As vrea sa plangDar nu mai am lacrimi.

Si atunci imi spun: De ce sa plangi ca s-a terimat,bucura-te ca s-a intamplat, dar imi este atat de greu sa cred Toamna anului 2003: Primul inceput. Vara anului 2011: Primul sfarsit. n primele zile nici nu mi trecea prin cap c acest vis frumos, la care au contribuit douzeci i patru de persoane, se va termina atat de curand. Acum, cand ne aducem aminte, vrem sa plangem. Dar de ce? De ce doar acum la final? De ce nu am plans la fiecare final de an? Speranta care ne alina sufletul era doar gandul ca ne vom revedea peste 3 luni. Dar acum,cand fiecare o ia pe un alt drum, ne dam seama cat de mult ne doare ca se termina. Acum patru ani noi i doamna dirigint aveam un vis: sa devenim un colectiv unit. Exceptnd anumite momente, am reusit. Noi. 8A. Doar un grup de adolescenti pe care dac i-ai privi cu atenie nu a-i zice c au ceva n comun. Dar avem: prietenia. Pana azi am fost colegi, de maine vom fi fosti colegi. Acum, trebuie doar sa ne stergem lacrimile si sa zambim,de dragul amintirilor pe care nu ni le poate lua nimeni. Nu pot s nchei fr s i mulumesc doamnei diriginte care s-a strduit s ne in n fru i s scoat tot ce e mai bun din noi.Un singur lucru mai am de spus: nu suntei doar diriginta noastra, ci sunteti o parte din noi, din 8A, cei ce vor fi mereu in frunte

Era o zi linistita. Vantul adia usor, creind mici valuri pe marea cea albastra. Dar dintr-o data, a iesit la iveala o plapuma mare si deasa de nori gri si intunecati care a acoperit cerul. Vantul furios a inceput sa bata tare, formand valuri mari si inspumate. In panza de nori, se vedea ici-colo cate o fulgerare alba, urmata de un sunet puternic si gros. A inceput sa picure. Stropii de ploaie deveneau din ce in ce mai mari, tulburand apa marii, care devenise tot mai intunecata. Fulgerele si tunetele erau din ce in ce mai dese si mai puternice. Vantul nemilos batea din ce in ce mai tare. Valurile erau din ce in ce mai mari si mai ingrozitoare. Balaurii mari si gri au acoperit orice petec de cer prin care se mai zarea din cand in cand, cate o raza de soare. Corabiile de pe mare erau rasturnate de valurile imense si de presiunea vantului puternic. Totul era cuprins in aceea furtuna. Dupa o vreme, o lumina stralucitoare a despartit norii plumburii si i-a risipit. Razele aurii ale soarelui au iesit din nou la iveala, stralucind peste marea tulburata. Totul s-a linistit si a revenit la starea de odihna si pace de dinaintea furtunuii.