Materialismul. Spiritul si materia.

Forma si conceptia
Creatie, creativ, creator, creativitate- sint cuvinte pe care le folosim foarte des, incercand sa desemnam prin ele note de necesara noutate a activitatii omului si a produselor pe care le realizeaza. Creativitatea poate fi prezentata in tot ce face omul, indiferent de domeniul si nivelul activitatii prestate. Ea nu se leaga in exclisivitate de domeniul artei si de cel al stiintei. Creativitatea este dependenta de comportamentul inteligent. Acolo unde nu intervin mecanisme de solutionare bazate pe programe genetice sau pe automatisme, creativitatea poate fi identificata in adoptarea unor solutii neasteptate si cat mai convenabile. Creativitatea este legata de aparitia omului, comportamentul inteligent fiind o premisa obligatorie pentru comportamentul creativ. Un comportament creativ este ceva mai mult decat unul inteligent, excluzand repetabilitatea identica a solutiilor la care se apeleaza, presunupe ineditul. Prin aceasta, comportamentul creativ se releva ca factor de progres, fiind orientat spre nou si eficienta. Deoarece problematica creativitatii a fost abordata, in mod izolat , de pe pozitiile diferitilor specialisti, gasim o multitudine de acceptiuni care se confera notiunii de creativitate. Fiecare specialist este tentat sa o defineasca din perspectiva domeniului sau de activitate. evident, o asemenea abordare este una nesatisfacatoare. Referindu-se la un domeniu particular, nu poseda gradul lor corespunzator de generalitate pe baza caruia sa se poate ajunge la o definitie propriu-zisa. Totusi, sumind diferitele definitii sau incercari de definire , raportate la anumite domenii, ajungem la o modalitate mai cuprinzatoare, cu mai multe sanse de a ne apropia de adevarul psihologic. Prin urmare, inca de foarte devreme, se pare ca fiintele umane se deosebeau prin abilitatea lor de a avea idei care depaseau existenta lor zi de zi. Oamenii sunt fiinte care cauta intelesuri,, fiinte umane care ajung usor la disperare, in pofida dovezilor deprimante si haotice contrare, viata are sens si valoare. O alta caracteristica speciala a mintii omenesti este abilitatea ei de a avea idei si de a trai experiente pe care nu le putem explica rational. Avem imaginatie, o trasatura care ne ingaduie sa ne gandim la ceva care nu se afla in imediata prezenta si care, atunci cand il concepem pentru prima data, nu are o existenta obiectiva. Imaginatia este trasatura care produce si va produce mereu. Imaginatia este si capacitatea care le-a ingaduit oamenilor de stiinta sa descopere lucruri noi si sa inventeze tehnologii care ne-au facut extraordinar de eficienti. La fel ca si un roman, o opera de balet imaginatia rezulta creativitatea asemeni unui joc care transfigureaza lumea noastra tragica si fragmentata si ne ajuta sa intrezarim noi posibilitati prin intrebarea : ce-ar fi daca?- o intrebare care a dus de altfel la unele dintre cele mai importante descoperiri din filosofie, stiinta si tehnica.

In arta , eliberati de constrangerile ratiunii si logicii , concepem si combinam forme noi care ne imbogatesc vietile si care credem noi- se spun ceva important si profund adevarat dar chiar si in aceasta etapa timpurie, homo sapiens dezvolta ccea ce grecii vor numai logos, modeul de a gandi logic, pragmatic si stiintific care ii va ajuta sa functionaeze cu succes in lume. Logos-ul este foarte diferit de gandirea vechilor arte , logos-ul trebuie sa corespunda cu acuratete faptelor obiective. Este activitatea pe care o folosim atunci cand vrem sa se intample anumite lucruri in lumea exterioara: cand ne organizam societatea sau dezvoltam tehnologii. Spre deosebire de vechile arte, arta moderna este fundamental pragmatica, dar punctual comun consta in intoarcerea cu privire la lumea imaginara a arhetipului sacru sau catre un paradis pierdut, logos-ul merge inainte, incercand in mod constant sa descopere ceva nou, sa slefuiasca moduri vechi de intelegere, sa creeze inventii uluitoare sis a obitina un control mai mare asupra mediului inconjurator. In lumea premoderna majoritatea oamenilor intelegeau ca imaginatia=creativitatea si ratiunea erau complementare; fiecare avea sfera lui separate , fiecare avea domeniul sau special de competenta, iar fiintele umane aveau neboie de ambele moduri de a gandi si de a practica. Logos-ul este eficient, practic si rational, darn u putea raspunde la intrebarile privind valoarea fundamentala a vietii omenesti si nici nu putea alina durerea si tristetea omeneasca, aici intervine ideea mitului care conferee toate acestea dar care te si ajuta sa percepi creativitatea in functile de apropierea psihologica proprie. Asadar, inca de la inceput, homo sapiens a inteles instinctive ca itul si logos-ul fac lucruri diferite dar avand un punct comun , abordarea problemei creativitatii din doua planuri diferite.

Haina , mnemonica arhitecturii

Mnemonic= care ajuta memoria, o scurta rima sau fraza, sau o alta tehnica mentala care ajuta la usurarea memorarii unei informatii( din grecescul mnemonike=tekhne, arta aducerii aminte). Printre aspectele semnificative ale fiintei umane figureaza si vestimentatia, o tema despre care in vastitatea ei nici enciclopediile cele mai pretentioase nu pot fi prea cuprinzatoare este vorba totusi, de un fenomen extrem de complex, care imbraca o cu totul alta infatisare de la o zona la alta sau de la o microzona la alta, de la o epoca sau de la un an la altul, dependent de mediu, de conditiile vietii materiale, de moda si traditiile locale, totul izvorand , ca o componenta esentiala si din opulenta, din idealuri si nazuinte de ordin estetic si filozofic. Atat moda cat si arhitectura creeaza uneori spatii si volume pornind de la materiale, suprafete plane, urmarind insa acelasi scop:adapostirea corpului uman dar care includ si aspecte legate de interiorul propriu-zis. Cu cat deformarile care apar la nivelul membranei inconjuratoare sunt mai puternice , cu atat sentimentul de intimitate creste. Multplicarea pliurilor si complexitatea de compunere a lor apropie ambientul de utilizatorul sau, datorita straturilor succesive care il invaluie, oferindu-i astfel siguranta

stabilitatii si a intimitatii. Angajarea pe drumul creatiei, asigura formei acea pronuntata inconfundabilitate care-i va permite sa nu se dezvaluie, ca prezenta ce nu poate fi suplinita prin alta, echivalenta cu alta. Sandardul standardul creatiei , dimpotriva, se refera la ceea ce face forma potrivita confundabila cu alte forme. Nota principala a oricarei standard se cere inteleasa ca fiind repetitia, eventuala in limita unor mici abateri. Standard presupune intotdeauna stare de concomintenta ; exclude atat interpunerile cat si intreruperile. Practic creativitatea este dependenta de comportamentul intelligent. Acolo unde nu intervin mecanisme de solutionare bazate pe programe genetice sau pe automatisme, creativitatea poate fi identificata in adoptarea unor solutii neasteptate si cat mai convenabile. Creativitatea este legata de aparitia omului, comportamentu inteligent fiind o premisa obligatorie pentru comportamentul creativ. Un comportament creativ este ceva mai mult decat unul inteligent, excluzand repetabilitatea ineditului. Prin aceasta, comportamentul creativ se releva ca factor de progres, fiind orientat spre nou si eficienta. Practic originalitatea, cu alte cuvinte conditia de original este cea care asigura inconfundabilitatea formelor. Cand forma contemplata se dovedeste pronuntat diferita de celelalte ea va soca privirea. Socul resimtit la contactul cu forma, pare a fi acel care sta macar intr-un prim moment la baza trairilor estetice. Forma privita ni se dezvaluie ca priveliste neasemuita, obligand la dialog, incitand la reflectie. Pe acest fond are loc aceea rupere temporara de orice alte preocupari a contemplatorului si aderarea sa exclusiva la forma. Intelegem prin vestimentatie totalitatea obiectelor confectionate de oameni in materiale diverse pentru a-si acoperi cu ele corpul fara a face imposibila miscarea si deplasarea acestuia cu forte proprii. O analiza mai atenta a fenomenului discutat se va permite sa retinem si alte motivatii ale imbracamintii. Intervine prin urmare si problema unei motivatii de ordin moral, nu poate fi ignorata nici motivatia strict sociala a imbracamintei. In functie de epoci si tipuri de civilizatii, prin vesmant pot fi semnalate starea materiala a celui care il poarta, rangul social sau functia publica pe care acesta le ocupa, apartenenta la o anumita comunitate, aparteneta la o anumita clasa sau patura sociala. Totodata , atunci cand vorbim de vestimentatie nu putem omite sursa generatoare de spectacol, acesta fiiind chiar corpul uman, forma vizuala extrem de complexa. Atat prin proportii cat siu prin echilibru, corpul uman pare a intruchipa insasi perfectiunea, el se dovedeste capabil sa trezeasca o vasta gama de sentimente agreabile. Exemplarul uman imbracat apare astfel, potential ca impresionanta sursa de spectacol. Fara limite de expresie , vestimentatia permite omului sa se afirme la nesfarsit, astfel formele estetice, cand le contemplam ne sustrag de la preocuparile marunte si grijile cotidiene, transpotandu-ne in sferele superioare ale idealitatii ( Schopenhauer). In creatia vestimentara alegerea texturii pentru un anumit gen de design este o etapa importanta in obtinerea imaginii dorite. Profunzimea relatiei care se stabileste de multe ori intre textura si linia croielii poate face diferenta intre esec si succez. De, altfel in arhitectura, textura este de multe ori cea care vorbeste despre identitate si traditie, cea care ascute simturile si apeleaza la straturile cele mai intime ale constiintei umane pentru a dezvalui semnificatii ascunse. Textura este cea care apropie sau departeaza, dezvalui sau ascunde, cea care leaga si dezleaga. De-a lungul practicii sale , arhitectul

este obligat in mod continuu sa simta si sa gandeasca spatiul si altfel decat din postura de arhitect. Moda este un domeniu care ii confera din plin aceasta posibilitate. Daca insusi Adolf Loos afirma in anii 20 ca Haina nu este altceva decat o forma primara de adapost, peste 60 de ani designerii japonezi Rei Kawakubo si Yoji Yamamoto introduceau in moda o serie de forme noi, care puneau la indoiala modul in care erau percepute in acea vreme frumusetea si feminitatea, introducand o gandire esentializata asupra corpului uman. Cei doi designeri isi prezinta pentru prima data creatiile in timpul paradelor pret-a-porter, desfasurate la Paris in aprilie 1981. Hainele erau supardimensionate , de multe ori asimetrice, de culoare neagra, erau peforate intentionat sau chiar aveau marginile neterminate. Toate acestea contrastau cu moda acelor vremuri, in care vesmintele erau realizate intr-un stil elegant si erau croite pentru a se potrivi perfect pe corp. Astazi schimbul de idei care are loc intre moda si arhitectura , devine tot mai interesant, creand noi posibilitati si noi directii de dezvoltare pentru ambele discipline. Arhitectura castiga transparenta si fluiditatea formelor, in timp ce moda are o abordare mai degraba structurala decat decorativa asupra vesmantului care tinde din ce in ce mai mult cont, nu numai de forma, ci mai ales de un anumit limbaj sau o anumita expresivitate a corpului uman. Atat arhitectura cat si moda presupun un exercitiu de rememorare a experientei corpului, absent din actul efectiv al creatiei-corpului uman. Actul de a transfera ceva din organicitatea si fluiditatea creatiilor vestimentare in acele forme care acompun o cladire, aduce cu sine o apropiere a arhitecturii de corpul uman. In unele cazuri, chiar sentimentul de apartenenta la acel spatiu devine mai profund; pentru ca arhitectura, asemeni hainelor, trebuie sa fie vazuta din exterior si , de asemenea, simtita in interior.