 Metode de cunoastere a colectivului de elevi. 2. Competentele profesorului. 3.

Succesul si
insuccesul scolar.4.Metode creative in educatie. 5. Optimul motivational. 6.Softurile
educationale in geografie.7. Tactul pedagogic. 8. Plan-programa manual de geografie...astea-s
subiectele la psihologie pt cn intereseaza

Atletism în lecţia de educaţie fizică

Prezenţa lucrare reflectă preocuparea profesorilor de educaţie fizică şi sport interesaţi

pentru perfecţionarea continuă a elevilor.

Conţinutul cărţii are ca ţintă principală conştientizarea elevilor sportivi cu privire la

necesitatea aprofundării pregătirii nu numai prin acţiune practică-acţională, ci şi prin
întelegerea raţionalizării procesului de antrenament şi a participărilor în competiţii.

O lucrare de atletism este oricând bine primită de specialiştii domeniului, deoarece

dinamica, ritmul înnoirilor metodice ale acelor laturi care contribuie la creşterea
performanţelor este foarte alert.
În prezent performanţele în atletism sunt atât de înalte incât nu este suficient doar talentul,
chiar dacă acesta este susţinut de o mare dorinţă de obţinere a măiestriei sportive, de o mare
perseverenţă în direcţia respectivă, ci şi de o mare capacitate de muncă, de mobilizare, de
luptă. Învingător în concursurile internaţionale de prestigiu poate să devină numai acel
sportiv la care dorinţa de practicare a sportului este legată de perseverenţă în atingerea
scopului respectiv, de o mare capacitate de muncă şi de o continuă dorinţă de autodepăşire,
toate acestea fundamentându-se pe talentul sportiv.

Originile ateltismului, ca sport, se pierd în timpurile în care memoria nu mai este

ajutată de mărturii scrise,ori de alte izvoare. Atletismul a luat naştere din diferitele aspecte ale
întâlnirii omului cu natura ostilă. Este evident acum că oamenii primitivi au trebui sa alerge
ca să scape de urmărirea animalelor sălbatice, ori, pentru a le ajunge ca să-şi procure hrană
zilnică ; în tot acest timp ei au trebuit să sară peste diferite obstacole, dar mai ales să asocieze
acestor exercitii diverse obiecte pe care le aruncau după vânat, ori s-au folosit de ele în lupta
de aproape.
După toate probabilităţile atletismul a luat naştere în insula Creta, dar şi în Grecia,
precum şi în alte părţi ale globului, ca de exemplu în Irlanda celtică. Se ştie cu precizie acum
că alegarea, ca exerciţiu sportiv, are la baza „stadiul” descoperit la Olimpia şi care măsoara
192,27m. Din el au derivat mai multe lungimi, alte distanţe, alte probe de alergare. Analog s-
au produs lucrurile şi in ceea ce priveşte probele pe distanţe scurte. Tot atunci, în Grecia
antică, s-au practicat săritura în lungime, aruncarea discului şi a suliţei ( iniţial armă de
vânătoare şi de luptă). Atletismul întâlnit în Irlanda s-a dezvoltat în paralel cu cel grecesc,
între cele doua nefiind nici o legatură, atletismului din Irlanda i se datorează săritura în
înălţime şi aruncarea ciocanului numită „roth cleas”.

Atletismul modern aşa cum îl cunoaştem astăzi - cu o serie de deosebiri pe care le-am
caracteriza ca fiind importante, a apărut în Marea Britanie în secolulu XIX; englezii au impus
distanţe de alergare care au la bază „yardul” - 0,914m şi „mila” - 1609,34m; distanţele
respective au fost apoi adaptate sistemului metric care a făcut posibilă apariţia, până la urmă,
a distanţelor cunoscute astăzi având la bază metrul. Astefel a apărut o gamă largă de ditanţe
(probe): 50m, 100m, 250m, 500m, 1000m, 1500m, etc.
Scopul prioritar al educaţiei fizice în gimnaziu va fi formarea motivaţiei de
practicare sistematică a exerciţiilor fizice, dezvoltarea calităţilor motrice şi funcţionale
ce influenţează starea de sănătate a elevului, constatată prin evaluări efectuate
sustematic.
Cunoştinţele teoretice generale şi cele speciale se vor preda în cadrul orelor
de educaţie fizică şi vor contribui la formarea deprinderilor motrice, culturii sănătăţii,
modului sănătos de viaţă, interesului şi convingerii despre necesitatea practicării
sistematice şi independente a exerciţiilor fizice, utilizînd atît metode de instruire
tradiţionale (conversaţia, explicarea, expunerea, învăţarea în echipă, obervaţia, demonstraţia
etc.)
În cadrul orelor de educaţie fizică elevii vor fi iniţiaţi în diagnosticarea gradului
individual de dezvoltare fizică, pregătire motrică şi funcţională. În baza indicilor
obţinuţi, elevii, sub egida profesorului, vor elabora şi vor realiza programe motrice
individuale menite să fortifice sănătatea, să sporească gradul de dezvoltare a calităţilor
motrice.
Orele de educaţie fizică urmăresc ca elevul să-şi formeze, consolideze tehnica
alergării, să-şi dezvolte viteza de deplasare,să-şi dezvolte rezistenţa aerobă.
O serie de exerciţii:
• Alergare cu trecerea peste obiecte
(mingi medicinale, cubuşoare, săculeţe
cu nisip etc.);
• alergare cu ridicarea înaltă a femurului;
• alergare cu joc de glezne;
• alergare cu paşi încrucişaţi;
• alergare cu spatele înainte;
• alergare de viteză: 30, 60 m. (startul
de sus, lansarea din start, finişarea);
• alergare de rezistenţă pînă la 1,5 km
din startul de sus;
• ştafete şi jocuri dinamice;
• parcurgerea pistei cu obstacole;
• alergare de durată: 6 min.

Practicat în aer liber sau în sală, acest sport este unul din cele mai populare din lume.
Reprezintă pregatirea de bază pentru majoritatea sporturilor, pentru că, în primul rând,
atletismul îl învaţă pe cel care îl pune în aplicare modul corect de alergare, cum să prindă
viteză şi cum să devină rezistent.Practicând atletism, copilul va ştii cum să depasească
obstacole, să sară în lungime, în înălţime şi cum să arunce cât mai departe obiecte.
Alergarea, săritura sau aruncarea se regăsesc în majoritatea sporturilor, acesta fiind motivul
pentru care fotbaliştii, tenismenii, baschetbaliştii şi alti sportivi vin la cluburile de atletism
pentru a face pregătire fizică.
Avantajele practicării acestui sport sunt multe şi foarte importante. În primul rând,
atletismul înseamnă mişcare, iar mişcarea înseamnă sănătate. Prin antrenamentul din atletism,
copiii se dezvoltă frumos din punct de vedere fizic, fără deficienţe de postură (cifoze,
lordoze, scolioze etc.) şi îţi întăresc imunitatea, fiind mult mai rezistenţi în faţa virusurilor tot
mai agresivi din ultima perioadă. Apoi, antrenamentul din atletism îi educă pe copii, îi învaţă
să lucreze individual, dar şi în echipă, le arată că fără disciplină şi organizare nu se poate, le
formează un caracter de învingător, dar că trebuie să înveţe şi din înfrângeri.

Sportul este esenţial pentru creşterea rapidă şi armonioasă a copiilor, iar aptitudinile
pe care ei le dobândesc în acest timp contribuie la dezvoltarea lor ca adulţi, este concluzia
mai multor studii din SUA. Potrivit oamenilor de ştiinţă, participarea la diverse activităţi
fizice de la vârste fragede are consecinţe psihologice benefice asupra copiilor.

Astfel, la vârsta copilăriei şi adolescenţei sunt necesare 60 de minute de sport pe zi

pentru o viaţă sănătoasă, de două ori mai mult decât în cazul adulţilor, recomandă specialiştii.

Potrivit cercetărilor, exerciţiile fizice practicate în echipe organizate au importante

efecte benefice asupra stării mentale a copiilor. În primul rând, adolescenţii care participă la
sporturi de echipă în mod frecvent se vor dezvolta armonios, fără a avea probleme cu
greutatea. De asemenea, sportul contribuie la reducerea stărilor de insomnie sau lipsă de
încredere şi le oferă adolescenţilor posibilitatea de a socializa cu cât mai multe persoane şi de
a avea încredere în ceilalţi, fiind recomandat adolescenţilor timizi.

O cercetare realizată de Women Sport Foundation din SUA a arătat că adolescentele

care practicau sporturi de echipă în mod regulat erau mult mai implicate şi în activităţile
şcolare, obţinând rezultate foarte bune la învăţătură. Studiul a demonstrat puternica legătura
dintre sport şi menţinerea sănătaţii fizice şi mentale pe termen lung.

Dezvoltarea copiilor este influenţată într-o mare măsură de practicarea unui sport.
Incurajând copiii să practice diverse sporturi care sa fie conforme temperamentului şi
personalităţii sale, in scurt timp se va observa ca va deveni mult mai disciplinat, mai
echilibrat, mai eficient la scoala şi, nu in ultimul rând, mai increzător in forţele proprii.
Sistemul său imunitar se va intări şi nu se va mai imbolnăvi la fel de des. In plus, va aplica şi
va invaţa ce este corectitudinea şi respectul atât faţă de ceilalţi, cât şi faţă de muncă. Sportul
are nenumarate beneficii pe plan fizic, psihic, emoţional, social şi intelectual.

Un copil sportiv este mult mai sănătos. Ţesuturile organismului sunt oxigenate,
toxinele sunt eliminate prin transpiraţie, apetitul creşte considerabil iar alimentele sunt mult
mai uşor digerate. Practicând un sport, cel mic îşi poate face prieteni, dezvoltându-ţi
capacitatea de a comunica. În ceea ce priveşte intelectul, sportul contribuie la o mai buna
oxigenare a creierului, capacitatea de concentrare şi randamentul şcolar crescând.
Chalapco Viorel
Gr. 1411