ntrebat-o neliniºtitã: Ce zici? Cînd ai
celebru, Marcele, am sã mã pot lãuda c-am avut privilegiul sã fiu auditorul tãu privat: E
u l-am auzit la el acasã pe marele Marcel Haimovici, cînd era doar Haimovici Marcel,
student la Conservator, ºi-am ºtiut de-atunci cã este un mare artist. Mã simt astãzi cum
cred cã se simþea Ludovic al II-lea al Bavariei cînd se cînta Wagner doar pentru el, într-
o Operã goalã, îþi mulþumesc din suflet pentru înãlþarea esteticã pe care-o trãiesc cînd te
i parte sã faci cît mai mulþi oameni fericiþi . ªi urarea Mamei s-a-mplinit. Nu este colþ a
umii unde lumina acestui talent excepþional sã nu fi ajuns, într-un turneu, s-a-nsurat
cu o americancã, o mare cîntãreaþã de negro spiritual. În '60, Sandu ºi cu Berta s-au dus
initiv la copil. Am un vraf de cãrþi poºtale ilustrate pe care ni le trimitea ºi pe care
mi le trimite ºi-acum mie Marcel din toatã lumea, în culmea gloriei, gãsea cîteva momente
în care sã-ºi aducã aminte de modestele lui auditoare private din Cercului, care-l ascu
ltau cu evlavie ºi cu iubire. Berta ºi cu Sandu ne scriau scrisori care, pe de-o par
te, debordau de mîndrie pentru succesele lui Marcel, pe de altã parte, se lamentau p
e urmele unui trecut modest ºi paºnic cînd duseserã o viaþã cu adevãrat tihnitã în micul no
lanster din Cercului, între prieteni adevãraþi. În anul cînd a murit Mama, i-au trimis o i
nvitaþie ºi bani de drum la bancã. I-a sosit paºaportul la douã sãptãmîni dupã moarte. Anul
urit mai întîi Berta, iar la douã luni dupã ea, ºi Sandu. N-a putut trãi fãrã ea. Marcel le
dicat un monument superb aici în cimitir, unde ar fi vrut ei de fapt sã odihneascã. M-
a invitat la concertele lui ºi la dezvelirea monumentului: în amintirea minunaþilor mei
pãrinþi Sandu ºi Berta Haimovici . Apoi, ne-am dus la Belu fiindcã a vrut sã punã o jerbã
ori pe mormîntul Mamei. în amintirea doctorului Gheorghe Hangan, cãzut pe front, 1907 194
2 , iar dedesubt, Smaranda Hangan, 1912 1974 . înainte de-a pleca de la mormînt, Marcel ºi
trecut degetele peste numele Mamei. Smaranda Hangan, cel mai demn ºi mai exemplar o
m pe care l-am cunoscut . Ochii lui cenuºii, coborîþi din El Greco, petreceau la orizont
un ºir de nori alburii ce se miºcau încet, ca un convoi de umbre obosite de-atîta umble
t prin lume ºi prin timp.
Am ajuns la Mario Sidalgo. De fapt, ne-am întors la el. Mario Sidalgo, dupã cum ai înþel
es, s-a-ndrãgostit de Mama de la prima vedere. Venea-n fiecare zi-n vastul nostru
apartament de treiºpe metri mansardaþi, distribuiþi în douã-ncãperi, stil Bieder-sicriu-me
sau cosciug , vorba Marilenei. Atîtea flori cîte-a vãzut într-un an casa din Cercului cre
cã nu vãzuse de cînd era ea pe lume, iar eu atîtea bunãtãþi sigur niciodatã Nu pot sã p
daruri, Mario , îi spunea Mama. Pentru mine, cea mai mare bucurie este sã-þi fac daruri,
mã simt ca ºi cînd aº aduce ofrande unui zeu de neînduplecat . Subiectul lor preferat de d
scuþie era cultura: literaturã, plasticã, muzicã. Vorbeau nestingheriþi în faþa mea, a Mari
ei, a lui nenea Daniel, care venea destul de des pe la noi ºi care se retrãgea reped
e cînd îl gãsea pe Mario, gîndindu-se sã nu fie inoportun, în conversaþiile lor, se fãceau
i la trecutul mai depãrtat, mai apropiat, ºi la prezent. Fãrã ca Mario Sidalgo sã ne fi po
vestit viaþa lui ºi-a familiei lui cum þi-o povestesc eu þie pe-a mea, am înþeles cã se cãs
cu nevastã-sa, Rachela, o fiinþã plinã de calitãþi, nu numai din plãcere, ci fiindcã aceas
e reprezentase alianþa între douã familii evreieºti de vazã, între familia Sidalgo, vechi n
am de bancheri spanioli, cu-ncrengãturi în toatã lumea, ºi familia Bernstein, familie ga
liþianã de veche tradiþie intelectualã, care dãduse rabini, matematicieni, fizicieni, medi
ci de renume, neam la fel de vestit în ramura galiþianã, ca neamul Sidalgo în cea spanio
lã. Cãsãtoriile între ritul sefard ºi cel askenazit erau considerate de spanioli o mezalia
nþã mai mare chiar decît cãsãtoriile cu creºtinii. Anul cãsãtoriei lui Mario ºi-a Rachelei
un an de rãscruce pentru întreaga lor rasã ºi pentru omenire: anul 1939. Comunitatea, pe
ntru exterior ºi mai ales pentru ea însãºi, trebuia sã se-arate unitã. Unitatea aceasta ave
nevoie nu de vorbe, ci de exemple, prin faptã. Cãsãtoria tînãrului Sidalgo cu tînãra Berns
n fãcea parte dintre aceste exemple programatice. Sidalgo-tatãl, don Enrique cum îi sp
unea familia ºi tot high-life-ul bancher, om cu simþul situaþiei, se lãsase uºor convins
e rabinul sefard de necesitatea acestei cãsãtorii. Cel mai greu de convins era dona
Clara, soþia lui don Enrique, vestitã pentru frumuseþea ei care, spuneau gurile-rele,
fusese înaintea cãsãtoriei cu don Enrique, omagiatã de doi regi. Dupã ce ascultase pledoar
ia soþului ei, în favoarea acelei mezalianþe, îºi pusese evantaiul pe masã ºi rostise, pe-u
on de amarã constatare: în ce hal a ajuns omenirea, dacã trebuie sã coborîm în mahala sã n
partenerii de viaþã, de dragul unitãþii! Pînã la urmã, acceptase aceastã cãsãtorie, neînce
ipã sã se poarte ca o reginã în exil, deci de nu-i puteai ajunge nici cu prãjina la nas. R
achela, fiica doctorului ºi-a doctoriþei Bernstein, doctoriþã ea însãºi, energicã ºi-ntrepr
, luase cu nãdejde-n mînã frîul casei ºi, ca orice soþie evreicã, începuse prin a-ºi îndepl
ia faþã de specie ºi faþã de neam: fãcuse la iuþealã douã fete, amîndouã frumoase, una de-u
olesc, pãrînd strãinã de orice participare a familiei Bernstein, alta avînd trãsãturile dis
te, statuare, ale familiei Sidalgo, dar coloritul Bernsteinilor: piele albã, ochi
albaºtri, pãr blond, care-i îndulcea aspectul statuar, ducîndu-te cu gîndul mai mult spre
pictura impresionistã. Cele douã frumuseþi de nepoate înmuiaserã inima doniei Clara, conso
lînd-o de mezalianþa fãcutã de unicul ei fiu, dar lãsînd-o la fel de-mpietritã în privinþa
entului mezalianþei, norã-sa, Rachela, care, ce-i drept, nu-ºi dãdea nici o ostenealã sã-i
ie soacrei pe plac ºi nici chiar propriului bãrbat. Rachela avea cîteva jaloane-n viaþã: c
opiii, profesia ºi, mai presus de orice, plãcerea. Sîmbãta ºi duminica nu accepta sã ºi-o p
eacã altfel decît la munte sau la vreun tãmbãlãu cu dans, în timp ce Mario ar fi-nþeles ca,
pã hãrþuiala unei sãptãmîni, momentele de rãgaz sã le petreacã-n sînul familiei. Dupã ce no
ului conjugal se mai ofilise, Rachela nu se dãdea-n lãturi de la aventuri erotice, c
onsiderînd amorul tinereþe ºi înnoire a sufletului ºi-a trupului ºi nefãcînd cine-ºtie-ce e
de discreþie pentru acoperirea efectelor acestei etici. Mario se-arãtase foarte ind
ulgent faþã de firea ei, þinînd seamã cã, deºi se plãcuserã ºi nu se cãsãtoriserã-mpotriva
unul nu-l alesese pe celãlalt. Toatã lumea ºtia cã nu are cui sã reproºeze aceastã cãsãtor
sã de-o conjuncturã istoricã. Numai lui Hitler i-o pot reproºa, este hijo de puta , zisese
ntr-o zi dona Clara, excedatã de purtãrile norã-sii. Deºi nu-i fãcea nici o plãcere sã se-a
tece-n vreun fel în menajul lui fiu-sãu, într-o zi, totuºi, nu putuse rãbda sã nu-i atragã
nþia, foarte politicos, norã-sii, cã se cam întrecea cu gluma.
Dumneata vorbeºti, dona Clara? Ai uitat de ãia doi regi? S-au schimbat vremurile: de
unde sã gãsesc eu regi? Acum, dacã m-am mãritat ºi v-am mezaliat, sã-mi pun cenuºã-n cap, s
rec la creºtinism ºi sã mã cãlugãresc? ªi fãcîndu-i golãneºte semn de rãmas-bun cu mîna, R
fapt adio de la soacrã-sa care, îndatã ce-ºi revenise din ºoc, luase hotãrîrea sã nu-ºi mai
a-n veci de veci, spre lipsa totalã de regret a acesteia. Tocmai cînd Mario o anunþase
cã vrea sã divorþeze, considerînd cã se umpluse paharul, se naþionalizaserã ºi laboratoare
dicale, deci ºi cel al doctorilor Bernstein, loviturã mult mai grea pentru Rachela d
ecît ameninþarea cu divorþul. Primise vestea datã de Mario ca pe cea mai banalã ºtire. Cre
cã mult îmi pasã de-un cãcat de divorþ? Praf m-ai fãcut, ce sã spun! Mie-mi pasã cã ne-au l
aboratorul. Sã ºtii cã eu plec. Eu cu un salariu chior nu pot trãi . Mario se mutase la pãr
nþii lui, iar Rachela, împreunã cu pãrinþii ei, depusese actele de plecare, spunîndu-i lui
ario cã dacã nu-i dãdea fetele nu admitea sã divorþeze ºi pe deasupra avea sã-i facã niºte
-avea s-o roage sã ia fetele ºi sã se ducã ºi la mama-dracului numai sã scape de ea. ªtiind
n stare sã se þinã de cuvînt, ºi-n bine ºi-n rãu, Mario-i dãduse consimþãmîntul sã ia fetel
îþi lãsãm moºtenire ºi partea noastrã de construire a socialismului , îi spusese Rachela l
la despãrþire, la aeroport. Cînd l-am cunoscut noi pe Mario, nevasta ºi fetele-i erau pl
ecate de-un an. Mario voia sã se-nsoare cu Mama ºi sã plecãm din þarã. Considerînd cã eram
l de mare ca sã-nþeleg o discuþie de principiu ºi neavînd secrete faþã de mine, Mama nu s-a
iit sã vorbeascã deschis cu Mario despre-acest proiect pe care ea de la-nceput îl resp
insese. Ce pierzi, Smaranda? Maºina de scris? Þi-e teamã cã dincolo n-ai sã poþi avea o si
e atît de strãlucitã ca aici: doctor în litere ºi-n filosofie n-ai sã reuºeºti performanþa
un post de dactilografã? Sau poate n-ai sã mai gãseºti un apartament atît de confortabil
ca ãsta din Cercului, stil Bieder-sicriu-Meier? Pãrinþii...?! Pãrinþii, sãrmanii, firesc e
moarã înaintea copiilor. La anii care vor urma dupã ce ei n-au sã mai fie nu te gîndeºti? L
Sînziana nu te gîndeºti? Nu crezi cã e preferabil sã trãiascã-ntr-un loc cu un nivel econo
mult mai ridicat decît cel de-aici? Pe bieþii tãi pãrinþi, în Bãrãgan unde sunt dislocaþi,
utea ajuta mai mult de-acolo decît îi ajuþi de-aici. Eu sã ºtii cã mã fac forte sã-i scot º
dacã vrei . La ultima frazã a lui Mario, Mama a izbucnit în rîs. Ce copil eºti, Mario! Þã
emigrant! Mã gîndesc ce ochi ar holba amîndoi, sãracii, cînd ar auzi aºa ceva! Transilvãne
emigrau doar de rãul împãratului ºi toþi cu gînd sã se-ntoarcã aºa cum au ºi fãcut cei mai
noi, unde nu era ºi persecuþie naþionalã, oamenii n-au plecat niciodatã. Au stat în bordei
, cu bãºicã de porc în loc de geam, dar n-au plecat. Au venit fanarioþii, simbriaºi oarecar
 ai înaltei Porþi, care la noi erau toþi principi ºi se trãgeau direct din împãraþii bizant
din coapsa lui Jupiter, ºi blînzi ºi buni, iubitori de popor strãin ºi puºi pe cãpãtuialã,
ufletul îl mai lãsau în rumîn. ªi s-au mai bãjenit oamenii, s-au mai rãsculat dar n-au pl
Þãranul e legat de pãmînt . Pe ei de ce nu-i întrebi ce cred? Nu vreau sã-ºi reproºeze
fuz sã fiu iar femeie mãritatã, cu cruce de voinic la casã, cum zicem noi. De cîte ori m-a
r vedea ar spune oftînd: De dragul nostru n-ai plecat cu domnul care te-a cerut ºi r
ugineºti pe lîngã noi în loc sã fi fost cocoanã. Nu le spun fiindcã sunt ºi-aºa destul de a
i aibã ºi-un motiv de auto-învinuire. Pentru ei dac-aº pleca aº fi ca ºi moartã . îþi repe
t i-ai ajuta de-acolo decît de-aici . Material, aºa e. Dar ei au nevoie de mine-aici; p
entru ei altã durere mai mare decît sã mã ºtie cã vreau sã plec n-ar fi. Mario, e foarte gr
sã-þi închipui ce-nseamnã locul pentru omul care o viaþã, ºi tot neamul lui cel adormit, nu
a uitat decît pe cer ºi-n pãmînt. Cine n-a dat cu sapa-n brazdã nu poate-nþelege. Dac-ai rã
aici, m-aº mãrita cu tine, deºi pãrinþii tãi ar considera cã faci o mezalianþã mai gravã ch
rima. Uiþi cum þi-a spus mama ta cînd puseseºi ochii, mai demult, pe-o prinþesã Brîncoveanu
d Dumnezeu te-a binecuvîntat sã faci parte din neamul ales n-ai voie sã nesocoteºti daru
l Sãu nepreþuit ºi sã te-amesteci. La noi, un proverb zice sã-þi iei petic din gunoiul tãu.
nþii mei, þãrani, care-abia ºtiu sã scrie ºi sã citeascã, s-ar bucura sã mã mãrit cu cineva
rtea locului nostru, cu om cunoscut, însã n-ar avea nimic împotrivã sã mã mãrit cu tine. Ei
au idei nici de rasã, nici de clasã, deºi sunt declaraþi elemente primejdioase ºi þinuþi în
rvaþie. Considerã cã tot ce se-ntîmplã face parte din soarta lor. Mi-aduc aminte o convorb
ire a lui Malraux cu doi deþinuþi dintr-un lagãr de concentrare ei fiind printre cei cîþi
a supravieþuitori din lagãrul acela. Unul era preot. Malraux îl întreabã ce concluzii trag
e despre om, el care-a vegheat atîþia oameni pe patul morþii, care-a ascultat atîtea spo
vedanii: (n'y a pas de grands hommes), rãspunde preotul. O frazã scurtã ºi simplã care-nfãþ
omul la adevãratele lui dimensiuni, frazã care exprimã starea întregii umanitãþi: imperfecþ
ea. Pe-al doilea, Malraux îl întreabã care-a fost secretul lor, al celor cîþiva supravieþui
ori, de-a scãpa cu viaþã din lagãrul acela, mai crîncen decît toate celelalte. (Secretul? S
cretul de-a fi considerat lagãrul parte a destinului nostru. Cine-avea permanent s
entimentul revoltei faþã de nedreptatea care ni se fãcea ºi nu accepta aceastã nedreptate
ca fãcînd parte din destinul sãu individual a murit) . Bine, dar ãsta e defetism curat! ,
is Mario. Aºa crezi? Nu e defetism, e psihologia omului care, neavînd de-ales, se-ncãpãþîn
totuºi, sã trãiascã . Smaranda, pe mãsurã ce stau de vorbã cu tine, îmi dau seama de impl
cestrale din Mioriþa, acest rezumat al psihologiei românului. Resemnarea în faþa destinu
lui. Cînd am citit prima oarã Mioriþa, m-a cuprins un sentiment de revoltã: deºi avertizat
de complotul celor doi baci, baciul moldovean aºteaptã cu mîinile-ncruciºate sã fie omorît
nu gãseºte altceva mai bun decît sã-ºi facã un testament de-o mare frumuseþe, cosmic, dar
resie a neputinþei, a abuliei pe plan logic . Pe plan logic...! Cei doi baci criminal
i sunt materializarea destinului. Baciul acela abulic îºi dã seama cã are de-a face cu o
forþã mult deasupra puterilor lui, forþã pe care-o priveºte cu totalã detaºare ºi cu melan
resemnare. El este descendentul unui lung ºir de stoici. Marcus Aurelius ar fi fãcut
la fel ca baciul nostru. Baciul ucis este descendentul acelor daci care, înfrînþi de
romani destinul renunþã la viaþã; au orgoliul de-a sfida destinul, un orgoliu care oric
poate fi considerat defetism. Azi, cînd cel mai bine e sã fii copil gãsit ºi chiar popo
r gãsit, suntem prezentaþi în manualele de istorie ca un fel de hibrid ieºit din tot fel
ul de siluiri succesive. Acest episod esenþial din istoria noastrã impactul daci-rom
ani e repede expediat . Trãim sub semnul internaþionalismului proletar! Pe care origin
popoarelor n-are de ce sã-l destrame. O viaþã am fost siliþi de-mprejurãri sã probãm cu doc
nte cine suntem, de unde ne tragem ºi cã nu eram de pripas în aceastã þarã. Latiniºtii ºi-a
nat ºtiinþa ºi existenþa acestei demonstraþii. Azi, ea nu mai are nici o importanþã sau, ma
ine zis, nu i se mai dã nici o importanþã. S-ar putea sã vinã o vreme cînd sã n-avem destul
ni cu care sã fim siliþi sã dezgropãm iarã un trecut demonstrator al originii noastre . Vi
rul este imprevizibil, aºa cã totul se poate . A-nceput ºi trecutul sã fie imprevizibil!
, prezentul este un reper care nu poate fi ignorat, în numele acestui reper vreau
sã plecãm . Mario, cunosc perfect acest reper. Dac-aº pleca, pe bunã dreptate s-ar putea s
une cã nu pierd nimic: maºina de scris, emblemã a unei cariere curmate, o casã în care nu
se poate spune cã trãim ci cã nu murim, un trai, mult spus modest. Prietena mea Berta
Haimovici avea o vorbã. (La noi zicea Berta o familie de douãzeci de inºi roboteºte car
cu un mic gheºeft, care cu o micã negustorie, care cu o micã slujbã, douãzeci de inºi robo
esc pentru ca unul din neam sã poatã gîndi, fãrã griji, ºi sã se facã rabin). Ai sã te-ntre
egãturã are rabinul cu mine. Eu sunt rabinul unui neam... de þãrani care de douã mii de an
i au tras la plug ca eu sã gîndesc. Nu mai sunt profesoarã, sunt dactilografã, am fost d
atã afarã din casã ºi mutatã-ntr-un sicriu aerian, pãrinþilor numai sufletul li s-a mai lãs
ar în ciuda tuturor acestor avataruri eu gîndesc. ªtiu cã pentru-o glumã pe care-o spui sa
u pe care-o asculþi ºi omiþi s-o relatezi unde trebuie poþi înfunda ani mulþi puºcãria, ºti
ii sunt oameni de nouãzeci de ani, fiindcã au fost, acum cincizeci de ani, miniºtri, c
riteriul fiind monitoarele oficiale despuiate alfabetic pe ultimii cincizeci de
ani, ºtiu cã cea mai privilegiatã stare a momentului e sã fii mort ºi mort demult, ca sã
mai poþi fi dezgropat ºtiu ºi ce mãnînc, ºi ce beau, ºi ce vorbesc, ºi ce tac, dar gîndes
meu, prin mine, a ajuns sã gîndeascã. Aici a ajuns sã gîndeascã, aici trebuie sã gîndeascã
ºtiu ºi cu ce pot, ºtiu cã-n altã parte aº putea fi din nou profesoarã. ªtiu, de asemenea,
mea e prea scurtã ºi prea-mpovãratã ca eu sã mai apuc sã-mi cîºtig pîinea altfel decît bãt
sã mã-ntrebi ce-aºtept ºi ce sper? Eu nici n-aºtept, nici nu sper sã vinã americanii. Sper
ar sã ne vindecãm de bolile copilãriei. ªi-n vremea asta am sã gîndesc. Din neamul de clãca
lu' Dorobanþu ajunseserã trei inºi sã gîndeascã: fraþii mei ºi cu mine. Ei nu mai sunt, am
doar eu, rod a douã mii de ani de tras cu plugul... Ca sã schimbãm, acum, întîia oarã, Sapa
n condei ºi brazda-n cãlimarã, Bãtrînii-au adunat, printre plãvani, Sudoarea muncii sutelor
de ani, cum zice un poet pus la index astãzi, pentru citirea cãruia au fost daþi afarã s
tudenþi din Facultate. Poezia putrefacþiei ºi putrefacþia poeziei. Orice epocã de mari tra
nsformãri aduce la-nceput cu sine fenomenul negãrii. Dar nimic nu e veºnic pe lume. Ia
r mai schimbãtor decît sufletul omului, decît concepþiile sale ºi decît vremea nu e nimic .
vremurile! Mi se pare atît de ciudat cã un om respinge cu-atîta tenacitate bunãstarea ºi
siguranþa materialã ºi chiar spiritualã. Perseverenþa ta mã nedumereºte atît de mult: sã re
tinzi doar mîna ca sã-þi schimbi în bine existenþa... Eu sunt baciul care se pleacã-n faþ
ei. Aceastã schimbare nu avantajoasã, ci strãlucit de avantajoasã m-ar rupe de spiritua
itatea din mine, de drumul lung ºi-anevoios a douã mii de ani. Oricine ar putea spun
e: (Cucoanã, abia ai dupã ce bea apã ºi de spiritualitate-þi arde?!). 99 999 de oameni la
suta de mii ar gîndi aºa. Dar unu la suta de mii sunt sigurã cã gîndeºte ca mine, cã pune i
a mai presus de materie, în ce situaþie disperatã trebuie sã fie un om ca sã hotãrascã sã-º
ra! în situaþia în care-ajunge omul care-ºi pune capãt zilelor. Cîtã tristeþe sã vrei sã-þi
etul sau ºi sufletul ºi trupul deodatã! Atîta vreme cît nu vreau sã plec din þara mea însea
mi-a intrat disperarea-n oase, înseamnã cã vigoarea þãrãneascã nu m-a pãrãsit, cã umbra ba
ldovean se mai plimbã meditativ prin gîndurile mele. Te rog sã mã ierþi, Mario, pentru ace
astã incursiune în sufletul meu; eºti singurul om în faþa cãruia o fac, fiindcã ºtiu cã poþ
spun . ªtiu cã Mama s-a uitat cu o privire pãtrunzãtoare la mine ºi la Mario. Mario i-a sã
at mîna ºi ºi-a lipit o clipã obrazul de ea. Nici dacã pãrinþii tãi n-ar exista n-ai merge
e? Nici! Dar tu, dacã n-ai avea acolo fetele, tot ai pleca? Tot. Aici, totul duce spre
nivelare, iar mie mi-e foarte greu s-o suport. Ce-i poate oferi unui avocat un
regim al egalizãrii claselor? Furturi din avutul obºtesc; divorþuri în care se-mparte un
dormitor, o sufragerie, un covor, trei carpete; procese pentru o pensie aliment
arã! ªi-apoi, mi-e un dor nebun sã cãlãtoresc. Pentru asta am nevoie de bani: ºi de bani mu
. sunt învãþat cu un nivel de viaþã pe care l-ai vãzut, cu o ambianþã la care nu vreau sã r
em o singurã viaþã, Smaranda, una singurã! Cînd a spus aceste cuvinte, a luat-o pe Mama de
umeri ºi, imobilizînd-o, i-a strãpuns ochii cu privirea lui neagrã, ºi tãioasã ca o sentinþ
ii tãi au rezumat atitudinea mea într-o maximã: (ubi bene, ibi patria) . Erau un neam de
invadatori ºi trebuia sã le justifice legionarilor pe care-i cantonau la mii de legh
e de þara lor, de ce-i implantau acolo: pentru cã ºi acolo era bine. Acolo era bine ºi,
de vreme ce oriunde puteai înfige însemnele Romei P. Q. R. oriunde erai pe teritoriu
roman. Ubi bene, ibi patria, care-l scotea din sãrite pe Cicero, era o maximã de ma
re utilitate politicã, o maximã necesarã unei armate în permanent marº cotropitor. Pe plan
strict psihologic, ea reprezintã ridicarea hedonismului la nivel de ideologie ºi es
te la fel de bine maxima peregrinului . Mã dispreþuieºti pentru a-mi fi luat drept cãlãuzã
aþã aceastã maximã? Douã mari dureri am avut în viaþã: rãzboiul mi-a luat bãrbatul ºi doi
a azvîrlit pãrinþii din locul unde neam de neamul lor s-au nãscut, au trãit ºi s-au îngropa
mi i-a azvîrlit ca pe-o buruianã rãufãcãtoare, la sute de kilometri de vatra lor. Dacã te-a
ispreþui, Mario, pe tine, pe care te iubesc, ar fi ºi asta o mare durere . Nu mi-ai spu
s niciodatã pînã acum cã mã iubeºti! , a rostit Mario, uitînd cu desãvîrºire de prezenþa me
, fiindcã ºtiai . ªi dacã mã iubeºti, cum poþi sã nu mergi cu mine?! Pentru cã, dupã pãr
e viaþã a unui om se situeazã mai presus de iubire. Ideea unui om despre þara lui concep
tul de þarã cum se spune-acum face parte, pentru unii oameni, nu dintr-o vorbãrie ster
ilã ºi umflatã care te saltã în niºte posturi de unde þi-e foarte uºor sã-þi alegi altã þar
 ãsteia unde te-ai nãscut onoarea sã mai rãmîi în ea, este fiindcã nu poþi avea-n altã part
suculent pe care þi-l oferã proºtii de-aici; ideea asta face parte pentru o categorie
din ce în ce mai rãritã, pentru un fel de ornitorinci dintr-o concepþie de viaþã care nu
expune de la tribunã ºi nu e-nsoþitã de bãtãi cu pumnu-n piept, nici de onoruri ºi nici de
arii personale, care þine de profunzimea fiinþei lor, face parte, dacã vrei, din incap
acitatea lor de-a uita istoria ºi de-a se lepãda de ea. Þara asta îmi este datoare carne
a cu care, de mii de ani, îi îngraºã brazda neamul meu. Iar eu sunt datoare tuturor oase
lor din neamul meu îngropate-n pãmîntul þãrii ãsteia. Nu vreau sã merg undeva unde, pe bunã
tate, n-aº avea de ce sã cîrtesc, n-aº avea în numele cãrei vechimi sã cer vreun drept: dec
eptul la milã. Mario, nu vreau sã fiu strãinã ºi minoritarã. Dacã tu nu poþi sã-nþelegi ast
nu poate sã-nþeleagã! Te rog sã mã ierþi cã-ncep sã devin pateticã, eu care am oroare de v
ri, dar dacã nu-þi spun acum tot ce am sã-þi spun, pentru ca între noi sã nu rãmînã zone de
-am sã-þi mai spun niciodatã. Te rog sã mã ierþi ºi pentru cã-þi spun lucruri pe care le ºt
red cã nu ºtim niciodatã de-ajuns niºte lucruri pentru ca sã fie de prisos sã le repetãm. T
i gîndit cã te-aº putea dispreþui fiindcã avem pãreri deosebite despre viaþã, înþelegerea s
este condiþia omului evoluat. Avem dreptul sã fim intoleranþi doar faþã de oamenii ºi de id
ile care seamãnã vrajba ºi germenii crimei. Cu ce drept aº judeca ºi aº condamna concepþia
de viaþã? Cui îi face ea vreun rãu? Romanii fiindcã de-acolo-ncepe, oricît ar pãrea de bi
povestea noastrã pe noi ne-au învins, ne-au învins de vreme ce vorbim o limbã care se tr
age din latinã: între noi printre noi înþelegîndu-i pe daci ºi legiunile romane s-a pro
fuziune. Cine-a refuzat sã se-amestece cu ei s-a sinucis, o parte au fost duºi la R
oma sã defileze-n cortegiul triumfal ºi sã fie, mai departe, sclavi, iar cei mulþi au rãma
s pe loc, i-au asimilat pe romani ºi s-au asimilat lor. Momentul impactului între st
rãbunii noºtri învinºi ºi cei învingãtori a fost imortalizat pe columna ridicatã de Traian
ag cã mai cucerise un popor. ªi l-a cucerit într-adevãr de vreme ce noi vorbim un deriva
t al latinei. Cu voi, lucrurile n-au mers la fel. Titus a dãrîmat Ierusalimul. Ceea
ce n-au reuºit romanii sã dãrîme în voi a fost dorinþa de-a nu vã amesteca. Romanii n-au re
sã vã asimileze, fiindcã n-aþi vrut sã vã asimilaþi. Se spune cã-nvingîndu-i pe greci, de f
ngãtorii, romanii, au fost învinºi. Toatã lumea bunã vorbea greceºte la Roma. Cînd este uci
Cezar i se adreseazã greceºte lui Brutus: (kai si teknon i) (ªi tu, fiul meu?!). Cel p
uþin aºa pretinde Suetoniu. Grecii i-au înfrînt pe romani prin rafinament, arta romanã fii
nd epigonul celei greceºti, Atena imprimînd moda claselor de sus de la Roma. Dar ace
asta era doar o cochetãrie între forþã ºi spirit, înfrîngerea definitivã a Romei avea sã vi
ltã parte: dintr-o provincie cît un vîrf de ac din Asia Minor, în ziua cînd Pontius Pil
din ipocrizia invadatorului de-a da, din cînd în cînd, celui invadat iluzia libertãþii, în
ucruri cu totul mãrunte lasã sã fie trimis la moarte, în locul unui tîlhar, un om care n-
vea altã vinã decît delictul de opinie faþã de propria lege, Pontius Pilat, spãlîndu-se inu
pe mîini, semna capitularea Romei. Imperiul capitula în faþa unui nevinovat ucis pent
ru delict de opinie faþã de legea neamului sãu, nevinovat ce devenea martirul spre-a cãr
ui cruce avea sã-ºi îndrepte privirea întregul imperiu, la ale cãrui picioare, bãtute-n cui
, avea sã se prosterne secole de-a rîndul o lume-ntreagã, în numele cãruia, deºi profet al
reptãþii ºi-al iubirii, succesiunea Romei avea sã ucidã ºi sã-mpileze. Refuzînd sã se-asimi
manilor, Iudeea era desfiinþatã, poporul ei condamnat la peregrinare. Iudeea era-nfrîn
tã teritorial. Ea însã începea din acel moment sã scrie un nou testament, eretic faþã de do
testamentul lumii non-iudaice. La Roma, care o-nfrînsese teritorial, cel mai mare
monument al noii legi avea sã proclame patron al romanitãþii un pescar iudeu, ucenic a
l Profetului ucis: apostolul Petru, în ziua cînd creºtinismul este recunoscut religie
de stat a Imperiului, Roma este definitiv înfrîntã de mãrunta provincie din Asia Minor.
Bazilica Sfîntului Petru se-nãlþa, în numele noii legi, ca un imens gest de penitenþã faþã
chea lege, al cãrei templu din Ierusalim fusese fãcut scrum de Titus. în numele noului
profet, pe care Iudeea îl nãscuse, de cîte ori era nevoie de-o diversiune, începea o pr
igoanã-mpotriva peregrinilor conservatori, a celor de vechea lege. Iar peregrinilo
r le rãmînea sã urmeze legea milenarã a celui strîns cu uºa de-mprejurãri: sã-ºi schimbe lo
trîngã, sã strîngã ºi iar sã strîngã bunuri care sã-ncapã într-o traistã, ba chiar într-o b
le oriunde ºi oricînd. Un trai bun dar lipsit de opulenþã, de-acele elemente exterioare
care-atrag atenþia ºi stîrnesc invidia, ºi sãculeþul neºtiut de nimeni; de aici, disimulare
aþã de oricine nu era familie, o viaþã pentru ochiul atent al vecinului, alta vãzutã doar d
pereþii casei ºi cu prudenþã ºi faþã de-aceia, cã ºi ei au ochi ºi urechi. Un neam dispe
u încãpãþînare sã supravieþuiascã dincolo de eºecul teritorial, trebuia sã respecte cu sfin
egi: unitatea în ciuda dispersãrii; puterea bãneascã; ºi puritatea rasei. Majestãþile lor C
lice, regii Spaniei, cînd voiau sã-i despoaie pe eretici, îi ardeau pe rug; þarii au des
coperit pogromurile. S-a inventat ºi ghettoul. Oare altã rasã, care-ar fi fost la fel
de prigonitã, care-ar fi trãit mereu cu spaima-n suflet, n-ar fi devenit la fel de d
isimulatã, la fel de bãnuitoare? Bine-nþeles. Noi toþi, de orice rasã am fi, suntem un sin
opsis al istoriei neamului nostru. Cît trebuie sã fi suferit neamul vostru dac-aþi dev
enit atît de suspicioºi încît cînd cineva atacã un singur individ din neam, fãrã nici o imp
rasialã, vi se pare cã acel cineva este duºmanul întregului neam?! Cît trebuie sã fi sufer
t! Mario, multã lume învaþã istorie, puþinã lume o-nþelege! Fiecare neam îºi ºtie ºi, mai
bui sã-ºi ºtie istoria. Te rog sã nu te superi cã am fãcut incursiunea asta în istoria ne
i tãu, aºa cum înþeleg eu aceastã istorie: poate cã felul în care o-nþeleg þi se pare simpl
r, oricum, el porneºte de pe poziþia omului care face ºi el parte dintr-un neam pe car
e nu l-a prea rãsfãþat istoria . Ce spune un neam despre sine este foarte important, dar
ce spune un strãin despre-acelaºi neam aduce o luminã nouã ºi-i îmbogãþeºte cunoaºterea. Ai
cînd spui cã fiecare dintre noi suntem un sinopsis al istoriei neamului nostru, în su
fletele noastre se vãd cicatricele ºi diformitãþile lãsate de istorie, cãci (bietul om e su
vremi ºi nu vremile sub om), cum zice cronicarul. Mã surprinde însã cît te-a preocupat pr
oblema evreiascã, fiindcã cine-ajunge s-o-nþeleagã aºa cum o-nþelegi tu, n-a ajuns întîmplã
o, poporul român e-un popor bun ºi primitor. Cine-a venit la noi n-a mai plecat. Eu,
ca fiicã de þãrani munteni, n-aveam nici habar sã fac vreo deosebire între noi, românii, º
reun neam trãitor pe pãmîntul românesc. La noi, în sat, erau doi grãdinari bulgari ºi-un gr
r sîrb. Pãrinþii mei ni-i dãdeau mereu de exemplu pe nea Ivanco, pe nea Petco ºi pe nea Iv
o, ca pe niºte oameni pricepuþi ºi cinstiþi. Fiind vecini cu noi, pãrinþii mei îi pofteau l
asã la toate sãrbãtorile, la toate cumetriile, Mama le ducea totdeauna pomanã, iar pe no
i, copiii, ne distra sã-nvãþãm cîteva cuvinte bulgãreºti ºi sîrbeºti, pe care le tot interc
cele româneºti cînd se aflau de faþã copii care nu erau atît de învãþaþi ca noi. La liceu,
bancã tot timpul cu Ruth Isacsohn, despre care þi-am vorbit. Aproape-n toate duminic
ile, mã invita la ei la masã. De cîte ori veneam din vacanþã, printre proviziile de ºcoalã,
ica pregãtea un coº cu o pasãre grasã tãiatã, cu ouã, cu brînzã, cu unt ºi cu o pîine-n þãs
ºi pentru domnul farmacist, pãrinþii lui Ruth, ºi Taica trecea totdeauna sã-i salute ºi sã
mulþumeascã pentru bunãvoinþa pe care mi-o arãtau. Trebuie sã-þi spun cã habar n-aveam de
problemã naþionalã. Mi se pãrea cã eram toþi absolut la fel de bine-ncadraþi în peisaj ºi c
i nu e nici o deosebire, cum nici nu era. ªi-n calmul ãsta, în care oamenii se conside
rau cu toþii fãpturi egale-n faþa lui Dumnezeu, a apãrut nazismul cu derivatele lui. Era
nevoie de-o diversiune de mare amploare care trebuia fundamentatã teoretic, a cãrei
aplicare trebuia fãcutã metodic, la scarã mare, cu acurateþe. Aºa au apãrut lagãrele de co
ntrare. Aºa, în România, care nu era nici pe departe atît de metodicã, dar nici atît de cru
ca modelul ei, pentru evrei a fost creatã o formã de umilire: munca forþatã. Era prima o
arã cînd noi, cei din Regat, aveam ºocul problemei naþionale, un ºoc provocat, impus. Nici
eu, nici Gheorghe, nici prietenii noºtri, Daniel ºi Matei ªerban, nu ne-am lepãdat de I
ancu Stein, prietenul nostru: iar eu, de Ruth, colega mea, nu m-am lepãdat nicioda
tã ºi n-am fãcut nici o tainã din faptul ãsta, nici mãcar pe vremea legionarilor. Momentul
cela, al creãrii unei false probleme naþionale, a fost momentul cînd am început sã mã gînde
la problema evreiascã, în þara asta, erau atîþia oameni de alte naþii decît românii; voi, p
mine, eraþi însã minoritatea cea mai demnã de interes, cu cel mai complicat trecut, cu
cea mai complexã ºi mai tulburãtoare psihologie: plini de complexe de superioritate ºi d
e inferioritate-n acelaºi timp, avizi de-a vã asimila, avizi de-a vã amesteca sîngele cu
naþii mai noi, mai brutale ºi mai viguroase fizic; ºi-n acelaºi timp, conservatori, închiº
în propria castã ºi temãtori de amestec; dornici sã prindeþi rãdãcini într-un loc ºi-n ace
u un nestins dor de ducã; voi eraþi cei mai tulburãtori, fiindcã nu eraþi o minoritate doa
r printre noi, eraþi o minoritate a lumii-ntregi, fiecare þarã avea evreii pe care-i m
erita cum spunea Nathan der Weise fiindcã oricît de-nchiºi în voi ºi-ntre voi aþi fi tr
imeaþi ºi pecetea neamului în sînul cãruia trãiaþi. în 1916, toþi cetãþenii români apþi de
front, fãrã nici o discriminare. Tatãl lui Iancu Stein a murit în 1916: ostaº român, cãzut
front. Dacã o naþie vrea sã asimileze minoritãþile naþionale existente-n sînul ei trebuie
facã nici o deosebire între cetãþenii ei. Venirea lui Hitler la putere era primul mare
moment de discriminare în sînul popoarelor. Rãzboiul a trecut, nazismul ºi derivatele lu
i au fost înfrînte. Ceva s-a schimbat însã în psihologia oamenilor. De pildã, eu, Daniel ºi
rina ªerban, care suntem prieteni ca fraþii cu Iancu Stein, simþim cum ceva, mãrunt în apa
renþã, s-a schimbat în comportamentul nostru faþã de Iancu . Ce anume? , întrebase Mario c
tate. înainte de '39, între noi prin noi înþelegîndu-i pe Iancu ºi pe Marioara, nevastã-
Daniel ºi pe Marina, pe Gheorghe ºi pe mine era o adevãratã-ntrecere: cine spunea cea ma
i bunã anecdotã, banc cum se spune acum, cu ovrei. Astãzi, fãrã sã ne fi vorbit între noi,
i eu, nici Daniel, nici Marina nu mai spunem nici un banc cu ovrei în faþa lui Iancu
, aºteptãm sã ne spunã el nouã ºi el ne spune mereu . De ce? Aveþi impresia cã s-ar supãra
l-ai descris, pare un tip spiritual, în stare sã treacã peste-asemenea lucruri . Nu e vo
rba de el, e vorba de noi. Deºi ne numãram printre cei care-au luat atitudine de par
tea evreilor în vremea prigoanei, avem un sentiment ciudat al culpei . Culpã? De ce? Mar
o, dacã poporul tãu într-o zi ar face o nedreptate altui popor, tu, care n-ai avea nic
i o vinã, totuºi nu te-ai simþi deloc, dar deloc vinovat, într-o zonã obscurã a spiritului,
la limita între logicã ºi sentimente? Cred cã da. înþeleg acest sentiment al vostru, de o
cinstiþi. Dupã '44, majoritatea dintre noi s-au repezit în ideologie ºi-n posturi. Sã ºtii
cã ºi eu simþeam o jenã la limita dintre logicã ºi sentimente, cum spui tu pentru acest
iar jena mea a crescut proporþional cu numãrul celor care pleacã. Poate-ai sã mã-ntrebi:
Atunci de ce pleci ºi tu?". Mario, spui cã v-aþi repezit în ideologie ºi-n posturi. Un om
are-a trecut printr-o mare spaimã, o vreme are un comportament destul de ciudat, d
acã n-ai þine seama de spaima prin care-a trecut. Mie nu mi se pare nefiresc ca niºte
oameni care-au fost atîþia ani înspãimîntaþi ºi umiliþi, pe lîngã spaimele ºi umilinþele a
de peregrinãri, în clipa cînd îºi pot reveni din spaimã ºi din umilire sã fie cuprinºi de-
, de-o dorinþã, de-o exuberanþã, de-un fel de beþie de-a vrea sã arate cine sunt ºi ce pot.
ntea voastrã mobilã ºi ascuþitã, în stare sã creeze sisteme filozofice, sã asimileze ºi sã
isteme filozofice, se avîntã într-o ideologie faþã de care românii se arãtau reticenþi. Ace
eologie era echivalentã pentru voi cu trîmbiþele care dãrîmaserã zidurile Ierihonului, ea v
tuise de nazism. Posturile nu le-aþi luat singuri: ele v-au fost date; vi le dãdeam
noi, din acel sentiment de culpã despre care þi-am vorbit. Atîþia ani de spaimã ªi de umili
e trebuiau plãtiþi într-un fel . Dacã toatã lumea ar gîndi ca tine... Mario, nimic pe lu
ai simplu ºi mai simplist decît sã fii anti-ceva ca lãutarii dupã ureche, fãrã un fundament
gic, logica supremã fiind de tipul: Nu vorbesc cu tine, ofticosule! Multã lume citeºte
istorie, toatã lumea trãieºte istoria, puþinã o-nþelege. Un om nu poate fi considerat doar
la un moment dat al existenþei lui. Nici un popor nu poate fi judecat suspendat într
-un singur punct al istoriei lui. Despre noi, românii, cîþi nu spun cã suntem ca trestia
? fãrã sã se gîndeascã ce s-ar fi-ntîmplat dac-am fi fost rigizi ca stejarul. Dacã popoare
voi ºi ca noi mai sunt în viaþã sunt pentru cã sunt aºa cum sunt. suntem prea intransigen
îi judecãm pe alþii ºi prea concesivi cînd ne judecãm pe noi înºine. Eu am înþeles istoria
i nostru, am înþeles-o totdeauna, iar ce-nseamnã sã þi se lipeascã o etichetã înþeleg din c
ai bine, înþeleg din ce în ce mai bine ce-nseamnã sã fii minoritar, iar la mine e ºi mai tr
st: sã fii considerat minoritar în propria naþie chiabur-duºman de clasã . Lucrurile nu
pe loc, Smaranda. În cîþiva ani, n-o sã mai fie-aºa . (Les revolutions qui viennent tont v
er / Font un bien eternei dans leur mal passager), zice poetul. Numai cã, vezi, cu
m pe bunã dreptate spuneai tu, avem doar o viaþã ºi de multe ori ea nu-i atît de lungã încî
pucãm sã vedem toatã desfãºurarea unui proces istoric. Mi-e teamã cã pînã sã se revinã asup
gerãri cum vor fi numite cele ce se-ntîmplã acum pãrinþii mei au sã moarã, departe de c
printre strãini. Degeaba-i mai dai cuiva dupã moarte cal de ginere, cum spune-o vor
bã... Smaranda, vrei sã rãmîn? Aº fi vrut sã rãmîi dacã n-ai fi avut niciodatã gîndul s
mi iau rãspunderea de-a te face sã alegi ceva numai pentru cã acel ceva este ceea ce-a
m ales eu? Nimeni n-are dreptul sã aleagã pentru altul, oricît l-ar iubi . ªi-n sinea ta n
-mi dai dreptate? Odatã, la un rabin, vestit pentru nþelepciunea cu care judeca pricin
ile ºi cu care-mpãrþea dreptatea, se duce ºi Iþic sã asiste la o judecatã, îl ascultã rabin
tîiul împricinat, se gîndeºte ºi zice: Ai dreptate!; îl ascultã ºi pe-al doilea-mpricinat,
eºte ºi zice: ªi tu ai dreptate! (Rabi zice-atuncea Iþic al nostru dar nu se poate sã a
unul ºi altul dreptate!). (ªi tu ai dreptate!), îi spune rabi lui Iþic .
Pavele, n-ai adormit?
Cum s-adorm?
Þi-am spus povestea asta fiindc-am simþit nevoia sã-l evoc pe Mario cuiva. E, cred,
gurul bãrbat pe care l-a iubit Mama, singurul în afarã de Tata. La cîteva luni dupã ce Mar
io a plecat, nenea Daniel i-a spus într-o zi Mamei: Am crezut, la un moment dat, cã a
i sã te mãriþi cu Mario Sidalgo. De ce v-aþi despãrþit? Din motive ideologice . De cînd
iticã? De douã mii de ani, pe puþin, tot neamul meu cel viu ºi cel adormit face politicã
la fel ca ei: stãm aici , i-a rãspuns Mama, ºi-a fãcut semn cu mîna spre pãmînt. Cînd m-a
e mine de nevastã francezul despre care þi-am vorbit, am întrebat-o pe Mama: Ce-ai zice
, Mamã, sã mã mãrit cu franþuzelul? , ca sã vãd ce zice ºi mai ales ca sã aflu ce se petrec
tul ei în legãturã cu Mario. Tu faci cum crezi, dar dacã mã-ntrebi ce cred eu... Eu cred c
u e bine sã te mãriþi cu un om necunoscut, mai ales cînd e ºi strãin, pentru cã tu nu faci
te dintre femeile-acelea care nu se mãritã cu un bãrbat, ci cu un paºaport ºi cu o þarã; tu
un om cinstit, nu o tînãrã de virtute categoria panã, din acel lot care se-auto-exportã,
spre fericirea unor bãrbaþi naivi de prin alte pãrþi. ªi-nainte de rãzboi pleca lumea din þ
încerce norocul în altã parte, dar nu se rupeau punþile ca acum. Acum, o asemenea pleca
re e-un drum fãrã-ntoarcere, e-o hotãrîre prea gravã ca sã fie luatã la repezealã. De fapt,
n-ai nici un gînd sã te mãriþi cu franþuzelul; vrei doar sã mã-ncerci. N-am plecat noi de-a
acum douãzeci ºi ceva de ani! Cum ai sã pleci tu, acum?! Bat la maºinã de peste-un sfert
de veac, pentru ca fata mea sã fie intelectualã: a doua generaþie de intelectuali din
neamul nostru. Tu ºtii ce-nseamnã asta: crezi cã ei, acolo, ar înþelege? Pentru ideea asta
, eu n-am plecat de-aici cu un om pe care-l iubeam; mi-ar fi atît de greu sã ºtiu cã fat
a mea pleacã de-aici cu un om pe care nici mãcar nu-l iubeºte. Tot ce-am fãcut în anii ãºti
i s-ar pãrea inutil dacã tu n-ai fi-nþeles esenþa acestui efort, ca sã nu-l numesc sacrifi
ciu . M-a sãrutat pe frunte ºi-a adãugat, zîmbind: Tradu-i cum te pricepi mai bine, vorba
oastrã: Ia-þi petic din gunoiul tãu!, ºi-o sã-nþeleagã . Mario a plecat, viaþa noastrã s-a
nou la micul falanster din care plecaserã ºi Haimovicii. Mama cu maºina ei de scris,
eu cu ºcoala, doamna Gavrilovici cu zarzavaturile-n Obor, Marilena cu artele libera
le , familia Fekete, tatã, mamã, copil, cei mari cu slujba, iar bãiatul cu Facultatea,
proape cã nu-i vedeam. Seara, Marilena venea la noi, la lecþia de culturã generalã , cum z
cea ea, ora cînd Mama mã-nvãþa greaca, latina ºi engleza, urmatã de colocvii libere , cînd
na ºi cu mine o-ntrebam ºi ea ne rãspundea, ore cînd ne vorbea despre muzica pe care-o a
scultam la radio, ore cînd puneam la picup discurile cumpãrate din Talcioc, cînd Mama
ne-nvãþa cã, pe lîngã bucuriile materiale-ale vieþii care nu erau de dispreþuit, dar care
useserã, nu erau ºi poate multã vreme n-aveau sã fie la-ndemîna tuturor erau bucurii pe c
re niºte fiinþe alese le dãruiserã lumii-ntregi. Mi-l închipuiam pe Johann Sebastian Bach
cîntînd singur într-o catedralã pustie ºi transcriind pe portativ fructele geniului sãu pen
ru a le trimite în aer peste veacuri pînã la mansarda noastrã; mi-l închipuiam pe Beethove
n, chinuit de surzenie, chinuit de geniul care nu-i dãdea pace pînã ce nu se vedea tra
nspus într-un fluviu de sunete care sã se reverse peste omenire, ºi-mi trecea prin min
te cã un gînd al lui mãcar, o notã ne erau adresate nouã, trimise cãtre-o mansardã. Atunci,
ercului, am înþeles cã, în jocurile ei incalculabile, natura organiza la fel de riguros
materia ºi spiritul. Zbuciumul prin care trecuse materia pînã sã ajungã la formele definit
e-ale speciilor poate fi egalat numai de cel prin care trecuse pentru ca, în lumea
raþionalã, sã creeze geniul. S-au nãruit ºi se vor nãrui civilizaþii, cultura însã e ceea
avieþuieºte civilizaþiilor materiale, iar ea va fi etern însemnatã de pecetea geniului. Pa
vele, aº fi vrut sã am o culturã umanistã profundã, metodicã. Am ºi eu din cît am tras cu u
a la Mama; ce-am reþinut din conversaþie. Tu ºtii ce grea e Facultatea noastrã ºi ce grea
ni-i meseria. ªi-apoi, cînd ajungi sã-þi cîºtigi singur existenþa... ªi s-o mai cîºtigi ºi
e mai greu s-o mai iei metodic, ca la ºcoalã, sau cum ar trebui sã fie la ºcoalã, ºi sã-
e n-ai învãþat cînd ar fi fost vremea de-nvãþat. De cîte ori citesc o carte cu mai multe tr
teri, cu mai multe aluzii la culturã, evident - simt cît de precarã este instrucþia mea,
dar nu mã las pînã nu-nþeleg tot: mã uit prin enciclopedii, îl mai întreb pe nenea Daniel,
ai întreb pe nenea Matei, pe nenea Iancu. Deci, despre-o culturã temeinicã, metodicã, nu
poate fi vorba, în ceea ce mã priveºte. sunt un medic oarecare ºi nicidecum un om de cu
lturã. Un lucru însã a reuºit sã facã Mama din mine ºi sã fac ºi eu din mine: un om care ar
talitate de om de culturã: respect pe cel care-o creeazã, respect pe cel care-o rãspîndeºt
e, respect pe cel care-o respectã. De cînd e lumea ºi pãmîntul, existã o categorie sufletea
cã de oameni puºi pe cãpãtuialã, pentru care banul e mai presus de orice, e singura valoar
e-n care cred ºi cãreia i se-nchinã, pentru cã ce e drept nu-i pãcat! banul e cel mai b
prieten, cel mai bun protector, el n-are miros ºi deschide toate uºile. ªi cum omul sp
re deosebire de-animale, mãnîncã mai mult decît pentru a-ºi astîmpãra foamea, bea mai mult
pentru a-ºi astîmpãra setea, face amor nu numai pentru a-ºi reproduce specia, ucide cu
premeditare fãrã sã-ºi mãnînce victima acumuleazã mai mult decît ar avea nevoie chiar pen
trai îmbelºugat, e rapace pentru cã acumularea îi dã senzaþia de siguranþã ºi de superiorit
pra altuia. Asta dovedeºte cît de puþin evolueazã mentalitatea oamenilor. Printre-aceºti c
umularzi de bunuri materiale sunt unii care-au trecut prin rãzboi, prin bombardame
nte, prin cutremure, prin revoluþie, prin tot ceea ce-þi demonstreazã cã poþi pierde totul
într-o clipã, ºi n-au învãþat nimic. Mereu sunt pline Ziarele de milionari care nici mãcar
au ce face cu milioanele, fiindcã-ntr-un regim socialist investiþiile particularilor
 sunt limitate. ªi cîþi milionari or fi pe care nu-i ºtim, pe care nu-i publicã ziarele! U
n milion! nici mãcar n-am calculat de cîte ori încape salariul meu într-un milion. ªtiu d
ar cã salariul meu este de douã ori cît al unei femei de serviciu ºi-n cel mai fericit c
az cît bacºiºul lunar al unei manichiuriste!
Din pãcate, milionari sunt ºi printre medici!
Pavele, jur cã n-am primit, cît am lucrat în spital, un leu de la nimeni. Primeam flor
i, am primit de douã ori cîte o cutie de bomboane ºi, o singurã datã, o sticlã de ºampanie
la fratele unei colege de grupã, care mi-a spus cã dacã n-o primesc dã cu ea de pãmînt în f
ea. Din bomboane, am tratat pe toatã lumea, iar ºampania am bãut-o seara, la gardã, cu a
sistentele.
Cred cã pentru asta colegii nu te iubeau cu pasiune.
Þi-nchipui Cînd iubiþii mei ºefi, Verzeu ºi Voicu Marin, m-au mãtrãºit de la chirurgie, n
ncu Stein m-a luat pe dupã umãr ºi mi-a spus: Ce-þi trebuie þie chirurgie? Ca sã-þi batã m
ima pentru fiecare om pe care-l operezi? Peste tot e concurenþã, dar la chirurgie ma
i mare ca oriunde. Mãcar dac-ai lua bani! Dar dacã tot ai fãcut legãmînt de sãrãcie, ca min
ca nean-tãu Daniel, mãcar alege ºi tu ceva mai odihnitor. Nu vezi cum se uitã toþi la Dani
el ºi la mine, ca la niºte debili mintal: profesori, oameni bãtrîni, fãrã casã, fãrã maºinã
e ºi tu, doi idioþi bãtrîni! De ce sã strici tu socotelile la atîta lume care-i pusã pe tre
care-pe-care ºi cît-pe-cît?! Mã gîndeam cîtã vreme am sã rezist legãmîntului de sãrãcie, c
ispitei de-a primi plicul care mi se-ntindea. Mã gîndeam ºi mã temeam cã, într-o zi, înaint
e chenzinã, cu punga debilã ºi cu moralul scãzut nu numai din cauza pungii anemiate ci d
intr-o mie de alte cauze, mi-era teamã cã-ntr-o zi de asta de avitaminozã pecuniarã ºi sp
tualã sã nu iau plicul care mi se-ntindea, fiindcã primul plic conta, restul aveau sã vi
nã de la sine. Excomunicarea mea din parohia lui Verzeu îmi rezolva o problemã de conºti
inþã, gravã ca orice problemã de conºtiinþã pentru cel care are conºtiinþã: mã scutea de te
rul Staicu ºi cu mine eram singurii care nu primeam bani ºi nici echivalentele lor.
I-am spus o datã lui Staicu: Domnule doctor, cum de nu luaþi bani, nu vã tenteazã? Ba mã
eazã-al dracu', dar vreau sã nu mi se poatã reproºa nimic. Pe omul curat nu-l ai cu nimi
c la mînã Deci, aceastã atitudine face parte din planul dumneavoastrã de mãrire? Dacã v
cã sunt secretar de partid? Spitalul ãsta a mai avut secretari de partid ºi luau, mulþum
sc lui Dumnezeu, cu-amîndouã mîinile Era momentul sã vinã unul care sã nu mai ia. Dar tu
nu iei? Din cauza mea? De mine sã nu te sfieºti: ia dacã-aºa-þi cere metabolismul . Eu
u din principiu. Un om e destul de nefericit cã e bolnav. Sã-i mai iei ºi banii... Print
re nefericiþii ãºtia ai tãi sunt unii de le-aº lua ºi mãselele. Le-aº lua cincizeci de mii
u-o apendicitã, paºtile mamii lor de tîlhari! Dintr-ãºtia, unu' mãcar nu operez! îi trimit
Georgescu, la Avramescu, la Opriºan... Care le iau douã-trei-patru mii ca la toatã lume
! Cînd te gîndeºti cîte plocoane primesc unii tovarãºi, oploºiþi prin posturi, cît cîºtigã
itã , niºte responsabili, zãu cã le-ai lua cinzeci de mii de-o apendicitã, tu, chirurg care
n-ai nici trei mii pe lunã!
Eu, ca unul mai mãrunt ce stã ºi se uitã, am început sã-mpart breasla noastrã-n specii...
- ªi-n încrengãturi.
Rara avis in terrts: mai întîi, cei care nu iau, Zise Pavel îndoind degetul mare de la
mîna stîngã.
Noi, pe-aici pe la Bucureºti, le spunem ornitorinci , deci, fosile vii monument
aturii .
Apoi, destul de rari ºi-aceia, avis semi-rara, cei care te-ngrijesc la fel de bine
ºi dacã le dai ºi dacã nu le dai. Din aceastã specie, se detaºeazã o-ncrengãturã specialã:
care iau de la cei care au ºi dau celor care nu au, care merg sã vadã pacienþi un' º-a lua
t dracu' noapte bunã, fãrã un creiþar, ducînd de multe ori ºi medicamente, pe care le plãte
din banii celor care au. Apoi, genul comun, avis vulgaris, care nici nu se uitã la
tine dacã nu dai.
Pavele, eu fac parte acum din încrengãtura celor care ºi dac-ar vrea tot n-ar avea de
unde lua, deci, pot sã judec ca ºi cînd aº fi complet afarã din cauzã. Dealtfel, sã ºtii cã
estui practicieni, nu dintre cei mai buni, care se uitã la laborator ºi la cercetare
ca la niºte deºeuri ale medicinei, ca la unii care sunt acolo fiindcã n-ar fi fost bu
ni în altã parte, ei neavînd în vedere cã, pe lîngã unii care sunt mediocri ºi-azvîrliþi ac
artã, în laborator sunt oameni care cautã cu pasiune, unii cu disperare, acei puþini ºi a
eºi, de la care þîºneºte rar ºi avar lumina, ca-n absolut toate domeniile de-activitate uma
Eu, deci, pot judeca fãrã pãrtinire, ca unul din afarã. Dacã mîine aº avea nevoie de-un do
r, de-un chirurg mai ales, nu mi-ar face mie, pacient, nici o plãcere sã ºtiu cã doctoru
l vine la spital dupã ce-a aºteptat o jumãtate de orã un mijloc de locomoþie-n comun, într-
n picior pe scara vehiculului, þinîndu-se ca vai-de-lume cu o mînã de-o barã de care te-agã
urma unei selecþii naturale nemiloase fiindcã dacã nu dai, tare ºi cu forþã, din coate,
-i dai la o parte pe cei slabi, n-ai nici o ºansã cãlcat pe picioare, cu mîinile-nþepenit
, cu o dispoziþie sã nu mai vorbim! Eu, pacient, vreau un doctor care sã vinã la slujba
lui cu maºina, vreau sã vinã odihnit ºi bine-dispus ºi nu fãcut Dunãre pe lume ºi pe viaþã,
u ochii de tine sã-ºi zicã: ªi dacã moare, parcã ce pierde? , avînd încã-n urechi replici
de mã-ta te-mpingi, boule, ce, eºti chior?! sau Dacã nu-þi place, de ce nu-þi iei maºinã
lici care nu sporesc buna-dispoziþie-a nimãnui, dar care nu trebuie sã scadã moralul unu
i om al cãrui obiect de muncã e viaþa oamenilor. Doresc un medic care sã fie-abonat la cît
mai multe publicaþii de specialitate, pe care sã le poatã citi liniºtit acasã, în pijama º
papuci, ºi nu pe-apucate, de la biblioteca spitalului, dacã-n mod fericit bibliotec
a este abonatã la aºa ceva; doresc un medic care sã-ºi permitã sã-ºi cumpere un tablou pest
are sã-i fie drag sã-ºi plimbe ochii dimineaþa cînd se scoalã, cu cîteva obiecte frumoase-n
sã, cu un spaþiu al lui ºi numai al lui, în care sã nu dea buzna aci copiii, aci soacra, a
ci nevasta; doresc, pe scurt, un medic care sã-ºi poatã permite, dacã-mi dai voie, ceva
mai mult decît îi oferã un salariu pînã-n trei mii, cînd ajunge la primariat! Asta nu-nseam
cã-i scuz pe cei care se tocmesc ca la piaþã, la tarabã, ºi care zic cã dacã n-ai bani de c
racu' mai vrei sã trãieºti!
Sînzianã, ºi crezi cã dacã idealul tãu pecuniar, în ceea ce priveºte meseria noastrã, ar
lãcomia ar fi stãvilitã? Crezi?
Stãvilitã nu, limitatã da. Ar fi mai mulþi cei cu procese de conºtiinþã.
Nu crezi cã eºti prea optimistã?
S-ar putea. Un lucru ºtiu: nu-i poþi cere omului dacã nu-i dai ceva-n schimb. Vorbim în
abstract, la modul supoziþiei, în orice caz, dacã printre medici or exista milionari,
sã ºtii cã-mi sunt oricum mai dragi decît responsabilii-milionari. în milionul doctorului,
vãd cadavrele pe care le-a disecat, nopþile pe care nu le-a dormit, sufletul care i
-a stat la gurã ca atîþia pacienþi sã nu ºi-l dea pe-al lor, un efort ne'ncetat de-a-nvãþa,
aplica, o muncã în care se macinã trupul ºi sufletul ºi care-acoperã pe drept o parte din
ilionul acela, în milionul responsabilului ºi-al altora, vãd numai un animal viclean c
are stã la pîndã cu guºa-nfoiatã ºi cu ceafa-ncordatã, cu ochii micºoraþi ºi cu urechea ciu
aºcã, dupã tras pe sfoarã, dupã pus cãlcîiul pe grumazul altuia ºi lipsa totalã de respect
cel care nu are asta vãd. Medicul e-o fiinþã necesarã ºi utilã. Chiar dacã e lacom fiindc
specia, fãrã el viaþa nu e-n siguranþã. Responsabilul ºi insul oploºit în posturi, ca gãin
dã, este-o excrescenþã, un neg, un lipom. La modestele mele pretenþii, dac-aº avea douã mii
pe lunã mai mult, cred cã mi-aº lungi viaþa. N-ar mai trebui sã fac slalomul pecuniar pe c
are-l fac, mai ales înaintea chenzinei. Sã ºtii cã aºa cum trãiesc n-aº schimba însã viaþa
nimãnui. Trec prin viaþã cu gîndul la niºte valori autentice ºi nu la niºte strasuri social
Mã gîndesc la meseria mea, la copiii mei, cum sã fac niºte oameni din ei ºi nu niºte pipiþe
gîndesc la tainele ºi la rosturile-adînci ale vieþii ºi-ale lumii, trãiesc pentru a ºti ºi
ntru a avea. (Unii oameni se conjugã cu verbul a fi", alþii cu a avea"), zicea Mama. E
u am ales definitiv pe a fi. Cînd Mama se uita cîteodatã pe fereastrã, o-ntrebam: La ce t
e uiþi, Mamã? . La vreme cum trece; îi mãsor pasul ; ºi cînd spunea cuvintele astea, pe
apãrea o expresie de-o liniºte, de o-nþelegere ºi de o-nþelepciune atemporalã, vedeai înti
pe chipul ei înþelegerea vieþii. Cel mai minunat dar pe care ni l-a dat natura e gîndire
a. Pãcat cã acordãm atît de puþin timp acestei esenþe a fiinþei noastre. Cînd înþelegi viaþ
e ei adînci, parcã te-ai afla pe-o stîncã de-o înãlþime incomensurabilã, de unde priveºti n
perioritate, ci cu liniºte, acea liniºte-n care toate vanitãþile s-au stins. Mama a fost
omul cel mai senin, cel mai profund pe care l-am cunoscut, ºi sã ºtii cã viaþa mi-a fãcut
arte ca-n apropierea mea, a sufletului meu, sã fie oameni adevãraþi, care n-aveau, dec
i, nimic de-a face cu superficialitatea. Mi-aduc aminte de Bunicã-mea. Maicã am întreba
t-o eu într-o zi, dupã ce murise Bunicul Maicã, spune cînd þi-a fost dumitale cel mai gre
în viaþã? afarã de moartea feciorilor ºi-a Taicãi . Cînd ne-au luat boii . Bine, dar vi-
timpul rãzboiului... Ni-i luase, maicã, da' atunci era altceva. Cînd ne-au luat boii, am
simþit cã mi se rupe ceva aici (ºi Bunica arãta cu mîna-n capul pieptului), atunci am ºtiu
cã s-a schimbat lumea ºi cã vremea noastrã s-a dus, a lu' bîtu-tãu ºi-a mea. Ne trecuse rî
cînd spunea cuvintele-astea, pe chipul Maicãi se citea expresia unei resemnãri pornit
e din înþelegere. Pentru ea, boii erau elementul esenþial care lega sufletul ei de gli
e, simbolul întregii ei pãreri despre lume. La doi ani dupã ce-i dusese-n Bãrãgan, Bunicul
a murit. S-a-ntors de la fermã, unde lucrau cu ziua, s-a spãlat în mare grabã, s-a-mbrãca
t cu þoalele de moarte ºi-a strigat-o pe Bunica: Simina, aprinde-mi lumînarea cã mor . ªi
urit. Mama n-a reuºit sã obþinã autorizaþia de-a-l transporta-n satul lor; aveau domiciliu
obligatoriu, vii sau morþi. L-au îngropat îm cimitirul din satul vecin cu mãrunta aºezare
de chirpici încropitã de cei cu domiciliu obligatoriu, în curtea Bunicii s-a strîns nu
numai lumea din mãrunta lor aºezare, venit fiecare cu scãunelul cu trei picioare, cu s
trachina, cu lingura ºi cu bocceaua lui cu merinde de-acasã, dar ºi lume multã din satul
vecin, fiecare cu cîte o boccea sau cu cîte o traistã-n mînã, afarã de ce-adusese fiecare
d venise cu lumînare la mort. De la oraº, venise nenea Daniel cu toþi ai lui ºi cu Naºa-ma
re, cu bunicã-sa, nenea Iancu Stein cu nevasta ºi cu copiii. Eram cu toþii aºezaþi la mese
joase ori improvizate din scînduri. Era o zi frumoasã de septembrie. Preotul termin
ase de binecuvîntat bucatele ºi se-aºezase ºi el în capul unei mese improvizate, în momentu
de liniºte care se-aºternuse, cînd nimeni nu-ndrãznea încã nici sã vorbeascã, nici sã mãnî
it deodatã glasul Bunicii, care stãtea-n picioare-n spatele preotului, un glas trist
, dar limpede ºi hotãrît: Vã mulþumesc, oameni buni, c-aþi venit. Sã vã fie primit tot ce
s de l-am îngropat ºi pe el creºtineºte, nu ca pe-un cîine de pripas. Sã vã fie primit! Ap
nici o tranziþie, a luat o sticlã de rachiu ºi-a-nceput sã toarne mesenilor. Zadarnic am
rugat-o pe Bunica sã vinã la noi, la oraº. Cînd ne-am despãrþit, ne-a privit cu tristeþea
altã ºi seninã, ºi ne-a spus ca sã ne mîngîie: S-a dus la locul lui. Acum i-a fost rîndul
tea Bunicului, reconsiderîndu-se situaþia chiaburilor, li s-a dat voie sã se-ntoarcã pe l
casele lor. Bunica ne-a spus cã pînã nu-mplineºte Bunicul ºapte ani ea nu pleacã din Bãrãg
ce nu-i putea dezgropa oasele ºi nu i le putea duce la Cernaþi. ªapte ani a mai rãmas Bu
nica-n Bãrãgan. Muncea la fermã de dimineaþa pînã seara ºi nu mînca decît buruieni; seara,
a odatã cu gãinile ca sã nu ardã lampa. Creºtea cîteva gãini, un porc ºi vindea tot, dar
tot, ea trãind ca o schimnicã. Vindea ºi ce-i trimiteam noi: marmeladã, biscuiþi, zahãr, u
ei cã ºi noi de unde era sã-i trimitem?! Maicã, ai sã mori de foame , i-a spus Mama într
grijoratã. Am sã mor cînd mi-o veni rîndul, maicã. Zilele omului de la Dumnezeu sunt lãsat
upã ºapte ani, am înþeles de ce se pedepsea Bunica astfel: dupã ºapte ani, ºi-a cumpãrat ca
boi, a dezgropat oasele Bunicului, le-a pus într-un sicriu, le-a urcat în car, ºi-a pu
s într-o lãdiþã puþinul ei avut trei saci de fãinã pe care ºi-o luase ani de zile de la g
ac de colaci alãturi cu sicriul ºi a pornit-o, într-o zi de septembrie, din inima Bãrãgan
lui spre Cernaþi. Pe unde trecea, bãrbaþii se descopereau, femeile-ºi fãceau cruce, iar ea
desfãcea sacul cu colaci mereu împrospãtaþi ºi zicea: Luaþi, oameni buni. Sã fie de sufle
obului lui Dumnezeu Vasile . Se oprea-n cîte-un sat, pãºtea boii ºi ruga cîte-un gospodar
o lase ºi pe ea sã frãmînte ºi sã coacã un cuptor de colaci de sufletul celui pe care-l duc
din strãini la locul lui din neam de neam. O chemau oamenii la masa lor ºi pe lîngã cola
cii fãcuþi de Bunica dãdea fiecare cîte ceva de sufletul morþilor lui ºi toþi se uitau la B
ca ºi ziceau: Brava dumitale, dadã, cã duci omul sã hodineascã la locul lui . Mi-o fi des
doi feciori ºi-un ginere sunt îngropaþi în þarã strãinã cã, dac-aº fi ºtiut unde sã mã duc,
sele lor de le-aduceam. Ce sã facem, dac-aºa au fost timpurile... ªapte zile au bãtut dru
murile oasele Bunicului pînã s-ajungã-n satul lor. Mama ºi cu mine îi aºteptam pe Bunicul º
e Bunica, aºa cum ne spusese ea, într-o duminicã, la bisericã. Noi venisem de sîmbãtã ºi cu
fini sãpasem groapa la cimitir. Cînd s-a sfîrºit slujba ºi-am ieºit cu toþii din bisericã,
a ºedea-n tindã, iar carul cu boii-njugaþi, traºi la umbrã, în marginea drumului. Bine te-
gãsit, pãrinte , i-a zis Maica preotului ºi i-a sãrutat mîna. Bine-ai venit, Siminã , a rã
-a dat cu tristeþe din cap. Mama ºi cu mine i-am sãrutat mîna Bunicii ºi ne-am dat deopart
e, fiindcã toatã lumea din bisericã se strînsese-n jurul ei. Siminã, Siminã! , ziceau feme
ai bãtrîne, o sãrutau ºi-apoi plîngeau, fãrã nici un sunet, cu mîna la gurã. Sãru' mîna, n
eau altele mai tinere, ºi-i sãrutau mîna. Pãrinte Vasile, sã-i facem acuma slujba ºi sã-l
la loc , a zis Bunica.
ªase bãrbaþi au adus sicriul în tindã, Mama ºi cu mine am împãrþit batiste ºi lumînãri. Am
sicriul în car ºi-am pornit-o spre cimitir. Bunica ºi noi douã mergeam în spatele carului
, plîngînd tãcut trecutul, iar pe Bunicul doar ca pe o parte din trecut. La groapã, dint
r-odatã, la ultimele cuvinte ale preotului, toate femeile au început sã se jeleascã. Toa
te jelaniile, dar absolut toate, povesteau viaþa Bunicului ºi-a neamului sãu, apoi fie
care-ºi povestea propria viaþã, rugîndu-l pe Bunicul sã ducã veste celor duºi din neam de c
pe care le-ndurau cei de pe pãmînt. Mi-a atras atenþia un bocet domol, abia ºoptit: Vasi
le, Vasile, spune-i lu' Dumitru cã ne-a luat ºi locu' din deal, spune-i c-alde Ion ºi-
alde Gelu s-au dus, maicã, la oraº, la fabricã, dup-o pîine ºi ei, ºi mie mi-a cãzut gardu'
-are cin' sã mi-l mai ridice ºi mi-a mai murit ºi porcu', vai ºi-amar de sufletu' meu. Aºa
e cînd nu mai e om la casã. Spune-i, Vasile, cã nu mai am nici dinþi în gurã. La ce-oi mai
trãi pe pãmîntu' ãsta? ªi la aceste ultime cuvinte, s-a uitat blînd ºi senin în ochii mei,
ochi albaºtri, curaþi, cu o privire nedumeritã ºi umilã. Maicã, maicã mi s-a adresat ea
lte mai are omul de pãtimit pe pãmîntu' ãsta! De ce-o fi avînd omul atîtea de pãtimit?...
s-a uitat în ochii mei, bãtrîna aia din sat, pe care n-o ºtiam, s-a uitat cu privirea-ac
eea albastrã, orfanã ºi nedumeritã.
Noi am rãmas pînã ce s-a azvîrlit ultima lopatã de pãmînt peste Bunicul. Bunica s-a uitat î
l care pecetluia trecerea prin lume a Bunicului. Te-am adus acasã, omule, acuma pot
sã-nchid ochii . Maica a rãmas în satul lor pînã la moarte. În casa lor se fãcuse grãdiniþ
dat ºi ei o odãiþã, fosta bucãtãrie de varã ºi grajdul, fiindcã la boi nu voia sã renunþe.
ei. Nouã ani am muncit pe boii ãºtia. Am plecat din sat cu camionul dar ne-am întors cu c
arul, ca niºte oameni aºezaþi, aºa, maicã... , îmi explica ea mie ºi dãdea din cap. în miºc
pe care-o face atît de des þãranul, mi se pãrea cã vãd înºirîndu-se-ntr-un lung cortegiu c
douã mii de ani de istorie scrisã ºi, mai ales, nescrisã. Miºcarea aceea prin care þãranul
rimã constatarea n-a fost înregistratã de nici un cronicar, de nici o carte de istorie
, iar ea este miºcarea-cheie care, printr-o cineticã esenþialã, de-o clipã, rezumã mii, mil
oane de file de istorie. Bunica muncea la gospodãrie, la colectiv, cu atelajul , cum
se spune, ºi, cît o mai lãsau puterile, pe la plivit ºi pe lîngã casã, deºi avea vîrsta de
-ar fi putut primi cei o sutã cincizeci de lei pe lunã. Muncea atît cît sã aibã ce mînca. î
e-ºi termina treburile, stãtea pe bancã, la poartã, cu trunchiul drept, cu picioarele st
rîns lipite, cu mîinile-n poalã, ca þãranul la fotograf. Dupã ce Maica se-ntorsese-n sat, n
mutaserãm ºi noi, Mama ºi cu mine, într-o garsonierã dublã, în blocul de-alãturi. Tanti Su
Juster, mãtuºa lui nenea Iancu Stein, ne luase-n spaþiul ei asta, prima miºcare; apoi, t
recuse contractul pe numele Mamei a doua miºcare. Trebui' sã-þi spun cã pentru miºcãrile
, atît de puþine la numãr, Mama ºi nenea Iancu fãcuserã bãºici în tãlpi. Surica, sãrmana, a
e circulaþie. ªase luni a fost paralizatã de ambele picioare. Nenea Iancu îi angajase o
infirmierã care nu fãcea mai nimic, aºa cã Mama-i dãduse papucii, ºi noi douã vedeam de Sur
. ªase luni astea cît a trãit aºa, sãrmana, mi s-au pãrut ºase mii de ani. ªtiam cã avea sã
rînd ºi-am fi vrut sã facem orice ca viaþa sã i se parã mai uºoarã. Suporta cu-atîta rãbdar
-nþelepciune ºi cu-atîta resemnare boala cã þi se rupea ºi mai rãu sufletul de ea. O datã n
plîngea. De cîte ori însã avea nevoie de ploscã, o podideau lacrimile. De ce sã mai trãias
m dac-a ajuns în halul ãsta? ªi de ce sã-l laºi sã se chinuie fãrã nici o speranþã? Nu mai
aci o injecþie ºi sã nu mai sufere nici el, nici cei din jur? Mã gîndesc la voi ºi la biata
Marioara, sã fiþi sãnãtoase, ce are ºi ea cu bietul taicã-sãu, dar el cel puþin îi e tatã,
sãracele, de ce sã pãtimiþi cu mine? Pentru o nenorocitã de camerã?! în fiecare searã, mã r
rîngã Dumnezeu mai repede, iar vouã sã vã dea o viaþã uºoarã ºi cînd o sã muriþi, asta pest
sã muriþi sãnãtoase, nu ca mine! Tanti Surica, zilele omului de la Dumnezeu sunt lãsate,
lile, ºi necazurile ºi bucuriile , îi spunea Mama, cu vocea ei liniºtitoare, ºi-o mîngîia p
nte. Biata bãtrînã miºca din cap, semn cã pricepea aceastã raþiune mai presus de puterile o
ui, cãreia de-i zici Dumnezeu, de-i zici soartã ori de-i zici naturã tot atîta e. în ultim
ele douã sãptãmîni de viaþã, perfect conºtientã, tanti Surica a refuzat sã mai mãnînce. Mam
lui nenea Iancu, propunîndu-i sã-i facã niºte perfuzii. S-o lãsãm în pace. De ce sã faci c
sila un om sã trãiascã dacã lui i s-a urît, pe bunã dreptate, sã mai trãiascã? Eu cred cã-i
sã prelungeºti viaþa unui cadavru , a zis nenea Iancu. Surica s-a stins încet, cu pîlpîiri
moale. Dumnezeu sã aibã grijã de voi ºi sã vã rãsplãteascã pentru cît bine mi-aþi fãcut .
ltimele cuvinte.
Sãrmana!
Din ziua cînd îl omorîserã legionarii pe Marcel, viaþa ei nu mai avusese nici un rost, ca
viaþa oricãrei mame care n-are decît un singur copil ºi care nu trãieºte decît pentru-acel
il ºi prin el. ªi, totuºi, ca atîþia oameni simpli, care considerã viaþa un principiu sacru
urica trãise mai departe fãrã sã cîrteascã împotriva vieþii, fãrã sã se lamenteze, plîngînd
, iar de faþã cu lumea, purtîndu-se ca toþi oamenii. Mergea zilnic la cimitir, la mormîntu
l lui Marcel, lucra-n prãvãlioara ei din Dudeºti, vorbea cu oamenii, se interesa de me
rsul lumii, deºi pentru ea totul era egal, umbla curatã, îmbrãcatã cuviincios, iar din ce
cîºtiga dãdea la nevoiaºi. Dãdea bani, haine ºi mai ales mîncare. Pînã ce-mbãtrînise ºi-ºi
mult pe la nenea Iancu ºi pe la sorã-sa, Matilda, la ea-n bucãtãrie nu se terminau oalel
e de pe plitã. De cînd nu mai e Marcel - mi-a spus ea, într-o zi - am trãit pentru cã treb
ie ºi m-am gîndit sã fac bine, cît pot, ca sã treacã vremea mai uºor ºi ca sã am ºi eu un r
me . Sã ai un rost pe lume... Sã-þi motivezi existenþa faþã de alþii, dar mai ales faþã de
Unui copil orfan gîndul ãsta-i încolþeºte-n minte mai devreme decît copilului cu-amîndoi pã
Deºi noi, Mama ªi cu mine, eram devotate Suricãi ºi n-arãtam prin nici o vorbã, prin nici
n gest ori mãcar prin vreo privire cît eram de-mpovãrate de biata ei viaþã, ºi nici mãcar î
noi nu fãceam vreo aluzie, moartea Suricãi mi s-a pãrut o dublã mîntuire: pentru ea ºi pent
u noi. Dispariþia ei ne-aducea o dilatare a spaþiului ºi-a timpului din jurul nostru ºi
din noi. Cînd vezi cît de adaptabil este omul, cît de cameleonic la bine ºi la rãu, oscile
zi între douã atitudini: sã rãmîi mut de admiraþie sau mut de groazã în faþa acestei lipse
te. Relativitatea mi se pare un lucru tulburãtor: sã nu poþi stabili un criteriu absol
ut de judecatã, independent de ce este la dreapta, la stînga, în faþã, în spate, în sus, în
un criteriu care sã se poatã dispensa de-un reper. Nimic nu este absolut bun sau ab
solut rãu. Dupã moartea Suricãi, viaþa noastrã pãrea un paradis dacã o raportai la purgator
prin care trecusem. Paradisul ãsta îmi lãsa timp de gîndit. Oricît de devotate-i fusesem
noi Suricãi, eram sigurã cã ºi-ar fi dorit ca ultima strîngere de mînã înainte de-a trece d
o sã fi fost a copilului ei sau mãcar a cuiva apropiat, a unei rude de sînge. Gîndul la
viaþa ei mã tulbura, îmi dãdea o spaimã a singurãtãþii. Singurãtatea mi se pãrea o vietate
leanã care te pîndeºte ºi te-nhaþã cu mii de tentacule, înglobîndu-te, sugîndu-te într-o im
asã, din care, apoi, nici viu nici mort, te proiecteazã pe-o pînzã, vîscoasã ºi-aceea, din
e nu mai ai putere sã te smulgi, rãmînînd acolo, muscã imensã ºi goalã, etalatã pe pînza un
necruþãtor. Cred cã ºi-n sufletul Mamei bîntuia, din cînd în cînd, spaima singurãtãþii: aº
tdeauna cînd pleacã unul dintre noi, lãsînd spaþiu ºi timp în urma lui. în seara cînd s-au
ultatele de la admitere admiterea la Facultate stãteam la masã-n bucãtãrie, faþã-n faþã
u mine. Dac-am sã trãiesc sã-þi cresc ºi copiii... , a zis Mama, ºi-n privirea ei mi s-a p
e rãsuceau douã fire: al temerii ºi-al speranþei. La o sãptãmînã dupã examen, fetele din cl
strã, cele care luaserã examenul de admitere, au hotãrît sã dea o petrecere, la Alina Gher
ghiºan, care stãtea-ntr-o vilã, cu o curte splendidã. Fiecare fatã trebuia s-aducã un bãiat
-aducã ceva de mîncare. Eu am dus cred cel mai mult de mîncare: trei zile am copt la s
aleuri ºi la cornuleþe. în schimb, m-am dus fãrã nici un bãiat. Eu n-aveam nici un flirt ,
eam fraþi, iar singurii mei prieteni, Tudor ºi Mihai ªerban, singurii pe care i-aº fi pu
tut ruga sã facã o searã pe cavalerii servanþi, nu-ºi puteau supãra prietenele. Deºi nu pot
une c-aº fi rezemat zidurile la petrecere ºi cã n-aº fi dansat, m-am simþit totuºi singurã-
. De fapt, cel mai mult am dansat cu fraþii , cãci din penurie de flirt ca ºi mine d
-aduseserã fraþii. La patru dimineaþa, cînd s-a spart petrecerea, am fost condusã de-un fr
ate ºi de-o sorã. Pe drum, îmi venea sã rîd. Parcã sunt din Oastea Domnului , îmi ziceam î
du-mã la Virginia Aznavurian ºi la frate-sãu, negri-tãciune, cu un pãr rebel ºi creþ, cu gu
mari, buzaþi, coroiaþi ºi cu ochelari, douã ciori vigilente care pãzeau benevol o pasãre al
urie, de care n-avea nici dracu' nevoie: aia eram eu.
Cum a putut fi vreodatã o vreme cînd sã nu fi avut nimeni nevoie de tine? Azi, atîþia avem
nevoie de tine, ºi doctorul ªerban ºi doctorul Murgu... , se gîndi Pavel ºi se uitã la Sînz
pe faþa cãreia se vedea ceva din zîmbetul pe jumãtate piºicher, pe jumãtate melancolic al
inerei domniºoare Hangan care, deºi demoralizatã din penurie de flirt , avea destul umor
ca sã-ºi analizeze situaþia ºi starea de spirit.
Cred cã la petrecerea aceea am intrat în panicã: sã nu rãmîn fatã bãtrînã.
La optsprezece ani...
La nouãsprezece! Vezi, fiecare fatã care venise cu bãiatul ei avea un aer de om împlinit
, aºezat, ceva care te fãcea sã te gîndeºti la un confort material ºi moral. Atunci, am înc
t sã-mi privesc critic viaþa: o-nþelegeam, o ºi aprobam, dar ea trebuia schimbatã. Eu, o c
opilã, iubisem un adult, respingînd dragostea unui bãiat de vîrsta mea Da, nene Daniel, aº
era! . Venise timpul sã-mi gãsesc pe cineva potrivit cu vîrsta mea ºi nu doar pentru un a
mor juvenil, trecãtor, ci pe cineva cu care sã mã mãrit ºi cu care sã fac la iuþealã niºte
pe care sã-l ºi iubesc ºi care sã mã iubeascã, trebuie sã-þi spun! Eu nu voiam doar sã mã c
voiam tot. Sãraca de mine! în viaþa mea nu m-am simþit mai bãtrînã ºi mai fãrã nici un Dum
atunci. În aceastã dispoziþie de spirit m-a aflat domnul Alexandru Bujor. Eram în vacanþã l
mare, la Costineºti, la coana Leana, unde mergeam al cincilea an, într-o odãiþã cu pãmînt
jos, dar curatã ºi cu pat bun, cu somierã, cu o Rãpire din serai pluºatã, pe-un perete (l
mari sacrificii de la vaporeni), cu un covor cu flori pe margini ºi cu cãprioarã-n mi
jloc, pe peretele de care era lipit patul, ca sã nu tragã ; iar pe peretele de la rãsãrit,
cu o aºa-zisã icoanã, o pozã de-alea-n culori de-þi strepezeau dinþii, înrãmatã-n auriu, în
ilie: un bãrbat între douã vîrste, mai mult cãtre a doua, cu barbã cãruntã, îmbrãcat în cev
ar între fustã ºi anteriu, cu aureolã portocalie, uitîndu-se cu-o privire miloagã la Sfînta
cioarã, dolofanã, cîrnã, cu bust opulent pus în valoare de-un decolteu rotund tricotînd
um auzi!), calm, cu douã andrele, ceva viºiniu, þinînd ordonat ghemele de lîniþã sau de alt
odus într-un coºuleþ de nuiele, urmãrind cu o privire ovinã un baºibuzuc ca de trei ani, um
lat cu þeava, tot numai cute, numai guºi, demn de mama lui, cu pãrþile ruºinoase acoperite
pudic de-un scutec în triunghi, aºezat ca-n manualele de puericulturã ºi-nnodat cu fund
iþã-n faþã. Mã aflam, deci, în decorul tipic al odãii bune tip-litoral. Mama urma sã vinã p
ce zile, dupã ce termina de fãcut curãþenie mare în noua noastrã locuinþã. Printre puþinele
i pe care mi le-am luat cu mine la Costineºti se afla ºi-o copie bãtutã la maºinã, împreunã
anuscrisul unui roman al lui Alexandru Bujor, Amiazã . Alexandru Bujor stãtea la Eforie
, la hotel, ºi urma sã mã caute în primele zile, ca sã-ºi ia romanul pe care i-l bãtuse Mam
a maºinã. În ultima clasã de liceu, printre lecturile obligatorii la literaturã românã avus
m ºi romanul Arºiþã , de Alexandru Bujor.
Primul lui roman, nu?
Exact. Mama-i bãtuse la maºinã tot ce scrisese, îi citisem cãrþile, îl admiram, dar nu-l
niciodatã, nici mãcar în pozã. Trecuserã patru zile de cînd mã aflam la Costineºti ºi Alex
ujor nu se-arãta. Cînd plecam la plajã lãsam scris coanei Leana în ce punct puteam fi gãsit
dreapta chioºcului de rãcoritoare, privind dinspre ºosea. Tot nu m-a cãutat domnu-acela,
coanã Leanã? Tot nu te-a cãutat! Simþeam cum m-apucau un fel de draci. Parcã eram la ar
afarã de douã-trei ore de plajã, nu-ndrãzneam sã mã miºc de sub dudul din curtea coanei Lea
Douã fete din curtea vecinã, studente la francezã, cu care mergeam la plajã ºi cãrora le p
vestisem de ce stãteam ca un cîine de pazã, nemiºcatã sub dud, mã-ntrebau dimineaþa, cînd n
eam, ºi seara, cînd ele se-ntorceau de la plimbare: Ei, tot n-a venit Godot? . A ºaptea z
i, mã hotãrîsem sã-l dau dracu' pe Godot ºi sã mã duc dupã-amiazã cu Anca ºi cu Andreea, îm
grup, la Mangalia, începînd acþiunea mea de emancipare anti-Godot, am stat la plajã în zi
aceea, pînã la unu. Gizel, cãþeaua coanei Leana, care dormea într-o gropineaþã sub gardul d
eriºor, a sãrit în sus ºi-mi fãcea tot felul de manifestaþii de amor, de care trebuia sã-mi
toaleta, una dintre cele trei pe care le-aveam cu totul ºi cu totul. Parcã mã vãd: fustã
anti-jeg, cã anti-jegul era ultima modã, ºi o bluzã foarte decoltatã, gen maiou, din pepit
roºu cu alb, închisã-n faþã cu ºiret, fãcute de Mama ºi de mine cu trei zile-nainte de ple
mea la mare. Luptîndu-mã cu Gizel, într-o luminã care-þi lua ºi ochii ºi minþile, atîta er
bã ºi de fierbinte, mi s-a pãrut cã zãresc niºte picioare în continuarea celor douã ºezlong
te sub dud, cu faþa spre casã. Am încetinit pasul. Gizel, domolindu-ºi elanul, mergea alãt
uri de mine, lingîndu-mi din cînd în cînd mîna. Eram la doi paºi în spatele ºezlongurilor.
da eu sã mai pot avea o iluzie cît de firavã despre cineva sau despre ceva... Cuvintele
parcã se prelingeau dintr-unul din ºezlonguri, fãrã patetism, pline doar de pãrere de rãu,
rostite cu o dicþie perfectã de-o voce joasã, de femeie. Eram acum la trei-patru metri
distanþã de ºezlonguri. Din lumina orbitoare sub care mã aflam, în umbra deasã a dudului,
edeam tremurat douã forme alburii aºezate-n ºezlonguri ºi, la oarecare distanþã de ele, o m
sã pusã. Bunã ziua , am zis eu ºi m-am îndreptat spre casã cu Gizel alãturi. Sunteþi cumv
Hangan? , m-a oprit o voce bãrbãteascã. M-am întors cu faþa ºi-am rãspuns da . Dintr-un ºe
ridicat o formã alburie ºi s-a-ndreptat spre mine. Eu sunt Alexandru Bujor . în faþa mea s
afla un bãrbat înalt, suplu, îmbrãcat în niºte pantaloni decoloraþi, albaºtri probabil la
a lor, cu o cãmaºã galbenã, cu vreo trei nasturi desfãcuþi, care lãsau sã se vadã un piept
-a-ntins mîna dreaptã, în timp ce cu stînga ºi-a dus la gurã o þigarã din care-a mai sorbit
um înainte de-a-i da drumul în þãrînã. Eu l-am lãsat o clipã cu mîna-ntinsã-n gol, pînã sã-
care-aveam cearºaful de plajã, un prosop ºi costumul de baie, pînã s-o trec din dreapta-n
stînga, nemulþumind-o pe Gizel care dintr-odatã s-a apucat sã mîrîie. în vremea asta, cu oc
micºoraþi de parcã s-ar fi uitat printr-o lentilã de bijutier, Alexandru Bujor mã cîntãrea
o privire rapidã în care mi s-a pãrut cã zãresc o licãrire pe care nu ºtiam cum s-o iau: î
am sau îl amuzam cu stîngãcia mea, în special în tandem cu Gizel. Sînziana Hangan , am zis
cu un glas care mi-a sunat ºcolãreºte ºi care, nu ºtiu de ce, m-a indispus atît de rãu de-m
enea sã-mi trag palme. Am venit dupã manuscris . în timp ce-mi vorbea ºi mã privea în ochi
ochii lui micºoraþi, de-un albastru-nchis, cu pleoapele trase-n jos, ca ai mãºtii traged
iei, Alexandru Bujor scotea ceva dintr-un buzunar: un plic albastru pe care mi l
-a-ntins. Ce-i datoram doamnei Hangan . Mã aºteptaþi de mult? De vreo orã . îmi pare r
e cã veniþi acum o sãptãmînã, v-am aºteptat în fiecare zi . Am fost în Deltã. Ai mîncat?
na Leana . Te rog sã mãnînci cu noi . M-am uitat întrebãtor. Cu mine ºi cu o prietenã pe
cu maºina la Vama Veche. Ne-am înþeles cu coana Leana, cît ai lipsit dumneata, sã ne facã u
pui cu mujdei, o mãmãligã, ºi sã ne dea ºi-o sticlã de vin de la pivniþã. E bun vinul? N
u bem vin . De ce? Nu ne dã mîna . Vorbisem pe-un ton cît se poate de neutru. Totuºi, am
n privirea lui cã-i pãrea rãu pentru-ntrebarea cãreia nu-i bãnuise-asemenea rãspuns. Mãnîn
oi, da? Mulþumesc. Doar sã las traista asta-n camerã . Cînd m-am întors din casã, Alexand
r nu se mai afla sub dud. Din ºezlongul ei mã privea zîmbitor o cucoanã cam de treizeci
de ani mi s-a pãrut mie îmbrãcatã în niºte pantaloni pescãreºti de-un albastru strãluci
bluzã de-o culoare stinsã, ceva între roz-veºted ºi nisipiu. Pãrul tuns scurt, decolorat d
soare, din care se detaºau cîteva ºuviþe, mai deschise, îi venea bine la tenul bronzat, l
ucios ºi fãrã nici un retuº de frumuseþe. Învãþatã cu Mama, care nu se fardase ºi nu se coa
odatã, îmi plãceau ºi-mi plac ºi azi femeile nefardate ºi care poartã pieptãnãturi cît
inte ca eu s-apuc sã spun vreun cuvînt, cucoana se ridicase-n picioare, fãcuse un pas
spre mine cu o mînã cordial întinsã. Ileana Sachelarie . Sînziana Hangan . ªtiu, fata do
nda Hangan. Doamna Hangan era cea mai frumoasã profesoarã din liceul nostru . Aþi mai apu
cat-o pe Mama profesoarã? De doisprezece ani nu mai este-n învãþãmînt: de la Reformã. Dumne
astrã sunteþi atît de tînarã... Am patruzeci ºi unu de ani . Aº vrea s-arãt ºi eu aºa la
am zis eu, pe-un ton plin de admiraþie. Am încercat ºi eu pe cît s-a putut sã nu pun la i
imã , a rãspuns doamna Sachelarie, fãcîndu-mi semn sã ne-aºezãm în ºezlonguri. N-o mai vãz
a Hangan de cînd terminasem liceul. Ne-am mai întîlnit de-atunci... o datã-n '42, la Com
isariatul militar, cînd am fost anunþate ºi dînsa ºi eu cã ne muriserã bãrbaþii pe front, º
. prin '50 '51, la editurã, cînd ne dãdea domniºoara Isacsohn de lucru ºi doamnei Hangan ºi
e. Pe doamna Hangan n-am avut-o profesoarã, dar pe domniºoara Isacsohn eu îi spun tot
ca la ºcoalã am avut-o profesoarã de germanã . Ruth? Da, Ruth . Dumneavoastrã lucraþi
achelarie? Nu sunt angajatã nicãieri. Traduc, scriu, bat la maºinã, o duc ºi eu... ªi v
otdeauna am pus întrebãri esenþiale cum pune orice om pentru care aspectul material al
existenþei are o foarte mare greutate deºi bunele maniere spun cã asemenea întrebãri dov
desc lipsã de educaþie. Cînd nu-mi ajunge, mai vînd cîte ceva . Bine cã aveþi ce! , am zi
ea de rãu a celui care n-avusese niciodatã ce vinde. Am fost o fatã sãracã. Tata era încas
r la Salubritate. Mama a murit cînd eu aveam ºaisprezece ani. Cu chiu-cu vai, am ter
minat liceul. A doua nevastã a tatei abia aºtepta sã mã vadã urnitã din casã. îi pãrea rãu
pe care-l respiram. Cînd am terminat liceul, n-aveam nici o speranþã sã merg la Faculta
te ºi nici Fãt-Frumos nu se-arãta; se punea deci foarte acut problema pîinii. Cum eram s
ubþiricã, frumuºicã, am ajuns la [Cãrãbuº] . Ce fãceaþi acolo? Dãdeam ºi eu din fund ca
am cîte un cupleþel, îmi terminam programul, îmi scoteam sulimanurile de pe faþã ºi-o zbugh
spre mansarda de pe Schitu Mãgureanu (unde-ajunsesem de cînd plecasem de la tata),
ca sã scap atenþiei colegelor care mîncau (mãcar din cînd în cînd unele, altele - mereu)
pºa, ºi care mã socoteau o tîmpitã cã trãgeam mîþa de coadã cu bãnuþii cîºtigaþi pe artã, î
pe care le primeam din salã ºi sã-mi gãsesc ºi eu un elefant, cã dacã-mi era sã fac pe sfîn
ce dracu' nu mã fãcusem croitoreasã, funcþionarã, dactilografã?], cum mã moraliza Lili, de
a de vîrstã ºi de moralã a fetelor din balet. La toate invitaþiile pe care, cu-atîta spirit
colegial ºi creºtinesc, mi le lansau fetele, mã eschivam cum puteam, într-o zi însã, Lili s
orindu-ºi aniversarea la Trocadero, cu mare fast, a trebuit sã mã duc. Pe vremea-aceea
, Lili era-ntreþinutã de-un mare avocat, aºa cã nu era de mirare cã (ea dînd tonul în trupã
multe fete se orientaserã spre justiþie, acceptînd omagiile unor avocaþi mai mari sau m
ai mãrunþi. [Fetelor, v-aduc tot baroul de Ilfov! Acu' e-acu'! Vezi, sfîntã Filoftio ast
a eram eu sã vii îmbrãcatã ca o mumie, nu cumva, dacã s-o uita vreunul la tine, sã ghicea
e ce sex eºti!]. Fiindcã hainele mele de-acasã erau tot dintr-alea din care nu se ghic
ea de ce sex sunt, am fost îmbrãcatã de trupã într-o toaletã din garderoba teatrului, cea m
i puþin ca la revistã, cu care la o adicã s-ar fi putut îmbrãca ºi-o cucoanã mai excentricã
i m-a-nvîrtit pe toate pãrþile, de parcã voia sã mã cumpere, ºi-a dat din cap aprobator. [T
e-ar fi bune dacã n-ai avea aeru-ãsta de pui cãzut din cuib, privirea asta... amãrîtã, milo
gã. Stai dreaptã, scoate þîþele-nainte ºi spune-þi mereu: 'Sunt frumoasã, sunt deºteaptã, u
ritã nici sã-mi încheie catarama la sanda', ºi-ai sã mãturi în jurul tãu, auzi?] [Dar dacã
reau sã mãtur?] [Atunci, pune mîna pe careva, dar nu pe vreunul de-ãia 'trei la franc',
mãritã-te ºi fã-te cucoanã, cã stofã ai... dar, pînã una-alta, mã gîndeam cã nu þi-ar stric
i, sã mai haleºti ca lumea, sã ai ºi tu o pietricicã-douã, pentru zile-negre; cã dac-o fi s
azi unuia cu tronc, nu se uitã el la amãnunte de-astea; aºa, tu...] .
Pavele, mi-o aduc atît de bine-aminte pe Ileana Sachelarie. Nu ºtiu cîte parale fãcuse-
n trupã la revistã, dar cred c-ar fi fost o actriþã de mare clasã. Nu pot sã-þi spun cît de
jucase rolul colegei ãleia, Lili...
Decana de vîrstã ºi de moralã a trupei.
Glasul ei limpede cãpãtase o rãguºealã abia perceptibilã, vorbele tãrãgãneala unor bolo
uþin le pãsa încotro se duc, fizionomia o vulgaritate jumãtate involuntarã (amprenta lumi
asupra fîºneþei Lili), jumãtate voitã: faþa pe care, credea Lili, meritã lumea sã i-o arãþ
ste alta o imensã dezamãgire convertitã în ce era mai la-ndemînã: o mîncare, niºte boarfe
ranã rece pentru bãtrîneþe, ºi-un dispreþ convertit în vulgaritate... Mã uitam la Ileana Sa
rie cu niºte ochi... ºi cu suflarea tãiatã. Mã simþeam ca la teatru. Cînd a terminat partit
susþinutã de Lili, în privirea, pe faþa, în întreaga ei fizionomie a apãrut o clipã ceva d
rul acela al puiului cãzut din cuib. Amãrît ca mine nu-i / Decît puiul cucului, / Cînd îl
mama lui . Mã uitam la ea ºi-mi venea sã plîng. Mã simþeam legatã, înfrãþitã cu fostul, poa
ul, pui de cuc. La petrecere ºi-a reluat Ileana Sachelarie povestirea veniserã ºi cîte
persoane din lumea bunã: un doctor ªerban cu o nevastã doctoriþã ºi ea, foarte drãguþi ºi s
i, un alt doctor, Serafiotti, cu o nevastã cît se poate de snoabã ºi de cu nasul pe sus,
ºi-un vãr de-al doctorului Serafiotti, un avocat Georges Sachelarie; veniserã invitaþi
de-un procuror, sã vadã ºi ei cum petrece demi-mondul. Deºi stãteam în colþul cel mai ferit
robabil cã aerul meu de pui cãzut din cuib atît de neasortat cu atmosfera de veselie ºi
de carnaval din jur i-a fãcut pe domnii din lumea bunã sã mã remarce. Pe scurt, peste do
uã luni, mã mãritam cu avocatul Georges Sachelarie, în vîrstã de treizeci ºi cinci de ani,
avînd douãzeci, cãruia nu-i puteam reproºa altceva decît îºi reproºa vorba- vine ºi el.
numele mic franþuzit, aºa era moda pe cînd se nãscuse el ºi încã mult dupã aceea, pînã prin
a rãzboi mondial, de fapt, domnul Georges Sachelarie m-a dat la Facultate, m-a pli
mbat prin lume, ºi, mai mult ca orice, m-a fãcut fericitã. A venit rãzboiul ºi s-a dus fer
icirea, a noastrã, a tuturor. La douãzeci ºi ºase de ani, am rãmas vãduvã . De ce nu v-aþi
rit? Doamna Hangan de ce nu s-a mai recãsãtorit? O plãcea un inginer de la uzina Cauciu
pe vremea cînd era dactilografã acolo dar s-a gîndit omul sã nu-ºi strice dosarul, cã
ii, pãrinþii Mamei, erau trecuþi la chiaburi; ºi cred cã, pe lîngã stricatul dosarului, mai
am ºi eu . Alt cui în dosar"! Pe urmã, a cerut-o un avocat evreu, care mã iubea foarte m
pe mine ºi pe care ºi eu îl iubeam, dar el a plecat din þarã ºi Mama n-a vrut sã plecãm. Ea
cã atitudinea faþã de þara ta face parte din concepþia generalã a omului, din atitudinea l
i faþã de viaþã . ªi dumneata ce crezi? Vã spun drept cã eu încã nu ºtiu ce sã zic. Dac-
.. eu eram cin'zeci la sutã pentru plecat, cin'zeci pentru rãmas. Doamnã Sachelarie, a
tîtea lipsuri am îndurat, atîtea ºi-atîtea, cã mi se pãrea cã dacã le poþi da cu piciorul..
eu am o-ncredere desãvîrºitã-n Mama, cred cã, totuºi, ea a avut dreptate . Sã fii convins
a tînãrã acum. Cînd ai sã mai îmbãtrîneºti, ai sã-þi dai mult mai bine seama ce-nseamnã pei
al pentru un om. O viaþã fãrã martorii ei este o viaþã goalã... Nu m-am mai mãritat fiindcã
ai gãsit pe nimeni care sã merite, din punctul meu de vedere, bine-nþeles, sã-l iau de bãr
bat. Nici unul care m-ar fi luat nu stãtea alãturi de bãrbatu-meu. Sã ºtii cã nu-l idealize
cum facem de obicei cu morþii. Era un domn . L-aþi iubit... L-am iubit . ªi n-aþi mai
nimeni? Ba da. Am mai iubit doi bãrbaþi, dar mi-am dat seama cã m-am înºelat . Nu vã pot
doi oameni care alcãtuiesc sau vor sã alcãtuiascã un cuplu trebuie sã se potriveascã mu
ucruri. Dacã la unele dintre potrivelile-astea se mai poate lua de ici ºi pune colo,
una este însã indispensabilã ºi fãrã tocmealã: concepþia despre lume. Aici nu m-am potrivi
cu pretendenþii .
La ultimele cuvinte, dãduse din cap ºi din umeri, mimînd regretul pentru acest eºec.
în momentul acela, ca la teatru, din bucãtãria de varã, care, de fapt, era un ºopron în fun
ul curþii, au apãrut coana Leana, ducînd victorioasã o tavã pe care se lãfãia un pui rumen,
lexandru Bujor care-ntr-o mînã ducea un castronaº iar în cealaltã un fund de lemn pe care
aburea o mãmãligã bunã sã saturi din ea o gloatã. De fundul în formã de purcel, opera plast
ui nea Cliþã, bãrbatul coanei Leana, atîrna sfoara cu care sã tãiem mãmãliga.
Ei, doamnelor, v-aþi cunoscut nu? Aþi avut timp sã puneþi ºi þara la cale . Am ºi pus-o
na Sachelarie, uitîndu-se complice la mine, în timp ce se ridica sã aºeze lucrurile pe m
asã. Lãsaþi, doamnã, vai de mine, ce, nu sunt eu acilea...? Dumneavoastrã doar sã serviþi.
nã, ia du-te tu, mamã, ºi adu sticla de vin din gîrlici . în timp ce mã-ndreptam spre gîrli
auzeam pe coana Leana, dînd cele mai avantajoase referinþe despre mine: E-aºa de cumin
te... cum nu sã ezistã. Nu vorbeºte cu nimeni. Fete ca ea, în ziua de azi, una la un mil
ion... Poftã bunã , ne-a urat coana Leana, retrãgîndu-se cu un aer mulþumit, ceea ce dove
cã chestiunea financiarã între ea ºi domnul Bujor fusese reglatã mai mult decît satisfãcãt
Dumitale ce-þi place? , m-a-ntrebat Bujor înfigînd o furculiþã-n pieptul puiului. Mai înt
m ce vrea doamna . Gusturile doamnei sunt deja testate. Cu dumneata vreau sã mã lãmuresc,
mai ales cã eºti ºi invitatã . Dac-aºa stau lucrurile... mie mai mult ºi mai mult îmi pla
Ileana Sachelarie a izbucnit în rîs: Sã ne luãm de mînã! Trageþi a sãrãcie, cucoanelor!
e, nu trebuie sã fac eforturi suplimentare , am zis eu uitîndu-mã-n ochii lui. Am fost s
igurã cã-i plãcuse replica mea. Pe lîngã croupion, care-nseamnã tîrtiþã-tîrtiþã, francezii
iþã ºi soþ l'y laisse". Ultimele cuvinte metafora cu care numesc francezii partea asta a
pãsãrii le rostisem într-un glas cu Ileana Sachelarie, care bãtea mãsura cu palma dreapt
de-ai fi zis cã suntem niºte eleve care-ºi repetã lecþia-n cor. Aºa cã, vedeþi, îi mai ave
 de partea noastrã , am adãugat eu. Am sã mã interesez dacã tîrtiþa era apreciatã ºi la ba
vã promit , a zis Alexandru Bujor ºi s-a uitat cînd la mine, cînd la doamna Sachelarie, cu
o privire amuzat-ironicã. Sunt unele femei fãcute parcã de-o mamã ºi de-un tatã în privin
urilor , a continuat el, împãrþind puiul. Iar bãrbaþii, cînd e vorba sã se prosteascã, par
fãcuþi de-o mamã ºi de-un tatã , a zis doamna Sachelarie, jumãtate-n glumã, jumãtate-n seri
asculta, domniºoarã, cã dac-o asculþi mai mult, nu te mai mãriþi niciodatã . Pînã sã mã mã
sã-mi fac ºi singurã o pãrere . Vrei sã te mãriþi aºa de tîrziu? , m-a-ntrebat Alexandru
veascã. Oricum, nu înainte de-a-mi termina Facultatea . Ce Facultate? Medicina . Ãhãhã
iarbã verde! Peste-atîþia ani de-aici încolo! Te faci babã! Liceul l-ai terminat? , m-a-
at Ileana Sachelarie. Anul ãsta. ªi-am intrat la Medicinã . Bravo! înseamnã c-ai învãþat
ai de aºteptat decît ºase ani, n-ai sã fii chiar aºa de babã , a zis Alexandru Bujor pe-un
concesiv. Mãritã-te pe la sfîrºitul Facultãþii, cã pe urmã se micºoreazã posibilitãþile d
mulþi bãieþi decît în Facultate n-au sã mai fie niciodatã-n jurul dumitale. ªi, pe urmã, cu
e vremea, cu-atît te hotãrãºti mai greu. La tinereþe, închizi ochii ºi te-azvîrli cu capu-n
Multe lucruri se fac cu ochii-nchiºi .
La aceste vorbe, Alexandru Bujor s-a uitat fix la Ileana Sachelarie, care i-a rãsp
uns cu o privire mustrãtoare.
Cît mai stai pe-aici, domniºoarã? , m-a-ntrebat el, întorcîndu-ºi evaziv privirea de la do
Sachelarie. Vreo lunã . ªi-acum, doamnelor, masa e servitã, sã mîncãm, sã bem, sã ne vese
om mai vedea . Parc-aþi fi citat din Viaþa-n roz .
M-au privit amîndoi cu surprindere.
Va sã zicã, m-ai citit ºi tãceai mîlc, dintr-ãºtia-mi eºti... V-am citit ºi nuvelele, do
pus nimic, fiindcã nu ºtiu dacã unui artist, cînd îl cunoºti doar ca persoanã particularã,
e sã vorbeascã ºi sã-i vorbeºti despre arta lui . Mulþi artiºti cunoºti matale de-ai tras
asta? , m-a-ntrebat Bujor cu o ironie blajinã. De fapt, în particular, cunosc bine unu
l singur . Pe cine? Pe pictorul Matei ªerban . Decadentul, putrefactul", a zis pe-un to
mportant, pe care l-ai fi luat de bun de n-ar fi fost contrabalansat de ironia d
in ochii-aceia albaºtri, atît de expresivi, cu pleoapele cãtînd în jos...
- Ca ale mãºtii tragediei, rosti încet Pavel.
Nenea Matei zice cã-n materie de putrefacþie ºi de decadenþã se aflã-ntr-o societate foart
leasã: Brâncuºi, Arghezi, Barbu, Þuculescu... Da' vãd cã-i ºtii! De la doamna Hangan, cã
Hai sã mîncãm puiul cã se rãceºte , a continuat Bujor fãrã tranziþie.
Am mîncat în tãcere. Din pui, rãmãsese doar o moviliþã de oase. Gizel venise tiptil, se-aºe
respectuos la distanþã, urmarindu-ne-atent fiecare miºcare cu ochi umili ºi rugãtori.
Uite-o ºi pe Zeluþa .
Descoperind-o, Alexandru Bujor îi azvîrlea Zeluþei os dupã os, iar Zeluþa le prindea din z
bor, de-ai fi zis cã din cine ºtie ce neam de acrobaþi se trãgea.
De unde poate veni Zeluþa? , se-ntrebase Ileana Sachelarie. Nu l-am mai auzit în viaþa me
De la Gizel, care-nseamnã frumos, pe turceºte. E-o societate cît se poate de cosmopoli
tã în ograda asta. Numai noi ºi coana Leana ce mai suntem autohtone, încolo Gizel, pui d
in cãþeaua hogii din Mangalia, nea Cliþã... Cum? Cliþã. C-l-i-þ-ã . Asta de unde-o mai
ab cu onomastica, doamnã. Dacã n-aþi auzit-o pe coana Leana fãcînd arborele genealogic al
Zeluþei care pîn' la urmã reiese cã vine de se trage din neamul lui Ali-bey, de pe cînd s
ea turcu', ºi pe-al lui nea Cliþã, care, ºi el, de pe mamã se trage din han-tãtaru', iar
pe tatã din neam de greci procopsiþi, cã de-aia-l cheamã Temistocle! E! Aha! , zisese A
dru Bujor, uitîndu-se la mine prin paharul plin cu vin rubiniu. Ce-nseamnã sã aibã un cop
il o mamã deºteaptã ºi cultã! Mã uit la dumneata, Sînziana. E-adevãrat cã eºti deºteaptã. D
orbã pe care-o spui se vede-nvãþãtura, se vede copilul educat de cineva care ºtie sã educe.
Cît de fericitã trebuie sã fie doamna Hangan cã te are , murmurase Ileana Sachelarie. Un a
mestec de regret ºi de evlavie îi îngreuia privirea ºi glasul, ca o aluviune.
Abia mai uitasem de panica singurãtãþii prin care trecusem, ºi venea Ileana Sachelarie sã-
mi tragã un nou semnal de alarmã, cu glasul ºi cu privirea ei care pentru mine se trad
uceau prin grãbeºte-te, hotãrãºte-te de la-nceput ce vrei ºi-apucã-te sã-nfãptuieºti, cã v
epte! I-am zîmbit, cu un zîmbet îmbãtrînit de-nþelegere.
Alexandru Bujor s-a uitat pe rînd la noi. ªi-a pus paharul pe masã ºi, printre pleoapele
-acelea pe care le micºora atît de expresiv, i-a azvîrlit Ilenei Sachelarie o privire
care tãia ca un brici, iar mie o privire de zaraf care vrea sã cîntãreascã ceva din ochi.
Domniºoarã, vãd cã pe doamna Sachelarie ai citit-o. Din mine ai citit ceva? Tot ce v-a b
Mama la maºinã . Deci, tot ce-am scris pîn-acum. ªi cum þi se pare?
M-am uitat intimidatã la el, apoi, la ea. în ochii ei, am vãzut curiozitate ºi îndemn, ºi-a
 prins curaj. Cînd vã citeam îmi venea sã scrîºnesc din dinþi. Toate personajele dumneavoa
eargã dupã ceva, cu sufletul la gurã. Cînd citeam, mã surprindeam respirînd sacadat . Brav
! Ia spune-mi, ce personaj þi-a plãcut cel mai mult? Panþîru-ãl bãtrîn. Artistic vorbind.
nu mi-a plãcut nici un personaj al dumneavoastrã . De ce? , m-a-ntrebat Alexandru Bujor
privindu-mã ca un profesor care-þi pune o-ntrebare-ncuietoare.
Ileana Sachelarie mã asculta cu gîtul încordat, atît era de atentã.
Fiindcã nici unul nu e frumos pe dinãuntru . ªi crezi cã viaþa pe care-au dus-o i-ar fi-n
sã fie altfel, chiar viaþa-n general? Eu am dat din umeri. La urma urmei, ce ºtii dumne
ata despre viaþã? Ce sã ºtiu? Cît poate ºti un copil orfan de tatã, crescut cu cheia de g
u-ºi mama cu sufletul la gurã, tremurînd la fiecare pas de pe palier, la fiecare þîrîit de
onerie, la fiecare zgomot, ºi educat cu foarte multã marmeladã. Cred cã ºi-n plasmã am marm
ladã. Cam atît .
M-am uitat mai întîi în ochii Ilenei Sachelarie ºi mi-am dat seama cã-i venea sã plîngã. M-
tat ºi-n ochii lui Bujor, Nu mai erau micºoraþi ºi nu se mai vedea nici urmã de ironie-n e
i.
Am început sã mã simt vinovatã cã-i întristasem. Mama, care nu se plîngea niciodatã, mã-nvã
frumos sã-þi arãþi rãnile în faþa nimãnui, ci sã þi le-oblojeºti cînd eºti singur ºi chiar
scunzi de ochii lumii.
Cînd aþi început sã scrieþi Pãmînt, aveaþi doar douãzeci ºi unu de ani, cu doi ani mai mul
acum. Deci, nici experienþa dumneavoastrã de viaþã, cantitativ mãcar, nu putea fi mult ma
i mare decît a mea de-acum , am zis eu la repezealã, cu gîndul sã risipesc atmosfera pe ca
re-o creasem povestindu-mi foarte pe scurt viaþa.
Bunã observaþia dumitale cu experienþa cantitativã. Ai fost prudentã cînd ai fãcut-o, fiin
lãsat deschisã portiþa spre calitate . Cred cã mai importantã poate chiar ºi decît experie
n artist, este structura: forma-n care, vrînd-nevrînd, se exprimã pe sine, în care, vrînd-
nevrînd, îºi scoate la suprafaþã sufletul . Ileana Sachelarie vorbise cu un aer absent. Pãr
cã-ºi comunicã ei însãºi aceastã observaþie.
Nu crezi cã artistul poate sã-ºi depãºeascã eul, cã arta i-l poate ºterge în operã, cã art
n artist poate fi atît de puternic încît sã ºteargã omul din artist? îl poate atenua, dar
ucã la zero, asta niciodatã! Sã-þi dau exemple de mari artiºti oameni mici? , i se-adre
exandru Bujor Ilenei Sachelarie, privind-o þintã printre pleoapele micºorate. Sã-þi dau ex
mple de micimi, de lipsuri de gust artistic la aceºti mari artiºti-oameni mici, de rãb
ufniri în operã ale imperfecþiunii lor de oameni, rãbufniri ca ale unor guri de canal ui
tate fãrã capac într-un rãzor de trandafiri?
De data asta, vocea Ilenei Sachelarie, în calmul cãreia, pîn-atunci, picurase egal mel
ancolie, resemnare, autoironizare, cãpãtase ceva metalic, lucios, de-o rãcealã care pe m
ine mã surprindea. Privirea ei domoalã ºi plinã de-nþelegere care pãrea o traducere a vor
lui Montaigne, atît de plinã de-nþelepciunea constatãrii în lumea asta unde am vãzut totu
contrariul acestui tot , dans ce monde ou j'ai tout vu et le contraire de tont privi
rea asta domoalã se ºtersese din ochii ei. îi luase locul o privire tãioasã care parcã stãt
sã-ºi ia zborul din ochi ºi sã dea cu sabia, ca un arhanghel al rãzbunãrii. Deºi Ileana Sac
arie ºi Alexandru Bujor duceau o discuþie de principii discuþie în care, de obicei, omul
îºi pãstreazã calmul, impunîndu-ºi o anumitã detaºare, deoarece corãbiile care se-neacã su
turor ºi-ale nimãnui mie mi s-a pãrut cã ei doi aveau ceva de-mpãrþit ºi dincolo de princ
Participarea atît de vehementã a Ilenei Sachelarie îmi trezise bãnuiala asta. Alexandru
Bujor era permanent participant, fiindcã ironia este o formã intensã de participare l
a viaþã ea traduce sau o permanentã revoltã, sau neînþelegerea a ceea ce se-ntîmplã-n jur
au un amestec între astea douã, plus un sentiment de frustrare ºi multe altele-ncîlcite-
ntre ele ca-ntr-un ghem care nu mai poate fi descurcat. Asta zic eu acuma, cã m-am
fãcut mare ºi deºteaptã! Atunci, am avut impresia o impresie subteranã, ca orice avertis
ent venit din straturi prelogice cã Alexandru Bujor era unul din cei doi bãrbaþi pe ca
re-i iubise Ileana Sachelarie ºi-a cãror concepþie despre lume nu fusese ce s-ar fi aºte
ptat ea sã fie. Unul din cei doi cu care n-o brodise, în acelaºi timp, din privirea ei
lucidã ºi tãioasã, care mãtura orice urmã de lirism, înþelegeam cã Ileana Sachelarie nu er
care sã poatã fi prostit, îþi crea, cu bunã-ºtiinþã, iluzia cã putea fi prostitã, uneori p
ea chiar ei iluzia asta fiindcã, la un moment dat, lipsa oricãrei iluzii începe sã te ob
oseascã dar, de fapt, pe un fond de bunãtate adevãratã, logica, acest duºman de moarte al
euforiei, þîºnea din fiinþa ei: un recif într-o mare liniºtitã ºi netedã ca o farfurie de s
zimea blîndeþii ei melancolice ca ºi ascuþimea lucioasã a rãcelii ei, haina asta cu douã fe
care-o schimba de pe-o parte pe alta cu o iuþealã de prestidigitator, faþã de calmul ju
cat al lui Alexandru Bujor mã fãcea sã bãnuiesc cã ea pusese punct legãturii lor, încetîn
i iubeascã sau impunîndu-ºi sã nu-l mai iubeascã, în timp ce lui, poate ºi din orgoliu, nu-
recuse. El o mai iubea. O iubea cu ciudã.
Nu te contrazic acum fiindcã ar dura prea mult ºi trebuie sã mai ºi plecãm, cã speriem fat
sta , zisese Alexandru Bujor pe-un ton neaºteptat de concesiv, uitîndu-se la mine de j
os în sus, cu privirea filtratã printre pleoapele-nchise pe jumãtate.
I-am condus pînã-n capãtul uliþei unde-ºi lãsaserã Pobeda Pobeda lui Alexandru Bujor,
flu mai tîrziu. Pînã-n searã, Ileana Sachelarie trebuia s-ajungã la Vama Veche, la o veche
gazdã a ei, iar Alexandru Bujor la Eforie, la hotel, unde-avea de gînd sã stea toatã va
canþa. Trebuie sã-þi spun cã, pe vremea-aceea, Eforia era cea mai elegantã staþiune de pe l
toral, iar Pobeda cea mai elegantã, dacã nu chiar unica, marcã de maºini din þarã.
Cînd ne-am despãrþit, Ileana Sachelarie mi-a þinut lung mîna-n mîna ei. Mi-a luat apoi capu
între mîini, s-a uitat la mine cu privirea plinã de nostalgie ºi de compãtimire cu care n
e uitãm uneori la oameni mult mai tineri decît noi, ºi m-a sãrutat pe frunte.
Nostalgie ºi compãtimire! ciudat aliaj, zise Pavel.
Nostalgie pentru tinereþea rãmasã-n urmã, acel timp fericit, animat de speranþe ºi de ide
ri. Compãtimire pentru tot ce se poate-aºterne-n faþa unui om tînãr: erori, amãrãciuni, dez
ri, dureri, adversitãþi, eºecuri, în privirea, în zîmbetul ei, chiar ºi-n sãrutarea ei mate
s-a pãrut cã citesc o prevestire pentru viitorul meu. M-am simþit brusc foarte tristã ºi,
ca un gest de salvare, am strîns-o pe Ileana Sachelarie-n braþe, în timp ce-mi pãtrundea
-n nãri mirosul ei frumos, de parfum bun pe-un corp proaspãt spãlat, am simþit imperios
nevoia sã-i pun o-ntrebare.
(Pavel se uitã la Sînziana cu ochi plini de curiozitate.)
Aþi vrea sã mai aveþi vîrsta mea? , i-am ºoptit eu la ureche, ca pe-o mare tainã.
M-a apucat cu mîinile de umeri, a pus oarecare distanþã-ntre noi, s-a uitat la mine cu
-o admiraþie de parcã cine ºtie ce minune-aº fi spus, ºi cu-o voce la fel de tainicã, pe cî
usese-a mea, vocea cu care spui ceva ce nu trebuie sã afle nici vîntul, mi-a ºoptit la
ureche: Nu! Abia aºtept sã treacã ºi ce mi-a mai rãmas . îmi spusese vorbele-astea dintr-
lare. Dupã o scurtã pauzã, în care mie nici sã clipesc nu-mi mai venea, i-am auzit din nou
ºoapta: îþi urez din suflet ca la anii pe care-i am eu acum sã gîndeºti altfel decît gînd
Ei, v-aþi transmis formula bombei? Aþi hotãrît ºi unde s-o puneþi? , ne-a-ntrebat Alexandr
or, cu-o ironie blajinã de parcã voia sã spunã: Sãracele, ce sã le faci? Zi-le femei, ºi p
Ileana Sachelarie s-a urcat în maºinã. Alexandru Bujor s-a uitat la mine cu-o privire
foarte serioasã, în timp ce-mi lua mîna ºi mi-o ridica pînã la gurã, abia atingîndu-mi vîrf
telor de parcã s-ar fi temut sã nu le spargã. Am fost sigurã cã mi-a sãrutat mîna ca sã-m
ere, ca sã-mi dea importanþã. M-am simþit mãgulitã. îþi dai seama cîtã minte aveam!
Cîtã sã ai? Cîtã are orice fatã cuminte la nouãsprezece ani.
Cuminte ºi nedusã-n lume. O datã fusesem ºi eu la o petrecere: þi-am povestit. Acolo, pen
ru prima oarã-mi sãrutase cineva mîna: unul dintre bãieþii cu care dansasem. Dar acolo, la
dans vreau sã zic, asta fãcea parte din obicei, pe cînd din partea domnului Bujor Ale
xandru, autor din bibliografia obligatorie de la românã, vezi tu, Pavele, asemenea g
est era cu totul altceva! Pavele, poate c-ar trebui sã mã opresc, mi-e ºi ruºine de cît am
vorbit...
Te rog, nu te opri, te rog.
Nu ºtiu cît de interesantã poate sã-i parã cuiva povestea unei vieþi... a unei vieþi care
re nimic spectaculos.
Majoritatea oamenilor duc o viaþã nespectaculoasã. Nici la teatru nu ne ducem în fiecare
zi. Spectacolele , adevãratele spectacole ale vieþii noastre ni le ºtim fiecare-n parte
ii cã-mi place s-aud povestea vieþii oamenilor, chiar cînd ei sunt alþii decît Sînziana Han
an. Dupã ce-mi termin programul, mai trec o datã sã-mi vãd pacienþii, ca sã-i aud vorbind,
a sã-i provoc sã vorbeascã. ªi-ntr-o carte, ºi-ntr-un ziar trebuie sã ºtii sã citeºti print
i, darã-n oameni...
în oameni?
Sã citeºti printre vorbele lor ºi chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteºte mai
mult decît un roman-fluviu, o privire mai mult decît o bibliotecã.
în mine ce citeºti dincolo de vorbe?
De, Sînzianã, ce sã zic...? Viaþa ta de pîn-acuma parcã n-ar fi fost tocmai o paradã a no
ui. Dar sã ne-ntoarcem la autorii din bibliografia obligatorie...
Þi-am descris amãnunþit întîlnirea mea cu Ileana Sachelarie, mai întîi, pentru cã Ileana
rie atît cît am cunoscut-o atunci, fãrã sã mai vorbesc de valoarea ei de scriitor mi-a
 o impresie foarte puternicã. Am discutat multe lucruri cu mulþi oameni, ºi cu memoria
asta de elefant pe care-o am, îmi aduc aminte tot, dar, din punct de vedere afect
iv, ca-nvelit într-un strat de vatã: amintiri desonorizate, asurzite, sclerozate de
vreme. Acele douã fraze ale Ilenei Sachelarie rãspuns la-ntrebarea mea rãsunã-n mine de
aproape douãzeci de ani, la fel de acut ºi la fel de neliniºtitor ca ºi-atunci, în clipa cî
d mi-au fost ºoptite la ureche. De-atunci ºi pînã sãptãmîna trecutã, n-am mai întîlnit-o ni
Ileana Sachelarie. Sãptãmîna trecutã m-a strigat pe stradã ºi, ca ºi cînd ne-am fi vãzut cu
ile mai înainte, m-a sãrutat pe frunte ºi m-a invitat pe la ea: Vino pe la mine cînd poþi.
Vreau sã mai stãm de vorbã ºi, drept sã-þi spun, vreau sã-þi ºi dau niºte lucruri, fiindcã
u mai pãstrez decît strictul necesar. La bãtrîneþe, e bine sã dai altora mai tineri . Dumn
strã vorbiþi de bãtrîneþe? Arãtaþi mai tînãrã decît mine . Oi fi arãtînd eu, dar acuº-acuº
nu sunt genul care creºte ºi lanseazã peºti, îmi face plãcere sã dau din viaþã cui mi-e dr
cã te-aºtept. Þine telefonul meu . Miercuri, mã duc pe la ea. Nu pentru cã vreau sã-mi dea
va. Mã duc fiindcã abia aºtept sã stau de vorbã cu ea. Cred cã nici nu-ºi închipuie cît de
cã impresie mi-a fãcut atunci ºi cît de des i-am evocat imaginea tot timpul cît am fost mãr
tatã cu Alexandru. Mereu îmi spuneam: Nu degeaba l-a lãsat o femeie ca Ileana Sachelari
e , ºi deodatã gîndul meu o-nvãluia-n afecþiune ca pe-o sorã de nenoroc.
Deºi n-am încã patruzeci ºi unu de ani, nu ºtiu cîte lucruri aº refuza dacã mi-ar fi cu put
g: unul singur ºtiu însã cã l-aº respinge cu mîinile, cu picioarele, cu bolovani, cu cãrbun
prinºi: sã mai iau viaþa de la-nceput. Aici sunt într-un acord total cu ºoapta Ilenei Sach
elarie. Mã bucur cã pînã acum n-am ajuns sã spun cum mi-a spus ea atunci: Abia aºtept sã t
ce mi-a mai rãmas .
Aºa cum þi-am spus, aº minþi sã zic cã nu sunt momente cînd m-aº întinde jos ºi-aº muri; da
cum cred cã, dacã e sincer, fiecare om trebuie sã ºi le recunoascã; ºi deºi, cum de asemene
am spus, nu contez pe nimic spectaculos în viaþa care mi-a mai rãmas de trãit, ci doar p
e microbeii mei drãguþi, pe fetele mele ºi pe niºte nepoþi, la-ncheierea oricãrei socoteli
u viaþa pe care-o presupune fraza Ilenei Sachelarie Abia aºtept sã treacã ºi ce mi-a mai
s la asta n-am ajuns ºi sper sã nu ajung niciodatã. Fraza asta, vreau sã spun ceea ce ex
rimã ea, exclude orice curiozitate pentru ziua de mîine. Poate cã singurul meu adevãrat
noroc în viaþã este aceastã curiozitate: ce se poate-ntîmpla mîine.
Aici cred cã e vorba de resursele interioare ale omului, de calitatea lor, ºi-n cele
din urmã de calitatea generalã a omului.
Tulburãtor mi se pare cã la o asemenea concluzie cãci asta nu e-o pãrere care sã mai la
o portiþã cît de micã spre altceva tulburãtor mi se pare cã ajung la ea unii oameni de-o
itate indiscutabilã. Tu n-o cunoºti pe Ileana Sachelarie, dar cred c-ai citit ceva d
e ea.
Viaþa-n raz, Laicii infailibili, împãrãþii fãrã chei, Rudele sãrace ale gloriei. Cum sã n
? O socotesc o mare prozatoare. Cînd mã gîndesc acum mai bine, dupã felul cum scrie, dupã
personajele pe care le creeazã, niºte oameni care trag ºi cu dinþii de viaþã, n-ai zice, Do
mne fereºte, cã abia aºteaptã sã treacã ºi ce i-a mai rãmas. În scris, se detaºeazã de prop
creeazã o lume din care se exclude pe sine. Cred cã la originea pãrerii ãsteia a ei cu sã
treacã mai repede ºi ce-a mai rãmas , este singurãtatea-n care trãieºte, lipsa unei familii
unei afecþiuni permanente, a unor bolovani legaþi de picioare cum este uneori o fam
ilie bolovani însã care-þi asigurã o verticalitate permanentã.
Permanentã ºi relativã: de multe ori, din cauza bolovanilor, trebuie sã-ndoi spinarea, d
ar, ce e drept, ei nu-þi lasã timp de melancolizãri metafizice prelungite ºi, vorba lui
Bernard Shaw, prima condiþie pentru a nu fi nefericit este sã n-ai timp sã te gîndeºti la
nefericire. Singurãtatea, ziceai tu, ºi zic ºi eu, s-ar putea Sã se afle la originea ace
stei capitulãri în cazul Ilenei Sachelarie. Singurãtatea l-a dus la sinucidere pe doct
orul Nini Naiculescu. Mîine e parastasul lui. Singurãtatea. Dar parcã poþi sã ºtii cã numai
ngurãtatea... Poþi sã ºtii cã nu ºi altceva, mult mai profund? O deteriorare sufleteascã, s
ea unor mecanisme mult, mult mai subtile... Acele structuri de rezistenþã ale suflet
ului, care nu se conformeazã tipicului, cantitãþii de beton suficiente în general pentru
a þine edificiul în picioare?! Tristeþea, disperarea, blazarea se aflã sub formã de sapro
fiþi în fiecare dintre noi. Totul este ca ele sã nu iasã din starea lor de saprofiþi, de c
existenþi paºnici, ºi sã n-o apuce pe calea manifestãrilor virulente. Doctorul Naiculescu,
Ileana Sachelarie tributari, mãcar în parte, singurãtãþii. Dar blazarea stare mult mai
mejdioasã, mult mai insidioasã chiar decît disperarea (care, fiind o stare prea intensã,
nu poate fi de duratã), blazarea faþã de disperare fiind ca un alergãtor de maraton faþã d
unul la suta de metri plat blazarea e-o boalã mult mai rãspînditã decît îºi poate cineva
ui, iar tributarii ei nu sunt numai oamenii singuri. Nu vorbesc de blazarea de s
uprafaþã, pe care mulþi o afiºeazã din superficialitate sau chiar din snobism. Vorbesc de
blazarea adevãratã, de morbul blazare: cette marne incuriosite , cum a numit o datã un sc
riitor francez bãtrîneþea...
Ce-nseamnã morne ?
- Mda... ªi posomorît ºi mohorît ºi tern ...
- Bine-a zis!
Sfîrºit