Minunile Sfantului Gheorghe

Sfantul mare mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuti, onorati si iubiti sfinti din religia crestina, fiind sarbatorit atat de Biserica Ortodoxa cat si de cea Romano-Catolica. Dupa calendarul ortodox Sfantul Gheorghe este sarbatorit si la noi in tara la data de 23 aprilie. Gheorghe s-a nascut in Capadochia intr-o familie crestina pe timpul domniei imparatului Diocletian si ramanand de mic copil fara de tata, a plecat impreuna cu mama sa la neamul acesteia din Palestina. Adolescent fiind, s-a inrolat in armata romana si, fiind deosebit de viteaz pe campul de lupta, s-a facut repede remarcat , urcand in ierarhia militara pana la pozitia de conducator de oaste in garda imparatului. Insa in anul 303 Diocletian a emis un decret impotriva crestinilor aprinzand prigoana impotriva acestora. Astfel crestinii au fost siliti sa aleaga, cu pretul vietii lor, intre Hristos si zeii cei pagani. Dupa emiterea acestui decret, Gheorghe s-a infatisat inaintea imparatului Diocletian marturisind ca este crestin si ca doreste sa slujeasca in continuare in oastea imparatului, ca ucenic al lui Hristos. Auzind aceasta, imparatul a poruncit ca Gheorghe sa fie intemnitat si supus torturii in scopul lepadarii de credinta sa lespezi de piatra asezate pe piept, loviri cu sulita, incaltamintea cu cuie, lovirea cu vana de bou, trasul pe roata, groapa cu var, bautura otravita. Pentru credinciosi, Mucenicii sunt crestini alesi, luminati de Dumnezeu, pentru a duce lupta impotriva diavolului. De aceea se zice ca Isus ii ocroteste in toiul prigonirilor si in clipele cand sunt pusi la cazne. Scrierile spun ca cei ce au fost martori la suferintele Sfantului Gheorghe au fost uluiti de puterea sa de a rezista la durere si au renuntat la credinta in zeitatile lor pagane, imbatisand religia crestina. O alta dovada a sfinteniei sale a constituit-o o minune infaptuita de Sfantul Gheorghe chiar pe timpul temnitei sale atingand trupul unui prizonier mort din celula sa, acesta a inviat, ceea ce a convins-o pe insasi imparateasa Alexandra sa treaca de indata la crestinism. Imparatul a incercat in cele din urma sa il ispiteasca chiar si cu onoruri si fagaduinte, insa vazand credinta sa neclintita si ca toate incercarile ii sunt fara izbanda, a poruncit sa li se taie capetele si Mucenicului, si imparatesei Alexandra. Atunci Sfantul Gheorghe s-a rugat, apoi si-a plecat capul sub sabie, in ziua de 23 aprilie. O serie de minuni au avut loc chiar si dupa moartea sa, ceea ce a dus la si mai multa pretuire si iubire din partea credinciosilor.

Credinte si legende In credintele populare Sf. Gheorghe este cel mai adesea asociat cu omorarea balaurului legenda ce dateaza cam de prin sec. al XII-lea. Un balaur urias si feroce aparuse langa orasul Selena din Lybia, iar pentru a-i potoli foamea locuitorii ii ofereau zilnic din oile lor. Cand nu au mai fost oi de dat , balaurul a cerut-o pe insasi fata imparatului. Iar in acele momente teribile a aparut un viteaz crestin ce a reusit sa rapuna acel balaur. Dupa ce a invins balaurul stapungandu-l cu sulita, tanarul a dus-o pe printesa inapoi la palat, iar aceasta i-a oferit drept rasplata mana ei si jumatate din imparatie. Viteazul tanar insa a refuzat marturisind ca are multe alte lucruri de dus la indeplinire in lupta sa pentru apararea Bisericii si in ajutorarea nedreptatitilor si a saracilor, a dezvaluit ca numele sau este Gheorghe si a plecat. Astfel, in multe din icoanele timpurii este infatisata fata de imparat aflata in gura balaurului pe cand un viteaz inarmat cu sulita se lupta cu acesta. Imaginea Sfantului Gheorghe biruind balaurul este prezenta si pe steagul Moldovei medievale trimis de domnitorul Stefan cel Mare la Manastirea Zografu de la Muntele Athos. Chipul Sfantului invingand balaurul a fost pentru romani ca un rasunet si ca o chemare a poporului la lupta crestinilor impotriva balaurului vremii - a otomanilor. Sta astfel marturie si rugaciunea lui Stefan cel Mare, scrisa pe steagul sau: "O, luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati, bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el neatins in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca sa Te preamarim in veci. Amin. Si aceasta a facut-o in anul 7008 (1500), in al 43 an al Domniei Sale". n prile Siriei era o cetate ce se numea Ramel, n care se zidea o biseric de piatr, n numele Sfntului Marelui Mucenic Gheorghe. i nu era n acel loc piatr de felul acela, din care s-ar fi putut face stlpi mari, spre ntrirea zidirii, ci din alte pri deprtate se aduceau pe mare stlpi de pre. Deci, muli din cetenii cei iubitori de Dumnezeu s-au dus n diferite locuri ca s cumpere stlpi de piatr pentru biserica ce se zidea. S-a dus i o femeie dreptcredincioas, vduv, care avea osrdie i credin ctre Sfntul Mare Mucenic Gheorghe, voind, ca din srcia sa, s cumpere pentru biserica sfntului un stlp. i, cumprnd dintr-un loc un stlp ales, l-a adus la malul mrii, unde un alt brbat bogat din cetatea Ramel, cumprnd civa stlpi i punea n corabie; i a rugat mult femeia pe omul acela, s-i ia i stlpul ei n corabie, mpreun cu ceilali i s-l duc la biserica mucenicului. Iar el nu i-a ascultat rugmintea i nu i-a luat stlpul ei; ci, aruncnd n corabie numai stlpii si, a plecat. Atunci femeia aceea, aruncndu-se la pmnt, plngea cu jale i chema n ajutor pe Sfntul Mare Mucenic, ca s rnduiasc precum tie el, ca i stlpul ei s fie dus n Ramel, la biserica lui.Astfel femeia, mhnindu-se i plngnd, a adormit i i s-a artat n vis Sfntul Mare Mucenic Gheorghe n chip de voievod, mergnd clare i ridicnd-o de la pmnt, i-a zis: "Spune-mi de ce te mhneti, o, femeie?" Iar ea ia spus pricina durerii sale i a vzut pe sfnt desclecnd de pe cal i zicnd ctre dnsa: 2

"Unde voieti s-i pui stlpul?" Iar ea a zis: "n partea dreapt a bisericii". i ndat sfntul a scris cu degetul su pe stlp astfel: "Stlpul acesta al vduvei, s se pun n partea dreapt a bisericii, dup cel dinti stlp, ca s fie acesta al doilea". Aceasta scriind, a zis ctre femeie: "Ajut-mi tu singur".i, apucnd ei stlpul, piatra s-a uurat i de ctre amndoi a fost aruncat n mare. Aceasta vznd-o femeia n vedenia somnului i deteptndu-se, n-a gsit stlpul n locul acela. Dar punndu-i ndejdea ctre Dumnezeu i spre Sfntul Gheorghe, robul Lui, a pornit pe cale spre casa sa. i mai nainte de ntoarcerea ei, precum i a corabiei, adic ndat dup acea vedenie din somn, chiar a doua zi s-a gsit stlpul ei pe malul mrii, n Ramel. Apoi dup ce a sosit brbatul acela, care i ducea stlpii n corabie i a ieit la mal, a vzut stlpul vduvei i scrierea de pe el, care se nchipuise pe piatr de degetul sfntului foarte bine, ca i cum literele ar fi fost nsemnate pe lut. Atunci s-a minunat foarte i cunoscnd minunea ce se fcuse de sfntul mare mucenic i pricepnd greeala sa, se cia c trecuse cu vederea rugmintea vduvei i cerea iertare de la sfnt, prin multe rugciuni, ceea ce a i dobndit de la el, artndu-i-se n vedenie. Deci stlpul acela al vduvei s-a pus n acel loc n care s-a poruncit, spre pomenirea femeii i spre artarea minunii fcute de marele mucenic, dar mai ales spre slava izvorului minunilor lui Hristos, Dumnezeul nostru. In Anglia, Sf. Gheorghe s-a bucurat de foarte multa popularitate dupa ce Faptele sale au fost traduse in limba locala, in sec. al VIII lea. Iar pe timpul Cruciadelor faima sa a crescut tot mai mult, indeosebi dupa ce au aparut relatari precum Sf. Gheorghe a fost de fata la batalia de la Antioh din 1098. Insusi regele Richard Inima-de-Leu a introdus insemnele Sfantului, iar crucea Sf. Gheorghe, rosie pe fond alb, a aparut pentru cea dintai oara ca steag al corabiei Lyme Regis in 1284. De fapt, insusi steagul actual al Angliei are la origine crucea Sf. Gheorghe. Sf. Gheorghe este sfantul patron al mai multor tari si ocrotitor al mai multor orase , precum Anglia, Grecia, Rusia, Etiopia, Georgia, Moscova, Genova, Drobeta TurnuSeverin, Botosani s.a. In constiinta populara romaneasca Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenti si onorati sfinti, fiind denumit purtatorul de biruinta si foarte multe biserici au purtat de-a lungul timpului hramul sau. De asemenea in cinstea Sfantului au fost denumite mai multe orase din tara noastra si chiar unul dintre bratele Dunarii. Legendele si misterul care il insotesc pe Sf. Gheorghe vor dainui pe vecie, precum cauza sa cea nobila si neclintita-i credinta vor da nastere numai la admiratie, cinste si iubire .