UNIVERSITATEA DE {TIIN}E AGRICOLE {I MEDICIN| VETERINAR|

"ION IONESCU DE LA BRAD" IA{I

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

SPECIALIZAREA ZOOTEHNIE

~NV|}|MÂNT LA DISTAN}|

Elena Ivas Lucia Carmen Trinc\

PROCESE METABOLICE

~N

ORGANISMELE ANIMALE

2002

2
 INTRODUCERE
Cartea de fa]\ se adreseaz\ studen]ilor anului I a Facult\]ii de Zootehnie,
`nv\]\mânt deschis la distan]\ [i cuprinde aspectele generale [i particulare ale biochimiei
metabolismelor principalelor clase de substan]e care alc\tuiesc organismul animal.
Materialul este structurat pe trei module (IV, V [i VI) fiind continuarea a
primelor trei module apar]inând “Biochimiei structurale” care s-a studiat `n primul
semestru; modulele IV [i V cuprind câte dou\ capitole, iar ultimul lucr\rile practice.
~n modulul IV cap. 8 se fac referiri cu priviri la transform\rile de substan]\ [i
energie, cu descrierea mecanismelor generale de transformare a constituien]ilor organici
fundamentali ai organismelor vii (glucide, lipide, proteine).
Metabolsimul glucidic este tratat `n capitolul 9 [i red\ aspecte ale digestiei,
absorb]iei [i transportului glucidelor la diferite specii de animale, precum [i c\ile
specifice de degradare ale acestora `n condi]ii anaerobe [i aerobe.Tot `n cadrul acestui
capitol sunt descrise principalele aspecte ale biosintezei glucidelor [i ale regl\rii
metabolismului glucidic.
Modulul V, cap. 10 trateaz\ aspecte ale metabolismului lipidic legate de digestie,
absorb]ie, transport, procese de degradare [i biosintez\. Tot aici sunt trata]i colesterolul [i
corpii cetonici – biosintez\ [i degradare precum [i probleme de reglare [i dereglare ale
metabolismului lipidic.
~n cap. 11 este descris metabolismul protidelor [i acizilor nucleici [i se refer\ la
digestia, absorb]ia [i transportul acestora, procese generale ale catabolismului
aminoacizilor [i a componentelor rezultate.
Capitolul 12 fiind capitol terminal trateaz\ inter-rela]iile metabolice.
Fiecare capitol se `ncheie cu rezumatul acestuia, precum [i cu teste de
autoevaluare [i teme de lucru.
Modulele IV [i V se `ncheie cu teme de verificare pentru metabolismul glucidic,
lipidic [i protidic.
Modulul VI cuprinde lucr\rile practice de biochimie calitativ\ [i cantitativ\
privind analiza biochimic\ a lichidelor biologice (urin\, sânge, lapte).
Autoarele s-au str\duit s\ fac\ aceast\ lucrare cât mai accesibil\, având grij\ ca
structurarea materialului s\ fie logic\ [i didactic\ [i s\ ajute la formarea viziunii de
ansamblu asupra metabolismului ca sistem unitar de manifestare a vie]ii prin reac]ii
biochimice; de asemenea este pus\ `n eviden]\ interconexiunea dintre diferitele procese
metabolice.
Studierea proceselor biochimice din organismul animal vor asigura cuno[tin]ele
necesare unei temeinici `n]elegeri [i preg\tiri pentru abordarea disciplinelor de
specialitate care, `mpreun\ concur\ la formarea viitorului specialist `n zootehnie.

3
 MODULUL IV

CAPITOL 8 : M E T A B O L I S M

CONSIDERATII GENERALE

Organismele vii se caracterizeaz\ prin schimburi permanente cu mediul

`nconjur\tor, precum [i printr-o autore`nnoire continu\ a componentelor chimice

care le alc\tuiesc, propriet\]i cunoscute sub numele de metabolism. Inexistent la

materia nevie, metabolismul reprezint\ esen]a vie]ii, `ntrucât din el deriv\ toate

func]iile de baz\ ale materiei vii: cre[terea, nutri]ia, respira]ia, reproducerea,

ereditatea, variabilitatea.

Fa]\ de mediul `nconjur\tor, organismele vii se comport\ ca sisteme

deschise care vor avea cu mediul `nconjur\tor atât schimburi de energie, care se

realizeaz\ prin metabolism. Se poate afirma deci c\ metabolismul reprezint\

totalitatea transform\rilor fizice [i chimice, de energie [i informa]ie care au loc

`ntr-un organism viu.

Metabolismul este un proces unitar alc\tuit din dou\ procese: catabolismul

[i anabolismul, care se g\sesc `ntotdeauna `n echilibru.

Prin procesul de degradare sau catabolism substan]ele organice (glucide,

lipide, proteine) provenite din mediul `nconjur\tor se degradeaz\ `n compu[i mai

simpli [i energie, care se depoziteaz\ sau se elimin\.

Prin procesul de biosintez\ sau anabolism, organismele vii `[i sintetizeaz\

din substan]ele luate din mediul `nconjur\tor compu[ii structurali [i func]ionali

necesari. Un echilibru adecvat `ntre catabolim [i anabolism este obligatoriu pentru

buna func]ionare a organismului animal. Metabolismul se refer\ nu numai la

schimburile de substan]\ ci [i la schimburile de energie. Astfel, `n cadrul

anabolismului, transform\rile chimice care au loc decurg cu consum de energie

(reac]ii endoergice), pe când `n cadrul catabolismului se produc reac]ii chimice cu

4
eliberare de energie (exergonice). Metabolismul furnizeaz\ energia necesar\

men]inerii vie]ii organismului, energia degajat\ fiind condi]ia de baz\ pentru

men]inerea structurii labile a protoplasmei vii. Reducerea aportului de energie,

adic\ `ncetarea metabolismului, duce la modific\ri distructibile [i ireversibile `n

structura materie vii.

Metabolismul cuprinde totalitatea transform\rilor complexe fizice [i

chimice pe care substan]ele alimentare le sufer\ `n organism, adic\ digestia,

absorb]ia, transportul, metabolismul intermediar [i excre]ia.

Digestia reprezint\ totalitatea transform\rilor mecanice (masticarea),

fizice (dizolvarea, emulsionarea, `mbibarea )[i chimice (hidroliza, esterificarea,

sinteza) pe care alimentele le sufer\ sub ac]iunea enzimelor din aparatul digestiv

pân\ ce ajung la forma fizic\ [i chimic\ cea mai simpl\ `n care pot p\trunde `n

organism [i pot fi asimilate de acesta.

Prin absorb]ie, substan]ele nutritive din hran\ transformate `n componente

cu molecule mici, p\trund `n mediul intern al organismului.

Circula]ia sângelui asigur\ transportul oxigenului [i a substan]elor

nutritive spre toate celulele organismului, precum [i eliminarea prin organele

excretoare a compu[ilor corespunz\tori.

Metabolismul intermediar cuprinde totalitatea reac]iilor biofizice [i

biochimice care au loc la nivel de celul\, procese care intervin `n schimburile

dintre protoplasm\ [i substan]ele aduse din exterior.

Metabolismul are loc prin secven]e de reac]ii catalizate de enzime cu

formarea unui nm\r de produ[i intermediari. Substan]ele care apar `n procesele

metabolice se numesc metaboli]i.

~n cadrul metabolismului intermediar se disting dou\ grupe mari de

transform\ri:reac]ii de degradare (catabolice); reac]ii de biosintez\ (anabolice)

5
 ~n cadrul reac]iilor de degradare substan]ele complexe sunt scindate `n

substan]e simple. ~n aceste transform\ri energia eliberat\ este `nmagzinat\ `n

leg\turile macroeergice din ATP. Caracteristic pentru procesele catabolice este

faptul c\ ele converg spre o cale final\ comun\ dedegradare pân\ la CO2 [i H2O a

glucidelor, lipidelor [i protidelor. ~n urma transform\rilor metabolice ale

glucidelor, lipidelor [i protidelor rezult\ acid acetic activat care constituie punctul

de leg\tur\ anabolic\ [i catabolic\ din organism. Din acid acetic activat se

formeaz\ mai multe clase de compu[i organici.

Reac]iile de biosintez\ au loc `n sens invers [i anume din substan]e cu

structur\ mai simpl\ se sintetizeaz\ enzimatic componen]ii moleculari ai celulei

(glucide, lipide, proteine, acizi nucleici). Aceste reac]ii au loc cu consum de

energie.

Procesele catabolice [i anabolice au loc concomitent `n celul\ [i sunt

`nso]ite de schimburi de energie; desf\[urarea acestor procese are loc `n

compartimente celulare distincte cu mecanisme de reglare diferite, ceea ce face ca

ele s\ fie ireversibile. ~n procesele metabolice organismul aplic\ cu stricte]e

principiul economiei maxime a compu[ilor [i reac]iilor, adic\ pornin de la un

num\r mic de compu[i ini]iali s\ se ob]in\ un num\r foarte mare de compu[i

intermediari [i finali.

Energetica metabolismului

~n cadrul proceselor metabolice transform\rile substan]elor sunt `nso]ite de

schimbul [i transformarea energiei; toate reac]iile biochimice sunt `nso]ite de

consum sau eliberare de energie. Astfel, reac]iile de descompunere a substan]elor

complexe `n substan]e mai simple sunt `nso]ite de obicei de o sc\dere a energiei

libere a substan]elor care se transform\, `n schimb sintezele biochimice au loc cu

consum de energie. Un efect energetic deosebit de important `l au reac]iile de

oxidoreducere, care reprezint\ principala surs\ de energie `n organismul animal.

6
 Reac]iile de degradare furnizeaz\ energia necesar\ reac]iilor de biosintez\;

orice intensificare a proceselor de biosintez\ `n organismele vii, pentru care este

necesar\ energia liber\, trebuie s\ fie `nso]it\ de o intensificare a proceselor de

degradare a substan]elor care furnizeaz\ energia necesar\ realiz\rii acestor

biosinteze. O mic\ parte din energia catabolic\ este transformat\ `n c\ldur\.

Echilibrul chimic care exist\ `ntre diferite procese biochimice se realizeaz\ cu

ajutorul anumitor sisteme de reglare, prin mecanisme specifice sau nespecifice.

Reac]iile biochimice pot fi controlate enzimatic [i hormonal prin

mecanisme interdependente cu ajutorul efectorilor enzimatici.

PROCESE GENERALE ~N CATABOLISM

Procese de oxidoreducere `n organismele vii

Calea de baz\ pentru valorificarea glucidelor, lipidelor, proteinelor este

oxidarea biologic\ numit\ [i respira]ia sau proces catabolic prin care moleculele

substan]elor nutritive sunt degradate treptat sub ac]iunea oxigenului atmosferic cu

formare de CO2 [i eliberare de energie. ~n urma procesului de oxidare biologic\,

toate cele trei clase principale de substan]e nutritive (G,L,P) sunt transformate

`ntr-un intermediar comun [i anume acetilcoenzima A sau “acetatul activ”; acesta

se catabolizeaz\ `n mitocondrii pân\ la CO2 [i H2O `n prezen]a O2 `n cadrul a dou\

procese: Ciclul Krebs sau ciclul acizilor tricarboxilici, `n care acetatul activ, prin

intermediul unor acizi tricarboxilici este transformat `n CO2 [i atomi de hidrogen

activa]i sub forma redus\ a coenzimelor unor dehidrogenaze;

Lan]ul transportorilor de hidrogen [i electroni numit [i lan]ul respirator sau

catena de respira]ie `n care hidrogenul fixat pe dehidrogenaze este activat `n

continuare pân\ la starea de proton, prin preluarea electronilor [i transportul

acestora la oxigen, pe care-l activeaz\ sub form\ de anion, fiind astfel posibil\

formarea apei: 2 H+ + O2- = H2O

7
 ~n anumite etape ale acestei activ\ri `n care se elibereaz\ energie, se

formeaz\ [i ATP din ADP [i Pa, proces numit [i fosforilare oxidativ\.

Oxidarea biologic\ are loc `n mitocondriile tuturor celulelor animale

aerobe sub ac]iunea sistemelor multienzimatice care de la acest nivel catalizeaz\

transform\rile biochimice respective, rolul acesteia fiind `n primul rând cel

energetic.

Ciclul Krebs

Procesul biochimic prin care acetatul activat (CH3CO SCoA) provenit prin

metabolizarea G,L,P, este catabolizat `n scop energetic printr-o succesiune de

reac]ii ini]iat\ de condensarea sa cu acidul oxalil acetic, se reia ciclic odat\ cu

regenerarea oxalil-acetatului.

Etapele procesului Krebs

Acetilcoenzima A se condenseaz\ cu acidul oxalil acetic sub ac]iunea

citrat sintetazei, având loc totodat\ eliberarea hidrolitic\ a coenzimei A.

Prima reac]ie este cea de condensare `ntre acidul acetic activat [i acidul

oxalil acetic cu formare de acid citric:

COOH
O CH2
citratsintetaza SCoA
HOOC - H 2C - C - COOH + CH 3- CO SCoA + H2O HO - C - COOH + H
acid oxalilacetic acetil-CoA CH2
COOH
acid citric

Izomeria acidului citric. Acidul citric pierde o molecul\ de ap\ [i trece `n

acid cis-aconitic care sub ac]iunea unei enzime numit\ aconitaz\ fixeaz\ o

molecul\ de ap\ [i trece `n acid izocitric:

CH2 - COOH - H2O CH - COOH CHOH - COOH

+ H2O
HO - C - COOH C - COOH CH - COOH
CH2- COOH CH2- COOH CH2 - COOH
Acid citric Acid cis-aconitic Acid izocitric

8
 Oxidarea acidului izocitric are loc `n prezen]a izocitrat dehidrogenazei

cu NAD+ din mitocondrii cu transformarea grupei OH secunde `n grupare cetonic\

cu formarea acidului oxalil succinic, care este decarboxilat spontan la acidul α-

cetoglutaric:

COOH COOH COOH

CH - OH C=O C=O
+ NAD+
HC - COOH HC - COOH CH2
+ - CO 2
CH - NADH + H CH CH
2 2 2
COOH COOH COOH
acid izocitric acid oxalil succinic acid alfa - cetoglutaric

Decarboxilarea oxidativ\ a acidului α cetoglutaric este realizat\ de un

sistem enzimatic complex cu formare de succinil-CoA:

CO - COOH + CO SCoA
HSCoA + NAD +
CH2 CH2 + NADH + H + CO2
CH2 COOH CH2 COOH
acid alfa-cetoglutaric succinil CoA

Formarea acidului succinic Succenil-CoA con]ine o leg\tur\

macroergic\ care este `n general utilizat\ pentru formare de ATP din ADP [i

fosfat anorganic:

CO SCoA CH2 - COOH

+ ADP + H3 PO4 + ATP + HSCoA
CH2 CH2 COOH CH2 - COOH
succinil CoA acid succinic

Oxidarea acidului succinic are loc `n prezen]a succinat dehidrogenazei

care are drept coenzim\ FAD-ul cu formare de acid fumaric:

CH2 - COOH HOOC - CH

+ FAD + FADH2
CH2 - COOH HC - COOH
acid succinic acid fumaric

Hidratarea acidului fumaric are la dubla leg\tur\ `n prezen]a fumarazei

cu formarea acidului malic:

9
 HOOC - CH HOOC - CH 2
+ H2O
HC - COOH HO - CH - COOH
acid fumaric acid malic

Oxidarea acidului malic are loc `n prezen]a malat-dehidrogenazei cu

NAD+, la acid oxalilacetic:

HO - CH - COOH + +
+ NAD O = C - COOH
+ NADH + H
CH2 - COOH CH2- COOH
acid malic acid oxalilacetic

Bilan]ul energetic al ciclului ATC. Acest ciclu constituie o surs\

principal\ de energie pentru organism. Organismul utilizeaz\ aceast\ energie `n

mare parte pentru men]inerea temperaturii corpului [i `n alt\ parte ca energia

chimic\ cu formare de ATP câ[tigat\ prin fosforilare oxidativ\.

Un mol de NADH + H+ este echivalent cu 3 moli de ATP, iar un mol de

FADH2 este echivalent cu 2 moli de ATP (coerspunde la o cantitate total\ de 12

moli ATP).

Catena de respira]ie [i fosforilarea oxidativ\

Formarea apei din hidrogenul reultat prin dehidrogenarea substratelor [i

oxigenul preluat din aer este procesul metabolic hot\râtor `n producerea de

energie [i are loc `n mitocondriile fiind continuare a ciclului Krebs.

Energia reac]iei de formare a apei se elibereaz\ trptat prin parcurgerea

unei catene de sisteme redox alc\tuit\ din transportori [i e-: NADH+ + H +, FAD,

coenzima Q, citocromii b, c1, c, a [i a3. Coenzimele care particip\ la procesele

redox pot fi `n stare redus\ sau oxidat\, unele pot prelua hidrogenul de la substrat

reducându-se, altele preiau numai electronii. Succesiunea lor `n catena de

respira]ie depinde de valoarea poten]ialului redox a substratelor.

10
 Coenzima ini]ial\ depinde de poten]ialul redox al substratului, iar cea

final\ trebuie s\ fie capabil\ s\ transfere electronii oxigenului [i s\-l transforme `n

O2-: acesta este citocromul a3 care este u[or autooxidabil.

Schematizat, un lan] respirator poate fi reprezentat astfel:

+ + + + 2+
RH2 - 2 H NADH + H - 2 H FADH2 - 2 H CoQH2 - 2 H
+
2cit Fe 2 cita3 Fe 2 +

- 2e
3+
NAD
+ FAD CoQ 2 e- 2 citFe3 + 2cita3Fe
R

- 2e 2- 2- +
1/2 O 2 O O + 2H H2O

Lungimea lan]ului respirator, dat de num\rul [i natura coenzimelor

participante la transportul hidrogenului [i electronilor este dat de poten]ialul redox

al substratului.

Oxidarea fosforilant\ este procesul prin care energia eliberat\ odat\ cu

transportul hidrogenului este utilizat\ pentru fosforilarea ADP la ATP. Leg\tura

macroergic\ se poate forma numai `n unele etape ale lan]ului de oxidare [i anume

`n acele etape `n care energia eliberat\ este mai mare decât energia deformare a

leg\turii macroergice. ~n schema lan]ului respirator se formeaz\ 3 moli de ATP `n

etapele: NADH2/FAD;CoQH2/cit c1Fe3+ [i cit a3Fe2+/oxigen.

Ca o regul\ general\, la toate lan]urile de oxidare, când `ncep cu

coenzimele NAD+ sau NADP se vor forma 3 leg\turi macroergice, iar cele care

`ncep cu FAD vor forma dou\ leg\turi macroergice.

Rezumat cap. 8: Metabolism

Metabolism: - catabolism
-anabolism
Transform\ri metabolice comune :
- respira]ia celular\:
-oxidarea carbonului: ciclul ATC
-oxidarea hidrogenului: lan]ul respirator mitocondrial;
-formarea ATP prin fosforilare oxidativ\ cuplat\ cu lan]ul respirator
mitocondrial.

11
 CAPITOL 9: METABOLISMUL GLUCIDELOR

~n procesele generatoare de energie din organism metabolismul glucidelor

ocup\ un loc central, glucidele asigurând cea mai mare parte – peste 50% - din

energia necesar\ desf\[ur\rii activit\]ii celulare. ~n deosebi celula nervoas\ este

dependent\ de glucoz\ ca surs\ de energie.

~n organismele animalelor superioare glucoza poate constitui depozite de

energie sub form\ de glicogen hepatic sau muscular. La plante acest rol `l

`ndepline[te cu prioritate amidonul. Animalele fiind organisme heterotrofe `[i

procur\ glucidele pe cale exogen\, prin alimenta]ie, din regnul vegetal [i numai

când aportul acestora este insuficient [i pe cale endogen\, prin metabolizarea altor

substan]e neglucidice, `n special a proteinelor.

Metabolismul general al glucidelor cuprinde transform\ri: digestia,

absorb]ia, transportul, depozitarea, metabolismul intermediar [i excre]ia.

Digestia glucidelor

Glucidele preluate din hran\ se g\sesc `n cea mai mare parte sub form\ de

oligo-[i poliglucide (amidon, celuloz\) cu molecule complexe care nu pot fi

absorbite direct prin membrana gastrointestinal\, ci numai sub form\ de

monoglucide sau al]i metaboli]i cu molecule mici; de acea glucidele sunt supuse

unor transform\ri biofizice [i biochimice cunoscute sub numele de digestie [i care

constau `n principal `n scindarea hidrolitic\ a acestora pe traiectul digestiv, sub

ac]iunea unor enzime specifice. Digestia glucidelor decurge diferen]iat la

animalele monogastrice fa]\ de poligastrice, la mamifere fa]\ de p\s\ri, din care

cauz\ se impune tratarea separat\ a acstora.

Digestia glucidelor la animalele monogastrice

~n cavitatea bucal\ hrana este supus\ `ntr-o m\sur\ mai mare

transform\rilor biofizice [i mai pu]in transform\rilor biochimice, aceste din urm\

12
constau `n hidroliza par]ial\ a amidonului sub ac]iunea α - amilazelor salivare cu

formare de dextrine [i eventual monoglucide.

La nivelul stomacului amidonul este hidrolizat `n continuare `n timp ce

oligoglucidele [i celuloza nu pot fi digerate.

~n intestinul sub]ire amidonul, glicogenul [i oligoglucidele sufer\ o

transformare hidrolitic\ complet\ pân\ la stadiul de monoglucide.

~n intestinul gros celuloza este transformat\ printr-un proces complex

realizat de microorganismele saprofite. Celuloza este par]ial transformat `n

glucoz\ [i aceasta din urm\ prin fermenta]ie anaerob\ `n acizi inferiori (acetic,

propionic, butiric,lactic) [i `n unele substan]e gazoase (CH4, H2, CO2, etc.).

Erbivorele monogastrice valorific\ celuloza `n propor]ie de circa 90%.

~n final, forma prevalent\ sub care se absorb glucidele este monoglucidul,

`ndeosebi glucoza [i fructoza.

Digestia glucidelor la rumeg\toare

Rumeg\toarele au stomacul format din 4 compartimente: 3 prestomace

(rumen, re]ea [i foios) [i stomacul propriu-zis. Celuloza, care predomin\ `n hrana

rumeg\toarelor, va suferi un proces complex de digestie sub ac]iunea enzimelor

(celulaze) secretate de c\tre microorganisme, deoarece prestomacele nu secret\

enzime proprii. ~n prezen]a unei cantir\]i mari de ap\, microorganismele

transform\ toate glucidele, inclusiv celuloza prin hidroliz\ `n oze. Acestea la

rândul lor sunt fermentate pân\ la acizii inferiori care sunt absorbi]i ca atare la

nivelul rumenului [i gaze. O mic\ parte din glucidele solubile ajung `n stomacul

propriu-zis, apoi `n intestinul sub]ire unde sunt absorbite.

~n urma acestor procese de fermenta]ie acid\ pH-ul lichidului ruminal

r\mâne totu[i u[or aclalin, datorit\ sistemelor tampon de bicarbona]i [i fosfa]i din

13
saliva diglutit\ care imprim\ con]inutului s\u un pH = 5,5 – 7,5 favorabil

dezvolt\rii florei microbiene.

Digestia glucidelor la p\s\ri este diferit\ fa]\ de mamifere [i aceasta

datorit\ lipsei enzimelor de la nivelul cavit\]ii bucale, a gu[ei, [i stomacului, unde

transform\rile la care este supus\ hrana sunt mai ales biofizice. ~n schimb datorit\

bacteriilor prezente de-a lungul `ntregului tract intestinal `ncepând de la gu[\,

glucidele inclusiv celuloza sunt scindate `n totalitate. Scindarea bacterian\ a

celulozei este deosebit de intens\ `n cecum `n regiunea proximal\ a intestinului

gros.

Absorb]ia glucidelor are loc la nivelul intestinului sub]ire sub form\ de

monoglucide [i este `n strâns\ leg\tur\ cu o serie de transform\ri biofizice [i

biochimice care au loc la acest nivel. Absorb]ia ozelor poate avea loc [i `n

cavitatea bucal\ sau stomac, dar numai `ntr-o m\sur\ mai mic\. Absorb]ia

intestinal\ a pentozelor [i hexozelor `n stare liber\ are loc prin difuzie simpl\,

fizic\, f\r\ consum de energie cu viteze ce depind de natura ozei `n ordinea:

galactoz\ > fructoz\ > manoz\ > xiloz\ > arabinoz\. ~n general hexozele au o

vitez\ de absorb]ie mai mare decât pentozele. ~ntr-o m\sur\ mai mic\ are loc [i o

absorb]ia activ\ a hexozelor care implic\ fosforilarea lor `n celulele intestinale sub

ac]iunea hexozokinazelor ceea ce m\re[te viteza lor de absorb]ie. Acest proces

activ necesit\ un mare consum de ATP, este reglat de hormonii corticosuprarenali

[i stimulat de unele vitamine din complexul B. Prin fosforilare, hexozele sunt

transformate `n esteri fosforici, form\ sub care sunt absorbite prin peretele

intestinal.

14
 Transportul [i depozitarea glucidelor:

~n urma procesului de absorb]ie hexozele defosforilate sunt vehiculate

`mpreun\ cu celelalte oze, sub form\ liber\, pe cale sanguin\, spre diferite

]esuturi [i organe, `n func]ie de nevoile lor energetice sau biosintetice. Principala

oz\ circulant\ este glucoza, iar glicogenul este forma de depozitare.

~n metabolismul glucidelor ficatul are un rol important ca organ de tranzit

al acestora `ntre intestin [i circula]ia general\. Ficatul transform\ toate ozele `n

glucoz\ [i las\ s\ treac\ `n circula]ia sanguin\ o cantitate mic\ pentru a asigura o

concentra]ie constant\ a acesteia, numit\ glicemie.

Glicemia are valori relativ constante (40-100mg/100ml sânge) la diferite

specii de animale. Restul de glucoz\ este transformat\ [i depozitat\ sub form\ de

glicogen. Procesul de biosintez\ a glicogenului se nume[te glicogenogenez\. iar

procesul de transformare `n glucoz\ a substan]elor neglucidice se nume[te

gluconeogenez\. La toate aceste transform\ri, la care se adaug\ lipogeneza din

glucide, un rol important `l joac\, pe lâng\ o serie de enzime [i urm\torii hormoni:

insulina, glucagonul, adrenalina, hormonii hipofizari [i corticosuprarenali.

Catabolismul glucidelor

Organismul animal preia glucidele sub form\ de oze pe care ficatul le

transform\ `n glucoz\ prin reac]ii de izomerizare, epimerizare. Glucoza din sânge

`n stare liber\, circulant\ este preluat\ de c\tre celule [i fosforilat\ sub ac]iunea

hexokinazei la glucozo-6-fosfat. Esterul 6 fosforic al glucozei reprezint\ forma

metabolic activ\ a glucozei fiind componenta de plecare pentru aproape toate

transform\rile glucidelor. Degradarea glucozo-6-fosfatului are loc pe mai multe

c\i, cele mai importante fiind:

- glicoliza, proces anaerob prin care glucoza este degradat\ la acid lactic;

- glicogenoliza, proces de degradare anaerob\ a glicogenului la acid lactic;

15
 - calea aerob\, la acid piruvic, iar prin intermediul ciclului Krebs [i a

lan]ului respirator cuplat cu fosforilarea oxidativ\, pân\ la dioxid de carbon [i ap\

cu eliberarea unei cantit\]i considerabile de energie.

Catalismul anaerob al glucidelor. Glicoliza.

Glicoliza sau calea metabolic\ Embden-Meyerhoff-Parnas reprezint\ o

cale de degradare anaerob\ a glucozei - provenit\ din glucoz\ liber\ sau glicogen

- pân\ la acid lactic.

Glicoliza are loc `n toate celulele, se desf\[oar\ `n 11 etape, fiind

catabolizat\ de enzime specifice solubilizate `n citoplasm\. Energia eliberat\ `n

cadrul procesului se `nmagazineaz\ `n moleculele de ATP. ~n ]esutul muscular

glicoliza `ncepe de la glicogen, `n celelalte ]esuturi de la glucoz\.

Etapele glicolizei

1. Fosforilarea glucozei. Pentru a intra `n procesul de glicoliz\, glucoza

este activat\ prin fosforilarea sa cu ATP [i formarea de glucozo-6-fosfat. Reac]ia

decurge `n prezen]a glucokinazei [i a ionilor de Mg2+:

2-
CH2OH CH2OPO3
O H ATP ADP O H
H H
H H
OH H hexokinaza OH H
HO OH HO OH
glucokinaza
H OH H OH
Glucoza glucozo-6-fosfat
Ester Robison

Reac]ia decurge cu o sc\dere mare a energiei libere (4 Kcal/mol) ceea ce

`nseamn\ c\ practic este ireversibil\. Glucozo-6-fosfatul are o pozi]ie cheie `n

metabolismul glucidic, fiind metabolizat `n sens catabolic sau anabolic.

2. Izomerizarea glucozo-6-fosfatului la esterul fructozo-6-fosfat sub

ac]iunea glucozofosfatizomerazei din mu[chi:

16
 CH2- O - P
P - OH2C O
H O H CH2OH
H 30% H OH
OH H aldolaza H OH
HO OH
70% HO H
H OH
G-6-P F-6-P

Aceast\ etap\ este o reac]ie de echilibru `ntre forma piranozic\ (aldoz\) [i

cea furanozic\ (cetoz\), pentru raportul de 7/3.

3. Fosforilarea ireversibil\ a fructozo-6-fosfatului la fructoza-l,6-

difosfat. Aceast\ fosforilare necesit\ ATP ca donor de fosfat precum [i prezen]a

fosfofructokinazei [i a ionilor de Mg2+; Reac]ia este ireversibil\, `ntrucât decurge

cu o sc\dere mare de energie liber\ (3,4 Kcal/mol).

P - O H2C O P O H2C O
CH2OH CH2O P
ATP ADP
H OH H OH
H OH H OH
OH H Fosfofructokinaza OH H
F - 6- P F - 1,6- P

Fosfofructokinaza eate o enzim\ alosteric\, foarte pu]in activ\, fiind un

factor limitant al vitezei de reac]ie `n ]esutul hepatic; concentra]iile mari de ATP

[i citrat inhib\ enzima, `n timp ce AMP [i AMP-ciclic, o activeaz\.

4. Scindarea fructozo – 1,6 – difosfatului cu formarea fosfa]ilor

de trioz\ sub ac]iunea aldolazei (fructozo-1,6-difosfatliaza); scindarea are loc la

nivelul leg\turii C3-C4:

CH2O- P
C=O
CH2O- P H-C=O
HO - C - H C=O H - C - OH
+
H - C - OH
CH2OH CH2O - P
H - C - OH dihidroxiaceton- aldehida - 3-
- fosfat fosfoglicerica
CH2O - P

F - 1,6 - P

17
 Reac]ia este reversibil\ echilibrul fiind favorabil fructozei; pe m\sur\ `ns\

ce se formeaz\ fosfa]ii de trioz\ ace[tea sunt rapid transforma]i, ceea ce face ca

echilibrul s\ fie u[or deplasat la dreapta, pân\ la scindarea `ntregii cantit\]i de

fructozo-l,6- difosfat.

5.Interconversia fosfa]ilor de trioz\ sub ac]iunea trioz\-fosfat

izomerazei:

CH2 - O - P H-C=O
C=O H - C - OH

CH2OH CH2 - O - P
dihidroxiacetonfosfat aldehida - 3-fosfoglicerica
(96,5%) (3,5%)

Dintre cei doi fosfa]i de trioz\, numai aldehida poate fi transformat\ `n

reac]iile urm\toare ale glicolizei; prin scoaterea ei permanent\ din sistem,

echilibrul reac]iei se deplaseaz\ spre dreapta pân\ la transformarea total\ a

dihidroxiacetonfosfatului. Aceast\ reac]ie `nchie primul stadiu al glicolizei [i

anume cel al hexozofosfa]ilor, care este consumator de energie.

6. Transformarea aldehidei-3-fosfoglicerice `n acid 1,3-difosfogliceric

este o reac]ie de oxidoreducere fosforilant\ catalizat\ de gliceraldehid-3-fosfat

dehidrogenaza care are coenzim\ NAD+:

H-C=O O=C-O PO 3 H2
+
H - C - OH + NAD + H3PO 4 H - C - OH + NADH + H+
H2C- O - P CH2 - O - P
Acid 1,3 difosfogliceric
(11,8 Kcal/mol)

Aceast\ etap\ este foarte important\ din punct de vedere energetic,

deoarece `n cadrul ei, concomitent cu procesul de oxidare, are loc [i un proces de

conservare a energiei rezultate din oxidare, sub forma compusului acilfosfat

macroergic – acidul 1,3 difosfogliceric, care prin hidroliza sa poate elibera 11,8

18
Kcal/mol. Aceast\ reac]ie face trecerea de la cel de-al doilea stadiu al glicolizei

care este generator de energie.

7. Defosforilarea acidului 1,3-difosfogliceric la acid 3 – fosfogliceric `n

prezen]a ATP-ului, a fosfoglicerokinazei [i a ionilor Mg2+:

O = C - O PO3H2 COOH
+2
H - C - OH + ADP Mg H - C - OH + ATP
CH2 - O - P CH2 - O - P
Acid 1,3 difosfogliceric Acid 3 fosfogliceric

~n aceast\ transformare leg\tura fosfat macroergic\ a acidului 1,3

difosfogliceric este cedat\ unei molecule de ADP cu formare de ATP; se

realizeaz\ astfel transferul fosfatului din gruparea acil-fosfatic\ pe molecula de

ADP.Cele dou\ etape – 6 [i 7 – sunt strâns legate energetic, astfel c\ energia

degajat\ `n reac]ia de oxidare nu se elibereaz\ sub form\ de c\ldur\, ci este

`nglobat\ `n leg\tura macroergic\ acilfosfat [i apoi transferat\ ADP-ului cu

formare de ATP, rezervorul de energie al organismului.

8. Izomerizarea acidului 3 – fosfogliceric la acid 2 – fosfogliceric sub

ac]iunea unei fosfogliceromutaze [i a unor cantit\]i mici de acid 2,3 –

difosfogliceric, cu rol de coenzim\:

COOH COOH COOH COOH

H - C - OH + H-C-O- P H-C-O- P + H-C-O- P
CH2 - O - P CH2 - O - P CH2- O - P CH2 - OH
Acid 3 fosfogliceric Acid 2,3 difosfogliceric Acid 2,3 difosfoglicericAcid 2 fosfogliceric

9. Deshidratarea acidului 2-fosfogliceric la acid 2-fosfoenolpiruvic,

compus macroergic:

COOH
COOH
H-C-O- P enolaza
C-O P + H2O
+2
H 2 C- OH Mg
CH 2
Acid 2 fosfogliceric Acid fosfoenolpiruvic (P.E.P.)

19
 Formarea acidului fosfoenolpiruvic are o deosebit\ importan]\ energetic\,

deoarece acest compus con]ine o grupare macroergic\ fosfoenolic\ provenit\

dintr-o leg\tur\ esterfosforic\, f\r\ participarea unei reac]ii de oxidare din afar\.

Prin hidroliza acestei leg\turi macroergice es elibereaz\ o cantitate mare

de energie (14,8 Kcal/mol).

10. Transformarea acidului 2-fosfoenolpiruvic `n acid piruvic sub

ac]iunea piruvatkinazei:

COOH COOH
C-O P + ADP C - OH + ATP

CH2 CH2
Acid - 2 - P - enolpiruvic Acid enolpiruvic

Prin tautomerizare acidul enolpiruvic trece `n acid piruvic:

COOH COOH
C - OH C=O
CH2 CH3
Acid enolpiruvic Acid piruvic

Piruvatkinaza din mu[chi [i ficat are rol de reglare [i necesit\ ionii de Mg2+

Mn2+ [i K+; ionii de Ca2+ inhib\ enzima.Acidul piruvic format `n aceast\

etap\ prezint\ importan]\ deosebit\ deoarece poate suferi ulterior o serie de

transform\ri chimice a c\ror natur\ [i direc]ie depind de condi]iile de oxigenare a

]esuturilor [i de particularit\]ile specifice ale acestora.

Aceast\ transformare este de asemenea foarte important\ din punct de

vedere energetic [i metabolic: transferul fosfatului pe ADP face ca energia

leg\turii macroergice s\ fie `ncorporat\ `n ATP folosit ulterior la fosforilarea

glucozei. Acidul piruvic format `n aceast\ etap\ constituie un metabolit important

reprezentând punctul de plecare `n catabolizarea aerob\ a glucozei [i totodat\

20
punct de leg\tur\ cu metabolismul proteinelor. ~n condi]ii de anaerobioz\ acidul

piruvic este convertit la acid lactic.

11. Reducerea acidului piruvic la acid lactic reprezint\ ultima etap\ a

glicolizei catalizat\ de lactatdehidrogenaza (LDH) care necesit\ NADH.

COOH COOH
(LDH)
C = O + NADH + H+ HO - C - H + NAD
+

CH3 CH3
Acid piruvic Acid L lactic

Coenzima oxidat\ (NAD+) este refolosit\ `n etapa a 6 a glicolizei `n felul

acesta se realizeaz\ cuplarea proceselor reductive cu cele oxidative. Lactat

dehidrogenza (LDH) este prezent\ `n toate ]esuturile. Produsul final de

metabolizare a glucozei `n ]esuturile animale este acidul lactic; acesta se g\se[te

`n echilibru dinamic cu acidul piruvic `n raport de 10/1 `n func]ie de gradul de

oxigenare al ]esutului. Acidul lactic format este transportat de c\tre sânge la ficat,

unde este par]ial oxidat aerob sau poate fi reconvertit `n glucoz\. Glicoliza se

desf\[oar\ deosebit de intens `n mu[chi, iar acumularea acidului lactic `n ]esutul

muscular, `n timpul efortului de lung\ durat\ provoac\ febra muscular\ datorit\

apari]iei acidozei lactice. Un exemplu de acidoz\ lactic\ `l formeaz\ acidoza

rumenal\ determinat\ de consumul excesiv de glucide.

Importan]a deosebit\ a glicolizei const\ `n aceea c\ pe parcursul etapelor –

care dureaz\ 20-30 secunde – se elibereaz\ treptat [i `n cantit\]i mici energie

acumulat\ `n molecula glucozei, astfel c\ organismul o poate folosi `n mod

ra]ional.

Bilan]ul energetic al glicolizei, se poate calcula f\când diferen]a `ntre

num\rul de ATP rezulta]i `n timpul procesului [i num\rul de ATP consuma]i,

astfel `n etapele de formare a glucozo-6-fosfatului [i de formare a fructozo-1,6-

difosfatului (etapele 1 [i 3) se consum\ 2 moli ATP pentru un mol glucoz\. ~n

etapele urm\toare (7 [i 10) se sintetizeaz\ câte l mol ATP pentru o jum\tate mol

21
de glucoz\, astfel: `n etapa a 7 a se sintetizeaz\ 1 mol ATP pentru ½ mol glucoz\,

adic\ 2 moli ATP pentru 1 mol glucoz\ (1 mol glucoz\ se transform\ `n 2 moli

acid 1,3 DPG).

~n etapa a 10 –a se sintetizeaz\ tot 1 mol ATP pentru ½ mol glucoz\, ceea

ce `nseamn\ 2 moli ATP pentru l mol glucoz\ (2 moli acid 1,3 DPG formeaz\ 2

moli acid piruvic).

Bilan]ul energetic este deci de 4 moli de ATP sintetiza]i -2 moli ATP

consuma]i = 2 moli ATP câ[tiga]i pentru 1 mol glucoz\ catabolizat\ la acid lactic

pe cale glicolitic\, `n condi]ii anaerobe:

1 mol glucoz\ + 2 ADP + 2Pi = 2 moli acid lactic + 2 ATP + 2 H2O.

Energia eliberat\ prin glicoliz\ este relativ mic\, dar prezint\ o importan]\

deosebit\ `ntrucât este asigurat\ organismului \i `n absen]a oxigenului. Din

energia chimic\ produs\ `n timpul glicolizei, `n jur de 30% este `nmagazinat\ `n

leg\turile macroergice din ATP, restul degajându-se sub form\ de c\ldur\.

zTeme de lucru/Activit\]i
; Scrieti ecua]ia reac]iei chimice catalizat\ de c\tre fosforilaz\.
; Scrieti ecua]ia reac]iei chimice catalizat\ de c\tre hexokinaz\.
; Scrieti ecua]ia reac]iei chimice catalizat\ de c\tre aldolaz\.
; Scrieti ecua]ia reac]iei chimice catalizat\ de c\tre piruvat kinaza.
; Scrie]i reac]ia global\ a glicolizei.
; Care este bilan]ul energetic al glicolizei?
;Care este enzima cheie `n glicoliza anaerob\? Scrie]i ecua]ia reac]iei chimice
catalizate de c\tre aceast\ enzim\.

GLICOGENOLIZA

22
 ~n ]esutul muscular glicoliza `ncepe de la glicogen; acesta este un α -

glucan format din molecule de α - glucopiranoz\ legate 1,4 [i 1,6 - α - glicozidic

[i reprezint\ forma de rezerv\ `n glucoz\ a organismului animal. Glicogenoliza

reprezint\ procesul de transformare a glicogenului `n acid lactic [i are ca scop

eliberarea rapid\ a rezervei de glucoz\ `n cazul eforturilor fizice. Pentru a intra `n

secven]a glicolitic\, sunt necesare mai multe etape, astfel:

Fosforoliza glicogenului sub ac]iunea acidului fosforic [i `n prezen]a

fosforilazei, `n urma c\reia se scindeaz\ resturile terminale de glucoz\ de la

cap\tul nereduc\tor al lan]ului cu formare de glucozo –1 fosfat;

(glucan)n + H3PO4 = (glucan)n – 1 + G – 1 – P

~n timpul fosforolizei se scindeaz\ leg\tura 1,4 - α - glicozidic\ de la

cap\tul catenei, iar restul glucozil este transferat pe fosfatul anorganic. ~n acest

proces ac]ioneaz\ forma activ\ a fosforilazei (a) ob]inut\ din forma inactiv\ (b)

printr-un proces endergonic de fosforilare cu ATP.

4 ATP 4 ADP
Fosforilaza b Fosforilaza a

- 4 H3PO4

La nivelul ficatului fosforilaza este activat\ de c\tre AMP-ciclic [i reglat\

de hormonii hiperglicemian]i (adrenalina [i glucagon), iar `n mu[chi numai de

c\tre adrenalin\.Activarea fosforilazei b are loc mai cu seam\ când este necesar\

producerea unei cantit\]i mai mari de glucoz\ `n cazul unui efort fizic intens.

~n cazul amilozei procesul continu\ pân\ la transformarea complet\ a

catenelor liniare `n G – 1 – P.~n cazul amilopectinei partea ramificat\ a

glicogenului fosforilaza `[i `nceteaz\ activitatea cu 4 resturi de glucoz\ `naintea

ramifica]iilor 1,6 - α - glicozidice. La acest nivel intervin enzimele de

deramificare: 1,4 – 1,6 glucantransferaza [i 1,6 – glucozidaza care catalizeaz\

23
transferul a 3 resturi de glucoz\ din partea ramificat\ `n partea liniar\, continuat\

de scindarea hidrolitic\ a restului de glucoz\ legat 1,6. Dup\ scindarea leg\turilor

1,6 procesul de fosforilaz\ continu\ pân\ la transformarea complet\ a

glicogenului `n G – 1 – P.

Etapa a doua a glicogenolizei const\ `n izomerizarea G –1 –P la G – 6 –

P sub ac]iunea glucofosfomutazei. ~n continuare G – 6 – P poate fi degradat pe

calea glicolizei pân\ la acid lactic sau poate fi defosforilat la glucoz\.

Bilan]ul energetic al glicogenolizei este de 3 moli ATP, deoarece fa]\ de

glicoliz\, se consum\ numai un mol de ATP (este exclus\ fosforilarea glucozei,

deci din cei 4 moli sintetiza]i se va sc\dea 1 mol consumat) aceast\ energie este

de mare importan]\ deoarece unele celule cum ar fi eritrocitele `[i procur\ numai

pe aceast\ cale energia necesar\.

Catabolizarea aerob\ a glucozei. Prin degradarea glicolitic\, `n condi]ii

anaerobe, glucoza este transformat\ `n acid lactic. ~n condi]ii aerobe, deci `n cazul

unui raport `ndestul\tor de oxigen, etapa ultim\ a glicolizei – formarea acidului

lactic nu mai are loc deoarece coenzima NADH + H+ nu mai transfer\ hidrogenul

[i electronii acidului piruvic ci prin lan]ul de oxidoreducere (respirator) `i

transfer\ oxigenului cu formare de ap\. Acidul piruvic format `n citoplasm\ trece

`n mitocondrie, unde urmeaz\ dou\ c\i de metabolizare: decarboxilarea oxidativ\

cu formarea acidului acetic activat (acetil coenzima A); carboxilarea cu ob]inerea

acidului oxalilacetic.

Decarboxilarea oxidativ\ a acidului piruvic este un proces complex,

ireversibil, `n mai multe etape catalizate de un complex multienzimatic- piruvat

dehidrogenaza, care implic\ urm\torii factori: CoA, NAD+, acid lipoic, FAD,

tiaminpirofosfat (TPP) [i Mg2+. Reac]ia global\ catalizat\ de acest sistem este

urm\toarea:

CH3 – CO – COOH + NAD+ + HSCoA = CH3CO – SCoA + NADH + H++ CO2

24
 Reac]ia decurge cu o sc\dere apreciabil\ a energiei libere, din care cauz\

este considerat\ ireversibil\. Acetil coenzima A, format\ `n urma decarboxil\rii

oxidative a acidului piruvic, va fi oxidat\ ulterior `n ciclul Krebs pân\ la CO2 [i

H2O.

Carboxilarea acidului piruvic. Dioxidul de carbon asimilat de

organismele animale produce carboxilarea acidului piruvic cu formare de acid

oxalilacetic.Reac]ia este catalizat\ de piruvatcarboxilaza [i necesit\ prezen]a

biotinenzimei drept coenzim\:

CH3 – CO – COOH + CO2 HOOC – CO – CH2 - COOH

Cele dou\ substan]e provenite din carboxilarea oxidativ\ [i decarboxilarea

acidului piruvic vor intra ulterior `n ciclul Krebs [i lan]ul respirator unde se vor

transforma `n CO2, H2O [i energie.

Alte c\i de degradare ale glucidelor

Calea pentozo-fosfa]ilor ({untul pentozo-fosfa]ilor)

Calea pentozo-fosfa]ilor reprezint\ o cale de degradare anaerob\ oxidativ\

a glucozei, fiind o cale suntat\ care ocole[te o serie de etape ale glicolizei.

Aceast\ cale este dependent\ de glicoliz\, unii intermediari ai acesteia participând

la glicoliz\.

Procesul are loc cu prioritate `n ficat, ]esutul adipos, glanda mamar\ `n

lacta]ie, eritrocite, `n prezen]a enzimelor amplasate `n faza solubil\ a citoplasmei.

Pe aceast\ cale secundar\ de degradare este transformat\ aproximativ 10-30% din

cantitatea de glucoz\.

Calea pentozo-fosfa]ilor cuprinde dou\ etape:

-sinteza pentozelor din hexoze;

-sinteza hexozelor din pentoze.

25
 Sinteza pentozelor din hexoze se realizeaz\ printr-o succesiune de reac]ii

`n care glucozo-6-fosfatul este dehidrogenat [i decarboxilat la ribulozo-5-fosfat

sub ac]iunea unor enzime specifice, NADP-dependente, astfel:

dehidrogenarea glucozo-6-fosfatului la lactona acidului 6-fosfogluconic

este ini]iat\ de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (GPDH) cu NADP drept

coenzim\, ca acceptor de hidrogen [i electroni.

6-P-glucolactona este hidrolizat\ de c\tre glucono lactonaz\ la acid 6-P-

gluconic:

COOH
CH2O P H2O HCOH
CH2O P O
O GDPH HOCH
OH O
OH OH HCOH
OH OH + + OH HCOH
NADP NADPH + H
OH
G-6-P 6-P-glucolactona CH2O - P
Ac. 6-P-gluconic

~n reac]ia urm\toare, catalizat\ de 6-P-gluconat dehidrogenaza (PGDH)

are loc concomitent o dehidrogenare la C3 cu formare de acid 3-ceto-6-P-gluconic

urmat\ de o decarboxilare la C1 cu formarea unei cetopentoze, ribulozo-5-fosfatul:

COOH COOH CH2OH

HCOH HCOH
NADP+ NADPH + H C=O
HOCH C=O HCOH
HCOH HCOH CO2 HCOH
HCOH HCOH CH2O- P
CH2O - P CH2O - P
Ac. 6 - P - gluconic acid 3 -ceto-6-P- Ribolozo-5-P
gluconic

Prin epimerizare [i izomerizare ribulozo-5-fosfatul se transform\ `n

xilulozo-5-fosfat, respectiv ribozo-5-fosfat:

H-C=O CH2O H CH2OH

HCOH C=O C=O
izom. epim.
HCOH HCOH HOCH
HCOH HCOH HCOH
CH2O - P CH2O - P CH2O - P
Ribulozo-5-P Ribulozo-5-P xiluloza-5-P

26
 Rezult\ c\ oxidarea unui mol de glucozo-6-fosfat este `nso]it\ de formarea

unui mol de CO2 [i 2 moli de NADPH+. Reac]ia global\ este urm\toarea:

Glucozo-6-fosfat + 2 NADP+→Ribozo-5-fosfat + CO2 + 2 NADPH + 2H+

NADPH2 este folosit `n reac]iile de biosintez\, `n special cele ale acizilor

gra[i, din citoplasma extramitocondrial\, iar ribozo-5-fosfatul este un precursor `n

sinteza nucleotidelor.

Sinteza hexozelor din pentoze

~n celule ribozo-5-fosfatul este transformat par]ial `n hexozo-fosfa]i prin

reac]ii de transcetoliz\ [i transaldoliz\ catalizate de transcetolaze [i transaldolaze.

a). Transcetolaza catalizeaz\ transferul unei grup\ri C2 glicol-aldehidice

(CH2OH-CO-) de la xilulozo-5-fosfat la ribozo-5-fosfat cu formare de

sedoheptulozo –7-fosfat [i gliceraldehid-3-fosfat, prin care se face leg\tura cu

secven]a glicolitic\:

CH2OH
CH2OH O=C-H
C=O
C=O HCOH
trans. HOCH H-C=O
HOCH + HCOH
cetolaza HCOH + HCOH
HCOH HCOH
HCOH CH2O - P
CH2O - P
CH2O - P HCOH glicer-aldehida-3-P
xiluloza-5-P
Ribozo-5-P CH2OP
Sedoheptulozo-7-P

Coenzima transcetolazei este tiaminpirofosfatul (TPP) care leag\ [i

transfer\ cei doi carboni.

b). Cei doi produ[i forma]i intr\ `n reac]ia catalizat\ de transaldolaz\ care

transfer\ o grupare de dihidroxiaceton\ (3 C) de la sedoheptulozo-7-fosfat la

gliceraldehid-3-fosfat:

27
 CH2OH
CH2OH HC = O
HC = O trans. C=O
C=O HCOH
+ HCOH aldolaze + HOCH
HOCH HCOH
CH2O - P HCOH
HCOH - P
glicer-aldehida-3-P CH 2O HCOH
HCOH Eritrozo-4-P
HCOH CH2O - P

CH2O - P CH2OP
Sedoheptulozo-7-P F-6-P

~n urma transferului rezult\ fructozo-6-fosfatul, care face leg\tura cu

glicoliz\, [i eritrozo-4-fosfatul.

c). Din nou intrevin transcetolaza care transfer\ o grupare C2

(glicolaldehid\) de pe xilulozo-5-fosfat pe eritrozo-4-fosfat:

CH2OH CH2OH
H-C=O
C=O C=O H-C=O
HCOH trans.
HOCH HOCH HCOH
+ HCOH +
cetolaza HCOH
HCOH CH2O - P
CH2O - P
CH2O - P HCOH glicer-aldehida-3-P
Eritrozo-4-P
X-5-P CH2O - P
F-6-P

Din reac]ie au rezultat noi intermediari ai glicolizei . Reac]iile catalizate de

transcetolaze [i trnasaldolaze asigur\ interconversia pentozo-[i hexozo-fosfa]ilor:

donorii de C2[i C3 sunt cetoze, iar acceptorii sunt aldoze.

Fosfa]ii de trioz\ se pot tranasforma `n intermediari ai glicolizei astfel:

d). 2 triozo-fosfat → fructozo-1,6-P

e). fructozo-1,6-P + H2O →F-6-P + Pi

f). F-6-P → G-6-P

28
 Odat\ cu formarea G-6-P procesul se poate relua .

Procesul permite ocolirea unor etape ale glicolizei care au loc cu consum

de ATP (F-6-P + ATP) [i produce mari cantit\]i de fosfa]i de trioz\. ~n ceea ce

prive[te aspectul energetic, pentru cei 2 NADPH elibera]i corespund 6 moli ATP

pentru 1 mol de CO2, `n total 6x6=36 moli ATP pentru cei 6 carboni ai glucozei,

fapt care apropie calea pentozo-fosfa]ilor din ciclul Krebs.

Degradarea glucozei pe calea acizilor uronici

Calea acizilor uronici reprezint\ un proces de degradare a glucozei care se

desf\[oar\ `n cea mai mare parte `n ficat [i mai pu]in `n intestin [i `n rinichi, având

ca rezultat ob]inerea unor compu[i de mare importan]\ biologic\, acidul

glucuronic [i galacturonic, xiluloz\, vitamina C, lactoza sau galactoza.

CH2OH
CH2OH
O
H O
OH H + P -O-
OH O- + OH
OH O- P
P UTP
OH OH UDP
Glucozo-1-fosfat
UDP-glucoza

Reac]ia este catalizat\ de enzima glucozo-1-fosfaturidiltransferaza.

b). UDP-glucoza este oxidat\ la nivelul grup\rii alcool primar de la C6 sub

ac]iunea UDP-glucozo-dehidrogenazei [i transformat\ `n acid glucuronic astfel:

CH2OH
COOH
O + NADH + +
NAD
H H2O O
OH O - UDP H H
OH OH O - UDP
OH
OH OH

UDP-glucuronatul reprezint\ forma activ\ a acidului glucuronic, care

particip\ la diverse procese ce au loc `n ficat ca: glucuronconjugarea bilirubinei

sau a hormonilor steroizi, precum [i la detoxifiere; sinteza mucopoliglucidelor;

sinteza vitaminei C.

29
 Glucuronconjugarea reprezint\ condensarea acidului glucuronic cu

compu[i cu func]ie hidroxil, carboxil sau aminic\ (hormonii, bilirubin\, substan]e

str\ine, medicamente toxice) `n scopul transform\rii lor `n compu[i solubili, u[or

de transportat [i eliminat din organism.

UDP-glucuronatul este hidrolizat la esterul-1-fosforic al acidului

glucuronic, iar acesta din urm\ tot prin hidroliz\ elibereaz\ acidul glucuronic.

COOH COOH COOH

O HOH O
H O
OH O - UDP OH +HOH OH + Pi
OH O- P
OH UMP OH
UDP-glucuronat 1-fosfoglucuronat acid glucuronic

Acidul glucuronic neangajat `n reac]ii de conjugare se poate transforma pe

dou\ c\i principale cu formare de L –xiluloz\ [i acid ascorbic (vitamina C).

a). Transformarea acidului glucuronic `n L-xiluloz\;

La om, maimu]e primate [i cobai, acidul glucuronic se oxideaz\, trecând

prin stadiile de acid glucuronic, acid 3-cetogluconic, cu formare de CO2 [i L-

xiluloz\.

L-xiluloza se izomerizeaz\ la D-xiluloz\ [i poate regenera glucoza pe

calea pentozofosfa]ilor.
O
C COOH
H
HCOH HOCH
+ +
OH-CH NADPH + H NADP HOCH
HCOH HCOH
HC-OH HOCH
COOH CH2OH
Acid D-glucuronic Acid L-gulonic

CH2OH CH2OH
COOH COOH
C=O C=O
HO-C-H + + HOCH
NAD NADH + H HOCH
C=O HCOH
HO-C-H
HOCH HCOH
H-C-OH HCOH CO 2
CH2OH CH2OH
H2COH HO-C-H
L-xiluloza D-xiluloza
Acid L-gulonic CH2OH
Acid 3 ceto-L-gulonic

30
 b). Transformarea acidului glucuronic `n acid ascorbic

La plantele superioare [i la majoritatea animalelor acidul gulonic format

din acid glucuronic, se transform\ `n L-gulconolacton\ care se oxideaz\ la cid

ascorbic sub ac]iunea catalitic\ a enzimei L-gulonolactonoxidaza. (A-aceast\

enzim\ lipse[te la om, maimu]e [i cobai).

Procesul are loc `n ficat, `n ficat `n frac]iunea microzonal\ hepatic\.

Au loc urm\toarele reac]ii: Lactonizarea acidului gulonic:

COOH O=C
HOCH HOCH
O
HOCH HOCH
HCOH - H2O HC
CH2OH HOCH
Acid gulonic CH2OH
L-gulonolactona

Oxidarea lactonei la acid ascorbic:

O=C
O=C O=C
+ HO - C
HOCH O NAD NADH + H O=C O O
HO - C
HOCH HOCH
HC HC
HC
HOCH HOCH
HOCH
CH2OH CH2OH
CH2OH
L-gulonolactona 3-cetogulonolactona Acid ascorbic

Anabolismul glucidelor

~n celulele vii degradarea glucidelor are loc simultan cu biosinteza lor.

Anabolismul glucidic cuprinde dou\ aspecte fundamentale: biosinteza glucozei

din compu[i glucidici (glucogenez\) sau neglucidici (gluconeogenez\).

31
 Biosinteza glucozei `n organismul animal prin glucogenez\ este un proces

care are loc din diferite glucide sau din compu[i de catabolizare a glucidelor.

Animalele preiau prin intermediul hranei [i alte glucide pe care le transform\ `n

glucoz\ prin procese de izomerizare, de epimerizare sau alte procese mai

complicate catalizate de enzime specifice. Procesul de interconversie a diferitelor

monoglucide `n glucozo-fosfa]i este schematizat astfel:

GALACTOZA UDP- UDP- GLICOGEN

ATP glucoza galactoza
ADP
Galactoza-1- P Glucozo-1- P
MANOZA
Glucozo-6- P ATP
ATP ADP
ADP
FRUCTOZA Fructozo-6- P Manozo-6- P
ATP
ATP
ADP
ADP Fructozo-1,6- P
Fructozo-1- P

Gliceraldehida Dehidroxiaceton- P Gliceraldehid-3- P

Glicogeneogeneza (glico- sau gluconeogeneza) asigur\ aprovizionarea

organismului cu glucoz\ chiar [i `n cazul unui aport insuficient de glucide

alimentare, prin capacitatea ficatului de a sintetiza glicogenul respectiv glucoza,

plecând [i de la compu[i din alte clase de substan]e. Dintre aceste substan]e,

denumite [i substan]e glucoformatoare fac parte: acizii lactic, piruvic,citric,

succinic, acetic, glicerolul [i unii aminoacizi ca alanina, serina, treonina, valina,

izoleucina, acidul gluctamic, acidul glutamic, acidul aspartic, prolina, histidina [i

arginina.

32
 Intensitatea acestui proces de biosintez\ a glucozei din percursori

neglucidici, `n care ficatul joac\ rolul central, este redus\ la o ofert\ bogat\ `n

glucide sau `n repaus [i crescut\ `n lips\ de glucide sau `n eforturi fizice grele.

Acest proces prezint\ un interes deosebit [i pentru o serie de animale, cum

sunt: carnivorele [i ierbivorele, la care aportul alimentar de glucide este mai redus

[i deseori insuficient.

Secven]a reac]iilor gluconeogenetice este reprezentat\ astfel:

CO 2 + ATP Piruvat Acid lactic

Piruvat
Carboxilaza
ADP + Pi
GTP Fosfoenolpiruvat (PEP)
ADP PEP
- Carboxikinaza Triozofosfati
GDP
ATP Fructozo - 1,6 - P
Pi
Fructozo - 1,6 - diofosfataza
H2O
Fructozo - 6 - P

Glucozo - 6 - P
Pi
Glucozo - 6 - Fosfataza
H2O
Glucoza

Glicogenogeneza [i Glicogenoneogeneza

Glicogenogeneza este procesul de sintez\ a glicogenului din monozaharide

ca glucoza, fructoza, manoza, galactoza. Glucida de plecare `n sinteza

glicogenului fiind numai glucoza , celelalte glucide sunt mai `ntâi transformate

sub ac]iunea unei izomeraze specifice `n aceast\ glucid\, sub form\ de ester

glucozo-6-fosforic. Acest ester este transformat apoi de o fosfomutaz\ `n esterul

glucozo-1-fosforic care se condenseaz\, `n cele din urm\, prin leg\turi de tip 1,4 -

α - glicozidice, formând glicogenul.

33
 Ramificarea specific\ a moleculei de glicogen la C6 se face prin leg\turi

1,6-glicozidice sub ac]iunea unei enzime, numit\ transglicozilaz\ sau enzim\ de

ramificare.

Reac]iile care au loc la formarea glicogenului pot fi reprezentate schematic

astfel:

Glucokinaza Fosfoglucomutaza
Glucoza glucozo - 6 - fosfat

transglicozilaza
glucozo - 1 - fosfat glicogen

Biosinteza oligo- [i poliglucidelor

Biosinteza oligo- [i poliglucidelor `n organismul animal se realizeaz\

printr-un proces de transglicolizare la care monoglucidele componente particip\

sub form\ activat\. Activarea se realizeaz\ `n majoritatea cazurilor cu acid uridin

trifosforic (UTP). Pentru organismul animal prezint\ interes biosinteza lactozei [i

a glicogenului. Biosinteza acestora are ca punct de plecare esterul glucozo-1-

fosfat care este activat cu ajutorul UTP sub form\ de uridinfosfat-glucoz\ (UDP-

glucoz\).

Biosinteza lactozei

Lactoza se sintetizeaz\ `n glanda mamar\ din glucoza sanguin\, conform

urm\torului mecanism:

P - P
4 - epimeraza
UDP - Glucoza UDP - galactoza
UTP G-1- P
G-1-P UDP
G-6-P Lactozo - 1 - P
ADP H2O

Pi
ATP
Glucoza Lactoza

~n urma cupl\rii UDP-galactozei cu glucozo-1-fosfat se realizeaz\ leg\tura

1,4 β-glicozidic\ `n lactozo-1-fosfat care dup\ hidroliz\ formeaz\ lactoza.

34
Procesul de biosintez\ necesit\ un consum de 3 moli de ATP pentru un mol de

lactoz\, astfel:

UDP-galactoza se sintetizeaz\ [i `n ficat fiind utilizat\ [i pentru sinteza

lipidelor complexe [i a mucopoliglucidelor constituite din galactozamin\ sau

deriva]i ai acestora.

,Teme de lucru/Activit\]i

;Care sunt posibilit\]ile de transformare metabolic\ a piruvatului?

;Scrie]i ecua]ia reac]iei chimice care asigur\ leg\tura dintre glicoliz\ [i ciclul
Krebs.
; Scrie]i ecua]ia reac]iei chimice catalizat\ de c\tre complexul α-cetoglutarat
dehidrogenaza.
;Scrie]i ecua]ia general\ a ciclului Krebs.
;Caracteriza]i din punct de vedere biochimic hipovitaminoza B1 (boala “beri-
beri”).
;Care sunt deosebirile (structurale [i metabolice) `ntre NADH [i NADPH?
;Scrie]i ecua]ia reac]iei chimice (de dehidrogenare a glucozei-6-fosfat) limitante
de vitez\ `n condi]ii fiziologice pentru calea pentozo-fosfa]ilor.
;Care sunt reac]iile care fac ca gluconeogeneza s\ nu fie o reversie a glicolizei.
;Discuta]i principalele caracteristici a procesului metabolic care asigur\
transferul unei p\r]i din efortul metabolic al mu[chiului activ c\tre ficat.
;Considerând principalele ertape ale degrad\rii glicogenului scrie]i ecua]iile
reac]iilor chimice catalizate de fosforilaz\, transferaz\ [i α-1,6-glucozidaz\.
;Scrie]i ecua]ia reac]iei chimice catalizat\ de epimeraz\ ce permite utilazarea
galactozei ca molecul\ combustionabil\:UDP-galactoza → UDP-glucoz\.

35
 Reglarea metabolismului glucidelor

Reglarea glicemiei se face prin:

-mecanisme de reglare prin ac]iune hipoglicemiant\
-mecanisme de reglare prin ac]iune hiperglicemiant\.
Reglarea prin ac]iune hipoglicemiant\ are loc mai ales prin insulin\,
hormon secretat de pancreas. Acest hormon `[i exercit\ ac]iunea sa
hipoglicemiant\ prin:
-cre[terea consumului de glucoz\ `n mu[chi;
-stimularea transform\rii glucozei din sânge `n glicogen hepatic [i muscular;
-inhibarea transform\rii glicogenului hepatic `n glucoz\ sanguin\;
-suprimarea gluconeogenezei;
-stimularea biosintezei lipidelor din glucoz\.
Tot `n acest grup de reglare prin ac]iune hipoglicemiant\ se poate include
[i eliminarea glucozei `n urin\ când glicemia dep\[e[te pragul renal de eliminare.
Reglarea prin ac]iune hiperglicemiant\ are loc prin factori care exercit\
o ac]iune antagonist\ fa]\ de cea a factorilor hipoglicemian]i, dar care ac]ioneaz\
asupra acelora[i sisteme. Ace[ti factori ac]ioneaz\ prin:
-stimularea glicogenolizei hepatice care are drept urmare o deversare masiv\ de
glucoz\ `n sânge, ducând deci la o cre[tere a glicemiei;
-stimularea glicogenolizei musculare care duce la o cre[tere a acidului lactic `n
]esutul muscular. Acest acid nu poate fi transformat de musculatur\ `n glucoz\,
dar ajuns pe cale sanguin\ `n ficat este [i el rapid transformat `n glucoz\,
contribuind astfel la cre[terea glicemiei, reducerea sau chiar inhibarea folosirii
glucozei `n ]esuturi.
Dintre ace[ti factori cu ac]iune hiperglicemiant\ fac parte mai ales
hormonii adrenalina, glucagonul, precum [i hormonii antehipofizari [i
glicocorticosteroizi.
Diabetul zaharat se caracterieaz\ printr-o cre[tere anormal\ a glucozei
din sânge (hiperglicemie) [i este provocat de o hipofunc]ie insulinic\ care se poate
datora , fie unei insificiente secre]ii insulinice, fie unei anihil\ri a ac]iunii
insulinei, chiar `n condi]iile unei secre]ii normale a acestui hormon. Simptomele
grave ale diabetului sunt provocate de a[a numi]ii corpii cetonici. Ace[tia fac parte
din clasa cetonelor [i sunt deriva]i ai acidului butiric (acid cetobutiric [i
hidroxibutiric) care pot provoca o hiperacidulare a sângelui (acidoz\). Aceasta
duce `n cazuri grave la pierderea cuno[tin]ei (com\ diabetic\) [i `n cele din urm\
la moarte.

Rezumat cap. 9: Metabolism glucidic

zAspecte biochimice ale digestiei [i absorb]iei glucidelor
zProcese catabolice:
- glicoliza [i glicogenoliza;
- ciclul pentozofosfa]ilor;
- calea acizilor uronici;
- respira]ia celular\.
zProcese anabolice:
- glucogeneza [i gluconeogeneza;
- glicogenogeneza;

36
 ’Teste de autoevaluare
1. Conversia unui mol de glucoz\ la lactat produce:
a). 2 moli ATP; b). 3 moli ATP; c). 6 moli ATP; d). 4 moli ATP; e). 1 mol
ATP.
R\spuns: a

2. Reac]iile virtual ireversibile din glicoliz\ sunt:

a). G - > G – 6 –P; b). fructozo-6-fosfat - > fructozo-1,6-difosfat; c).
fosfoenol – piruvat - > piruvat.
R\spuns: a, b, c.

3. Oxidarea `n ciclul Krebs a unui mol de izocitrat la succinat poate

genera:
a). 7 moli ATP; b). 8 moli ATP; c). 9 moli ATP; d). 10 moli ATP; e).12
moli ATP.
R\spuns: a.

4. O reac]ie ADP + GTP →ATP + GDP are loc `n conexiune direct\ cu :

a). glicogenoliza; b). glicoliza; c). ciclul Krebs; d). calea pentozo-
fosfa]ilor.
R\spuns: c.

5. Atât piruvat dehidrogeneza cât [i α-cetoglutarat dehidrogeneza:

a). sunt sisteme multienzimatice;
b). catalizeaz\ reac]ii implicând HS-CoA;
c). folosesc drept factor tiamin pirofosfat;
d). sunt localizate mitocondrial.
R\spuns: a, b, c, d.

6. ~n etapa neoxidativ\ a c\ii pentozo-fosfa]ilor se formeaz\ :

a). fructozo-6-fosfat; b). gliceraldehid-3-fosfat; c). glucozo-1-fosfat.
R\spuns: a, b.

7. Calea pentozo-fosfa]ilor:
a). folose[te ca susbtrat glucozo-6-fosfatul;
b). are loc cu formare de NADH + H+;
c). are ca intermediar 6-fosfogluconatul;
d). este produc\toare de ATP.
R\spuns: a, c.

8. Func]ionarea lan]ului respirator nitocondrial cuplat cu fosforilarea

oxidativ\ conduce la formarea a:
a). 3 moli ATP; b). 2 moli ATP; c). 11 moli ATP; d). 9 moli ATP; e). 12
moli ATP.
R\spuns: c.

9. Nu constituie substrat pentru gluconeogenez\:

a). stearoil-CoA; b). lactatul; c). dihidroxiacetonfosfatul.
R\spuns: a.

37
 10. ~n procesul de gluconeogenez\ alanina [i lactatul se convertesc `ntr-o
singur\ etap\ la:
a). oxaloacetat; b). acetil- CoA; c). piruvat.
R\spuns: c.

11. Deramificarea moleculei de glicogen hepatic sau muscular se

realizeaz\:
a). prin hidroliza resturilor singulare de glucoz\ legate α-1,6 glicozidic din
glicogenul par]ial degradat;
b). prin hidroliza leg\turilor α-1,6-glicozidice, cu desprinderea catenelor
lungi, ancorate `n acele pozi]ii;
c). sub ac]iunea α-1,6 –glucozidazei cunoscut\ sub numele de enzim\ de
deramificare.
R\spuns: a,c.

,Teme de verificare pentru modulul IV

1. Lan]ul transportor de electroni are mai multe etape. Se cere s\ se scrie:

a). reac]ia global\ a procesului; b). care este ecua]ia chimic\ prin care se
cupleaz\ lan]ul transportor de electroni cu fosforilarea oxidativ\.
2. Ciclul ATC `ncepe [i se `ncheie cu acidul oxalilacetic. Se cere s\ se
precizeze:
a). cel pu]in 3 surse metabolice pentru acidul oxalilacetic;
b). care sunt compu[ii din ciclul ATC utiliza]i de organism `n
metabolismul aminoacizilor?
c). `n ce direc]ii este utilizat CO2 rezultat?
d). câte molecule de ATP se formeaz\ prin oxidarea complet\ a unui mol
de acid acetic?
e). câte molecule de ATP rezult\ prin oxidarea complet\ a unui mol de
glucoz\?
3. ~n catabolizarea glucidelor sunt cunoscute o varietate de c\i [i produ[i.
Se cere s\ se precizeze:
a). care sunt principalele c\i de catabolizare a glucozei [i produ[ii finali?
Dar ai glicogenului?
b). care este bilan]ul energetic al glicolizei?
c). prin ce reac]ie este scindat glicogenul?
d). pe ce cale pot fi transformate hexozele `n pentoze [i invers, adic\
pentozele `n hexoze?
e). pe ce cale se formeaz\ acidul ascorbic?

38
 MODULUL V

CAPITOL 10: METABOLISMUL LIPIDELOR

Digestia, absorb]ia, vehicularea [i depozitarea lipidelor

Lipidele exogene p\trun `n organism `n cea mai mare parte ca trigliceride.

Metabolizarea lor, semnificativ\ cantitativ are loc sub influen]a lipazelor, dup\ o

prealabil\ emulsionare localizat\ de agen]i tensioactivi care se g\sesc `n bil\.

~n lumenul intestinului sub]ire, triacilglicerolii exogeni sunt degrada]i la

acizi gra[i liberi, (AGL) [i monoacilgliceroli (MAG) `n prezen]a acizilor biliari

conjuga]i [i a lipazei pancreatice. Acizii biliari conjuga]i sunt detergen]i (agen]i

tensioactivi) alc\tui]i dintr-o parte lipidic\ solubil\ (steroid) [i o parte polar\

(taurin\, glicina). Acizii biliari, acizii gra[i [i monacilglicerolii formeaz\ micele.

~n micel\ partea nepolar\ este localizat\ central, partea polar\ se afl\ la periferie.

Micelele servesc de asemenea drept vehicul de absorb]ie al vitaminelor

liposolubile [i colesterolului. Acizii biliari sunt absorbi]i pe calea port\, vehicula]i

la ficat [i sunt readu[i `n intestin prin vezica biliar\.

Acizii gra[i liberi, monacilglicerolii [i tracilglicerolii nescinda]i sunt

absorbi]i ca micele `n celulele epiteliare ale intestinului sub]ire unde au loc

reac]iile de formare a trigliceridelor.

Trigliceridele de neosintez\, colesterolul alimentar, fosfolipidele de

neosintez\ [i proteinele de neosintez\ sunt combinate `n reticulul endoplasmatic al

celulelor epiteteteliale [i sunt excretate de chilomicromi. Particulele de

chilomicromi sunt stabilite cu Φ = 200 nm; ele trec `n sistemul limfatic, apoi `n

canalul toracic pentru a ajunge prin vena subclavicular\ (cava cranial\) `n

circula]ia sistemic\. Suspensia l\ptoas\ care con]ine chilomicronii este difuzat\

39
astfel `n toat\ masa sângelui. Chilomicronii sunt prelua]i din sânge foarte rapid,

timpul lor de `njum\t\]ire fiind de cca 10 minute.

~n condi]ii izocalorice, chilomicronii sunt transporta]i `n ]esutul adipos

pentru stocare. ~n condi]ii de `nfometare, totu[i chilomicromii sunt utiliza]i cu

prec\dere de mu[chiul scheletic ro[u, mu[chiul cardiac [i ficat pentru acoperirea

nevoilor energetice. Deoarece chilomicronii, pentru a fi utiliza]i de ]esutul ]int\,

trebuie s\ aib\ componenta trigliceridic\ dagradat\ la acizi gra[i liberi, un

important factor regulator – lipoproteinlipaza – particip\ direct `n acest proces

degradativ. Ca urmare acizii gra[i liberi din chilomicroni vor fi transporta]i `n

]esutul adipos pentru stocare. Dimpotriv\, `n condi]ii de `nfometare, activitatea

lipoprotein lipazei scade foarte mult `n ]esutul adipos [i cre[te abrupt `n mu[chi,

ficat, miocard, ]esuturi cu un necesar energetic ridicat. ~n aceste condi]ii, nici un

chilomicron plasmatic nu va fi utilizat `n ]esutul adipos, ci va fi ab\tut spre

]esuturi ]int\ importante, ca mu[chiul pentru scopuri energetice.

Pe m\sur\ ce acizii gra[i liberi p\trund `n celulele adipoase, ca urmare a

ac]iunii lipoprotein lipazei din vasele capilare adiacente, ei sunt rapid converti]i `n

triglicerid\. Celula gr\soas\ matur\ are o citoplasm\ pelicular\ care `nvele[te o

pic\tur\ mare de triglicerid\ care ocup\ 99% din volumul celulei. Celulele

adipoase servesc drept depozit pentru rezerva energetic\ a `ntregii economii

animale. Locurile principale de depozitare a gr\similor `n organism sunt

maniamentele `n ]esutul conjuctiv subcutan, mu[chiul [i ]esutul mezenteric. La

unii pe[ti (cod, de exemplu) ]esutul de depozit este ficatul. Rezervele energetice

de triglicerid\ sunt suficiente pentru aproximativ 40 zile la un adult.

Acizii gra[i liberi sunt transfera]i `n sânge unde se combin\ cu frac]ia

albuminic\ pentru a forma complexe solubile stabile. Complexul AGL-albumin\

este netoxic, solubil [i rapid transportabil la ficat pentru utiliz\ri ulterioare. ~n

ficat acizii gra[i liberi sun elibera]i din complex [i utiliza]i pe diferite c\i, `n timp

40
ce frac]ia albuminic\ este transferat\ din nou `n circula]ia sangvin\ pentru a-[i

relua activitatea de transportor.

Catabolismul trigliceridelor. Lipoliza

Lipoliza este procesul de scindare hidrolitic\ a trigliceridelor sub ac]iunea

lipazelor [i se realizeaz\ `n trei etape distincte:

O O
H2C - O - C R1 triglicerid- H2C - O - C R1
O lipaza O
H2C - O - C R2 HC - O - C R2
O
H2C - O - C R3 H2O R3 - COOH H2C - OH
Triglicerid Diglicerid

diglicerid- monogliceri- H2C - OH

lipaza H2C - OH O lipaza
R2 HC - OH
HC - O - C
H2O R1- COOH H2C - OH
H2C- OH H2O R2 - COOH
beta-monoglicerid Glicerol

Prima faz\ a lipolizei catalizat\ de c\tre triglicerid-lipaz\, enzim\

hormonsensibil\, reprezint\ etapa limitant\ a procesului, `n acest fel se evit\

acumularea `n celule a produ[ilor intermediari (mono-[i digliceridelor).

Triglicerid lipaza care hidrolizeaz\ trigliceridele din ]esutul adipos

r\spunde la mobilizarea acestor depozite de energie ale organismului.

Trigliceridele `ncorporate `n complexele lipidoproteice sunt hidrolizate de

c\tre enzima lipoproteinlipaza, localizat\ `n membrana celulelor endoteliilor

capilare.

Prin hidroliza enzimatic\ complet\ a trigliceridelor se formeaz\ glicerol [i

acizi gra[i. Glicerolul fiind o substan]\ solubil\ (ca [i glucoza [i aminoacizii)

circul\ prin sânge ca atare. Acizii gra[i forma]i trec `n sânge unde circul\ lega]i de

albumin\, sau se reesterific\, r\mânând `n ]esutul adipos.

Metabolismul glicerolului: Glicerolul liber se formeaz\ prin hidroliza

complet\ a trigliceridelor [i a altor glicerolipide [i poate fi utilizat astfel: la

resinteza trigliceridelor [i a altor lipide; degradat oxidativ; `n gluconeogenez\.

41
 La aceste procese particip\ glicerol-fosfatul care se formeaz\ prin

esterificarea glicerolului sub ac]iunea unei enzime specifice, glicerolkinaza.

H2COH glicerolkinaza H2COH

HCOH HCOH
ATP ADP
H2COH H2CO - P
Glicerol alfa - glicerol - P

Enzima se g\se[te numai `n unele ]esuturi (ficat, intestin) [i lipse[te din

]esutul adipos. Ficatul este ]esutul care de]ine rolul principal `n utilizarea

glicerolului liber.

Glicerol-fosfatul se mai formeaz\ `n ]esuturi dintr-un intermediar

glicolitic, dehidroxiaceton-fosfatul:

H2 COH Glicerol - P - H2 COH

dehidrogenaza
C=O HCOH
H2 CO - P NADH + H+ + H2 CO - P
NAD

~n acest mod glucerolul poate fi introdus `n procesul glicolizei, fie `n

sensul degradativ, fie `n cel al biosintezei (`n gluconeogenez\).

Metabolismul acizilor gra[i

~n organismul animal acizii gra[i provin din sursa exogen\ (alimenta]ie)

sau endogen\ (sintetiza]i `n ficat din surpulsul de glucoz\, sau `n ]esutul adipos).

Rolul biologic fundamental al acizilor gra[i [i al trigliceridelor care `i elibereaz\

prin hidroliz\ este furnizarea de energie.

42
 β - oxidarea. Catabolismul acizilor gra[i

Degradarea oxidativ\ a acizilor gra[i pân\ la dioxid de carbon [i ap\ se

desf\[oar\ `n trei etape: β - oxidarea; ciclul acizilor tricarboxilici [i lan]ul

respirator, ultimile dou\ fiind c\i oxidative terminale comune [i pentru alte

substan]e energetice (glucoz\, aminoacizi); β - oxidarea reprezint\ calea specific\

de catabolizare a acizilor gra[i.

Prima etap\ `n degradarea acizilor gra[i liberi o reprezint\ activarea lor

sub form\ de tiolesteri ai coenzimei A.

Reac]ia de activare este cuplat\ energetic cu scindarea ATP-ului la AMP [i

pirofosfat.

O
acil
ATP + H3C (CH2)n - COOH tiokinazaH3C (CH2)n - C AMP + P - P

O acil O
tiokinaza
H3C (CH2)n - C AMP + HS - CoA H3C (CH2)n - C SCoA + AMP

pitofosfataza
P - P 2 Pi + Energie

Acizii gra[i activa]i la nivelul mitocondriei sunt degrada]i oxidativ printr-o

succesiune de reac]ii reunite sub numele de β - oxidare.

β - oxidarea acizilor gra[i

Acizii gra[i cu num\r par de atomi de carbon sunt cataboliza]i pe aceast\

cale prin fragmentarea catenei hidrocarbonate din doi `n doi atomi de carbon (`n

pozi]ia β) ca urmare a oxid\rii.

Prima reac]ie a procesului const\ `n desaturarea acil CoA `n pozi]ia α, β

cu formare de trans-enoil-CoA. Aceast\ reac]ie este catalizat\ de acil-CoA-

dehidrogenaza, o enzim\ FAD- dependent\ care se va reoxida `n lan]ul respirator.

43
 acil-CoA
O H
dehidrogenaza
H3C (CH2)n-2 CH2 CH2 C SCoA H3C (CH2)n-2C = C
O
Acil-CoA H C SCoA
FAD FADH2 beta-trans-enoil-CoA

Urm\toarea reac]ie este de hidratare sub ac]iunea trans-enoil-CoA-hidrazei

(crotonazei), care ac]ioneaz\ stereospecific formând stereoizomerul L - β -

hidroxiacil CoA;

H Crotonza H O
H3C (CH2) n 2 C = C C SCoA + HOH H3C (CH2) n C-C C SCoA
2
H O H OH H
L - beta - hidroxiacil - CoA

~n continuare, sub ac]iunea L - β - hidroxiacil – CoA – dehidrogenazei a

c\rei coenzim\ este NAD+ se formeaz\ β - cetoacil – CoA. NADH-ul se va

reoxida `n lan]ul respirator.

H O L-beta-hidroxiacil O
-CoA-dehidrogenaza
H3 C (C H 2 ) n 2
C-C -C SCoA H3C (C H 2 ) n C - (C H 2 ) C SCoA
2
H +
H OH NAD N AD H + H
+
beta - cetoacil - CoA

Ultima reac]ie catalizat\ de β-cetotiolaz\ este scindarea leg\turii dintre Cα

- Cβ cu participarea unei molecule de CoA [i formarea de acil-CoA cu doi atomi

de carbon mai pu]in decât lan]ul ini]ial, [i de acetil-CoA.

-ceto- (n-2)acil-CoA
O O O O
tiolaza
H3C (CH2)n 2 C - CH2 - C SCoA H3C (CH2) n 2 C SCoA + H3C- C SCoA
Acetil-CoA

Acetil-CoA se poate oxida `n continuare prin ciclul acizilor tricarboxilici [i

lan]ul respirator pân\ la dioxid de carbon [i ap\, cu producere de ATP. Acil-CoA

rezultat, având doi atomi de carbon mai pu]in decât lan]ul ini]ia poate parcurge o

nou\ etap\ de degradare β-oxidativ\. ~n acest fel acizii cu num\r par de atomi de

carbon formeaz\ prin β-oxidare n/2 molecule de acetil CoA.

44
 Bilan]ul energetic al β-oxid\rii

Bilan]ul energetic difer\ de la un acid gras la altul. ~n cazul acidului

palmitic ecua]ia global\ a procesului de β-oxidare este:

O
H3C (CH2) C SCoA + 7 FAD + 7 H2O + 7 NAD++ 7 CoASH
14

O
8 CH3 - C SCoA + 7 FADH2 + 7 NADH + 7 H+

Dup\ cum se [tie, oxidarea acetil-CoA `n ciclul acizilor tricarboxilici

produce 12 moli ATP, deci 8 moli x 12 moli ATP = 96 moli ATP.

Reoxidarea fiec\rei molecule de FADH2 `n lan]ul respirator furnizeaz\

dou\ molecule de ATP, iar de NADH furnizeaz\ trei molecule de ATP deci:

7 x 2 = 14 moli ATP

7 x 3 = 21 moli ATP

35 moli ATP

~n total se elibereaz\ 131 moli ATP [i dac\ se ]ine seama, c\ prin activarea

acizilor gra[i se consum\ un mol de ATP, câ[tiglu net este de 130 moli ATP.

Biosinteza trigliceridelor. Lipogeneza

Completarea continu\ a rezervelor consumate din depozitele de gr\simi

ale organismului se face printr-o sus]inut\ biosintez\ a trigliceridelor. Acizii gra[i

necesari pentru aceast\ sintez\ provin trigliceride exogene sau endogene sau sunt

sintetiza]i `n organism din fragmente mici, formate din doi atomi de carbon (acetil

CoA), care pot proveni la rândul lor din metabolismul glucidic, protidic [i

bine`n]eles din cel protidic.

Biosinteze trigliceridelor nu are loc numai `n ficat [i `n ]esutul adipos, ea

se desf\[oar\ destul de intens [i `n peretele intestinal. Mecanismul de sintez\ este

`ns\ peste tot acela[i [i are loc dup\ urm\toarea schem\ de reac]ie:

45
 CH2 - OH CH2 - O - CO - R
+ 2 Acil-CoA + HOH
CH - OH CH - O - CO - R
CH2 - O - P CH2 - O - P
alfa-glicerofosfat Acid fosfatidic

CH2 - O - CO - R CH2 - O - CO - R
+ Acil CoA
CH - O - CO - R CH - O - CO - R
CH2 - OH CH2 - O - CO - R
alfa, beta-diglicerida Triglicerida

~n aceast\ reac]ie α-glicerofosfatul, provenit fie de la glicerolul ca atare,

format `n cadrul metabolismului lipidic cu ocazia hidrolizei complete a

trigliceridelor, fie de la dihidroxiacetonfosfatul, produs intermediar al

metabolismului glucidic, este esterificat mai `ntâi cu dou\ molecule de acizi gra[i

acre pot reac]iona `ns\ numai sub forma lor activat\ de acil-CoA. Acidul

fosfatidic rezultat trece `n continuare prin desforilare `n α,β-diglicerida

coerspunz\toare, care poate reac]iona cu o a treia molecul\ de acid gras activat cu

formare de triglicerid\.

O alt\ cale de biosintez\ a trigliceridelor, care are loc `n peretele intestinal,

porne[te de la β-monogliceride care prin esterific\ri succesive cu acizi gra[i

activa]i trec `n cele din urm\ tot `n trigliceride.

CH2 - OH CH2 - O - CO - R CH2 - O - CO - R

+ Acil CoA
CH - O - CO - R + Acil CoA CH - O - CO - R CH - O - CO - R
CH2- OH CH2 - OH CH2 - O - CO - R
Beta-Monoglicerida alfa, beta-diglicerida Triglicerda

Corpii cetonici. Cetogeneza

~n condi]ii normale, compu[ii intermediari rezulta]i prin degradarea

acizilor gra[i nu se acumuleaz\ `n organism, fiind consuma]i `n scopuri energitice

46
sau de biosintez\. Dintre ace[ti produ[i fac parte [i trei combina]ii cu denumirea

colectiv\ de “corpi cetonici” (deriva]i din clasa cetonelor) care sunt sintetizate

numai de ficat (proces denumit cetogenez\) [i `n cantit\]i foarte mici.

Acestui grup de produ[i apar]in: acidul acetilacetic (denumit [i β-

cetobutiric), acidul β-hidroxibutiric [i acetona.

beta alfa beta alfa

CH3 - CO CH2 - COOH ; CH3 - CHOH -CH2 - COOH ; CH3 - CO - CH3
acid acetilacetic sau acid beta-hidroxibutiric acetona
acid beta-cetobutiric

Dac\ `ns\ din cauza lipsei de alimente `n inani]ie sau a unei valorific\ri

insuficiente a glucidelor `n diabet, organismul mobilizeaz\ o cantitate prea mare

de acizi gra[i din rezervele sale lipidice, ficatul nu mai poate mobiliza `n mod

normal excesul de acetil-CoA format la degradarea acestor acizi [i elibereaz\

cantit\]i crescute de corpi cetonici. Excesul de corpi cetonici astfel sintetiza]i nu

mai pot fi nici el utilizat integral de ]esuturile extrahepatice, ceea ce duce, `n cele

din urm\, la o acumulare a acestor corpi `n sânge (denumit\ cetonemia), apari]ia

lor `n urin\ (denumit\ cetonuria) [i apari]ia mirosului de aceton\ `n aerul expirat.

Aceast\ stare a organismului poart\ numele de cetoz\. Corpii cetonici fiind toxici

pentru organism, apari]ia lor `n cantit\]i crescute pot duce la complica]ii grave [i

pierderea cuno[tin]ei (com\ diabetic\). Doi dintre ace[ti corpi, fiind acizi organici

destul de puternici, se elimin\ pe cale renal\ sub forma s\rurilor lor de sodiu [i

potasiu ceea ce duce la consumul rezervei alcaline a organismului [i la sc\derea

valorii de pH a sângelui. Aceasta este o complica]ie cu urm\ri grave, denumit\

acidoz\.

Sinteza corpilor cetonici porne[te de la dou\ molecule de acetil-CoA, [i

are loc dup\ urm\toarea schem\ simplificat\:

47
 CH3 - CO SCoA + CH3 - CO SCoA
Acetil - CoA Acetil - CoA
;
- CoA SH

CH3 - CO CH2 - CO SCoA

Acetoacetil - CoA

- CoA SH
CH3 - CO - CH2 - COOH
Acid acetilacetic (sau beta-cetobutiric)
Reducere Decarboxilare
(+2H) ( CO2)
CH3- CHOH - CH2- COOH ; CH3 - CO - CH3
acid beta-hidroxibutiric acetona

Metabolismul colesterolului

Cu excep]ia, celulelor nervoase mature, toate celelalte celule nucleate ale

organismului sunt capabile de biosinteza colesterolului. Ea urmeaz\ un drum lung

[i complicat [i porne[te, de asemenea de la acetil-CoA. Aportul de colesterol

exogen cu hrana poate `ncetini procesul de biosintez\. ~n metabolismul

coelesterolului, ficatul ocup\ un loc central. Ficatul este organul care sintetizeaz\

cantit\]i considerabile de colesterol care este cedat lichidului biliar [i contribuie,

`mpreun\ [i cu alte substan]e, la emulsionarea lipidelor alimentare. Din intestin

colesterolul este practic complet resorbit ajungând din nou `n ficat. Aceast\ cale

ficat-intestin-ficat se nume[te circula]ia enterohepatic\ a colesterolului.

~n ficat `[i are originea [i aproape `ntreaga cantitate de colesterol care

circul\ `n plasma sanguin\ sub form\ de lipoproteine `n frac]iunea β-lipoproteic\.

Esterii coelesterolului prezen]i `n plasma sanguin\ rezult\ din estrificarea

colesterolului liber sub ac]iunea unei enzime elaborat\ tot de ficat. Acest fapt

explic\ [i sc\derea brusc\ a colesterolului esterificat `n afec]iuni acute ale

ficatului.

48
 Ficatul efectueaz\ [i degradarea oxidativ\ a coelsterolului formând acizii

biliari (acidul colic [i dezoxicolic). Ei formeaz\ produsul cantitativ cel mai

important de degradare a colesterolului [i sunt elimina]i `n lichidul biliar cu care

ajung `n intestin, unde `ndeplinesc o func]ie important\ `n absorb]ia lipidelor.

Acizii biliari sunt combina]ii care posed\ trei atomi de carbon mai pu]ini

decât colesterolul 1-3 grup\ri hidroxilice `n plus. Dintre acizii biliari mai

importan]i amintim acidul colic (OH fixat `n pozi]iile 3, 7 [i 12 [i acidul dezoxilic

OH fixat `n pozi]iile 3 [i 12).

Schema de oxidare a colesterolului cu formare de acizi biliari

(OH)

COOH
HO HO (OH)

Organismul utilizeaz\ acizii biliari cu mult\ economie. Doar o parte mic\

din cei sintetiza]i sunt elimina]i pein intestin, restul este resorbit [i se `ntoarce din

nou `n ficat. ~n acest fel pot fi ceda]i zilnic pân\ la 20 g acizi biliari, f\r\ ca

pierderea prin excremente s\ dep\[easc\ 1 g. Aceast\ pierdere este acoperit\ din

degradarea zilnic\ a colesterolului. Pe lâng\ acizii biliari, `n organism rezult\ [i o

serie de al]i produ[i de degradare a colesterolului care, cu toate c\ din punct de

vedere cantitativ sunt practic neglijabili, totu[i sunt de cea mai mare importan]\

pentru organism. Din ace[ti produ[i fac parte hormonii steroidici elabora]i de

corticosuprarenal\ [i hormonii sexuali forma]i `n gonade. O alt\ cantitate mic\ a

colesterolului este oxidat\ `n ficat cu formare de 7-dehidrocolesterol, care depus

49
`n epiderm, se transform\ sub influen]a luminii ultraviolete (radia]ia solar\) `n

vitamina D. ~n acest fel organismul `[i acoper\ o cantitate important\ din

necesarul acestei vitamine.

Reglarea metabolismului lipidic

Lipoliza [i lipogeneza sunt reglate de aceea[i hormoni care intervin [i `n

metabolismul glucidic. Astfel, insulina `mpiedic\ depozitarea lipidelor `n ]esutul

adipos [i diminueaz\ concentra]ia acizilor gra[i `n plasma sanguin\. Din contra,

adrenalina [i noradrenalina stimuleaz\ lipoliza trigliceridelor [i determin\ o

cre[tere a concentra]iei acizilor gra[i liberi `n plasma sanguin\.

De asemenea, metabolismul lipidic este puternic influen]at de starea

func]ional\ a glandei tiroide. Hipertiroidismul determin\ un consum rapid al

lipidelor `n timp ce hipotiroidismul favorizeaz\ depozitarea lor. Hormonul

somatotrop (STH) determin\ la animalele tinere acumularea de acizi gra[i

neesterifica]i `n plasm\, probabil ca urmare a unui proces de lipoliz\ la nivelul

]esutului adipos.

Tulbur\ri ale metabolismului lipidic

Se cunosc o serie de `mboln\viri cauzate de perturb\ri ale metabolismului

lipidelor (lipidoze primare). Pe lâng\ acestea, exist\ o serie de tulbur\ri ale

metabolismului lipidic care `nso]esc, ca fenomene secundare, alte deregl\ri,

nelegate de metabolismul lipidic propriu-zis (lipidoze secundare).

Din grupa lipidozelor primare fac parte o serie de afec]iuni provocate mai

ales de enzimopatii ereditare. Dintre acestea pot fi amintite:

- hiperlipemia esen]ial\, care este o stare patologic\ caracterizat\ printr-o

cre[tere anormal\ a lipidelor neutre din sânge [i care confer\ sângelui o

lactescen]\ pronun]at\;

50
 - hipercolesterolemia idiopatic\ sau familial\ care este o boal\

caracterizat\ printr-o concentra]ie constant ridicat\ a colesterolului `n sânge,

`nso]it\ de predispozi]ii c\tre ateroscleroz\;

- boala lui Tay-Sachs, caracterizat\ printr-o acumulare de gangliozide `n

celule nervoase, care duc la grave tulbur\ri neuropshice.

Lipidozele secundare se manifest\ la o serie de `mboln\viri ale ficatului [i

rinichiului, la intoxica]ii (cu cloroform, tetraclorur\ de carbon, alcoolism cronic),

la diabet, obezitate [i unele deregl\ri ale sistemului neuro-endocrin.

Rezumat cap. 10: Metabolism lipidic

•Aspecte biochimice ale digestiei [i absorb]iei lipidelor
•Procese catabolice:
- catabolismul trigliceridelor – lipoliza
- catabolismul acizilor gra[i;
- catabolismul colesterolului;
- catabolismul lipidelor complexe.
•Procese anabolice:
- biosinteza acizilor gra[i;
- biosinteza corpilor cetonici;
- biosinteza colesterolului;
- biosinteza lipidelor complexe.

’Teste de autoevaluare
1. Sunt implicate `n β-oxidarea mitocondrial\ a acizilor gra[i:
a). NADP+; b). carnitina; c). FAD.
R\spuns: c.

2. Num\rul de moli de ATP rezulta]i prin oxidarea total\ a palmitatului

activat este:
a). 131 moli ATP; b). 40 moli ATP; c). 160 moli ATP.
R\spuns: a

3. Acizii gra[i destina]i β-oxid\rii sunt transfera]i `n mitocondrie sub

form\ de :
a). acil-CoA; b). citrat; c). acil carnitin\.
R\spunss: c.

4. Deta[area unui fragment de acetil-CoA `n cursul β-oxid\rii acid gras –

CoA implic\ desf\[urarea unei succesiuni de 4 reac]ii. Ordinea corect\
a acestei succesiuni este:
a). oxidare, dehidratare, reducere, clivare;
b). reducere, deshidratare, reducere, clivare;
c). dehidrogenare, hidratare, dehidrogenare, clivare.
R\spuns: c.

51
 5. ~n cursul β-oxid\rii unui acid gras saturat s-a ajuns la intermediarul R
– CH = CH – CO-SCoA care va fi implicat `n reac]ia:
a). hidrogenarea `n prezen]a unei hidrogenaze cu coenzima NADH + H+;
b). adi]ia de ap\; c). tioliza.
R\spuns: b.

6. Considerând calea major\ de sintez\ a corpilor cetonici, precursorul

imediat al acidului acetilacetic este:
a). acetoacetil-CoA; b). β-hidroxi-β-metil glutaril-CoA; c). β-
hidroxibutiratul.
R\spuns: b.

7. Cea mai important\ surs\ de echivalen]i reduc\tori pentru sinteza

acizilor gra[i `n ficat este:
a). glicoliza; b). calea acizilor tricarboxilici; c). calea pentozofosfa]ilor.
R\spuns: c.

8. ~n sinteza extra-mitocondrial\ a cizilor gra[i, CO2 este necesar:

a). `n conversia malonil-CoA la β-hidroxibutiril-CoA;
b). `n conversia acetil-CoA la malonil-CoA;
c). pentru a evita formarea malonil-CoA.
R\spuns: b.
9. Lipoproteinele plasmatice care au cel mai mare con]inut procentual de
colesterol sunt:
a). chilomicronii; b). VLDL; c). LDL; d). HDL.
R\spuns: c.

10. Diferen]ele comparative directe `ntre biosinteza [i degradarea acizilor

gra[i sunt:
a). sinteza utilizeaz\ NADPH + H+, pe când oxidarea utilizeaz\ NAD.
b). sinteza este accelerat\ pe când oxidarea este inhibat\ de insulin\;
c). malonil CoA este intermediar `n sintez\, nu [i `n oxidare;
d). sinteza are loc `n mitocondrie pe când degradarea `n citoplasm\.
R\spuns: a, b, c.
2Teme de lucru /Activit\]i
;Scrie]i secven]a cel 4 reac]ii principale implicate `n β-oxidare a acidului
palmitic (C16) [i acidului stearic (C18).
;Scrie]i secven]a reac]iilor implicate `n β-oxidarea acidului oleic. Discuta]i
comparativ care sunt principalele diferen]e ce apar `n cazul β-oxid\rii unui acid
gras nesaturat fa]\ de un acid gras saturat.
;Scrie]i ecua]iile reac]iilor chimice pentru transform\rile metabolice implicate `n
cetoliz\:
acetoacetat → acetoacetil CoA →2 acetil-CoA
;Discuta]i din punct de vedere biochimic de ce animalele nu pot converti acizi
gra[i `n glucoz\.
;Scrie]i secven]a reac]iilor implicate `n sinteza palmitatului.
;Scrie]i ecua]ia reac]iei chimice implicate `n esterificarea colesterolului;
colesterol + acid gras → colesterid\ + H2O
;Care sunt principalii compu[i ce pot rezulta prin catabolizarea colesterolului?

52
 CAPITOL 11:

METABOLISMUL PROTIDELOR {i AL ACIZILOR NUCLEICI

Digestia, absorb]ia [i vehicularea protidelor

Protidele exogene sunt supuse procesului de degradare `ncepând din

stomac sub influen]a pepsinei [i HCl, ca [i a chimozinei (prezint\ numai la tineret,

`n faza de al\ptare). Randamentul cataboliz\rii gastrice a protidelor este pân\ la

30%, termenii finali fiind polipeptidele. ~n intestin, cu deosebire `n duoden [i

ileon, sub influen]a endopeptidazelor pancreatice (tripsina [i chimotripsina) [i a

carboxipeptidazelor, proteinele nedigerate `n stomac [i polipeptidele sunt

catabolozate la peptide simple [i respectiv aminoacizi. Nucleoprotidele sunt

hidrolizate `n duoden de c\tre ribo- [i dezoxiribonucleaz\ la peptide [i acizi

nucleici.

Rumeg\toarele prezint\ particularit\]i remarcabile ale mecanismelor de

digestie, datorit\ interven]iei microflorei [i microfaunei din prestomace. Digestia

la rumeg\toare `ncepe `n rumen [i este realizat\ prin interven]ia enzimelor

bacteriene specifici, care degradeaz\ protidele pân\ la termenii de acizi gra[i

volatili (AGV), acetat, propionat, butirat, izovaleriant [i NH3. Studiile cu N* [i C*

au ar\tat c\ aminoacizii rezulta]i din hidroliza proteinelor `n rumen sunt degrada]i

complet prin dezaminare [i decarboxilare. Moleculele AGV [i NH3 care dep\[esc

cantitativ necesarul pentru sinteza proteic\ bacterian\ sunt absorbite ca atare prin

peretele rumenal [i transferate ficatului `n care au loc sinteze ulterioare de glucide,

acizi gra[i, uree. Proteina bacterian\ este metabolizat\ prin acelea[i mecanisme ca

[i la monogastrice `n abomasum [i intestin pân\ la termenii de aminoacizi. Ace[tia

sunt absorbi]i prin mucoasa intestinal\ [i dirija]i prin circula]ia port\ la ficat

pentru degrad\ri [i sinteze ulterioare.

Trebuie subliniat faptul c\ interven]ia florei bacteriene rumenale `n

digestia protidelor induce anumite avantaje metabulice:

53
a). ridicarea valorii biologice a protidelor exogene ingerate (de regul\ de origine

vegetal\).

b). valorificarea surselor exogene de azot neproteic (CAN). Ureea, de exemplu,

cel mai frecvent utilizat\ `n practica alimenta]iei animalelor, este scindat\ de

ureaz\ `n NH3 [i CO2

H2O
N H 2 - CO - NH 2 NH 3 + CO 2
ureaza

Amoniacul rezultat, `mpreun\ cu o cantitate adecvat\ de lan]uri de carbon

(furnizate de glucide u[or hidrolizabile – melas\, `n particular) serve[te drept

precursor pentru sinteza proteic\ bacterian\. Proteina bacterian\ serve[te apoi

drept surs\ de aminoacizi pentru utiliz\ri ulterioare.

Absorb]ia

La adult, absorb]ia proteinelor se realizeaz\ numai sub form\ de

aminoacizi `n intestin. La rumeg\toare, `n particular, absorb]ia lor se face `n

rumen [i sub form\ de AGH [i NH3. Printr-un mecanism `nc\ incomplet elucidat,

`n organismul animal sunt absorbi]i numai aminoacizi din seria L.

Dup\ absorb]ia lor prin peretele intestinal, aminoacizii sunt vehicula]i prin

circula]ia sanguin\ spre ficat [i apoi `n toate celelalte organe, formând `n

totalitatea lor a[a-numitul fond metabolic sau depozit metabolic. Acest depozit

con]ine to]i aminoacizii [i st\ `n permanen]\ la dispozi]ia organismului. Acest

depozit nu poate fi `ns\ comparat cu depozitul glucidelor, sub form\ de glicogen

sau cel al lipidelor, sub form\ de ]esut adipos, ci formeaz\ o cantitate relativ

extrem de mic\, de numai 0,6-3,5 g N. Cu toate acestea, din acest depozit este

consumat\ zilnic numai pentru biosinteza proteinelor o cantitate de 25-95 g N,

ceea ce devine posibil numai datorit\ unui proces metabolic extrem de ridicat care

asigur\ o continu\ completare [i reânoire a materialului consumat.

54
 Metabolismul aminoacizilor

Aminoacizii rezult\ din proteinele con]inute `n hran\. Prin hidroliza

acestora `n intestin, aminoacizii se elibereaz\ din moleculele proteice [i trec `n

sângele din vena port\. Din acest motiv, concentra]ia lor cre[te considerabil `n

aceast\ ven\ dup\ un prânz bogat `n proteine. Aceast\ cre[tere de aminoacizi

liberi nu se observ\ `ns\ [i `n restul circula]iei deoarece ficatul re]ine majoritatea

lor [i `i folose[te `n biosinteza proteinelor hepatice [i plasmatice sau `i transform\

cu eliberare de amoniac [i cetoacizi. Cetoacizii rezulta]i pot fi transforma]i apoi `n

acizi gra[i sau glucide sau pot fi degrada]i `n CO2 [i H2O cu eliberare de energie.

Amoniacul eliberat este folosit `n biosinteza unor compu[i azota]i (baze purinice

[i pirimidinice). Excesul de amoniac este transformat `n uree [i eliminat din sânge

prin urin\, dup\ ce a fost transportat la rinichi. Ficatul `i revine deci o func]ie de

tamponare care previne, pe de o parte o supra`nc\rcare a organelor periferice cu

aminoacizi [i asigur\, pe de alt\ parte, o aprovizionare normal\ a acestor organe

`ntre prânzuri prin v\rsare continu\ de aminoacizi `n sânge. Aminoacizii pot suferi

o serie de transform\ri [i particip\ la o serie de reac]ii importante pentru

organism, dintre care se amintesc:

- sinteza de proteine proprii ale organismului, inclusiv a enzimelor;

- sinteza de peptide biologic active (glutation, vasopresin\, oxitocin\);

- transformarea aminoacizilor `n metaboli]i ai metabolismului lipidic

(liponeogenez\) [i ai celui glucidic (gliconeogenez\);

- degradarea aminoacizilor cu formare de cetoacizi `n scopul ob]inerii de energie;

- transform\ri speciale ale aminoacizilor cu formarea unor metaboli]i de o

importan]\ vital\ (creatin\, baze purinice [i pirimidinice).

Catabolismul aminoacizilor

C\ile generale [i comune de degradare ale tuturor aminoacizilor sunt:

degradarea prin transaminare, degradarea prin dezaminare [i degradarea prin
decarboxilare.

55
 Transaminarea aminoacizilor. Dintre procesele metabolice ale

aminoacizilor, locul cel mai important `l ocup\ transaminarea. Ea joac\ un rol

deosebit `n formarea ureei (degradarea aminoacizilor [i eliminarea azotului aminic

prin urin\), `n gluconeogenez\ din aminoacizi, precum [i `n biosinteza

aminoacizilor. Prin transaminare se `n]elege o reac]ie reversibil\ `ntre un

aminoacid [i un α-cetoacid. Ca rezultat al reac]iei, care se desf\[oar\ sub ac]iunea

transaminazelor sau aminotransferazelor, α-cetoacidul devine aminoacid, iar

aminoacidul α-cetoacid.

Reac]iile de transaminare au loc mai ales `n ficat [i `n rinichi. Drept

cetoacizi sunt folosi]i de preferin]\ acizii α-cetoglutaric [i α-cetosuccinic,

denumit [i acid oxalilacetic. Reac]iile generale de transaminare pentru ace[ti doi

acizi pot fi prezentate astfel:

COOH COOH
CH2 CH2
CH2 R CH2 R
C = O + CH - NH2 CH - NH2 + C = O
COOH COOH COOH COOH
Acid alfa - Acid alfa -
alfa-cetoglutaricaminoacid glutamic cetoacid

COOH COOH
CH2 R CH2 R
C = O + CH - NH2 CH - NH2 + C = O
COOH COOH COOH COOH
Acid alfa - Acid alfa -
alfa-cetosuccinic aminoacid aspartic cetoacid

Cu ajutorul acestor reac]ii, organismul poate sintetiza orice aminoacid al

c\rui lan] de carbon poate fi biosintetizat sub form\ de cetoacid. Acest lucru nu

56
este posibil `n cazul aminoacizilor esen]iali care trebuie de aceea procura]i, prin

apor extern cu hrana.

Dezaminarea aminoacizilor. O alt\ cale general\ de degradare a

aminoacizilor const\ `n dezaminarea lor, care poate fi oxidativ\ (când rezult\

cetoacid), hidrolitic\ (când rezult\ un oxiacil), reduc\toare (când rezult\ un acid

saturat) sau desaturant\ (când rezult\ un acid nesaturat).

Reac]ii de dezaminare a aminoacizilor:

R
oxidativa CH2
+ 1/2O2 C = O + NH3
COOH
alfa -
cetoacid
R
CH2 + NH3
hidrolitica
R + H2O CH - OH
CH2 COOH
Dezaminare alfa-
CH - NH2 hidroxiacid
COOH R
alfa - CH
aminoacid reducatoare 2 +
NH3
+ H2 CH2
COOH
acid gras
R
CH2

desaturanta CH
+ NH3
CH
COOH
acid
nesaturat

Toate aceste c\i apar la diverse organisme [i sunt catalizate de enzime

speciale. ~n organismul animal se realizeaz\ `ns\ `n mod preferen]ial dezaminarea

oxidativ\.

57
 Decarboxilarea aminoacizilor. O a treia cale general\ de degradare a

aminoacizilor const\ `n decarboxilarea lor. Sub ac]iunea aminoacid-

decarboxilazelor aminoacizii trec `n aminele corespunz\toare care poart\ [i

denumirea de amine biogene. Acestea pot avea un rol farmacodinamic bine

determinat (histamin\, tiramin\, serotonin\), pot servi ca puncte de plecare `n

sinteza unor compu[i biologic importan]i (acid α-aminobutiric, etanolamin\) sau

pot fi substan]e toxice (putrescein\, cadaverin\). Acestea din urm\ rezult\ mai

ales sub ac]iunea enzimelor ale bacteriilor intestinale [i sunt eliminate din

organism.

Reac]ia general\ de decarboxilare a aminoacizilor:

R R
- CO2
CH - NH2 CH2 - NH2
COOH amina
alfa -
aminoacid

Metabolismul componentelor rezultate din degradarea aminoacizilor

S-a v\zut c\ una din c\ile importante de degradare a aminoacizilor `n

organismul animal este dezaminarea, mai ales cea oxidativ\. Din reac]ia de

dezaminare rezult\ amoniac [i o component\ carbonic\ ternar\ format\ din C, H

[i O, care `n cazul dezamin\rii oxidative este un cetoacid. ~n cele ce urmeaz\ se

vor prezenta pe scurt metabolismul amoniacului [i cel al componentei carbonice.

Metabolismul amoniacului. Amoniacul rezultat `n organism din reac]iile

de dezaminare a aminoacizilor, dar [i `n ac]iunea florei intestinale asupra

proteinelor alimentare, este un toxic puternic pentru sistemul nervos central.

Cantit\]i mici de amoniac `n sânge pot duce la com\ [i moarte. Pentru a se ap\ra

de ac]iunea toxic\ a amoniacului, organismul animal dispune de mecanisme

rapide [i eficiente de detoxifiere care se realizeaz\ prin dou\ c\i:

58
 - prin transformarea amoniacului `n uree [i eliminarea sa din organism sub

aceast\ form\;

- prin transformarea amoniacului `n glutamin\ [i p\strarea sa `n organism

sub aceast\ form\ netoxic\;

La plante, detoxifierea amoniacului se face mai ales prin trecerea sa `n

asparagin\.

Formarea ureei (ureogeneza).Sinteza ureei are loc `n ficat [i reprezint\

un proces consumator de energie (proces endergonic). Ea se desf\[oar\ ca [i

multe alte importante reac]ii metabolice sub forma unui ciclu, denumit ciclul

ureogenetic sau ornitinic, dup\ aminoacidul cheie din acest ciclu. Formarea ureei

implic\ interven]ia unor mecanisme enzimatice complexe [i cuprinde o

succesiune de reac]ii cuprinse `n schema de mai jos.

~n prima faz\, ornitina este transformat\ `n citrulin\ prin interven]ia

carbamilfosfatului sintetizat cu ajutorul ATP-ului prin combinarea amoniacului cu

CO2, ambii forma]i `n decursul proceselor de degradare din organism.

Carbamilfosfatul con]ine o leg\tur\ fosfat de `nalt poten]ial energetic [i constituie

forma activ\ a grup\rii carbamil care face posibil\ cuplarea cu ornitina. ~n

continuare, citrulina este transformat\ `n arginin\ prin `ncorporarea unei a doua

molecule de amoniac, dar nu sub form\ liber\, ci sub forma grup\rii aminice din

molecula acidului aspartic. Aceasr\ grupare aminic\ provine de fapt din amoniac

liber.

Ciclul ureogenetic

Transformarea citrulinei `n arginin\ este catalizat\ de argininsinteteaza [i

are loc `n dou\ etape [i anuma: prin condensarea citrulinei cu acidul aspartic se

formeaz\, `n prima etap\ acidul arginisuccinic, care este scindat `n etapa

urm\toare, sub ac]iunea unei liaze, `n arginin\ [i acid fumaric. Arginina, `n sfâr[it,

este scindat\ sub ac]iunea arginazei, `n uree [i ornitin\, `ncheindu-se astfel, ciclul,

59
cu regenerarea ornitinei, care devine disponibil\ pentru o nou\ fixare de amoniac.

Ureea format\ ajunge pe cale sanguin\ la rinichi [i este eliminat\ prin urin\. Omul

adult poate elimina pân\ la 30 g uree/zi [i mai mult, ceea ce oglinde[te intensitatea

metabolismului proteic.

H2N
CO 2
ATP NH2 C=O COOH
C=O H2C - NH CH2
O P
H2C
NH3 H2N - CH
carbamilfosfat H2C COOH
acid aspartic
H - C - NH2
COOH COOH
CH2- NH2 citrulina NH2 CH2
CH2 CH2 - NH - C = N - C - H
CH2 CH2 COOH
CH - NH2 CH2
COOH CH - NH2
ornitina
COOH
H2C - NH - C - NH2 acid argininsuccinic
NH2 H2C
C=O
H2C
NH2 H - C - NH2 H COOH
uree C
COOH
arginina C
HOOC H
acid fumaric

Exist\ numeroase corela]ii `ntre ciclul ureogenetic [i alte procese

metabolice `n organism. Astfel, prin formarea acidului fumaric, ciclul ureogenetic

stabile[te leg\tura cu cilul Krebs de oxidare terminal\ a glucidelor, lipidelor [i

protidelor.

Prin participarea acidului aspartic la ciclul ureogenetic exist\ posibilitatea

ca to]i aminoacizii transaminabili s\ poat\ participa la acest ciclu. O alt\ corela]ie

important\ exist\ `ntre ciclul ureogenetic [i sinteza bazelor pirimidinice,

componente structurale principale ale acizilor nucleici.

Formarea glutaminei. Transformarea amoniacului `n glutamin\ reprezint\

o cale de detoxifiere a acestui compus cu p\strarea sa `n organism. Aceast\ reac]ie

este de asemenea endergonic\ (consum de ATP) [i are loc `n ficat, dar [i `n alte

60
organe [i ]esuturi, mai ales `n ]esutul nervos central sub ac]iunea catalitic\ a

glutaminsintetazei.

Gutamina format\ nu este toxic\ pentru organism [i reprezint\ o form\

important\ de transport [i de depozitare a amoniacului din care acesta poate fi

preluat ori de câte ori este nevoie [i folosit `n diverse biosinteze [i procese

metabolice (ca de exemplu, `n reglarea echilibrului acido-bazic `n rinichi).

Fomarea glutaminei are loc prin fixarea amoniacului de acidul glutamic cu

realizarea unei grup\ri amidice, dup\ urm\toarea schem\ de reac]ie:

COOH CONH2
CH2 CH2
glutaminsintetaza CH2 + ADP + P
CH2 + NH3
+ ATP H - C -NH2
H - C -NH2
COOH COOH
Acid glutamic Glutamina

O parte din glutamin\ ajunge pe cale sanguin\ [i `n rinichi, unde sub

ac]iunea glutaminazei are loc scindarea ei `n acid glutamic [i amoniac.

CONH2 COOH
CH2 CH2
CH2 glutaminaza CH2 + NH3
H2O
H - C -NH2 H - C -NH2
COOH COOH
Glutamina Acid glutamic

Ciclul acidului glutamic `n organism

Amoniacul rezultat formeaz\ a[a-numitul “amoniac urinar” care poate fi

eliminat ca atare, `mpreun\ cu urina, sau folosit la neutralizarea acizilor excreta]i

prin urin\.

Acidul glutamic la rândul s\u se `ntoarce `napoi `n ficat [i `n celelalte

]esuturi ale organismului, nude va fi folosit la o nou\ sintez\ de glutamin\. S e

poate vorbi deci de existen]a unui ciclu al glutaminei `n organism. ~n cele ce

61
urmeaz\ se prezint\ o privire de ansamblu sugestiv\ asupra form\rii amoniacului

din aminoacizi [i c\ile sale de detoxifiere prin formarea de uree [i glutamin\.

FICAT SANGE RINICHI

GLUTAMINA

GLUTAMINA GLUTAMINA

NH3 NH3 URINA

ACID GLUTAMIC
ACID GLUTAMIC
AMINOACIZI

ACID GLUTAMIC

Prin reac]ia de transaminare (1) to]i aminoacizii trec `n prezen]a acidului

α-cetoglutaric `n acid glutamic cu eliberarea concomitent\ a α-cetoacizilor

corespunz\tori. Acidul glutamic rezultat este supus `n continuare unei dezamin\ri

oxidative (2), regenerând acidul α-cetoglutaric [i eliberând o molecul\ de

amoniac.

Amoniacul format, produs toxic pentru organismul animal este rapid

neutralizat prin transformarea sa `n compu[i inofensivi. Acest fapt se poate realiza

prin dou\ mecanisme: prin formarea de glutamin\, `n urma reac]iei sale cu acidul

glutamic (3), fie prin transformarea sa `n uree (4), dup\ parcurgerea ciclului

ureogenetic din ficat.

62
 AMINOACIZI

(1) Transaminare
+ Acid alfa ( alfa-cetoacizi)
ceto-glutaric
ACID GLUTAMIC

(2) Dezaminarea oxidativa

NH3 + Acid alfa

(3) ceto-glutaric

GLUTAMINA CITRULINA

Ornitina Arginina

UREE

Metabolismul componentei carbonice rezultate din degradarea

aminoacizilor. Transaminarea [i dezaminarea oxidativ\ reprezint\ c\ile majore

de dezaminare ale aminoacizilor. Prin aceste procese aminoacizii sunt

transforma]i `n cetoacizii lor analogi. Ace[tia pot str\bate `n continuare mai multe

c\i de metabolizare, dintre care amintim urm\toarele:

- Degradarea total\ cu forn\mare de CO2 [i H2O . Acest proces

reprezint\ calea care elibereaz\ energia inclus\ `n scheletul carbonic al

aminoacizilor [i se realizeaz\ prin includerea cetoacizilor `n reac]iile ciclului

acizilor tricarboxilici [i oxidarea lor complet\ `n CO2 [i H2O. Astfel, se [tie c\

cetoacizii corespunz\tori acidului glutamic [i aspartic, [i anume acidul α-

cetoglutaric [i α-cetosuccinic, denumit [i oxalilacetic, sunt componente directe ale

acestui ciclu. Acidul piruvic la rândul s\u, care prezint\ cetoacidul analog

alaninei, este chiar ini]iatorul ciclului prin acetatul activ (acetil-CoA) generat de

el, care se condenseaz\ cu acidul oxalil-acetic cu formare de acid citric, prima

component\ `n ciclul acizilor tricarboxilici.

63
 Prin reac]ia de transaminare a aminoacizilor cu acidul α-cetoglutaric cu

formare de acid glutamic [i cuplarea acestei reac]ii cu dezaminarea oxidativ\ a

acidului glutamic format se introduce `n ciclul de degradare terminal\

componenta carbonic\ a tuturor aminoacizilor transaminabili sub forma lor de

cetoacizi, care la rândul lor pot fi degrada]i `n compu[ii finali CO2 [i H2O.

-Aminarea cetoacizilor este o alt\ cale de metabolizare a scheletului

carbonic al aminoacizilor [i duce la resinteza aminoacizilor corespunz\tori. Rolul

hot\râtor `n aceast\ reac]ie deosebit de important\ pentru biosinteza aminoacizilor

`n organism `l are tot acidul glutamic (pe lâng\ cel aspartic), punând la dispozi]ie

gruparea sa aminic\, care `n reac]ia de transaminare este transferat\ pe cetoacizi

cu formarea aminoacizilor coerspunz\tori.

- Transformarea aminoacizilor `n glucide reprezint\ o cale de neogenez\ a

glucidelor din proteine [i stabile[te leg\tura dintre metabolismul proteic [i cel

glucidic. La aceast\ reac]ie pot participa `ns\ numai anumi]i cetoacizi [i anume

cei corespunz\tori a[a-numi]ilor aminoacizi glucogeni sau glucoformatori.

Caracteristic pentru ace[ti aminoacizi este posibilitatea lor de a fi transforma]i `n

acid piruvic care, la rândul s\u, poate trece apoi `n glucoz\ [i mai departe `n

glicogen.

- Transformarea cetoacizilor `n corpi cetonici are loc numai `n cazul

cetoacizilor deriva]i de la a[a-numi]ii aminoacizi cetogeni. Caracteristic pentru

ace[ti aminoacizi este faptul c\ prin metabolizarea lor pot genera radicalul acetil

care, la rândul lui poate duce, `n anumite condi]ii fiziologice, la formarea acizilor

acetilacetic [i β-hidroxibutiric din clasa corpilor cetonici .

Exemple de aminoacizi glucogeni [i cetogeni: aminoacizi glucogeni –

alanina, fenilalanina, izoleucin\, triptofan, acid glutamic, acid aspartic, metionin\,

treonin\, valin\; aminoacizi cetogeni –alanin\, fenilalanin\, izoleucin\, triptofan,

leucin\; aminoacizi gluco-[i cetogeni -alanin\, fenilalanin\, izoleucin\, triptofan.

64
 No]iuni despre biosinteza proteinelor

Biosinteza proteinelor este unul dintre cele mai interesate, dar totodat\ [i

unul din cele mai complicate procese biochimice. Multe aspecte ale acestui proces

au fost clarificate abia recent [i `nc\ mai sunt numeroase probeleme care a[teapt\

s\ fie elucidate.

~n cele ce urmeaz\ se vor prezenta pe scurt no]iunele de baz\ [i fazele cele

mai importante ale biosintezei proteinelor.

Sinteza proteinelor are loc `n citoplasm\ la nivelul ribozomilor (granulele

lui Palade). Celulele care desf\[oar\ o sintez\ proteic\ `ntens\, cum sunt cele ale

glandelor secretoare (de exemplu, partea exocrin\ a pancreasului), posed\ un

num\r crescut de ribozomi, fixa]i de regul\ pe membranele reticulului

endoplasmatic. Dac\ activitatea de biosintez\ este mai redus\, ribozomii se g\sesc

mai ales liberi `n citoplasm\ [i `ntr-un num\r mai redus. O celul\ hepatic\ de

pild\, con]ine peste un milion de ribozomi, dintre care aproximativ 75% sunt

fixa]i de membrane.

Ribozomii sunt de fapt ribonucleoproteine, adic\ sunt forma]i din acizi

ribonucleici [i din proteine [i au o form\ aproape sferic\. Ei sunt alc\tui]i din

dou\ subunit\]i de m\rimi diferite.

Biosinteza proteinelor fiind un proces endergonic, cu un consum ridicat de

energie, presupune existen]a unei cantit\]i suficiente de ATP [i totodat\ prezen]a

tuturor aminoacizilor care intr\ `n strucura proteinelor ce urmeaz\ a fi sintetizate.

Lipsa unui singur aminoacid esen]ial din hran\ reduce considerabil biosinteza

proteinelor, formarea proteinei `ntrerupându-se mereu `n acel loc al lan]ului

polipeptidic `n care conform secven]ei determinate genetic ar fi trebuit s\ intre

aminoacidul esen]ial lips\. Indica]iile cu privire la secven]a exact\ a aminoacizilor

din lan]urile polipeptidice (caracteristic\ pentru fiecare tip de de protein\ `n

parte), sunt cuprinse sub forma unui “mesaj genetic” codificat `n moleculele

65
filiforme uria[e ale acizilor dezoxiribonucleici localiza]i `n cromozomi. Ca acest

mesaj situat `n nucleu s\ ajung\ la locul biosintezei proteinelor aflat `n citoplasm\

el trebuie s\ fie mai `ntâi transcris pe un “mesager” [i apoi transportat de acesta

din nucleu la locul de sintez\. Acest proces, denumit transcrip]ie se realizeaz\ prin

acidul ribonucleic mesager (ARN-m numit [i ARN informa]ional) care ajuns `n

citoplasm\, interac]ioneaz\ cu ribozomii unindu-i sub forma lor activ\ de

poliribozomi sau polizomi. Aminoacizii la rândul lor sunt adu[i la locul de sintez\

de acidul ribonucleic de transport (ARN-t, numit [i ARN de transfer), care putând

“citi” [i “traduce” mesajul genetic de pe ARN-m asigur\ includerea aminoacizilor

`n lan]urile polipeptidice `n ordinea dictat\ (proces numit transla]ie). Mesajul

privitor la secven]a aminoacizilor dintr-un lan] polipeptidic se g\se[te “scris” pe

ARN-m sub forma cifrat\ (cod genetic). Principiul acestui cod const\ `n aceea c\

fiecare secven]\ de trei baze azotate din lan]ul ARN-m, denumit\ triplet sau

codon, codific\ un aminoacid. ~n felul acesta secven]a bazelor azotate din

molecula unui ARN-m corespunde unei secven]e determinate de aminoacizi din

lan]ul polipeptidic.

La terminarea reac]iei de biosintez\, lan]ul polipeptidic (proteina) se

desprinde de pe ribozomi. Biosinteza proteinelor cuprinde `n mare, trei faze

principale: activarea aminoacizilor [i trecerea lor pe acidul ribonucleic de transfer

(ARN-t); ata[area acidului ribonucleic de transfer, purt\tor de aminoacid, de

acidul ribonucleic mesager din ribozomi [i legarea specific\ a aminoacizilor `ntre

ei prin leg\turi peptidicxe cu formare de polipeptide [i proteine; stoparea reac]iei

[i desprinderea de pe ribozomi a polipeptidelor [i proteinelor sintetizate, precum [i

formarea structurilor secundare, ter]iare [i cuaternare specifice (spiralare, pliere,

unificare sub form\ de unit\]i func]ionale).

66
 Rezumat cap.11: Metabolism protidelor [i al acizilor nucleici
•Aspecte biochimice ale digestiei [i absorb]iei protidelor.
•Procese catabolice comune ale aminoacizilor:
•Metabolismul amoniacului
•Catabolismul [i biosinteza nucleotidelor
•Biosinteza acizilor nucleici
•Biosinteza proteinelor.

’Teste de autoevaluare
1. Decarboxilarea endogen\ a urm\torilor aminoacizi conduce la aminele
biogene corespunz\toare, cu excep]ia:
a). lizin\ -> cadaverin\; b). cistein\ -> etanolamin\;
c). histidin\ - > histamin\; d). ornitin\- > putrescein\.
R\spuns: b.

2. Afirma]ia incorect\ referitoare la reac]iile ciclului ureogenetic este:

a). ciclul ureogenetic debuteaz\ `n mitocondriile celulelor prin sinteza
carbamoil – fosfatului;
b). carbamoil – fosfatul reac]ioneaz\ cu citrulina [i formeaz\ ornitina;
c). arginina este percursorul imediat al ureei.
R\spuns: b.

3. Afirma]ia incorect\ referitoare la metabolismul aminoacizilor este:

a). cetoacizii care particip\ frecvent la reac]iile de transaminare sunt acidul
piruvic [i acidul; α-cetoglutaric;
b). `n transaminarea catalizat\ de GPT are loc transferul grup\rilor aminice
de la acidul aspartic la acidul α-cetoglutaric;
c). reac]iile de transaminare sunt reversibile.
R\spuns: b.

4. Afirma]iile corecte privind glutamina sunt:

a). singura ei evolu]ie metabolic\ este hidroliza la glutamat;
b). nu este prezent\ `n proteinele tisulare;
c). nu serve[te ca precursor biosintetic;
d). sinteza sa din glutamat [i NH3 este consumatoare de ATP.
R\spuns: d.

5. Produ[ii metabolici deriva]i din fenilalanin\ sunt:

a). tirozina; b). leucina; c). melanina; d). malonil –CoA.
R\spuns: a, c.

6. Transaminarea:
a). este o reac]ie termodinamic\ ireversibil\;
b). este o reac]ie termodinamic\ reversibil\;
c). joac\ un rol esen]ial `n sinteza tuturor aminoacizilor neesen]iali;
d). este catalizat\ de enzime biotin-dependente;
e). este implicat `n catabolismul aminoacizilor.
R\spuns: b, c.

7. Afirma]ii corecte privind metabolismul fierului [i hemului sunt:

67
a). fierul este depozitat `n ficat ca feritin\;
b). Fe3+ este inserat `n proporfirina IX `n ultima etap\ a sintezei hemului ;
c). carbonul din glicocolul utilizat `n biosinteza hemului este excretat ca
bilirubin\.
R\spuns: a, c.

8. Sunt corecte afirma]iile:

a). carnitina provine din hidroliza unor proteine ce con]in trimetillizin\;
b). NO provine din arginin\;
c). S-adenozil metionina con]ine un atom de sulf `nc\rcat negativ;
d). α-aminobutiratul rezult\ prin decarboxilarea ornitinei.
e). putresceina rezult\ prin decarboxilarea glutamatului.
R\spuns: a,b.

9. Afirma]iile corecte sunt:

a). serina este un aminoacid ce poate deveni surs\ de carbon pentru acidul
tetrahidrofolic;
b). arginina `n form\ hidroxilat\ intr\ `n structura colagenului;
c). lizina prin prelucrare postraducere poate forma hidroxilizin\.
R\spuns: a, c.

10. Afirma]iile corecte referitoare la bilirubin\ sunt;

a). bilirubina direct\ este cea conjugat\ [i este hidrosolubil\;
b). bilirubina indirect\ este cea neconjugat\ [i este greu solubil\;
c). stercobilinogenul se formeaz\ din bilirubin\ `n intestin.
R\spuns: a, b, c.

11. ~n leg\tur\ cu activitatea ARN-polimerazei este corect\ afirma]ia:

a). transcrierea AND de c\tre ARN-polimeraz\ este semiconservativ\;
b). necesit\ participarea unei topoizomeraze;
c). una din subunit\]ile ARN-polimerazei are activitate exonucleazic\;
d). ARN-polimeraza nu poate verifica exactitatea transcrierii;
e). catalizeaz\ `ndep\rtarea intronilor lui transcriptul primar.
R\spuns: d.

12Aminoacil- ARNt interac]ioneaz\ cu:

a). ARN-polimeraza; b). ADN-polimeraza; c). ARNm.
R\spuns: c.

13. Cei patru atomi de azot din nucleul purinic sunt deriva]i din:
a). aspartat, glutamin\ [i glicin\;
b). glutamin\, amoniac [i aspartat;
c). glicin\ [i aspartat;
d). amoniac, glicin\ [i glutamat;
e). uree, glicin\ [i aspartat.
R\spuns: d.

14. ARN-polimerazele;
a). copiaz\ catena ADN template (matri]\) `n direc]ia 3’-5’ a acesteia;
b). produc pirofosfat ori de câte ori la cap\tul polinucleotidic `n cre[tere se
adaug\ un nou nucleotid;
c). sunt implicate `n replicare;
d). sintetizeaz\ polinucleotide `n direc]ia 5’-3’.

68
 R\spuns: a, b, c, d.

15. Caracteristici ale sintezei bazelor pirimidinice [i purinice sunt:

a). ambele necesit\ consum de ATP;
b). unii intermediari `n sinteza pirimidinelor sunt deriva]i de ribozo-5-
fosfat;
c). to]i intermediarii `n sinteza purinelor sunt deriva]i de ribozo-5-fosfat;
d). 5’-fosforibozil-1-pirofosfatul nu este implicat `n sinteza pirimidinelor.
R\spuns: a, b, c.

2Teme de lucru / Activit\]i

;Scrie]i ecua]ia reac]iei chimice ce implic\ dezaminarea direct\ pentru:
a). serin\ → piruvat + NH4+;
b). treonin\ →α-cetobutirat + NH4+.
;Explica]i din punct de vedere chimic de ce `n intoxica]ia cu uree se produce
alcaloz\ rumenal\ (NH4+HO-) iar la nivel tisular se produce acidoz\ metabolic\.
;Ar\ta]i care sunt principalele enzime implicate `n catabolizarea acizilor nucleici
[i care sunt principalii produ[i ob]inu]i.
;Specifica]i care sunt principalele etape ale cataboliz\rii nucleoprotidelor
purinice [i pirimidinice.

CAPITOL 12: Interrela]ii metabolice

Procesele metabolice se interp\trund reciproc, `ntre ele existând rela]ii

strânse atât `n ceea ce prive[te substan]ele, cât [i `n ceea ce prive[te energia,

Transform\rile pe care substan]ele le sufer\ `n organism (G,L,P) duc `n

final la energie [i se formeaz\ produ[ii finali comuni: CO2, H2O, NH3. “Placa

turnant\” a metabolismului adic\ punctul comun al interrela]iilor metabolice ale

organismului animal `l reprezint\ calea metabolic\ major\ [i comun\ care este

ciclul Krebs, prin care G, L, P se transform\ pân\ le CO2 [i H2O.

Ciclul Krebs necesit\ `ntâi acetil coenzima A care constituie punctul de

plecare cel mai larg utilizat pentru sinteza substan]elor proprii organismului.

Acetil-coenzima A ia na[tere `n special prin dou\ [iruri de reac]ii – din

catabolismul acizilor gra[i (β-oxidare) [i din catabolismul glucidelor.

69
 Intrarea acetil-coenzimei A, `n ciclul Krebs se face prin condensarea sa cu

acidul oxaliacetic, care se formeaz\ prin carboxilarea piruvatului. Corela]ia dintre

metabolismul glucidelor [i lipidelor se realizeaz\ prin acetil coenzima A,

substan]e care ocup\ pozi]ia central\ `n cadrul metabolismului.

~n organism acetil coenzima A, urmeaz\ trei c\i metabolice importante:

a). acetil coenzima A se condenseaz\ cu acidul oxalo-acetic [i deschide

calea ciclului Krebs, ciclul care st\ la baza tuturor proceselor metabolice, punctul

comun al anabolismului cu catabolismul.

b). acetil coenzima A prin condensarea cu ea `ns\[i (3 moli) formeaz\

hidroximetilglutaril coenzima A (HMG-CoA), primul termen `n biosinteza

nucleului stearnic. Pe aceast\ cale se formeaz\ colesterolul, acizii biliari, hormonii

steroizi, vitamina D. Când acetilcoenzima A exist\ `n exces, `n cadrul unui

metabolism viciat (diabet) poate lua na[tere prin condensarea a dou\ molecule,

acidul acetil-acetic (corp cetonic) [i se instituie cetogeneza.

c). prin carboxilarea sa [i formarea meta-coenzimei A, acetilcoenzima A

serve[te la formarea acizilor gra[i.

O alt\ substan]\ comun\ metabolismului glucidelor [i lipidelor este

glicerofosfatul, care rezult\ din metabolismul glucidelor [i serve[te la biosinteza

gliceridelor [i a fosfatidelor.

Corela]ia metabolic\ dintre glucide [i proteine (G-P) se realizeaz\ prin

intermediul acizilor α-cetoglutaric, oxalil acetic [i fumaric. Aceste substan]e

provin fie din dezamin\rile oxidative ale A,a-lor, fie din glucide prin catabolizarea

acestora. Acizii α-cetoglutaric [i oxalil-acetic sunt substan]e comune ale

metabolismului glucidic [i proteic.Prin transaminare ace[ti acizi se transform\

reversibil `n acizii aspartic [i glutamic, f\cându-se leg\tura `ntre ciclul Krebs [i

metabolismul proteinelor. Pe de o parte acidul aspartic ia parte la biosinteza

bazelor pirimidinice nucleice (leg. cu A.N). Acidul fumaric este substan]a comun\

70
pentru metabolismul glucidelor [i proteinelor [i care face leg\tura cu ciclul

ureogenetic.

Acidul succinic realizeaz\ leg\tura cu metabolismul porfirinelor (Hb),

bazelor purinice [i pirimidinice, prin transformarea `n acid aspartic.

Transform\ri energetice

Procesul final al transform\rilor metabolice suferite de glucide, lipide [i

proteine este lan]ul respirator prin care H rezultat se oxideaz\ cu formare de ap\

(prin intermediul transportorilor de H+ [i e-). Lan]ul respirator este o continuare a

ciclului Krebs, proces ciclic `n care se produce o cantitate principal\ de CO2.

Lan]ul respirator este cuplat `n trei locuri cu fosforilarea oxidativ\, sursa cea mai

avantajoas\ de energie chimic\ liber\. ~n principiu, lan]ul respirator poate fi

cuplat cu toate dehidrogen\rile dependente de NADH + H+. Leg\tura dintre ciclul

Krebs [i lan]ul respirator este destul de strâns\, `n primul rând datorit\ apropierii

spa]iale `n mitocondrii, \i `n al doilea rând deoarece `n ciclul Krebs se produce o

cantitate apreciabil\ de coenzim\ redus\ NADH2 [i FADH2.

Corela]ia dintre ciclul Krebs [i lan]ul respirator [i fosforilarea oxidativ\

este calea major\ prin care celula se aprovizioneaz\ cu energie. Transform\rile G

L P din unele `n altele au fost urm\rite cu ajutorul “C, administrându-se `n hrana

animalelor glucoz\ marcate “C a fost identificat ulterior `n A.a., glicerol, AG. [i

alte combina]ii mai complexe ale acestora. Situa]ii asem\n\tore s-au constat

realizarea L [i Aa. Metaboli]ii comuni mai multor clase de substan]e formeaz\

pentru organism a[a numitul fond metabolic comun (FMC) care este utilizat de

organism `n func]ie de originea metabolic\ comun\ (aceasta deoarece `n FMC

moleculele substan]elor se amestec\, iar originea lor din glucide sau lipide nu mai

poate fi precizat\.

71
 Exemple de FMC: acetilcoenzima A , CO2 H2, acid piruvic, acid α-

cetoglutaric, acid succinic, acid oxaloacetic, deci se observ\ c\ `n general sunt

substan]e cu molecul\ mic\, care rezult\ din diferite procese metabolice [i pe care

celula animal\ le folose[te pentru procesele de biosintez\ care duc la formarea de

molecule mai complicate. Exemple: acetil CoA – AG steroli, corpi cetonici +

energie. Bioxidul de carbon rezultat prin catabolismul glucidelor, lipidelor,

proteinelor, serve[te la biosinteza bazelor nucleice cât [i `n ureogenez\.

Organismul animal are capacitatea de a-[i autoregla procesele metabolice.

Mecanismele moleculare de autoreglare metabolic\ ac]ioneaz\ asupra factorilor

de care depinde `n special activitatea sistemelor enzimatice [i anume concentra]ia

substratului inhibitorii [i activatorii. Concentra]ia substratului asupra c\ruia

ac]ioneaz\ enzima poate constitui un factor de autoreglare metabolic\. Deobicei

mecanismul de autoreglare func]ioneaz\ prin retrohinhibi]ie (feed-bach), adic\ un

proces enzimatic este inhibat de c\tre un produs metabolic al s\u (un produs

rezultat `n urma reac]iei), este un proces de inhibare alosteric\ a enzimei cheie.

Astfel, CO2 care rezult\ `n urma catabolismului glucidelor, lipidelor, proteinelor

poate controla prin concentra]ia sa, atât producerea lui `ns\[i `n ciclul Krebs, cât

[i carboxilarea piruvatului oxalo-acetat care ini]ieaz\ un nou ciclul Krebs (deci

carboxilarea piruvatului este condi]ionat\ de `ns\[i producerea CO2 `n ciclul

Krebs). Mecanismul central de reglare a metabolimului este S.N.C., form\

superioar\ de organizare a materiei vii, pe baza necesit\]ilor vitale ale

organismelor.

S.N.C. intervine asupra metabolismului prin intermediul unor substan]e

(H, E, V). Ca rezultat al transform\rilor metabolice organismul animal se dezvolt\

uniform [i consecvent.

72
 ,Teme de verificare

Metabolism lipidic

1. ~n catabolizarea acizilor gra[i se cunosc mai multe c\i.

S\ se precizeze urm\toarele:
- care cale predomin\ `n organismele animale?
- care este forma activ\ a acizilor gra[i?
- câ]i moli de acetil-CoA rezult\ la catabolizarea acidului stearic?
2. S\ se precizeze ce se `n]elege prin cetogenez\ [i dac\ cetogeneza este
sau nu un caz patologic.
3. Considerând biosinteza acizilor gra[i `n organismele animale, se cere
s\ se precizeze urm\toarele:
- enumerarea etapelor ce au loc `n calea malonil-CoA;
- ce tipuri de acizi gra[i nesatura]i se pot forma `n organismul animal.
4. S\ se precizeze rolul AMP ciclic `n lipoliz\.
5. Care sunt principalii factori implica]i `n reglarea sintezei acizilor
gra[i.

Metabolism protidic

1. S\ se precizeze c\ile generale de catabolizare ale aminoacizilor,

precum [i modul de fixare a amoniacului `n organismul animal.
2. Explica]i termenul de pool aminoacid.
3. Discuta]i soarta metabolic\ a scheletelor de carbon [i a NH4+ ca
principali produ[i rezulta]i prin degradarea aminoacizilor.
4. Care sunt principalele surse pentru biosinteza aminoacizilor.

73
 MODULUL VI

LUCRARI PRACTICE

Analiza biochimic\ a sângelui

Dozarea clorului plasmatic

~ntr-un balon Erlenmeyer se m\soar\ 1 ml plasm\. Pipeta se spal\ apoi cu

ap\ distilat\ de 2-3 ori, ad\ugându-se apele de sp\lare `n balon. Se adaug\ 5 ml

AgNO3 N/50, 2,5 ml HNO3 concentrat [i 1 ml solu]ie saturat\ de KMnO4. Solu]ia

saturat\ de permanganat de potasiu serve[te la oxidarea substane]elor organice din

ser, iar excesul este redus prin ad\ugare de glucoz\.

Con]inutul balonului se `nc\lze[te la fierbere observându-se formarea

precipitatului alb de AgCl. Se continu\ fierberea pân\ la decolorarea lichidului,

ad\ugându-se la nevoie `nc\ câteva pic\turi de KMnO4 solu]ie. Dup\ decolorare

lichidul se r\ce[te, apoi se adaug\ 10 ml ap\ distilat\ [i 2-3 pic\turi de solu]ie de

alaun feric. Excesul de AgNO3 se titreaz\ apoi cu o solu]ie de sulfocianur\ de

amoniu N/50 pân\ la apari]ia culorii roz deschis persistente.

Calcul:Cantitatea de clor plasmatic din sânge se poate calcula dup\ formula:

gCl/1 = 0,71(n1f1 – n2f2 ):

`n care: n1 = ml solu]ie AgNO3 N/50;

f1 = factorul solu]iei de AgNO3 N/50;

n2 = ml solu]ie de NH4SCN N/50;

f2= factorul solu]iei de NH4SCN N/50;

0,71 = Eq x 1/50 = 35,5/50 /g Cl dintr-un l solu]ie N/50;

Dozarea clorului total din sânge integral

74
 Se procedeaz\ `ntocmai ca la plasm\, cu singura deosebire c\ se folosesc

ini]ial 3 ml solu]ie saturat\ de KMnO4, `n loc de 1 ml. Calculul pentru cantitatea

de Cl sau NaCl se face dup\ acelea[i formule folosite `n cazul clorului plasmatic.

Interpretarea rezultatelor

Clorul reprezint\ cel mai important anion din sânge, predominând `n

lichidele extracelulare. ~n organism, clorul particip\ la reglarea presiunii osmotice

[i a echilibrului acido-bazic [i `ntr\ `n compozi]ia sucului gastric.

Clorul total al sângelui variaz\ `n mod normal `ntre 2,5-3,6 grame/mie, `n

func]ie de specie. Raportul dintre clorul total din sânge [i clorul din ser nu

dep\[e[te 0,5-0,75. O cre[tere a clorului `n sânge se observ\ la anemii, afec]iuni

renale, care tulbur\ capacitatea ]esutului renal de a elimina NaCl, dup\

administrarea de NaCl, `n abuzul de cortizon sau al]i steroizi. St\rile de

hipocloremie apar `n tulbur\ri gastrointestinale `n primele faze ale pneumoniei,

tuberculoz\, insuficien]\ corticosuprarenal\, leziuni renale, transpira]ie

abundent\, intoxica]ii cu sublimat.

Dozarea calciului `n urin\

Ionii de calciu prezint\ un interes deosebit, dozarea acestora `n sânge

oferind indica]ii pre]ioase asupra st\rii de s\n\tate a organismului, [i mai ales `n

elucidarea unor tulbur\ri metabolice.

Metabolismul calciului este strâns legat de cel al fosforului, astfel `ncât

dozarea calciului nu poate fi separat\ de cea a fosforului.

Metoda de Waard

Principiul metodei.Calciul este precipitat sub form\ de oxalat de calciu,

insolubil `n ap\ [i amoniac, `ns\ u[or solubil `n mediu acid:

(Ca2+ + 2Cl-) + (2NH4 + (COO)2 –2 = Ca(COO)2 + 2 (NH4+ + Cl-)

75
 Oxalatul de calciu format se spal\ cu o solu]ie de amoniac pentru a

`ndep\rta excesul de oxalat de amoniu, dup\ care este descompus la cald cu acid

sulfuric `n acid oxalic:

Ca(COO)2 + H2SO4 = CaSO4 + HOOC – COOH

Acidul oxalic rezultat este titrat la cald [i `n mediu acid cu o solu]ie de KMnO4:

5(COOH)2 + 2 KMnO4 + 3 H2SO4 = 2 MnSO4 + K2SO4 + 8 H2O + 10 CO2

Dup\ cantitatea de permanganat consumat\ la titrare se determin\

con]inutul `n calciu al serului de analizat. ~n aceast\ metod\ calciul este precipitat

sub form\ de oxalat de calciu direct din ser, f\r\ defecare prealabil\. Precipitatul

este solubilizat `ntr-o solu]ie de acid sulfuric 10%, apoi se titraz\ cu o solu]ie de

permanganat de potasiu acidul oxalic eliberat.

Reactivi:

solu]ie saturat\ de oxalat de amoniu 20%; solu]ie de hidroxid de amoniu

2%; solu]ie de acid sulfuric 10%; solu]ie de permanganat de potasiu N/100

Modul de lucru:

Se execut\ o prob\ cu ser [i una `n alb.

Proba cu ser: ~ntr-o eprubet\ de centrifug\ se introduce 1 ml ser sangvin

proasp\t [i 1 ml solu]ie saturat\ de oxalat de amoniu, se agit\ eprubeta [i se las\

`n repaus 15 minute, dup\ care con]inutul eprubetei se centrifugheaz\ 15 minute

la 4000 ture/minut.

Cu o pipet\ se extrage lichidul supernatant f\r\ a antrena precipitatul de

oxalat de calciu de la partea inferioar\ a eprubetei. Precipitatul format se spal\ cu

3 ml ap\ distilat\, dup\ care con]inutul eprubetei se centrifugheaz\ din nou, timp

de 15 minute. Dup\ centrifugare se `ndep\rteaz\ lichidul supernatant. Opera]ia de

sp\lare se repet\ de 2-3 ori cu câte 3 ml solu]ie de hidroxid de amoniu 2%.

Precipitatul r\mas dup\ ultima sp\lare se dizolv\ `n 2 ml solu]ie de H2SO4

10%, apoi se `nc\lze[te pe o baie de ap\ care fierbe, timp de 2-3 minute, pân\ la

76
dizolvarea complet\ a precipitatului. Solu]ia din eprubet\ se titreaz\ la cald cu

solu]ie de permanganat de potasiu N/100 pân\ la culoarea slab roz, persistent\

timp de 1 minut.

Proba `n alb: ~n alt\ eprubet\ de centrifug\ se introduc 2 ml acid sulfuric

10%, apoi se `nc\lze[te proba pe o baie de ap\ la fierbere concomitent cu proba de

analizat.

Calcul: mg Ca% = (n1 – n2) .f . 0,2 . 100

`n care:

n1 = ml permanganat folosi]i la titrarea probei cu ser;

n2 = ml permanganat folosi]i la titrarea probei `n alb;

f = factorul solu]iei de permanganat;

1 ml solu]ie permanganat de potasiu N/100 corespunde la 0,2 mg Ca.;

Interpretarea rezultatelor

Valorile normale ale calcemiei, exprimate `n mg Ca total la 100 ml ser

sunt urm\toarele:

Cabaline: 10,8 – 14

Porcine: 10 – 12,5

Bovine: 10 – 12

Câine: 10 – 12,5

Calcemia are valori peste limitele normale `n hipertiroidism sau la un

consum mare de calciu din alimenta]ie, precum [i `n cazul administr\rii unor doze

mari de calciferoli [i scade sub 9 mg Ca % `n st\rile de insuficien]\ paratiroidin\.

La rumeg\toare hipocalcemia apare dup\ perioada de inani]ie sau `n

timpul cetonemiilor când calciul trece `n urin\. Hipocalcemiile se manifest\ la

toate animalele prin tetanii, iar la rumeg\toarele mari prin st\ri de com\.

Calcemia este influen]at\ [i de unele tulbur\ri digestive, de modificarea

echilibrului acido-bazic, de activitatea glandelor cu secre]ie intern\.

77
 Varia]iile calcemiei trebuie puse `n leg\tur\ cu starea magneziemiei,

cunoscându-se ac]iunea inhibitoare a ionilor de magneziu asupra excitabilit\]ii

neuromusculare, cât [i cu valorile pH-ului sangvin. Alcaloza m\re[te tendin]a spre

spasmofilie prin imposibilitatea ioniz\rii calciului sangvin, iar acidoza m\re[te

tendin]a la somnolen]\ sau com\, consecin]\ a ioniz\rii exagerate a calciului.

F\tarea [i apari]ia colostrului determin\ hipocalcemie, care poate ajunge

pân\ la 8-7,5 mg%, calcemia normal\ poate fi restabilit\ pe cale hormonal\.

Dozarea proteinelor totale din ser

Metoda Hinsberg-Lang

Principiul metodei. Se precipit\ proteinele totale din ser sau plasm\ cu

sulfat de amoniu, iar precipitatul se usuc\ [i se cânt\re[te. Precipitatea are loc la

cald `n prezen]a unei solu]ii tampon.

Reactivi:

solu]ie acid acetic – acetat de sodiu (53 g acetat, 28 ml acid acetic `n 1 l

solu]ie apoas\); solu]ie saturat\ de sulfat de amoniu cu pH = 7: 100 g sulfat de

amoniu + 120 ml ap\ distilat\ la fierbere; alcool – eter, amestec 3/1; eter etilic;

solu]ie de clorur\ de bariu10%.

Modul de lucru

~ntr-o eprubet\ larg\ se m\soar\ 1 ml ser sau plasm\, 3 ml solu]ie tampon

acid acetic-acetat [i 3-4 pic\turi solu]ie saturat\ de sulfat de amoniu. Amestecul se

]ine 30 minute pe baia de ap\ la fierbere. ~n acest timp se preg\tesc dou\ filtre cu

greutate egal\, se introduc unul `n altul [i prin ele se filtreaz\ solu]ia cu ap\

fierbinte, pân\ când apa de sp\lare nu mai precipit\ cu o solu]ie de clorur\ de

bariu 10% (eliminarea sulfatului). Se spal\ apoi precipitatul cu un amestec de

alcool [i eter [i apoi numai cu eter, se las\ la etuv\ la 105 0 C timp de o or\ [i se

r\cesc `ntr-un exicator.

78
 Se cânt\resc cele dou\ filtre, iar diferen]a lor reprezint\ proteinele totale

dintr-un ml ser. Valoarea ob]inut\ se `nmul]e[te cu 100 pentru a exprima `n grame

proteinele totale la 100 ml ser:

G . 100 = grame proteine totale/100 ml ser.

Metoda azotometric\ Pregal-Parnes-Wagener

Principiul metodei. Metoda const\ `n transformarea azotului organic `n

azot mineral, sub form\ de sulfat de amoniu. Acidul sulfuric concentrat, cu

sulfatul de cupru [i sulfatul de potasiu ac]ioneaz\ ca oxidant [i distrug materia

organic\. Carbonul, hidrohenul [i oxigenul se `ndep\rteaz\ sub form\ de CO2 [i

ap\, iar azotul este fixat sub form\ de sulfat de amoniu. Amoniacul din sulfatul de

amoniu este distilat `n mediu puternic alcalin [i fixat `ntr-un exces de acid sulfuric

exact titrat.

Prin diferen]\, cunoscând cantitatea de acid sulfuric neutralizat de c\tre

amoniacul distilat, se poate cunoa[te cantitatea de amoniac [i deci aceea de azot.

Reactivi:

acid sulfuric concentrat, d = 1,84; sulfat de cupru cristale; sulfat de potasiu

cristale; solu]ie hidroxid de sodiu 40%; solu]ie acid sulfuric N/100; solu]ie

hidroxid de sodiu N/100; solu]ie fenolftalein\ 1%; solu]ie ro[u de metil –

0,25g/1000ml.

Mod de lucru

Mineralizarea - ~ntr-un balon Kjeldahl se introduc: 1 ml ap\ distilat\, 0,l

ml plasm\, 1 ml acid sulfuric concentrat, un cristal sulfat de cupru [i un cristal

sulfat de potasiu. Este necesar s\ se fac\ dou\ probe. ~n gâtul balonului Kjeldahl

se pune o pâlnie mic\ [i apoi se a[eaz\ balonul `n pozi]ie `nclinat\ (650), pe o sit\

metalic\, deasupra unei fl\c\ri mici de bec Bunsen. La `nceputul `nc\lzirii se

formeaz\ o spum\ abundent\, `n care timp balonul trebuie supravegheat mereu

79
pentru reglarea fl\c\rii `n timpul fierberii. Con]inutul balonului se brunific\, apoi

`ncepe s\ se degajeze un fum alb(oxizi de sulf) [i con]inutul se decoloreaz\ din ce

`n ce mai mult.

Se continu\ fierberea pân\ nu se mai degaj\ fum [i decolorerea

con]inutului este complet\. ~n aceste condi]ii substan]a organic\ este disturs\ [i tot

azotul este transformat `n sulfat de amoniu. Dup\ r\cirea balonului Kjeldahl,

con]inutul cristalizat se preia cu 2 – 3 ml ap\ distilat\, se agit\, se `nc\lze[te usor

la flac\r\ pentru a se dizolva sulfatul de amoniu [i apoi se trece `n aparatul de

distilat Parnas-Wagner.

Distilarea amoniacului – Se deschid robinetele R [i R4 [i se `nchide

robinetul R2. Se `nc\lze[te apa din balonul B1 ce serve[te drept generator de vapori

de ap\ pentru antrenarea amoniacului.

Vaporii se evacueaz\ prin rezervorul intermediar C [i robinetul R4. ~ntr-un

pahar se m\soar\ 10 ml din solu]ia de acid sulfuric N/100 [i paharul se a[eaz\ `n

pozi]ia I. Se introduc 5 pic\turi din solu]ia de ro[u de metil.

Aparat de distilat Parnas - Wagner

Se deschide robinetul R3 [i se aduce con]inutul balonului Kjeldahl `n care

s-a f\cut mineralizarea, `n pâlnia P. Con]inutul ajunge astfel `n balonul A. Se

cl\te[te balonul Kjeldahl cu ap\ distilat\, care de asemenea se aduce `n pâlnia P [i

de acolo `n balonul A. Se introduc apoi câteva pic\turi de fenolftalein\ [i se

80
adaug\ solu]ia de hidroxid de sodiu 40% pân\ la viraj roz. Se `nchide robinetul

R3 [i se las\ s\ circule `n refrigerent ap\ cât mai rece. Se `nc\lze[te balonul A. Se

`nchide robinetul R4 [i se deschide robinetul R2, avându-se grij\ ca `n balonul A s\

barboteze vaporii de ap\ din generatorul B. Se distil\ timp de 10 minute [i se

prinde distilatul `n paharul cu acid sulfuric, apoi se schimb\ pozi]ia paharului din I

`n II [i se mai distil\ câteva minute. Se spal\ cu câ]iva ml de ap\ distilat\ vârful

refrigerentului.

Se face apoi un martor `n felul urm\tor: `ntr-un balon Kjeldahl se introduc

1 ml ap\ distilat\, 1 ml acid sulfuric concentrat, un cristal de sulfat de cupru, un

cristal de sulfat de potasiu. Se neutralizeaz\ cu solu]ia de NaOH 40%, `n prezen]\

de fenolftalein\, exact ca la proba cu sânge. Se procedeaz\ apoi la fel ca la prob\.

Titrarea – se titreaz\ cu o solu]ie de NaOH N/100 acidul sulfuric N/100,

aflat `n exces pân\ la virarea culorii din ro[u `n galben – pai [i se noteaz\ num\rul

de mililitri utiliza]i cu “n”. Se face [i titrarea martorului [i se noteaz\ cu “n’ “

num\rul de mililitri de NaOH N/100 utiliza]i.

Calcul

(n’ – n ) . 14 = g azot la 1000 ml ser; 14 reprezint\ greutatea atomic\ a

azotului.Pentru a transforma `n grame proteine se `nmul]e[te rezultatul cu 6,25.

Dozarea glutationului `n sânge

Glutationul este o tripeptid\ (gama glutamil cisteinil glicocol), r\spândit\

`n toate celulele animale.

Datorit\ grup\rii tiol libere de la restul de cistein\, glutationul se oxideaz\

u[or trecând `n forma oxidat\ (disulfur\). Procesul este reversibil [i st\ la baza

propriet\]ii glutationului de a ac]iona `n organism ca sistem redox. Totodat\

glutationul `ndepline[te [i rolul de transportor [i donator de hidrogen.

81
 Principiu:Glutationul redus este determinat volumetric cu o solu]ie de

iodat de potasiu N/1000, al c\rui titru a fost stabilit fa]\ de glutation. Glutationul

total se determin\ dup\ o prealabil\ tratare cu Zn pulbere [i o nou\ titrare cu iodat

de potasiu N/1000. Diferen]a `ntre cele dou\ forme reprezint\ glutationul oxidat.

Reactivi:

oxalat de potasiu; solu]ie de acid sulfosalicilic 4% [i 25%; solu]ie de

iodur\ de potasiu 5%; solu]ie de iodat de potasiu N/1000 `n acid sulfosalicilic 2%;

solu]ie de amidon 2%; glutation redus, substan]\ pur\; zinc pulbere.

Mod de lucru – Dozarea glutationului redus

Determinarea glutationului redus se face pe sânge recoltat pe oxalat de

potasiu `n prima or\ de la recoltare.

~ntr-un pahar Erlenmeyer se pipeteaz\ 4 ml sânge, 32 ml ap\ distilat\ [i 4

ml acid sulfosalicilic 25%. Se filtreaz\ amestecul pe un filtru uscat. 10 ml filtrat se

trec `ntr-un pahar Erlenmyer, se adaug\ 2,5 ml solu]ie de acid sulfosalicilic 4%,

2,5 ml solu]ie KI 5% [i dou\ pic\turi de amidon. Se titreaz\ imediat cu o solu]ie

de iodat de potasiu N/1000 pân\ la colora]ia albastr\.

Calcul:

Se face ]inând seama c\ 3,26 ml solu]ie iodat de potasiu N/1000 titreaz\ 1

mg de glutation.

n ml KIO3 / 3,26 = mg glutation/100 ml sânge.

Dozarea glutationului total:

~ntr-un balon Erlenmeyer se m\soar\ 12 –15 ml filtrat r\mas de la dozarea

glutationului redus, peste care se adaug\ 20-40 mg Zn pulbere, cu rol de a reduce

tot glutationul. Se las\ 20 minute la temperatura camerei, agitându-se continuu.

Excesul se `ndep\rteaz\ printr-o filtrare pe hârtie de filtru uscat\. Din filtrat se

m\soar\ 10 ml [i se procedeaz\ ca [i la titrarea glutationului redus. Pentru a

82
ob]ine glutationul oxidat se face diferen]a `ntre glutationul total, dozat dup\

ad\ugarea zincului [i glutationul redus, dozat ini]ial.

Detrminarea activit\]ii catalazei sangvine

Metoda Bach-Zubkova

Catalaza este o oxidoreductaz\ r\spândit\ `n celulele animale [i vegetale [i

care `ndepline[te o func]ie important\ `n fenomenele de oxidoreducere celular\ [i

anume descompunerea apei oxigenate:

2 H2O2 = 2 H2O + O2

Catalaza este o enzim\ cu o `nalt\ specificitate [i foarte activ\,

descompunând la 00C, timp de un minut, un nunm\r de 2,6 milioane moli ap\

oxigenat\.

Principiul:Are la baz\ dozarea excesului de ap\ oxigenat\ nedescompus\,

dup\ `ntreruperea ac]iunii catalazei, prin titrare cu o solu]ie de permanganat de

potasiu `n mediu acid:

5 H2O2 + 2 KMnO4 + 4 H2SO4 = 2 MnSO4 + 2 KHSO4 + 8 H2O + 5 O2

Determinarea activit\]ii catalazice se face prin diferen]a `ntre cantitatea de

KMnO4 utilizat\ `nainte [i dup\ ac]iunea enzimei asupra apei oxigenate.

Reactivi:

solu]ie H2O2 proasp\t preparat\ din perhidrol; solu]ie acid sulfuric 10%;

solu]ie permanganat de potasiu 0,1 N.

Mod de lucru:

Pentru determinarea activit\]ii catalazice se folose[te sânge diluat 1/1000.

~n dou\ baloane Erlenmeyer se m\soar\ câte 1 ml sânge diluat [i 7ml ap\ distilat\.

Unul din baloane, care constituie proba martor se fierbe 3-5 minute pentru

inactivarea catalazei apoi se r\ce[te. ~n ambele probe se adaug\ 2 ml H2O2 solu]ie

83
1% agitându-se bine. Ambele probe se introduc pentru 30 minute `ntr-o baie de

ap\ la 170C, timp `n care se observ\ degajarea bulelor de oxigen `n proba cu

enzim\ datorit\ descompunerii apei oxigenate de c\tre catalaz\, pe când `n proba

martor, `n care catalaza a fost inactivat\ prin fierbere, aceast\ degajare nu se

observ\. Se adaug\ `n fiecare prob\ 5 ml solu]ie H2SO4 10% `n scopul bloc\rii

reac]iei de descompunere a apei oxigenate de c\tre catalaz\. Probele se titreaz\

apoi cu o solu]ie de permanganat de potasiu 0,1 N pân\ la apari]ia culorii roz pal

persistent\ 30 secunde.

Calcul: Activitatea catalazic\ este dat\ de indicile catalazic,care

reprezint\ num\rul de miligrame H2O2 descompus\ de 0,1 ml sânge `n decurs de

30 minute.

Pentru calcul se utilizeaz\ urm\toarele nota]ii:

n1 = ml solu]ie KMnO4 0,1 N folosi]i la titrarea probei martor;

n2 = ml solu]ie KMnO4 0,1 N folosi]i la titrarea apei oxigenate r\mas\

nedescompus\ din proba cu enzim\.

Calculul se face având `n vedere c\ 1 ml solu]ie KMnO4 0,1 N este

echivalent cu 1 ml solu]ie H2O2 0,1 N. ~n acest caz diferen]a n1 – n2 reprezint\

num\rul de ml H2O2 0,1 N descompu[i de c\tre catalaza sangvin\.

Deoarece 1 ml solu]ie H2O2 0,1 N corespunde la 1,7 mg H2O2, activitatea

catalazei exprimat\ `n mg H2O2 descompuse `n 30 minute va fi egal\ cu :

1,7 . (n1 – n2).

Determinarea activit\]ii amilazei sangvine. Metoda Wohlgemuth

Principiul:Amilaza este enzima care hidrolizeaz\ macromolecula

poliglucidelor pân\ la maltoz\, trecând prin stadii intermediare de dextrine, care

`n final nu mai dau reac]ii de culoare cu iodul. Se determin\ dilu]ia maxim\ la

84
care amilaza din materialul de cercetat hidrolizeaz\ complet o anumit\ cantitate

de amidon.

Reactivi:

solu]ie de NaCl 0,85%; solu]ie de amidon 1% `n solu]ia de NaCl 0,85%;

solu]ie de iod N/10.

Mod de lucru:~ntr-o serie de 10 eprubete mici se face o scar\ de dilu]ie de

ser de la 1/1 la 1/512, [i anume: `n eprubeta 1 se m\soar\ 2 ml ser limpede,`n

eprubetele 2 –10 câte 1 ml solu]ie NaCl 0,85%.

Din prima eprubet\ se ia 1ml lichid, se trece `n eprubeta a doua, se

amestec\ bine [i din eprubeta a doua se trece 1 ml `n urm\toarea.

Opera]ia se repet\ `n acela[i mod pân\ la ultima eprubet\, din care se

arunc\ 1 ml amestec. Se adaug\ apoi `n fiecare eprubet\ 2 ml din solu]ia de

amidon, se agit\ [i se incubeaz\ la 370C, timp de 30 minute. Se r\cesc apoi

eprubetele la un curent de ap\ [i se adaug\ `n fiecare câte 1 –3 pic\turi de solu]ie

de iod N/10.

Eprubetele care con]in amidon nehidrolizat prezint\ o culoare albastr\.

Eprubetele care con]in amidon hidrolizat se vor colora `n ro[u-albastru, albastru-

violet, ro[u-g\lbui sau galben. Limita inferioar\ a ac]iunii enzimatice este indicat\

de prima eprubet\ din seria care prezint\ culoarea ro[u-albastru. Ultima eprubet\

`n care se dezvolt\ culoarea albastr\ este culoarea limit\. Se cite[te eprubeta

imediat anterioar\ (culoarea ro[cat\).

Calcul

Se ob]ine rezultatul `n unit\]i Wohlgemuth (W) `nmul]ind cu 2 numitorul

frac]iei de dilu]ie. O unitate de amilaz\ sau unitate Wohlgemuth este cantitatea

de enzim\ care poate hidroliza 1 mg amidon `n 30 minute la 370C, pân\ la stadiul

de dextrin\.

85
 9 1

Eprubeta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Dilu]ia /1 /2 /4 /8 /16 /32 /64 /128 /256 /512

serului

Diastaz\ 5 1

370C/30 2 4 8 16 32 64 128 256 512 1024

min.

Exemplu de calcul

Dac\ culoarea ro[u-albastru se vede `n eprubeta 6, calculul se face pe baza

eprubetei 5, a c\rei dilu]ie este 1/16. Rezultatul se ob]ine `n unit\]i Wolgemuth,

`nmul]ind titrul dilu]iei cu 2. Activitatea amilazic\ pentru 1 ml ser, `n exemplul

dat este de 32 unit\]i Wohgemuth. Valori normale: 7-21 W.

Interpretare. Se observ\ cre[teri importante `n pancreatite acute, iar

cre[teri moderate apar `n pancreatite cronice, litiaz\ pancreatic\ [i biliar\.

Determinarea acidit\]ii totale a urinei prin metoda Maly-Deniges

Principiul:Fosfa]ii [i carbona]ii acizi din urin\ se precipit\ cu o solu]ie de

clorur\ de bariu sub form\ de s\ruri neutre:

2 NaHCO3 + BaCl2 = BaCO3 + 2 NaCl + H2O + CO2

Precipitatul format se `ndep\rteaz\ prin filtrare, iar un volum exact

m\surat din filtratul limpede se titreaz\ cu o solu]ie de NaOH N/10 cu factor

cunoscut, `n prezen]a fenolftaleinei.

Reactivi:

86
 solu]ie de clorur\ de bariu 10%; solu]ie de hidroxid de sodiu N/10; solu]ie

de acid sulfuric N/10; solu]ie alcoolic\ de fenolftalein\ 1%.

Mod de lucru:

~ntr-un cilindru gradat de 50 ml se introduc 10 ml urin\, 10 ml NaOH

N/10, 5 ml BaCl2 10% [i 25 ml ap\ distilat\. Se agit\ u[or [i dup\ 5 minute se

filtreaz\. 5 ml. filtrat limpede care corespund la 1 ml urin\, se introduc `ntr-un

pahar Berzelius, se adaug\ 1 ml H2SO4 N/10 pentru neutralizarea NaOH introdus

ini]ial [i 1-2 pic\turi de fenolftalein\ ca indicator. Se titreaz\ con]inutul paharului

cu NaOH N/10 pân\ la ob]inerea unei colora]ii roz pal persistent\.

Calcul:

Se exprim\ aciditatea urinei `n g acid sulfuric la litrul de urin\:

g acid sulfuric/1 urin\ = V . f . 0,0049 . 1000; `n care:

V = volumul solu]iei de NaOH N/10 `n ml; f = factorul solu]iei de NaOH

N/10; 0,0049 = grame acid sulfuric echivalente cu 1 ml solu]ie NaOH N/10.

Interpretare: reac]ia urinei este `n func]ie de regimul alimentar [i de

starea fiziologic\ a animalelor. La rumeg\toare (bovine) urina este alcalin\ [i

limpede, spre deosebire de nerumeg\toare (cabaline) a c\ror urin\ este tulbure

datorit\ cantit\]ilor mari de carbonat de calciu. La carnivore urina este acid\ [i

slab colorat\. Omnivorele au urina slab acid\ sau alcalin\, `n func]ie de

alimenta]ie, cu cantit\]i relativ mari de acid uric [i ura]i. ~n cazul `mboln\virii

aparatului digestiv `nso]it\ de parezia prestomacelor, inani]ie, intoxica]ii, reac]ia

urinei la ierbivore devine acid\. Urina acid\ se `ntâlne[te [i `n tulbur\ri de

metabolism (diabet) leziuni organice, st\ri catarale intestinale, pulmonare, precum

[i la animalele cu febr\ aftoas\. La ierbivorele alimentate cu concentrate ,urina

devine neutr\ sau slab acid\. Tineretul sugar are urina acid\ datorit\

lactalbuminelor ingerate.

87
 Dozarea ionului amoniu (NH4+) `n urin\.

Metoda cu formol Sorensen-Ronchese

Principiul:S\rurile de amoniu din urin\ reac]ioneaz\ cu aldehida formic\

eliberând o cantitate echivalent\ de acid, care este titrat\ `n prezen]a de

fenolftalein\, cu o solu]ie de hidroxid de sodiu de concentra]ie cunoscut\;

4 NH4Cl + 6 CH2O = 4 HCl + (CH2)6N4 + 6 H2O

(CH2)6N4 = hexametilentetramina (urotropina)

HCl + NaOH = NaCl + H2O

Aminoacizii prezen]i `n urin\ reac]ioneaz\ [i ei cu formolul, pierzând

caracterul bazic [i r\mânând cu func]ia carboxil care se titreaz\ cu solu]ia de

hidroxid de sodiu folosit\ la titrarea acidului clorhidric.

H2N – R – COOH + NaOH = H2N – R – COONa + H2O

Prezen]a aminoacizilor face ca rezultatele ob]inute la dozare s\ corespund\

amoniacului `n propor]ie de 80-90%.

Reactivi:

solu]ie de NaOH 0,1 N; solu]ie fenolftalein\ 2%; solu]ie neutr\ de

formol 1/1.

Mod de lucru:

~ntr-un pahar Berzelius se introduc 5 ml urin\ [i 5 ml ap\ distilat\ fiart\ [i

r\cit\ pentru `ndep\rtarea CO2. Se adaug\ o pic\tur\ fenolftalein\ [i se titreaz\ cu

NaOH N/10 pân\ la colora]ia roz (prima titrare folose[te la neutralizarea acidit\]ii

libere din urin\). Se adaug\ 10 ml solu]ie neutr\ de formol 1/1. Amestecul se

decoloreaz\ la ad\ugarea formolului din cauza acidului pus `n libertate din

descompunerea s\rurilor de amoniu. Se titreaz\ aciditatea eliberat\ cu NaOH

N/10 pân\ la colora]ia roz pal [i se noteaz\ volumul folosit la a doua titrare.

Calcul:1 ml NaOH 0,1 N este echivalent cu 1 ml NH3 0,1 N, adic\ cu

0,017 g amoniac.

88
 g NH3/1 = n . 0,017 . 200

n = ml NaOH 0,1 N folosi]i la a doua titrare (dup\ ad\ugarea formolului).

Interpretare: amoniacul urinar se g\se[te `n cantit\]i mici `n urina

animalelor s\n\toase: bovine = 0,0013-0,064, ovine = 0,01g/1. Valoarea sa cre[te

`n cursul diabetului, paralel cu excre]ia acizilor organici. Eliminarea de amoniac

`n urin\ cre[te mult `n afec]iunile `nso]ite de acidoz\. ~n leziunile renale cantitatea

de amoniac scade mult, `n acela[i timp sc\zând [i pH-ul urinar. ~n cistite [i

pielonefrite, amoniuria cre[te foarte mult [i se observ\ prin miros.

Dozarea vitaminei C `n urin\. Metoda Tillmans

Principiul:Vitamina C (acidul ascorbic) este oxidat\ cu reactivul Tillmans

(2,6-diclor-indofenol) la acid dehidroascorbic, iar colorantul este redus la

leucoderivatul corespunz\tor.

OH OH
O= O= Cl Cl
Cl Cl
C- C=
O + = O +
C- C=
N NH
H- H-
HO - C - HO - C -
CH2OH CH2 OH
acid L - acid OH
O leucoderiv
2,6 diclor

Reactivi:

acid acetic concentrat; solu]ie tampon fosfa]i pH= 7 (120 ml solu]ie fosfat

monopotasic M/15 [i 180 ml solu]ie fosfat disodic M/15); reactiv Tillmans

N/1000: 0,15 g 2,6 diclor indofenol se dizolv\ `n 100 ml ap\ distilat\ fierbinte, se

adaug\ 300 ml solu]ie tampon fosfa]i [i apoi se completeaz\ cu ap\ distilat\ pân\

la litru. Se las\ 24 ore la `ntuneric [i se filtreaz\.

89
 Titrul reactivului Tillmans. ~ntr-un pahar Berzelius se pipeteaz\ 10 ml

reactiv Tillmans [i se titreaz\ cu acid ascorbic de concentra]ie cunoscut\ pân\ la

dispari]ia culorii roz.

Titrul reactivului Tillmans = ml solu]ie acid ascorbic . Tacid / 10.

Mod de lucru;

~ntr-un pahar Berzelius se introduc 5 ml urin\, se adaug\ 50 ml ap\

distilat\ [i 0,5 ml acid acetic concentrat. Se titreaz\ cu reactiv Tillmans pân\ la

colora]ia roz persistent\ 30”. pentru compara]ie se poate face un martor din 5 ml

urin\ [i 50 ml ap\ distilat\.

Calcul:

Un ml reactiv Tillmans N/1000 corespunde la 0,088 mg vitamina C.

mg vitamina C / 1 = n .f . 0,088 . 1000 / 5

`n care: n = ml reactiv Tillmans N / 1000 folosi]i la titrare;

f = factorul de corec]ie volumetric\ a reactivului Tillmans;

5 = ml urin\ lua]i `n lucru.

Interpretare: cantit\]i sc\zute de vitamina C se `ntâlnesc `n avitaminoza

C, colit\, diaree. Avitaminoza C determin\ osteoporoza, afec]iuni dentare,

articulare, apare `n infec]ii, intoxica]ii [i parazitoze cronice, mai ales la porcine.

Determinarea calitativ\ a proteinelor din urin\

Principiul:~n urinele acide [i care con]in electroli]i, determinarea

calitativ\ a proteinelor se face prin precipitarea acestora cu acizi minerali [i

organici – acidul azotic, acidul acetic, acidul tricloracetic, acidul sulfosalicilic.

Metoda cu acidul sulfosalicilic

Acidul sulfosalicilic determin\, `n func]ie de concentra]ia proteinelor din

urin\, apari]ia unei turbidit\]i, sau chiar a unui precipitat.

Reactivi

acid sulfosalicilic 20%

90
 Mod de lucru;

~ntr-o eprubet\ se introduc 3 ml urin\ [i 8 pic\turi de acid sulfosalicilic 20%.

Apari]ia unui precipitat indic\ prezen]a proteinelor. ~n cazul urinei neutre sau

alcaline, acestea se aciduleaz\ `n prealabil cu acid acetic 10%.

Metoda Heller

Principiu: Peste 5 ml urin\ se adaug\ 2 ml reactiv nitric-nitros cu o pipet\, la

fundul eprubetei. Reactivul nitric-nitros se poate `nlocui cu acid azotic concentrat.

~n prezen]a albuminei apare un inel opalescent la limita de separare dintre cele

dou\ lichide.

Metoda cu acid acetic la cald:

Aceast\ metod\ are la baz\ coagularea albuminelor prin `nc\lzire `n mediu acid.

Mod de lucru:1o ml urin\ filtrat\ este trecut\ `ntr-o eprubet\ care se `nc\lze[te la

partea superioar\, partea inferioar\ r\mânând rece. Apari]ia unei tulbureli se

datoreaz\ fie proteinelor, fie fosfa]ilor. Pentru diferen]iere se adaug\ câteva

pic\turi de acid acetic concentrat sau acid tricloracetic 10% urinei `nc\lzite.

Precipitatul dispare `n cazul fosfa]ilor [i se men]ine `n cazul proteinelor.

Determinarea glucidelor din urin\

Glucoza este principalul component anormal de natur\ glucidic\ din urin\.

Recunoa[terea glucidelor din urin\ are la baz\ propriet\]ile reduc\toare ale

acestora.

Proba calitativ\ Benedict

Principiu:~n mediu alcalin [i la cald, glucoza reduce hidroxidul cupric la oxid

cupros, de culoare ro[ie-c\r\mizie.

Reactiv Benedict: solu]ie sulfat de cupru 17,3 %, se adaug\ peste o solu]ie

`nc\lzit\ din 100 g carbonat de sodiu anhidru, 173 g citrat trisodic [i 700 ml ap\
distilat\. Dup\ r\cire se completeaz\ volumul la 1 litru cu ap\ distilat\ [i se
filtreaz\.

91
 Mod de lucru:
~ntr-o eprubet\ se fierbe 5 ml reactiv Benedict [i 8 pic\turi de urin\. Dac\
urina con]ine glucoz\ se va ob]ine un precipitat a c\rui culoare ne d\ indica]ii
asupra cantit\]ii de glucoz\.
- verde = 0,5 – 0,8g% glucoz\
- galben = 1 g% glucoz\
- ro[u = peste 2 g% glucoz\.
Proba calitativ\ Fehling
Principiu:Glucoza, ca principal component glucidic anormal din urin\
reduce la cald, `n mediu alcalin reactivul Fehling la oxid cupros, de culoare ro[ie-
c\r\mizie. Culoarea [i abunden]a precipitatului de oxid cupros variaz\ `n func]ie
de concentra]ia glucozei `n urin\.
Reac]iile care au loc sunt urm\toarele:

CuSO4 + 2 NaOH = Cu(OH)2 + Na2SO4

R – CHO + 2 Cu(OH)2 = Cu2O + R – COOH + 2 H2O

glucoz\ acid gluconic

Reactivi:

solu]ie Fehling I [i II

~n momentul folosirii se amestec\ `n volume egale cele dou\ solu]ii.

Mod de lucru:

~ntr-o eprubet\ se introduc 2 ml reactiv Fehling [i 2 ml urin\. Se `nc\lze[te la

fierbere timp de 3-4 minute, iar dup\ r\cire se trece la aprecierea rezultatului.

Interpretare:

~n cazul urinei normale culoare r\mâne nemodificat\; reac]ie negativ\. ~n

cazul apari]iei precipitatului, reac]ia se apreciaz\ ca fiind pozitiv\, culoarea [i

abunden]a acestuia dând indica]ii asupra concentra]iei glucozei `n urin\; reac]ia se

intensific\ `n ordinea culorilor urm\toare: verde-m\sliniu, verde-g\lbui, galben,

portocaliu, ro[u-c\r\miziu.

Orice modificare a culorii albastre a solu]iei Fehling spre culoarea verde

sau maronie, f\r\ apari]ia unui precipitat este nesemnificativ\.

92
 CUPRINS
Introducere ……………………………………………………….….. pag.1

MODULUL IV
Cap. 8 METABOLISM
Considera]ii generale ……………………...……………………..…..pag. 2
Energetica metabolismului …………………………………..……... pag. 4
Procese generale `n catabolism ………………………..……………. pag. 5
Ciclul Krebs …………………………………………………..…….. pag. 6
Catena de respira]ie [i fosforilarea oxidativ\………………….……..pag. 8
Rezumat cap. 8 ………………………………………………….……pag.9
Cap. 9 METABILISMUL GLUCIDELOR
Digestia glucidelor ………………………………………...………..pag. 10
Absorb]ia glucidelor ………………………………………...………pag.10
Transportul glucidelor ……………………………………...………pag. 12
Catabolismul glucidic …………………………………...………….pag. 13
Catabolismul anaerob al glucidelor. Glicoliza ………………...……pag.14
Bilan]ul energetic al glicolizei ……………………………...………pag. 19
Teme de lucru. Activit\]i…………………………………...……….pag. 20
Glicogenoliza ……………………………………………...………..pag. 21
Catabolizarea aerob\ a glucozei ……………………...…………….pag. 22
Calea pentozo-fosfa]ilor ……………………………...……………..pag.23
Sinteza pentozelor din hexoze ………………………………………pag.24
Sinteza hexozelor din pentoze …………………………...…………pag. 25
Degradarea glucozei pe calea acizilor uronici ………………...……pag. 27
Transformarea acidului gluconic `n L –xiluloz\ …………………...pag. 28
Transformarea acidului gluconic `n acid ascorbic ………………….pag. 29
Biosinteza glucozei …………………………………………………pag. 30
Glicogenogeneza [i glicogenoneogeneza …………………...……...pag. 31
Biosinteza oligo- [i poliglucidelor …………………………...……..pag. 32
Biosinteza lactozei ……………………………………...…………..pag. 32
Teme de lucru. Activit\]i ……………………………………...……pag. 33
Reglarea metabolismului glucidic ………………………...………..pag. 34
Rezumat cap. 9. Metabolism glucidic …………………..………….pag. 34
Teste de autoevaluare ……………………………………..………..pag. 35
Teme de verificare pentru modulul IV ……………………………..pag. 36
MODULUL V
Cap. 10. METABOLISMUL LIPIDELOR …………………… ..pag. 37
Catabolismul trigliceridelor. Lipoliza………………………...…….pag. 39
Metabolismul acizilor gra[i …………………………………...……pag. 40
Catabolismul acizilor gra[i. β-oxidare………………………..…….pag. 40
Bisinteza trigliceridelor. Lipogeneza ……………………...………..pag. 41
Corpi cetonici. Cetogeneza ……………………………...………….pag..43
Metabolismul colesterolului …………………………………..……pag. 44

93
Reglarea metabolismului lipidic ……………………………..……..pag. 46
Tulbur\ri ale metabolismului lipidic………………………….…….pag. 48
Rezumat cap. 10. Metabolism lipidic…………………………..……pag.49
Teste de autoevaluare………………………………………….……pag. 49
Teme de lucru. Activit\]i…………………………………………....pag. 50
Cap. 11. Metabolismul protidelor [i al acizilor nucleici ……..….pag. 51
Digestia, absorb]ia [i vehicularea protidelor …………………….…pag. 51
Absorb]ia protidelor ………………………………………………..pag. 52
Metabolismul aminoacizilor ………………………………………..pag. 52
Catabolismul aminoacizilor …………………………………….…...pag.53
Transaminarea aminoacizilor ………………………………….…... pag.53
Dezaminarea aminoacizilor ………………………………………...pag. 54
Decarboxilarea aminoacizilor ………………………………………pag. 55
Metabolismul componentelor rezulatate din degradare
aminoacizilor …………………………………………………….....pag. 56
Metabolismul amoniacului ……………………………………...….pag. 56
Ureogeneza ……………………………………………………...….pag. 57
Ciclul acidului glutamic `n organism …………………………...….pag. 59
Metabolismul componentelor carbonice rezultate din
degradarea aminoacizilor ………………………………………..….pag. 61
No]iuni despre biosinteza proteinelor …………………………..…. pag. 63
Rezumat cap. 11. Metabolism protidic [i al acizilor
nucleici ……………………………………………………………..pag. 65
Teste de autoevaluare…………………………………………….....pag. 65
Teme de lucru. Activit\]i …………………………………………...pag. 67

Cap. 12. Interrela]ii metabolice …………………………………..pag. 67

Transform\ri energetice …………………………………………....pag. 69
Teme de verificare ……………………………………………...…..pag. 70
Metabolism lipidic ……………………………………………...…..pag. 71
Metabolism protidic ……………………………………………...…pag. 71
MODULUL VI
LUCRARI PRACTICE
Analiza biochimic\ a sângelui …………………………….………..pag. 72
Dozarea clorului plasmatic
Dozarea clorului total din sânge integral……………………………pag. 72
Dozarea calciului din urin\ ………………………………….. ….…pag.73
Dozarea proteinelor totale din ser …………………………………..pag. 76
Metoda azotometric\ Pregl-Parnas-Wagner ………………………..pag. 77
Dozarea glutationului `n sânge ……………………………………..pag. 79
Determinarea activit\]ii catalazei sangvine ………………………...pag. 81
Determinarea activit\]ii amilazei sangvine ……………………..….pag. 82
Determinarea acidit\]ii totale a urinei ……………………………. .pag. 85
Dozarea ionului NH4+ `n urin\ ……………………………………..pag. 86
Dozarea vitaminei C `n urin\ ………………………………………pag. 87
Determinarea calitativ\ a proteinelor `n urin\ ……………………..pag. 88
Determinarea glucidelor `n urin\ ……………………...…………...pag. 89
Bibliografie ………………………………………………………...pag. 91
Cuprins…………………………………………………………...…pag. 92

94