You are on page 1of 1

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Poezia « eu nu strivesc corola de minuni a lumii » de Lucian Blaga este asezata in fruntea primului sau volum « poemele luminii » (1919)
si face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane interbelice.
Textul este o arta poetica, deoarece prezinta crezul artistic al lui Lucian Blaga, conceptia lui despre poezie si menirea artistului in relatie
direcra cu misterul cosmic, astfel incat tema poemului este definirea unui raport intre eul liric si univers. Balga modifica esential insusi
conceptul de act poetic, care nu mai este inteles ca mestesug, ci ca modalitate fundamentala de situare a eului in univers, ca modalitate de a fi in
si prin poezie.
Titlul contine o metafora revelatorie prin care este definit universal ca o mare taina, ca entitate desavarsita: “corolla de minuni” trimite la
ideeea de perfectiune, prin raportare la forma circulara, dar si la mister, prin continutul semaintic al substantivului « minuni » - fenomene
inexplicabile pe cale rationala. De asemenea, titlul contine si marci ale eului liric : pronumele si verbul la pers I « eu nu strivesc », astfel incat
poezia se incadreaza in tipul de lirism subiectiv. Se remarca drept elemente de modernitate, la nivel formal, absenta organizarii strofice, a
elementelor de prozodie si tehnica ingambamentului .
Cea dintai secventa poetica este formata din primele 5 versuri, ce definesc conoasterea de tip luciferic, prin detasarea de un demers opus,
raportat la rational. Titlul este reluat in versul initial si verbele preferate sunt cele la forma negativa « nu strivesc, nu ucid » pentru a accentul
opozitia intre cele doua tipuri de cunoastere luciferica/paradisiaca. Poetul trebuie sa cunoasca lumea/misterele fara a le strivi, fara a le nimici
frumusetea. El trebuie sa gaseasca mijloacele adecvate, deoarece corola de minuni este esenta ultima a lumii la care are acces doar poezia.
Metaforele plasticizante « ochi, flori, buze, morminte » reprezinta manifertari ale tainelor in univers. Florile sunt elemente vegetale
simbolizand o existenta ingenua, ochii devin simboluri ale constiintei umane reflexive, buzele sugereaza gura care rosteste cuvantul, dar si
sarutul, iar mormintele oglindesc marea taina a mortii.
In cea de-a doua secventa este dezvoltata opozitia dintre cunoasterea de tipul luciferic (poetica) si cea de tipul paradisiac (stiinta),
opozitie accentuata prin cele doua metafore « lumina mea/lumina altora » dar si prin comparatia ampla cu luna, motiv literar ce simbolizeaza
marirea misterului «  si-n tocmai cum cu razele ei albe/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii ».
Lucian Blaga se disociaza orgolios de alti creatori de frumos, caci, potrivit conceptiei sale, cunoasterea lumii nu se face prin ratiune,
aceasta desfigurand frumosul « lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns ». Vraja si misterul nu trebuie sugrumate, ci protejate, de
aceea poetul refuza cunoasterea paradisiaca. « lumina mea » este simbolul ambivalent al cuvantului poetic si al inteligentei care infiinteaza
lumi, insa lumea altora desfigureaza lumea, pentru ca, in loc sa creeze, cuvantul acestora distruge. Misterul lumii sta in asocierea intelesului cu
neintelesul, Blaga insusi intebandu-se « este ceva mai plin de inteles ca ne-ntelesul ? »
Ultima secventa, avand rol conclusiv, cuprinde motivatia cunoasterii luciferice, respectiv iubirea « caci eu iubesc/ si ochi si flori si buze
si morminte ». poetul considera asadar iubirea un instrument suprem de cunoastere, repetarea adverbului « si » egalizand simbolurile, care,
insumate, formeaza « corola de minuni a lumii ».
In concluzie, poezia « eu nu strivesc corola de minuni a lumii » scrisa de Lucian Blaga ilustreaza directia modernista prin atitudinea
poetica in fata marilor taine ale universului, prin ilustrarea raportului eu-lume, prin problematica abordata si prin cultivarea formelor de
prozodie moderne.

You might also like