Αβατος , ον, adj. inaccesibil; necălcat; neîntinat; sfânt.

Αβουλια, ας (η), neluare aminte; lipsă de judecată; neascultare; îndărătnicire.

Αβουλος , ον, adj. nehotărât , slab; nepriceput, fără de minte.

Αγαθος , η, ον, comp. αμεινων, αμεινον; Βελτιων, -0ν, χρεισσων, -ον; Sup. Αριοτος , -η, -ον, sau
βελτιοτος , -η, -ον; bun, distins, ales, destoinic, rodnic, favorabil, fericit.

Αγαθωσυνη, ης (η), bunătate.

Αγαμαι, a admira, a lăuda, a preamări; a preţui mult.

Αγαταω -ω, impf. ηγατων, viit. Αγαπησω, aor. ηγαπησα, perf. ηγαπηχα, P.viit. αγαπηθησομαι. a
iubi, a dori, (fig.) a preţui.

Αγαπη, ης (η), dragoste, iubire creştină; masă frăţească.

Αγαπητιχος , η, ον, adj. care merită să fie dorit, iubit.

Αγγελιχος , η, ον, adj. îngeresc.

Αγγελος , ου (ο), sol, trimis, înger.

Αγρος , ου (ο), ogor, moşie.

Αγωγος , ου (ο), conducător, îndrumător; ca adj. atrăgător; seducător.

Αοω, poet. Αειοω, viit. Asv şi asomai, aor. ησα, P.aor. ησοθην, a cânta, a lăuda, a celebra

Αει, adv. Poet.αιεν, doric αιες, adv., mereu, întotdeauna; veşnic înfloritor, viguros.

Αηρ, αερος (ο), aer.

Αεριος , ον, adj. Din aer, din înălţime; nebulos.

Αθανασια, ας , (η), nemurire.

αθανατος , oν, adj. nemuritor.

Αθεος , oν, adj. fără Dumnezeu, necredincios

Αθλευω , αθλεω, a se lupta, a suporta; a îndura suferinţe.

Ainev, v, viit. Εσω şi ησω, a lăuda, a slăvi.

Αινος ον (ο), laudă, slavă.

Αιρεσις, εως (η), luare, alegere; sectă, învăţătură; neînţelegere, ceartă.

Αιρεω, ω, aor. -ησω, perf. ειλον, perf. ηρηχα, aor. P. ηρεθην, a lua, a apuca; a ocupa; a
înţelege; a ucide

Αισθανομαι, viit. αισθησομαι, perf. ησθημαι, aor. 2 ησθομην, a simţi, a percepe, a auzi; a
observa; a înţelege; a cunoaşte; a şti.

Αισθησις , εως (η) simţire, percepere prin simţuri.

Αισθητιχος , η, ον. Adj. Înzestrat cu simţire.

Αισθητος , η, ον, adj. Verb. Sensibil, care cade sub simţuri, simţit, perceput, ştiut, cunoscut.

Αισχυνη, ης (η), ruşine, ruşinare.

Αιτεω, -ω, viit. ησω, a cere de la cineva ceva.

Αιτια, ας (η). Cauză, pricină; acuzare, proces, învinuire, vină.

Αιτιαζω, viit. Ασω, a arunca vina, a acuza.

Αιτιαομαι, -ωμαι, a acuza, a învinui; a trage la răspundere, a se plânge de.

αιων, -ωνος , veac, secol.

Αιωνιος , ος (ια), ον, adj. veşnic. αιωνοχαρης, ες , adj. aducător de veşnică bucurie sau har.

Αχαχος , ον, adj. fără răutate, curat, sfânt, nevinovat, simpli.

Αχεραιος , ον, adj. curat, neamestecat, nevinovat, nepriceput(la rău), întreg, nevătămat, neştirbit,
intact.

Αχηρατος , ον, adj. neamestecat; întreg, nevătămat, curat neîntinat, intregru, cinstit, preacurat.

Αχινητος , ον, adj. nemişcat, neurnit, netulburat; neîncetat, permanent, perpetuu; neschimbat.

Αχμαζω, viit. ασω, a fi în floare, a fi in putere, a fi la înălţimea temei, a subiectului, a veni la

timpul cuvenit.

Αχοη, ης (η), ureche, auz; faimă, zvon, adunare; tradiţie.

Αχολουθεω, -ω, viit. ησω, aor. ηχολουθησα, a urma cuiva, a merge după.

Αχολουθσα, ον, care urmează, însoţitor.

Αχοσμια, ας (η), neorânduială, dezordine; necuviinţă, ruşine.

Αχουσιος , ος , ον, adj. Silit, fără voie, din greşeală.

Αχριβεια, ας (η), exactitate, preciziune, amănunt.

Αχριβης , ης , ες , adj. exact, précis, scrupulos, cu grijă.

Αχριβως , adv. Cu grijă, cu exactitate, minuţios, sârguincios, conştiincios.

Αχριτος , adv. Fără judecată, în mod greşit.

Αχρος , α, ον, adj. extrem, supreme, vârf.

Αχωλυτος , ον, adj. neîmpiedicat, liber.

Αλγεω , -ω, viit. - ησω, a suferi, a fi chinuit.

Αλγος , εος , -ους , (το), suferinţă, durere, nelinişte.

Αληθεια, ας (η), adevărul, realitatea.

Αληθης , ες , adj. adevărat, real.

Αληθινος , η, ον, adj. adevărat; neprefăcut; sigur; cum e bine.

Αληθως , adv. Cu adevărat, în adevăr.

Αλιευς , εως (ο) pescar.

Αλιευω, viit. –ευσω şi αλιευομαι a fi pescar, a pescui.

Αλλα χαι, colectiv cu ου μονον nu numai…..ci şi; ci, dar.

Αλληγορεω, -ω viit. –ησω, a vorbi în imagini, a arăta cu cuvinte cu înţeles ascuns; a se

exprima alegoric.

Αλληλων, gen. αλληλους , dat. f. -αις, ac. αλληλους , -ας , α, pron. Reciproc. Unii de alţii, unii
altora, unii pe alţii: exprimă complementul unui verb, care arată o acţiune reciprocă.

Αλλοθεν, adv. Din altă parte, de altundeva.

Αλλος , -η, -ο, pron.adj. altul.

Αλογεω, -ω, viit. -γησω, a nu avea minte; a nu se gandi; a nu-i păsa; a dispreţui.

Αλογος , ον, national; fără raţiune; fără discernământ; ca subst. vieţuitoare fără raţiune, animal.

Αλς , αλος (ο), sare, mare.

Αμαθης , ες , adj. neînvăţat, nepriceput.

Amartanv, amarthsv, aor.2 a greşi, a păcătui.

Αμαρτημα, ατος (το), faptă păcătoasă, păcat, vină.

Αμαρτια, ας (η), păcat, greşeală, vină.

Αμετρος , ον, adj. nemăsurat, infinit, imens.

Αμηχανος , ον, adj. fără judecată; prost; nepriceput; imposibil; greu

Αμνηστια, ας (η), uitare, uitarea trecutului.

Αμπλαχειν, (inf.) viit. -χησω, aor. a greşi, a păcătui.

Αμπλαχια, ας , (-ιης) (η), păcat, viciu.

Αμυνω, a respinge, a se lucre, a respinge în luptă, a înfrunta.

Αμφιβαλλω a îmbrăca, a îmbrăţişa; a se însoi de ceva.

Αμφοτερος , ερα, πον, şi unul şi altul, amândoi, amândouă.

Αμφω amândoi, ambii, ambele.

Αν (ă), part. mod. exprimă o condiţie nedeterminată, limitând o acţiune: întâmplător, după
împrejurări.

Ανα, prep. Cu ac. : pe, prin, în susul.

Αναβαινω. viit. –βησομαι, aor.2 a se urca, a se sui; a încăleca, a face o expediţie.

Αναβαλλω, viit. -βαλω, a ridica, a înălţa (privirea) a suporta o primejdie.

Αναγενναω, -ω, a regenera, a naşte din nou, a renaşte.

Αναγεννησις , εως (η) naştere din nou, a doua oară; renaştere; botez; înviere.

Αναγινωσχω, viit. -γηωσομαι, aor.2 a citi.

Αναγχη, ης (η), necessitate, nevoie;

Αναγραφω a înregistra, a înscrie cu deamănuntul; a desena, a picta.

Ανιγνωσις , εως (η), citire.

Αναδειχνυμι a arăta, a exprima, a afirma, a demonstra; a emite, a crea, a constitui, a dedica.

Αναδιδωμι a prezenta, a oferi.

Αναζητεω, -ω, viit. –ησω a cerceta, a căuta cu deamănuntul.

Αναθεωρεω, ω, a privi cu atenţie, a observa atent, a descoperi.

Αναχαλέω, -ω, viit. –εσω, a chema la sine; a striga;

Αναχλινω, viit. -ω, aor. ανεχλινα, aor. P. ανεχλιθην, a culce, aşezat în pat, a se culca.

Αναλαμβατω a primi, a admite, a apuca; a înţelege, a reţine, a îndrepta, a ridica, a se înălţa.

Αναλογεω, ω, viit. –ησω a fi proportional, a fi echilibrat, a se asemăna în părţile sale.

Αναλογια, ας (η) asemănare, analogie; proporţie, raport, relaţie; comparative.

Αναλογως, potrivit cu….în acord cu……

Αναμαρτητος, ον, fără păcat, nevinovat, neîntinat.

Αναμαχομαι a relua lupta.

Αναμνησις , εως (η) amintire, reamintire.

Ανανδρος , ον, adj. laş, slab, neputincios.

Αναξ , -χτος (ο), domn, stăpân; comandant.

Αιαστασις , εως (η), trezire, sculare, înviere.

Αναστελλω, viit. -στελω, a trimite înapoi; a respinge, a înlătura.

Αναστροφη, ης (η), petrecere, vieţuire; locaş de vieţuire.

Ανατολη, ης (η), răsăritul astrelor; oriental.

Ανατομιχος , η, ον, adj. făcut prin tăiere, anatomic.

Αναφορα, ας (η), înălţare, ridicare.

Αναφυω, viit. -φυσω, a ridica, a înălţa, a emite. M. a se îmbrăca în omul nou, a se ridica, a
învia.

ανδρεια, ας (η), bărbăţie, bravură, curaj, vitejie.

ανδρειος , ον, adj. bărbătesc, curajos, viteaz;

ανεπιμιχτος , ον, adj. neamestecat, nemurdărit; nestricat.

ανευ, prep. Cu gen. Fără, lipsit de……afară .

ανηρ, ανδρος (ο) bărbat, om; cetăţean.

Ανθος , ους (το) floare, (fig.) calitate aleasă; tinereţe; podoabă, lustru.

Ανθραξ , αχος (ο), carbine, jar; piatră preţioasă, rubin.

Ανθρωπινος , ον, adj. omenesc.

Ανθρωπινος , ον, - adj. omenesc

Ανθρωποχτονος , ον- adj. Ucigător de oameni, ucigaş.

Ανθρωπος , ου (ο), - om, muritor.

aνθύπατος, ov (ο), -proconsul

ανόητος, ov, adj. - neînţelegător, nepriceput, neştiutor; fără minte, nesocotit

ανοια, ας (η)- nebunie.
ανταγωνίζομαι, -a ieşi la luptă, a lupta, a se expune martiriului

αντί, prep. cu gen.- în loc de... în schimb; din faţă; pe faţă; împotrivă.

Αντιδιδωμ - a da în
schimb, a schimba
Ααντίθεσις, εως (ή), opunere; antiteză, contradicţie.
αντίθετος, ov, adj. -adversar, opus; în întrecere (în bine
sau rău).
άντίψνχος, ov, adj. -care-şi dă viaţa (ca răscumpărare) pentru cineva, salvator de viaţă.
Άνω-sus, în sus.

άνωθεν, adv. arată originea, începutul : de sus, din nou; de la început; mai de mult.

ανώνυμος, ov, adj. fără nume, necunoscut; fără strămoşi cunoscuţi; om din popor; anonim.
άξιος, ία, ov, adj. de valoare; e-chitabil; vrednic, demn, valoros, preţios
άξιον -este potrivit, face să, (cu inf.).
άξιο ω, -ώ, viit. -ώοω, a onora, a valora; a preţui. P. a fi socotit demn de (cu gen.), a fi
apreciat, considerat.
αξίωμα, ατος (τό), demnitate, rang.
αξίως, adv. potrivit, cum se cuvine; cu demnitate, pe merit.
αόρατος, ov, adj. nevăzut, invizibil, ascuns.
απαγγέλλω, impf απήγγελλον, viit. απαγγελώ, aor. άπήγγειλα, aor. 2 Ρ. άπηγγέλην, a
vesti, a a-duce răspuns, a anunţa, a povesti.
απαθής,"ει, adj. nesupus pasiunii, fără patimi, fără suferinţă(ca duh)
απαλλαγή, ής (ή), depărtare, ferire de, lipsă, lepădare, separare, izbăvire.
άπαλάττω, (-άοοω), viit. -όξω, aor. Ρ. απηλλάγην, a libera, a îndepărta de, a scuti (cu
gen.) a scăpa P. a fi liberat, a se scăpa, de; a fi scutit de, a se depărta de, a părăsi.
απάνθρωπος, ov, adj. neuman, crunt.
άπαξ, adv. odată, fără repetiţie, fără replică; cu desăvîrşire, cu totul.
άπας, απασα, άπαν, adj, tot, absolut tot. άπαντα, toate.
απειλή, ής (ή), ameninţarea, intimidare; procedeu de intimidare.
απειμί, (vb. ειμι), a lipsi, a fi departe.
απέρχομαι, (από şi Ιρχομαι), a pleca, a se îndepărta, a se duce (din lume), ol
απελθόντες, cei duşi din lume, răposaţii.
απιστέω, -ω, impf. ήπίοτουν, aor. ήπίοτηοα, a nu crede, a nu da crezare cuiva (τινί
cu dat.).
άπιστος, ov, adj. de necrezut, necredincios, viclean.
απλώς adv. simplu, sincer;
 από,prep. cu gen. de la, din, provenind de la; din partea; în urma, de cînd; compus cu
verbe- arată plecarea, depărtarea, negaţia, lipsa; από ταντο-μάτον, prin
coincidenţă, din întîmplare.
αποβλέπω, viit. αποβλέψω, a privi înapoi srpe; a admira (fig.) a adora, a privi cu jind.
άπογίγνομαι, viit. -γενήσομαι, a fi absent, a lipsi; a pleca; a muri.
απογράφω, viit. -ψω, a copia, a trece în registre, a înscrie, a descrie. M. a se înscrie; a-şi
da numele la înscriere. P. a fi înscris, a fi descris.
άποδίδωμι, (ν. δίδω μι), viit. "δώσω, a da, a acorda; a recunoaşte, a restitui, a plăti datoria,
a depune; a răsplăti.
Απέθνησκον, aor. 2, απέθανον, pf. αποτέθνηκα; intr. a muri, a răposa.
απολογία, ας (ή) dezvinovăţire, apărare, scuză; respingerea învinuirilor;
apologie, apărare scrisă sau vorbită.
Απολυτος, ον, - dezlegat, libe, liberat.
Απολυω (vb. -λυω), a deslega de…., a desface, a libera, a ierta de datorie, etc.
Απονοια, ας (η), -nebunie, faptă nesăbuită, îndrăzneală, obrăznicie.
Αποπνεω, -ω, a-şi da sufletul, a muri.
Απορος, -ον, adj. lipsit, sărac, fără grană, nevoiaş
Απορρητος, ον, adj. de care nu se vorbeşte, secret, oprit, interzis.
Αποστολος, ου (ο), vestitor, trimis, sol, apostol.
Αποτελεω, -ω, a săvârşi, a termina, a fi cauza, a pricinui.
Αποτιθημ, (απο şi τιθημ), viit. Αποθησω, a duce la loc, a repune, a depune.
Αποφαινω, viit. Αποφανω – a demonstra, a dovedi, a explica, a aproba, a înfăţişa.
Αρα, adv. – însă, totuşi; deci, şi astfel, adică.
Αρα, particulă interog oare? (aşteaptă răsp. Neg. sau afirm) αρ ου, αρα μη, oare nu? Nu cumva?
Αρετη, -ης (η), vitejie, curaj; virtute; însemnătate, valoare.
Αρην, - oaie, miel, berbec.
Αριθμεω, -ω, viit. –ησω, a număra, a socoti, a calcula.
Αριθμος, -ου (ο), -număr, cifră.
Αρμοζω, viit. αρμοσω, -a potrivi, a acomoda, a lega ceva de altceva (τι τινι) a-şi însuşi, a se
cuveni, a-i şedea bine.
Αρμονια, -ας (η), - armonie, acord.
Αρτι, adv. acum, încă.
Αρτος, -ου (ο), -pâine, hrană.
Αρτχη, -ης (η) –început, stăpânire, domnie, putere; το χαι αρχας, dintru începuturi.
Αρχιγος, -ου (ο), -comandant, conducător, domnitor, începător, întemeietor, fundator.
Αρχιερευς –εως (ο), înalt sacerdot, arhiereu.
Αρχω, M. αρχομαι A., -a fi primul, a domni, a conduce (cu gen. ob.) M. a începe (cu ac. Sau inf.)
Αρωμα, -τος (το), -mirodenie, aromă, plantă frumos mirositoare, aromată.
Ασεβεια, -ας (η), -impietate, nelegiuire, necredinţă.
Ασθενεια, -ας, (η), -slăbiciune, fire firavă, infirmitate, lipsă de putere, boală; teamă, laşitate;
sărăcie.
Ασθενης, -ες, adj. neputincios, slab, firav, infirm, temător, laş, sărac.
Ασχεω, -ω, viit. -ησω, a exercita, a studia, a se pricepe, a învăţa pe altul.
Ασχησις, -εως (η), -exectiţiu, cultivare, studio, antrenament,asceză.
Αστεροεις, -εσσα, -εν, adj. înstelat.
Αστηρ, -ερος (ο), dat. Pl. – astru, stea.
Αστρονομια, -ας (η), -astronomie, studiul mersului astrelor; citire în stele.
Ασφαλεια, -ας (η), -stabilitate, tărie, siguranţă, certitudine, putere; garanţie; fortificare.
Ασφαλης, -ες, -adj. tare, sigur, puternic, trainic.
Ασωματος, -ον, adj. fără trup, netrupesc.
Ατε, -ca unul care, ca nişte.
Ατελης, -ες, adj. imperfect, neisprăvit, neterminat; nesfârşit, perpetuu.
Ατεχνως, adv. fără artă, simplu, în neştire, fără rost.
Ατιμαζω, viit.-ασω a nesocoti, a dispreţui; a necinsti, a ocărâ.
 Ατιμια, -ας (η) –necinste, mustrare, ruşine.
Ατιμος, ον, adj. fără valoare, de nimic, vulgar.
Ατονος, ον, adv. slab.
Ατοπος, ον, -adj. nelalocul său, neobişnuit, nesocotit.
Ατυφια, ας (η), modestie, cumpătare.
Ατυφος, ον, adj. fără lux, modest, cumpătat.
Αυλη, ης (η), curte împărătească.
Αυξανω, viit. αυξησω, a creşte, a se dezvolta
Αυξησις, -εσω (η), creştere.
Αυξητιχος, -η, ον, adj. care creşte, care se dezvoltă, de creştere.
Αυρα, -ας (η), boare, suflare de vânt, aură
Αυστηρος, -α, ον, adj. neprietenos, serios, sever.
Αυτη – acesta, aceasta de aici.
Αυτοδιαχονος, -ον, adj. care se ajută singur, care n-are nevoie de altul; independent.
Αυτοθεν, adv. de pe acum, de îndată, de la sine, la îndemână, gata.
αυτοχράτωρ, -ορος (o), care are putere prin sine, împărat.
αυτός, αυτή, αυτό, pron. dem. el, ea, el însuşi: ό αυτός, ή αύτη,
τό αυτό, acelaşi, aceeaşi, deseori se referă la pers. ι, αυτός δε,
iar eu, însă eu.
αυτουργία, -ας (ή), lucrare pro prie, hărnicie ; experienţă
proprie.
αυτόχειριος, 1(ό, ή), ucigaş ; sinucigaş.

αφανής, -ες, adj. neaparent, ascuns.

αφθαρσία, -ας (η), nestricăciune, nepieire.

άφθαρτος, -ov, adj. nestricat, care nu se şterge; nepieritor.

άφθονος, ov, adj. îmbelşugat, darnic, numeros.

άφθόνως, adv. din belşug, cu dărnicie, în număr mare ; cu bunăvoinţă, fără invidie.

αφίημι, viit. αφήοω, (από şi Ιημί) aor. αφηκα, imp aor. Άφες αφετε, a da drumul, a libera,a lăsa,
a da; a ierta o datorie, greşeală; a absolvi, a achita în judecată; a părăsi Ρ. a fi lăsat, îngăduit.

αχός, ους (τό), suferinţă, durere, tristeţe ; regret, părere de rău.

άχραντος, oν, adj. curat, neîntinat.

άψυχος, oν, neînsufleţit, iară viaţă, mort.

βαδίζω, -ίοω, a merge, a călători.

βαθύς, -εϊα, -υ, adj. adînc, τα βαθέα, ascunzişurile, adîncurile.

βάλλω, viit. βαλώ, aor. Α. εβαλον, perf. βέβληχα, aor. P. trainic. a plănui, a
încerca, fi alungat, a fi izgonit.

βαπτίζω, viit. -ίσω a cufunda în apă, a boteza.

 βασιλεία, ας (ή), regalitate, regat, împărăţie.

βασιλεύς, έως (ο), rege, împărat.

βασιλιχός, ή, oν, adj. regesc, împărătesc.

βέβαιος, αϊα, oν, adj. tare, stabil, trainic.

βεβαιόα), β viit. ~ώοω, a întări, a împuternici, a susţine; a sprijini puternic,

a confirma, a cîştiga încredere.

βέλος, ους (το), săgeată.

Βελτιον, ον, comp. de la αγαυος, - mai bun, mai ales, mai distins.

βήμα, -ατός (το), tribună, amvon; scaun episcopal.

βιβλιογράφος, -ov (o), copist, scriitor după text.

βίος. -oν (ο), viaţa, vieţuire.

βιόω. -ώ. viit. -ώοω. a vieţui, a trăi.

βιωτχός- ή, όν. adj. care întreţine viaţa, care priveşte viaţa; pămîntesc,
lumesc.

βλαβερός, ά, όν. adj. păgubitor, vătămător.

βλάπτω. viit. - a vătăma, a răni, a păgubi, a împiedica.

βλάστη. -ης. (ή), altoi, butaş, ramură.

βλαοφημεω. -ος. a blestema, a οcărâ.

-οω, a sfătui, a primi sfat, a consulta, a medita, a fi senator, a

βονλευω, viit.
se consulta, a delibera. P. a se hotărî, a se lua o decizie.

βονλή. ής (ή), sfat, decret, senat; hotărîre, lege pusă firii.

βούλομαι, viit. -ήσομαι, aor. P. εβονλήθηνΊ a voi, a dori, a hotărî, a porunci.

βονλησις. -εως (ή), voinţă, dorinţă, alegere.

 βοννός, ov (o), colină, deal, înălţime.

βωμός, -oυ (o), altar.

γαία, ης (η), poetic = γη (ή), pămîntui, lumea pămîntească.

γίλα, γάλαχτος,(το), lapte.

γάμος, ου (o) nuntă, căsătorie

γαμέτη, fe şi γαμέτις, ιδος (ή), soţie, nevastă.

γαρ, conj. căci, însă, deci, desigur.

γαστήρ, γαοτρός (ή), stomac, pîntece.

γε, adv. măcar, cel puţin, chiar, încă, totuşi; γε μην, totuşi.

γεγονώς, -νϊα, -άς, part. perf. A, vb. γίγνομαι.

γελάω şi γελάω, -ώ, a rîde, a glumi; a-şi bate joc.

γενεά, -ας, (poetic, γενεή, ης) (ή), generaţie; neam ; epocă, timp.

γενεοις, -εως (ή), creare, naştere; creaţie, facere.

γενναίος, ος (γαια) ov, adj. Din naştere aleasă; nobil, distins; ales; brav.

γεννάω, -ώ, viit. γεννηοω, aor. έγέννηοα, pvrf. έγέννηκα. P.perf. γεγένννμαι. P. aor. έγεννήθην, γλίχομαι, a naşte, a da
viaţă; a produce, a da naştere.

γεννητός, -ή, -άν, adj., născut, produs.

γενόμην = εγενόμην, aor. 2, ν. γίγνομαι, a fi, a exista, a deveni.

γέρων, -οντος (ο), batrân.

γεωμετρία, ας (ή), măsurarea terenurilor, geometria.

γεοιργικός, ή, άν, adj. ţărănesc, de la ţară, rustic, necioplit.

γη, γης (η), pămînt, faţa pămîntului, temelie.

γήρας, -ατος, şi γήρως (τo), bătrâneţe.

γεράω, γηράσκω, viit. γηράοομαι, a îmbătrîni.

γίγας, -αντος (ό), gigant, uriaş.

γλυχαζω, viit. -άσω, a îndulci ceva.

γλυχερός, ά, άν, adj dulce, plăcut, desfătător.

γλυχυς, -εϊα, -ν, adj. dulce, plăcut.

γλώττα (γλοσσα), ης, limbă, grai, vorbire.
γνώμη, (ης), η părere, intenţie, scop, proverb, învăţătură, încuviinţare.
γονευς -έως (o), tată, părinte.
γραμματεύς, -έως (ó), sciitor, scrib;
γραμματιχή, ης, -gramatica.
γραμματιχός, η, όν, adj. Privitor la scriere; cunoscător al literaturii, erudit, învăţat, interpret
al vechilor cărţi;
γραφη η, ης, scriere; Scriptură; inscripţie.
γράφω, viit. -ψω, pf. γέγραφα, pf. Ρ. γέγραμμαι, aor. 2 P. ε γράφην, a scrie, a semna, a nota,
a trece în scris.
γρυψ (ο) -gryps, o specie de vultur, grifon.
γυμναζο, -άσω, a exercita în palestra, a face exerciţii gimnastice.
γνμνάοιον, 'ov (το), gimnaziu, loc exerciţii fizice, exerciţiu.
γύμνομαι, a fi dezbrăcat; a fi gol.
γυμνός, ή, όν, adj. gol, dezbrăcat, neînarmat.
γυναικός (ή), femeie, soţie.
δαιμονάω, -ώ, a avea duh necurat, a avea demon.
δαίμων, -ονος (δ), zeu, spirit; demon, diavol.
δαιμόνιος, a, ov, adj venit de la vreun zeu (bun sau rău); drăcesc; diavolesc.
δάχρυον, ov (το), lacrimă.
δάχτυλος, ov (ó), deget.
δαπανώ υ, -ω, viit. ~ήσω, a cheltui.
δαπάνη, ης (ή), cheltuială; lux ; desfrînare, pierdere, scurgere (de vreme).
δέ, particulă postpozitivă, arată opoziţia sau paralelismul, corespunde cu μεν care poate
lipsi; dar, însă; pede o parte; totuşi.
δέησις, εως (ή), rugăminte, rugăciune, cerere; lipsă mare, nevoie.
δεϊ, impf. εδει, conj.pr. δεη trebuie, e necesar ; cu inf. : exprimă acţiunea la care e constrains
subiectul; impf. arată că ce s-a întîmplat, a trebuit să se întîmple ; sau ar fi trebuit să se
întâmple ;part. δέον cu έστίν =δ ε ι ; el δέον, dacă e necesar; έδέηοε ar fi trebuit, exprimă
irealul. έδέηοεν βλαχίστον αντονς διαφθειραι το πϋρ foarte puţin ar mai fi trebuit ca să-i
nimiceaşcă focul, (dar nu s-a întîmplat).
δείκννμι (-υω), viit. Δειξω aor. έδειξα, perf. δ έ δ ι ι χ α . P . aor. έδεΙχΟην, a arăta; δεικνύναι
δειχνύναι επι τον βίου, a aplica în viaţă.
δεϊμα, ατός (το), teamă, frică.
δεινα (ο, η,) pron. nehotărît, cutare.
δένδρον oυ (το) arbore, copac; pom.
δεξιός, α, ~ov, adj. de la dreapta; îndemînatic ; ales, bun, favorabil, priceput, destoinic;
grabnic.
 δέομαι, viit. δεήαομαι a avea trebuinţă sau nevoie. (cu gn.ob.) a dori, a cere; a se ruga (mai
ales la P. aor.)
δέσποινα, ης (ή), stăpînă, doamnă regină.
δεντε, interj. haideţi, veniţi să, veniţi!
δεύτερος, -έρα, -oν, adj, şi num. ord. al doilea, a doua.
δέχομαι, aor. Ι Μ. έδεξάμην, a primi, a lua, a moşteni, a cuceri.
δέω, -ήσω a lipsi, a avea nevoie.
δή, particulă conf. care nu stă la început: de sigur, fireşte, tocmai, încă ; de bună seamă; în
fine, totuşi, adică.
δήμος, oυ, (ó), popor, neam, mulţime.
δημιονργέω, -ω, viit. ~ήσο) a cere ,a zidi, a fonda.
δημιουργία, ας (ή), creaţiune, zidire, fondare.
διά, prep. cu gen. şi ac. Γ. cu gen. prin, peste ; διά χρόνου, după un timp; διά τέλους, pînă la
capăt, continuu; din materia : δια λίθων, din pietre; cu, prin (instr) διά χειρών, cu mîinile,
διά μέσου, prin mijloc, διά ταχέων, graba. cm ac. ¿fe foc. prin : βουλάς, cu sfaturile cuiva\
διά νύκτα, noaptea; de cauză : din pricina, τούτο, διά ταντα, de aceea, din aceste cauze:
διά τι, pt. ce ? διά οέ, pentru tine; de hatirul tău; δι ύμας, din cauza voastră.
διαβοάω, -ώ, a împrăştia zvonul; a divulga.
διαγιγνωσκω (διά+ γιγνιοσκω), a distinge; a discerne, a decide, a da sentinţă.
διάδημα, ατος (το), diademă, coroană; încoronare.
διάθεσις , ε ω ς ( ή ) , dispoziţie, organizare, distribuirea rolului personajelor; diateză.
διαχονέω, -ω, a sluji, a face ο anumită slujbă.
διάχονος, ov, (o), slujitor, diacon.
διαχονία, ας, slujire slujbă; διαχονία του λόγου, predica.
διαχοσμέω, viit. -ήσω, a organiza, a a orîndui, a crea, a zidi, a împodobi.
διαχόσμηοις, εως (ή), organizare, orînduire ; crearea lumii; împodobire, înfrumuseţare.
διαχρίνω, viit. χρίνω, a desface, a dizolva, a alege; a risipi; a distinge, a deosebi.
διαλαμβάνω, viit. διάληφομαι, a ţine cu ambele mâini , a cu prinde; a înconjura; (fig.) a
înţelege; a stabili; a socoti.
διαλέγω (ν. λέγω), a despărţi, a alege. M. a discerne, a gîndi, a discuta cu cineva (în dat.) a
convorbi.
διαλεχτίκος, ή, ov, adj. de controversă dialectic.
διάλεχτος, ου (ή), vorbire, , limba maternă, limbă ; dialect.
διάλογος, ου (ό), convorbire.
διαλύω, viit. -λύσω, (ν. λύω) a dizolva, a desface, a desmembra, a desfiinţa, a nimici;
διαμαρτάνω (δια şi άμαρτάνω), (cu gen.) greşesc, mă înşel asupra ceva sau cuiva.
διάμετρος, ου (ή), linie sau măsură pe la mijloc; diametru.
διανοέω, -ω, viit. -νοήσω, a con cepe; a-i trece prin minte; a pune la cale ;
διανοητικός, -ή, -όν, adj. raţional, logic; referitor la judecată.
διανοια, ας (ή), cuget, gîndire,minte, înţelegere, raţiune.
διαρρέω (δια+ρέω), a se împrăştia, a se risipi, a se topi (apa), a curge într-o parte şi-
n alta, a se pierde.
διάστημα, ατος (τό), interval, distanţă, depărtare, măsură de lungime, măsură.
διατριβή, ής (ή), studiu, timp liber ; preocupare, discuţie ; petrecere.
διατρίβω, viit. -τρίψω, aor. διετριψα, a stărui, a ramine tîrzia ; cineva informare.
διαφέρω (ν. φέρω), a deosebi, a distinge, a se deosebi (cu gen.)
διαφεύγω (ν. φεύγω), a fugi ; a scăpa, a evita, a se feri.
διαφθορά, ας (η), nimicire, pieire, stricăciune.
διαφορά, ας (ή), deosebire, diferenţă ; preferinţă, calitate deosebită ; folos; ceartă; controversă.
διάφραγμα, ατος (τό), despărţitoare, diafragmă; strat sau gard despărţitor.
διδασκαλεiov, συ (το), şcoală organizată de învăţătură; şcoală creştină.
διδάσχαλος, ου (ο), învăţător, profesor, educator; profesor de filozofie, sofist.
διδάσχω, viit. διδάξω, Ρ. aor. i- διδάχθην, a învăţa pe altul; a instrui. P. a fi instruit; a fi
reprezentată o piesă de teatru.
διδαχή, ης (η) învăţătură.
δίδωμι, viit. δώσω, aor. έδωχα, perf. δέδωκα, a da, a oferi, a îngădui, a permite ; a lăsa.
διέρχομαι, (δια şi έρχομαι), imp. διηρχόμην, viit. διελενσομαι, aor. 2. διήλθον, a trece prin, a
străbate, a pătrunde ; a călători spre..
δρέπω, (poet. δρέπτω), viit. δρέψω, a culege, a lua rodul. Μ. a-şi culege, a se folosi, a se bu-
cura de ..
δρόμος, ον alergare
δροσος, ου (ή.), rouă.
δνναμις, εως (ή), putere, tărie;
δύο num. gen.δυο , δυοιν, dat. δυοιν, δυσι -doi
δυσσέβεια, ας (η), nelegiuire, nesocotire a credinţei, impietate.
δνοσεβής, ές, adj. nepios, nelegiuit.
δυστυχέω, -ω, a fi nenorocit.
δώδεχα, num. ord. doisprezece.
δώρον, ου (το), dar, sacrificiu;
εάν, ei αν, ψ, άν, conj. dacă; cu conjunctiv e eventual: în cazul cînd, dacă; iterativ : onde cite
ori se va întîmpla să...
εαρ, έαρος (το), primăvară.
έαντοϋ, -ής, -ου, pl εαυτών, contras, αυτου, αυτών pron. refl. de pers. 3 sing. al său, de sine
însuşi, sie însuşi, pe sine însuşi (după caz).
έγκλημα, ατος (το), vină, greşeală, cap de acuzaţie.
είδος, ονς (τό), chip, înfăţişare, aspect; specie, formă, mod ;
εϊάωλον, ov (τό), idol, statuie; chip, imagine închipuită, nereală.
είδωλολατρεω, -ω, a adora idoli; a se închina la idoli.
ειδως, υια, ος part. vb. οιδα, ştiind
ειχός, (s. înţ., εστίν), e firesc, τό εΐχός, οτος, ce e drept, firesc; cuvenit; verosimil, probabil.
έίχότως, adv. fireşte, sigur, în mod natural.
εϊχω, a se retrage, a ceda; a nu respinge; a urma la rând (cu dat.), a se succede.
ειχών, ονος (η), imagine, figură, chip, icoană.
ειμí , inf. Ιεναι, a veni, a merge, a pleca, ca viit. al verbului έρχομαι.
ειμί viit. εσομαι, impf. a fi, a exista.
είναι, inf. prez, ειμί, a fi, că este.
είπερ. conj. dacă în adevăr, de cumva.
είπον, ες, εν, aor. 2 Α. vb. λέγω, a zice.
ειρήνη, ης (ή), pace.
ειρηνιχός, η, όν, adj. paşnic, liniştit.
εις, prep. cu ac. către, spre, contra; timp : pentru, pe: είς την νατεραιαν, pe ziua următoare;
είς, μία, εν, num. card. unul, una.
εισέρχομαι, viit. είσελεύσομαι, aor.2 είσήλθον a intra.
είσοικίζω, viit. -ίσω, a introduce, în casă; a instala în locuinţă. M. a fi; a rămâne.
εϊτα, adv. de timp, apoi, după aceea.
έχ, έξ, prep. eu gen. din, de Ia, pornind din; -îndată după;
έχαστος, η, ov, pron. neh. fiecare, singur; χαθ έκαότον, cîte unul, fiecare în parte;
εχάστοτε, adv. de fiecare dată, mereu.
εχατέρος, a, oν, adj. şi unul şi altul; la pl. amîndoi, ambii.
έχβιόω, -ώ. inf. έχβιουν, a muri, a ieşi din viaţă; a-şi împlini rostul în viaţă.
έχδίδωμι, a da afară; a încredinţa ; a scoate; a mărita (cu προς γάμον).
εχεί. adv. acolo, timp.: atunci.
εχείνος, η, ov, proν. dem. acela, aceea.
εχέωε, adv. într-acolo, acolo.
εχχλησία, ας (ή), adunare publică ; biserică ; templu.
εχχλησιαστικός, η, όν, adj. privitor la adunare publică; ecleziastic; bisericesc.
έχχλινω, viit. -ω, a înclina în afără, alături de calea dreaptă; a fără, alături de calea dreaptă; a
evita; a se feri.
εχπαιδεύωy a educa, a creşte.
εχπνέωy -ώ, viit. εχπνεύσω, a expira, a-şi da duhul, a muri.
έχτένεια, ας (η), tensiune, încordare sufletească; ectenie. εν έκτενεία, cu zel şi perseverenţă.
εχφευγω (ν. φεύγω) a scăpa cu fuga, a scăpa, a se refugia.
Ελαια, ας, (η) -măslin; măslină.
ελάίον, ου (τό), untdelemn; ulei de uns.
ελάττων (ελάσσων), comp. adj. μιχρός.
ελάχιστα, adv. sup. μιχρόν, cît mai puţin; cît de pjuţin; foarte puţin; aproape nimic.

ελευθερια, ας (ή), libertate

έλευθερίως, adv., ca, pe un om liber, ca de bună condiţie; în chip ales, distins.

ελευθερος, a, ov, adj. liber.

έλενθερόω, -ώ, viit., -ώσω, a libera, a izbăvi.

ελευθερως, adv., în libertate, liber.
ελπίζω, -ίοω, (atic, ω), aor., ηλπι- σα, perf. ήλπικα.^ tr. a spera, a nădăjdui, intr. cu dat., a-şi
pune nădejdea în, a spera în (şi cu εις cu ac.).
έλπίς, ίδος (ή), speranţă, nădejde.
Εμαυτου, -ης, -ου, pron.refl. fără nom, εμαυτω, -η, -ω, -ον, -ην, -ο, al meu însumi, de mine
însumi, mie însumi, pe mine însumi.
έμοί, encl. μοι, dat. pron. pers.Ι sg. de la έγώ, mie; mi, -mi.
έμός, έμή, έμόν, pron. pos. al meu, a mea.
εμπαβής, ές, adj. pasional, pătimaş, păcătos; criminal vinovat.
εμπαίζω, viit. εμπαίξω, aor. ένεπαίχθην, a rîde de cineva, sau cu cineva; (cu dat. pers.); a
batjocori; a înşela.
Εμπνεω, (cu gen.) a respire, a fi pornit spre (ameninţare şi ucidere); a fi fanatic, pornit către…
εμφοβος, ος, ον, adj. înfricoşat, temător.
εν, adv. şi cu dat., în, pe.
εν, adv. şi cu dat., în, pe.
εν, num. card. n. unu, v. εις. ενα, acuz. m. υ. εις, pe unul. εναγής, ες, αφ'., blestemat, păcătos.
ενδύομαι, a se îmbrăca.
ένεχα, ένεκεν, adv. din cauza ; din pricina ; cu scopul.
ένέργεια, ας (ή), activitate, acţiune, putere.
ενεργός, η, όν, (ός, όν), adj. muncitor, activ, harnic.
ένδυω, (-ύνω) a îmbrăca;
ένθα. adv. aici, ενθα και ενθα ici şi colo.
ενθεν, adv. de aici; de acolo; deci; apoi; din această cauză.
ενθένδε. adv. de aici; de pe pă- mînt; din această cauză, de aceea.
εννοια, ας, (η), cugetare, noţiune, minte, înţelegere.
ενοίχος, ov, adj care locuieşte în cetate; concetăţean; care este înăuntru.
ένταυθα, adv., în acest loc, aici.
έντενξις. εως (ή), întîmpinare, su plică, jalbă.
έντολή, ης (ή), poruncă, ordin.
εξ prep. cu gen. înainte de vocală, έκ din, de la.
έξαιρέω, -ώ, aor. 2 Α. έξέϊλον a lua din, a scoate; a pune de-o parte.
εξασχέω, -ώ, inf., -εϊν, a exercita cu luare aminte.
εξέρχομαι, (υ, ερχομαι), a ieşi, a pleca.
εξευρισχω, (έξ şi ευρίσχω), a găsi, a afla, a descoperi.
εξής, adv., în continuare, la rînd, ca urmare, τά έξης, cele următoare, χαι τά έξης, = et ce tera.
εξομοιόω, viit. -ώαω, a asemui, a compara. Μ. a imita, a se face ca (cu dat.)
εξω, adv. cu gen., în afară, afară din.
έξωθεν, adv din afară, afară; din afară de Biserică.
εοιχα, perf. ν. ειχω, se pare; ως εοιχεν, după cum se pare.
εορτή, ης (ή), sărbătoare, zi de sărbătoare, petrecere.
επαινέω, -ω, a lăuda pe cineva pentru ceva.
έπαινος, ου (o), laudă, premiu.
επαποθνησχω, a muri după, a muri în urma (cu dat.) supravieţui.
επεί, έπείπερ, conj. cauzală: deoarece.
έπειδήπερ, conj. cauz. deoarece.
επιζητέω, -ώ, a căuta, a cerceta; a căuta să dobîndească ceva; a umbla după ceva.
επιθεωρέω, -ώ, a privi cu atenţie, a admira, a se minuna.
έπιθνμέω, -ώ, impf. επεθύμονν, viit. έπιθνμήοω, aor. έπεθνμηοα, (cu gen. ob.), a pofti, a dori, a
năzui spre ceva: xατά τίνος.
έπιθνμία, ας (ή), dorinţă, poftă; plăcere, desfătare.
επιχαλεω, -ω, a chema, a invoca;
επιχειμαι, (επί + χείμαι), a fi pus pe; a cere stăruitor, a zori, a înteţi; a presa.
επιχρατέφ, -ώ, viit. -χρατήοω, (cu gen. ob.), a domina, a condu ce, a stăpîni; a fi puternic peste; a
învinge.
επιχράτηοές, εως (ή), putere, stăpînire, forţă, violenţă.
επιλαμβάνω, (υ. λαμβάνω), a lua peste sau mai mult, a adăuga; a surprinde; a cuprinde (o boală;
a ataca, M., a apuca, a ţine de ceva (cu gen.).
επίλογος, ov, (o), cuvinte însoţitoare, formule însoţitoare într-o ceremonie; concluzie.
επιλύω, viit. -λύσω (υ. λύω) a dezlega, a rezolva o problemă; a dezvolta un subiect; a lămuri; a
explica; a pune capăt unei dispute.
έπιμαχία, άς (ή), alianţă, ajutor în război.
έπινοέω, -ώ, viit. -νοήοω, a se gîndi la..., a reflecta, a cugeta, a studia; a-şi însuşi o idee.
επιπλεϊον, adv., pentru mai mult timp.
επίσκεψις, εως (ή), cercetare, exa minare.
επισκοπενω, -ευσω, a fi episcop, a păstori, ca episcop.
επίσκοπος, ov, (o), supraveghetor, episcop.
επιστατέω, -ώ, -ήσω, a porunci, a comanda; a fi stăpîn, a cu noaşte adînc.
επιστήμη, ης (η), ştiinţă, erudiţie, învăţătură; artă, ramură ştiinţifică sau filozofică.
επιστήμων, ov, adj., ştiutor, învă ţat, savant.
επιτήδειος a, ov, adj., potrivit, bun pentru un scop, folositor, necesar; stăruitor ; convenabil;
favorabil.
πιτίθημι, (επί + τίθημί), A. (cu dat. pers. şi ac: ob.),a pune ceva pe cineva, a-i pune ceva; a da
lovituri cuiva, a pune cuiva (un nume, coroană, etc.).
επιφαίνω, viit., έπιφανω, a arăta, a învederea. P., a apărea, a se arăta.
έπιφάνεια şi επιφάνια, (ή), arătare, înfăţişare; glorie, strălucire.
έπιχειρέω, -ω impf., επεχείρουν, aor. ι επεχείρησα, a întreprinde, a încerca.
εραοτής, ov, (o), adj. iubitor, în drăgostit (cu gen.).
εργασία ας (ή), lucrare, muncă.
εργον, ου, (το), faptă, lucrare, realizare, operă.
έρημία, ας (ή), situaţie de părăsit, părăsire.
ερμηνεύω, viit. -ενσω, a lămuri cuiva ceva a interpreta; a traduce.
ερως ωτος, ο(, ιθβιρε, δραγοστε, dorinţă, ambiţie.
ερωταω, -ω, viit. ερωτήσω, aor. ήρώτησα, a întreba, a ruga; a se ruga.
ερωτιχός, η, ov, adj. de dragoste, iubitor, erotic.
εσθιω, viit. έδομαι, φαγομαι, aor. εφyóv, a mînca, a roade, a consuma.
έσσομαι viit. ειμί, voi fi·
εστιν, έξεστιν, vb. e posibil, e permis, îngăduit.
έσχατος, η, ov, adj. ultim, extrem; cel din urmă; ordinar, dispreţuit.
έσω, adv. de loc. înăuntru, dinăuntru.
έτερος, α, ov, pron. dem. celălalt, cealaltă (din doi,); opus; din faţă ; la pl. alţii, altele ; străini,
străine.
ετοιμάζω, viii- έτοιμάοω, a0r. ή-, τοίμαοα, perf. ήτοίμακα, P. aor. έτοιμάοθην, perf. Μ. Ρ.
ήτοιμαομαι, a pregăti.
ευ, adv. bine, cu fericire; se cuvine ; εΰ μάλα, adv. desigur, de bună seamă.
ευαγγελίον, αν (τό), ştire, veste bună; veste de bucurie; evanghelie ; speranţa care se aduce prin
evanghelie.
Ευαγγελιστις, ου, (ο), aducător de bună veste; evanghelist; învăţător al Evangheliei.
ευγενής, ες, adj de neam nobil, ca un ales; distins; brav; viteaz, ευγενέας, ac. pl. poetic.
ευγενώς, adv., în chip nobil; ca un ales, distins; cu grijă, conştiincios.
ευδαιμονία, ας (ή), fericire, mulţumire, satisfacţie.
ευδαίμων, ov, adj., fericit, mulţumit, bogat.
ευδοκία, ας, (ή), bună voinţa; bună plăcere; dorinţă.
ευεμπτωοία, ας (ή), grabnică alunecare, cădere în..; păcătuire din uşurătate.
ευεξία, ας (ή), ţinută, atitudine; înfăţişare demnă; bună constituţie a corpului; robusteţe.
ευεργεσία, ας (ή), binefacere.
ενεργετέω, -ώ, -ήσω, a face bine cuiva (cu ac. pers.).
εΰθνς, adv. timp., îndată, deodată.
ευθύς, εις, υ, adj., drept, cuvenit, potrivit, fără înconjur; onest, cinstit, sincer.
ευλάβεια, ας (ή), teamă de Dumnezeu, evlavie; respect, veneraţie.
ευλαβεια, ές, adj., atent; timid; pios; respectuos; religios.
εύλογία, ας, (ή), binecuvîntare; laudă ; răsplată; frumoasă vorbire ; abundenţă; belşug, dărnicie.
εύλογος, ov, adj., raţional, conform cu raţiunea ; cu conştiinţa împăcată; το ενλογον, onestitate faţă de
sine, bunul simţ.
έννοια, ας (η), bunăvoinţă, favoarea, plăcere, zel.
ευνους, ουν, adj.y( din εύνοος), binevoitor, ascultător, supus.
εύπιστος, ov, adj., lesne încrezător, credul; care cucereşte încrederea.
ευπρέπεια, ας (ή), aspect frumos, mîndreţe.
ευπρεπής, ές, adj., cuviincios, potrivit, cuvenit; care şade frumos ; mîndru, măreţ.
ευρίσκω, viit. ευρήοω, perf., ηυρηκα, (εϋρηκα), aor., ηνρον (ενρον) Ρ. εύρίσκομαι, a găsi, a afla, a
descoperi.
ευσέβεια, ας (ή), pietate, teamă de Dumnezeu, credinţă, cuvioşie.
ευσεβής ές, adj., pios, cucernic, temător de Dumnezeu.
ευταξία, ας (ή), bună rînduială ordine; regulă; disciplină militară, creştere bună.
εύφημέω, ~ώ, viit. ενφημήσο, a vorbi de bine; a binecuvânta; a aclama.
εύφημία ας, (η) aclamaţie, urare; ovaţiune.
ευφροσύνη ης, (ή), bucurie, veselie ; bună dispoziţie ; prosperitate.
εύχαριστέω, -ω, aor. Ι, εύχαρίστησα şi ηύχαρίστησα, P. aor. ηνχαριστήθην, εύχαριστήθην, a fi
mulţumitor către; a fi recunoscător; a mulţumi; a se simţi dator cu recunoştinţă; a mulţumi
cuiva pentru ceva. cu dat. pers.; a binecuvînta; a sfinţi darurile.
ευχαριστία, ας (η), mulţumire, recunoştinţă ; satisfacţie; îndeplinire ; sivîrşire; Sf. Euharistie.
ευχάριστος, ος, ov, adj. recunoscător, mulţumitor, plăcut; binefăcător.
ευχή, ής (ή), rugăciune.
εύχομαι, impf. εύχόμψ, şi ηνχό μην, aor. ι (cu dat.) a se ruga ; a implora ; a-şi dori.
ενχροια, ας, (ή), frumoasa înfăţişare a corpului; armonia cu lorilor; ţinută mîndră.
ευψνχία, ας (ή), suflet distins şi demn.
εύωδία, ας, (ή), miros, parfum plăcut; mirodenie.
έχο, viit., έξω, a năzui către; a se tine de, a se lega, a nu ceda.
έώραχα, am văzut.
εως, ι. conj. temp., până, să, pînă ce, atît timp cit, εως ar, cu conj. aor. eventual
έως αν εϊπω σοι, pînă îţi voi spune; rar cu ind. -2. prep. cu gen. pînă la (timp
loc.).
ζαω, ζώ, impf. έζην, viit. ζήσω, ζήσομαι, aor. εζησα, a trăi, a fi viu.
ζήλος, ov (o), pornire, avînt, zel, emulaţie, exces ; invidie; dorinţă aprinsă.
ζηλόω, -ώ, viit. -ώαω1 a fi harnic, zelos, a se întrece ; a imita; a rîvni.
ζητέω, -ώ, viit. -ήαω, impf. A. έζήτονν. aor. Α. εζήτησα,P. viit. ζητηθήοομαι, a căuta, a cerceta, a
căuta să afle ceva de la cineva; a căuta să dobîndeas- că ceva, a dori.
ζητητηχός, ή, o ν, adj. cercetător, scrutător, doritor de a se informa, de a căuta.
ζόφος, ov (o), şi ζόφος, ονς (το), întuneric, noapte; negură; a- pus.
ζωή, ης (ή), viaţă.
ζφόν, sau ζωον, oυ (ΤΟ), animal, vietate.
ζωτιχός, ή, όν, adj. vital; care întreţine viaţa; care e capabil să dea viaţă.
η conj. disjunctivă: sau; ή... η, sau... sau ; pârtie. comp., decît. η, interj, ah! vai !
ηγεμονία, ας (ή), conducere, comandă, supremaţie, hegemonie; îndrumare, îndreptare.
ηδειν, imperf. vb. οιδα, ştiu.
ήδέως, adv., cu plăcere, de preferinţă; cu pasiune.
ήδονή, ης, (η), plăcere, desfătare, petrecere.
ηδυς, ης, η, adj., plăcut, dulce, fermecător, blînd.
ηέλιος, οιο (ου) ήλιος, ου (ο), soarele.
ήχιστα, adv. (în sup. de la ήττον, comparat, de la μιχρός) foarte puţin; nicidecum.
ήμείς, -ών, -ϊν, -ας, pron. pers. I pl. noi, al nostru (dintre noi) nouă, pe noi.
ήμέρα ας, (η), ziuă.
ήμέτερος, a (η), ov, pron- pos. al nostru, a noastră., etc.
θάλαοοα, ης (ή), mare.
θανάσιμος; ος, ov, adj., aducător de moarte; moribund.
θάνατος, ov, (o), moarte.
θαυμα, -ατος, (το) minune, admiraţie; vedenie, privelişte.
θαυμάζω, viit. θανμάοομαι, a se minuna, a fi uimit de...
θαυμάοιος, a, oν, adj. minunat, admirabil.
θέατgov, ov (το), teatru, spectacol.
θεωρέω, -ω, impf. έθεώρονν, aor. divin, dumnezeeesc, strălucit, το θείον, Dumnezeirea.
θειότης, ητος (ή), divinitate, Dumnezeire.
θέλημα, -ατος (το), voinţă, hotărîre.
θεός, ov (o), zeu, ή θεός, zeiţă, ó θεός. Dumnezeu.
θεοσέβεια, ας (ή), adorare, cult, cult divin; religiune.
θεοσεβής, ής, ές, adj. pios, temător de Dumnezeu, religios.
θεοσημια, ας, (ή), arătare dumnezeiască; semn divin; oracol.
θεοφιλής, ής, ές, adj., iubitor de Dumnezeu; plăcut lui Dumnezeu.
θεοχάρακτος, ov, adj., sculptat, încrustat, însemnat sau scris de Dumnezeu.
θεόω, -ω, viit. θεώσω, a îndumnezei; a face ca Dumnezeu.
θεραπεία, ας (ή), slujire, ascultare, supunere ; închinare ; preparare, pregătire ; încercare,
experimentare; îngrijirea bolnavilor .
θεραπεύω, viit. θεραπεύσω, a îngriji, a vindeca, a însănătoşi.
θεράπων, οντος, sau θεραψ, πος (ó), slujitor; liturghisitor; rob.
θερμότης, ητος (ή), căldură, încălzire ; aprindere în lucrare ; care oferă exces de zel.
θεωρία, ας (ή), privelişte, privire; studiu; contemplare.
θηρ, θηρός (ό, ή), fiară sălbatică.
θηριον, ου, (το), fiara salbatică, fiară.
θνήσκω, θανουμαι, ν. şi αποθνήσκω, a muri, a răposa.
θρήνος, oν (o), cîntec trist, de jale; plînset, plîns.
θρψχενω, viit. θρψκεναω, a mărturisi o credinţă, a-şi arăta sau exprima credinţa; a adora; a
venera; a respecta.
θνγάτηρ, -τρός (η), voc. θύγατερ, fiică, fată; la pl. femeile, ca fiice ale unei localităţi.
θύρα, ας (ή), poartă, uşă.
θυρατεν, adv. din afară, străin, nefamiliar.
θυσία, ας (ή), jertfă, Sf. Euharistie.
θνσιαστήριον, ov (το), jertfelnic, altar.
θνω, viit. -οω, a jertfi, a renunţa la.
ιάομαι, -ώμαι, viit. ΐάσομαι, part. aor. Ρ. ΐαθεις, a vindeca, a curăţi de rău, de vătămare; a
purifica.
ιατριχή (s. înţ), τέχνη, arta vindecării; medicina.
ιδεα, ας (o), imagine, înfăţişare, chip, idee, gînd.
ϊδιος, α, ον, adj., propriu, personal, care aparţine fiecăruia; văzut. specific, particular.
Ιδού, (imp. aor. Μ. vb. όράω), ca interj. iată ! vezi! uite! În frază pentru a atrage mai mult
atenţia.
Ιδών, -ούσα, -όν, part. aor. 2 A. όράω, -ώ, văzind, cînd a văzut.
Ιερεύς, έως (ó), preot; pl. poetic. = ίερήες, Ιερείς.
Ιερός, ά, όν, adj. sacru, sfînt. (fig·) august, înalt.
ίερωσννη, ης (η), preoţie.
ίλεως, ω, ajutător, favorabil, îndurător, milostiv.
ϊος, ια şi ϊη, ΐον, adj. singur, unic.
Ιπποδρομία, ας (ή),' alergare de cai; întreceri călare.
Ιππος ου (o), cal.
ιπποστασία, ας, (η), grajd de cai.
:isow );isow= h, rn, adj. egal, to lsov, egalitate, καΐά τό lσov, în măsură egală έξ
Ισου, έξ Ισης, (s. înţ. μοίρας), tot aşa, deopotrivă, έπϊσης, pe bază de egalitate, ca egal.
ίστορία, ας (ή), informaţie, cunoaştere ; ştiinţă.
ιχθις, ους, (ο) peşte.
χαθαιρέω, (din κατά şi αίρέω), viit. -ήσω, şi καθελώ, a da jos, a doborî, a arunca, a răsturna.
χαθαιρώ, viit. καθαρώ, a curăţi, a şterge; a purifica.
χαθάπερ, adv. precum, cum. Cu part. ca şi cum.
χαθαρισμός, ου, (ο) curăţire, spălare.
χάθαροις, εως (rj)r curăţire, purificare.
χαθέδρα, ας, (η), scaun, fotoliu, catedră.
χαθέζομαι, impf. ΐχαθεζόμην, viit. χαθεδοϋμαι, aor. 2. χαθεζόμην, a şedea, a se aşeza jos, a se a-
şeza pe scaun.
χάθημαι, viit. χαθήοομαι, impf, εχαθήμην, a şedea, a rămînea.
χαθίοτημι, viit. χαταοτήοω, a orîndui, a aşeza, a depune, a stabili.
χαθόλου, adv. cu totul, în genere.
χαθώς, conj. comp. după cum, precum, întocmai cum;
χαΐ, conj. şi, încă, chiar.
χαινός, 'ή, όν, adj., nou, neobişnuit.
χαίριος, adj.,potrivit; la timp, όportun; χαίρια πληγή, lovitură de moarte.
χαιρόθεος, ov, adj., pentru care prilejul e Dumnezeu.
χαιρός, οϋ, (ό), prilej, împrejurare; moment scurt; ό χαιρός, prezentul, timpul de faţă, προς
χαιρόν, pentru un timp, pentru un moment; pentru împrejurare; oι χαιροί vremuri, timpuri,
χαίτοι, adv., în adevăr, şi apoi; şi de aceea; conj. totuşi.
χαχία ας (η), rău, răutate, viciu, păcat.
χαχοδαιμονία, ας, nenorocire, nefericire, nebunie, ieşire din minţi.
χαχούργος, ov, (ο), răufăcător, criminal.
χάλλος, ονς (τό), frumuseţe.
χαλοκαγαθία, ας, (ή), demnitate umană ca sinteză a culturii eline, bunătate, îndurare,
generozitate.
χαλώς, adv. bine, frumos.
χάν, conj. χαι şi αv, deşi, din. χαι εάν, şi în cazul cînd, chiar dacă. χάν sau χάν = χαι εν, şi în (cu
dat.); ca adv. măcar, doar.
χανών, όνος (ό), probă la cîntar; normă, regulă; unitate de măsură; semn, răboj, canon; tribut,
impozit.
χαρδία, ας, (ή), inimă, simţire.
χαρπός, ov, (ó), rod. fruct.
χαρτζοψορέω, -ω, viit. -ήοω, a rodi, a purta roade, fructe.
χατά, prep. cu gen. şi ac. Ι. Cu gen., sub. dedesubt, împotriva. contra. 2. cu ac. despre loc.: la, în
josul râului, prin, către, spre, in direcţia ; despre timp, pe timp de, pe vreme de; χατολίγον, câte
puţin ; după, conform cu, cu privire l a ; cu număr: aproape, cam; în număr de ; distributiv; xαθ
έπτά, cîte şapte.
xαταβαίνω, viit. -βήοομαι, aor. xατέβην, a coborî, a veni jos, a merge la vale.
xαταβαλλω viit. -βαλώ. a arunca jos, a răsturna, a dărîma, a distruge.
χαταβολή, ής (η). împlinirea sau achitarea unei sume de bani.
χαταγγέλλω, viit., -ώ, a anunţa, a arăta, a acuza a celebra, a lăuda.
χαταδέχομαι a primi, a admite; a aproba ; a găzdui; a susţine; a putea.
χατακοομεω, -ώ. viit. -ήοω. a încărca cu podoabe ; a împodobi;
χατακρυπτω, viit. -χρύψω a ascunde, a acoperi.
xατάλληλος, oν, adj. potrivit, corespunzător, firesc; respectiv; reciproc.
χαταλυω, a dezlega, a da drumul, a da drumul, a desfiinţa, a nimici. (lege, obicei, etc.); a
distruge; χαταλυειν τον βιον, a pierde viaţa; a pieri, a muri.
xαταμανθάνω, (xατά şi μανάνω); a căuta să ştie; a se informa; a observa cu atenţie.
χαταμψνω viit. -υσω, a arăta, a face semn cuiva; (cu gen.) a denunţa un fapt; a da în vileag.
xατανοέω, -ώ viit. -νοήσω, a contempla, a privi, a pricepe.
χαταπέτασμα, ατος (το), perdea,cortină, catapeteasmă.
χατάρχω, viit. χατάρξω, a începe, a vorbi primul; a da direcţia. Μ. a începe, a sacrifica, a face o
libaţiune.
χατασκευή, ης (ή), pregătire, structură, formă, alcătuire, construcţie, echipament; χαχασκεναϊ
όργάνω I, echipament de instrumente, aparate.
χαταστρέφω, viit. -στρέψώ, a răsturna, a doborî; intr. a se nărui, a cădea pradă cuiva (dat.).
xαταφαίνω, viit. -φανώ, a arăta, a demonstra. M. a se vedea, a se arăta.
χαταφέρω, (xατά şi φέρω), a doborî.
κατεζειγω, viit. ειξω.a ameninţa; a sili; a îndemna; a grăbi; P. a se grăbi; unip. χατεπείγει, este
necesar, se pune.
χατηγορέω, -ώ, viit. -ήσω (cu gen. pers), a acuza, a învinui.
χατοικέω, -ώ, (χατά şi οίκέω) a-şi stabili locuinţa.
Éχελεύω, viit. -εύοω, a chema, a striga la sine, a porunci, a îndemna. P. a fi învăţat..., a primi
poruncă să...
χενος, η, ον, adj. gol, deşert.
Χεφαλαιον, ου, (TO), cap; lucrul de căpetenie şi cel mai de seamă; creştet.
χήδομαι, impf. εχηδόμην, aor. εχηδεοάμην, a se îngriji de ceva (cu gen.).
χιθάρα, ας, (ή), chitară, instrument muzical cu coarde.