FATA DIN CENUSA Toate povestile incep cu a fost o data A fost o prea frumoasa fata ca nici o data Cu cosite

galbene aurii Ca lanurile aprinse din mijlocul verii Cu tenul alb ca spuma laptelui Si fin ca aripile fluturelui Inalta prea frumoasa si mladioasa, Cu ochii ca margelele de safir Buze moi ca de casmir O frumusete debordanta Venita ca o muza invioranta In calea printului ce suflet ratacit Printesa inca nu s-a gasit Cautand in lung si lat Pamantul la pas l-a colindat Nici vai nici munti n-au scapat In fiecare sat, in fiecare palat, Dar intr-o casa nevoiasa Statea ascunsa o fata nevoiasa In dosul sobei si canita De parinti si frati parasita Ce mainile delicate-si muncea Iar sortul si-l tot mototolea De dimineata pana seara se spetea La stapan ca zbirul muncea, Nici nu visa biata fata la ce va urma Ca un print adevarat o va salva Iar saracia lucie in care traia O amintire de departe ramanea. Din vorba'n vorba vestea s-a dus Cum ca printul cel frumos Pe capatuit pus,fata frumoasa a spus Ca vrea sa gaseasca,si sa ramana aleasa Iubita sa-i devina Iar restul vietii impreuna Iubire sa adune,cu multi copii in batatura. Asa ca fete frumoase de vita aleasa Toate se pregatira, Toate cu perle,diamante sa rasfire Si cercei mari cu safire Coronite cu flori rosii de iubire Toate se dichiseau Atentia printului pote atrageau. Nici una nu mai iesea din casa Fara tinuta aleasa, Dar printul nostru suspina Dupa fata noastra ce pura era Cu trupul ce doar cu lacrima Adunata din plansetul florilor In pragul ivirii diminetilor Cand soarele abia mijea Iar flori catifelate cupele-si deschidea Roua cu care viata-i sustinea Din picatura ce-o primea. Acea fata oropsita Cu fata spalata,proaspat ivita Chip angelic ne arata, Cu treaba multa pe cap

Plecata sa aduca apa din sat Animalele ce trebuiau duse la adapat Iar mancarea data pana'n serat Stapanul porunca i-a lasat. Asa ca ajunsa la fantana Din chipul dulce doar o urma Se vedea de sub cenusa Oglindit in apa,ca o papusa. Chinuind la tras galeti Chinuind la tras lopeti Cu picioarele goale Pe piatra cea tare Cu sortul soios Si parul unsuros, De departe printul o zari Iar urma cea spalata de roua il uimi Calul din drum il struni Si fata plina de cenusa o urmari. Fara nici un fel de banuiala,nici nu indraznea In fata printului a se ridica Aplecandu-se mai abitir Cand printul vru s-o vada fara acel sir Ce pe ea trona,haine canite ce avea Iar din parul naclait matase il transforma. Asa cum a gasit-o,biata fata In caleasca aurita era purtata Si-n palatul mare instalata. Dar pana la nunta printul cel tanar Nu-i vazuse chipul curat Proaspat spalat,cu creme parfumat Asa ca balul ce anunta timpul, Usa larg se deschise, iar chipul Cel plin de cenusa candva De frumusete acum stralucea. Pe data printul cel frumos Bucurie mare il cuprinse si duios De mana o prinse si tare o intreba Doar un cuvant doar o vorba A mea soata pe viata ai dori? Nu numai iubita,ci consoarta as fi!