MAREA TAIN?

A BISERICII

n decembrie 1945, doi ??rani egipteni au descoperit n apropierea satului Nag Hammadi un vas de p?mnt con?innd treisprezece suluri de piele. Acestea cuprindeau texte biblice avnd un caracter gnostic, datnd de la sfr?itul secolului al IV-lea ?i nceputul celui de-al V-lea. ntre acestea se aflau: Evanghelia lui Toma; Evanghelia Adev?rului; Evanghelia Egiptenilor; Evanghelia Mariei; Evanghelia lui Filip, pe drept cuvnt, un ansamblu de o inestimabil? valoare pentru cunoa?terea literaturii cre?tine timpurii, cu nimic mai prejos de Evangheliile cunoscute. Este vorba de documente de prima mn? ce apar?inuser? evreilor fugi?i din Palestina, care avuseser? privilegiul de a-l fi cunoscut personal pe Iisus. Ansamblul sulurilor de piele cuprinde 52 de documente ce abordeaz? subiecte gnostice cre?tine dintre cele mai importante: elementul feminin al divinit??ii, natura lui Dumnezeu, natura lui Christos, suferin?a, moartea, nvierea lui Christos. De ce fuseser? ngropate aceste texte ?i cum se explic? faptul c? r?m?seser? necunoscute timp de aproape dou? mii de ani? Motivul este c? un sobor de episcopi le etichetase drept eretice c?tre jum?tatea secolului al doilea. Episcopul Irineu din Lyon scrisese c?tre anul 180 cinci volume intitulate Respingerea ?i desfiin?area a?azisei cunoa?teri care ncepeau prin f?g?duiala de a denun?a ideile celor ce propov?duiau erezia. Astfel, el ataca o evanghelie celebr? numit? Evanghelia Adev?rului pe care o considera deosebit de periculoas?. Cincizeci de ani mai trziu, Ipolit de la Roma a scris o alt? "respingere" masiv? a oric?rei erezii, pentru "a dezv?lui ?i a respinge blasfemiile deosebit de eretice". Potrivit tradi?iei eretic era cel care se ab?tea de la adev?rata credin??. Dar ce anume definea aceast? adev?rat? credin??? ?i de ce era numit? astfel? Primele comunit??i cre?tine, din vremea apostolilor, ?i puneau laolalt? n comun banii ?i bunurile. To?i aveau aceea?i credin?? ?i se rugau mpreun?; to?i respectau autoritatea apostolilor. ntre grupurile de cre?tini circulau numeroase Evanghelii precum cele ale lui Matei, Marcu, Luca, Ioan dar ?i Toma, Filip, a Adev?rului etc. ca ?i imnuri secrete atribuite lui Iisus sau discipolilor Lui.

De ce s-a modificat aceast? situa?ie c?tre sfr?itul secolului al doilea? De ce cre?tinismul s-a transformat ntr-o institu?ie ce avea n frunte o ierarhie pe trei niveluri: episcopi, preo?i ?i diaconi care se d?deau drept p?zitorii singurei "adev?rate credin?e"? Cine a operat aceste schimb?ri ?i din ce motive? De ce anumite texte au fost excluse ?i declarate "eretice"? n ochii lui Irineu, gnoza era cea mai nefast? dintre devia?ii. Ea se baza pe experien?a personal? ?i pe unirea cu Dumnezeu, minimaliza rolul preo?ilor ?i episcopilor ?i se opunea constituirii unei puteri biserice?ti. A?adar, episcopul din Lyon s-a apucat s? distrug? gnosticismul, descurajnd demersul personal n favoarea unei credin?e colective, indiscutabile, gra?ie instaur?rii unor dogme definitive. Astfel s-a ntmplat ca Noul Testament nc?put n minile lui Irineu s? fie cernut prin sita deas?, prescurtat, ad?ugit sau modificat dup? interes, pentru a ajunge la ansamblul de texte ce se cunoa?te ast?zi. Se ?tie c? n anul 367, episcopul Atanasie din Alexandria a alc?tuit lista titlurilor destinate s? compun? Noul Testament, iar aceast? list? a fost ratificat? de participan?ii la Conciliile de la Hippone din 393 ?i de la Cartagina patru ani mai trziu. A?a a luat na?tere cartea pe care o ?tim, rod al unei selec?ii, oper? omeneasc?, deci supus? gre?elii. Oare dup? ce criterii au hot?rt acele conclave ecleziastice, care anume texte s? apar?in? Noului Testament, ?i care s? fie nl?turate? La epoca redact?rii Evangheliilor, principiile esen?iale ale noii religii fuseser? deja stabilite. C?tre finele secolului al doilea, cre?tinii dreptcredincio?i deja ncepuser? s? defineasc? criteriile de apartenen?? la Biseric?. Oricine profesa "crezul", accepta ritul botezului, participa la cult ?i se supunea clerului, era acceptat drept cre?tin. Pentru a deveni cu adev?rat "catolic", adic? "universal" (n limba greac?), conduc?torii Bisericii creaser? un cadru simplu, compus dintr-un schelet doctrinar, ritual ?i politic ce s-a dovedit a fi un sistem de organizare deosebit de eficient. Igna?iu, episcopul Antiohiei, definea Biserica n raport cu episcopul ce reprezenta acest sistem: "nimic s? nu se fac? n leg?tur? cu Biserica f?r? episcop... Unde este Christos, acolo este ?i Biserica catolic?". De team? s? nu apar? vreun "eretic" care s? afirme c? Christos poate fi prezent chiar cnd episcopul este absent, Igna?iu a pus lucrurile la punct n acest sens: "nu e legal nici s? botezi, nici s? celebrezi o slujb? ritual? f?r? episcop... A te al?tura episcopului, nseamn? a te al?tura Bisericii. A te separa de episcop, nseamn? a te separa nu numai de Biseric?, ci chiar de Dumnezeu nsu?i!..." El subliniaz? c? n afara ierarhiei ecleziastice, "nu exist? nimic care s? se poat? numi Biseric?..." Episcopul de Lyon, Irineu, este de acord cu Igna?iu: numai adev?rata Biseric? este cea care p?streaz? forme asem?n?toare constituirii ecleziastice. "Adev?rata gnoz? este cea care se refer? la doctrina apostolilor, la vechea constituire a Bisericii n ntreaga lume, ?i a faptului c? reprezint? corpul lui Christos urmnd succesiunea episcopilor prin care ei au transmis ceea ce se afl? pretutindeni". Irineu a contribuit n a da o form? stabil? ?i coerent? tinerei teologii cre?tine, mai mult dect to?i primii p?rin?i ai Bisericii. El a denun?at ?i condamnat cu vehemen?? tot ce nu apar?inea dreptei credin?e de la cele mai ndep?rtate origini ale curentelor eretice. Diversit??ii, presupuselor lor erori ?i fapte rele, el le-a opus

unitatea, adev?rul ?i superioritatea Bisericii cre?tine, singura "demn? de ata?ament", singura capabil? s? asigure mntuirea, ?i n afar? de care nu exist? dect erezii demne de cele mai aspre pedepse. "Numai acest sistem, spune Irineu, se bazeaz? pe coloana ?i solul scrierilor apostolice c?rora le confer? autoritate absolut?. nainte de toate, evangheliile Noului Testament: toate celelalte sunt mincinoase ?i ndoielnice, neapostolice ?i probabil opere eretice. Numai Biserica catolic? prezint? un sistem foarte complet de doctrine, proclamnd un singur Dumnezeu creator ?i Tat? al lui Christos, care S-a incarnat ?i S-a ridicat dintre cei mor?i. n afara acestei Biserici nu exist? mntuire: ea d? acces la via??; to?i ceilal?i sunt ho?i ?i tlhari". Irineu nu dore?te altceva dect "s?-i converteasc? la Biserica lui Dumnezeu", considerndu-i drept aposta?i, mai r?i dect p?gnii. Dimpotriv?, cre?tinii gnostici au dezv?luit c? ceea ce deosebe?te falsa Biseric? de cea adev?rat? nu este rolul de?inut de clerici, ci nivelul de pricepere al membrilor s?i ?i calitatea raporturilor dintre ei. Apocalipsa lui Petru declar? c? "cei ce purced din via??... fiind ilumina?i, ?tiu s? deosebeasc? falsul de adev?r... Ei nu ncearc? s?-i domine pe ceilal?i, nici s?-i supun? pe episcopi ?i diaconi, canale uscate". Gnosticii declar? c? ceea ce caracterizeaz? adev?rata Biseric? este unirea membrilor ei cu Dumnezeu ?i a unora cu al?ii, "uni?i pentru totdeauna prin prietenie, necunoscnd nici ostilitatea, nici r?ul, ci fiind uni?i prin gnoz?... n prietenie unii cu al?ii". ntre ei domne?te o intimitate de so?i, de nunt? spirtual?, tr?ind ntr-o paternitate, o maternitate, o fraternitate ?i n?elepciune ra?ional?, ca cei ce se iubesc, ca ntr-o comuniune a spiritului. Aceste viziuni ale Bisericii cere?ti alc?tuiesc un viu contrast cu portretul terestru al Bisericii rezultat din documentele dreptcredincio?ilor. nainte de a adera la Biserica gnostic?, Tertulian adoptase aceea?i defini?ie a Bisericii ca ?i Irineu. n criticile aduse ereticilor, el declara c? numai Biserica de?ine regulile apostolice ale credin?ei, venernd Canonul Sfintei Scripturi ?i purtnd semnul succesiunii apostolice prin ierarhia sa ecleziastic?: "aceast? regul?... a fost predicat? de c?tre Christos, ?i nu pune nici o alt? problem? dect cea pe care o introduc ereticii ?i care i face pe oameni eretici". Cu toate acestea, la sfr?itul vie?ii, Tertulian se va rupe de comunitatea dreptcredincio?ilor, va respinge Biserica cre?tinilor pur "psihici". Atunci el va opera o distinc?ie categoric? ntre Biserica empiric? ?i via?a diferit?, spiritual? a Bisericii. ncepnd de atunci, el nu va mai defini Biserica prin raport cu organiza?ia sa ecleziastic?, ci numai ?innd seama de spiritul ce sfin?e?te pe fiecare membru al s?u. El ?i va bate jos de comunitatea catolic?, ca fiind o Biseric? a unei mul?imi de episcopi: "... C?ci Biserica ns??i, este n principal ?i de drept Spiritul, care cuprinde treimea unei divinit??i unice, Tat?l, Fiul, ?i Sfntul Duh. Biserica este prezent? acolo unde dore?te Domnul. Biserica spiritual? pentru membrii spirituali, ?i nu Biserica unei mul?imi de episcopi!" Autorii gnostici resping ca false toate caracteristicile cre?tinismului ecleziastic. Supunerea fa?? de ierarhia clerical? pretinde credincio?ilor supunerea fa?? de "c?l?uze oarbe". Conformarea la regula "crezului" tinde s? ntemni?eze pe to?i cre?tinii ntr-o ideologie inferioar?. Credin?a n sacramente d?

dovad? de o analiz? naiv? ?i magic?: cre?tinii celebreaz? botezul ca pe un rit de ini?iere care le garanteaz? speran?a mntuirii, creznd c? cei care primesc botezul sunt "orienta?i c?tre via??". Spre deosebire de aceste minciuni, gnosticul declar? "n consecin??: adev?rata m?rturie este cnd omul se cunoa?te pe sine, ?i pe Dumnezeu care este deasupra adev?rului, el va fi mntuit". Numai cei care recunosc c? au tr?it n ignoran?? ?i care nva?? s? se elibereze descoperind ceea ce sunt, primesc iluminarea ca pe o nou? via??, ca pe o "a doua na?tere". Riturile fizice ca botezul sunt deplasate, c?ci "botezul adev?rului este altceva; el poate fi descoperit renun?nd la lume". Care au fost motivele acuz?rii gnosticilor n raport cu dreptcredincio?ii? n primul rnd, c? ei nu-L caut? pe Dumnezeu. Gnosticul nu n?elege mesajul lui Christos ca oferind o serie de r?spunsuri, ci ca o ncurajare s? nceap? a c?uta: "c?uta?i ?i ntreba?i ce c?i trebuie s? urma?i, c?ci nimic nu se compar? cu aceasta". Cre?tinii negnostici nu caut? deloc: "... ace?tia, cei ce sunt ignoran?i, nu caut? deloc pe Dumnezeu... Ei nu se intereseaz? de Dumnezeu... Nep?s?torul aude chemarea, dar ignor? locul unde a fost chemat". Cei care se mul?umesc s? cread? ceea ce li se predic?, f?r? a pune ntreb?ri, ?i care accept? cultul care li se a?terne n fa?a ochilor, nu numai r?mn ei n?i?i n ignoran??, dar "dac? ntlnesc un altul ce se preocup? de mntuirea lui", fac tot posibilul pentru a-l mustra, reducndu-l la t?cere. Gnosticii nu erau nici relativi?ti, nici sceptici. Ca ?i dreptcredincio?ii, ei c?utau singurul adev?r. Spre deosebire de ei, dreptcredincio?ii ajunseser? s? vad? adev?rul n propria lor doctrin?, singura form? legitim? a credin?ei cre?tine. Ereticii urmau sfatul lui Iisus: "c?uta?i ?i ve?i g?si, bate?i ?i vi se va deschide". Dar aceasta nseamn?, spunea episcopul Tertulian, c? Christos a predicat un lucru foarte precis, ceea ce con?ine "crezul", ?i g?sindu-l cre?tinul nu mai are ce s? caute. "Vinovat este cel ce nu nceteaz? s? se ntrebe, pentru c? nu va auzi niciodat?, c?ci el ntreab? pe cineva care nu aude". Irineu este de urm?toarea p?rere: "Procednd astfel, nu contenim s? ntreb?m, f?r? a afla nimic, pentru c? neglij?m adev?ratele c?i de a descoperi. Singurul procedeu sigur ?i f?r? riscuri, spune el, este de a ad?uga credin?? la nv???tura Bisericii, admi?nd limitele inteligen?ei omene?ti". n dorin?a lor de a edifica o Biseric? universal?, conduc?torii dreptcredincio?i primeau credincio?i din toate clasele sociale, originile rasiale sau culturale, educa?i sau analfabe?i, pe oricine accepta sistemul lor de organizare. Episcopii i eliminau pe to?i cei care contestau una sau alta dintre cele trei componente ale sistemului: doctrin?, liturghie, ierarhie clerical?. Or gnosticii la contestau pe toate trei. Numai contestnd gnosticismul, conduc?torii dreptcredincio?i au putut s? alc?tuiasc? o organiza?ie care s? mobilizeze pe to?i credincio?ii n snul unui cadru institu?ional unic. Ei nu autorizau alte deosebiri ntre credincio?ii de prim? sau secund? categorie, dect cea care exista ntre cler ?i laici, ?i nu tolerau ca cineva s? se pretind? exceptat de la conformismul doctrinar, participarea la liturghie sau ascultarea dup? principiile aplicate de c?tre preo?i ?i episcopi. Bisericile gnostice - care recuzau acest sistem n favoarea formelor mai subiective de apartenen?? religioas? - nu au supravie?uit ca Biserici, dect cteva secole.

Cre?tinismul oficial a dobndit treptat stabilitate ?i permanen??, prin adaptarea modelului organiz?rii politice ?i militare a Romei, la ?elurile pe care le urm?rea, odat? cu suportul Imperiului ncepnd din secolul al IV-lea, Prin Irineu, cre?tinismul a devenit o doctrin? solid? ?i structurat? - condi?ie indispensabil? supravie?uirii ?i succesului s?u. Din aceast? perspectiv?, putem deduce c? episcopul de Lyon a preg?tit calea pentru evenimentele survenite dup? domnia lui Constantin: cre?tinismul Imperiului Roman. Dup? tradi?ia ecleziastic?, Constantin mo?tenise de la tat?l s?u o nclina?ie accentuat? c?tre cre?tinism. ncepnd de la convertirea mp?ratului Constantin cnd cre?tinismul a fost recunoscut drept religie oficial?, episcopii care pn? atunci fuseser? persecuta?i, au dobndit o autoritate absolut?. Posedarea de opere denun?ate drept eretice a devenit o infrac?iune criminal?. Copiile lor au fost date prad? focului. R?mne ns? unele ntreb?ri, mereu actuale: De ce Biserica apostolic? a ascuns, a deghizat adev?rul ?i ?ia nsu?it mesajul lui Iisus Christos? De ce Biserica a fost ?i continu? s? resping? elementul feminin al divinit??ii, adic? Sfntul Duh?