Antonio Vivaldi

Viaa
Antonio Lucio Vivaldi este unul dintre cei mai importanti compozitori al tuturor timpurilor. Fiu al sotilor Giovanni Battista Vivaldi si Camilla Calicchio, Antonio Vivaldi s-a nascut la 4 martie 1678 in Venetia. La varsta de 15 ani a primit tonsura monarhala iar la 25 de ani a fost ridicat la rangul de preot, fiind numit Prete Rosso (Preotul Rosu) datorita culorii parului sau. Cu timpul, din cauza unor probleme de sanatate, Vivaldi s-a detasat de ocupatiile sale ce tineau de biserica si s-a consacrat compozitiei si invatamantului. Nu dupa mult timp ajunge profesor de vioara la Ospedale della Pieta, unde instruieste si dirijaza orchestra de fete a Institutiei, facandu-le cunoscute in intreaga Europa. Profesorul Vivaldi ramane in aceasta functie pana in anul 1740. Cu toate ca situatia sanatatii lui nu era un buna, Vivaldi calatoreste la Roma (unde canta in fata Papei), Amsterdam (loc in care a publicat cea mai mare parte a operelor sale), Praga, Florenta si Viena. In 1713, devine atat impresar cat si compozitor, acest statut aducandu-i artistului mari rivalitati. Una dintre cele mai plauzibile dovezi se regaseste in pamfletul scris de Benedetto Marcello (Il Teatro alla moda). De-a lungul intregii sale cariere Vivaldi a fost considerat un compozitor iesit din comun ce avea un stil extravagant si chiar scandalos. Cu toate acestea Vivaldi se bucura de un succes international fara precedent. Violonist, improvizator si unul dintre primii dirijori ai lumii, Vivaldi a introdus violoncelul, fagotul, mandolina, flautul, oboiul, orga si corurile de instrumente cu efecte de ecou in orchestra simfonica. El a respins conceptia structurata a lui Corelli, si a propus forma scurta de 8-10 minute, a unui concert in trei parti, cu trei tempouri italiene: repede-lent-repede. Antonio Lucio Vivaldi a compus 27 de concerte pentru violoncel, 39 de concerte pentru fagot si, de asemenea, cel mai cunoscut concert numit "Anotimpurile". Marele compozitor s-a stins din viata, uitat de prieteni si de rude, la 28 iulie 1741 din cauza unei inflamatii interne si a fost inmormantat in cimitirul spitalului. Multe dintre partiturile lui publicate au fost dedicate unor personalitati ale vremii:

Ferdinand al III-lea al Toscanei (L'Estro armonico, 1711); Contele Morzin (Il Cimento dell'armonia e dell'invenzione, 1725, culegere coninnd Anotimpurile); Carol al VI-lea de Habsburg (La Cetra, 1728)

Creaii Importana creaiei lui instrumentale, simbolizat ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a tiut s resping structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurt (ntre opt i zece) a concertului cu solist n doar trei micri simetrice (repede-lent-repede). Solist el nsui, Lista lucrrilor (selecie)
Potrivit recensmntului efectuat de Peter Ryom (catalog R.V.), n 1977 erau cunoscute 768 de lucrri sau fragmente autentice vivaldiene, crora li se adugau 68 de lucrri atribuite. n timpul vieii Vivaldi a publicat 40 de culegeri de sonate i concerte, dintre care 13 sunt numerotate ca opusuri, ca de ex.:

op.3, L'Estro Armonico (1712) op.4, La Stravaganza (1712-1713) op.8, Il cimento dell'armonia e dell'invenzione (1725), cuprinznd ciclul de concerte Anotimpurile op.9, La Cetra (1728) op. 13, Il Pastor Fido (1737) etc.

Antonio Vivaldi a scris i un numr de 90 de opere, precum:

Ottone in villa (1713) Orlando finto pazzo (1714) Nerone fatto Cesare (1715) L'incoronazione di Dario (1716) Montezuma (1733) Feraspe (1739) .a.

Muzica sacr, vocal i coral (mise, psalmi, antifoane, imnuri, cnturi, motete, oratorii, arii, cantate, serenade):

Gloria, RV 589 Juditha triumphas devicta Holofenis Barbarie, RV 644, oratoriu (1716) Magnificat, RV 610 .a.

Vivaldi, practica cu mare naturalee aceast form concertant, atunci cnd sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a-i face apariia. nzestrat cu un auz excepional, virtuoz curajos care improviza cu plcere i dirijor celebru (unul dintre primii din istorie), Vivaldi i-a consacrat ntregul geniu descoperirii nencetate a unor noi combinaii ritmice i armonice i a unor mbinri imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-i face un loc n

orchestr, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fr a uita oboiul i nici flautul, pe care le trata ntotdeauna ntr-o manier foarte personal, i chiar alte instrumente nc mai marginale, ca mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a motenit atracia pentru a face s dialogheze mai multe "coruri" de instrumente.