In cadrul resurselor primare ale globului ,alaturi de resursele natural potentialul de

resurse demografice ocupa un loc din ce in ce mai important.Problematica populatiei mondiale in

care criza demografica si somajul sunt componentele principale,sta in centrul atentiei atat in
cadrul ONU cat si a institutiilor sale specializate.Majoritatea reuniunilor international din ultimii
ani dezbat intr-o forma sau alta aspect ale miscarii populatiei ,natalitaii mortalitatii longevitatii.
Conferinta internationala asupra populatiei si dezvoltarii (CIPD) ce a avut loc la Cairo
intre 5 si 13 septembrie 1994 cu participarea a 10000 de experti ,provenind din 180 de tari a
marcat in opinia specialistilor inceputul unei “noi ere” in acest domeniu realizand o confruntare
vasta de idei si puncte de vedere..Conferinta de la Cairo a adoptat o strategie integrata si precisa
in materie de populatie si dezvoltare pentru urmatorii ani.
Astfel in tarile in dezvoltare rata mortalitatii la nastere este intre 15 si 50 de ori mai mare
decat in tarile dezvoltate.O jumatate de million de femei in tarile dezvoltate mor in fiecare an ca
urmare a intreruperilor de sarcina .
Cresterea demografica neincetata este sursa principal a presiunii tot mai mari care este
exercitata asupra sistemelor natural .Se estimeaza ca unele tari ca Etiopia Nigeria si Pakistanisi
vor tripla populatiile pana in anul 2050.
Etiopia – care controleaza o mare partea din cursul superior al Nilului-reprezentand intr-
adevar artera militara vitala a Sudanului si Egiptului isi va mari populatia dupa cum se estimeaza
de la 62 de milionae in present la 213 milioane pana in anul 2050.
Totodata ,in ciuda eforturilor Chinei populatia ei tot u va mai spori cu circa 300 de
milioane –mai multi decat traiesc in present in Statele Unite-inainte de a se stabiliza.
Date fiind limitele capacitatii de sustinere a resurselor financiare si hidrografice din
fiecare tara, toate guvernele nationale au nevoie de o politica articulate cu grija si sprijinita in
modul adecvat care sa tina seama de capacitatea de gazduire a tarii ,oricare ar fi nivelul de
consum pe care il hotarasc cetatenii.Dupa cum observa Edward O.Wilson :”Fiecare natiune are
o politica economica si o politica externa.Avenit timpul sa vorbim mai deschis despre o politica
demografica…care este in viziunea publicului informat ,populatia optima?”1

1995 2025 Ritmul de crestere al

populatiei (1995-2050)
Total mondial ,din care: 5716,4 8303,5 1,5
Europa 727 727,4 0,1
America de Nord 282,0 369,6 0,9
America de Sud (inclusive America 482,4 709,8 1,7
Centrala si Caraibe)
Africa 728,5 1495,7 2,7
Asia 3458,0 41,0 1,4

1
Edward O. Wilson –“ The University of life” ,editura Harvard University Press ,
 Principalele concluzii care se desprind din tabelul anterior sunt urmatoarele:

 Repartitia populatiei pe glob va fi in continuare inegala,regiunii Asiei revenindu-I cca

60% din populatia mondiala in 2025 urmata de Africa cu 18 % ;China ramane in
continuare de departe tara cea mai populate din lume cu cca 1,22 miliarde locuitori in
1995 iar pentru 2025 prognozele indica o crestere a acesteia la 1,53 miliarde
 Cel mai ridicat ritm de crestere al populatiei de pe glob se prevede a se inregistra in
Africa a carei populatie se va dubla in 2025 fata de 1995
 Cel mai scazut ritm de crestere a populatiei se va inregistra in Europa a carei popualtie in
anul 2025 va stagna la nivelul anului 1995

O problema preocupanta pentru specialistii internationali este aceeea ca numarul total al locuitorilor
Terrei continua sa creasca la niveluri inalte.Astfel,in ciuda unei scaderi relative a ritmului de crestere al
populatiei la nivelul mondial se estimeaza ca populatia se va majora cu peste 86 milioanede personae pe
an.Daca in trecut au fost necesari 123 de ani pentru ca populatia sa creasca de la 1 miliard la 2 miliarde
de personae(1800-1923),ulterior fiecare din miliardul urmator a fost atins in aproximativ 33 de ani,14
ani si 13 ani.

În sec al-XVII-lea,se desfasura teoria cu privire la neinterventia statului în viata locuitorilor,specific

sistemului mercantil,fiind sustinută de asa numitii ”fiziocrati”.Astfel,François Quesnais,sustinea ideea ca
multiplicarea populatiei nu trebuie incurajata,existand riscul depasirii pragului de subzistenta a
saraciei.Fiziocratii abordeaza prima data analiza cantitativa a marimii populatiei,a ratei de crestere şi a
ratei mortalitatii,fiind premargatorii acestei tehnici dezvoltate ulterior în Anglia de către Sir William
Petty.

Tot în acest secol apar teorii si puncte utopice care sustineau că progresul uman v-a conduce la aparitia
unei societati perfecte,care sa nu aiba nevoie de institutii coercitive,precum politia,de legi împotriva
infractiunilor,de proprietate particulara sau de familie.
William Godwin,Condorcet si Daniel Malthus,sustineau ideea ca cresterea numarului populatiei este
factorul principal ce ar determina sporirea resurselor.Ei considerau ca nu trebuie să existe o limita a
cresterii numarului populatiei,iar dacă acesta ar exista,în mod sigur se v-a stabili de la sine,automat,fara
sa fie necesară vreo interventie în acest sens.

Malthus critica dur ideile utopiciilor,acesta considerand societatea perfecta,fara constrangeri,ca fiind un
miraj datorita cresterii amenintatoare a populatiei mai mult,stimularea cresterii acesteia v-a duce la
propria distrugere,pamantul devenind suprapoluat si nereusind să hraneasca o populatie atat de
numeroasa.El a colectat informaţii referitoare la populatia Statelor Unite,estimand ca numarul acesteia
se v-a dubla în mai putin de 25 de ani şi atribuia ratele scazute de cresterea populatiei Statelor
occidentale europene masurilor provenite in acest sens,un rol important avandu-l casatoria la o varsta
inaintata.

Alte masuri prevenite la care Malthus facea aluzii erau:controlul nasterilor,avortul,adulterul si

homosexualitatea,toate acestea fiind considerate imorale de catre societate.Intr-un sens,Malthus anula
ideile mercantilelor,care sustineau ca numarul populatiei determina bogatia natiunii adoptand
argumentele contrare ale fiziocratilor.Acele socetati care ignora ”retinerea morala”,vor avea de suferit
de pe urma razboaielor si foametelor,Malthus ajunge sa critice legile ce vizau protectia saracilor şi
caritatea,explicand ca ele duc la createrea fertilitatii în randul acestor clase,concluzionand ca acţiunile
caritabile sunt contra productive.

Urmasii lui Malthus-neo-malthusiansti accepta legatura existenta intre fertilitatea necontrolata şi

saracia.Karl Marx, considera ca numai capitalismul era responsabil de diminuarea resurselor.El aprecia
ca oricare ar fi numarul populaţiei acesta poate subzista într-o societate corect organizata.
Opiniile anti-malthusiene ale lui Marx au fost continuate de catre adeptii acestuia;în 1920 Lenin
legalizeaza avortul,desi era împotriva contraceptiei,iar în 1930-Stalin adopta argumentul pronatalist al
mercantilelor.