BALNEOLOGIE

(i)
CURENTUL DE JOAS FRECVEN - este curentul cu frecven cuprins ntre 0 si 100 Hz ; - este curent cu impulsuri = se obin din curentul continuu ntrerupt la un ritm reglabil Caracteristicile curentului de joasa frecventa: 1.

ALTE DOCUMENTE

Forma: in functie de modalitatea in care creste sau scade intensitatea, poate fi: rectangular, triangular, trapezoidal, sinusoidal, exponential. 2. Durata: per. de contracie, timpul n care intensitatea este inut constant. Este variabila in functie de forma curentului. Poate fi de la 1ms la 10-20 ms. 3. Frecvena Curentul dreptunghiular: I = intensitatea D = durata impulsului P = pauza Dp = perioada = impuls + pauza Curenii rectangulari, trapezoidali, triangulari sunt excitabili pe musculatura normal inervata.

Poriunea parasimpatic Regimul vegetarian Sindromul de izoimunizare Rh i de grup sanguin Ce e normal sa simti la o autoexaminare ADRENALIN , soluie injectabil OPTICA ONDULATORIE Alcoolul si sarcina Efectele consumului de alcool asupra organismului Bacili gram pozitivi nesporulati

Curentii exponentiali au panta impulsului usor ascendebta, curba, i sunt stimulani pe musculatura parial denervat, unde partea exponenial d impulsuri ce pot stimula si fibrle denervate alaturi de cele normale putandu-se adapta treptat la intensitatea stimulului Curentul faradic. Este o forma de curent de joasa frecventa obtinut din curentul continuu, cu un inductor. Grafic se prezinta ca niste curse neregulate negative si pozitive, fara posibilitatea de a fi reglate. Are frecventa de 50 Hz, cu durata pauzei de 10 ms. Singurul parametru care se regleaza este intensitatea impulsului. Este excitant motor produce contractii puternice. Se aplica numai pe musculatura bine irigata, altfel agraveaza ischemia. Curentul triatronic. Este derivat din curentul alternativ, avand numai unde pozitive, cu panta descendenta rectangulara, panta descendenta exponentiala (semiunde). Are avantajul ca este excitomotor cu intensitate, frecventa si durata constante. Dezavantaj acomodare Curentii diadinamici. Sunt derivati din curentul sinusoidal alternativ (de la retea) 220V si 50Hz. Anularea undei negative confera curentului alternativ configuratia urmatoare: Ramane deci o singura faza = monofaza. Aceasta este forma de curent diadinamic monofazat MF Unda negativa redresat devine pozitiva si rezulta un curent diadinamic cu configuratia urmatoare: doua faze adica curent diadinamic difazat: DF Prin combinarea celor doua faze in diverse configuratii dau nastere urmatoarelor forme de curent diadinamic:

1. Perioada scurta PS
1sec MF + 1sec DF 2. Perioada lunga PL undele monofazice si difazice se succed fara perioade definite exact: 2sec MF-5sec DF-2sec MF- 5secDF 3. Ritmul sincopat - este combinatia intre curentul MF = 1sec + 1sec pauza + 1sec MF

In concluzie: curentul diadinamic are 5 forme: MF monofazat DF difazat PS perioada scurta PL perioada lunga RS ritm sincopat Efectele curentului diadinamic difera in functie de forma sa: - curentul monofazat este excitomotor - curentul difazat ese antialgic - scurta perioada = resorbtiv - lunga perioada = antialgic - ritmul sincopat = decontracturant Pentru musulatura normal inervata se pot folosi curentii diadinamici in scop de tonifiere. Nu se aplica in pareze, paralizii spastice Indicatii: - hipotonii musculare - scolioze pt tonifierea musculaturii hipotone (la convexitate) - nevralgii - sechele posttraumatice - hiperestezii - incontinente urinare Tehnica de aplicatie: - in tonifiere = bipolara sau punctiform pe punctul motor - in durere = cu polul negativ (activ) pe punctul dureros - transosale = pe articulatii - longitudinale = de obicei de-a lungul unui nerv Mrimea electrodului este in functie de regiunea de tratat. Aplicatia electrodului se face prin intermediul materialelor hidrofile, umede. Electrozii se fixeaza prin benzi sau saci de nisip. Timpul de aplicare: 4-8 min pt efectul antialgic, 10-20 min pt efectul tonifiant, musculotrop Se pot aplica o data sau de 2 ori pe zi.

Indicatiile terapiei cu curent diadinamic: - sechelele posttraumatice: = DF + PL in puncte durerase = PS direct pe muschi - mialgii - durerile artrozice - epispondilite - periatrite - nevrite, nevralgii

-afectiuni abdominale :DF ( pe coloan, la metamerul respectiv, apoi tot cu DF pe plexul solar, apoi pe coloan- 1 - 2min) - algodistrofia: DF + PS Forma speciala = curentul TRABERT cu frecventa fixa 140Hz cu efect antiagic si excitomotor, hiperemiant Contraindicatii: - osteosinteze metalice - afectiunile cardiace - HTA - arteritele obliterante - afectiunile dermatologice 23123x238x - afectiunile inflamatorii - contagioase - TBC - sarcina - neoplasmele CURENTII DE MEDIE FRECVENTA Sunt curenti sinusoidali cu frecvente cuprinse intre 1000 si 100.000Hz. Sunt diferente intre curentii de joasa freventa si cei de medie frecventa privind excitatiile sincrone pt fibrele nervoase mielinice. Excitaiile sincrone sunt excitatiile produse de fiecare perioada a stimulului electric. Aceste excitatii se produc pana la 1000Hz. Peste 1000Hz nu se mai produc excitatii sincrone. Este necesar sa se insumeze efectul unei succesiuni de perioade a curentului electric pt a putea prduceo excitatie efect GILDERMEISTER sau sumatie temporara. Pn nu demult sau folosit in electroterapie curenti cu frecvente intre 4000Hz si 5000Hz, precum si de 10000Hz (medie frecventa joasa). Astazi se folosesc curentii de medie frecventa incrucisata ( cureni interfereniali ). Proprietati fizice ale curentilor interferentiali: - sunt curenti alternativi sinusoidali - rezulta din doi curenti de medie frecventa de amplitudini constante, dar cu frecvente diferite, ncruciai a.. decalajul dintre ei s se situeze la 100 Hz - rezultatul este tot un curent de medie frecventa, dar cu amplitudinevariabila in functie de directia pe care il consideram. - frecventa de variatie a amplitudinii este egala cu diferenta frecventelor celor doi curenti - diferenta celor doua frecvente corespunde, in cazul electroterapiei, unei variatii de joasa frecventa - eficacitatea terapeutica a curentului interferential depinde de marimea variatiei amplitudinii. In practica diferenta celor doi curenti care se intersecteaza poate varia, pt a evita efectul de acomodare, intre 0 si 100Hz. - frecventele se pot varia: manual - cand se alege o frecventa constanta intre 0 si 100Hz modulat intre 0 si 100Hz, cand frecventa interferentei variaza liniar crescator, apoi descrescator, timp de 15 secunde de la 0 la 100Hz

 modulat - intre o si 10Hz, cand frecventa interferentei variaza liniar crescator, apoi descrescator intre 0 si 10Hz timp de 15secunde pot varia intre 90 si 100Hz in acelasi mod ca anterior Proprietatile biologice - curentul de medie frecventa pur este excitant prin efectul de sumatie temporara (efect Gildemeister) - curentul de medie frecventa incrucisat, efectele excitatorii sunt cele ale unui curent de joasa frecventa ca rezultat al interferentei. Avand amplitudinea variabila se evita acomodarea. - asupra nervilor senzitivi ai pielii au o actiune excitatorie foarte scazuta, datorita scaderii foarte mari a impedantei pielii la actiunea curentilor de medie frecventa. In acest fel este permisa o aplicare nedureroasa chiar la intensitati mari, deci o penetratie mai mare in tesuturile profunde. Efectele fiziologice. Avantajele fiziologice ale curentilor interferentiali: - permit obtinerea unei excitatii adecvate, transversale prin cuplul nerv-muschi - blocheaza reversibil conductibilitatea nervului - permit aplicatii cu intensitati mari, nedureroase, cu penetratie mare in tesuturi si cu reducere marcata a riscurilor electrolitice cutanate (nu produc arsuri) - contractia musculara scheletica este puternica, reversibila, repetabila - au efect de acoperire analgetic - produc eliberarea de substante vasoactive efecte hiperemiante si resorbtive Principalele efecte fiziologice Efect excitomotor pe musculatura striata normal inervata (mai mare la frecvente<10Hz) Efect decontracturant, la frecvente medii (12-35Hz) mai ales cu frecventa variabila (0-100Hz), prin alternanta ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular Efect vasculotrofic

hiperemiant si resorbtiv:
- direct pe vase pe musculatura neteda - indirect prin structura neurovegetativa vasculara - indirect prin gimnastica musculara Efect analgetic se modifica perceptia dureroasa prin diminuarea excitabilitatii (efect de acoperire) dar prin combaterea hipoxiilor generatoare de durere (vasodilatatie) Tehnici de aplicare : - 2 minute cu 4 electrozi asezati in oglinda; - electrozi manusa; - electrozi spatiali Indicatiile terpautice ale curentilor interferentiali - afectiuni ale aparatului locomotor : posttraumatice, degenerative periferice si vertebrale - nevrite, nevralgii - pareze, paralizii flasce fara leziuni de nerv (faciale) - tulburari ale circulatiei arteriala, venoasa, limfatica - afectiuni ginecologice - afectiuni dischinetice biliare - distonii functionale intestinale - afectiuni genito-urinare: retentii, incontinente vezicale

Contraindicatii: - afectiuni febrile - TBC - neoplazii - stari casectice Prescriptie : zilnic, 10-15 sedinte in total TERAPIA CU CURENTI DE NALT FRECVEN - frecvena curentului este mai mare de 100.000Hz. Proprietile fizice ale curenilor de nalt frecven

Frecvena mai mare de 100.000Hz Au proprietate capacitiv pot strabate cu uurin capaciti pe care curenii de joas frecven
nu le pot strbate. Astfel ei traverseaz condensatorii i pot aciona in circuit deschis

Produc efecte inductorii marcate. Cu ct frecvena este mai mare, cu att cmpul inductor are
variatii rapide cu atat forta electromotoare de inductie este mai ridicata. Aceasta proprietate se foloseste pt aplicatiile in camp inductor

Produc energie calorica (energia electrica se transforma in energie calorica) Campul de inalta frecventa incalzeste puternic corpurile metalice si solutiile electrolitice Curentii de inlta frecventa se transmit in mediul inconjurator. Fenomenul sta la baza radiofoniei,
radoilocatiei, televiziunii In electroterapie, din curentii de inlta frecventa se folosesc undele scurte (UNDE SCURTE) Proprietatile fiziologice ale undelor scurte

Au actiune electrolitica si electrochimica (cu exceptia inaltei frecvente redresate, care azi nu se
mai foloseste). n consecin nu se produc fenomene de polarizare. Nu provoac excitatie neuromuscular;

La frecven nalt, durata stimulului este foarte scurta (sub 0.01 msec) nu se poate provova
excitatia structurilor nervoase

Au efecte calorice de profunzime, fara a produce leziuni cutanate. Datorita acestei proprietati,
curentii de inlata frecventa sunt utilizati termoterapia cu actiune profund. Penetraia tisular i efectul caloric cresc direct proporional cu frecvena curenilor. Efectul caloric are urmatoarele repercursiuni fiziologice: asupra metabolismului: creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular, creste metabolismul. Dozele normale stimuleaza metabolismul in zonele tratate?? asupra circulatiei: se activeaza circulatia producandu-se hiepremie activa prin actiune directa locala, prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala, avand ca efect secundar scaderea tensiunii arteriale (in aplicatiile generale). asupra sistemului nervos are efect sedativ in aplicatiile pe regiunea cefalica la nivelul sistemului nervos periferic la dozare corecta creste excitabilitatea, viteza de conducere, scade reobaza i scurteaz cronaxia.

 asupra musculaturii scade tonusul muscular relaxand antagonistii. In aplicatiile locale acest lucru se explica prin cresterea circulatiei locale, iar in aplicatiile cefalice prin actiunea asupra HT creste imunitatea organismului Efectele terapeutice ale undelor scurte: Hiperemizant ; - Analgetic; - Miorelaxant antispastic; - Activarea metabolismului Modalitati de aplicare a undelor scurte: - In camp condensator pacientul se afla intre electrozi - In camp inductor: - cu spirala continua ; - electrozi diplozi; - electrod monod Intensitatea de aplicare - se masoara in wati: Doza I atermica: 5-10W Doza II oligotermica: 35W Doza III termica: 75-100W Doza IV hieprtermica: 100-250W - Dozele se aleg dupa cum urmeaza:

In stadiile acute doze mici(I-II) 3-5 minute zilnic sau la 2 zile (antialgic) In stadiile cronice doze mari(III-IV) cu durata prelungita 20-30 min, zilnic sau la doua zile
12 sedinte (antispastice) Indicatii:

Afectiuni ale aparatului locomotor: - afectiuni degenerative

reumatism inflamator cronic reumatism abarticular = tendinite, periartrite sindroame posttraumatice

Afectiuni ale sistemului nervos: nevralgii, neuromialgii, NCD, sciatalgii, pareze, paralizii Afectiuni ale aparatului respirator: bronsite, sechele pleurezii nonTBC, pleurite Afectiuni ale aparatului digestiv: spasme esofacgiene, gastroduodenite, constipatii cronice,
dischinezii biliare, sindroame aderentiale

Afectiuni uro-genitale: hipertrofii prostatice, prostatite, pielocistite, colici renale, orhite,

metroanexite, parametrite, amenoree, mastite

Afectiuni ORL: sinuzite, rinite cronice, faringite, laringite, otite Afectiuni oftalmologice: iridociclite, orjelet, coroidite (se va proteja cristalinul) Afectiuni stomatologice: durere postextractii dentare, gingivite, stomatite, abcese, granuloame Afectiuni dermatologice: furuncule, panaritii Unele tulburari endocrine: dereglari tiroidiene, hipofizare
Contraindicatiile terapiei cu unde scurte: - procese inflamatorii acute sau supuratii - manifestari acute ale afectiunilor reumatice - afectiuni cu tendinta la hemoragii (ulcer, hemoptizii)

- procese neoplazice - prezenta pieselor metalice (osteosinteze) - pace-maker cardiac - perioadele de ciclu menstrual - sarcina TERAPIA CU NALT FRECVEN PULSATIL Fa de terapia cu unde scurte, nalta frecven pulsatil are urmtoarele avantaje: Durata unui impuls este de 656 microsecunde. Durata pauzei variaz n trepte, plecnd de la o durat de 25 ori mai mare dect durata impulsului. Frecvena impulsurilor este dozat n 6 trepte ntre 80 si 600 impulsuri pe sec. Penetraia este i ea n trepte de la 1 la 6. Efectele calorice ale undelor se disperseaz datorit pauzei mari intre impulsuri a.i. efectele biologice s aiba o durat mai lung i o estompare lent. Efectele biologice se sumeaz pt o perioad de timp Penetraia cmpului realizat este de maxim 20 cm, n funcie de intensitate (max P 75 w) Terapia cu penetraie de la 1 la 6 se alege in functie de constitutia organismului. La cele mai robuste se aleg trepte mai mari: 5, 6 Nu au efecte hipertermice locale Excitatorul de aplica la mica distanta de corpul omenesc de la contactul intim, pana la 2-3cm Excitatorul se poate aplica si peste imbracaminte Nu au contraindicatii. Singura contraindicatie etse pace-makerul cardiac. Mod de actiune

Cmpul electromagnetic realizat influenteaz micrile intra- si extracelulare refac

potentialele de actiune la nivelul membranelor celulare

Stimuleaz efectul proceselor anabolice din tesuturile tratate Cresc afluxul sanguin periferic prin amplificarea circulatiei locale Influenteaza favorabil procesele de regenerare a tesutului nervos Stimuleaz structurile celulare in mentinerea capacitatii histo-funcionale de aprare i
regenerare prin: - stimularea activitatii sistemului reticulo-histiocitar - cresterea nivelului sanguin al gamaglobulinelor - crestrea infiltratelor leucocitare - stimualrea hematopoiezei - favorizeaza formarea colagenului si procesele reparatorii tisulare Efecte fiziopatalogice: - amelioreaza osteoporozele posttraumatice din sdr. Sudeck - accelereaza procesul de calusare a fracturilor - accelereaza resorbtia hematoamelor - rezolva spectacular inflamatiile

- reduce edemul tisular si deteriorarile tisulare scurtant timpul de vindecare - accelereaza cicatrizarea plagilor accidentale sau postoperatorii prin reepitelizari bune si rapide - grabeste vindecarea arsurilor prin stimularea tesutului de neoformatie cutanat - previne si reduce cicatricile cheloide - favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase - realizeaza o topire a calcificarilor organizate in structura partilor moi din bursite si tendinite - favorizeaza vindecarea ulcerului peptic - diminua spasmele musculaturii netede Indicatiile terapeutice ale inaltei frecvente pulsatile Ap. locomotor: - calusarea fracturilor - osteoporozele posttraumatice Sudeck - contuzii, hematoame (pe partile moi) - durioame plantare i digitale operate - osteomileite - bursite, capsulite retractile, teno-sinovite - atrite cu diferite localizari, inclusiv P.R - artroze: hidrartroze Afectiuni musculare: - ulcere varicoase ale gambelor - artropatii periferice Afectiuni respiratorii - bronsite - faringite Afectiuni ORL: - rinite, sinuzite acute si cronice Afectiuni deigestive - boala ulceroasa, ulcer peptic - colite acute pusee de rectocolit ulcero-hemoragic - _______ intestinale Afectiuni uro-genitale: - pielonefrite acute - cistite acute hemoragice - inflamatii pelvine: anexite, metroanexite, parametrite Afectiuni stomatologice: - stomatite, gingivite, infectii bucofaciale Afectiuni tegumentare: - herpes zoster

- arsuri Contraindicatii: - pace-maker cardiac Metodologie:

Penetratia 1 6 in functie de starea de nutritie a pacientului Frecventa 400-600/sec Numar sedinte: 4-8 sedinte in evolutii acute, 10-14 sedinte in evolutii cronice Ritmul: zilnic- 1 edin Durata edinei: 15 min
HIDROTERAPIA Metod terapeutic ce folosete apa la diferite temperaturi i stri de agregare (solid, lichid sau gazoas) n scop profilactic sau terapeutic. Dup temperatur, hidroterapia se mparte n: 1. Hidroterapie f. rece sub 0 = CRIOTERAPIA 2. Hidroterapia rece = 5 - 22 3. Hidroterapia cald = 22 - 37 4. Hidroterapia fierbinte > 38 - 42 Se pot folosi i temperaturi mai mari de 42 pn la 80, apa fiid sub form de vapori. n afar de ap trat. - n aceast categorie de hidroterapie sunt introduse i aplicaiile cu: nisip, nmol, parafin. Hidroterapia este o metod de terapie nespecific; se poate asocia cu factori fizici, chimici, efectele fiind sumate: ale agentului fizic, electric sau chimic cu cel al apei. Efectele depind ns i de reactivitatea particular a organismului. Efectele obinute n aplicaiile hidroterapeutice se datoresc: efectului termic al apei efectului mecanic datorat presiunii apei excitantului chimic al apei n cadrul hidroterapiei cu ap de conduct de mai mic importan.

Proprietile apei:

1. Capacitate termic mare = poate nmagazina o cantitate mare de energie termic deci are
capacitate caloric mare

2. Termoconductibilitatea mare = capacitatea de a ceda din energia caloric cea mai mare parte
nmagazinat n unitatea de timp. Practic cldura nmagazinat = cldura cedat

3. Temperatura de indiferen a apei este mare datorit celor dou caracteristici anterioare
Proprietatile tegumentului: Organ cu rol de protecie a organismului uman, cu structur i functii complexe, motiv pt care se aplica hidroterapia si devine eficienta:

1. Bogat in retea vasculara 2. Bogat in receptori 3. Rol principal in schimburile de caldura (mediu extern tegument) participand direct n procesul
de termoreglare

4. Bogat in glande sudoripare si acestea cu rol in schimbul de caldura eliminnd excesul caloric,
dar i metaboliii

5. Participa indirect in reglarea imunitatii

Bazele fiziologice ale aplicatiilor hidroterapice sunt: - termoreglarea la rece - la cald - circulatia periferica Este o reactie fiziologica de adaptare la temperatura medilui inconjurator si este denumit comportament termoreglator = adpostirea de rece

A. Termoreglarea chimica : reperezinta capacitatea organismului de a creste sau reduce

schimburile metabolice respectiv productia de calorii. Aceast capacitate este diferita de la specie la specie si reprezinta TERMOGENEZA ( termoproductie in necesitatea de a se apara de rece) 1. Termogeneza netremuranda Creste metabolismul in anumite tesuturi sub influenta stimulilor reci si principalul mediator al acestor procese este noradrenalina (este un mecanism neuroendocrin). Se activeaza citocromoxidazele si cresc arderile tisulare, mai ales la nivelul anumitor tesuturi:

50 % in tesutul muscular (fara cresterea activitatii electrice deci fara contractie musculara) 25 % in ficat 10 % in tesutul adipos restul in creier si chiar in miocard
Singurul care nu participa este rinichiul. Termogeneza netremuranda este un proces adaptativ la persoanele solicitate mereu pt adaptare in emdiul rece (calire). Dac expunerea la rece se prelungeste, acest tip de termogeneza este depasit si apare o alt modalitate de adaptare chimic: 2. Termogeneza tremuranda Tremuraturile care sunt contractii musculare de diferite grade, de la tremuraturile f. fine pn la cele grosiere = contracii puternice ritmice cu rol de a produce n timp ct mai scurt o cantitate de caldura care sa evite scaderea temperaturii centrale (cantitate suplimentara) Aceasta se realizeaza prin contractia ritmica a maselor musculare care produc caldura. Este ceea ce cunoatem sub numele de tremurtur. 3. Frisonul : Este caracterizat prin contractii puternice, dezorganizate, care apar n situaia unor dereglri ale centrilor vasomotori. Reprezint o modalitate neeconomic de termogeneza. Se produce o cantitate de caldura rapid, dar cu cheltuiala energetic mare (glucidele hepatice). La rece creste consumul de O2.

B. Termoreglarea fizica :

- conducie ; - convecie ; - evaporare ; - radiaie

Contra rcirii organismul se apar prin creterea capacitii izolatoare a corpului. Contra supranclzirii organismul se apr prin mrirea transferului de cldur n straturile superficiale prin activarea circulaiei superficiale vasodilataie, creterea sudoraiei, creterea ritmului respirator, secreiei salivare la rece toate acestea sunt diminuate. Exista 2 temperaturi critice la care organismul poate fi expus:

1. temperatura critic inferioar = temperatura mediului extern sub care organismul nu mai poate
menine echilibrul termic i homeotermia constant a centrului organismului ()

2. temperatura critic superioar = temperatura mediului deasupra creia organismul nu mai poate
menine homeotermia nucleului i temperatura central ncepe s creasc

3. ntre: - temperatura critic superioar i

termoreglarii

- temperatura critic inferioar

= amploarea

Exist un comportament termoreglator care variaz n funcie de: individ; vrst; microclimat ; mbrcminte Organismul este constituit dintr-o zona periferic i una central ( nucleul ) Zona periferica (coaja) = tegumentul - Are urmatoarele functii: 1. Tampon termic = poate ceda sau primi temperatura in functie de temperatura nucleului prin termogeneza sau termoliza. 2. Izolator caloric variabil - Poate face transferul de caldura prin conductie si convecie Conductia este o cale pur fizica (adica primeste sau cedeaza caldura prin contact direct), iar convecia este o component fiziologic, transferul de cldur fcndu-se prin jocul vasodilatatie vasoconstrictie in functie de factorii de mediu rece sau cald. 3. Comutator al stratului de tesut adipos In mediu rece tesutul adipos are rol izolator, dar n mediu cald, nefiind irigat, nu poate pierde caldura. 4. Receptor caloric Receptorii termici sunt bogati in tegument : corpusculii Krausse pt rece si Ruffini pt cald. Distributia receptorilor este definita pt rece si cald. Sunt anumite zone ale organismului care sunt mai bogate in receptori termici decat alte zone. De ex: tegumentul fetei, mainii, al fruntii, etc Expunerea la rece determina o reactie vasculara la nivelul tegumentului in 3 faze: a). Vasoconstricie = 1-2 min (palid) b). Vasodilataie (arteriolar i venular) pielea devenind roz - roiatic. Este faza hiperemiei active. c). Faza de staz cnd capilarele rein sngele, curentul sangvin ncetinete i apare spasmul arteriolar ischemie cu incetinerea schimburilor metabolice locale cu aspectul cianotic al zonei. Excitaiile reci sunt : - ntre 18 - 35 ; - ntre 5 - 18 Aplicaiile reci au la baz jocul vasodilataie vasoconstricie vascular, care determin rspunsuri consensuale prin rspndirea reaciilor i excitaiilor n tegument ( R. OTTFRIED MULER) si a mucoaselor (BROWN SEQUARD) Aplicatiile reci nu au efecte asupra circulatiei organelor interne. Aici intervin urmatoarele mecanisme: - legea Dastre - Morat = vasele periferice (din tegumente si mucoase) actioneaza antagonist cu cele ale organelor interne - mecanismul mobilizarii sangelui din organele interne - reactiei consensuale = racirea cu vasoconstrictia Excitaiile la cald: - activitatea centrilor este inhibat - dac temperatura central depaete 37, centrii hipotalamici anteriori inhib tonusul simpatic vasoconstrictor periferic i apare vasodilataia cutanat i intr n funcie sudoraia. 5. Organ efector al rcirii prin: - perspiraia insensibil i transpiraie - difuziune pasiv a apei prin tegument - funcia glandelor sudoripare

Zona central (nucleul) - Funcii: - temperatura zonei centrale nu este uniform stabil i omogen, fiind ntre 35 37.5 C . Se consider ca fiind cele mai apropiate temperaturi de T0 central, temperatura rectal i sublingual - echilibrarea deficienei de temperatur n interiorul nucleului se face prin conducie ( ntre organe ) i prin circulatia sngelui - nucleul are o variaie periodic a temperaturii: - diurn: - maxim : dup-amiaza - minim : noaptea i dimineaa - lunar hormonal - sezonier. SCHIMBURILE DE CLDUR NTRE ORGANISM I MEDIU

1. Conducia = prin contactul direct tegument aer cedeaza sau primeste caldur n funcie de
temperatura nucleului.

2. Convecia - convecia intern = circulaia de la nucleu la tegument

- conveia extern = micarea aerului la suprafata corpului 3. Evaporarea: - sudoratiei - perspiratia insensibila 4. Radiatia corpul uman se comporta ca un corp negru REACTII IN HIDROTERAPIE. In functie de tipul constitutional:

a. Microkinetic = raspunsuri lente care se mentin timp indelungat b. Macrokinetic = raspunsuri puternice de scurta durata
APRECIEREA EFECTULUI HIDROTERAPIEI 1. Variatiile pulsului creste sau scade 2. Neregularitatea pulsului 3. Variatiile tensiunii arteriale 4. Reactii subiective: - imediate: - durerea - arsura (daca dispare reactie buna) (reactie rea) - tardive: - tulburari de somn - scaderea apetitului 5. Reactie dermo-epidermica Buna = vasodilatatie suportabila Rea = paloare, cianoza sau racire, frisoane, cefalee, alterarea starii generale - depinde de: - intensitatea factorului termic aplicat (rece sau cald) - schimbul termic pe unitatea de timp si suprafata - deficitul caloric - echilibrul termic

- gradientul termic - viteza de aplicare - procesul de acomodare HIDROTERMOTERAPIA Apa simpla: - calda - rece - cu adausuri de substante chimice sau gaz Alte tipuri de aplicatii calde/reci => abur dar cald Parafina Namol La statiuni = ape: - sarate - sulfuroase - iodurate Forme de aplicatii: a. partiale : - compresele; - cataplasmele; - impachetarile; - frictiunile; - baile partiale ; - afuziunile b. generale: - dusurile; - baile + factori mecanici

COMPRESELE. Clasificare - Dupa temperatura: 1. calde = 38 - 42C

2. fierbini > 42 pn la 45C -- trofice, antispastice, resorbtive. 3. reci < 18 (antiinflamatoare) 4. alternante: 38 42 C = 40 sec., apoi
18 - 22 C = 20 sec. (stimulante pt circulatia locala) inceput se 5. prieshnitz = sunt comprese reci stimulante dureaza 2 6 ore pana se usuca. La produce vasoconstrictie, apoi vasodilatatie ce dureaza pana la terminarea procedurii. Dupa regiuni: - cap; - gat; - torace; - abdominale CATAPLASMELE = comprese in interiorul carora se pune o substanta organica sau anorganica cu consistenta ridicata la temperaturi diferite. Aici actioneaza factorul: - termic ; - chimic Se pot folosi urmtoarele substane: Umede:

tarate de grau sau porumb - calde (trofice, resorbtive ) seminte de in (antiflogistici, antialergici) musetel calde (antiinflamator, antiseptic, resorbtiv) flori de fan (calmante, resorbtive)

 menta (calmante, antipruriginoasa, resorbtiva, datorita uleiurilor volatile) mustar la temperatura camerei (resorbtiva, decontracturanta) se mentine pana la hiperemia
tegumentului, pt ca altfel apar arsuri

hrean aceeasi indicatie ca si la musetel cu namol la temperatura camerei (pe litoral) cu indicatie in afectiuni posttraumatice,
degenerative reumatismale cu efect antiinflamator Uscate:

nisip; sare, etc.

IMPACHETARILE A. Impachetarea umeda completa Presupune impachetarea completa a corpului intr-un cearceaf bine udat si stors, izolarea capului apoi prin invelire cu paturi. In final are efect hiperterm Sunt 3 faze in aplcarea impachetarilor umede complete, pe care se bazeaza efectul lor:

1. Faza de excitatie declansata de contactul tegumentului cu apa rece. Se produce vasoconstrictie

periferica cu cresterea vitezei de circulatie si cresterea ritmului respirator, initial. Apoi urmeaza senzatia de caldura placuta . Temperatura corpului scade. Procedura se intrerupe la aparitia frisonului. Aceasta faza dureaza 10-20 min

2. Faza de calmare relaxare generala, bradicardie, se rareste ritmul respirator apare somnolenta 3. Faza de excitatie hiperterma. Apare numai daca bolnavul ramane impachetat mai mult de 45
min. Apare: hipertermia, transpiratia, accelerarea pulsului si respiratiei. B. Impachetarile uscate nu se mai folosesc C. Impachetari speciale: - parafina; - nisip; - namol Impachetarea cu parafina - placa de parafina; - pensularea cu parafina; - imersia in parafina lichida Efectul se bazeaza pe proprietatea parafinei de a ceda tegumentului o mare cantitate de caldura producandu-se vasodilatatie importanta tegumentara cu decongestionare profunda. Are efect: decongestiv; - decontracturant Este indicata in contracturi musculare de diferite etiologii (nu in inflamatie!!): degenerative, posttraumatice, mai ales pt pregatirea programului de kinetoterapie ( temperatura = 40, durata = 20 min). Este singura metoda de aplicare a parafinei imersia si pensularea sunt greu de suportat. mpachetrile cu nisip sau nmol au aceeasi prescriptie, pt aceleasi afectiuni ca si placa de parafina. Efectele se bazeaza pe aceleasi principii. Temperatura de aplicare = 40, durata aplicatiei = 20 min. FRICTIUNILE. Sunt proceduri reci, rar alternante, niciodata calde. Se executa cu un cearceaf pe regiunea interesata, pana la incalzirea cearceafului. Se sterge apoi regiunea cu un prosop uscat, dupa care pacientul se relaxeaza o jumatate de ora. Are efect tonifiant, revigorant.

Baia de cearceaf Baia de aer

--nu se mai folosesc AFUZIUNILE Sunt aplicatii de apa, in jet, fara presiune, centripet la nivelul membrelor, pe trunchi se executa axial spre ceafa. Are efect de tonifiere prin actiunea reflexa asupra segmentelor medulare. Sunt indicate: - pt astenii, distonii neurovegetative

- afuziunile alternante sunt indicate in insuficienta venoasa periferica, staza, acrocianoza, tulburari trofice asociate Afuziunile alternante: - cald: 38 40C, 40 min - rece: 18 - 22C, 20 min = se incepe cu cald, se termina cu rece. Se fac 8 - 10 alternante pe sedinta. Contraindicatii: - solutii de continuitate pe tegumente; - dermatite DUSURILE. - sunt aplicatii de apa sub presiune variata, la temperaturi variate; - efectele lor se datoresc factorului termic si mecanic Clasificarea dusurilor: Dupa temperatura: - reci; - calde; - alternante. Dupa forma jetului: - sul; - evantai; - rozeta Efecte: Dusurile reci excitante Dusurile calde calmante Dusurile alternante cresc tonusul muscular la locul aplicarii Dupa modalitatea de aplicare: Dusul scotian: - este un dus orizontal sub presiune, alternant. Presiunea apei in jet este de 1.5 2 atmosfere Temperatura apei: -pt cald = 38 40C - pt rece = 18 - 22C Timpul de aplicare a jeturilor: cald 40 Rece 20 Alternanta: se incepe cu cald, se termina cu rece Efecte: - excitant asupra SNC - creste reactivitatea - activeaza circulatia Indicatii: - pareze, paralizii flasce - atonii - meteorism, constipatia - hipotirodie - obezitate Dusul masaj: - combinatia manevrelor de masaj sub dusul rozeta (o ploaie de dusuri rozeta). Se practica la temperatura de 38 40C, 15 min .. Efecte: - hiperemie locala importanta, atat prin efectul termic al apei, cat si menvrelor masajului - resorbtive locale - antialgic:- in lombalgii, dorsalgii - spondilite

- nevrite - mialgii - tumefactii - redori posttraumatice Duul subacval Se executa intr-o baie generala, calda, cu temperatura apei jetului mai mare cu 1-2 decat a baii. Se aplica oblic sau perpendicular pe tegument, in functie de efectul pe care dorim sa-l obtinem. Forma duzei dusului se alege de asemenea in functie de efectul dorit sa-l obtinem. Efectele aplicatiei sunt datorita temperaturii apei, presiunii hidrostatice a baii, presiunii jetului dusului, forma duzei, diferentei de temperatur dintre bai si dus. Efecte: - decongestive, resorbtive in aplicatiile oblice la 10 cm de tegument - tonifiante in aplicatiile perpendiculare pe tegument la distanta mai mica de 10 cm - sedative forma duzei evantai sau rozeta la distanta de 10 cm de tegument, oblic Dusul cu abur sau cu aer cald nu se mai folosesc. BAILE. Clasificare Dupa suprafata de imersie a corpului: - generale - partiale Dupa temperatura: - reci: sub 20 - racoroase: 21-23 - indiferente: 34-35 - calde: 36-40 - fierbinti sau hiperterme: >4042 Dupa compozitia chimica a apei: - minerale - sulfuroase - de plante Efectele sunt datorita: - temperaturii apei (factor termic) - presiunii hidrostatice a apei (factor mecanic) - compozitiei apei baii Baia indiferenta . Temperatura indiferenta = 34-35. Nu exista excitant termic, dar efectul mecanic exista prin presiunea hidrostatica a apei, care comprima discret circulatia periferica, apare oarecare accelerare a respiratiei si excitarea SNC la imersia in apa. Apoi intervine adaptarea, baia avand in continuare efect sedativ. Durata baii de 10-15 min este tonifianta, revigoranta. Intre 15-45 min efectul baii este calmant, recomandat in prurit, insomnii, nevroze, nevralgii. Baile racoroase. Sunt baile a caror temperatura este sub temperatura de indiferenta. In prima faza la contactul cu apa intervine spasmul vascular care impiedica pierderea de caldura. TA creste putin , creste pulsul si se produce o excitatie a SNC.

A doua faza reactiva este dominata de vasodilatatie, aparand hiperemia activa si ca urmare o pierdere a caldurii din corp, cu atat mai mare cu cat temperatura baii este mai mica. Baia HALFBAD - baia de jumatate. Se efectueaza intr-o cada cu pereti mai mari decat cele obisnuite, umpluta pe jumatate, bolnavul sezand uor aplecat. Se fac turnari repezi, dupa perioada de adaptare, cu o cana, izbind cu apa tegumentele.Se fac pana la 15 turnari pe spate, urmate de frictiuni puternice. Apoi se repeta procedeul si pe fata anterioara si pe membre. Indicatii: pareze, paralizii, atonii gastrice, congestii hepatice. Este folosita ca o proceudra de racire dupa bale fierbinti Baia cu peria - efect mecanic prin frictuni cu peria ; - indicata in tulburarile circulatorii, nevroze. Baia kinetoterapeutica. - este o baie calda in care kinetoterapeutul executa miscari de mobilizare pasive, pasiv-active, pe toate articulatiile sau tintit pe un anumit segment in scop de recuperare functionala. Apa calda este relaxanta, antialgica, facand posibila mobilizarea in absenta gravitatiei, facand miscarile mai usor de realizat. Baile fierbinti. Se practica la temperaturi de 40-42C. Sunt intens hiperterme, temperatura cutanata creste rapid, creste si temperatura centrala, creste pulsul, TA. Baile hiperterme. - pireto-terapeutic; - temperatura de plecare 35. Se fac turnri succesive de apa fierbinte astfel incet sa creasca temperatura baii cu un grad la fiecare minut. Procedura se opreste cand temperatura sub limba ajunge la 39-40C. Indicatii: - afectiuni neurologice degenerative - nevrite, nevralgii - in bolile infectioase pt efecte imunologice. Baile partiale - de maini - de picioare - de sezut Hauffe: -cu incalzire -cu racire

Cele cu incalzire se fac dupa acelasi protocol ca cea hiperterma. Cele cu racire se fac pana la 18, plecand de la 35. Indicatii: - tulburari trofice - tulburari circulatorii Baile de plante. - la temperaturi de 36 - cu efect sedativ prin adaosul in baie a florilor de tei, fan, musetel, (mixturi) Baile cu bule CO2 - gazul CO2 aste condus prin conducte ce se distribuie in toata baia. Este baie artificiala, presiunea gazului este de 5 atm. Efectul baii cu CO2: - chimic se resoarbe prin tegument cu efect excitant asupra peretilor vasculari, producand vasodilatatie cutanta, la nivelul anastomozelor arterio-venoase (pasiv) - temperatura baii de indiferenta scade temperatura centrala cu 0.4-0.7C in 20-30 min, prin efectul vasodilatator. Baia naturala cu CO2 are efecte benfice in tulburarile circulatorii. TERMOTERAPIA. A doua parte a hidrotermoterapiei foloseste temperaturi ridicate (40-80) in scop terapeutic. Se folosesc vaporii de apa, aerul incalzit, nisipul (=conductibilitate mai redusa decat apa). Aceste proceduri se termina printr-o procedura de racire sub forma de baie completa, halfbad cu racire,

dus rece, etc. In timpul procedurii se aplica comprese reci la ceafa, pe frunte sau inima. Sunt foarte solicitante, de aceea se aplica rar, de 2-3 ori pe saptamana. Formele termoterapiei: 1. Baile de abur: - se aplica in camere speciale intr-o atmosfera supraincarcata cu vapori la 40-50. Sunt foarte eficiente pt sistemul cardiovascular. - sunt foarte indicate in: hipotiroidii, obezitate, intoxicatii cu metale, diateza uric, reumatisme usoare??, nevralgii, nevrite. 2. Baile de abur partiale - se practica la trunchi, membre, cap. 3. Baile de lumina - folosesc aerul incalzit cu ajutorul becurilor, utilizand efectele razelor infrarosii in spatii inchise. - sunt partiale si generale; - durata: 5-20 min Au avantajul unei vasodilatatii puternice datorita caldurii indirecte, transipratia incepe mai devreme. Scad TA. Efectele aplicatiilor _____ - spasmolitice - resorbtive - relaxante - analgezice - imunologice CRIOTERAPIA. Expunerea de scurta durata a tegumentului la temperaturi apropiate de 0 sau sub 0C. Efecte: - analgezic: se reduce transmisia nervoasa - reduc procesele inflamatorii - reduc metabolismul local (vasoconstrictie) Metoda foloseste: - aerul rece in flux pe tegument - kelenul expunere rapida - gheata sau apa cu gheata - comprese reci 0 sau sub 0C TERAPIA CU ULTRASUNETE Urechea percepe sunete de circa 20000 oscilaii pe secund.Vibraiile mecanice pendulare reprezentnd sunetul ce depesc aceast limit poart numele de ultrasunet. Frecvena undelor ultrasonice este foarte mare, fiind apreciat la 50000Hz 3000000Hz. Aparatele utilizate n fonoterapie furnizeaz ultrasunete cu frecvene cuprinse ntre 80000 i 100000Hz. Lungimea de und a ultrasunetelor este foarte mic, putnd fi localizate selectiv. Ele prezint variaii n funcie de natura mediului strbtut : gaz, lichid, solid. Aplicarea undelor ultrasonice pe un cap omenesc produce un transfer de energii considerabil prin alterarea strilor de presiune realizate.Transferul de energie se msar n W/cm2 , i depete intensitile sunetului.Acesta este un parametru important n cadrul terapiei cu ultrasunete. Undele ultrasonice se propag sub forma unui fascicol de raze, cu vitez costant. - durata: 5-30 min

Efectele fizico-chimice ale ultrasunetului : 1. Efect mecanic reprezentat de vibraia pendular, care se transmite din aproape n aproape, fiecare molecul fiind pus n micare cu o frecven egal cu cea a sursei. 2. Efect termic energia ultrasonic se transform n energie caloric n mediul traversat prin dou modaliti: - prin absorbia energiei undelor ultrasonice de ctre mediile neomogene cu degajare de cldur i amestecare amplitudinilor vibratorii. - prin friciunea particulelor mediului, mai ales la nivelul de separare a dou medii 3. Efectul de cavitaie este un fenomen care const n producere de goluri n interiorul lichidului traversat, manifestndu-se vizibil prin formarea bulelor de aer. Acestea se produc prin compresiunile si dilatarile succesive realizate de UUS asupra lichidului.n perioade de compresiune cavitile dispar dup care amestecul lichidian se reface cu eliberarea unei mari cantiti de energie, cu efecte distructive. n punctele de separare a dou medii cu densiti diferite ( os muchi , de ex ) presiunea poate crete la cteva mii de atmosfere n temperatur la cteva sute de grade. n lichide se produce fenomenulde pseudocavitaie, caracterizat prin degazeifierea lichidului. n practica terapeutic curent nu se pot produce fenomene de cavitaie. 4. Efectul de difuziune const n creterea permeabilitii membranelor. 5. Efecte chimice ca urmare a aciunii ultrasunetelor, au loc procese de oxidare, reducie, depolarizare i alterare a structurii chimice a substanelor. 6. Efecte biologice ale ultrasunetelor sunt incomplete elucidate, se presupune c n funcie de intensitatea ultrasunetului (care se msoar n W/cm2) se produc modificri tisulare minime i reversibile, la intensiti mici. La intensiti medii au loc efecte fizico-chimice i biologice maxime (0,50,7W/cm2) reversibile, iar la intensiti mari (0,8W/cm2) apar modificri ireversibile. Dozele mici de 0,1-0,5 W/cm2 (0,4 W/cm2) cresc permeabilitatea membranei celulare, se produc activri moleculare, crete activitatea de respiraie celular, sunt activate enzimele glicolitice, se scindeaz macromoleculele glucidice, sunt activate procesele oxidative, se produc efecte reductoare (crete coninutul de grupe sulfhidrice n ficat, creier,rinichi,miocard). La nivelul tegumentului se elibereaz mastocitele, cu producere de histamin.Crete permeabilitatea celulelor tegumentare, care are ca urmare posibilitatea de a difuza prin tegument substane medicamentoase-cunoscut sub numele de SONOFOREZ. Dozele medii de 0,5-W/cm2 -0,7W/cm2 produc hiperemie tegumentar, cu vasodilataie i n esutul subcutanat i cel conjunctiv; cu hiperemie consecutiv. Au efecte fibrinolitice prin rupere i fragmentare tisular, fragmentarea macromoleculelor, hipermeabilizarea membranelor, creterea metabolismului celulelor local. Dozele mari de 0,8W/cm2 produc distrucii celulare i rupturi capilare, datorit exacerbrii efectelor dozelor medii. n esutul muscular, efectele UUS sunt direct proporionale cu intensitatea ultrasunetelor aplicate. esutul osos, la dozele mici reacioneaz prin formare de osteofite, la dozele mari prin edeme hemoragice, necroze osoase. La limita muchi-os se acumuleaz o important cantitate de energie caloric, osul se nclzete de 5 ori mai mult dect muchiul. esutul osos la nivelul epifizelor n perioada de cretere este foarte sensibil. Sngele, supus iradierii cu ultrasunete, va determina: scade proteinemia(albuminele i alfa globulinele) i crete globulinele beta, eritrocitele se concentreaz n grupuri, se ncetinete procesul de coagulare Efectele fiziologice ale ultrasunetelor: 1. Analgetice; 2. Hiperemiante; 3. Miorelaxante

Mod de aplicare: dozare Dozarea se face n funcie de : - regiunea tratat (grosimea straturilor tisulare - permeabilizarea locului tratat - calea de aplicare - natura afeciunii (n spondilit doze mari) - stadiul afeciunii(n acute doze mici, n cronice doze mari) - vrsta pacientului(sub 18 ani i vrstnici doze mici) - starea general a pacientului Dozarea : doze mici: 0,05-0,4W/cm2 Doze medii: 0,5-0,8W/cm2 Doze mari: 0,9W/CM2-1,2w/cm2 +1 la puterea7 Pentru esutul subcutanat i cutanat se utilizeaza. intensiti mici 0,1-0,2w/cm2iar n zonele hiperalgice chiar mai mici:0,02w/cm2 Pentru esuul muscular dozele sunt cele medii cu insisten pe zona de trecere tendon-muchi n disecia fibrelor musculare Pentru esutul osos i articulaii: poziionarea s fie adecvat, fracturile imobilizate n aparat gipsat se stimuleaz pentru formarea calusului, n doze mici prin ferestre n gips zonele cu vascularizaie vor fi tratate cu intensiti reduse. Indicaiile terapiei cu ultrasunete: Patologia ap.locomotor de cauz reumatismal: -reumatismul degenerativ : artroze, spondiloze -reumatismul inflamator cronic: artrite , spondilite -reumatismul abarticular Patologia ap.locomotor de cauz traumatic-ortopedic: -fracturi recente (se stimuleaz cu UUS formarea calusului) -contuzii, entorse, luxaii, hematoame, algoditrofii posttraumatice; se practic dozele progresive, de la 0,05-0,1 w/cm2 pn la 0,5 w/cm2, 2-5 minute -posturi vicioase: scolioze, deformri ale picioarelor Afeciuni dermatologice: cicatrici cheloide, plgi atone, ulcere trofice ale membrelor Afeciuni ale esutului colagen: fibrozite, dermatomiozite, miozite, sclerodermie,Dypytren Afeciuni neurologice: nevite ,nevralgii ,sechele ce apar dup herpes zoster,nevroamele amputatiilor, distrofia muscular progresiv,sindroame spastice Afeciuni circulatorii:.st I-II n aplicaii dermatomioamele paravertebrale, creasta iliac, triunghiul lui Scarpa, boalaRaynaud cnd se iradiaz ganglionul stelat n regiunea supraclavicular, n dreptul vertebrei C7-T1 Contraindicaiile ultrasonografiei: afeciuni dermatologice cu leziuni tegumentare sau nevi tulburri de coagulare fragilitate vascular

stare general alterat, caexie tumori n toate stadiile, pre i postoperator TBC activ, indiferent de stadiu i localizare Stri febrile Fenomene inflamatorii RAA Insuficien cardiorespiratorie cardiopatie hipertensiv Tulburri de ritm Suferinele venoase: varice, flebite, tromboze NU se vor aplica UUS pe zonele organelor integre: creier, maduva, ficat, splina, uter gravid, glandele sexuale, plamani, cordul NU se va aplica UUS pe zonele de crestere la copii si adolescenti

FOTOTERAPIA= terapia cu lumina = utilizeaza energia radianta luminoasa asupra organismului. Energia radianta luminoasa poate fi: naturala (solara) artificiala furnizata de spectrele de iradiere emise in anumite conditii

Utilizare in scop terapeutic a luminii solare este denumita helioterapie. Energia radianta artificiala este furnizata de aparatura medicala prin transformarea energiei electrice. Proprietatile fundamentale ale luminii

Propagarea rectilinie intr-un mediu omogen Reflexia reintoarcerea ei in mediul din care provine. Raza reflectata = raza incidenta, unghiul
de reflexie = unghiul de incidenta

Refractia = deviatia pe care o sufera raza de lumina la trecerea ei prin suprafete de separare a
doua medii cu densitati diferite. Raza refractata se afla in acelasi plan cu raza incidenta, dar unghiurile difera: unghiul de refractie de unghiul de incidenta.

Interferenta = compunerea undelor luminoase cu aceeasi directie de propagare. Difractia = fenomenul de curbare a traiectoriei luminii Polarizarea = dependenta intensitatii razelor de lumina reflectate fata de orientarea planului de
incidenta

Aspectul ondulatoriu al luminii | legate de emisia de fotoni (=particula de lumina) Aspectul corpuscular al luminii |
Actiunile fizico-chimice ale luminii 1. Efectul termic radiatiile infrarosii, cele vizibile si cele invizibile, radiatiile ultraviolete au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al ultravioletelor

2. Absorbtia

un corp care primeste un flux radiant absoarbe o parte din energia acesteia, iar o alta parte este transmisa si o alta reflectata radiatiile infrarosii au proprietatea de a se reflecta radiatiile ultraviolete au nivel mai scazut de reflexie efect fotoconductor efect de fotoemisie efect fotovoltaic se produc datorita actiunii termice sunt = disocieri moleculare, oxidari, reduceri, _________ fotosinteze, fotolize (ex. transformarea oxiHb sanguine in metHb si activarea ergosterolului sun actiunea radiatiilor ultraviolete)

3. Reflexia si refractia -

4. Efecte fotoelectrice

5. Efecte fotochimice

Actiunea biologica a luminii 1.Asupra proteinelor si a aminoacizilor degradari prin procese de hidroliza , dezaminare si polimerizare. Se rup lanturile polipeptidice , cu dezagregarea ac. Ribonucleic, inhibarea sintezei de ADN (la doze mari de RUV) . Ca urmare sunt alterate metabolismul si activitatea celulara . Ergasterolul in epiderm este transformat in vit.D . Se formeaza in stratul cornos tegumentar

2.Actiunea RUV asupra sterolilor -

( superficial ). Totodata induce si cheratinizarea . 3.Actiunea asupra organismelor monocelulare si a bacteriilor . au efect bactericid prin coagularea celulei bacteriene. Distrug sau atenueaza bacilii KOCH ,

carbunosi, bacteriofagi , iar in doze mai mari virusurile . Ca urmare , RUV sunt utilizate : i. aftoasa ? ) ii. pentru sterilizarea si dezinfectarea apei iii. pentru sterilizarea si dezinfectarea aerului ( spitale , sali de operatie , scoli?? etc. ) Asupra plagilor superficiale efectului bactericid I se mai adauga si efectul trofic de stimulare a tesutului mezenchimal si efectul de stimulare a imunogenezei => contribuie la grabirea vindecarii 4.Actiunea asupra teguimentuli difera in functie de lungimea de unda a radiatiei => cele infrarosii au efect caloric de profunzime =>cele UV => 2,3 mm in tegument . pentru prepararea vaccinurilor ( rabia , febra

Radiatiile infrarosii(RIR): In terapie se folosesc urmatoarele lungimi de unda : A. 760 m 1500 m = sunt de profunzime

B. 150 m - 5000 m = sunt absorbite de epiderm si derm

C. > 5000 m = sunt de suprafata Efecte : - au actiune calorica profunda cu cat lungimea de unda este mai scurta - produc modificari tranzitorii in circulatia tegumentara : vasodilatatie arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric care persista? 30- 40 min. , urmata rapid de o pigmentatie patata; - edem al stratului mucos al papilelor dermice ; infilltratii leucocitare perivasculare ( la doze sub 1500 m ) - dozele mari pot provoca arsuri de diferite grade in functie de intensitatea si durata expunerii , alterari sau chiar distrugeri celulare ( flictene) . La actiuni prelungite => necroze . Pentru terapie se folosesc dozele moderate => care produc vasodilatatie subpapilara cu cresterea debitului sanguin ( vasodilatatie) crescand metabolismul local si general cu efecte trofice locale si generale. Aplicatiile cu radiatii infrarosii se pot face in : spatiu deschis = lampa Sohie? spatiu inchis = baile de lumina - partiale ; - generale

Indicatiile RIR in spatiu deschis: -afectiuni locale insotite de edeme inflamatorii si staza superficiala; -inflamatii ale tegumentului acute sau cronice:plagi superficiale,foliculite,furuncule etc. -celulite; -afectiuni reumatologice degenerative(spondiloza, artroza);stari contuzionale posttraumatice; -afectiuni respiratorii acute=>catare; -leziuni cutanate=>plagi postoperatorii,degenerative,radiodermitele,eczemele,piodermitele etc. -tulburari circulatoriiperiferice:acrocianoze,sindr. Laynaund,arterite obliterante cu tulburari trofice; -tulburari spastice viscerale abdominale. Indicatiile RIR in spatiu inchis: -are caracter de termoterapie de sudatie si de solicitare generala a organismului,mai ales baile generale de lumina; -boli cu metabolism scaut:obezitate, hipotiroidism(fara interesare cardiaca),diabet, diateze urice; -boli reumatismale degenerative:artroze, periartrite, mialgii; -intoxicatii cronice cu metale grele ,in care sudatia intensa permite eliminarea acestora; -afectiuni inflamatorii cronice si subacute ale organeor genitale(metroanexite,); -afectiuni cronice ale aparatului respirator:astm, bronsite cronice Contraindicatii ale RIR: -nu se aplica in perioada imediat urmatoare traumatismelor;

-nu in hemoragii recente sau riscuri de hemoragii; -inflamatii acute,supuratii; -stari febrile. Radiatia ultravioleta(RUV) Efecte: -stimularea tegumentului-este mai puternica in functie de unghiul de incidenta si lungimea de unda.Intensitatea maxima la incidenta perpendiculara si lungime de unda 280 m. -pigmentatie cutanata-se produce in 2 etape =>eritemul actinic?=fenomen fotochimic precoce ,dupa expunerea tegumentului la RUV; =>pigmentatie melanica apare dupa disparitia eritemului actinic? ca urmare a expunerii teumentului la RUV(soare,artificiale,la RIR sau Rx); =>............ progresiva a pigmentatiei; =>exfolierea epidermului; Dozarea RUV terapeutice: 1-UV-A(I)=sau unde lungi=400-315 m.Este spectrul abundent de la lumina solara. 2.UV-B(II)=sau unde medii=280-315 m.Sunt emise de lampile cu mercur 3.UV-C(III)=sau unde scurte=sub280 m=produse de aparate prin descarcari electrice in vapori de mercur. Exista o sensibiltate individuala la RUV ,care difera de la individ la individ.Protectia se realizeaza cu unguente topice sau injectii IV cu pirocatehina(interfera mecanismele biochimice implicate in efectele atenuate de RUV).

-producerea vit.D(calciferolului)regleaza mecanismul fosfocalcic,previne rahitismul -efect desensibilizant antialgic,prin aplicare pe zone circumscrise(dureroase) -efect asupra hemetopoezei(o cresc) -efect dezinfectant -efect psihologic(stimulante, excitante)
Indicatiile tratamentului cu RUV: -in afectiuni dermatologice:cicatrci cheiloide,dermatite , eczeme, foliculite, furunculoza, degeraturi, eritem pernio, herpes zoster, herpes, psoriazis. -in pediatrie:tratamentul rahitismului,astmul infantil -in reumatologie:afectiuni degenerative,artrita reumatoida, nevralgii -TBC(nu in activitate) -sindroame neurovegetative -afectiuni ORL -afectiuni.............. -profilactic Contraindicatiile apicatiei RUV: -neoplazii

-TBC activa -casexii -CI,IC,HTA.,AVC -insuficienta renala -stari hemoragipare -hipotiriodia -nevroze -sarcina -fotsensibilitate Tehnica aplicarii RUV: -lampi cu cuart -lampi cu mercur -lampi cu electrozi de carbune -lampi cu arc voltaic Se fac aplicatii locale si generale. Inainte de inceperea tratamentului se face biodozimetria=masurarea timpului minim necesar pt obtinerea celui mai slab eritem pe tegument , adica eritem perceptibil (care dispare dupa 24 ore) la o anumita persoana, cu o anumita sursa de UV ,de la o distanta fixa( 75 sau50cm).Se efectueaza cu lampa .................Se va face trat. prin aplicatie perpendiculara.Se creeaza 4 campuri de expunere-(1-4 minute).Se alege doza cu eritemul cel mai inofensiv pt tegument. In functie de eritemul rezultat:-gradul I-culoare rosie slaba -gradul II-rosu net ,urmat de pigmentatie -gradul III-reactie putin pala, inconjurat de lizereu rosu viu, urmata de descuamare -gradul IV-rosu aprins cu aspect de arsura,insotit de edem De obicei se alege biodoza care a determinat eritem de gradul doi. Bazele anatomici ale kinetologiei In evolotia umana locomotorcare are ca articulatie,muschi,nerv. miscarea complexa a specializat un aparat diferentiat-aparatul unitate componenta de baza-unitatea kinetica,alcatuita din

Rolul fiecarei structuri din acestea trei-are un rol bine precizat dar care actioneaza ca un tot in interdependent,de aici denumirea de aparat,NEUROMUSCULOKINETIC. ARTICULATIA Reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine (testut) Sunt mai multe feluri de articulatii: A)dupa mobilitate: 1)articulatii fibroase=unirea se face prin tesut conjuctiv.Sunt foarte putin mobile si datorita formei suprafetei osoase articulare care congrueaza perfect cu cea opusa (exemplu:articulatiile cutiei craniene sau cele interapofizare vertebrale. 2)articulatii cartilaginoase=unirea se face prin fibrocartilaj si nu prin cartilaj hialin.Articulatia permite o anumita miscare.De exp:simfizele pubiene dar si articulatia intervertebrala (fibrocartilajul discal).

3)articulatii sinoviale=unirea se face prin caposula,existand o cavitate intre suprafetele articulare ,care permite miscari ample. Aceste articulatii sunt ca diartrope. B)dupa forma suprafetelor :articulari care determina tipul de miscare posibila in respective articulatie.Din acest punct de vedere diartrozele se calsifica in: 1)articulatii plane(artrodii) in care miscarea este mai mult de alunecare. De ex::articulatiile oaselor capului sau trunchiului. 2)articulatii sferoide (evartroze) care sunt formate dintr-o suprafata articulara sferoida si alta cancava ca o cupa(de ex;articulatia coax femurala ,sh?). Acest tip de articulatii permit o foarte mare mobilitate in mai multe planuri.Astfel de articulatii sunt denumite articulatii total libere. 3)articulatii cilindroide sau balamale cu cele doua variante: -trohleara=articulatia cotului -trohoida=articulatia radiocubitala 4)articulatii elipsoidale,cu cap articular cotiliodian ca la articulatia genunchiului 5)articulatii selare cu una din suprafete cancava si cu cealalta convexa (ca articulatia trapezometacarpiana a policelui). C)dupa gradele de libertate a numarului de directii de miscare: -gradul 1 de libertate :plane,cilindroide,elipsoidale) -gradul 2 de libertate :selare -gradul 3 de libertate :sferoidale. Structura articulatiei diartroide: a)cartilaju hialin care acopera extremitatile osoase formand suprafelete articulare. Au grosime variabila in functie de zonele de presiune:mai mare in zonele de maxima presiune articulara.Nu este irigat (nu are vase sangvine) deci nu se poate regenera sau cicatriza.Este rezistent la agresiuni.este numit deci osul subcondral si deci lichidul sinovial prin imbibitie. Este lipsit de inervatie.Au elasticitate datorita fibrelor colagene care sunt compresibile. b)bureletul fibrocartilaginos=este present in enartroze unde suprafetele articulare nu sunt egale ca in capul articulatiilor c-f sau s-h. Cavitatile articulare (glenoida si cotiloida) sunt marite ca suprafata de aste burelate circulare pentru a asgura siguranta articulara. c)capsula articulara=structura conjunctiva complexa formata din doua straturi-cel extern fibros in continuarea periostului si cel intern sinovial.Capsula se prinde pe epifize ca un manson,de periost,de bureletul fibrocatilaginos pana la nivelul cartilajului.La articulatiile cu grad mare de libertate capsula inveleste si cativa cm din metafiza.In anumite locuri,capsula intarita de fascicole fibroase numite ligamente capsulare care au rol in limitarea miscarilor. In alte locuri,capsula este extreme de subtire sau chiar lipseste.In aceste locuri capsula herniaza in jurul tendoanelor si chiar sub musculatura periarticulara ,formand funduri de sac sau pungi sinovialeformatiuni ce faciliteaza alunecarea tendomusculara in timpul miscarii articulatiei. Capsula delimiteaza cavitatea sinoviala. Capsula este inervata senzitiv,are si baroreceptori si mecanoreceptori,precum si fibre postganglionare cu rol vasomotor. d)sinoviala=tapeteaza intern capsula ,formand fundurile de sac si o serie de pliuri interne,interarticulare,bine vasularizate (vilozitati sinoviale).Imobilizarea articulara indelungata,determina proliferarea acestui tesut conjunctivo-histiocitar organizandu-l si blocheaza articulatia.

e)lichidul sinovial=scalda cavitatea articulara ,fiind generat de sinoviocite,de transudatul plasmatic si produsele de descuamatie sinoviale si cartilaginoase care apar in timpul miscarii.Asta are rolul de a hrani,curata,lubrefia cavitatea articulara. f)ligamentele para-articulare=sunt externe articulatiei,realizeaza stabilitatea si rezistenta articulara,participa la ghidarea miscarii blocand excesul de miscare ,regularizand forta musculara.Sunt bogat inervate. MUSCHIUL - este elementul motor al miscarii si reprezinta elemental cel mai important al kinetologiei ( chiar inaintea articulatiei ).Este componenta finala a complexului neuromuscular sau a unitatii motorii Este vorba de mushiul sriat care participa la miscare.Sunt 430 de muschi striati in tot organismul uman si reprezinta 40-45 % din greutatea lui. Macroscopic mushiul striat are urmatoarele componente : corpul muscular, tendonul, jonctiune tendo-musculara, tecile sinoviale, bursele seroase anexe. 1.Corpul muscular Muchii unui segment au la exterior o fascie comuna. Fiecare corp muscular are unu manchon conjunctiv cu rol protector la efort perimisiumul extern Intre perimisiumul si fascia comuna este un tesut lax conjunctiv care permite alunecarea planurilor in timpul contractiei. Din perimisiumul extern pornesc o serie de septuri conjunctive, spre interiorul corpului muscular pe care il separa in fascicole musculare mai groase sau mai subtiri in functie de grosimea muschiului.Aceste septuri formeaza in totalitate perimisiumul intern sau endomisiumul. Fiecare fascicol cuprinde 10-30 de fibre musculare. Fibra musculara este celula musculara si este formata din : membrane=sarcolema, protoplasma = sarcoplasma, nuclei = sarcolemali, structuri citoplasmatice diferentiate specifice miofibrile. Fibra musculara poate fi de cativa cm sau 25-35 cm (m. sartorius) iar grosimea ei de la 10 la 150. Sarcolema = membrana celulei musculare, are pe fata interna nucleii sarcolemali paraleli cu axul lung al fibrei. Are o grosime de 20-100. In sarcolema sunt plasate: partea postsinaptica a placii motorii (unica la fibrele albe si multipla la fibrele rosii) si inceputul invaginarilor tubulare ale sistemului tubular Iprin care se dirijeaza impulsurile nervoase spre elementele contractile Sarcoplasma - Este o protoplasma nediferentiata, in care se gasesc miofibrilele. Cantitatea de sarcoplasma difera in functie de activitatea musculara: mai bogati in sarcoplasma sunt muschii cu activitate permanenta=muschii rosii. Cei cu activitate redusa sunt saraci in sarcoplasma se contracta rapid si obosesc repede=muschii albi. In sarcoplasma mai sunt: granule formate din mitocondrii (sarcozomi), grasimi, lipoproteine.

Miofibrilele - sunt elementele contractile ale muschiului

ocupa 2/3 din spatiul intracelular. Sunt orientate de-a lungul fibrei musculare, paralele intre ele, aparand ca o structura tigrata, prin alternanta de zone intunecate si clare. Sunt compuse din miofilamente de actina si miozina, aranjate longitudinal care determina discul clar = actina si discul intunecat = miozina se grupeaza in jurul nucleilor, a placii motorii si intre elementele contractile. Sunt purtatorii echipamentului enzimatic celular, care metabolizeaza acidul piruvic pana la CO2 si H2O. Ei sunt rezervor de energie, stocand ATP.

Mitocondriile sarcoplasmatice
-

Reticulul sarcoplasmatic - reprezinta un sistem canalicular longitudinal (sistemul tubular??) Proteinele musculare

proteine sarcoplasmatice: - mioglobina ; - enzimele proteine miofibrilare: - miozina, - actina; - tropomiozina; - troponina proteinele formatiunilor subcelulare proteinele stromei

2.TENDONUL - Este un organ rezistent, inextensibil, format din fascicule conjunctive (fibre de colagen) legate intre ele printr-o substanta fundamentala ca un ciment. Printre fibrele de colagen se afla celulele tendinoase=tenocitele. Ca si la muschi, tendonul are septuri conjunctive care separa fasciculele tendinoase. Aceste despartituri alcatuiesc pertendonul interb si se desprind din peritendonul extern. Tendonul se insera direct pe os sau prin periost. In primul caz continua fibrele de colagen ale osului. Unele tendoane strabat canale osteofibroase, se invelesc de teci sinoviale, care permit o mai buna alunecare a tendonului Sub raport structural si functional muschii sunt: - tonici de tip I extensori fazici de tip II flexori Muschii tonici = sunt superficiali, sar doua articulatii, au tendoane lungi, realizeaza contractii rapide si obosesc repede _________ contractii tonice sau fazice. In componenta muschilor exista fibre fazice (albe) si fibre musculare tonice (fibre rosii). Intr-un muschi predomina unul saumai multe tipuri de fibre. Astfel in muschii flexori, in vastul extern, gemeni, semimembranos, muschii posturii, predmina fibrele rosii, in timp ce in extensori vastul intern, solear, semitendinos, predomina fibrele albe. Fibrele albe sunt sarace in mioglobina, mitocondrii si enzime oxidative. Rezervele ATP sunt reduse, vascularizatie saraca. In aceste fibre albe, contractiile sunt rapide, fazice pt ca au o singura sinapsa neuromusculara, iar stimulul genereaza potentiale de actiune care se propaga in tot muschiul. O astfel de contractie se face cu cheltuiala energetica mare, motiv pentru care fibra oboseste repede. Fibrele rosii sunt bogate in mioglobina, mitocondrii, ATP. Sunt bine vascularizate, au mai multe sinapse neuromusculare care determina potentiale de actiune propagate. Raspunsul _____ este de intensitate redusa, dar de durata lunga, cu consum energetic mic, deci obosesc greu. CERTIFICAREA MICRILOR N RAPORT CU PLANURILE ANATOMICE Micrile se clasific n raport cu planul anatomic de micare dup cum urmeaz: 1. 2. 3. 4. 1. n plan frontal : flexia i extensia n plan sagital: abducia i adducia n planuri multiple: circumducia n axul lung al segmentului: rotaiile Micrile n plan frontal sunt flexia i extensia Micrile de flexie sunt definite ca fiind micrile de ndoire fa de poziia iniial ortostatic. Micrile de extensie sunt definite ca fiind opuse acestora i au loc n sensul revenirii la poziia ortostatic sau n sensul exagerrii acestei poziii.

Nu ntotdeauna aceste micri sunt denumite ca atare. La umr, de exemplu micarea de flexie se numete i anteproiecie sau anteducie, iar cea de extensie retroproiecie sau retroducie.

De asemenea, la laba piciorului flexia gleznei are loc n plan anterior, n timp ce flexia labei din articulaia mediotarsian are loc n plan posterior. De aceea se prefer termenul de flexie dorsal n loc de flexia labei piciorului i termenul de flexie plantar n loc de extensia labei piciorului. 2. Micrile n plan sagital sunt abducia i adducia , dup cum segmentul se ndeprteaz sau se apropie de planul sagital. Micrile de nclinare lateral i de revenire a trunchiului se realizeaz fa de planul mediosagital. Pentru micrile distale ale membrelor, terminologia este diferit neleas. Planul sagital fa de care se face orientarea nu este acelai pentru toi autorii: coala francez consider c acest plan mediosagital este planul mediosagital al trunchiului, pe cnd coala german i cea anglosaxon, care folosesc termenul de NBA, consider c acest plan este planul mediosagital al membrului care execut micarea. Astfel, ducerea labei piciorului spre nuntru este denumit i adducie, iar n exterior abducie. 3. Micarea care se execut concomitent pe mai multe planuri este circumducia, adic micarea prin care segmentul descrie un con, cu baza mai mare sau mai mic, al crui vrf este reprezentat de axul articulaiei. Rotaiile se execut n axul lung al segmentului i pot fi interne sau externe. La antebra aceste micri se numesc: pronaie (rotaie intern) i supinaie (rotaie extern). MASAJUL Este o metod de tratament care are la baz contactul tegumentului bolnavului cu mna terapeutului. Pielea (tegumentul) este un organ complex cu multe funcii: protecie, sensibilitate tactil, termic, de secreie, de absorbie. Aciunea fiziologic a masajului: 1. 2. 3. 4. 5. 6. antialgic; decontracturant relaxant; trofic; sedativ. EFLEURAJUL ( netezirea ) Presiunile Frmntarea PETRISAJUL Friciunile Vibraia Percuia

4.

Tehnica masajului:

Aceste manevre se execut succesiv, intercalndu-se ntre ele obligatoriu 2 3 minute din prima tehnic efleurajul Aceasta are efect sedativ, fiind manevr de suprafa, uoar; presupune alunecarea minilor pe tegument fr apsare sau presiune asupra esuturilor subiacente. Efleurajul este sedativ, decontracturant. Efectele celorlalte manevre de masaj (exceptnd efleurajul) vasodilataie superficial prin creterea temperaturii cutanate; stimuleaz terminaiile nervoase crescnd excitabilitatea nervoas;

pe muchi determin contracii musculare, prin reflex miotatic; pe musculatura paravertebral solicit funciile simpaticului paravertebral;

aplicate pe punctele reflexogene, produc efecte n profunzime n funcie de dermatomul pe care se aplic manevrele de masaj. Aceste manevre sunt indicate atunci cnd se urmrete creterea tonusului i forei musculare nu se aplic n cazul n care urmrim efecte sedative. KINETOTERAPIA=generalitati-istoric-bazele anatomice si fizice ale kinetoterapiei Definitie =ramura a stiintelor biologice care se ocupa cu studiul miscarilor locomotorii-kinetiologie; pornind de la termenul kinetos care inseamna miscare kinetoterapia-terapia prin miscare. Locomotia animala este cea mai desavarsita forma de miscare a materiei vii, forma care subordoneaza si inglobeaza toate celelalte forme de miscare biologica. In cadrul locomotiei animale locomotia umana oupa un loc deosebit atat prin caracterele ei cat si prin ontogenia ei. Formele superioare ale miscarilor nu pot fi explicate integral prin aplicarea legilor formelor inferioare de miscare. Miscarea biologica (viata si locomotia organismelor vii) nu poate fi explicate numai pin aplicarea legilor mecanice, fizice sau chimice. Miscarea biologica este o forma superioara de miscare, care dispune de calitati si mecanisme noi, caracteristice acestor forme. In cadrul acestor mecanisme si calitati formele inferioare de miscare nu sunt fundamentale ci auxiliare . Natura biocurentilor nervosi si musculari desi asemanatoare nu este identica naturii curentilor electrici. Segmentele osoase nu actioneaza ca niste simple parghii iar forta lor de actiune nu se poate determina matematic apelandu-se la formulele clasice ale fizicii. In miscarea umana intervin o serie de factori cum sunt: componenta articulara, .., interventia muschilor periarticulari, integrtitatea sistemului nervos si centrilor periferici. Miscarea a precedat conditiile indispensabile aparitiei materiei vii. In aparitia materiei vii se disting 3 stadii evolutive: chimic, coloidal si morfologic. Kinetoterapia =in functie de particularitatile morfofunctionala si calitatile neofunctionale ale organismului uman- se poate defini ca: * forma active ; * forma partial active ; * forma pasiva Tipurile de statica si locomotie 1. 2. 3. 4. Statica si locomotia reptiliana Cvadripedia Brahiatia Bipedia

1.Statica si locomotia reptiliana este intalnita la taratoare care isi mentin axul longitudinal in contact cu solul si se deplaseaza vermicular rin tarare. 2.Cvadripedia reprezinta tipul de postura si locomotive al animalelor patrupede la care centrul de greutate este situat anterioraproximativ deasupra membrelor inferioare la nivelul toracelui 3.Brahiatia este tipul de postura si locomotie al primatelor care folosesc membrele superioare (anterior) pentru atarnare si deplasare in copaci. Centrul de greutate este plasat mai posteror, cam la mijlocul trunchiului. Tipar: maimutele- urangutanul. 4.Bipedia - tipul de postura si locomotie characteristic omului folosind membrele inferioare pentru statica si locomotive. Centrul de greutate este plasat tot la nivelul trunchiului dar mai jos. Celelalte speii de animale folosesc bipedia ocazional (ursii). Bipedia umana se deosebeste fundamental de postura si locomotia ocazionala a celorlalte animale. Pozitia bipeda caracteristica omului se numeste ortostatism. Pozitia anatomica corecta corespunde pana la un anumit punct pozitiei de drepti din gimnastica: membrele inferioare lipite cu piioarele in unghi drept pe gambe, genunchii si soldurile extinse. Membrele superioare sunt lipite de partile laterale ale trunchiului cu coatele extinse, antebratele rotate in afaraiar palmele cu degetele extinse. Aceasta este

denumita si pozitia 0 sau neutrala si se foloseste in reprezentand pozitia de start. Planurile anatomice sunt suprafete care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. In raport cu orientarea fata de pozitia anatomica se determina 3 categorii principale de planuri anatomice: panuri frontale, sagitale si transversale. Planurile frontale = sunt dispuse parallel cu fruntea deci vertical si latero-lateral si impart corpul intr-o parte anterioara si una posterioara. Planul frontal care imparte greutatea corpului intr-o jumatate anterioara si una posterioara se numeste plan mediofrontal. Planurile sagitale = sunt dispuse vertical si anteroposterior si impart corpul intr-o parte dreapta si una stanga. Planul sagital care imparte greutatea corpului intr-o jumatate dreapta si una stanga se numeste plan mediosagital. Planurile transversale = sunt dispuse orizontal si impart corpul intr-o parte superioara si una inferioara. Planul transversal care imparte corpul intr-o jumatate superioara si un inferioara se numeste plan mediotransversal. Centrul de greutate al corpului -sau de gravitatie poate fi definit ca fiind punctul corpului asupra caruia actioneaza rezultanta fortelor gravitationale si care se gaseste la intersectia planurilor mediofrontal, mediosagital si mediotransversal(undeva la nivelul simfizei pubiene)