You are on page 1of 9

Recuperarea medicala prin kinetoterapie

Motto: "Existenta noastra este miscarea, repausul reprezinta moartea." Blaise Pascal

Steluta Anghel: - In ultimii ani kinetoterapia a devenit un domeniu cunoscut si foarte apreciat de persoanele care au avut nevoie de un astfel de tratament naturist. Va rugam sa ne explicati ce este kinetoterapia si cu ce se ocupa aceasta ramura a medicinii naturiste? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Kinetologia este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari. Kinetologia medicala sau kinetoterapia studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale. Kinetoterapia face parte din medicina fizica - specialitate terapeutica care utilizeaza ca metode: miscarea, caldura, curentul electric, climatul, masajul si apa. Kinetoterapia este cea mai noua componenta a medicinii fizice si reprezinta metodologia activa de baza pentru consolidarea sau refacerea functiilor unor parti ale corpului uman afectate de boala sau de traumatisme. Kinetoterapia se defineste ca terapie prin miscare efectuata prin programe de recuperare medicala care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional n diverse suferinte. Kinetoterapia este o forma terapeutica individualizata care, plecnd de la programe de exercitii fizice statice si dinamice, se poate folosi n programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative si de recuperare. Astfel, kinetoterapia si gaseste aria de utilizare n cele trei sectiuni de asistenta medicala, putndu-se descrie:

y y

kinetoterapia profilactica ce cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmareste: mentinerea unui nivel functional satisfacator, cresterea nivelului functional (profilaxie primara sau gimnastica de ntretinere, plimbari, jogging, gimnastica aerobica, pentru mentinerea starii de sanatate), aplicarea unor programe de prevenire a agravarii sau de aparitie a complicatiilor n unele boli cronice (profilaxie secundara); kinetoterapia de tip curativ care se asociaza cu sectorul de tip profilactic si de recuperare; kinetoterapia de recuperare reprezinta sectiunea cea mai importanta n programul de recuperare medicala si urmareste prin intermediul unor programe de exercitii fizice: refacerea functiilor diminuate, cresterea nivelului functional, realizarea unor mecanisme compensatorii n situatii de readaptare functionala (n cazul n care, de exemplu, un anumit muschi este afectat ireversibil, se ncearca tonifierea altor muschi care i preiau partial functiile, n scopul realizarii miscarii n limite acceptabile).

Steluta Anghel: - Care sint obiectivele urmarite n tratamentul prin kinetoterapie? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Obiectivele generale urmarite n tratamentul prin kinetoterapie sint: - refacerea fortei musculare si cresterea rezistentei musculare; - cresterea si adaptarea capacitatii de efort; - ameliorarea functiei de coordonare, control si echilibru a corpului; - formarea capacitatii de relaxare; - corectarea posturii si aliniamentului corpului; - cresterea mobilitatii articulare; reeducarea respiratorie; - reeducarea sensibilitatii.

Steluta Anghel: - In ce afectiuni se poate recomanda recuperarea medicala prin kinetoterapie?

Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Exista o gama foarte larga de afectiuni pentru care recuperarea medicala prin kinetoterapie este specifica si absolut necesara. Astfel, kinetoterapia ajuta la tratarea urmatoarelor: afectiunile aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice), afectiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoida, artrita, reumatisme degenerative, reumatismul tesutului moale), afectiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei vertebrale, boli degenerative si inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice), afectiunile aparatului cardiovascular, afectiunile aparatului respirator, afectiunile neuropsihice, afectiunile metabolice (obezitatea), maladiile congenitale (distrofia neuro-musculara, luxatia congenitala de sold, tetraplegia) etc.

Steluta Anghel: - Intr-adevar sint multe boli pentru care kinetoterapia constituie o modalitate de tratament, dar exista unele cu o incidenta mult mai ridicata decit altele. Spre exemplu, care sint principiile kinetoterapeutice n cazul scoliozei si cifozei? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Scolioza este o deviatie a coloanei vertebrale formata din una sau mai multe curburi, ce apare initial n plan frontal, apoi fiind nsotita de rotatia vertebrelor. Scoliozele pot fi de mai multe tipuri: scolioza C stnga, scolioza C dreapta si scolioza cu mai multe curburi. Aceste deviatii ale coloanei vertebrale pot fi de natura functionala, adica acele scolioze prin deprindere care au o evolutie lenta si este pastrata mobilitatea coloanei vertebrale, scoliozele profesionale si statice, sau de natura patologica, asa cum sint scoliozele congenitale, rahitice, paralitice, traumatice, reumatice s.a. De la nceput trebuie mentionat faptul ca tratamentul prin gimnastica medicala urmareste sa opreasca evolutia scoliozelor, sa corecteze deviatiile coloanei vertebrale si sa mentina aceasta corectare (prevenirea recidivelor sau a perioadelor cu evolutie nefavorabila), sa reduca tulburarile functionale si asimetriile secundare ale corpului. Exercitiile fizice folosite n corectarea scoliozei urmaresc sa exercite tonusul muschilor si simtul de atitudine corecta a corpului ntreg si ndeosebi a spatelui. Scopul gimnasticii corective este: corectarea coloanei vertebrale prin tonifierea musculaturii spatelui, reducerea gibozitatii costale prin mobilizarea coloanei vertebrale si detorsionarea corpurilor vertebrale, redresarea bazinului si echilibrarea centurii scapulare, dezvoltarea mobilitatii cutiei toracice, crearea unui reflex de postura corecta. Mijloacele folosite constau n exercitii statice si exercitii dinamice executate prin miscari ale trunchiului, ale membrelor superioare si inferioare, exercitii de respiratie, exercitii aplicative de trre si de echlibru, exercitii de redresare si relaxare. Exercitiile cu obiecte portative sint des folosite n corectarea scoliozei. Dintre aceste obiecte se folosesc bastonul, mingea medicinala, gantera, extensorul. Cifozele sint deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital cu convexitatea curburii indreptata inapoi. Cifozele functionale sint deviatii tipice, provocate si intretinute de tulburarile functionale ale coloanei vertebrale care se accentueaza atunci cind nu sint corectate corespunzator si la timp, fiind insotite de unele modificari in forma si structura oaselor si a articulatiilor vertebrale. Aceste deviatii se pot intilni sub forma atitudinii cifotice sau cifozei profesionale. Cifozele patologice pot fi congenitale, rahitice, paralitice, traumatice, precum si alte forme clinice mai rare. Scopul exercitiilor fizice pentru corectarea cifozei este: tonificarea si scurtarea muschilor spatelui si lungirea celor situati in partea anterioara a trunchiului, corectarea deficientelor secundare care insotesc cifoza, cum sint: cap si git inclinat inainte, omoplati departati si desprinsi, umeri adusi in fata, torace infundat sau in flexiune, stoparea reflexului de atitudine gresita a trunchiului si formarea unui reflex de postura corect si stabil in activitatile statice si dinamice ale corpului. Pentru realizarea acestor scopuri, mijloacele folosite sint exercitiile statice si exercitiile dinamice care constau in miscari active libere sau ingreunate care sa redreseze coloana vertebrala si celelalte deficiente secundare ale cifozei.

Steluta Anghel: - Accidentele vasculare cerebrale reprezinta afectiuni care necesita recuperarea prin kinetoterapie. Ce sint accidentele vasculare cerebrale si cum pot fi tratate din punct de vedere kinetoterapeutic? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Accidentele vasculare cerebrale rezulta din restrictia sanguina catre creier si cauzeaza leziunea neuronilor si deficit neurologic. Clinic, sint posibile o varietate de

deficite: motor, senzitiv, mental perceptual si de limbaj. Deficitul motor este caracterizat de paralizie (hemiplegie) sau scadere partiala de forta (hemipareza) si este situat pe partea corpului opusa sediului leziunii cerebrale. Acesti bolnavi sint denumiti cu termenul generic de hemiplegici. Rata incidentei este de 1-2 persoane la 1.000 de persoane/an. Incidenta creste dramatic cu virsta, frecventa maxima fiind la 55 de ani. Cauzele cele mai comune sint: tromboza, embolismul, hemoragia cerebrala. Ateroscleroza este factorul major care duce la obstructia arterelor cerebrale, fapt ce provoaca ischemia si infarctul cerebral. Embolia este data de materii care se deplaseaza prin vasele sanguine. Acestia pot fi trombi, grasime, aer, bacterii etc. Cel mai frecvent se asociaza cu boli cardiace cum ar fi stenoza mitrala, infarctul miocardic, aritmiile etc. Hemoragia apare in urma rupturii unui vas cerebral cu inundarea creierului si se datoreaza hipertensiunii arteriale, ruperii unui anevrism. Cind hemoragia este masiva moartea apare in citeva ore. Factorii de risc sint: functia cardiaca deficitara, diabetul, obezitatea, fumatul, sedentarismul, stresul, contraceptionalele orale, cresterea colesterolului sanguin, predispozitia genetica. Recuperarea trebuie sa inceapa din stadiul acut cit mai devreme posibil, cind pacientul este stabilizat medical, tipic dupa 24-36 de ore. Hemoragiile cerebrale pot sa amine inceperea tratamentului kinetic pina la stabilizarea hemoragiei, adica in medie pina la 10 zile. Cind nu mai exista contraindicatii medicale, pacientul trebuie imediat antrenat sa se ridice la marginea patului si in ortostatism. Aceasta va duce la grabirea recuperarii, scaderea confuziei si imbunatatirea functiilor vitale. Tratamentul trebuie sa se bazeze pe cistigarea controlului central al miscarii. Exercitiile trebuie sa aiba o motivatie legata de activitatea functionala de zi cu zi si de cea profesionala proprie. Pacientul trebuie sa inteleaga ceea ce face si sa inteleaga logica exercitiilor, terapeutul avind obligatia sa explice permanent miscarile de executat. Exercitiile trebuie executate corect deoarece persistenta unei practici incorecte va intirzia progresul, miscarile incorecte fiind mult mai greu de inlocuit cu unele corecte. O importanta foarte mare o are numarul repetitiilor, care trebuie sa fie destul de mare pentru a invata o miscare coordonata, precisa, cu acuratete. Pacientul trebuie sa participe activ si nu sa se insiste pe mobilizari pasive. Terapeutul trebuie sa-l ajute pe pacient cu necesarul minim. Exercitiile nu trebuie sa fie plictisitoare, deoarece pacientul poate sa oboseasca si mental, nu numai fizic. Pacientul trebuie sa invete sa-si inhibe musculatura inutila care se contracta intr-un exercitiu. Exercitiile cu rezistenta nu sint de dorit la hemiplegici, deoarece nu este un obiectiv cistigarea fortei musculare, ci aparitia activitatii contractile, a controlului motor in muschiul respectiv.

Steluta Anghel: - Ce importanta are kinetoterapia n entorse si fracturi ale membrului inferior, cazuri frecvent ntlnite mai ales acum n anotimpul de iarna? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Entorsa este o leziune traumatica a ligamentelor si articulatiilor. Entorsa se observa n special la adult, este foarte rara la copil, unde ligamentele suple si elastice se lasa destinse fara a se rupe, precum si la batrni, unde acelasi traumatism determina mai frecvent o fractura. Localizarea cea mai frecventa a entorselor se afla la nivelul gleznei, urmnd entorsa genunchiului. Entorsa, prin marea ei raspndire si prin gravitatea urmarilor pe care le are asupra aparatului locomotor si circulator, constituie o cauza majora de scadere a capacitatii partiale de munca, de aceea importanta aplicarii unui tratament corespunzator precoce si specific kinetoterapeutic asociat cu orteze. Scopul tratamentului este revenirea rapida a pacientului n executarea activitatilor zilnice si specifice profesiei. Acest lucru este deosebit de important, deoarece orice ntrziere n aplicarea tratamentului poate periclita activitatea socio-profesionala a acestuia. Aspectul membrului afectat se schimba, ntruct atrofia este progresiva si cuprinde muschii extensori, iar neglijarea ei, ca si persistenta sa, ar constitui una din cauzele instabilitatilor articulare si recidivelor entorselor. Obiectivele urmarite n kinetoterapie snt: controlul durerii, reducerea tumefactiei si a edemului din vecinatate, asigurarea mobilitatii, cresterea tonusului muscular, reeducarea mersului.

Fractura se produce la nivelul unui os n urma unui traumatism, de obicei, violent; uneori fractura apare dupa un traumatism de mai mica importanta, care actioneaza asupra unui os fragilizat printr-o suferinta

anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa). Numarul fracturilor este deosebit de mare, mai ales n conditiile vietii moderne. Se apreciaza ca fracturile reprezinta 10 la suta din totalul traumatismelor si ca sint de 10 ori mai frecvente dect luxatiile. Fracturile se ntlnesc la toate vrstele, dar incidenta cea mai mare se situeaza ntre 20 si 40 de ani. Tratamentul fracturilor are ca obiectiv principal obtinerea restabilirii functiei si, pe ct posibil, chiar a formei membrului. Refacerea osului fracturat se obtine corijnd deplasarile, deci facnd reducerea fracturii si imobiliznd-o prin aparat ghipsat pna la formarea unui calus solid. Mentinerea n stare functionala a articulatiilor, a muschilor si a circulatiei membrului sau restabilirea ct mai rapida a acestora se realizeaza prin reducerea timpului de imobilizare la minimum, dar necesar pentru consolidarea fracturii. De asemenea, instituirea ct mai precoce a tratamentului de recuperare, prin contractii musculare si mobilizari articulare, chiar din timpul imobilizarii, duce la vindecarea eficienta a fracturii. Kinetoterapia este tot att de importanta ca si reducerea si imobilizarea fracturii si trebuie urmata fara ntreruperi.

Steluta Anghel: - In final, care este rolul terapeutic al exercitiului fizic? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Exercitiile fizice contribuie la mentinerea starii de sanatate si au rolul de conduce catre echilibrul tuturor functiilor organismului uman. Miscarea ajuta fiinta umana sa-si mentina deplinatatea fortelor fizice si morale, facnd-o utila ct mai ndelungat timp. Exercitiul fizic este mijlocul principal al educatiei fizice. Ca urmare a practicarii sistematice a exercitiului fizic, apar n organism efecte locale sau generale, imediate sau tardive, trecatoare sau de durata, care mbunatatesc structura si functionalitatea corpului uman. Orice activitate cu caracter fizic constituie si o stimulare pentru muschi, carora le mbunatateste proprietatile fiziologice si calitatile fizice. Una dintre cele mai frecvente cauze ale deficientelor fizice snt tulburarile tonusului muscular; corectarea acestora se bazeaza pe efectele exercitiului fizic asupra muschiului. Din punct de vedere al rolului educativ, exercitiul fizic are efect benefic la orice vrsta, dar mai ales n perioada de crestere, cnd miscarile nu snt nca bine definite, cnd cresterea oaselor nu este ncheiata, prin repetarea corecta a unor miscari se ajunge la eliminarea miscarilor incoerente si la stapnirea celor necoordonate. Stimularea factorilor morali si volitionali contribuie la corectarea atitudinilor gresite. Omul are nevoie de multa miscare n aer liber, de exercitii, pe care sa le integreze sistematic n programul sau de activitate zilnica. Acest articol a aparut in revista Leacuri si Terapii

IMPORTANTA KINETOTERAPIEI IN TRATAREA HERNIEI DE DISC

Hernia de disc se caracterizeaza prin deplasarea unei portiuni din discul intervertebral,care poate fi protruzie de disc,cand inelul fibros al discului patrunde posterior in canalul rahidian,sau hernie de disc adevarata cand pe langa inelul fibros patrunde in canalul rahidian si nucleul pulpos. Din cauza dezechilibrului muscular, vertebrele preseaza discul intervertebral iar acesta aluneca presand nervul. Se descriu trei stadii de hernie de disc lombara: -Stadiul 1 - cu iritatrea radacinii (durere pe traiect radicular); -Stadiul 2 compresia radacinii (durere si parestezii pe traiect radicular cu modificari ale reflexelor osteotendinoase); -Stadiul 3 - paralizia radacinii ( durere, parestezii, pareza/paralizie pe membrul inferior).

Desi in unele cazuri foarte severe este absolut necesara interventia chirurgicala , de cele mai multe ori pacientul poate sa fie scutit de bisturiu daca urmeaza un program de kinetoterapie (gimnastica medicala) care este recomandat in toate stadiile evolutive ale lombosciaticii de cauza discala. Important este sa adaugam faptul ca programul de recuperare (de exemplu programul Williams) trebuie sa fie individualizat in functie de stadiul boli si de starea pacientului , Primul simptom este durerea mediana sau laterala,in regiunea lombara,ca mai tarziu sa se extinda si la nervul schiati,durere care se poate accentua la efort,mers,sedere lunga stranut sau tuse.De obicei,discopatia lombara poate fi controlata daca se urmeaza un program de recuperare medicala Ca sa incepem un program de kinetoterapie trebuie inainte sa avem un diagnostic cert de hernie de disc;,sa verificam in ce stadiu se afla pacientul,si dupa aceea sa trecem la elaborarea unui program special de recuperare medicala. Stadiul de evolutie al bolii poate fi clasificat astfel: Perioada acuta -stadiul de evolutie al bolii in care durerile lombo sacrate sunt intense , nu se calmeaza nici in decubit , exista contractura musculara paravertebrala cu sau fara blocada. Perioada subacuta cand durerile din decubit au disparut , pacientul se poate misca in pat fara prea mari dureri , poate sta pe scaun un timp limitat si se poate deplasa cu conditia de a nu-si mobiliza coloana lombo-sacrata In perioadele mentionate mai sus nu se face nici un fel de miscare si se recomanda numai fizioterapia si masajul terapeutic. Perioada cronica permite bolnavului sa-si mobilizeze coloana , aceste mobilizari declansand durere moderata, suportabila. In ortostatism si mers , durerile apar dupa un interval mare de timp , pot persista contracturi ale musculaturii paravertebrale lombare. Perioada de remisiune completa este perioada dintre episoadele algice in care pacientul este asimptomatic si predispus astfel la repetarea acelorasi greseli ce duc la recidiva. In aceste perioade singurul tratament recomandat este KINETOTERAPIA care are ca obictive urmatoarele: -educarea bolnavului in sensul acordarii importantei juste durerii sale lombo sacrale -profilaxia activa a recidivelor; -reducerea riscurilor de complicatii radiculare ale sindromului dureros lombar. - relaxarea musculaturii contracturate si asuplizarea trunchiului inferior. In acest sens este foarte bine sa subliniam ca programul de kinetoterapie nu inseamna numai un program de exercitii fizice ,ci cuprinde si sfaturi importante pe care trebuie sa le urmeze pacientul cu hernie de disc in viata cotidiana. Va pot recomanda cateva sfaturi:

-Aplecare pentru ridicarea unui obiect se va face cu genunchii indoiti si spatele drept. -Evitarea rasucirilor bruste -Condusul masinii sa fie cu scaunul tras cat mai in fata si cu spatarul la 90 grade -Evitarea extensiilor care accentueaza curbura lombara - Spalatul pe dinti se face cu spatele drept sicu retroversia bazinului - Cand se sta pe scaun un timp prelungit se aseaza sub talpi un obiect de o inaltime de 10 cm-15 cm (un scaunel, o bara, o cutie etc)

Drd.Nasoku.M.Mario
SINDROMUL DOWN SI KINETOTERAPIA

Sindromul Down este o afectiune congenitala (cunoscuta sub numele de trisomia 21) provocata de prezenta unui cromozom suplimentar in perechea 21.In mod fiziologic fatul mosteneste informatii genetice de la cei doi parinti sub forma celor 46 de cromozomi (23 de la mama si 23 de la tata) .In cazul sindromului Down fatul mosteneste 47 de cromozomi.Acest material extragenetic determina intarzierea mentala si motorie a copilului. Corpul uman este format din N-numar de celule,care contin nuclee.Fiecare nucleu stocheaza informatii genetice sub forma de cromozomi.Toate celule sunt supuse unui process de diviziune care poate fi: a) MITOZA-unde exista o celula mama care se divide in doua celule fiice ambele avand acelasi numar de cromozomi ca celula mama (46 cromozomi) b) MEIOZA-unde celula mama se imparte in doua celule fiice,fiecare avand jumatate din numarul de cromozomi (adica 23).In timpul meiozei intr-una dintre celulele sexuale apare un cromozom suplimentar. Cauzele aparitiei sindromului Down nu sunt cunoscute,dar statistic vorbind varsta avansata a mamei (peste 35 de ani) se considera un factor favorizant. Procentual 1 din 850 de copii se nasc cu acest sindrom;riscul fiind mai mare la femei peste 35 de ani ( 1 la 300.) La copiii cu sindromul Down putem sa deosebim urmatoarele caracteristici: -au talie si greutate mai mica decat ceilalti nou-nascuti -dinti ascutiti (aparitia lor este intarziata) -urechi mici -profil facial plat -distanta intre ochi mai mare decat normal (ochi cu forma mongoloida) -gatui este scurt cu exces de piele -gura mica si limba mare (macroglosie) -tonus muscular slab (hipotonie) -un singur sant in centrul palmelor -imunitate scazuta -retard mental Siptomele acestui sindrom difera de la copil la copil,unii avand nevoie de o atentie deosebita din partea familiei si personalului medical;alti fiind

semiindependenti. Unii dintre copiii cu aceasta afectiune pot avea si malformatii cardiace,ritmul de crestere este redus, poate aparea obezitate,probleme cu vederea,vorbitul si auzul.Exista copii care sunt usor afectati de aceasta boala (aprox.10 %),acest sindrom ste cunoscut sub numele MOZAICISM. Sindromul Down afecteaza abilitatile cognitive ale copiilor,ei au retard mental,invata greu,si putem sa spunem ca in timpul vietii se dezvolta maxim ca si un copil de 12 ani. Cea mai intalnita anomalie cromozomiala poate fi acum detectata cu precizie dupa saptamana a-15-a sau a 16-a a sarcinii.Dupa parerea mea fiecare medic ginecolog care urmareste sarcina pacientelor trebuie sa le explice acestora care este riscul de a naste un copil cu sindromul Down. Sunt conoscute doua tipuri de teste prenatale pentru depistarea sindromului Down la fetus si anume: a) teste de monitorizare (se masoara spatial translucid din spatele gatului fetusului;ecografie)b) teste diagnostice (amniocenteza,recoltarea unei probe din placenta,proba din sangele ombilical) Astazi in Romania sunt disponibile metodele de testare biochimica asa numite triplu test (daca include cuantificarea a trei parametri),sau cvadruplu test (daca include si inhibina, cu o senzitivitate mai mare) Varsta optima a sarcinii pentru triplu test este intre 14 si 16 saptamani. Meseria de kinetoterapeut imi permite sa spun ca gimnastica medicala are un rol important in dezvoltarea copilului diagnosticat cu sindromul Down,mai ales in dezvoltarea mersului.Kinetoterapia asociata cu masajul si inotul sunt cele mai benefice tipuri de tratament pentru copii cu aceasta afectiune Un program de kinetoterapie trebuie sa fie individualizat pentru fiecare pacient. In prima faza a sedintei de kinetoterapie tratamentul consta in masaj terapeutic pe tot corpul (are efect stimulant, psihomotric),accentuat pe membrele inferioare si pe talpa,ca sa ajungem in faza a-II-a unde lucram cu exerciti terapeutice speciale in functie de gradul de dificultate al afectiunii pacientului.

Drd.Nasoku.M.Mario

KINETOTERAPIA- UN DOMENIU RELATIV NECUNOSCUT

Notiunea de "kinetoterapie" are pentru unii dintre dvs. conotatii asemanatoare terapiilor complementare de genul: aromoterapie, cromoterapie, meloterapie, reflexoterapie, chiar si bioenergie etc. Doresc sa precizez insa faptul ca ea apartine domeniului medicinii clasice iar efectele ei pot fi suplinite cu success de terapiile complementare in masura in care dvs. le intelegeti si le acceptati ca pe o completare la tratamentele clasice.

Voi explica in randurile urmatoare de ce se face diferentierea intre kinetoterapia ca parte a medicinii clasice si restul terapiilor complementare. Nu de putine ori, la intrebarea "stiti ce este kinetoterapia", raspunsul pe care l-am primit de la persoane de varsta si pregatire profesionala diferite a fost de genul : ?ceva legat de terapia cancerului? (caz in care era vorba de chimioterapie) sau ?ceva legat de cresterea cainilor? (referindu-se de fapt la chinologie) si asa mai departe. Cu toate acestea, cele mai multe reactii din partea oamenilor cu care discut despre kinetoterapie, sunt de forma : ? aaa, kinetoterapie..stiu ..masaj nu-i asa??. De fapt nu este deloc asa..si va voi explica de ce. Daca pentru a face masaj, reflexoterapie, bioenergie sau orice altceva de acest gen este nevoie de un curs in baza caruia se obtine un atestat, pentru a fi kinetoterapeut insa, trebuie sa fi licentiat al Fac. de Kinetoterapie, fie in cadrul Academiei de Educatie Fizica si Sport, fie in cadrul Univ. de Medicina si Farmacie (sau poate si al unei fac. particulare) Aceasta facultate are o durata de 4 sau 5 ani, se fac cursuri la zi si practica in diferite centre de sanatate si spitale, iar materiile studiate sunt aproape aceleasi ca la Fac. de Medicina cu exceptia ca se pune mai mult accent pe tratamentul kinetic si nu pe cel medicamentos, chirurgical sau de alta natura. Asadar, kinetoterapeutul trebuie sa gandeasca cum sa utilizeze mijloacele terapeutice si cum sa le combine cu success in cadrul unor programe de recuperare ; care sunt aceste mijloace? ; ele pot fi fie scheme de tratament bazate pe o suita de exercitii ce au la baza numeroase studii si cercetari medicale, de genul programului Bobath- utilizat pentru recuperarea copiilor cu deficiente motorii,programului Kabath indicat in special pentru cei cu pareze si paralizii, programului Williams- impotriva durerii lombare etc., fie exercitii realizate cu ajutorul mecanoterapiei (scripeti), al hidroterapiei (apei) si lista poate continua dar subiectul abordat este foarte complex. Ar fi ca si cum am incerca sa explicam toate tratamentele indicate de medici. Aceasta este diferenta dintre kinetoterapie si masaj. Complexitatea celor doua notiuni difera categoric. Iata deci ca exista o serie de diferente intre notiunile de ?kinetoterapeut?( licentiat al unei fac. de minim 4 ani) si ?maseur?(absolvent al unui curs de 1-2 luni), asa cum exista diferente si intre un medic si un maseur. Ceea ce deosebeste un medic de un kinetoterapeut este faptul ca acesta din urma nu poate pune un diagnostic asa cum nici medicul nu poate alcatui un program de kinetoterapie pentru pacient (il poate recomanda si indica ca si tratament insa continutul lui va fi realizat de catre kinetoterapeut pe baza unei anamneze ulterioare). De multe ori se afirma ca un kinetoterapeut stie sa faca masaj si deci este un maseur. Este ca si cum am spune ca un medic stie sa faca injectii deci este asistent medical. Este adevarat ca masajul face parte din categoria

celor mai placute forme de recuperare, refacere sau relaxare si importanta lui este de necontestat. Eu am dorit doar sa fac diferenta dintre statutul unui kinetoterapeut si cel al unui maseur, desi aceste doua terapii se completeaza extraordinar ,de cele mai multe ori, in cadrul unui tratament complex.

DRD.NASOKU.M.MARIO