Leu Mirela

Etnologie
Anul I

Folclor literar romanesc

Preocuparea omului pentru traditii si antichitati, a generat interpretarea si

valorificarea a ceea ce inseamna cultura populara, mai exact faptele de cultura
populara.
Arheologul englez William J. Thoms a fost cel care a creat termenul
folclor. In resvista Atheneum din 22 august 1846, propune inlocuirea
termenilor popular antiquities si popular literature cu folclor, argumentand ca
acesti termeni reprezinta mai mult o stinta, decat literature si considerand
termenul folclor mai clar si mai corespunzator.
Avand in vedere primele manifestari ale interesului pentru folclor,
remarcam ca stabilirea normei valorice pe vechimea faptelor evaluate intra in
sfera unui atribut permanent al naturii umane, care capata contur de la o epoca
la alta.
Pe masura ce si-a extins aria de utilizare in tarile europene, si mai apoi, de
pe alte continente, termenul folclor a inlocuit treptat o terminologie eterogena,
care desemna cultura populara, facand referire aici la cadrele generale ale
aceluiasi domeniu. Multele incercari de definire a conceptuluide folclor pot fi
grupate in cateva directii mari: folclorul ca stiinta a traditiei conservate oral,
cuprinzand fenomene de cultura transmisibile (literature, credinte, obiceiuri,
rituri); folclorul ca totalitate a faptelor, care tin de particularitatile unui popor
(sau grup etnic); folclorul ca etnopsihologie, cuprinzand toate manifestarile care
evidentiaza psihologia specifica unui grup etnic.
Caracterele specifice ale folclorului ar fi: caracterul traditional,
reprezentand una din relatiile care stau la baza proceselor faptelor de folclor;
caracterul colectiv, este o trasatura esentiala care face diferenta intre creatia
populara si cea culta; caracterul oral, avand in vedere ca popoarele vechi au
avut, mai intai, o cultura orala, insusindu-si scrisul in faze mai tarzii ale
dezvoltarii; caracterul anonim, culturii populare ii este specific anonimatul, si
caraterul sincretic.
Faptele de folclor si de cultura populara, implica planuri de manifestare,
fiecare reprezentand o parte a ansamblului, dar si o existent de sine statatoare.
Dupa cum arata chiar denumirea sa, folclorul este stiinta care se ocupa cu
creatia artistica a maselor populare de la sate si orase, pastrata anonym prin
traditia orala de-a lungul veacurilor, in care se reflecta viata prin toate
aspectele ei in continua transformare.
Termenul de folclor nu a fost intotdeauna inteles la fel. La inceput a fost
precizat in doua feluri: de scoala engleza si cea germana. Pentru folcloristii
englezi, cei care au creat acest termen, folcorul este stiinta traditiei populare
sau a antichitatilor populare. Ei spun ca folclorul este stiinta care are in vedere
lucrurile cele mai vechi si cele mai raspandite in institutiile omenesti pentru a fi
cercetate.
Pentru germani, folclorul inseamna mai mult, incluzand si adaugand si
cercetarea civilizatiei materiale a poporului: case, port, obiecte casnice etc.
Francezul Arnold Van Gennep creeaza un nou concept si anume: folclorul
devine stiinta prezentului, care se ocupa si cu fomele actuale de la tara. In
Romania, inca din 1909, Ovid Densusianu, afirma: folclorul trebuei sa ne arate
cum se rasfrang in sufletele poporului de jos diferite manifestari ale vietii, cum
simte si gandeste el sub influenta ideilor si credintelo, superstitiilor mostenite
din trecut, fie sub aceea a impresiunilor pe care le desteapta imprejurarile de
fiecare zi. P e de alta parte, tot Densusianu precizeaza ca folclorul nu piere, ci
este in continua transormare.
Folclorul literar este o parte integranta a literaturii romane. Dar avnd in
vedere conceptele englezilor, germanilor, francezilir si ale romanilor, folclorul
este o stiinta care se ocupa cu cercetarea a ceea ce insemna antichitate dar si
present, si cum cultura este creatia omului, folclorul este interesat de ceea ce a
facut omul in trecut si de ceea ce face in prezent.

Bibliografie:
Folclor literar romanesc, Barbu Teodorescu, Ocatv Paun
Folclor literar romanesc, Mihai Pop, Pavel Runxandoiu