n pedagogia contemporana, principiile reprezinta un domeniu abordat ntr-o mare diversitate de concepte si configuratii teoretice.

Definirea traditionala a principiilor, cu fundamentele lor n psihologia empirista este tot mai frecvent nlocuita cu demersuri novatoare, oferite de constructivismul psihogenetic piagetian, de teoria elaborarii pe etape a notiunilor si operatiilor mintale (I.P. Galperin) etc. Mai recent, s-a conturat o noua prezentare a principiilor didacticii, gratie aplicatiilor psihologiei cognitive n procesul de nvatamnt. Este un fapt unanim recunoscut ca psihologia a oferit fundamentele proiectarii activitatilor scolare, odata cu consacrarea ei ca stiinta. Cercetarea naturii umane, a dezvoltarii psihice, a 23323b118x nvatarii si educatiei a condus astazi la conturarea unor domenii de predilectie ale psihologiei aplicate . Progresele nregistrate n descifrarea mecanismelor gndirii, memoriei si cognitiei, proceselor motivationale au o contributie directa la nfaptuirea actului de predare si nvatare, la ntreaga activitate numita generic scolarizare. n acelasi timp, aparitia unor confruntari de amploare, cum sunt abandonul scolar precoce sau mai tardiv, nivelul ridicat al dificultatilor scolare, precum si alti parametrii ai Pedagogiei de recuperare aduc argumente n plus n sustinerea unor demersuri metodologice centrate pe nevoile si posibilitatile beneficiarilor educatiei. Aceste demersuri schiteaza trecerea de la Pedagogia omogenizarii si recuperarii la o Pedagogie a diversitatii. Diversitatea se constituie drept valoare, care bine tradusa n strategii didactice poate sa sporeasca rata succesului scolar si sa asigure succesul reformelor educationale contemporane. Principiile didacticii moderne sunt produsul ultimului secol de cercetare a predarii si nvatarii, iar acestea sunt astazi larg diseminate n aplicatiile scolii contemporane. Acestea valorifica, de asemenea, cercetari si aplicatii ale unor domenii conexe, de sociologie, antropologie si filozofie educationala. Aplicarea principiilor didacticii moderne este un factor de sustinere a reformei sistemului educational n ansamblul lui. Analiza sistemica a procesului de nvatamnt focalizeaza atentia asupra diversitatii componentelor ce urmeaza a fi concertate: predare - nvatare - evaluare management. Fie si numai din acest unghi de vedere, practica pedagogica poate aspira la succes atunci cnd sistemul educational este re-proiectat n acord cu nevoile si posibilitatile de dezvoltare ale beneficiarilor sai. Pedagogii si practicienii domeniului pot oferi factorilor de decizie informatia utila pentru re-proiectarea sistemului educational si a scolii romnesti. O noua si provocatoare viziune asupra designului si functionarii scolii este nu numai dezirabila, dar si posibila. Prezentam, n continuare 12 principii ale didacticii moderne, menite sa faciliteze dirijarea nvatarii eficiente n diverse situatii scolare concrete. Aceste principii sunt subsumate celor mai importanti factori ai reusitei scolare, decantati n cercetarile contemporane. 5.1. Factori cognitivi si metacognitivi

Principiul 1: nvatarea este un proces activ, voluntar, personal si mijlocit social. Prin nvatare sunt descoperite si elaborate semnificatii, gratie prelucrarii informatiilor si a datelor oferite de experienta personala si de confruntarile inter-personale. Subiectul uman este nzestrat n chip natural sa recepteze si sa prelucreze informatia dobndita pe diverse canale. Aceasta capacitate cunoaste o dinamica continua, achizitiile acumulate n timp se organizeaza n structuri cognitive tot mai cuprinzatoare.

Pe durata procesului de nvatare, subiectul creeaza si dezvolta semnificatii si interpretari personale, adeseori prin interactiune cu altii. Principul 2: Subiectul angajat n actul nvatarii tinteste sa creeze interpretari si configuratii coerente n zona cunostintelor dobndite, indiferent de cantitatea si calitatea datelor disponibile. Cei care nvata elaboreaza structuri integrate, reprezentari comune si sensuri condensate, chiar si n conditiile patrunderii de suprafata, cuprinderii superficiale a faptelor, conceptelor, legitatilor si teoriilor prezentate. Procesul de nvatare opereaza holistic, pe structuri relativ nchegate. Drept urmare, ntelegerea ca proces cognitiv intern precede orice validare obiectiva externa. Dar lucrurile nu se ncheie cu elaborarea semnificatiilor si interpretarilor personale. Pe masura ce subiectul si confrunta achizitiile nvatarii cu alte persoane, semnificatiile si interpretarile se ajusteaza, sunt nlaturate zonele de inconsistenta si snt revizuite conceptiile anterioare. Principiul 3: Constructia cunostintelor, structurile cognitive noi se realizeaza prin integrarea cunostintelor anterioare. Deoarece background-ul si experienta difera semnificativ de la persoana la persoana si pentru ca intelectul prelucreaza informatia holistic si n baza unor semnificatii, indivizii interpreteaza si organizeaza informatia in maniera personala. Unul din obiectivele nvatamntului este de a crea la toti elevii aceleasi semnificatii si conceptii referitoare la o anume realitate, de exemplu de a conduce elevii la produse cognitive validate stiintific. Cnd se nsuseste un concept nou, este important ca toti elevii sa retina caracteristicile comune, care definesc conceptul. Acest lucru nu se produce de la sine, profesorul trebuie sa ofere elevilor diversi organizatori cognitivi, care sa sprijine si sa orienteze prelucrarile mintale personale Principiul 4: nvatarea este semnificativ facilitata de utilizarea strategiilor puternic structurate. ntre acestea se disting strategiile meta-cognitive, cele care exerseaza subiectul sa-si orienteze gndirea asupra propriei gndiri, sa aiba acces la introspectia propriilor operatii mintale n timpul efectuarii unei sarcini. Cercetarile contemporane scot n evidenta ca, de-a lungul copilariei timpurii si mijlocii, elevii devin deja capabili de metacognitie la nivelul operational al gndirii. Aceste elemente ale metacognitiei primare se exprima n constiinta de sine, chestionarea sau interogatia de sine, autoreglarea proceselor si continuturilor gndirii si memoriei etc. Componentele metacognitiei cu efecte facilitatoare asupra nvatarii ar acoperii fenomene structurate n trei planuri: * Stapnirea de catre elev a unor cunostinte despre sine, ca subiect angajat n procesul de nvatare. i sunt utile elevului date referitoare la cantitatea de efort intelectual de care este capabil, volumul si complexitatea sarcinilor pe care le poate cuprinde ntr-un timp dat, ce program orar i asigura productivitate optima etc. * Cunoasterea caracteristicilor specifice diferitelor experiente (teme) de nvatare, cum ar fi memorarea unei poezii, lectura si asimilarea unui lectii de istorie sau matematica, aplicarea unor algoritmi n rezolvarea de probleme etc. * Usurinta n adecvarea metodelor de nvatare la capacitatile proprii si la natura sarcinii scolare; este vorba n acest plan de stapnirea unor metode de nvatare flexibile si oportune situatiilor

concrete de studiu. De exemplu, productivitatea muncii scolare este influentata de studierea pe parti ori ntreguri, de succesiunea momentelor de nvatare si autoevaluare, de esalonarea efortului intelectual n timp etc. Datele de cercetare consemneaza diferente semnificative ntre elevii buni si elevii slabi n ceea ce priveste capacitatea lor de introspectie asupra prestatiilor scolare. Elevii buni sunt capabili de relatarea chiar n detaliu a strategiilor de nvatare utilizate, n timp ce evocarile elevilor slabi nu depasesc aspecte de suprafata cum sunt repetitiile, efortul de memorare adeseori supradimensionat, prezenta dificultatilor de retinere sau ntelegere. Dezvoltarea metacognitiva asigura elevului mecanismele de autocontrol si autoreglare necesare n nvatare, un tonus crescut, ncredere n sine si angajare optima. 5.2. Factori afectivi-motivationali

Principiul 5: Influenta motivatiei asupra nvatarii. Profunzimea si complexitatea achizitiilor nvatarii, ce si ct anume se nvata si poate fi evocat sunt capacitati ce depind de o serie de factori: a) ncrederea n propriile mecanisme de autocontrol si n posibilitatile de reusita; b) claritatea si consistenta valorilor personale si sociale, a intereselor si scopurilor asumate;

c) expectatiile personale privitoare la succesul sau esecul actiunilor; d) motivele activitatii de nvatare. Lumea interioara a elevului este foarte bogata; ea cuprinde credinte, scopuri, asteptari si trairi ce pot sustine sau slabi functionarea intelectului. Relatia dinamica ntre intelect, afectivitate si comportament determina sanatatea psihica a indivizilor si capacitatile lor de nvatare. De asemenea, interpretarile sau constructele elevilor asupra realitatii pot, dupa natura lor, facilita ori obstacola o motivatie pozitiva si performanta n nvatare. Experienta succesului n nvatare este un bun remediu pentru trairile negative si pentru activarea motivatiei pozitive. Principiul 6: Rolul motivatiei intrinseci n nvatare. Copiii se nasc cu o curiozitate naturala, care se manifesta n comportamentul lor interogativ si explorator. Curnd, cognitiile si emotiile intens negative din scoala, insecuritatea, teama de esec, de pedeapsa, ridiculizare sau stigmatizare tempereaza n mare masura entuziasmul initial. scoala este nca destul de ezitanta n a utiliza caile de sustinere si dezvoltare a comportamentului explorator al copiilor. Odata cu intrarea n scoala, comportamentul elevilor este conditionat prin pedeapsa si recompensa, iar motivatia intrinseca este substituita de motive externe. Principiul 7: Principala functie a motivatiei este de a sustine efortul de nvatare. Efortul nsa nu poate fi prelungit peste anumite limite, deoarece curiozitatea, creativitatea, gndirea puternic structurata sunt stimulate numai n sarcini de nvatare accesibile, de dificultate optima, cu elemente de noutate si provocatoare.

nvatarea se produce la acele teme la care elevul este capabil sa patrunda elementele sarcinii si sa sesizeze o anumita relevanta sau utilitate personala. De exemplu, elevii revendica oportunitatea de a opta pentru anumite teme de studiu, n acord cu interesele lor. 5.3. Factori ai dezvoltarii personalitatii

Principiul 8: Oportunitati si constrngeri n dezvoltare. Dezvoltarea fizica, intelectuala, emotionala si sociala a indivizilor se desfasoara dupa o progresie stadiala, iar aceasta dezvoltare este o functie a interactiunii factorilor genetici si de mediu. Un factor important al dezvoltarii l constituie oportunitatile oferite prin experientele de nvatare formala. Se stie ca elevii nvata mai bine cnd materialul de studiu se nscrie n tesatura de operatii mintale de care ei snt capabili (I. Radu) sau cnd sarcina scolara este situata n zona proximei dezvoltari (Vgotski). La acestea se adauga cerinta ca materia de studiu sa fie prezentata interesant, atractiv, sa antreneze procesele intelectuale si emotionale.

5.4.

Factori personali si sociali

Principiul 9: Diversitatea sociala si culturala. nvatarea este facilitata cnd elevul are posibilitatea sa interactioneze cu colegi diferiti sub aspect cultural, al mediului socio-familial. scolile care stimuleaza interactiunile sociale si cultiva diversitatea, ncurajeaza gndirea flexibila, competenta sociala si dezvoltarea morala. Principiul 10: Acceptare sociala, imaginea de sine si nvatarea nvatarea si imaginea de sine se sustin reciproc atunci cnd elevii se accepta unii pe altii ca individualitati, n contextul unor relatii de respect si apreciere reciproca. Calitatea relatiilor interpersonale ofera indivizilor acces la evaluarea corecta a situatiilor, la trairi si comportamente pozitive. Modul de manifestare al profesorilor, stabilitatea, ncrederea si grija pentru elevi snt premise ale dezvoltarii sentimentului de apartanenta la grup, de respect si acceptare, de instaurare a unui climat pozitiv pentru nvatare. 5.5. Diferente individuale

Principiul 11: nvatarea devine mai productiva daca snt respectate diferentele individuale si culturale. Principiile de baza ale nvatarii, motivatiei, evaluarii etc., snt aplicabile la toti elevii, indiferent de etnie, limbaj, vrsta, abilitati sau statut socioeconomoc. Cu toate acestea, nvatarea ntlneste numeroase obstacole daca diferentele individuale lingvistice, culturale sociale nu snt luate n considerare. Diferentele individuale reclama diferentierea curriculara, precum si a tuturor conditiilor n care nvatarea se produce. Principiul 12: nvatarea este nsotita de anumite filtre cognitive si sociale. Structurile cognitive si afective, atitudinile si convingerile existente la un moment dat, devin repere individuale n construirea realitatii si interpretarea experientelor de viata.

n baza unor structuri cognitive si atitudinale personale, indivizii adopta decizii si comportamente ca si cum ar fi dezirabile pentru ceilalti, ceea ce adeseori determina nentelegeri ori conflicte. Principiile prezentate anterior au implicatii n practica, n procesul predarii, al curriculum-ului, evaluarii, managementului didactic, precum si n formarea cadrelor didactice. nti, principiile ofera dascalilor sugestii metodologice privind proiectarea didactica, elaborarea curriculumul-ui, managementul clasei etc. n al doilea plan, principiile ofera o arie problematica larga ce trebuie incorporata n programele de formare initiala si continua a profesorilor. 6. Sugestii metodologice privind procesul de instruire

-Implicarea activa a elevilor n procesul de nvatare, n ritm si la nivele de dificultate accesibile, utiliznd cu frecventa sporita interactiunile n perechi si grupuri mici; - Relevarea cunostintelor ancora n predarea noilor continuturi si exersarea elevilor n elaborarea unor structuri conceptuale si operationale; - Utilizarea simularii, studiilor de caz si a problematizarii, n vederea sustinerii curiozitatii, a reflectiei si evaluarii situatiilor, pentru stimularea gndirii nalt structurate si a strategiilor metacognitive. - Includerea n secventa de predare a feedback-ului constructiv si informativ n legatura cu demersul si achizitiile nvatarii, sporirea aplicatiilor practice, a exercitiilor si diversificarea problemelor supuse spre rezolvare; - Tratarea egala a tuturor elevilor, fara discriminare sau partinire a unora, n ceea ce priveste respectul si valorizarea lor ca indivizi, evaluarea constructiva si sistematica, oferta de sprijin n nvatare, angajarea n sarcinile de lucru etc.; - Crearea unei atmosfere de colaborare si lucru n echipa, n locul uneia de concurenta si rivalitate; - Utilizarea unor sarcini de lucru autentice, cu relevanta n viata reala si adecvate diferitelor grupuri culturale, care sa solicite elevilor sa opereze cu informatii interdisciplinare si sa valorifice posibilitatile lor de progres; 7. Sugestii metodologie privind evaluarea Includerea unor experiente care sa promoveze empatia, ntelegerea si respectul reciproc ntre elevi.

- Evaluarea sa fie sistematica si continua, integrata n actul predarii curente, sa fie autentica n continut si n performantele proiectate; - Sa fie utilizata n principal evaluarea de progres (achizitiile individuale) n locul evaluarii normative, n care achizitiile individuale snt comparate cu norma de grup; - Progresia nvatarii sa fie bine tradusa n standarde si descriptori de performanta, iar standardele sa fie formulate n asa fel nct fiecare elev sa aiba posibilitatea succesului;

- Evaluatorii sa angajeze elevii n aprecierea prestatiilor proprii, precum si ale colegilor. 8. Sugestii metodologice privind managementul didactic

- Designul predarii sa fie conceput de asa maniera nct sa asigure timp si spatiu si pentru activitati de nvatare individuala, dar sa fie descurajate eventualele tendinte de segregare sau izolare n clasa; - Sa se asigure metode specifice si suporturi de nvatare pentru elevii cu dificultati si pentru cei cu cerinte speciale, precum si profesori specializati n munca cu aceste categorii de scolari; - Programele educationale sa fie nsotite de asistenta complementara, pentru fiecare caz n parte, ca de exemplu, n domeniul sanatatii mintale, asistentei sociale etc.; - Crearea unui mediu de nvatare eficient pentru toti, ceea ce pretinde satisfacerea optiunilor elevilor pentru teme de nvatare, tipuri de proiecte practice, modalitati de munca independente sau n grup; - Preocuparea constanta pentru un climat de respect si acceptare a diferentelor, evitarea practicilor de discreditare si stigmatizare; - Utilizarea unor modalitati flexibile de grupare a elevilor pentru activitatile didactice, pe baza nevoilor de nvatare si n acord cu tipul de sprijin pedagogic de care elevii au nevoie.