e la Wikipedia, enciclopedia libera Identitatea culturala a fiecarui popor poate fi reflectata de miturile ?i legend ele care l-au inso?

it pe tot parcursul dezvoltarii lui. De aceea, este foarte im portant sa cunoa?tem literatura de natura populara, sa cunoa?tem miturile ?i leg endele care au circulat odinioara. Cuprins [ascunde] 1 2 3 4 5 6 7 Defini?ie Natura Mitului: Aspecte ale miturilor Categorii de mituri Mituri celebre Note: Vezi ?i

[modificare] Defini?ie Mitul (gr. mithos, fr. mythe) este o povestire fabuloasa care cuprinde credi n?ele popoarelor (antice) despre originea universului (cosmogeneza) ?i a fenomen elor naturii, despre zei ?i eroi legendari. Mitul implica fiinte spirituale, pre cum Dumnezeu, ingeri sau demoni, si personaje fantastice ca de exemplu: oameni-a nimale, precum ?i existen?a unei alte lumi. Incercand sa defineasca mitul, Eliad e arata ca acesta poveste?te o istorie sacra; el relateaza un eveniment care a av ut loc in timpul primordial, timpul fabulos al inceputurilor. Altfel zis, mitul po veste?te cum, mul?umita ispravilor fiin?elor supranaturale, o realitate s-a nasc ut, fie ca e vorba de realitatea totala, Cosmosul, sau numai de un fragment: o i nsula, o specie vegetala, o comportare umana, o institu?ie. E a?adar intotdeauna povestea unei faceri: ni se poveste?te cum a fost produs ceva, cum a inceput sa fi e. Mitul nu vorbe?te decat despre ceea ce s-a intamplat realmente, despre ceea ce s -a intamplat pe deplin . Sens particular: Filosofii epocii post-mitice, precum Pro tagoras, Empedocle ?i Platon folosesc mitul ca pe o punere in scena alegorica cu scopul de a-?i face in?eleasa opera. De exemplu, Platon creeaza mituri original e (cum ar fi mitul pe?terii), sau readapteaza miturile anterioare. a) Mitul este o povestire fabuloasa care cuprinde credin?ele popoarelor (ant ice) despre originea universului ?i a fenomenelor naturii, despre zei ?i eroi le gendari, etc. b) Mitul este o poveste, o legenda, un basm. [1] Nara?iune alegorica sau legenda despre zei ?i eroi care personifica for?e al e naturii sau ale societa?ii. Avand o factura folclorica ?i transmi?andu-se oral , mitul multor popoare au fost culese la un moment dat ?i transformate in epopei , care reprezinta adevarate monumente ale vechilor culturi ?i fac parte din teza urul culturii universale (ex. epopeele homerice, indice, etc.). Miturile au o ti pologie variata ?i o sfera tematica foarte larga. Astfel, miturile teogonice (ex . Teogonia lui Hesiod) povestesc cum au aparut zeii sau cum ?i-au impra?it ace?t ia atributele; miturile cosmogonice (ex. cele din Upani?ade ?i din Biblie), pove stesc cum a aparut lumea; miturile etiologice se refera la originea unor fenomen e, ritualuri, institu?ii, etc. (ex. mitul Pandorei, care incearca sa explice ori ginea raului). Rapsoziin populari ?i ulterior arti?tii cul?i s-au abatut adeseor i de la spiritul mistic, religios, lasand sa se reflecte in mituri tendin?e care in esen?a sunt profane (ex. mitul lui Promoteu). Unele dintre cele mai frumoase mituri canta sentimente etern umane: dragostea ne?armurita (ex. mitul lui Orfeu ?i Euridice), prietenia (mitul lui Oreste ?i Pilade), dorul neimplinit (mitul l ui Eros ?i Psyche), etc. Datorita caracterului lor simbolic complex ?i unor elem ente general-umane, miturile au constituit o sursa permanenta de inspira?ie pent ru creatorii din toate domeniile artei. [2]

Mitul (defini?ie externa, perspectiva externa asupra acestuia) este o povest ire fabuloasa de origine populara ?i necugetata, in care agen?i impersonali, cel mai adesea for?e ale naturii, sunt prezentate sub forma de fiin?e personale ale caror ac?iuni ?i aventuri au un sens simbolic. [3] Mitul (defini?ie interna: mitul este explicat din punctul de vedere al mitul ui insu?i) este o poveste orala sau scrisa prin care un grup uman ilustreaza sen sul care il da valorilor sale, legandu-le de un moment fondator, anume acela al originii. Aceasta poveste angajeaza membrii grupului sa ac?ioneze in sensul valo rilor pe care ea le vehiculeaza. De exemplu, mitul biblic al pacatului originar, explica cum gesturi facute la origine devin fondatoare ale realita?ii umane pre zente. El arata de ce oamenii de azi sufera ?i cum se pot ei insera in procesul de mantuire propus de catre religia cre?tina[4] Mitul este o poveste care relateaza evenimentele situate la origine, in timp urile fara seaman ale inceputurilor: apari?ia cosmosului, a omului, a plantelor ?i animalelor, emergen?a vie?ii. Este timpul fondator al credin?ei omului intr-o divinitate sau un singur Dumnezeu. Sensul miturilor variaza de la o epoca la al ta. Doua curente de interpretare au existat dintotdeauna. Primul ne spune ca mit ul este o poveste fabuloasa, inventata, imaginara. Celalalt curent explica ca mi tul este o poveste care traduce realitatea sub o forma simbolica. Limbajul mitic uzeaza a?adar de cuvinte care sunt simboluri, adica de cuvinte cu sensuri apare nte, in spatele carora se ascund alte sensuri. Pentru cercetatori ca Mircea Elia de, mitul este expresia unui mesaj codat caruia trebuie sa-i gasim cheia de deco dare. Mitul este o poveste a originilor omului ?i in acela?i timp marturise?te ? i modul in care trebuie sa concepem originea zeilor, adica a religiei. Astfel, u n mit egiptean nu are un acela?i sens cu unul hindus. Forma narativa este identi ca, dar modurile fiecaruia dintre ele de a concepe lumea sunt diferite. [5] [modificare] Natura Mitului: Mitul este o relatare narativa, fabuloasa, care pune in scena fiin?e ce inca rneaza sub forma simbolica for?e ale naturii sau aspecte ale condi?iei umane. "S imbolul" este un obiect sau eveniment care trimite la altceva decat la ceea ce i ndica im mod direct, care poseda deci un sens "secund" mai profund decat cel "pr imar" sau "literal". El este expresia unui lucru pe care n-am ?tii sa-l definim de-o maniera mai clara, mai precisa. Simbolul consista deci in transformarea unu i obiect, unui gest sau unui cuvant in ceva diferit, care devine astfel semnul u nei realita?i considerate mai inalte, mai cuprinzatoare. Astfel, pentru patriot, o bucata de carpa se transforma in drapel pentru ca el reprezinta ata?amentul s au pentru grupul na?ional de la care se revendica. N-am in?elege nimic din compo rtamentul sau daca n-am asocia acestei buca?i de carpa o valoare care o depa?e?t e. Patriotul este invadat de un sentiment in prezen?a drapelului ?i doar acest s entiment conteaza pentru el. Mitul nu este deci in primul rand "o poveste pentru cei slabi cu duhul", ci o relatare al carui sens trebuie descoperit ?i a carei descoperire da sens unei experien?e sau unei vie?i. Mitul religios este expresia simbolica a unei atitudini, anume a credin?ei. "Rolul simbolurilor religioase e ste de a da un sens vie?ii oamenilor. Indienii Pueblos se cred fii "Tatalui Soar e", ?i aceasta credin?a a lor confera vie?ii acestora o dimensiune superioara ?i un scop care depa?e?te cu mult existen?a lor limitata. Soarta lor este infinit mai satisfacatoare decat aceea a omului propriei noastre civiliza?ii care ?tie c a este (?i va ramane) un nimic insignifiant ("un moins que rien" in original), a carei via?a n-are un sens spiritual. Exact acest sentiment ca via?a are un sens mai vast decat simpla existen?a individuala, permite omului sa se ridice deasup ra mecanismului care il reduce la agent de ca?tig ?i de cheltuiala. Daca acest s entiment ii lipse?te, omul este pierdut, mizerabil Daca Sfantul Pavel ar fi fost convins ca nu este decat un ?esator ambulant, cu siguran?a n-ar fi devenit omul care a fost. Via?a lui i?i tragea sensul din faptul ca era convins ca este mesag erul lui Dumnezeu. Putem sa-l acuzam de megalomanie, insa aceasta opinie n-are g

reutate in fa?a judecatei genera?iilor care i-au urmat." [6] Putem, alaturi de C arl Jung, sa acceptam ca grandoarea istorica a Sfantului Pavel sta in certitudin ea lui ca este mesagerul Domnului. Dar putem de asemenea sa ne punem intrebarea daca acest Dumnezeu exista ?i in alta parte decat capul Sfantului Pavel ?i a cel or ca el. Chestiunea care se pune deci in fa?a filozofului este aceea daca ideea de Dumnezeu corespunde unei realita?i exterioare spiritului uman. Daca Dumnezeu l-a creat pe om ca imagine a sa, sau omul l-a creat pe Dumnezeu ca imagine a lu i. ?i aceasta intrebare este posibila tocmai pentru ca cele doua curente de inte rpretari ale mitului nu se exclud reciproc. [7] Primele societa?i umane au privilegiat discursul mitico-religios in a lor ca utare a adevarului. Societa?ile moderne, impregnate de reu?ita ?tiin?ei, au tend in?a de a considera ca depa?it, cite?te inutil, acest tip de discurs mitico-reli gios. ?i cu toate astea, mituri ?i religii, contra oricarei a?teptari, sunt pe p unctul sa cunoasca un retur, prin miile de persoane care merg in intampinarea Pa pei la fiecare calatorie a acestuia, la noile secte, la apetitul pentru religioz itatea extrem-orientala sau pentru curentul new age. Sunt ace?ti adep?i ai new a ge-ului, amatori ?i consumatori ai "terapiilor" de toate felurile, responsabilii pentru faptul ca raioanele librariilor noastre sunt umplute mai mult cu car?i d edicate ingerilor ?i extratere?trilor, decat cu car?i de filozofie! Acest apetit imens pentru discursul mitic ?i religios obliga la o reflexie asupra raporturil or pe care le intre?ine cu adevarul. Problema este ca discursul mitico-religios se prezinta ca de?inator al adevarului, cerandu-ne sa-l acceptam pe simpla baza a credin?ei, ori, bunul sim? refuza o astfel de preten?ie. Trebuie sa respectam oamenii ?i imensa valoare pe care ace?tia o acorda credin?elor lor, insa in acel a?i timp trebuie sa ne intrebam asupra acestui tip de discurs inainte de a-i da asentimentul nostru. Chestiunea fundamentala care se pune vis a vis de preten?ia de adevar a mitului ?i religiei, este deci aceasta: Un discurs este adevarat do ar pentru ca ii acordam o mare valoare?[8] Evident ca nu, caci, cum explica Durk heim, "sentimentul este obiect al ?tiin?ei, nu criteriu de adevar." (Regulile me todei sociologice)[9] Discursul mitic a aparut la origine in societa?ile de vana tori-culegatori de acum 25 000 de ani, in societa?i fara scriere, deci care i?i asigurau transmiterea culturii lor de maniera orala. Transmisia discursului miti co-religios, care le pastra vie memoria evenimentelor importante pentru comunita te, se baza doar pe memoria individuala a poe?ilor ?i ?amanilor. Miturile variau in timp ?i spa?iu considerabil din aceasta cauza. Odata cu apari?ia scrierii, i n mod natural, prima grija a comunita?ii a fost unificarea versiunilor intr-o un ica forma, care a devenit repede "oficiala". Marile mituri religiloase puteau at unci sa se nasca. Biblia, care se afla la confluen?a tradi?iilor iudaice ?i cre? tine, este un astfel de exemplu. Odata ce miturile au fost fixate in scris, inco eren?ele interne ?i acelea dintre versiuni au devenit vizibile, cite?te ?ocante. Ceea ce cuvantul camufla, textul revela... No?iunea insa?i de "mit" este asocia ta, inca din Antichitate, aceleia de "minciuna", "eroare" sau "iluzie". Prin ins a?i etimologia termenului (de origine greaca), mitul este lovit de o nota de der izoriu, a?a cum ?i azi, in car?i, in mass media, mitul este sinonim cu o povesti re mincinoasa sau iluzorie de care trebuie sa ne debarasam pentru a percepe adev arul. Astfel, "mythos" inseamna in greaca "cuvant" sau "poveste", insa un cuvant sau poveste care nu este masurata, ra?ionata, a?a cum este cazul sinonimului sa u "logos". In limba vechilor greci, recunoscu?i ca ra?ionali?ti, "cuvantul care poveste?te" n-are aceea?i valoare cu "cuvantul care demonstreaza"! Aristotel spu nea: "Dar subtilita?ile mitologice nu merita sa fi supuse la un examen serios. S a ne indreptam mai degraba aten?ia spre cei care gandesc pe baza demonstra?iei." [10] Mai aproape de timpul nostru, E. B. Taylor, unul dintre fondatorii antropol ogiei, spunea ca mitul este o forma de demen?a a umanita?ii primitive, pe care a r trebuie s-o extirpam din civiliza?iile superioare. "Trebuie", spune el, "sa lu cram pentru a destina aceste supersti?ii unei mor?i sigure. Aceasta munca, de?i nu agreabila, ramane cel pu?in indispensabila buna-starii umanita?ii." [11] Xeno fan din Colofon este unul dintre filozofii greci care vor declan?a polemica atat de veche asupra discursului mitic. El se mira ca zeii sunt adesea descri?i sub forma umana (antropomorfism): "Omul i?i inchipuie zeii dupa chipul ?i asemnanare

a lui, iar daca boii, caii ?i leii ?i-ar face ?i ei zeita?i, le-ar concepe dupa chipul lor." Voiajand frecvent in Mediterana, el ?i-a dat seama de multiplicitat ea religiilor, punandu-?i intrebarea de ce ar merita zeii grecilor mai degraba t itlul de "zei adevara?i" decat cei ai celorlalte culturi. O intrebarea la care n u exista raspuns, pentru ca fiecare crede ca dumenzeii lui sunt cei adevara?i. C ritica lui Xenofan pune in eviden?a limitele credin?ei ?i a credincio?ilor. El s punea ca credincio?ilor le scapa adevarul in mod radical: "N-a existat ?i nici n u va exista un om care sa aiba o cuno?tin?a sigura despre zei." Daca este eviden t ca valoarea mitului sta nu in calitatea sa de adevar, ci in aceea de efect pe care il produce, anume crearea unei unita?i de sens care este fondatoare a valor ilor unei societa?i prin proiec?ia acestor valori asupra unui moment fondator, s e pune totu?i problema daca acesta are totu?i vreo valoare de adevar. Purtator d e sens, da!, dar purtator de adevar? Aceasta intrebare ramane pentru orice perso ana care analizeaza credin?a: ea merge drept in miezul discursului mitic, acesta din urma fiind esen?ialmente inchis asupra lui insu?i in chestiunea preten?iei lui la statutul de adevar. Claude Levi-Strauss pune in eviden?a de maniera excel enta acest fapt, anume imposibilitatea discursului mitic de a-?i gasi un punct d e sprijin in afara lui insu?i pentru a dovedi ca exprima un adevar, atunci cand spunea ca "Pamantul mitologiei este rotund". Altfel spus, nu putem justifica ver acitatea mitului decat apeland la un alt mit sau acordand o valoare importanta e venimentelor pe care le relateaza. Fapt care ne readuce la intrebarea asta: Un d iscurs este adevarat doar pentru ca ii acordam o mare importan?a? Discursul miti c, ca maniera tradi?ionala de gandire, a reprezentat pentru mult timp unicul mod de a in?elege ?i a explica lumea. La un moment dat, undeva in Europa, mai preci s in Grecia secolului al IV-lea i.e.n., lucrurile s-au schimbat. S-au facut atun ci remarcate noi capacita?i intelectuale propice apari?iei filozofiei ?i ?tiin?e i. Noua maniera de gandire n-a dus la dispari?ia gandirii mitice, insa aceasta a izgonit-o, lent, foarte lent, din pozi?ia ei dominanta. "Pentru ca discursul um an asupra naturii sa nu se prabu?easca, ruinat de la interior de maniera vechilo r mituri, nu este suficient ca dumnezeii sa fie lasa?i la poarta; trebuie ca gan direa sa fie complet transparenta pentru ea insa?i, sa nu comporte nici cea mai mica incoeren?a sau umbra a unei contradic?ii interne." [12] Gandirea mitica implica o cautare de ordine: mitul organizeaza realitatea tr aita de catre fiin?ele umane facand apel la un timp ?i un spa?iu care ii sunt pr oprii; el ierarhizeaza fiin?ele ?i valorile, cu referin?a la sacru ?i profan; el face semnificativ ceea ce ini?ial poate parea absurd, anume na?terea, moartea, sexualitatea, etc. In mitul tradi?ional, fiin?e supranaturale ac?ioneaza in lume a noastra, creand lucruri, crea?ia desfa?urandu-se intr-un trecut care este acel a al Originilor. El nu relateaza decat ceea ce intereseaza in cel mai inalt grad fiin?a umana, ceea ce il bantuie, ceea ce ii pune probleme: moartea, sexualitat ea, via?a in societate. Mitul face apel a?adar la o logica anume, aceea a imagin arului, fapt care ii asigura de altfel puterea de evocare. In acest sens, mitul este extrem de puternic ?i plin de semnifica?ii, posedand deci o for?a explicati va. In schimb, aceasta for?a este limitata, caci acesta nu poate demonstra ra?io nal absolut nimic, ?i nu poate face obiectul unei discu?ii. Mitul explica mister ul, spunandu-l. Aderam la acesta ascultandu-l ?i repetandu-l. In contrast cu ace sta, explica?ia ra?ionala inlocuie?te "imaginea evocatoare" a mitului cu "concep tul". [13] In mituri, totul este posibil, totul se poate intampla, ?i totu?i miturile d e pretutindeni ?i din toate timpurile se aseamana. Acest fapt inseamna ca ira?io nalitatea lor aparenta ascunde structuri logice permanente. Mitul traduce, in op inia lui Claude Levy-Strauss, aporiile logice ale dualita?ii acela?i-altul.[14] [modificare] Aspecte ale miturilor Mitul nareaza o istorie sacra, sugestiva pentru cel care face parte din cultura care a creat respectivul mit ?i care adera necritic la aceasta. Mitul poate rela ta nu numai originea lumii, a animalelor, a plantelor ?i a omului, ci ?i toate e

venimentele primordiale in urma carora omul a devenit ceea ce el este astazi, ad ica o fiin?a organizata in societate, obligata sa munceasca pentru a trai ?i tra ind dupa anumite reguli. Astfel, mitul este istoria fabuloasa a omului revelata ?i narata de el insu?i; mitul este o poveste imaginata de om despre tot ce acest a ignora, adica despre tot ce a avut loc inaintea lui ?i va avea loc dupa el. ?i pentru ca o astfel de poveste sa capete o valoare veridica ?i convingatoare, el este atribuit divinita?ilor supraomene?ti ?i eterne. Doar astfel ii este confer it mitului for?a ?i autoritatea necesara pentru ca in afara de valoarea sa estet ica, acesta sa capete ?i o valoare educativa, o valoare de mesaj ?i de crez.[15] Mitul se deruleaza intr-un timp primordial ?i indepartat, un timp in afara isto riei. Recitarea miturilor repeta, simbolic, o re-creare a lumii prin ritual. Mit ul nu era recitat oricand ?i oriunde, ci cu ocazia unei ceremonii: na?tere, ini? iere, casatorie, moarte, deci cu ocazia unui inceput sau a unei transformari. In accep?iunea lui Mircea Eliade mitul nu mai este considerat o simpla fabula , o fic? iune , ci, ca ?i in lumea straveche, arhaica, se considera a fi pentru cei care cr ed in el o istorie adevarata ?i pre?ioasa, fiindca este sacra, exemplara ?i semnifi cativa sau o tradi?ie sacra, releva?ie primordiala, model exemplar . In Grecia lui Homer mhytos-ul avea o valoare religioasa ?i metafizica, opunandu-se logos-ului ?i lui historica, iar de la Xenofan incoace a inceput sa desemneze tot ce nu poa te exista cu adevarat . Aceasta este insa o interpretare incompleta, care nu ?ine cont de veritabila func?ie a mitului, anume aceea datatoare de sens, mitul infa? i?and modele pentru comportarea omeneasca ?i prin insa?i aceasta confera existen? ei semnifica?ie ?i valoare . [modificare] Categorii de mituri Miturile memoriale sunt pastratoarele faptelor ancestrale ?i se poate presupune ca ele au inregistrat fie psihoze colective provocate de evenimente de mari prop ortii cu caracter insolit (cunoa?terea focului, revolu?ia agrara), fie incercare a empirica de a explica diverse fapte neobi?nuite, petrecute de obicei la conflu en?a existen?iala a doua popula?ii de nivel spiritual foarte diferit. Exemple: o mul primordial, inven?ia uneltelor, modificarile condi?iei umane (revolu?ia agra ra,), razboaiele cere?ti, potopul ?i reconstruc?ia universului. Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alcatuind nara?iuni ex plicative in jurul marilor intrebari omene?ti asupra existen?ei omului ?i a cadr ului sau vizibil ?i nevazut: (a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acva tic, sau din intalnirea principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert); (b) antropologia (crearea omului, ca pereche arhetipala sincronica sau diacronic a, printr-un singur act definitiv sau in cateva etape experimentale; (c) escatologia (vizand ideea de moarte); (d) repeti?ia manifestarilor naturii (succesiunea zilelor ?i a nop?ilor, anotimp urilor, erelor terestre si cosmice); (e) regnurile fabuloase; (f) cadrul astral (astrele fiind, in concep?ia mitologica, nu corpuri cere?ti ci ,,luminatori dependen?i de voin?a patronala a anumitor zei, locuin?e divine, ia r uneori chiar formele vizibile de intruchipare a zeilor); g) elementele (apa, focul, aerul, eterul). Miturile cosmografice includ intregul cadru divin, adica pe zei ?i locuin?ele lo r universale :

(a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, intrucat zeii in?i?i s e autocreeaza sau sunt crea?i; (b) panteonul (sau totalitatea); (c) lumile coexistente (de obicei trei fundamentale: cerul, pamantul ?i subpaman tul, adica lumea divina, cea umana ?i cea demonica). Miturile transcedentale, consacrate de omul primitiv elucidarii contradic?iilor existen?iale aparente, pe care el nu le accepta decat ideal: (a) eroul arhetipal ; (b) suprastructura demonologica; (c) destinul (ca lege in sine sau sistem de legi implacabile ?i intrepatrunse, s upunandu-?i intregul univers, pana la detalii, omul, omenirea ?i chiar zeii); (d) universul dual (conceptul diviziunii lumii in principii antagonice, care com pleteaza in mod general intregul: lumina-intuneric, caldura-frig, mi?care-repaos , viata-moarte, bine-rau); (e) simbolurile conditiei umane (aspira?ia omului de a-?i depa?i condi?ia lui Icar); (f) via?a ?i moartea; (g) aria timpului. [modificare] Mituri celebre Biblia, Geneza 1 ?i 2 Mitul ?i distrugerea Atlantidei Mitul lui Prometeu Mitul pe?terii Mitul lui Daphne Mitul lui Odiseu Mitul lui Icar Mitul lui Er - Platon, Republica, Cartea a X-a; Subiect: Soarta sufletelor dupa moarte, reintrupare. Mitul originii speciilor - Platon, Timaios; Subiect: Barba?ii la?i degenereaza i n femei, iar cei nein?elep?i in animale; se "rinocerizeaza", cum ar fi zis Eugen Ionescu), etc. Mitul Divinita?ii Guvernante - Platon, Omul politic, 268e - 274e; Subiect: Divii tatea conduce lumea jumatate din ciclul unei perioade cosmice; in cealalta, fara conducere divina, umanitatea degringoleaza, pana cand aceasta va prelua din nou conducerea ?i va inversa tendin?a, salvand lumea de la distrugere; reluare a mi tului lui Empedocle ?i a lui Heraclit (unitata curgerii univerale). Mitul Anamnezei - Platon, Legile??; Subiect: Orice cunoa?tere este o re-cunoa?te re, o rememorare, reamintire a cunoa?terii pe care omul a avut-o in trecutul pre natal: in trecut sala?uie?te nu numai tot ce e bun, frumos ?i nobil, dar ?i toat a in?elepciunea.Rezumat referat Mitul lui Orfeu II mitul

Mitul lui Orfeu II Orfeu a fost primul cantaret de imnuri din Elada. El s-a nascut in casa regelui Eagru, iar mama i-a fost muza Caliopa. Tata, ca si altor cantareti i-a fost zeul Apolo, care i-a daruit o lira si i-a urat sa cant e mai frumos ca vantul cand fosneste prin frunzele padurii. Cand a mai crescut a inceput sa umble prin tara lui Eagru minunand oamenii cu vo cea lui duioasa. Pana si animalele cele mai salbatice, ca rasul se asezau si il ascultau. Cu cantecul lui molesitor a adormit balaurul cel groaznic ce pazea lan a de aur si-a nimicit vraja sirenelor. Si devenind barbat s-a indracostit de-o nimfa numita Euridice. Orfeu ii canta di n lira-i fermecata ca ea sa poata dantui cu alte nimfe. La nunta ce urma sa se intample, pentru un moment, mireasa a ramas singura, iar atunci un alt flacau ce o iubea a vrut sa o rapeasca. Cand l-a vazut nimfa a inc eput sa fuga si a cazut intr-o groapa unde un sarpe a muscat-o. Orfeu ajuns acol o a rugat zeii sa-l ajute, dar nimic. Vazand acestea a pornit spre Hades, in Inf ern sa-si caute mireasa. Pe drum l-a rugat pe Hermes sa-l calauzeasca. Si calauz it de Hermes si ajutat de lira a ajuns la Hades. Acolo printr-un cantec i-a povestit nefericita intamplare, iar zeul s-a invoit, dar cu o conditie: sa nu intoarca privirea spre iubita lui, caci altfel va fi pi erduta pe vecie. Pornind inapoi spre taramul de sus chiar inainte sa ajunga a in tors capul. Mireasa i-a disparut pe vecie, iar zeul inapoi n-a mai adus-o. De suparare, Orfeu n-a vrut sa mai vada nici o femeie, desi nimfele il tot ademe neau. Urcandu-se mai sus pe munte a fost incercuit si omorat de nimfe, caci n-a vrut sa petreaca cu ele. Trupul lui a fost scos din mare si pus intr-un templu, iar lira a fost pusa pe c er (de unde constelatia Lirei).