You are on page 1of 2

Minunea unui dans

Timişag Andreea ,cl.a VII-a,Şc.cu cls.I-VIII Roşiori,prof.Puşcaşu-Gavrilă Simona

Cartea este tot ce am mai de preţ pe lume. Cu ea îmi hrănesc sufletul şi trupul. Acest
obiect, ce pentru alţii poate părea plictisitor pentru mine înseamnă totul.Când deschid o carte,
deschid universul meu.Un univers total diferit de acesta. Atunci când călătoresc printre
paginile unei cărţi începe să mi se ivească poveşti,povestiri şi basme. Cartea este un izvor de
înţelepciune,ce îţi umple mintea de lucruri bune şi folositoare.Atunci când nu ai un prieten,în
carte îţi poţi găsi unul.Cartea nu este doar pentru cei mici ci şi pentru cei mari.Ea este prietena
tuturor.Te învaţă să fii corect şi disciplinat cu tine , dar şi cu cei din jurul tău.

Nucleul cărţii se află la începutul vieţii, atunci când ţi se deschide o carte începe să se
ivească o nouă lume. Lumea literelor,a paginilor , a poveştilor dar şi a poeziilor ţi se arată
într-un moment. Asta dacă tu vei deschide o carte. Cu începutul ei, vei înţelege şi tu ce
înseamnă a trăi. Dacă aş putea ,aş face ca fiecare copil din lume să poată citi şi el măcar o
carte.

Cu fiecare moment îmi doresc tot mai mult să mai citesc o carte şi încă o carte, şi încă
o carte, dar ceva mă opreşte şi nu ştiu ce. Este oare ce cred eu? Nu, cred că mă înşel, dar iată
in cale mi se arată groaza şi frica de sfârşit. Sfârşitul cărţii mă îngrozeşte cel mai tare. Teama
că universul meu se poate sfârşi îmi aduce tristeţe şi lacrimi in suflet. Mi-e frică să nu se
termine. Lumea cărţilor este cea mai de preţ pe acest pământ darnic şi roditor.Această lume
mi s-a arătat din copilărie. Ea m-a învăţat că, copilăria nu este doar un cuvânt ci un sentiment
ce trebuie să se afle în sufletul unui om de la început până la sfârşitul vieţii.Copilăria este un
tărâm magic în care te poţi juca şi amuza când vrei. Acolo în acel loc minunat,acolo mi s-a
arătat cartea. Când am văzut-o prima dată, mi s-a părut că este doar o simplă jucărie, că nu
poţi face nimic cu ea decât să te joci, dar nu a fost aşa.Când m-am apropiat de ea paginile sale
începuseră să foşnească de bucurie, arătându-mi prima mea poveste,”Cei trei purceluşi” . Am
citit-o şi din acel moment mi-a rămas în suflet.

În timp ce citeam în carte, o literă năzdrăvană se juca cu mine, eu ştiu ce vroia să


facă , dar dintr-un moment într-altul ea mi-a făcut o surpriză. Din sufleţelul ei mic şi pitic
ieşise o surpriză mare.Cu paşii ei minusculi ea mi-a dansat, dar acel dans al ei, a avut un scop,
acela de a mă păcăli şi de a mă amăgi pentru a mă prinde cu aripa sa minunată şi magică
ducându-mă într-o călătorie de neuitat.Când m-a prins de mână, privirea mi-a încetat
...adormind pe loc. Litera jucăuşă m-a făcut să adorm , hipnotizându-mă pentru a putea face
ce vroia cu mine. Somnul dulce şi mândru mi-a pătruns adânc în suflet. Odată cu somnul meu,
litera a început să-mi arate în vis ce înseamnă pentru ea cartea ,casa sa. În visul meu tainic, mi
s-a arătat o altă lume a cărţii ,diferită de cea pe care o ştiu eu. Pe aripile literei am descoperit
încetul cu încetul acea micuţă şi splendidă lume. Acea lume era minunată. Iarba părea de
omăt, florile parcă erau din cărbune, cerul era alb ca varul iar păsările parcă ieşiseră dintr-o
mină. Toate aceste lucruri mi se păreau ciudate, dar nu era aşa. Mie mi s-a părut că sunt ieşite
din comun deoarece peste tot era numai negru şi alb. Dar eu am făcut o mare confuzie, am
confundat literele cu florile negre şi paginile cu cerul alb. Literele zburau şi se aşezau de colo
colo pentru a forma cuvinte însă eu cu fiecare mişcare bruscă mă speriam. Dintr-o dată s-a
auzit un zgomot puternic. Era… O, vai, când am vrut să văd ce era m-am trezit. Ce rău îmi
pare ca n-am văzut ce era .Sper că citind mai multe cărţi voi descoperi ce putea fi.

Cartea este un univers magic ce îţi poate arăta sau ascunde multe lucruri , dar nu uita
că ea este un prieten de nădejde, un îndrumător, un izvor nesecat, dar cel mai important nu
uita că fără ea copilăria ta nu ar valora nimic.

You might also like