Nuvela Fantastic

Mircea Eliade (1907 Bucureti-1986 Chicago)

Nscut n Romnia, Mircea Eliade se afirm n strintate la nceput n Frana iar mai apoi n SUA. Membru al Academiei Romne(1990), proeminen a culturii noastre, e spiritual enciclopedic care a ptruns adnc n universitate, fiind urmaul lui Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hasdeu,Ion Heliade Rdulescu,Mihai Eminescu,Nicolae Iorga i G. Clinescu. Discipolul lui Nae Ionescu la noi i al lui Surendranath Dasgupta n India, Eliade se aaza n fruntea unei generaii ilustre ( generaia 30 din cultura romn: Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre uea, M.Vulcnescu, Paul Comarnescu). Opera sa, elaborat de-alungul a 6 decenii impune prin diversitate, profunzime, unitatea conferit de confluena omului de geniu cu artistul. Cercettorul, nzestrat cu rigoare i putere de esenialitate, i manifesta interesul pentru: religie, filozofie, antropologie, sociologie, folcloristic, mitologie, lingvistic. Creaii fundamentale sunt: Istoria credinelori a ideilor religioase , Aspecte ale mitului , De la Zalmoxe la Gengis Chan , Comentarii la legenda Meterului Manole , Oceanografie , India , Insula lui Euthanasius , Imagini i simboluri , Sacrul i profanul , lucrri n care dezbate problem viznd: Epoca de piatra, Budhismul , Cretinismul,Mahomedanismul,Ateismul,introducnd concepte noi precum: fenomenologia sacrului,hierofania(camuflarea sacrului n profan),coincidentia oppositorum i conceptele de Ying i Yang. Proza lui Mircea Eliade e n accepia lui Eugen Simion de o dubl ax stilistic:
a) realista prin: Maitreyi, ntoarcerea din rai, Huliganii, Noaptea de Snziene, Nunt

n cer.
b) fantastic prin: La ignci, Domnioara Christina, arpele, 12000 de capete de

vit, Secretul doctorului Honigberger. n concepia lui Eugen Simion, nuvela lui Mircea Eliade marcheaz o nou vrst a fantasticului; nuvela se grupeaz n jurul unei teme fundamentale: relaia dintre sacru i profan, mai precis camuflarea sacrului n profan. La Mircea Eliade miticul ia locul magicului; trmul mitic se dovedete a fi spaiul bucuretean, spaiul plin de semne i

revelaii cu strzi care ascund mistere, cu indivizi banali ce poart n ei fr s tie mituri, Bucuretiul devine astfel pentru Mircea Eliade ,, o geografie sacr n interiorul creia indivizii nu au sentimentul sacrului; ei trec peste linia care desparte viaa de moarte fr s tie, avnd o credin mistic n normalitatea existenei. O prim caracteristic a personajelor e c sunt nite indivizi comuni care intr fr voia lor n nite situaii anormale asemeni lui Gavrilescu din La ignci sau lui Iancu Gore din 12000 de capete de vit. Modul lor de se apra n faa acestor scene va fi fabulaia: a povesti ca la Sadoveanu = a supravieui.

La ignci, Mircea Eliade

Nuvela La ignci -scris la Paris (1959); apare n revista Destin, la Madrid n 1962 iar la noi in 1969,dup o aducere in atenia cititorilor n paginile revistei ,, Secolul XX . Nuvela La ignci este o nuvel fantastica, fantastical fiind trstura fundamentala a beletristicii lui Mircea Eliade nc din anii de debut (Cum am gsit piatra filozofal) pn la cei ai maturitaii, cnd vor aprea scrierile : Domnioara Christina, arpele, Nopi la Serampore. Cele mai cunoscute definiii ale termenului de fantastic au fost date de Roger CaIllois ( n inima fantasticului) i Tzvetan Todorov( Introducere n literatura fantastic).Roger Caillois definete fantastical ca fiind ,, o irumpere brutala a inadmisibilului n realitatea cotidian, o poveste fantastic prezinta oameni obinuii, azvrlii dintr-o dat ntr-o alt lume. Ca i Roger Caillois, Tzvetan Todorov observ c fantasticul ncepe printr-o etap n care evenimentele se desfoar strict realist; la un moment dat ns cursul firesc al evenimentelor e intrerupt de ceva. Acest ceva ( element perturbator) provoac ezitarea. Ct vreme sureaz aceast ezitare, remarc Todorov: ,, avem de a face cu fantasticul pur.Acest fantastic pur e un moment n care se suprapune peste momentul n care personajul i cititorul nu pot a decid cum se explic evenimentul ciudat care perturba ordinea lucrurilor. Definiie: Nuvela este o specie a genului epic n proz, avnd o construcie riguroas, un singur fir narativ i personaje relativ puine care graviteaz n jurul unui singur personaj central; In general exist o tendin de obiectivitate a perpectivei narative prin atenuarea sau chiar eliminarea prezenei naratorului.

Geneza nuvelei Izvoarele nuvelei La Tiganci sunt deopotriva autobiografice si livresti. Asa cum marturiseste Eliade insusi persista in nuvela sa Bucurestiul caci orice loc natal constituie o geografie sacra. Pentru aceia care l-au parasit, orasul copilariei si al adolescentei devine intotdeauna un oras mitic ,, Pentru mine Bucurestiul e centrul unei mitologii inepuizabile. Credintele vechi ale lumii l-au fascinat intotdeauna pe Eliade,de aici si mirajul unor cifre: 3-primul numar fundamental considerat de chinezi perfect; 7-cifra cosmica, simbol al perfectiunii ce marcheaza sfarsitul unui ciclu si inceputul altuia; 12-echivalentul unui an cosmic. Mitologia isi face simtita prezenta prin: -cele 3 fete (Iele) care ar intruchipa Parcele din mitologia greaca. -cea care stapaneste La Tiganci ca un adevarat Cerber(cainele lui Hades care pazea poarta infernului) -prin vizitiul ,,candva dricar ( intruchipandu-l pe Caron luntrasul care ducea sufletele mortilor pe apele Styxului) Tematic,nuvela lui Mircea Eliade e o evocare a iesirii din timp, al pedularii dintre sacru si profan ,a conflictului dintre vis si realitate. Compozitional I s-a dedemarcat nuvelei sfericitate, cele 8 episoade derulandu-se pe itinerarul real( I,V,VII) imaginar(II,III,IV,VIII) Actiunea Se debuteaza cu insemnele concretului, nelipsit insa de incarcatura simbolica; Gavrilescu e vazut traversand coridorul intr-o zi cand caldura incinsa e ca aceea care l-a retezat candva ca o sabie pe colonelul Lawrence. O intamplare banala provoaca intrarea lui Gavrilescu intr-un labirint bizar. Incercand sa-si recupereze partiturile lasate in casa Otiliei, eleva pe care o initia in tainele pianului, eroul se trezeste imbiat de o oaza de racoare , casa cea frumoasa a tigancilor smulgandu-l din arsita si mirosul de asfalt topit ,, la umbra nucilor il intampina o

nefireasca racoare si Gavrilescu ramase o clipa derutat. Incepe sa priveasca uluit, aproape de arborii inalti si zidul de piatra acoperit cu iedera. Aici va fi supus unor ritualuri ezoterice; un Cerber simbolic il invita in compania a 3 ursitoare( Parcele, Ielele) dar Gavrilescu nu uita nicio clipa ca e artist simtind cum ceasul masoara timpul fara sa-l atinga :,, sunt artist spuse Gavrilescu, pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost intotdeauna arta pura.Traiesc pentru suflet. Angrenat intr-un joc de-a v-ati-ascunselea la o adevarata hora a ielelor incercand in zadar sa descopere tiganca insotita de evreica si grecoaica, profitand de pian I se desteapta o amintire vesnic vie:Hildegard. Visul sau de artist i-a fost curmat insa de o trista realitate. Nu i-a fost dat sa colinde Grecia cu aleasa inimii sale ci a fost harazit ca sot al Elsei. In incaperi in care luminile incepeau sa faca loc crepusculului, Gavrilescu se simte coplesit de o apasatoare ameteala nemaistiind in fuga sa ocoleasca: divane, perne, oglinzi, parca nu mai era aceeasi incapere si totusi cunostea fotolii, divane , oglinzi sau paravane care-l impresioneaza de cand intrase ,, descoperea obiecte pe care ii era greu sa le identifice : dovleci uriase inveliti de divan . Pe neasteptate simte prezenta unui coridor alcatuit din 2 randuri de paravane; iar in hora ielelor se strecoara unda de dogoare insuportabila, obiectele necunoscute asaltandu-l haotic. Iar in plin intuneric, pierzand notiunea timpului reuseste sa se strecoare ,, tarandu-se pe pantece. Intoarcerea la realitate e un prilej de uimire crescanda.Acesta e un moment in care se insereaza fantasticul pur de care vorbeste Tzvetan Todorov: unele bancnote iesisera din uz,Otilia,nepoata doamnei Voitinovici se casatorise, gazda de odinioara madame Trandafir murise iar Elsa se intorsese in Germania dupa lungile cautari ale sotului dat acum diparut de 12 ani. Intr-o noapte clara, dar fara luna, in compania unui birjar care nu-si poate inabusi regretul ca nu mai e dricar,se reintoarce la tiganci unde n-o mai regasise decat e nemtoaica.Visul ii redesteapta imaginea lui Hildegard , autorul incredintandu-si cititorii ca ,, toti visam asa totul ca intr-un vis. Capodopera a exilului romanesc , La Tiganci insumeaza temele cele mai dragi literaturii lui Eliade, temele subordonate artei de a invinge moarte. Gavrilescu, potentialul purtator de sacru e artistul ratat, muzicianul decazut ce se recomanda mereu cu titlul sau de noblete, cel de artist. Gradina tigancilor reprezinta un loc interzis, un tip de sfidare ce se transforma pentru acest om intr-o oaza miraculoasa, o adevarata Indie in

miniatura(Cornel Ungureanu). In aceasta Indie Gavrilescu descopera tiganca dar si evreica sau grecoaica, reprezentand 3 spatii culturale diferite.Generatia lui Eliade a glosat cu privire la ,, puntile spre universalitate ale ramanilor.Acestea s-au regasit in deschiderea catre presocratici(Grecia antica) deschiderea catre India si dechiderea catre cultura ebraica, primele doua fiind considerate obligatoriide Constantin Noica. Farmecul nuvelei lui Eliade rezida in ambiguitatea provocata de glisajul care se produce intre 2 planuri: real si fantastic. Desi s-au oferit multiple interpretari ale simbolulilor (baba- Cerber, fetele-Ielele, Parcele,birjarul-Charon, cafeaua-apa uitarii, nr 12-ciclul astral complet),autorul s-a aratat nemultumit de aceste decodificari:,, povestirea aceasta nu simbolizeaza nimic.Nu trebuie cautat la ce refera diferite episoade, nici ce reprezinta personajele. Este simpla reprezentare a unui univers nou,imediat cu legile lui proprii.E mult mai aproape asadar de intuitia autorului o interpretare care considera experianta personajului drept un transfer din lumea reala intr-un univers alternativ fata de care lumea noastra apare ca un vis. Absorbit de acest culoar paralel, Gavrilescu poate considera ca experienta lui in lumea Bucurestiului e propiul lui vis.Aceasta interpretare e sustinuta de constructia personajului Gavrilescu. Figura plata,modesta,condamnata la stereotipia existentiala,eroul se afla intr-o etapa cand constientizeaza ca a lasat in urma o tinerete brazdata de esecuri: dragostea vietii lui, Hildegard a fost abandonata in firea de artist ii va fi anulata de conditia facila a unui profesor de pian. Personajul pare sa-si traiasca viata sedat, mecanic,ca intr-un vis.Aerul de mediocritate, banalitatea, ratarea, politetea ,,domnisoarelor eu nu sunt un oarecine nu pregatesc deloc aventura la care va lua parte.Confuzia si pasivitatea il incadreaza pe Gavrilescu in tipologia initiatica a idiotului. Ioan Petru Culian imparte personajele din literatura fantastica a lui Eliade in: active ,,quest (cautare)
pasive ,,call (chemare)

Gavrilescu face parte din categoria ,,call-ului, a idiotului.Chiar si numele lui ascunde o simbolistica,cel ce poarta numele arhanghelului Gavriil pare sa intruchipeze ipostaza unui inger cazut prin banalitatea si naivitatea sa.Pentru pacatele sale, eroul si-a pierdut harul creator,firea divina a artistului glisand spre

banal. Abia in bordeiul tigancilor Gavrilescu ca reintra in posesia destinului sau autentic,recuperand harul dar si iubirea pentru Hildegard. Fantasticul nuvelei lui Eliade creeaza multiple deschideri, interpretari ale textului.Contruit pe dualitate vis-realitate,noapte-zi, viata-moarte sacru-profan, acest tip de fantastic e unul remarcat prin: ,, absenta tragicului, a catastrofei finale, a grotescului, a obsesiilor de orice fel(Sorin Alexandrescu)