FENOMENE ELECTRICE

Desfasurarea spectaculoasa a fenomenelor electrice din

atmosfera a fost privita cu spaima si inconjurata de mister, pana la
inceputul veacului al XVIII-lea, chiar pentru filozofi si invatati.
Din lipsa de alte cunostinte, a fost data o explicatie mistica si
astfel fiecare religie sau mitologie avea cate un zeu, ce stapanea
fulgerul si-l folosea ca arma de lupta, sau ca mijloc de intimidare,
impotriva dusmanilor.
S-a constatat, in secolul nostru, ca fiecare centrimetu de aer
contine 500-600 de ioni. Ionii atmosferici sunt in continua prefacere.
O parte din ei se recombina si se neutralizeaza reciproc, iar altii sunt
captati de pamant sau de corpurile electrizate.
Gradientul de potential atmosferic nu pastreaza necontenit
valoarea mentionata, ci sufera variatii periodice, de la noapte la zi, de
la vara la iarna, intre limite destul de restranse. Dar peste aceste
variatii mici se suprapun altele accidentale, mai ales pe timp de
furtuna, cu efecte spectaculoase,numarul ionilor, in unitatea de volum,
devenind atunci incomparabil mai mare, iar gradientul de potential
poate sa atinga si sa depaseasca chiar 10.000 V/m.
In anumite conditii speciale campul si gradientul de potential
atmosferic se pot inversa, mai ales in regiunile de margine a zonelor
de ploaie sau de ninsoare.
Se stie ca, in cuprinsul unei depresiuni atmosferice, apar curenti
verticali de aer, ascendenti in regiunea centrala si descendenti in
zonele marginale.
In timpul furtunilor de vara, care se intind de obicei pe
suprafete reduse, violenta curentilor ascendenti e in stare sa mentina
in aer chiar picaturile mai mari de apa si boabele de grindina. Ei
faramiteaza aceste picaturi, le incarca cu cantitati mari de
electricitate pozitiva, iar aerul se ionizeaza negativ. Ionii formati se
 ridica spre paturile superioare, unde vor deveni centre de condensare
pentru alte picaturi.
Consecinta este ca, in straturile inferioare norii capata sarcini
pozitive iar in cele superioare gasim exces de sarcini negative.
Stratificarea nu se poate mentine, din pricina curgerii
turbulente, care produce vartejuri, dar in masura in care masele de
nori nu se amesteca, ci
sufera miscari de ansamblu, apar diferente de potential enorme, atat
intre ele cat si fata de pamant, ele fiind cele care dau nastere la
descarcarile electrice, caracteristice furtunilor de vara.
Toamna si iarna fulgerul este un fenomen foarte rar intalnit.
Doar pe timp de viscol se mai observa unele descarcari electrice
datorita incarcarii fulgilor de zapada, prin frecarea cu aerul.
Energia electica din atmosfera nu este, in fond, decat rezultatul
transformarii energiei calorice, pe care ne-o trimite Soarele iar
forma intermediara este, de obicei, energia mecanica a curentilor de
aer.
Lungimea obisnuita a scanteilor electrice care strabat norii sub
forma de fulger, este de 1-2 km., dar poate sa intreaca uneori 10 si
chiar 15 km.
Prin comparatie cu scanteile pe care le putem produce in
laborator, sau prin determinarea experimentala a gradientului de
poential care precede un trasnet, rezulta ca diferentele de potenial
trebuie sa atinga sute de milioane de volti.
Intensitatea curentului pe care-l transporta se poate masura fie
prin efectele termice, fie de la distanta, prin efectele magnetice. Ea
este de ordinul a 10.000-20.000 de amperi.
Daca fotografiem un fulger, cu un aparat fotografic in rotatie
rapida, incat imaginile sa cada in locuri diferite pe placa sensibila, se
constata ca el se compune din mai multe descarcari consecutive, care se
succed la intervalle de 1/100-1/1000 dintr-o secunda, fiecare de sens
contrar precedentei.
Intr-o miime de secunda, puterea debitata de un fulger, sub
intensitatea de 20.000 de amperi si diferenta de potential de 250
milioane de volti este de 5x10* kilowati.
Se stie ca scanteile electrice lungi au tendinta sa se ramifice,
de la polul pozitiv spre cel negativ. Fotografia unui trasnet ne poate
astfel arata semnul electrizarii norului fata de pamant. Se constata,
deci, de cele mai multe ori ca norul este pozitiv, dar se intalnesc
adesea si electrizari inverse.
Fulgerul si trasnetul produc, pe scara incomparabil de mare,
aceleasi efecte ca si scanteile electrice obtinute in laboraor :
spargeri, distrugeri, aprinderi, electrocutare. Procese chimice, etc.
Se pare ca bubuitul caracteristic nu se datoreaza numai incalzirii
bruste a paturilor de aer, ci si formarii unui compus instabil, intre
oxigen si azot, a carui formula chimica nu se cunoaste. Il numim
substanta fulminanta si poate fi produs si in laborator, tot cu ajutorul
scanteilor electrice, sub forma unor mici granule, care explodeaza
imediat ce se racesc.
Una din principalele sinteze naturale, datorate descarcarilor
electrice din atmosfera, in prezenta vaporilo de apa este a
amoniacului, absolut indispensabil pentru dezvoltarea plantelor