Sfantul Augustin in amurgul vietii

Augustin sfintit preot Hipona de azi este o cetate in ruina, dar pe vremea lui Augustin era o cetate maritima cu vreo 30.000 de locuitori ce erau situati la peste 200km de Cartagina. Aceasta cetate a fost intemeiata de fenicieni, iar limba vorbita era limba punica. Acesta cetate devine legata de Cirta, Tagasta, Madura, Thevesta datorita romanilor. In aceasta zona, a fost pentru crestini un moment de glorie, deoarece au fost martirizati pentru credinta lor. Iar la aparitia lui Augustin orasul era divizat, impartit. Cei care erau mai multi la numar erau donatistii care creeau de multe ori neplaceri catolicilor ce erau putini la numar. Episcopul locului in acele vremuri era Valeriu, grec de origine si inaintat in varsta, nu cunostea limba punica si latina o vorbea cu o oarecare greutate. Acest episcop era constient ca lucrurile nu mergeau prea bine in Biserica. Episcopul era parintele saracilor si ocrotitorul celor nedreptatiti, in acest fel rezolva Biserica problemele sociale, caritabile. In acest fel vedem ca ascest episcop Valeriu avea neaparat nevoie de un preot care sa il ajute si sa il sustina in conducerea bisericii. Toti credinciosii auzisera de convertirea lui Augustin si de faptul ca sia vandut averea pentru a-l sluji pe Dumnezeu, asadar amestecat printere credinciosi la liturghiile ce se celebrau in biserica el nu putea trece neobservat Asadar intr-una din zilele cand episcopul Valeriu celebra Sfanta Liturghie, a spus de dorinta pe care o are, aceea de a avea un ajutor credincios pentru a putea conduce biserica, Mireasa lui Cristos. Oamenii din jur cunoscandu-l deja pe Augustin si-au proclamat parerea cu voce tare ca acesta ar fi un preot bun. Dorinta lor atat de puternica a rasunat destul de puternic: Augustin preot! Augustin preot! apoi l-au inconjurat pe Augustin si au inceput sa il duca inaintea episcopului. Un lucru frumos pe care l-a facut e ca a acceptat cuvantul si

Vointa Divina ce s-a aratat atat de clar. Emotiile ce l-au cuprins erau atat de mari incat a varsat siroaie de lacrimi pe obraji, stiind ce il asteapta insa oamenii il incurajau zicand: Desigur ai fi meritat ceva mai bun, dar fi cu rabdare, preotia nu e atat de departe de episcopat!1 . Apoi este sfintit preot dupa cateva zile de pregatire. Am vrut sa va povestesc putin despre Augustin cum a devenit el preot si cum Dumnezeu stie ca o anumita cale sau alta duce la fericirea si indeplinirea sufletului nostru atunci isi face auzit glasul, atunci si cel chemat recunoaste glasul pastorului care il cheama pe nume. Asa si Augustin al nostru in acel moment a auzit glasul Blandului Pastor si stiind si mereu considerandu-se nevrednic, si-a dat seama ca aceasta e vointa Domnului, o vointa ce il va purta pe nici nu stiu unde. El se intreaba: De ce oare a permis Dumnezeu sa ii se intample oare asa ceva? Desigur e din cauza pacatelor e ca o pedeapsa. Intr-adevar, marturiseste el cu umilinta, ca nou botezat, plin de ravna, mi-am permis sa judec fratii mei, sa critic pe carmacii barcii lui Cristos, socotind ca ei ar putea lucrea mai bine. Insa Dumnezeu mi-a aratat nevrednicia mea!2, aici ar trebui sa apreciem aceasta fapt de umilinta si sinceritate pe care a avut-o Augustin .

Sfantul Augustin in ultimele picaturi de viata

Dupa ce a fost sfintit preot in anul 391 Augustin a dus o viata in care cuvantul lui Dumnezeu l-a cucerit atat de mult incat toata viata lui sa schimbat intr-o fidela urmare a lui Cristos, ne putem intreba de ce, insa atat scrierile despre viata lui sau persoanele de azi si atunci care l-au cunoscut nu pot dezvalui ceea ce in inima lui a salasluit aici pe pamant, restul vietii lui trait cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu si prin Dumnezeu. Toata evanghelia lasata in mana lui a fost o poarta spre eliberarea de
1 2

Possidius; Vita S.Augustini, si scrisoarea21,2 P. Bernard Stef: Sfantul Augustin

toate intrebarile si minuniile pe care Dumnezeu le face cand intra in viata omului. Numirea unui successor este o caracteristica a sufletului ajuns pe ultima treapta a perfectiunii aici pe pamant. Dorinta lui era ca cea a Sfantului Paul: sa se desparta de trup si sa fie impreuna cu Cristos. Asadar Augustin il numeste pe Heraclitus si ii spune ca va fi episcop doar dupa moartea sa, si sa fie preot pana cand va vrea Domnul. Alegerea lui Heraclitus nu i-a adus lui Augustin ragazul dorit. I se puneau noi si noi probleme in biserica, iar el se credea obligat sa raspunda acestora. De fapt, el era numit profetul crestinatatii mai ales in Occident; in chestiunile religioase avea ceva din autoritatea profetilor din Legea Veche. Era constient de aceasta misiune si o iubea, stiind ca este voia Domnului. Din aceasta dragoste au izvorat scrierile sale, raspunsuri, scrieri si predici. Pana in anul 427 avea scrise sau dictate de el 232 de carti, dupa care a inceput Revizuirile, a luat din nou la rand totul pentru a corecta si a rescrie unele idei Inainte de a incepe aceste revizuiri a facut un examen de constiinta inainte lui Cristos judecandu-si toate greselile facute pentru a nu fi judecat de Cristos inaintea lumii. Asadar a aparut o opera cu totul nou si originala nemaiexistand pana atunci Cartea se numea Revizuiri sau se mai poate spune verificare. Daca in Confesiuni el isi inalta mintea si inima spre lauda pentru Dumnezeul bun si drept atat pentru binele cat si pentru raul facut, Revizuirile sunt marturisirile lui din seara vietii. Ele arunca o viziune asupra vietii sale, a preotiei si a episcopatului sau. Indreapta unele devieri inevitabile intr-o viata atat de ocupata ca a sa, isi da seama de etapele parcurse ca sa il laude pe Dumnezeu si sa-I multumeasca pentru toate. Daca nu mai are acum elanul si strigatele tineretei, o face cu seninatatea si pacea batranetii, constient ca si-a implinit datoria.3 In acesta etapa a vietii Augustin ne da o o solutie in care putem vedea cum il putem lauda si cum ii putem multumi lui Dumnezeu pentru glasul ce ne cheama si directiile unde fara sa stim cumva am ajuns,
3

Conf. nr2 ,

arata ca desi imbatranit poate sa il laude inca pe blandul pastor de la care a invatat atatea.

Ultimele lupte (426-430)

Augustin e numit Doctorul harului, asadar Providenta divina l-a condus spre apararea harului impotriva celor ce negau acest cadou ce era trimis de Dumnezeu sufletelor mici in ochii celor rautaciosi dar mari in ochii lui Dumnezeu. Augustin a avut de dus aceasta lupta pana in ultimul an al vietii sale. O alta puternica lovitura in 492 era venirea vandalilor care patrunse in Africa si nu ameninta doar Africa romana ci si credinta catolica, deci in fata primejdiei interesele bisericii si ale statului erau aceleasi insa nu era cine sa le reprezinte, pentru ca nimeni nu se putea opune violentei. Avem descris de Possidius, prietenul lui Augustin, starea jalnica in care se afla cea mai bogata provincie a Imperiului: vandalii veniti cu diferite arme de razboi aveau de gand sa se napusteasca asupra Africii, erau hotaratii pentru ca deja strabatusera anumite zone unde semnele cruzimii lor insemna numai omoruri si orice era in calea lor era distrus. Sunt multe cruzimi facute si de aceea isi poarta numele de vandalism. Dupa cele scrise urmeaza sa vedem care era aditudinea lui Augustin Un om care vorba aceea: nu putea muri linistit. Este evident ca aceste fapte ucideau inima Sfantului nostru, spune ca ultimele lui zile sunt triste si amare. Este important de mentionat ca desi avea inima zdrobita, judecata si speranta lui erau intacte4 ,el isi indeplinea datoria zilnica asemenea bunului sau prieten care l-a invatat tot ce stia, Cristos, care desi stia ca vor veni ceasuri grele el era linistit si continua sa isi pregateasca apostolii, iar ce avea sa urmeze era in mana
4

Conf. nr 2

Tatalui sau, asa si Augustin, desi se aratau zile negre el continua sa se incredinteze Providentei. La intrebarea ce e de facut inaintea vandaliilor, Augustin raspundea: oricat de mic este numarul credinciosilor care raman in locul unde suntem, slujirea noastra le e necesara(credinciosilor), noi trebuie sa ramanem cu ei(pt ca alti episcopi au fugit), spunand Domnului sa ne fie ajutor si aparator!5 Deci Augustin stiind bine ce ar fi facut Cristos, asa face si el, ramane cu oile sale si nu fuge ca un pastor ce a stat cu ele doar pentru bani, Cristos ramane cu cei pe care i-a chemat si nu ii paraseste, asadar ramane si Augustin. Toata Africa e devastata, ultimele cetati care faceau fata erau Cita, Cartagina si Hipona. Hipona era cea mai bine instarita si a fost aleasa de catre generalul sef ca loc de refugiu. Asadar era aparata de un grup de barbari care erau meniti sa apere ultima citadela din Africa impotriva altor barbari. Augustin isi incuraja credinciosii spunand ca sunt fii ai lui Dumnezeu iar intr-o zi cetatea parinteasca nu va mai avea cuvant impotriva celei ceresti. Cele mai placute momente erau cele petrecute in mijlocul confratilor si prietenilor sai iubiti, iar discutiile ce erau purtate mereu intre ei erau legate de relele ce se petreceau in jurul lor, insa Augustin privea puntin altfel lucrurile in sensul ca acestia aproape erau doborati iar el mai avea mereu speranta si voia mereu in ultimul timp al vietii sale sa poata sa ajunga la Tatal sau pentru al putea lauda, iar pe crestinii ce aveau sa ramana dupa el, se ruga pentru ei astfel: fie ca Domnul sa indeparteze de la voi acest pahar iar de nu atunci sa fiti cat mai puternici in ceea ce apoi va avea sa va conduca la posibilitatea si ocazia de a fi alaturi de Dumnezeu. In luna august caldura acesteia cauza multe epidemii, iar febra ce l-a cuprins pe Augustin era sigur o febra infectioasa. Aceasta boala il obliga sa ramana la pat, dar desi boala reusea sa il rapuna oamenii ii solicitau si in timpul bolii ajutorul. Tot pe patul de moarte Augustin a
5

Conf. nr2

savarsit doua minuni si anume: a venit odata un om sa il roage sa ii vindece pe doi posedati, miscat de aceasta cerere s-a rugat lui Dumnezeu si acestia s-au vindecat, apoi un altul a venit la el sa isi puna mana asupra lui sa il vindece, la care Augustin spune ca daca putea vindeca se vindeca si pe el, insa omul a insistat zicand ca a auzit o voce ce la trimis asadar Augustin asculta si omul nostru se vindeca. Insa miracolul cel mare e viata lui(Augustin), o activitate apostolica cu scrisul si cuvantul, izvorata dintr- adevarata iubire de Dumnezeu si aproapele pe care ii mai numea fratii sai

randuri dupa moartea lui Augustin

In timp ce Augustin se stingea din viata, barbarii devastau Africa,iar Hipona a mai rezistat inca 11 luni dupa moartea sfantului. Asadar fara parintele lor, credinciosii s-au imprastiat pe unde au putut si casa episcopala a fost arsa. Totusi ca prin minune biblioteca nu a ars, a ramas intacta. Ramasitele Sfantului Augustin au ramas inca 56 de ani in biserica Sfantului Stefan. In 486 a fos transportat in Sardenia dupa ce sarazinii au ocupat si locurile acestea, moastele au fost rascumparate de regale Iombard Luiprand si transportate la Padova. Aici la 28 februarie 710 au fost asezate intr-o biserica in care se pastreaza pana in zilele noastre. Asa cum Fiul omului nu are unde sa isi plece capul, asta auzim si de la Augustin despre cetatea pamanteasca, in sensul ca aici pe pamant totul trece si nimic nu ramane vesnic, deci fie ca a trait, fie ca a murit al Domnului a ramas, in bratele sale este acum in ceruri si se bucura de ceea ce multi isi doresc aici pe pamant: cerul. Concluzia pe care ne-o lasa Augustin este ca: desi intemeietorii Bisericii au fost prigoniti, au avut aceasi soarta ca si intemeietorul lor, nu

e nimic, Biserica construita pe aceste lacrimi, chinuri si prigoane ramane cea mai frumoasa mireasa a lui Cristos, ea trebuie sa-si puna undeva piciorul pe pamant insa e important ca sa nu uite valoarea ei spirituala. Tari si neamuri vor pieri dar Biserica va dainui in veci pentru a conduce intotdeauna lumea spre cetatea cereasca, eterna si nemuritoare6 . Invataceii mici ce au ramas in urma lui Augustin au ajuns Episcopi, Alipiu, Evodiu, Sever, Possidius si altii pe care ii putem numi Augustinieni. Acum e sigur ca e sus in cer alaturi de cel dupa care a tanjit atat de mult ,cel care nu i-a dat pace de la inceput, si daca tot suntem la sfarsit si impreuna sa putem spune impreuna rugaciunea adresata lui:

Rugaciune catre Sfantul Augustin

Sfinte Parinte Augustin, Doctorul harului si al iubirii, ales de Dumnezeu pentru a lumina si incalzi biserica prin propovaduirea adevarului, alerg cu incredere la mijlocirea ta. Te rog condu-ma la izvorul adevarului, la Domnul si Mantuitorul nostru Isus Cristos si fa sa fiu cat mai unit cu el prin credinta si iubire. Obtine-mi harul de a ma feri de pacat, de ami dezlipi inima de placerile lumesti si de poftele neoranduite din mine, ca adevarul, iubirea si intelepciunea sa ma calauzeasca in viata si sa ma duca la fericirea cereasca. Invata-ma sa caut adevarul cu iubire in Santa Scriptura mai ales in cuvintele evangheliei si sa le patrund cat mai bine ca sa le pot vesti si altora. Tu care ai spus iubeste si fa ce vrei, invata-ma sa il iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele meu. Toata viata mea sa fie
6

Conf.nr2

patrunsa de iubire care sa ma duca la intelepciune: la implinirea perfecta a vointei divine. Sa ma las condus in toate de Spiritul Sfant, sa ma devotez in toate fratilor mei, sa iubesc Biserica mama mea spiritual pe care te rog sustine-o in luptele ce le are de dus in lume, ca sa poata uni pe toti oamenii in adevar si iubire, sa putem ajunge la vederea fericitoare a Preasfintei Treimi. Amin

Bibliografie: P. Bernard Stef-Sfantul Augustin,Omul,Opera,Doctrina