INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE I INTRODUCERE Institutiile Uniunii Europene sunt organizate pe principiul reprezentarii intereselor tuturor statelor membre,

actionand fiecare in limitele prerogativelor ce le sunt conferite. Cadrul institutional al Uniunii Europene are la baza triunghiul institutional format din Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European si Comisia Europeana. Activitatea intitutiilor Uniunii Europene este guvernata de trei principii fundamentale: principiul autonomiei de vointa conform caruia institutiile europene isi pot elabora regulamente proprii de organizare si functionare; ele au autonomie, dar nu au personalitate juridica; principiul atribuirii de competente conform caruia institutiile europene actioneaza numai in limita atributiilor care le sunt atribuite in mod expres; principiul echilibrului institutional conform caruia competentele institutiilor europene sunt clar delimitate, dar totodata intre aceste institutii exista o stransa colaborare, cooperare. institutii principale sau organe principale Parlamentul European, Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justitie, Curtea de Conturi; organe subsidiare sau comunitare organele financiare comunitare Banca Europeana de Investitii, Banca Centrala Europeana, organisme consultative - Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor. organisme descentralizate. Aceste institutii creaza si dezvolta si cadrul legal al Uniunii Europene. In ceea ce priveste sistemul de drept al Uniunii Europene acesta este unul complex, creat in special in jurul normelor institutiilor comunitare si jurisprudentei aferente.

PARLAMENTUL EUROPEAN

Parlamentul European a avut mai multe denumiri, astfel prin Tratatul C.E.C.A. a fost denumit Adunare Comuna, prin Tratatele instituind CEE, Euroatom, Adunare. Prin rezolutia din 20 martie 1958 cele trei institutii similare au fost reunite in Adunarea parlamentara europeana, numire ce si-a produs efectele incepand cu anul 1960. Denumirea de Parlament European a fost stabilita prin rezolutia Adunarii parlamentare din 30 martie 1962. Parlamentul European se reuneste si delibereaza in mod public, fiind singura institutie comunitara care isi desfasoara dezbaterile in public. Deciziile, luarile de pozitie si dezbaterile din cadrul acestuia sunt publicate in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene Incompatilitati la care membrii Parlamentului European trebuie sa se supuna. Astfel, un membru al Parlamentului European, in timpul indeplinirii mandatului, nu poate avea si calitatea de: 1.membru al guvernului unui stat; 2.membru al Comisiei Europene; 3.membru al Curtii de Justitie sau grefier; 4.membru al Curtii de Conturi;

5.membru al Comitetului Consultativ C.E.C.A. sau al Comitetului Economic si Social, sau al EUROATOM; 6.membru al Consiliului de administratie, al Comitetului de directie al B.E.I.; 7.functionar sau agent in activitate in cadrul Comunitatilor europene Parlamentul european, din punct de vedere organizatoric, cuprinde 1.Biroul; 2.Conferinta Presedintilor; 3.Comisiile; 4.Grupurile politice parlamentare. Parlamentul european - Biroul

Biroul Presedintele PE; - 14 vicepresedinti; - 6 chestori. Atributii: Estimarea bugetului PE; Organizarea administrativ financiara; Secretariatul si serviciile acestuia. Presedintele PE Hans-Gert Poettering (PPE - CD) PE Conferinta presedintilor Conferinta presedintilor - Presedintele PE si presedintii grupurilor politice. Atributii: Organizeaza lucrarile plenului si programarea legislativa; Competentele si componenta comisiilor si delegatiilor. PARLAMENTUL EUROPEAN Comisii permanente in prezent numarul acestora este de 20: Comisia pentru afaceri externe, drepturile omului, securitate comuna si aparare; Comisia pentru buget; Comisia pentru controlul bugetar; Comisia pentru libertatile si drepturile cetatenilor, justitie si afaceri interne; Comisia economica si monetara; Comisia juridica si pentru Piata interna; Comisia pentru industrie, comert exterior, cercetare si energie;

Comisia pentru ocuparea fortei de munca si afaceri sociale; Comisia pentru mediu, sanatate publica si protectia consumatorilor; Comisia pentru agricultura si dezvoltare rurala; 11. Comisia pentru pescuit; Comisia pentru politica regionala, transport si turism;

Comisia pentru cultura, tineret, educatie, media si sport; Comisia pentru dezvoltare si cooperare; Comisia pentru probleme constitutionale; Comisia pentru drepturile femeii si egalitatea sanselor; Comisia pentru petitii. Grupuri politice sunt urmatoarele: grupul partidului socialist, grupul partidului popular european si al democratilor europeni, grupul alinatei liberalilor si democratilor pentru Europa, grupul Verzilor/Alianta Liberala Europeana, grupul Confederal al Stangii Unite Europene, grupul Uniunii pentru Europa Natiunilor, grupul Independenta si Democratie; grupul Identitate, Traditie, Suveranitate; grupul celor neinscrisi. Parlamentul European exercita trei functii fundamentale: functia legislativa, functia bugetara controlul politic asupra institutiilor europene. Functia legislativa: Parlamentul isi exercita functia legislativa prin 4 proceduri de decizie diferite, in functie de propunerea legislativa in cauza: procedura de consultare simpla Parlamentul isi da avizul consultativ; procedura de cooperare Parlamentul poate respinge propunerea legislativa intr-o a doua lectura, pe care Consiliul nu o va putea respinge decat in unanimitate ; procedura de codecizie In cazul in care Consiliul nu a tinut seama de decizia Parlamentului in adoptare pozitiei comune, Parlamentul poate impiedica adoptarea propunerii; procedura de aviz conform Parlamentul poate accepta sau respinge o propunere, dar nu o poate modifica [1] Documente oficiale ale Centrului de Informare al Comisiei Europene in Romania Functia bugetara: Comisia pregateste, anual, un proiect de buget care este supus aprobarii Consiliului. Parlamentul poate propune sau chiar modifica repartizarea sau sumele alocate in anumite sectiuni ale bugetului. Forma finala a bugetului Uniunii Europene este adoptata de catre Parlamentul European, de regula in luna decembrie Controlul politic Parlamentul il exercita in ceea ce priveste activitatea Comisiei, prin aprobarea numirii membrilor Comisiei si a presedintelui acesteia, posibilitatea de a demite Comisia Europeana INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENEI CONSILIUL EUROPEAN Consiliul European reuneste de doua ori pe an, in lunile iunie si decembrie, sefii de stat sau de guverne ai statelor membre ale Uniunii Europene si Presedintele Comisiei Europene.

Acestia sunt asistati de catre ministrii Afacerilor Externe si de cate un membru al Comisiei. Intalniri ale sefilor de guvern au avut loc inca incepand cu 1960, dar decizia de a institutionaliza aceste intalniri a fost luata cu ocazia summit-ului de la Paris din 1974. Actul Unic European (1986) este tratatul care oficializeaza institutia Consiliului European. Potrivit acestuia, ca Consiliul European va beneficia de un suport juridic conventional, va fi compus din sefii de stat si/sau de guvern ai statelor membre ale Comunitatilor europene, asistati de ministrii afacerilor externe, precum si de presedintele Comisiei, si se va reuni de doua ori pe an. Statutul oficial este dobandit de Consiliul European odata cu Tratatul de la Maastricht (semnat in 1992, care a intrat in vigoare in 1993), in conformitate cu care Consiliul defineste orientarile politice generale, are atributii in ceea ce priveste politica externa a Uniunii, precum si in ceea ce priveste Uniunea economica si monetara. Consiliul European are rolul de a defini orientarile politice, economice si sociale generale, in cadrul acestuia sunt stabilite prioritatile Uniunii, precum si calendarul constructiei europene, defineste noile sectoare de activitate comunitara. Consiliul European poate avea initiative: in vederea combaterii somajului; cresterii competitivitatii; promovarii convergentei economiilor statelor membre - centralizarea aspectelor legate de dezvoltarea economica ducand la vitalizarea Uniunii. Un alt aspect important abordat in cadrul Consiliului il constituie medierea conflictelor care apar de-a lungul evolutiei Uniunii, un exemplu ar putea fi discutiile legate de buget cine si cat contribuie, cui ii revin beneficiile financiare, subiect care a continuat sa genereze dispute intre statele membre la inceputul si la sfarsitul anilor 1980 . Activitatea Consiliului European se concretizeaza in adoptarea urmatoarelor documente: Decizii, pentru problemele cele mai importante; Decizii de procedura, cu ajutorul carora se realizeaza declinarea de competenta in favoarea Consiliului Uniunii Europene sau a altor institutii comunitare; Orientari si directive; Declaratii Tratatul Constitutional contine o modificare importanta in ceea ce priveste Consiliul European infiintarea unei noi pozitii aceea de Presedinte permanent al Consiliului, mandatul acestuia fiind de doi ani si jumatate. Consiliul Uniunii Europene Consiliul Uniunii Europene poarta acutuala denumire dupa intrarea in vigoarea a Tratatului de la Maastricht in 1993, inlocuind astfel vechiul Consiliu al Comunitatilor Europene care luase fiinta in 1965 prin Tratatul de la Bruxelles. Consiliul este compus din reprezentanti ai statelor membre cu drepturi depline la nivel ministerial, abilitati sa angajeze prin voturile lor guvernele pe care le reprezinta pentru o perioada determinata.

Membri Consiliului sunt responsabili din punct de vedere politic in fata Parlamentului statului din care provin si in fata opiniei publice, aceast lucru asigurand legitimitatea deciziilor luate de catre Consiului Uniunii Europene. Configuratiile posibile ale Consiliului Uniunii Europene sunt in numar de noua: Afaceri Generale si Relatii Internationale; Afaceri Economice si Financiare(ECOFIN); Justitie si Afaceri Interne(JHA); Ocupare, Politici Sociale, Sanatate si Protectia Consumatorului; Concurenta; Transport, Telecomunicatii si Energie; Agricultura si Pescuit; Mediul Inconjurator; Educatie, Tineret si Cultura. In indeplinirea atributiilor ce-i revin, Consiliul este asistat de un Secretariat General, condus de un secretar general, numit de Consiliu cu unanimitate de voturi. Secretarul general participa la sesiunile Consiliului, are rolul de a asigura buna functionare a Secretariatului si detine functia de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna. Consiliul Uniunii Europene are sase responsabilitati principale: De a elabora legislatia europeana impreuna cu Parlamentul European in principalele domenii de activitate; De a fi cordonator al politicilor statelor membre; De a definitiva acordurile internationale incheiate intre Uniunea Europeana si alte tari sau organizatii internationale; De a aproba bugetul Uniunii Europene, impreuna cu Parlamentul European; De a dezvolta Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC) a Uniunii Europene, avand ca baza liniile directoare stabilite de Consiliul European; De a coordona cooperarea dintre instantele nationale si fortele de politie in vederea combaterii criminalitatii. Comitetul reprezentantilor permanenti ai statelor membre (COREPER), care este compus din reprezentantii permanenti ai statelor membre. Fiecare stat membru al Uniunii Europene are la Bruxelles o misiune permanenta condusa de un ambasador. COREPER are urmatoarele atributii importante: asista Consiliul in pregatirea deciziilor sale; examineaza toate punctele aflate pe ordinea de zi a lucrarilor Consiliului; creeaza comitete si grupuri de lucru. Consiliul Uniunii Europene adopta mai multe tipuri de acte: regulamente, decizii, directive, recomandari, avize. Regulile de votare - Consiliul cunoaste trei modalitati: Votul cu majoritate simpla se socoteste in functie de numarul de membri ai Consiliului si nu in functie de numarul celor prezenti.

Votul cu majoritate calificata este modalitatea cel mai des folosita, voturile celor 25 au o pondere diferita , stabilita datorita unor criterii de diferentiere demografice, politice, economice. Votul in unanimitate - nu este necesar ca toate statele membre sa voteze in favoarea deciziei, abtinerea membrilor prezenti nefiind un obstacol in adoptarea hotararilor Consiliului. COMISIA EUROPEANA Comisia Europeana a aparut in 1967, substituind astfel executivele CECO, CEE si Euratom. Comisia Europeana are in componenta sa 27 de comisari europeni. Comisia europeana are sediul la Bruxelles si este considerata organul executiv comunitar. Presedintele Comisiei europene este desemnat de catre statele membre, de comun acord, urmand apoi sa primesca acordul Parlamentului. Presedintele desemnat al Comisiei discuta cu reprezentanti ai guvernelor statelor membre, si ii alege pe ceilalti membri ai Comisiei. Consiliul Uniunii Europene adopta, cu majoritate calificata, lista cu persoanele nominalizate si o transmite Parlamentului pentru votul de investitura. Parlamentul apoi audiaza fiecare persoana nominalizata, apoi isi exprima opinia prin vot cu privire la intreaga echipa. Daca Parlamentul voteaza noua Comisie, aceasta este apoi formal nominalizata de catre Consiliu prin vot cu majoritate calificata. Comisarii sunt cetateni ai statelor membre, ei nu reprezinta insa aceste state, si nu accepta influenta vreunui guvern sau organism comunitar sau extracomunitar. Mandatul comisarilor europeni poate fi reinnoit. Comisarii nu au voie sa exercite nici o alta activitate profesionala, depunand un angajament solemn pentru a respecta obligatiile avute. In cazul in care nu isi respecta obligatiile, comisarii pot fi demisi din oficiu de catre Curtea de Justitie la sesizarea Consiliului sau a Comisiei in ansamblul ei. Comisarii se bucura pe durata mandatului lor de o serie de privilegii si imunitati comunitare cum ar fi: Imunitate de jurisdictie pentru actele savarsite in exercitarea atributiilor ce le revin ca oficiali ai Comunitatilor europene; Scutirea de impozite pe salarii si alte drepturi banesti, acordate in exercitarea atributiilor lor, de catre organele comunitare Functia de comisar european poate inceta in una din urmatoarele situatii: la expirarea mandatului; prin demisie voluntara; demitere din oficiu; in caz de deces; printr-o motiune de cenzura a Parlamentului, cand Comisia poate demisiona in bloc. Atributiile Presedintelui: coordoneaza intrega activitate a Comisiei ; convoaca si prezideaza sedintele Comisiei; stabilieste anumite responsabilitati pentru membri Comisiei; ii poate cere unui comisar sa demisioneze in conformitate cu prevederile Tratatului de la Nisa realocand intr-un alt mod responsabilitatile reprezinta Comisia in relatiile cu celelalte institutii. In cadrul Comisiei este instituit un sistem de delegare de competenta, in sensul ca fiecare membru al ei primeste o responsabilitate, in cadrul unui anumit sector de activitate, fiind investit cu pregatirea lucrarilor Comisiei si cu executarea deciziilor sale.

Fiecare comisar are in subordinea sa servicii aferente numite Directorate Generale (DG). Directoratele Generale isi schimba in general denumirea, cu fiecare noua Comisie, insa domeniile pe care le acopera sunt in mare parte aceleasi economie, finante, buget, relatii externe, industrie, concurenta, educatie, culura, agricultura, dezvoltare rurala, transporturi, piata muncii,probleme sociale, mediu, sanatate si protectia consumatorului, energie, pescuit, piata comuna, comert, societate informationala, comunicare, politica regionala, control financiar, stiinta, cercetare, extinderea Uniunii Europene, mass-media, servicii, vama, fiscalitate indirecta. Fiecare Directorat General este condus de catre un Director General care raspunde in fata comisarului insarcinat cu domeniul respectiv, iar coordonarea tuturor Directoratelor este asigurata de catre Secretarul general. In structura Comisiei si alte servicii care asigura buna desfasurare a activitatii acesteia: Serviciul juridic furnizeaza asistenta juridica atat Comisiei cat si departamentelor acesteia; Biroul Ajutor Umanitar ofera ajutor in caz de dezastre naturale, conflicte armate din afara Uniunii ; Grupul de Consilieri Politici este un serviciu intern, care raspunde direct de Presedintele Comisiei si care ofera sfaturi acestuia precum si comisarilor asupra problemelor ce tin de politica Uniunii; Serviciul Traduceri; Serviciul Unit de Interpretari si Conferinte; Biroul pentru Publicatii oficiale ale Comunitatilor europene; Serviciul de Audit Intern. Comisia Europeana are patru arii principale de competenta: initiativa legislativa formuleaza propuneri catre Parlament si Consiliul Uniunii Europene; asigura aplicarea tratatelor in acord cu legislatia Uniunii (impreuna cu Curtea de Justitie); coordoneaza si implementeaza politicile Uniunii si bugetul acesteia; reprezinta Uniunea Europeana pe plan international, ca de exemplu la negocierea acordurilor dintre Uniunea Europeana si alte tari. COMISIA EUROPEANA Atributii Comisia detine dreptul unic de initiativa in elaborarea actelor din cadrul politicilor comunitare si exercita puterile conferite de Consiliu. Comisia europeana are, de asemenea, competenta decizionala si de executare, putand formula recomandari si avize in cadrul politicilor comunitare si al cooperarii in domeniul Justitiei si al afacerilor interne. Avand calitatea de organ executiv al Uniunii Europene. Comisia europeana are atributii de control si de impunere a respectarii legislatiei comunitare. Comisia europeana este considerata gardianul tratatelor, asigurandu-se ca prevederile Tratatelor si masurile luate de celelate institutii sa fie aplicate. In cazul in care Comisia constata ca un stat membru nu si-a indeplinit obligatiile ce-i revin, in conformitate cu tratatele, Comisia poate emite un aviz motivat, iar in cazul in care statul respectiv nu isi onoreaza obligatia, Comisia sesizeaza Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene Comisia are responsabilitatea de a implementa si coordona politicile, contribuind hotarator la pregatirea si conturarea masurilor luate de Consiliu si de Parlament; Gestioneaza bugetul anual al Uniunii Europene si al Fondurilor Structurale Limbile principale de lucru ale Comisiei sunt engleza, franceza si germana. Comisia Europeana are Reprezentante in toate statele membre ale Uniunii Europene si Delegatii in statele candidate si in statele terte. CURTEA EUROPEANA DE CONTURI ISTORIC

Curtea de Conturi a fost creata prin Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975, dar a inceput sa lucreze efectiv din octombrie 1977. Curtea de Conturi a inlocuit doua organisme deja existente la nivelul Comunitatilor, Biroul de Audit al Comunitatilor Europene infiintat prin Tratatele de la Roma, si Biroul de Auditare Financiara al Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului ROLUL Rolul Curtii a fost confirmat si consolidat incepand cu 1 mai 1999, odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam, aceasta devenind responsabila de efectuarea auditului managementului financiar, avand un rol important in lupta impotriva fraudei, precum si posibilitatea de a recurge la Curtea de Justitie pentru a-si apara prerogativele vizavi de celelalte institutii ale Uniunii Europene. OLAF Pe langa Curtea Europeana de Conturi mai exista un organism care protejeaza interesele financiare ale Uniunii, Oficiul European de Lupta contra Fraudei (OLAF) care este o structura a Comisiei Europene, si pentru coordonarea careia este responsabil comisarul pentru buget. COMPONENTA Curtea de Conturi are un numar de 27 de membri, cate un reprezentant din fiecare stat membru, alesi de catre Consiliul Uniunii Europene prin vot in unanimitate, in urma consultarii Parlamentului European. Mandatul membrilor este de 6 ani, cu posibilitatea de reinnoire. Presedintele Curtii de Conturi Presedintele[1] Curtii de Conturi este ales din randul membrilor acesteia pentru o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului si el are rolul de a reprezenta Curtea de Conturi pe plan extern, precum si de a asigura buna functionare a activitatilor Curtii. [1] Actualul Presedinte al Curtii Europene de Conturi a fost ales in ianuarie 2005, si este Hubert Weber, din Austia. Atributiile Curtii de Conturi Curtea de Conturi este competenta sa verifice conturile totalitatii veniturilor si cheltuielilor Uniunii; Executia bugetului Uniunii Europene, alaturi de Parlamentul European si de Consiliu; Curtea de Conturi isi exercita controlul pe domenii si asupra institutiilor si statelor membre; Curtea verifica financiar institutiile Uniunii Europene, agentiile, fundatiile, institutele si a altor organisme care apartin de Uniune, avand un dublu scop, pe de o parte de a imbunatati gestionarea resurselor financiare si informarea cetatenilor Uniunii Europene cu privire la utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile cu responsabilitati de gestiune. Curtea de Conturi intocmeste un Raport anual dupa incheierea fiecarui exercitiu financiar, raport care este transmis celorlate institutii si publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Curtea de Conturi, in cazul in care auditorii descopera nereguli, anunta organismele comunitare competente spre a lua masurile necesare, ea neavand prerogative jurisdictionale.

CURTEA EUROPEANA DE JUSTITIE

ISTORIC Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a fost instituita in urma Tratatului de la Paris (1952) si este principala institutie comunitara care asigura functia jurisdictionala in cadrul Uniunii Europene, si care vegheaza la respectarea dreptului comunitar. Actul Unic European (1987) a creat inca o institutie situata pe langa Curtea de Justitie, Tribunalul de Prima Instanta cu scopul de a consolida garantiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autoritatii judiciare. Componenta Curtea de Justitie are in componenta 27 de judecatori cate unul pentru fiecare stat membru, si 8 avocati generali, numiti de statele membre de comun acord. Atat judecatorii cat si avocatii generali sunt numiti pe o perioada de 6 ani; la fiecare 3 ani se produce o reinnoire partiala a acestora. Mod de lucru Curtea Europeana de Justitie isi desfasoara activitatea in sedinte plenare, dar datorita volumului mare de cauze s-a prevazut posibilitatea crearii unor camere compuse din 3 sau 5 judecatori; Curtea poate delibera valabil numai in prezenta unui numar impar de judecatori. Competenta jurisdictionala Cea mai importanta competenta jurisdictionala o reprezinta controlul legalitatii actelor institutiilor comunitare, care se poate realiza pe calea 1. recursului in anulare, 2. recursului in carenta, 3. recursul in interpretare, 4. recursurile in plina jurisdictie. Recursul in anulare Recursul in anulare consta in posibiliatea deschisa statelor, institutiilor comunitare si persoanelor fizice sau juridice de a ataca in fata Curtii un act obligatoriu si de a obtine, in anumite conditii, desfiintarea acestuia. Recursul in anulare desfiinteaza si nu modifica un act. Recursul in carenta Recursul in carenta consta in posibilitatea deschisa statelor, a institutiilor comunitare, a persoanelor juridice sau fizice, in situatii limitate, de a ataca refuzul institutiilor comunitare de a decide in anumite situatii in care acestea au obligatia de a lua o anumita masura. Recursul in interpretare Recursul in interpretare in conformitate cu prevederile Tratatelor institutive, acestea prevad posibilitatea Curtii de a realiza o activitate de interpretare, cu titlu incidental, prealabil, in afara unui litigiu propriu-zis dedus direct in fata instantei comunitare. Recursurile in plina jurisdictie Recursurile in plina jurisdictie acestea dau posibilitatea instantei sa aprecieze toate elementele de fapt si de drept ale cauzei deduse in fata sa, modificand acea hotarare a institutiei comunitare ce a fost pusa in discutie, in sensul de a stabili o alta solutie obligatorie pentru parti Tribunalul de Prima Instanta Tribunalul de Prima Instanta are in componenta sa 27 de judecatori, numiti pentru un mandat de sase ani care poate fi reinnoit. Tribunalul de Prima Instanta nu are avocati generali permanenti, sarcina aceastora, poate fi indeplinita in circumstante exceptionale de catre un judecator. Competenta Tribunalul are competente sa se pronunte in urmatoarele cazuri: Actiuni vizand recuperarea daunelor cauzate de institutiile Comunitatilor sau de catre staff-ul lor; Recursurile formulate impotriva unei institutii a Comunitatilor de catre persoane fizice, care se refera la anumite reguli de concurenta; Recursurile formulate impotriva Comisiei de catre intreprinderi si care se refera la acte individuale;

Actiuni a caror solutionare este exclusiv de compententa Tribunalului de Prima Instanta. INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE MEDIATORUL EUROPEAN Institutia Ombudsman-ului European sau Mediatorului European a fost infiintata prin Tratatul de la Maastricht in 1992. Mandatul Mediatorului European se intinde pe o perioada de 5 ani, cu posibilitatea de a fi reinnoit. Mediatorul este investit in functie de catre Parlamentul European, el putand fi demis doar de Curtea de Justitie, la cererea Parlamentului, in cazul in care nu-si mai indeplineste atributiile ce-i revin, sau in cazul in care a savarsit anumite fapte care-i sunt interzise prin natura functiei. Rolul Rolul principal al Mediatorului European este acela de a primi reclamatii cu privire la proasta administrare in activitatea institutiilor sau organismelor comunitare, de la orice persoana fizica sau juridica care isi are resedinta sau sediul in unul din statele membre ale Uniunii Europene. Mediatorul European nu poate investiga plangeri impotriva autoritatilor nationale, regionale sau locale, chiar daca plangerile privesc contin elemente legate de Uniunea Europeana. Mediatorul nu constituie un organ de apel pentru deciziile luate de tribunale sau de mediatorii nationali; totodata, nu are atributii in a investiga plangeri impotriva unor activitati sau persoane private. Controlorul European pentru Protectia Datelor Istoric Controlorul European pentru Protectia Datelor (C.E.P.D.) este o institutie noua in cadrul Uniunii Europene, infiintata in 2001 si care are sediul la Bruxelles. Aceasta institutie reprezinta o autoritate independenta de monitorizare a proceselor de prelucrare a datelor cu caracter personal de catre institutiile Uniunii. Componenta Conducerea acestei institutii este reprezentata de catre Controlorul European pentru Protectia Datelor si de catre adjunctul acestuia. Acestia sunt numiti in functie de catre Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene, pentru un mandat de 5 ani, dintre peroanele aflate pe o lista intocmita de Comisia Europeana. Atributii Atributiile acestora se refera la supravegherea si asigurarea prevederilor regulamentului corespunzator si a oricarui act comunitar care contine prevederi referitoare la protectia drepturilor si a libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice cu referire la prelucrarea datelor cu caracter personal de catre o institutie sau de catre un organism comunitar. Controlorul este de asemenea responsabil pentru coordonarea sistemului Eurodac mecanism de identificare, prin comparare de amprente digitale, a refugiatilor care solicita azil sau a persoanelor care au trecut ilegal frontiera externa a Uniunii Europene Controlorul este coordonatorul unei retele de ofiteri pentru protectia datelor care isi desfasoara activitatea in institutii ale Uniunii Europene, si care asigura implementarea regulii referitoare la protectia datelor cu caracter personal.