Deschiderea Frontului de Eliberare a Daciei

Trimitei prin e-mail Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook

Numele meu este Octavian-Eugeniu Manu. Am 30 de ani, sunt absolvent de filosofie-sociologie i, actualmente, lucrez ca ziarist n Constana. De un an i dou luni am devenit implicat social prin blogul meu, Romnia-Dacia Casa Noastr (RDCN). Acum ceva timp am nfiinat i Frontul de Eliberare al Daciei (RDCN), pentru a strnge laolalt oameni crora le pas de patria lor. Obiectivele frontului sunt urmtoarele: a) cercetarea i promovarea adevratei istorii i culturi romneti; b) respectarea i garantarea drepturilor fundamentale ale omului; c) promovarea valorilor individuale i sprijinirea lor n vederea implicrii i afirmrii lor n viaa social politic; d) respectarea i aprarea suveranitatii naionale, a independenei i unitii statului i a integritii teritoriului; e) promovarea interesului naional; f) ncurajarea controlului de ctre societatea civil a principalelor instituii ale statului; g) renaterea satului romnesc; h) implicarea cu prioritate a tinerilor n procesul de restructurare a vieii politice romneti, n scopul formrii unei noi elite politice; i) educarea cetenilor n spiritul democraiei i ncurajarea acestora pentru a participa la viaa public, n toate structurile societii civile; j) promovarea msurilor juridice, instituionale i materiale necesare consolidrii statului de drept. Acum este momentul pentru activarea punctelor c, f, h i i din statutul frontului, pentru c altfel celelalte obiective vor rmne doar o frumoas intenie. Este momentul pentru activarea persoanelor care vor s se implice. Apatia este problema rii noastre, ne spun strinii. Oamenii sunt stui de clasa politic, dar nu fac nimic pentru a o nlocui cu ceva nou, spunea un studiu britanic. Oamenii sunt apatici pentru c-i spun c nu au cum s schimbe ceva de unii singuri. i nici unii nu i dau prea multe anse. Sperana unei viei mai bune este ateptat mereu de la alii, care au nelat ateptrile poporului pn acum. Att timp ct clasa politic este impus de afar, pentru a stoarce ara asta de toate resursele pe care le mai are i a ne transforma n sclavii imperiului european, care se va transforma n unul global, Romnia, vechea Dacie, nu are nicio ans, iar voi, cei care citii aceste rnduri, nu avei niciun viitor. De pmntul stropit cu snge de strmoii votri vor profita foarte puini, majoritatea strini de ara asta i de interesele ei. Pentru ara asta trebuie s luptm, iar momentul a venit, trebuie s luptm pentru viitorul nostru.

Att timp ct trim avem datoria de a apra ara asta, indiferent de ansele pe care un astfel de efort le are. Lumea se mparte n dou categorii, din punctul meu de vedere: actorii i spectatorii. Invit prima categorie s vin alturi de mine i de Frontul de Eliberare al Daciei (RDCN) pentru a propaga platforma micrii i a aduna alturi de noi ct mai muli conceteni. RDCN invoc articolele 20 i 21 din Declaraia Drepturilor Omului - orice persoan are dreptul la libertatea de ntrunire si de asociere panic; orice persoan are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale rii sale, fie direct, fie prin reprezentani liber alei, pentru a aciona n scopul realizrii urmtoarelor puncte din aceeai declaraie: articolul 4 - nimeni nu va fi inut n sclavie, nici n servitute; sclavagismul i comerul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor; 23,1 - orice persoan are dreptul la munc, la libera alegere a muncii sale, la condiii echitabile i satisfctoare de munc, precum i la ocrotirea mpotriva omajului; 23,3 - orice om care muncete are dreptul la o retribuire echitabil i satisfctoare care s-i asigure att lui, ct i familiei sale, o existen conform cu demnitatea uman i completat, la nevoie, prin alte mijloace de protecie social; 25,1 - orice om are dreptul la un nivel de trai care s-i asigure sntatea i bunstarea lui i a familiei sale, cuprinznd hrana, mbrcmintea, locuina, ngrijirea medical, precum i serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare n caz de omaj, boal, invaliditate, vduvie, btrnee sau n celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzisten, n urma unor mprejurari independente de voina sa; 25, 2 - mama i copilul au dreptul la ajutor i ocrotire deosebite. Toi copiii, fie c sunt nscui n cadrul unei cstorii sau n afara acesteia, se bucur de aceeai protecie social; 26,1 - orice persoan are dreptul la nvtur. nvmntul trebuie sa fie gratuit, cel puin n ceea ce privete nvamntul elementar i general. nvmntul tehnic i profesional trebuie s fie la ndemna tuturor, iar nvmntul superior trebuie s fie, de asemenea, egal, accesibil tuturor, pe baz de merit. Drepturile care sunt garantate din Declaraia Drepturilor Omului pot fi realizate ntr-o ar a crei economie funcioneaz. Pentru aceasta, noi considerm c agricultura romneasc trebuie s fie un domeniu prioritar. Aceasta va beneficia de subvenii echivalente cu cele din alte state UE i de protecie n faa concurenei neloiale reprezentat de importurile extracomunitare i de finaarea de care beneficiaz fermierii din UE. Va fi eliminat TVA-ul la produsele alimentare. Va fi ncurajat eliminarea intermediarilor prin facilitarea crerii de asociaii care s aib propriile puncte de desfacere, iar micii productori neasociai vor avea, de asemenea, posibilitatea de a vinde produsele n puncte de desfacere organizate. Statul va nfiina depozite care vor stoca gratuit recoltele. Statul va nfiina o banc unde oamenii vor putea lua i credite agricole, cu dobnzi mici, care s poat fi returnate, fr a transforma cetenii n sclavi. Politica de acordare gratuit de terenuri pentru tineri n sate va fi ncurajat i simplificat. Tineri care, de asemenea, vor beneficia de condiii speciale de creditare pentru a-i construi case sau a le achiziiona. Realizarea unei infrastructuri care s asigure deplasarea ctre oraele adiacente va stimula i dezvoltarea turismului, care poate deveni o ramur important a economiei, pe lng trezirea la via a satului romnesc. Turismul va fi stimulat i prin punerea n valoare a obiectivelor istorice de importan naional, avnd ca punct central capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia, care, mpreun cu celelalte ceti dacice i nu numai din ar, va fi dezgropat integral, restaurat i va beneficia de msuri speciale de protecie Fiscalitatea i birocraia vor fi reduse. Firmele vor beneficia de taxe mai mici pentru primii trei ani de la nfiinare. Evaziunea i contrabanda vor fi combtute prin formarea de instituii de control

bine finanate, care s supravegheze activitatea economic. Resursele naturale vor fi naionalizate, iar doar cetenii romni vor avea dreptul de a deine teren. Aceste msuri, mpreun cu altele pe aceeai linie de sprijinire a economiei autothone, vor permite acordarea unor salarii decente n sistemul bugetar, sntatea i nvmntul fiind considerate domenii de interes naional. De asemenea, tot ele ne vor scoate de sub jugul finanrii externe, care ne impune direcia de guvernare a rii. Tot legat de interesul naional, acionnd conform principiului "o ar se ntinde pn unde se ntinde poporul ei", cetenii de etnie romn vor fi stimulai s se mute n Transilvania, mai ales n acele localiti unde romnii sunt minoritari. Ei vor beneficia de locuine gratuite, de faciliti la angajare i de faciliti pentru nfiinarea de afaceri n zonele respective. n plus, toate organizaiile care militeaz mpotriva Romniei, ca stat unitar, vor fi scoase n afara legii, ncepnd cu UDMR. Vorbitorii de limb romn sau dialecte ale acesteia din statele vecine vor beneficia de sprijinul statului romn pentru pstararea identitii lor etnice. Minoritile naionale din Romnia vor beneficia de aceleai drepturi pe care le au i vorbitorii de limb romn sau dialecte ale acesteia n rile vecine, Serbia, Ungaria, Grecia, Ucraina, Bulgaria, Rusia. De asemenea, vorbitorii de limb romn sau dialecte ale acesteia din rile menionate mai sus vor primi cetenie romn la cerere, n regim de urgen. Statul romn nu va mai recunoate independena Republicii Moldova, denunnd pactul criminal Ribbentrop-Molotov. Republica Moldova este parte a Romniei. Cei care vor mplinirea celor schiate mai sus, parte a unui program mai complex, care va deveni mai bine conturat pe parcurs, membri ai frontului, dar i cei care nu fac parte nc din el, sunt rugai s m contacteze pe adresa de mail pelasgic2009@yahoo.com. mpreun vom creea o reea de bloguri care s promoveze obiectivele micrii noastre i va aciona ca o revist online a organizaiei, o publicaie cu mai multe pagini. De asemenea, cei care vin acum lng noi, vor face parte din conducerea RDCN. Dreptul la liber asociere ne garanteaz crearea de filiale, la nivel neoficial, n judeele rii i n afara ei. Modalitile de dialog i ntlnire le vom stabili de comun acord, mpreun cu voi.

Zamolxis primul legislator al getilor/gotilor, Lundius

Trimitei prin e-mail Postai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook Traducerea: Maria Crisan IAT STRLUCIREA DUMNEZEIASC DIN CERURI: CAROLUS, CHIP ATOTPUTERNIC AL DUMNEZEIRII CA REGE PE PMNT Prea strlucitului brbat, eruditului Domn CAROLUS LUNDIUS, profesor de stiinte juridice si judectorului municipal, vechiului meu amic,

Sntate de la Dumnezeu ! Vd bine c te ocupi de Zamolxe nu fr o mare voluptate a sufletului; pe Tine, prietene sincer, Zamolse al nostru, tinut att amar de vreme n ntuneric, ba chiar si nmormntat, iat-l acum scos la lumin de Tine si oarecum din Infern. Felicit patria pentru acest fruct smuls ntunericului si te felicit pe Tine pentru strdaniile strlucite depuse, la care mie nu mi-a rmas dect s spun: exceptional si peste msur de fertil. Te felicit din toat inima pentru strdania pe care ti-ai dat-o spre a lmuri acest fenomen si care nici nu poate fi rspltit cu toate bunurile si nici s-ti ridic n slav cinstitul tu nume ndeajuns. O soart norocoas te-a nsotit, ca s fi putut trata un asemenea subiect demn de toat lauda si de a-l fi putut comunica n lumea literat, ntr-un chip att de fericit. Nevinovtia s te nsoteasc tot restul vietii; s te mpodobeasc grija sfnt a drepttii si echittii; s te nsoteasc sentintele date de tine cu ntelepciune judectoreasc, n procesele cele mai dificile, ale cror ratificri mereu s rmn valide. Rmi sntos, brbatule foarte precaut. M druiesc btrnei cetti Upsala cu suflet si cu scrisul. Calendele lui Ianuarie A.D. MDCLXXXVII. Al Tu ca si pn acum, Joannes Axehielmus, jud. Sup. Reg. Asesor si P.C.R.A. Dup o ndelungat disertatie n cadrul Academiei de Stiinte, s-a hotrt s se fac public cunoscut acest adevr istoric de ctre autorul Carolus Lundius. Cu aceeasi ocazie s-au mai adugat cteva date privind antichittile Sveonilor, Gotilor/Getilor, precum si ale altor neamuri; lucruri care pn acum nu fuseser atacate de ctre altii, sunt date acum la lumin, pe scurt, de ctre acelasi autor. PREA STRLUCITULUI SI PREA PUTERNICULUI PRINCIPE SI STPNULUI CAROL AL XI-LEA, REGE AL SUEONILOR, GOTILOR SI VANDALILOR MARELUI PRINCIPE AL FINLANDIEI, DUCE AL SCANDINAVIEI, ESTONIEI, LIVONIEI, CARELIEI, Bremenului, Verdenului, Stetinului, Pomeraniei, Cassubiei si Vandaliei, principe al Rugiei, Ingriei, stpn al Vismariei si deopotriv al Comitatului Palatin Rhenania, duce peste muntii Bavariei, Jllich si Clivie, prea credinciosului si fericitului August, prea bunului meu Rege si Stpn Prea strlucite si prea puternice REGE, prea blndule STPN! Cuteaz aceast umil crtulie - si totusi demn de atentia unui spirit elevat - s fie supus privirii serenissime a Majesttii Voastre Regale; ei bine, da, pentru c prin aceasta oricine si va putea aminti de acele lucruri despre care crtulia glsuieste si crora Maiestatea Voastr REgal li s-a dedicat, cu trup si suflet, nc din anii tineri - toate o mrturisesc cu prisosint: vreau s spun JUSTITIA si ECHITATEA german; acestor dou nobile misii si calitti li se adaug BLNDETEA de o rar finete si cu mult prudent mnuit de Maiestatea Voastr Regal, asa nct n EA se oglindeste prefectiunea ntelepciunii umane, asa nct, dac aceste nsusiri ar fi reprezentate pe scena unui teatru, acesta ar rsuna ntr-o asemenea msur de strigtele si aplauzele multimii, nct s-ar rspndi pe ntregul glob terestru pn la captul lumii. Si nu e deloc de mirare, cci oriunde s-ar prezenta un asemenea spectacol, stergndu-se lacrimile si mizeria unor bieti oameni nevoiasi, iar cei npstuiti pe nedrept / ncrcati pe nedrept de povara unei pedepse privative de libertate /, vor afla libertatea si un refugiu lipsit total de griji la pieptul Maiesttii Voastre Regale; si de ce nu si alti cetteni, din alte pturi sociale, vor gsi salvarea alergnd spre

aceast sfnt Ancor; prin miscri lente ale navei lor, vor descoperi si portul mult rvnit si locul cel mai tihnit, unde s-si arunce ancora. Asadar, conditia uman n acest chip si cte altele se restabileste, prevznd toate legate ntre ele, pstrnd cu mult grij att pe cele generale, ct si pe cele particulare, pn si chiar bugetul statului mentinndu-l, n chip fericit, constant, este foarte firesc s fie salutat, strigndu-se ntr-un glas, cu totul meritat, c Tu, o Auguste, esti REGE si TAT AL PATRIEI (Pater Patriae). Dar acest om urias, pe bun dreptate, este nconjurat de laude, pretutindeni si pe cmpul de lupt este ncrcat de laude si de nvinsi si de nvingtori, fie btrni, fie n floarea vrstei, asa c laudele pe care eu i le aduc sunt cu totul nensemnate fat de cea mai nalt stim pe care ar trebui s i-o art. De ce nu am spune-o deschis c Majestatea Voastr este n imediata apropiere a Dumnezeirii, pe bun dreptate, cci, dup cum se vede, chiar si n aceast mic ocazie - tiprirea prezentei crti - s-a implicat. Cu adevrat sunteti ntruchiparea Dumnezeului celui Mare despre care se crede c nu poate fi abtut de nici o meteahn a omului de rnd, sau ntro msur cu totul nensemnat, cci El se nalt de la sine prin orice mijloc cu putint. Priviti, nltimea Voastr Regal, cu fruntea senin la acest omagiu mult prea modest, la crtile, deloc voluminoase, care Vi se depun, cu mult nchinciune, la altarul Maiesttii Voastre. Pentru crtulia de fat sunt recunosctor mai nti Maiesttii Voastre Regale si apoi celor devotati mie care au sprijinit publicarea ei, n frunte cu Altetea Voastr: fie ca si n viitor s fiti la fel de blnd la rugmintile, speranta si ncrederea celor care apeleaz la mrinimia Altetei Voastre ca la un Dumnezeu atotputernic al scumpei noastre patrii, precum si al ntregului glob pmntesc si s v avem sntos si ferice ct mai mult vreme de aici ncolo, spre bucuria celor care au nevoie de Maiestatea Voastr! Prea srbtoreasc s fie ziua si s tin si la urmasii nostri, n care cerul ne-a trimis aceast mult strlucitoare stea, stea prea binecuvntat, aducnd cu ea pe pmnt buntatea unui destin fericit - din cer s ne-o trimit din nou si s ne izbveasc de toate relele. De ce nu, as vrea ca Muzele s porunceasc s rup tcerea buzelor mele si s compun un poem acompaniat la lir prin glasul cruia, prin urri imaculate, s ntruneasc sufragiile altora si totodat s fiu rspltit cu aplauze si s m nalte mai sus. Carole, tu rege al Nordului, glorie a Pmntului, podoab a lumii, prea mare nvingtor, Pe care l cnt artele, virtutile nltndu-l la stele: Justitia nu-i ea prima laud? Bastonul noduros nu Sunt muncile lui Hercule pe care le cinstesc toate neamurile, ntr-un glas: Printre primele neamuri, cel al Svionilor fu de tine cu arma nvins Si cte mai alte noroade ctrate pe ziduri Si-astefl regatul acesta fu ntr-o clip prefcut n ruin. Cci nu aceasta a fost treaba noastr? S lovim cu cruzime corpul si articulatiile lui. Spuneti-mi, Muze, cine prin legi si-a mrit asa de mult tara, hotarele ei, Spuneti cine a fost cel dinti ce a stins cumplitele focuri ale crudului Marte? El a fost cel ce a stins si-ntr-o clip, el singur recldi totul. Asa mi s-a nltat peste toti slvitul CAROL, de a redat multor neamuri traiul lor vesnic. Asa prin mretul lui Suflet, mreat si CONCORDIA domniei lui fu, PIETATEA-nfloreste, DREPTATEA ce mam a egalittii e; Iar strbuna CURIE strluceasc-ndestul n vesmntul Senatului. Cettenii s-adun cu totii spre a-l cinsti ntru totul pe Regele CAROL, Cel care, stergnd vechile norme penale, institui noi pedepse, mai drepte ca altele; El socotind, cu dreptate, c legile nu pot fi de-a pururi aceleasi,

Fcu legi mai drepte. Dup EL, CAROLUS, LEGEA e tot ce pe lume-i mai sfnt. EL CAROLUS, ntru totul mai drept si mret, l ntrece pe Apollo. Triasc Augustus, doar prin el se salveaz, prosper tot ce-i bun pentru patria noastr; s sporesc fortele ei, ocolit s fie de rele, cci numai astfel va putea nzui ctre culmi; Regina lui - mam, cine-i - desigur, e Hedwig, nscut din snge de nobil dintr-o familie de nordici Cu totul aparte vestiti pe Pmnt. S triasc! Ea care MAREA DRAGOSTE fat de popor ntrupeaz! Parte numai de bucurii s aib acuma si-n veci de-aci nainte! S triasc si s nfloreasc UDALRICA, regina soat Si cea mai mare stpn de pe pmnt, Pild de cinste si onoare a spiritelor ceresti! S nfloreasc si vlstarele regale prea demne de regat! CAROLUS, nainte de toate, al crui schiptru va sta asa tihnit Dup ce a purtat rzboaie mari, iar scuturile vor fi prsite n cer. Rmne mai departe familia sortit, urmasii; printre ei se numr nepotii, Dar prin destine asemntoare, de aceeasi strlucire. Mereu s aib parte numai de lucruri BUNE, S nu fie clintit nici de limita lucrurilor si nici de veacuri! Acestea, Muza mea gratioas ti ureaz, Cntndu-ti virtutile n note itite din inim. Primeste, blndule REGE, primeste, Tu, GLORIA REGILOR, Primeste aceste cuvinte nscute n sufletul meu nflcrat; Si, oriunde m aflu te cnt pe Tine cuvintele mele n note atent rostuite, pe tine te-nalt, te cnt, att ct ele-s n stare, Se trsc pe pmnt ca o fibr subtire Si-ti cad la picioare, la picioarele MAJESTTII VOASTRE SACRE. Cu o credint foarte devotat Si foarte supus ct voi tri CAROLUS LUNDIUS CAPITOLUL I, 1-14 1. Tblitele cerate mpreun cu celelalte manuscrise, atunci cnd vorbesc despre originea legilor paternale (nationale), fac referire la SAMOLSE. Despre el nu se stie foarte exact dac a fost sau nu om si cnd s-a nscut. Totusi, cei mai multi autori afirm, cu cea mai mare usurint, c s-a nscut ntr-un loc pe Pmntul Tracic. Pe atunci' acolo locuiau Getii, "Qreikwn andreiotatoi kai dikaiotatoi " (Hdt., IV, XCIII, spre final), adic "cei mai curajosi si mai drepti dintre traci", cu cuvintele lui Herodot. Dintre virtutile ludabile, pe bun dreptate, este adugat cea de nenvinsi cu care Procopius (IV, Hist. Goth., 419) i nfrumuseteaz pe Goti. Cei care n Tracia erau numiti Geti au fost numiti pe vremea lui Procopius (istoric grec mort A.D. 562) Goti si n vremuri mai vechi fuseser numiti Sciti. Acestor autori le datorm ncrederea

cuvenit, cci ei sunt printre cei mai buni; pe lng acestia, printr-o demnitate si autoritate strbun, s-a impus si strlucitul Messenius (Praefata la ed. versific. a legilor semnat Ragvaldus) care n putine cuvinte, a artat cu atta claritate si perspicacitate c cele dinti legi la Svioni si Goti (Geti) au fost alctuie de Samolse. C aceast concluzie este n chip necesar cea mai corect, a nvesmntat-o n cuvntul infailibil. n subsidiar, dac mai era nevoie, s-au nscris dup aceea opiniile unor strluciti savanti ca BOXHORNIUS (Hist., VII, la anul 401), LOCCENIUS (Antiquit. Sveog., lib. I, c. 1), SCHERINGHAM (De orig. Angl. , c. IX, X, XI), HACHENBERGIUS (De orig. Sved., X1I, ff.), IACOB GISLON (n pref si Chron. p.m. 5 spre final) si n cte alte locuri unde se exprim aceeasi prere despre Geti, Goti si Sciti, pe baza diferitelor argumente si n mintea scriitorilor de discipline ale doctrinelor, scriitori printre cei mai luminati: acest adevr este perfect confirmat de nenumrate probe. De retinut acest adevr unic si anume c Getii si Gotii au fost unul si acelasi neam si c acestia s-au mai chemat si cu numele de Sciti (Joh. Magn. Hist., S. 4, lib. I, c. IV, f.f, Schol. Antiq. In Adam N. LXXXVII si autorii cap. urm.) 2. Asadar ei sunt numiti GETAE, GOTHONES, GOTHINI, GETAR, GETTAR, JETTAR, JOTTAR, GAUTAR2, GOTAR3, ca si la indigeni, attr de la GA, GE, care e totuna cu GAU, GO, JO, GIO, GOJA, TERRA de Ia GIETA, care nsemneaz a naste, a dezvolta, a rspndi cu mare larghete (altii sunt de cu totul alt prere si anume c de la GAUT sau de la ATTYS, fiul rului Sangarius iubit de Cybele s-ar trage numele lor). SVIONES, SVEVI, SVIDIAR, SVIAR, SVEAR, SVIANAR s-ar trage de la Attys, de dat mai recent; care mai este numit si ODINUS, SVIDUR, SVIUR, SVIFR, FTOLSVIDUR, SVIDUDUR, SVIDRIR, SVIDI, de la SVIDIA, nsemnnd a devasta prin incendii. Si se mai adaug: SIGFADUR, SIGTHYR, SIGMUNDUR, SIGTHER, SIGTHROOR, SIGI; ba nc si GAUT, GAUTE, GAUTUR si WALGAUTUR, un ansamblu de nume administrative (de afaceri) si care se purta n acea vreme, desemnnd si curaj si ntelepciune si o finete ncnttoare la toate popoarele nvingtoare; distrugerea ogoarelor dusmanilor, incendii, asedii, a mai fost numit si ravagiu, ruin. De ce nu si Thrasar (mai vulnerabil de cruzimea tierii si a arderii se cheam, nu rareori este atacat mereu ca s fie expus n public). Acesta mai este chiar si nume si obiect de cult al strbunului Attys prin cele mai nefolositoare jocuri (capricii) si magii; dup aceea l-au invadat superstitiile, dup cum aflm din monumentele Eddice n locul si la locuitorii SVITHI-OD, SVI-THOD, ni se transmite c s-a dat de la sine un nume nou si perpetuu, acesta de abia pomenit. 3. Si nici nu sunt experti n opere literare vechi care s nege aceast denumire pentru ODIN. Mai nti, din motive gramaticale, asa trebuind s fie scris numele lui, ca venind de la SVIDRIR, SVIDRISTHIOD si nu SVITHIOD; sunt un fel de sofisme, ca niste enigme pe care nu le poate dezlega nimeni. Dar multimea grmticilor se umfl n pene, umblnd dup glorii zadarnice, precum ignorantii nostri, din vanitate, le consider admirabile. Fiindc nu att SVIDRIS, ci totodat prin alte titluri flexionare ale numelor, poate fi recunoscut Odinus, dup cum deja am artat mai sus. n cazul acestor vocabule n dezordine este ntotdeauna mai clar dac nu se exprim dect n cazul unei multitudini de exprimri legate de acest cuvnt. Astfel este rezonabil de la GAUT sau GAUTUR, GAUTLAND, de la SIGI sau SIGTYR, SIGTUNA, de la SEMMINGUR, SEMMIING - HUNDRA, de la RAUMUR, RAUMELF, RAUMARIKE, de la INGI, INGLINGAR, de la SKIOLDUR, SKIOLDUNGAR, si se vor gsi n genul acestuia cu miile, unde cel de-al doilea caz, nu clar, ci precis, spre care se nclin, este de preferat. Vezi pe lng acestea si alte documente de istorie - Thorstiens viikings soanr saugu (c. I), unde pot fi citite tocmai aceste

cuvinte: pad eru Kallader Alfheimar, er Alfur Konungar ried fyri. Afheimo de la numele de rege Alfo. Ce vrea s spun? C atacatorul, n opinia sa, ar avea mai degrab nevoie s dovedeasc un alibi; dintr-un motiv similar cuvntul SVITHIOD sun popular SVEON si mai mult, si c ntreaga afacere, n sine, n aceast manier este spus, c se poate duce la bun sfrsit numai prin sabie. 4. Apoi, aceast vocabul de ODINUS pare s fie cu mult mai veche dect sosirea lui pe lume. Iat pe ce se bazeaz cei care sustin acest lucru: sigur este c nu s-a fcut niciodat mentiunea acestui nume, naintea aparitiei lui Odinus, nici de ctre scriitorii strini si nici de ctre cei indigeni. Ei se forteaz s impun contrariul cu abilitate si prin bagatele, c dup cum reiese din scrierile Eddice, asa ar sta lucrurile. Cci astfel se gseste n prefata scrierilor Eddice, unde n ambele crti, scrise cu mult grij, ei numesc DROTZET al Inaltului Tribunal Pretorian, eroina prea cerescului si nsotitorului, stpnului, MARELUI GABRIEL de la Gardie, pe care Academia din Upsala o are de mult vreme: " thadan for Othin i Svithiod, thar var sa Kongur er Gylsi het: oc er han fretti til Asia manna er Aesir voru Kalladir, for han i moti theim, oc baud seim i fit riki en fatimi fylgdi ferd theirra. Hwar sem their dvol thust i londum, ja thar par ar oc trutho men artheir voru theradandr thui ar rikis menn sa tha olika flestum mannum othrum at segurd oc vitj. Thar thotti Othin sagrit vellir, oc Landzkostir godur, oc Kaus fier thar Vorgarstadt sem nu heitir Sigtun". Odinus a plecat de acolo n Sveonia al crei rege era Gylso. La el ajunsese cu faima numelui asiaticilor, cel cruia i se spunea AESIR si care, la urcarea lui pe tron, i-a invitat pe toti: acestia au dat curs invitatiei, fr zbav. Oriunde ti-ai fi ndreptat privirea, nu vedeai dect recolte nfloritoare, cci pretutindeni nflorea pacea, printre localnicii de bun credint, erau acceptate de ei acele lucruri care erau gndite, n vreme ce pentru altii, stiinta si excelenta formei erau mai ademenitoare. Odinus, acolo unde a vzut c-i merge recoltei si c solul este fertil, a ales locul pentru cetate, pe care acum localnicii o numesc Sigtuna, thadan, spune autorul, for Othin et Svithiod. De aici, Odinus a sosit n Sueonia, dup cum se numeste ea astzi. Cu numele acesta se etaleaz ea, dar, n afar de acesta, ea s-a numit mai nainte Svithiod dup cum o confirm scrierile Eddice editate de prea-deliberatul Ressenius, fiind vorba de o editie rezultat prin colationarea mai multor exemplare: Esstr thad for han nordut that sein nu heiter. Cuvinte care sunt absolut aceleasi, ne asigur interpretul danez; aceasta concord si cu versiunea latin a islandezului Olaus Magnus din anul 1629. Prin urmare este vorba de acelasi loc care acum se numeste Svithiod, adic Svecia. De aceeasi prere este si Stephanus Olaus Islandezul cnd, n anul 1646, demonstreaz interpretarea ornamentat a Hauniei. Dar despre aceasta si despre multe alte cuvinte, nu mi se pare util a face apel la mai multe precepte dect s-a fcut pn acum - ajunge. CAPITOLUL II, 1-20 1. Socot c s-a demonstrat suficient pentru a spune clar c Gotii si Getii sunt aceiasi, cei mai nenvinsi prin virtute si fapte si care mai sunt cunoscuti si sub alte nume; att titulatura ct si orasele si popoarele le sunt comune; au subjugat multe alte popoare prin asediu, le-au adus sub stpnirea lor. De ce? Asa cum din pmntul nsmntat ies ierburile verzi, grul cu tija noduroas se nalt zvelt la suprafata pmntului cu spicele-i iesite ca dintr-un pntec, oare nu tot astfel au iesit si din Scandinavia noastr, n diferite momente ale istoriei, o grmad imens de colonisti si s-au rspndit, din acest pntec, n toate prtile lumii, dup cum se vede? Acest lucru a fost ntrit ca atare, cu mult nainte, de ctre Jornandes, numind aceeasi Scandinavie "o fabric", "un pntec al natiunilor". De bun seam acestia au fost Getii sau Gotii care adesea, nainte si dup Christos, au

colindat narmati pmntul n lung si n lat si l-au cucerit; n sustinerea tezei c acestia au plecat din Gothia sunt mai multe argumente. Si mai nti de toate, acest adevr istoric este sustinut de: I. Monumentele vechilor poeti pe care ai nostri i numesc SCALLDI; descrierile lor se sprijin pe atare argumente care, de la natur, sunt imuabile. Acestea sunt deduse chiar din cer, din soare, mare, lacuri, izvoare, ruri, copaci, munti si din altele; de unde si adevrul poate fi clar perceput. II. Deplina concordant a istoriilor nationale cu cea a crtilor si analelor. Dup cum lui Olaus Petri (autor al unui Chronicon) i-a scpat s specifice acest lucru, eu nsumi nu stiu n ce chip au fost smulsi de ctre altii si dusi cu forta n alte locuri Gotii acestia. Date fiind mprejurrile, de o foarte mare nestatornicie, de fapt din necunoasterea adevrului, au fost cuprinsi n preambulul Cronicii ntr-un context ridicol si stupid. III. Consensul general al scriitorilor strini, pe care cu greu l vom distinge. De ce? Pentru c aproape nu exist nici un loc, nici att de lung si nici att de ascuns pe care teroarea virtutii Gotilor s nu-l fi ptruns, n acele timpuri. IV. Legile Ostrogotilor n Italia, legile Vizigotilor n Spania; pe lng altele, ba chiar multe ale Longobarzilor, Burgunzilor, Francilor, Alemanilor si ale altor neamuri (V. Aug. Buchn. Saxon. Soll., p.m. 43 si strvechile legi ale diferitelor popoare si neamuri), care au fost de origine cert si evident, dup cum o arat numele, percepute ca atare cu ochii si mintea. Se adaug si confirmarea regelui Carol al IX-lea privitor la Dreptul comun al lui R. Christophorus; si nu numai prefata lui Stiernhielmus la legile West-Gotice, care, printr-o decizie public nu fuseser editate astfel la nceput, ci printr-o unire intrinsec a codului de legi antice ale lui Lindenbrogius. Si nici nu trebuie deloc trecut cu vederea ceea ce, n cuvntarea sa, acel Ill. Johannes Scitul, tratnd cu eruditie tocmai despre aceste legi gotice, a afirmat cu elegant despre vechimea si virtutea militar a Sueonilor si Gotilor. Si cu ce talent nemaipomenit a scris acest prea frumos opuscul, de mn, de aceea, si n putine exemplare si de foarte putini poate fi folosit: tocmai de aceea nu m-am ndoit nici o clip de faptul c a fost transcris cu cea mai mare atentie. Care, printr-un sir continuu al cuvintelor, asa se va citi: Ce vreti mai mult? Olaus Magnus relateaz c a vzut cu ochii lui n Italia, la Perusia un volum de legi gotice / getice, scris cu caractere gotice si c, n ciuda vechimii acestui monument literar-juridic, cci desigur se scurseser multi ani de la acea perioad de cnd Gotii locuiser Italia, era cu grij conservat si custodiat de ctre Perusieni. Acest volum este o carte continnd legi ale Gotilor, reunind un ansamblu de legi, de care se folosesc si astzi Suetii si Gotii, asa c s-au descoperit exact aceleasi legi care sunt si astzi n vigoare. Aceast concordant a continutului legilor ne-a condus spre un argument foarte sigur si anume c Gotii, cnd au plecat n Italia, au luat cu ei si codurile de legi. Autoritatea mai ampl a acestui Olaus a fost scoas n evident de ilustrul brbat Joannes Metellus Sequanus, cel mai strlucit istoric al mpralului romanilor, Rudolf al II-lea, care att mie, ct si prea nobilului brbat Johannes Rosenhan din colonia de Torp, a fcut cunoscut n lcasul stpnului Neulandiei, Carol Uthenhov, si a sustinut mereu c aceast carte, chiar naintea anilor '50, a rsfoit-o mpreun cu fratii Joannes si Olaus Magnus. De ce? Pentru c prea strlucitul principe, stpnul Fridericus, duce de Braunschweig si de Luneburg, i-a artat prea-luminatului si prea-puternicului principe, Stpnului Carol si desemnat rege al Suediei si prea-milostivului meu stpn, cu o nobilissim frecvent a celor mai mai nobili oameni, nu cum artase mai nainte, ci acelasi volum, cu care fusese plecat la Roma n Perusia si pe care l vzuse cu deosebit admiratie. Pn aici a fost Ill. Scitul. Dar au mai fost vzute mai multe monumente - semne de strveche virtute a strmosilor nostri, Gotii, prin Italia si prin alte regate cu prilejul peregrinrii lor, cu mult tlc si cu bun rnduial ntocmite n jurnale de cltorie, cum este si cazul celui dat la lumin din ntmplare, de nobilul tnr Johannes Gabriel Sparvenfelt: acesta este n mod fericit si cu ingeniozitate adnotat; astfel, gratie destinului care guverneaz totul, n cele din urm, au putut fi recuperate. V. Legile strvechi paternale ale tuturor gotilor si, n parte, privitor la expeditiile la

West-Gotice, att cea militar, n Grecia, ct si n alte locuri, cu un cuvnt, se mentioneaz clar regiunile migratiei. VI. Obiceiurile, literele, limba, cele sacre si altele privind relatiile cu exterioriul. Toate acestea au fost clar artate la locul lor. Sigur este c Grotius (Proleg. Hist. Goth. Melancht. n Cronica Busbeq. Ep. IV. Scal. lib. III) ntreste ideea c la Marea de Azov chiar si n zilele noastre sunt vii obiceiurile, limba si numele Gotilor. El mai adaug numeroase nume n limba persan5 de locuri scite, locuri pe care Persia le stpnise mult vreme, de-abia acum, pentru prima oar transmise. Apoi, despre folosirea actual a unor cuvinte gotice n Chersonesus Taurica (Crimeea de azi) si n Tartaria Praecopensis ne-o mrturisesc brbati prea ilustri ca Melancht., Busbeq., Scal., Vulcan., Boxhorn., Rachel. Chiar si Verelius al nostru (Chron., p.m. 338, Vulcan n ad. dit. Not. la Jordanes, Boxhorn. Hist. Univ. ad. Rachel De jure Publ. Imp. Germ. CXIII), a artat pe marginea textului si la notele fcute adugirilor operate de Vulcanius, c nu putine din acele cuvinte sunt absolut getice. Din acelasi motiv, pot fi si celelalte trimise la aceeasi origine, vzute pe aceleasi scrieri. Chiar acesta este un motiv de ngrijorare exprimat n recent apruta carte a ilustrului brbat Wolff si a deja disprutului Verelius, pe care noi o lsm spre a fi dus la bun sfrsit. VII. Migratia natural a popoarelor spre sud sunt vorbe apartinnd lui Cromerus (I, I, CXV, de R. Pollon). "Este mult mai normal", zice el, "ca popoarele nordice s migreze spre miazzi. Acesta este cazul Cimbrilor, Gotilor, Vandalilor si Longobarzilor". Dup cum spuneam mai sus, ceea ce i-a separat pe Goti de celelalte popoare, acestea sunt sntatea si robustetea corporal; scriitorii care se respect afirm acelasi lucru: cci ei au trupul alb, pletele blonde si sunt mai nalti cu un cap dect altii. Prin aceste calitti blonda Ceres va naste o mldit mreat, asa cum a cntat Lucanus (Lib. IV, De bello Civili, p. 104); pe lng altii, acesta a fost Procopius (Lib. I, Hist. Vandal.), care a adugat: "Natiunile gotice au fost multiple si odinioar, dar sunt si astzi. Cele mai nobile dintre toate sunt Gotii / Getii, Vandalii, Vizigotii si Gepizii care mai fuseser numiti Sauromatii strvechi si Melanchleeni. Sunt unii care i-au numit Geti pe acestia.". Dar acestia, adic Getii, nu difer deloc de Goti dect prin nume: toti au trupul alb, pletele blond rosiatice, foarte nalti si frumosi la chip. Legile le sunt comune si nici cultul zeilor nu i deosebeste pe unul de cellalt. Iat ce spune Coelius prin gura lui Horatiu (c. II, c. XXI, la Horat. Epod. XVI): "Si nici Germanii slbatici nu au putut fi mblnziti de invazia Teutonilor si Cimerienilor cu ochi albastri. Ei si duc viata sub Polul Nord, dup cum ne transmite Vitruvius sunt foarte corpolenti, au piele alb, firul prului drept si rosiatic, ochii de culoarea cerului albastru si au snge mult; ca urmare a unei ndestulri umorale, sunt foarte rezistenti la geruri. n timp ce cei care triesc n regiunile sudice sunt mult mai scunzi, sunt bruneti, au prul ondulat, ochii negriciosi, au picioarele betege si snge putin". Bonfin. (l.c.): "Nu stiu ce anume lucru special si propriu influenteaz pn ntr-att fiinta uman legat neaprat de locul n care s-a nscut - asa nct numai dup aspectul exterior, dup constitutia trupului, poti numaidect s deosebesti un German de un Gal, un Gal de un Hispan si, ca s fiu si mai explicit, pe un Insubru de un Ligur, un Ligur de un Etrusc, un Roman de un Venet, un Venet de un Florentin". La fel cum se pronunt Procopius despre Goti, relateaz si Alphonsus Carthaginezul si mpratul Constantin Porphirogenetul (Anat. Reg. Hisp., c. IX, Const. Porph. ref. Hachenb. Orig. Germ. n. XVIII spre final), la fel o face si Lucanus (De bello civ., lib. 11). "Sciticul Masaget nu se opreste la Istru, el strbate mai departe nspre nordul ndeprtat, la Suevii cei blonzi si corpuri albe6". De comun acord cu acestia se exprim si Lucretius (De R. Nat., lib. VI):

"Ce osebire, ce-i drept, ntre cerul Britaniei nssi Si ntre cel din Egipt unde bolta albastr se-nclin, Sau ntre cerul din Pont si-acel al orasului Gades, Si al tinutului unde sunt negrii cu fetele arse. Astfel sunt patru trmuri cu tot osebite-ntre ele, Cci fiecare si are si vntu-i si partea din ceruri." Vezi si la Tacitus (De vita Julii Agricolae, c. XI) locul n care se relateaz despre pozitia cerului care dduse corpurilor umane un anume habitus; iar la Diodor din Sicilia (Bibl. Hist., c. 8, p.m. 212) care pomeneste despre prul Galateilor care creste n functie de natur (ek fusew). Vezi si Cicero (De Divin., lib. 11, p.m. 1 23), care si el, prin cuvinte foarte clare, vine s confirme absolut acelasi lucru. "De ce? zice el: deosebirea dintre locuri, oare nu este firesc s atrag dup sine si progenituri diferite la oameni? Pe acestea le putem trece n revist cu usurint: de ce exist deosebiri foarte mari ntre Etiopieni si Sirieni n privinta trupurilor si sufletelor lor, dup cum este de diferit si regiunea de bastin: de unde se poate ntelege c la nastere conteaz mai mult asezarea pmntului (locurilor de obrsie) dect traiectoria Lunii." VIII. La nainte-Stttorul celor Sfinte din aproape ntregul Univers Crestin, la Conciliul Regal a fost spus acest lucru de ctre energicul Nicolaus Ragvaldus (pe atunci ca delegat de Wexionensus, trimis la numitul conciliu, mai apoi chiar nalt pontifice de Upsala (v. C. Stephanus) la care au subscris cu totii, lucru cuprins n Actele instrumentate ale conciliului si chiar n istorii. Acest lucru se gseste n discursul prezentat acolo si cu anexa unei contestatii solemne, publicat att n latin, ct si n limba patern. IX. Este atacat autenticitatea (a?tentik) confirmrii date legilor lui CHRISTOPHORUS' regele Sueoniei, Daniei si Norvegiei, care se pstreaz pn n zilele noastre n Arhivele Regatului (Istoria strveche a lui Ablavius, rmas n manuscris confirm faptul c legile Regatului Sueoniei erau comune cu cele ale Danezilor, ntruct sunt isclite de regele ambelor regate. Si aceste argumente sunt importante, deoarece de ctre noi, juristii, se ntelege deposedare juridic (evincentia) si care tocmai "ntr-un atare prilej, aproape numai printr-un semn ar fi fost suficient s-l obtii. 2. Am spus si n paragraful precedent c aceasta este opinia comun a scriitorilor: aceasta este forta adevrului care atrage dup sine acordul unanim. Si cine dintre istorici s-a ndoit, cu adevrat, de aceasta? Dac, din prea mult preocupare fat de noutate, negi acest lucru, atunci este nevoie s negi totul: dac vei spune c aceasta este o minciun care vine de la cei vechi, atunci este nevoie s spui c toate sunt minciuni. Asadar, ce fort mai puternic dect cea a istoriei, creia se cuvine s-i dai crezare, dect mandatele celor vechi transmise nou prin monumente. Si de ce chiar ei despre care este vorba acum, Gotii, Longobarzii si ceilalti; de aici se mrturiseste c au plecat n diverse colturi ale lumii: n ce anume directii si n ce chip; prin propria mrturisire a tuturor, n calitate de fiinte vii, dotate cu vz, cu prudent, a celor a cror memorie nc nu a dormit, observ c mi se cuvine s art n ntregime adevrul si s dizolv nentelegerile. 3. Asadar, s ncepem cu Jornandes, el nsusi got care si-a extras opera din scrierile anticilor; el relateaz c Gotii au venit din SCANZIA (Scandinavia de azi) exact ca un roi de albine (De Getarum sive Gothorum origine et rebus gestis, C. I, II, III, IV, V). Apoi ne arat ce vrea s nsemne aceast SCANZIA si natiunile care o locuiau; astfel, folosindu-se de un vocabular bogat, ne arat chipul n care Gotii si-au prsit lcasurile. Asa c el numeste Scandia noastr drept fabric a popoarelor, un pntec al natiunilor. Ceva mai departe apoi ne arat rspndirea Gotilor de

rsrit si a celor de apus, desi la inflexiunea vocii Getilor i numeau pe acestia Ostrogoti si Vizigoti. ntelegeti deci: cu o alt trup de goti au plecat din Scanzia (sub conducerea regelui Berich (a se citi Herich), aminteste Jornandes; lucruri de care vorbise mai sus, acum le repet pe scurt. 4. Procopius ( Hist. Goth., IV, fragment, p.m. 241 si 248) i scoate pe Ostrogoti si pe Vizigoti din aceeasi Scanzia, precum si pe Longobarzi (deci, i-a adugat aceluiasi fragment de istorie si pe acesta, legat de tinuturile locuite de Goti). La fel procedeaz si Procopius, adugnd la ei si alti nenumrati Vandali (la Tacitus, De Mor. Germ., c. II, i gsim sub numele de VANDALII, la Procopius si Zosimus bandiloi, iar la Eutropius ouandaloi, cu variantele Vandeli, Vindili, Vinili, Vinuli, Winili, Winuli), la Goti ntrind c au aceeasi origine: Goqoi te eisi kai Bandiloi kai Ouisigoqoi kai Gepaide? ("Gotii sunt si Vandali si Vizigoti si Gepizi", Hachenberg, Orig. Germ., XIII); c Vandalii s-au adugat celorlalti Goti, ne-o confirm o surs de mare ncredere (Procop., Vandal., lib. I, lib. IV, c. 39) - sub regele Gilimer care se bucura de o mare simpatie; el a avut sub conducerea sa ntreaga progenitur a neamului si pe cea mai nobil; dintre scriitorii care se bucur de cea mai mare ncredere este Grotius (Proleg. Hist. Goth.). 5. Deopotriv si Paulus Warnefridi longobardul (De Gestis Longobardorum, lib. I, c. II), dup cum el nsusi ne-o mrturiseste, fcnd o mentiune despre natiunea lui, s-a dovedit c locuitorii si (longobarzii) mpreun cu Gotii, plecnd din Scandinavia noastr, s-au apropiat de Scandinau. Johannes Bomus (De Mor., leg. et ritibus omnium gentium, lib. III, cap. 8) o numeste chiar cu acelasi nume, dar si cu multe altele; apoi chiar la Ptolemeu avem mentionati Gotii care locuiau pe Vistula. Desigur c si Mela (lib. III, c. 6) i numeste la fel, cu acelasi cuvnt. La fel si Plinius (IV, 1 2), precum si Solinus (III, 19 si 20). Chiar aici n Scandia (exact cum o spusese si Plinius) afirm Isidorus (Init. Chron. Gothorum) c a existat cel mai vechi regat al Gotilor. Si cum foarte corect aminteste, acesta s-a nscut din regatul Scitilor. De aceea Dexippus (lib. II) n crtile sale dedicate treburilor Gotilor, si le-a intitulat Ta Skuqika ("Faptele Scitilor) ca s fie clar pentru toti scriitorii de bun credint acest adevr istoric. Iar Eunapius i pomeneste pe Sciti ntr-un limbaj confuz, idem Ammianus; iar Ablavius Gothus, printr-un limbaj ales, vorbeste cel mai acurat dintre toti (Nicol. Ragv. Orat., p.m. 165 ex Ablav.). Dar Dio Chrysostomus n cartea despre rzboaiele Gotilor, le zice Getikon, "getic". S-i mai adugm si pe Zosimus si pe Zonaras, n mai multe locuri din operele lor; pe lng acestia, nsusi Plinius i numr pe Geti n rndul popoarelor scite (IV, 12); la fel si la Trebellius Pollio (Vita Galieni et Claudii), la care Austrogotii sunt cuprinsi n numrul acelorasi neamuri. Aici se adaug si Anastas. (Hist. Chronol.) Skuqai oi legomenoi Gotqoi ("Scitii care sunt numiti Goti"). Rosendius ( Antiquit. Lusit.): "Multe popoare", spune el, "si trag numele gotic de la Scania, un lucru trecut cu vederea de ctre scriitorii vechi si nftisat confuz sub titlul de Getica". Jacobus Bergomensis (Suplem. Chron.): "Popoare care au fost numite de ctre Greci si de la care si-au tras numele Scythia si Gothia". Schedel / Senensis: "Scitii de la care si trag numele Svecia si Gothia". Heinsius, n Paneg. Gust. Magni afirm: "Geografii de mai dincoace au separat Getii din vechime de Goti, fr s o vrea. Ei nu si-au dat seama c Getii sunt destul de asemntori cu Gotii si n numeroase crti ale celor vechi, autorii se sprijin att pe mrturiile Romanilor, ct si pe cele ale Grecilor, cci att numele, ct si obrsia le sunt comune". De aici Ferrarius relateaz n legtur cu acest adevr istoric, aducnd n memorie pe cei mai seriosi scriitori a cror autoritate se impune ca o marmur (Paneg. R. Christ. laud. dic.). 6. Dar toate aceste afirmatii nu coincid ntru totul cu istoriile noastre si cu Analele strvechi ale

Sveoniei? Desigur c da! Af Japhet are komne Scyther och Geter, som longt epter Kalladis Gother / och nu Schwenste ("Scitii si Getii se trag din Japhet crora mai trziu, dup Goti, li s-a spus Sueones" (cf. Chron. si Hist. Pat.). Trec acum peste Imperiul Scitilor care se ntindea pe tot globul si despre care relateaz pe larg Herodot, Xenophon, Strabo, Diodor din Sicilia si cti altii si n cte locuri si ale cror afirmatii sunt n deplin concordant cu toate istoriile importante si cu analele nationale. 7. Despre Hispani a auzit si Alphonsus de Villa Diego Hispanul (Chron. Goth. Regni p.m. II): "Gothia se afl n Scandia, zice el, patria natural a neamului nostru gotic, de unde ei nsisi au plecat si unde ei astzi si au nc domiciliul regal si statal". La aceast afirmatie consimt si Roderic. Tolet. (Rerum in Hispania gest., lib. II, c. 4); Joh. Lup. (De J. et J. Regni Navari, VI, 4): Alphons. Carthag. (Anac. Regum Hisp., c. IX) si altii. 8. Ct despre plecarea Gotilor de aici n Italia, Italii nsusi o mrturisesc ntr-un singur glas, lucru ce, de bun seam, a folosit ca argument n istoria alctuit, parte tiprit, parte scris de mn care se pstreaz la Biblioteca Vaticanului la Roma, nu att n latin, ct mai ales n dialect italic, n ea fiind cuprinse faptele Gotilor transmise Posterittii. Aceasta nu si-au propus att s aduc laude mrete Gotilor cu elegant si cu fermitate, ne-o spune ilustrul brbat Octavius Ferrarius ( Pan. Chr. Reg., p. 7, 8 si 19). Legat de aceasta si Sigonius (De regno Ital., lib., I, p.m. 11) dovedeste c pe Gotii nsisi nu i-ar fi nscut imperiul etern al Romanilor n Italia, ci invers, cci, dup cum spuneam, furitorii Italiei au fost Scitii. Pe lng alti scriitori preocupati de originile Gotilor/Getilor, s-a numrat si Cato, din care ni s-au pstrat fragmente care supravietuiesc si astzi. Astfel c nu a fost de mirare cnd Plautus a numit Italia barbar (Poenul III, II, 21). Pe sacerdotul italic al lui Hercule l-a numit Poticium cel barbar, iar ritualul italic, barbar. Orasele italice si ele au cptat epitetul de barbare. Legile italice sau romane si ele au fost etichetate ca fiind barbare (Bacchid., I, 11, 15; Casin., II, VI, 19; Capt., IV, II, 104 si III, 1, 32) si traduse n latineste n manier barbar. Si de ce nu as spune-o, si ziua de srbtoare, precum si altele, au fost considerate barbare, odinioar acestea fuseser denumiri acceptate la toate popoarele, cu exceptia grecilor. Ba chiar si cele mai vechi cuvinte care la origine au fost tusce (de la Toscana n Etruria, adic etrusce) si scite, sunt clar convingtoare c sunt gotice, cf. Plaut., Asin., prol. II si Trin., prolog. XIX. Verbul pultare ("a lovi usor") pe care Plautus l foloseste foarte des, provine din cuvntul nostru pulta sau bulta (Dictionarul latin-francez, a 5-a editie, Hachette, 1923, ne ofer explicatia c pulto,are este un arhaism pentru pulso,-are, "a lovi", "a bate la us", la Plaut avnd sensul de "a bate usor n poart / la us" si, cum poetul comic Titus Maccius Plautus, calificat drept un pictor inimitabil al nravurilor populare, a trit ntre anii 250-184 .e.n., este foarte evident c din limba geto-dac vin toate cuvintele barbare prezente n comediile lui si nu din gotica propriu-zis, gotica fiind la rndul ei o getic ornamentat, dup cum ne-o arat izvoarele vechi, cu att mai mult cu ct Gotii au aprut pe scena istoriei (Gotii de rsrit si Gotii de apus - Ostrogoti si Vizigoti) la mijlocul sec. IV (350-375), cu Amaler si respectiv Hermanrich (350-375), imperiu, distrus de huni; W-G cu Alarich (395-410) au nvlit n Italia (n 410 au ocupat Roma); Rekkared (586-601) > catolicism; ultimul rege a fost Roderich (710-711). W-Goti ultimul rege Teja cade la Vezuviu 552; au disprut n 601 A.D., deci domnia lor s-a ntins pe o perioad de 2 secole si jumtate. Asa c, fr urm de tgad, toate cuvintele barbare folosite de talentatul comediograf latin Plautus sunt forjate din limba get, cci Getii si Dacii fuseser pe pmntul italic cu mult nainte de ntemeierea Romei si au rmas ca atare la ei acas, la care s-au adugat prizonierii de rzboi - unii redusi la sclavie - de aceea si personajele-sclavi ale comediilor si eline si latine se numesc pur si simplu Davos sau Davus, Getes

sau Geta. Verbul mulcare ("a mulge") nu este un cuvnt latinesc, o recunoaste deschis nsusi VARRO, dar o recunoaste deschis si Gellius (Noct. Attic., lib. XI, c. 1). Dup cum nici verbul mulctare nu este latinesc. Cci, de fapt, n acelasi chip, mulgnd lapte, se trage din tte (uger), ceea ce printr-un sermone vernaculo, adic cuvnt popular (la Varro, ns, prin sintagma vernacula vocabula se ntelege "cuvinte latine"), noi spunem mulka, molka (Thys. si Gronovius la Plautus, Stich., III, 1, 19; Fragm. Legum Sueon. et Goth., c. XVI). Exist unii care sustin c mulgeo si mulceo ("eu mulg"), de aici si mulcto sau mulco ("eu pedepsesc") ar veni din grecescul amelgw ("eu mulg"), cnd de fapt se cuvine s cutm izvorul comun, mai nainte de toate, n Scitia. Halophantam , un cuvnt pe care stim c-l ntlnim la Plautus (Curcul., IV, I, 2), precum si la Salmasius si la Scaliger, n calitate de comentatori ai aceluiasi pasaj; la fel stau lucrurile si cu cuvntul bustirapus (la origine nseamn "hot / profanator de morminte"), Bust-ei-rapr care n limba gotic veche / adic getic nseamn "brbat", este folosit de Plautus cu acelasi sens de "brbat chel", care nu are nici un fir de pr pe cap spre a putea fi numit n toat legea (vir bonus); la Plautus (Merc., V, 2, 85 si Rud., II, II, 9) se foloseste cuv. MACHAERIA cu sensul de "sbiute" si acesta este cuvntul gotic vechi MAEKER, de unde l-au luat si grecii maaira ("satr"); de socco, socca (de la cuv. soccus, o botin special pe care o ncalt actorii de comedie), folosit de Plaut n Soldatul fanfaron, ultimul act (comp. cu Mercat., V, II, 85; Rud., II, II, 9 si Edd. Havamal., LXXI) este de origine scit, iar goticul SOLA (vezi Bacchid. II, III, 98) rspunde perfect acestui cuvnt; SCURRA ("bufon", "parazit", "jongleur") care la cei vechi nsemna "a nsira vorbe goale / sarcasme spre a strni rsul celorlalti", ne duce la sensul lui SKURA din limba noastr popular, nsemnnd "vorbret", "flecar". Si care e situatia altor cuvinte pur scite pe care le ntlnim frecvent la ENNIUS, PLAUTUS, CATO, VARRO si la multi alti autori, din care citm o parte; vinnula, cista, cistula. cistellula, herus, herilis, heres, heredium, herediolum, caput, arca, arcula, cippula, nasus, denasare, casteria, claro, clarifico, claritas, claror, claritudo, clarigatio, mundus, mundare, vocare, advocare, fallere, velare, stygius, carcer, carcerare, gelu, cura, curare, stare, urbare, turbare, nomen, nominare, meminisse, taberna, tabernarius, catus, catc, nicere, nere, nictare, sputare, insputare, caupo, stega, puteus, potus, putus, putillus, baltheus, pipare, pipire, boreas, rica, ricula, ricinium, acheruns, boia, rosca, pellis, palla, pallium, pallula, palliolum, palliolatus, paludamentum, paludatus, palatum, palatium, specio, cum compositis, specto, speculor, spiculum, speculator, speculum, specus, spelunca, species. Revenind la strvechiul cuvnt PAN, analizat mai sus, am constatat c este si elin si italic si germanic, pentru c la origine este cuvnt scitic, adic getic. Lui legere ("a citi") din latin i corespunde legein n greac, iar n limba noastr este lesa / lsa, iar la Wulfila legunt ("ei citesc") (Math., VI, 26) se gseste lisan. Zythus, la Diodor din Sicilia Zuqo, nu este nici cuvnt egiptean si nici grecesc de la zew care nseamn "a fierbe", ci este pur gotic, cci grecescul Zuqo la noi se zice seth sodh, unde th este exprimat prin th sau dh (o confirm Arngrim, lib. I, c. III) si de la el si Verelius (Runog. Scand., c. VII, c. III); de aici s-a format verbul sieda, siuda, n german sieden, nsemnnd "a fierbe", "a topi". Spunem, de pild, o butur din orz fiert; grecescul teirw, latin tero ("eu zdrobesc, frmitez, macin") vine din verbul nostru teira / tera, de unde handtera ("a mcina / zdrobi manual"; qin sau qi qino ("grmad", "cumul") se spune c vine de la qew, nsemnnd "cu carul"; pe aceast derivatie eu nu dau nici o para, pentru c mi este clar c vine de la geticul tina , pentru c la Cicero (Orat. cont. Rull.) avem cogere ("a aduna") si coacervare ("a ngrmdi"). Chiar si subsatntivul montes ("munti") este folosit ca echivalent pentru maximi ("cei mai mari"), acervi ("grmezi de cereale") la Plaut (Pseud., I, II, 55). Latinescul aevum ("durat", "timp", veac") vine de la goticul / geticul we si destul de apropiat de aiwn al grecilor si de avan al arabilor. A se compara si cu ceea ce spune Celsus (Com. Eccl., p. I, c. 8 - este vorba de filosoful vestit pentru atacurile sale mpotriva crestinismului si care a trit la Roma n sec.

II e.n., sub Antonini). Trimit acum la Platon (Crat., p.m. 319) unde vom gsi nenumrate cuvinte grecesti primite de la barbari; trimit si la Dionysius (lib. I, spre final) care sustine clar c Roma s-a slujit mai nti de limba greac, din care apoi, multe cuvinte au ptruns n latin, amestecndu-se cu latina. Trimit si la Julius Caesar Scaliger de la care aflm c vechii Latini au luat nenumrate cuvinte din Magna Grecia. Trimit si la ilustrul Morhosius (lib. De patav. Liv., cap. XI) care ne transmite informatia c n Italia au existat mai multe limbi: ale sclavilor indigeni, dar proveniti din alte regiuni, precum si ale celor ai casei; fiecare si avea limba lui proprie, opinie cu care eu sunt totalmente de acord, tinnd ns s subliniez un fapt, c multe din cuvintele latinesti erau la origine scite. Chiar si numrul impar nu vine de la Greci, ci de la Sciti; oamenii eruditi au artat deja c att flexiunea verbului, ct si cea a substantivului din latin au origine barbar, de exemplu; karkar, karker, karkeris, karkeri = carcer, carceris, carceri ("nchisoare, a nchisorii, nchisorii"). n karkarai, dup Wulfila (vezi si Glosarul la gotul Wulfila, precum si Codicele de legi strvechi Pat.) ai se citeste ca si cum ar fi e, n carcere, dup cum chiar si sunetele au si ai sun e: namen, namnis, namni = nomen, nominis, nomini ("nume, al numelui, numelui"); father, fathris, fathri = pater, patris, patri ("tat, al tatlui, tatlui"); mother, mothris, mothri = mater, matris, matri ("mam, a mamei, mamei"). Si la verbe: im, is, ist = sum, es, est ("sunt, esti, este"); vidiau, videis, videiths = video, vides, videt (= vd, vezi, vede); vastiau, vastis, vastit /sau vastijt vestio, vestis, vestit ("m mbrac, te mbraci, se mbrac"); au la Gotii sun ca si o sau ; haba, habas, habaith = habeo, habes, habet ("eu am, tu ai, el are"). Desigur c din haba gotic s-a ajuns la latinescul habeo; asadar haba este habeo, habas - habes, habaith - habet, habam - habemus ("noi avem"), habaith - habetis ("voi aveti") si habant - habent ("ei au"). Haba astzi este hawer. Mai mult ca sigur c habetus este n loc de avitus ("avut, detinut", dar si "corpolent" la Plautus) si habe n loc de ave ("s ai"), dup spusele lui Non. Si Bongars. Ad Justin. (lib. I, c. I' 4). Asadar, este lesne de legat lucrurile ntre ele de asa natur, nct s conchidem c aceste cuvinte nu numai c au preexistat n gotic (getic), dar c ele au si fost adaptate si traduse n limba latin cam dup bunul plac; ba chiar adesea acceptiunea verbului este interpretat la Plaut si Terentiu putin ndrznet, cnd vor s spun c o femeie a fost avut (haberi) se adaug cum coit ("a fost posedat / s-a unit prin cstorie"), ceea ce n vechile noastre legi se va exprima cu oarecare pudoare si niciodat nu se va argumenta n acest chip. CAPITOLUL III, 1-14 1. S v fie clar pentru toti, c cei pe care Antichitatea i-a numit cu o veneratie aleas Geti, scriitorii i-au numit dup aceea, printr-o ntelegere unanim, Goti. n acest sens a fost un mare numr de scriitori, dintre cei mai diferiti, iar eu nu i-am enumerat chiar pe toti. Gotii (Getii) au ntrecut, n glorie si fapte, toate neamurile si toate natiunile, pn n ziua de azi; cei mai multi, relatnd despre rzboaiele si btliile dus de Goti (si Geti), rmn nmrmuriti si plin de admiratie fat de ei. Niciodat nu s-au scris attea opere literare si istorice, niciodat nu s-au promulgat attea legi civile si sacre - sunt fr egal n lume! Despre toate acestea ne stau mrturie attea genuri literare grind despre acele vremuri strvechi. De aici, si tocmai fals judecatul Andreas Bureus (Descript. Sueon. Polit., p. m 20), ale crui cuvinte, urmrite punct cu punct, constatm c nu se abat de la adevr: "C vechimea legilor noastre vestgotice s-ar cuveni s fie socotit din perioada n care Gotii au plecat de aici sau putin dup aceea, este departe de orice dubiu, cci ne st mrturie prezenta Gotilor n Grecia si Tracia, unde se stabiliser". Cu el alturi, sau cel putin pe acelasi teren va fi asezat si strlucitul Hermannus Conringius (De orig. Jur. Germ., c. V). Si aceast

disput, arat dup cum se instrumenteaz: dac s-a recurs numai la jocuri ridicole, ceva arme, aparat scenic, trecnd peste cele serioase; pe acele Herculeene le-a trecut cu vederea, le-a nlturat pe dat. De aici si prima reclamatie, ba nc foarte vehement. Fr ndoial c nainte de Wulfila, acestea au fost literele runice pe care le-au folosit popoarele nordice; iar lui Wulfila nici nu i-ar fi trecut prin minte s inventeze alte caractere noi, dac Gotii se foloseau deja de cele runice. Asadar, Gotii nu ar fi avut, la acea vreme, alfabet si nici legi scrise. Acestea s-au nscut de la Wulfila ncoace, adic cam n jurul anilor 460. Conringius se sprijin si pe relatrile lui Soganienus n care n a sa Istorie ecleziastic (VI, 37), l laud pe Wulfila pentru meritul de a fi fost cel dinti inventator al alfabetului gotic si care a tradus n acest alfabet si Biblia. Si apoi, printr-o mic evitare, adaug nvalnic: "Desigur Wulfila nu a fost primul care a gndit si pus la punct literele gotice, ci numai le-a dezvoltat si adaptat pe cele grecesti, descoperindu-le pe f si Q ." La fel si Claudius, comentatorul Analelor lui Tacitus (XI, 14) care ar fi descoperit trei litere noi si le-a adugat n numrul celor vechi latinesti, litere care, zice el, sunt foarte necesare. Despre formele acestora, a se vedea Vertranius . Lucru sigur este c folosirea alfabetului fonetic de ctre Getii din patria noastr (i.e. Suedia) dateaz imediat de dup Potop, alfabet descoperit pe niste pietre splendide de o mrime considerabil, asa cum ne-o relateaz foarte limpede Joannes Magnus: De adugat, din acelasi motiv, legea celui dinti Attin pe care o evidentiaz Messenius din Cronicile lui Joannes Martinus si care sunt n deplin concordant cu cele mai vechi codexuri de legi nationale: aceast lege de o mare bogtie s-a elaborat n secolul al XVIII-lea de la Facerea Lumii. De ce ? Pentru c se dovedeste, socoteste Stiernhielmius c limba greac este aceeasi cu cea care a fost a vechilor Goti (adic Geti). Si, ca s nu te ndoiesti de nimic, literele acestei limbi, ca si ale celorlalte de altfel, au fost luate de la Geti. Si, cel mai apropiat de spiritul meu, si ca s nu rmn nimic neclar n privinta literelor acestei limbi care toate provin de la geti - ca de altfel n cazul tuturor celorlalte alfabete, vezi ce spune Cl. Rudbeckius n Atlantice, unde acest adevr este dovedit cu o fort cu totul aparte. Dar si Cl. Salmasius o spune clar si direct, c primii oameni care au populat Grecia si sunt si autori ai limbii eline, au fost cei veniti din regiunea nordic si scitic. Si la fel stau lucrurile si n alte privinte (ca s nu vorbesc nimic aici de Palamede si Simonide) fr un motiv ntemeiat probabil vei obiecta si vei persista n asta: c acesta ar fi fost Cadmus, care cel dinti ar fi adus literele din Fenicia n Grecia, prin aceasta ns nu se poate nega c primele litere nu au aprut la popoarele nordice, dup cum estimeaz mai sus pomenitul Rudbeckius. Cci pe drept cuvnt, btrnul Herodot (V, 58) mrturiseste clar c Grecii, nainte de a folosi literele aduse de la fenicieni de Cadmus, le-au adus niste mbunttiri (le-au adaptat graiului lor). Metarruqmizw, adic "ajustez", "adaptez", "corectez"; metarruqmisante, zice Herodot, sfewn oliga, adic opernd unora din ele simple modificri; sfewn este ionic folosit n loc de autwn = "lor nsisi" / "acelorasi"; interpretarea popular este mai putin reusit: "dup ce au operat niste schimbri pe ici, pe colo, au nceput s le foloseasc". Cam n acelasi chip s-a exprimat si Diodor din Sicilia (V, p. 235, Edit. Laur. Rhodom.): "ouk ex arh eurein, alla tou tupou twn grammatwn metaqeinai monon " ("nu ei -Fenicienii - au fost primii care le-au inventat, ci primii care le-au folosit"). Si nsesi literele, din respect pentru adevr, ti-l arat, cci sunt destul de convingtoare. n aceast privint, chiar si Tacitus ( Annal. d.l. XI, c. 13, la final) cu totul justificat, aminteste c literatura greac nu este absolut si imuabil. Dup prerea multor teologi, Fenicienii ar fi luat literele de la Iudei, iar Iudeii de la Moise. Pozitionarea nu este de negat: Pmntul si axa lui care nclin spre rsrit, se sfrsesc cu Arabia; la sud se afl Egiptul; la apus, Fenicienii si marea; la nord, lateral, de-a lungul Siriei, dup Tacitus ( Hist., lib. V, c. 6, Annal., l.d. XI, c. 14; vezi si Eupol. Lib. de regibus, Clement. Strom., lib. I, Horn De convers Ind., lib. I, c. 4). Cel care afirm totusi c literele feniciene au ptruns n Grecia prin Egipt, sustine si vanitatea egiptenilor, cci se

poate prea bine ca inventatorii literelor s fie unii, iar grecii s le fi primit de la altii. 2. Totusi, rmne ferm pe aceeasi pozitie Conringius, sustinnd c nainte de Sueoni si Goti, Danii au fost aceia care s-au folosit, cei dinti, de legi scrise: " cci se obisnuia ca primii autori ai legilor s laude regii, pe Valdemar I si pe Valdemar II la al cror nume se mai aduga si adjectivul Scanicae si Sialandicae, cum a a fost cazul legii promulgate n anul 1163, sub Valdemar I, si Cimbricae (n legile noastre figureaz sub numele de Jutarum, "Dacia de Vest"), cazul legii promulgate n 1240, sub Valdemar II si aceste legi erau, n mare parte, ntocmite dup modelul jurisdictiei saxonice, dup cum relateaz Arnoldus Huitfeldius, Marele Cancelar al regelui Daniei". (Praef. Leg. Prov. Fion.). Dar ncpnd pe mini neexperimentate, a fost simplu s se cad de acord n privinta acelui drept (legi), asa cum s-a putut vedea, fie c a fost vorba de corectori princiari, fie de autori prea zelosi care s-au situat deasupra regilor, ludati mai sus de ctre Conringius. Dar la nceput nici nu era nevoie de un consens, cci printre altele, si prin diferitele chipuri de a pleda si prin acordarea de termeni spatiati, n darea hotrrilor n procese avnd ca tem cultul profan al zeilor, acestea erau primite din partea celor cu putere de discernmnt sau aplaudnd sau respingnd zgomotos hotrrea. Iat c este o ntreprindere grea s fac o incursiune n istoria strveche a unui popor foarte cultivat, la care au fost legi de tipul celor pomenite. Si ceea ce tine separat de Scani (Scandinavi) cu sigurant c sunt foarte asemntoare cu cele ale Gotilor, pentru c din simpla comparare a legilor, socot c se clarific totul destul de bine, care, asa cum sunt, sunt cenzurate prin eruditia acestor legi. Si nici nu este de mirare, cci mai de mult Scania a fost o parte a Regatului, a fost cmara Gotiei (un adevrat dulap unde se pstrau alimentele pentru Goti). Regele Amundus /Slemme/ a fost cel care a separat Gotia de celelalte tri, prin granite. Vezi si fragmentele de legi ca anex la legile vestgotice: Am gamble Wstgiotha Kmrken emillan Swerige och Danmarck ("Despre granitele vechi ale Gotiei de Vest cu Sueonia si Dania"). Ct priveste legile Danilor (Dacilor de Vest), nchipuieste-ti o ngrmdire de cuvinte alandala, fiindc distinsul Conringius cam asa ntelege (lucru cu care nu poti fi de acord fr a rosi); poate tocmai de aceea nu este urmrit cu seriozitate, cci chiar si n legtur cu Sueonii si Gotii, n fata cuvintelor clare despre legi, ncrederea n autori este de nenvins si prin permanenta foarte sigur a unor documente de arhiv se poate sigur trage o concluzie trainic fr nici o sovire. 3. Cu ct claritate ni-l nftiseaz Jornandes pe Deceneu ca filosof (care la Strabon (lib. VII, 16 si XVI) este numit Dekaineo. Cum triau concettenii lui prin legi fcute de el, care scrise fiind sau numit pn astzi Bellagine. Ce vrea s exprime cu adevrat cuvntul Bellagines sau Bylagines, cum figureaz n codexurile manuscrise. nteleptul si prea vestitul om de litere si de stiint Bonaventura Vulcanius, n notele sale la Jornandes (p.m. 179 si urm.) socoteste c Bylagines nu este un cuvnt gotic, ci un cuvnt corupt provenit din limba gotic. Crede c lucrurile au stat astfel: "Welhagen este forma contras - din motive de economie de limb - a lui Welbehagen, ce vrea s nsemneze "bine", "foarte plcut" si de fapt Bellaginele nu sunt altceva dect principiul bunului plac". Dar n adnotrile fcute la Paulus Warnefridus (De reb. Gest. Longob., lib. IV, p.m. 281) se sustine c prin cuvntul Bylagines se ntelege quaerendum. Cl. Verelius, ntr-un schimb de scrisori purtate de mine cu el, este de prere c, n consens cu toate operele manuscrise, prin Bylagines nu se poate ntelege altceva, la cei vechi, dect dreptul civil: asa concep legile patriei eruditii nostri. Expunerea fcut de ilustrul Vulcanius, n afara nouttii temei, ne pune la curent cu scrieri inedite, cu vestigii de o valoare cultural-stiintific inestimabil. Prerile mele se gsesc n prefata crtii lui Verelianus, pe care acum o posed distinsul Wolff, pe care se vede clar si nscrisul de mn al li Verelius. Ce mai ncoace si ncolo? n fragmentele juridice ale patriei noastre strvechi se

ntlneste mai ales acelasi rhsi ("vorb", "cuvntare"), pe care deopotriv l demonstreaz legile tiprite (c. XV, Tinghr.; Wessman l. c. XIX, Tinfbr., Wesig.) 4. Dar la Goti (i.e. Geti) aceste legi au fost negate (refuzate), n timp ce se foloseau de ele; pe vremea lui Deceneu ns, au cunoscut o perioad de maxim nflorire; Vittod nu era nteles de ei ca pe latinescul Lag, dar c foloseau acest cuvnt n vorbire, cci adesea se ntlnea cuvntul Vittod n loc de cel de Lag; printre altele, l gsim si n scrierile lui Wulfila, si nu numai Vittod, ci si biuths care era folosit de cei vechi, tot n loc de Lag de la cuvntul gotic Biuthan, nsemnnd "a porunci"; tocmai de aceea, dreptul nescris sau obisnuinta / obiceiu / cutuma era adesea numit biuths (vezi si Stiernhook, De jur. Vet. Sueonum Gothorumque, lib. I, c. 1). Iat un exemplu: "Pentru c, nu fr temei, se pstreaz n loc de lege cutuma "nveterat" (consuetudo) si aceasta nsemneaz drept constituit de obisnuint.", o subliniaz Julianus (XXXII, D. de legibus), unde, dup cteva interpolri, urmeaz: "Cci iat ce este important: oare prin sufragiu si exprim poporul vointa sa si nu prin lucrurile nsesi si prin fapte? Desigur c da. Tocmai de aceea s-a retinut acest lucru, foarte just de altfel, ca legile s poat fi abrogate nu numai prin sufragiul legislatorului, ci si printrun consens tacit, adic dezobisnuinta.". Aceasta nu nseamn deloc c Lag era pe atunci ignorat de Goti. Asa cum biuths vine de la biuthan /biuda , tot astfel Lag vine de la Lagian / Laga. Trebuie artat, nainte de toate, c este fals ideea c lag este de origine roman. Pentru c Lag, azi iesit din uz, mai folosit fiind lgh , nseamn "umil", "drmat", "culcat la pmnt", exact cu acelasi sens cu care l gsim la Vergilius (Ecl., II, item, lib. XII, Aeneid. spre final, conf. Liv. Lib. VIII, c. 35, Nep. Atit. CXII, Cic., Orat., III si VI, In Verr., p.m. 108, lib. IV, Orat., X, p. 261, lib. I, De Invent., p. 71 et lib. I, p. 118, precum si la Heren., lib. I, p. 7). Iat exemplul luat din Vergilius ( Ecl. XI) unde adjectivului latin umil, dobort la pmnt i corespunde n gotic lgh: "Humiles habitare casas. Et / Ille humilis, supplexque, oculos dextramque, precantem Protendes; equidem merui, nec deprecor, inquit; utere sorte tua. " ("Cei umili locuiesc n colibe. Si acel umil ridicnd minile si ochii, implornd mila zice: Eu nu cer s te nduri de mine, mi-am meritat soarta; bucur-te de soarta ta!"), unde trebuie notat totodat deosebirea dintre verbul precari ("a ruga", "a cere prin rugminti") si deprecari ("a abate din drum prin rugminti"). Deci Liggia nsemneaz jacere si cubare, "a fi culcat", "a zcea", n timp ce Lggia = ponere, locare = "a pune", "a aseza"; laga = fundare, disponere = ordinare = "a stabili", "a aseza solid", "a pune n ordine", "a aranja". Cci iat-l pe Cato (De re rustica, la nceput), cum spune: "Majores nostri sic habuere et sic in legibus statuere" (= Strmosii nostri asa cum s-au administrat, tot astfel au statuat prin legi). De ce ? Pentru c lagian se ntlneste la Wulfila, n locul latinescului ordinare ("a pune n ordine"), cci acesta pare s fi fost n uz chiar si la acei Goti care, pe atunci, locuiau n afara granitelor nationale, deci limba lor, din cauz c triau amestecati cu alte neamuri, era si ea mixt; dar nu neg nici faptul c chiar si n epocile precedente, fusese corupt. Cel mai important lucru, dup cum se vede, este c dreptul (jus) nostru se numea Lag. n prefata lui Birgerus la legile regale Uplandice (?) pot fi citite urmtoarele: "Land skulu med Lagum byggias / och ey med wldzwrkum: ty att tha stande Land wl / tha lagum filgies" ("Regiunile au nevoie de legi care s nu fie statuate prin fort, cci ocrotirea lor se urmreste prin cutuma / interpretarea corect a legilor"). De aceea este nevoie de cuvinte explicative de tipul celor existente n prologul legilor Wessmanice (?). Dintr-o ratiune cu totul justificat, vom gsi adugat n preambulul legilor lui Helsingius: " Wari ey lag Lande / tha gate engin boody firi" ("dac o lege nu este n vigoare n provincie nimeni nu este obligat s se slujeasc de esenta ei"). n prefata lui Waldemar II (n Leg. Jur. ) st astfel scris: "Wet lod skal mand Land bygge". Se cuvine s se bazeze pe lege si provincia (regiunea) si populatia. Iat ce spune mpratul Justinian n Digestele ctre Tribonieni: "autoritatea legilor const n aceea c ea

ordoneaz corect lucrurile divine si cele umane". Si cel mai corect o spune Samuel Puffendorf care (n J.N. et G., lib. VII, c. 1 si ultimul spre final), subliniaz: "Cci Plutarch a privit lucrurile cu mult ntelpciune, dat fiind nclinarea oamenilor spre obligatii cu mult peste puterile lor naturale, cnd a socotit c fiind abolite legile cettenesti (dreptul civil), se pot institui onoarea si pacea neamului omenesc, prin decretele lui Parmenide, Socrate, Platon si Heraclit." Asadar, acesta este efectul legilor: cele sfinte si tainice s fie dezvluite justitiei, cci ntotdeauna trebuie actionat cu sentiment religios si respect fat de cel drept si bun, numai asa vor putea fi ascultati cu cel mai mare simt de rspundere - cci "nomoethmata w para oun Qeoun nomizomena" ("normele legislative trebuie s fie n conformitate cu religia"). 5. Chiar din primul capitol al Codexului de legi ale Gotilor de Vest, colectionate de diversi magistrati ai acestei regiuni, Bureus mentioneaz emigrarea Gotilor n Grecia si Tracia. Capitol, ce-i drept, plin de nelinisti, cci trateaz despre plecarea lor din patrie spre Tara Sfnt, din care unii, dup ce au purtat lupte cu o serie de mprati orientali, fiind n trecere prin trile lor, s-au rentors acas n Regat, iar altii s-au asezat n trile acestora. Cine ar putea s conceap cu mintea si s nsemneze cu pana de trestie cte procente de eroare contin toate acestea? Dar din rndurile anterioare reiese c ar fi plecat din motive religioase. Tu ce crezi? Esti sigur pe ce spui? Cntreste, rogu-te, toate ca s nu te deceptioneze confuzia fcut de tine ntre legi corecte si vicioase. Dac ai consulta manuscrisele vechi, atunci ai vedea c exist numai dou legi care se deosebesc puternic ntre ele: una din ele este foarte veche, iar cealalt este de dat mai recent. Cea despre ultracunoscuta plecare a Gotilor (Getilor), despre care am pomenit mai sus, este demonstrat cu cuvinte absolut convingtoare, precum este stabilit si n textul urmtor: " Ingsins mans Ars taker then Man i Gircklandi sittr" ("Asadar absolut nimeni nu are dreptul s-si revendice dreptul la mostenire n acest regat, care si-a fixat resedinta n Grecia"). Si acum, iat cum se pledeaz cauza celor care au plecat de foarte curnd. "Wnder man hl oc nacka at hemkyunum / oc stiger fotum af fosterlandi: ther skulu arwer wara rr skyldasti waru hanum / tha han heman for / an hrn komber eig apter till hemkynna." ("Cel care ntoarce clciul si capul spre vecini si piciorul a iesit din patrie, acela nu mai are dreptul s se ntoarc n ea: rudele pe linie civil (agnatie) sau bazate pe consanguinitate, care n momentul emigrrii acestuia se aflau n preajma lui, acestia l vor mosteni"). Ce s-o mai lungesc? Dac mai exist vreun codex n manuscris n care acestea se citesc confuz, nu cred s se fi ntmplat n toate cazurile la fel: deci trebuie examinat fiecare n parte cu propriii ochi. Ce ratiune a impus finalmente acest lucru ? La tipografie s-a scris altfel ? Oare? Dar se editeaz nenumrate alte codexuri n aproape toate domeniile si disciplinele activittii umane, nu-i asa c nu sunt cu greseli? Dar n ziua n care se aduc manuscrisele celor mai bune opere scrise, nu le corecteaz altii? Apoi se impune autoritatea unei lecturi populare (vulgate). Aceasta ns nu poate fi n dauna celorlalte situatii, de vreme ce si n acest caz / proces totul este separat prin paragrafe: orict de bun orator ai fi si un foarte puternic legiuitor n procesele cu care te ntlnesti si n care, de regul, se obisnuia s se dea o hotrre rapid, tot poti gresi. n afar de aceasta, sunt situatii - vreo 60 de legi si de codexuri mai recente care sunt amestecate cu altele mai vechi /legate n aceeasi culegere vulgat; n cazul lor sau sunt spuse clar lucrurile sau pot fi lesne distinse unele de altele. Te vei grbi s spui c celelalte legi sunt mai putin probabil s se raporteze la un context referitor la primirea de ctre Goti - care au fost mai nti n Sarmatia, - ba chiar secole - apoi au emigrat n Tracia si Grecia - a unei mosteniri pe care o asteptau din partea patriei. Dar spiritul legii este altfel prefigurat dect si l-au nchipuit ei, cci s-a reflectat ndelungat, spre a apra ct mai bine

adevrul faptelor. Aici se cuvine s pomenim ultima colectie de legi a Gotilor de Vest, toate legile reperate si toate constitutiile tuturor timpurilor, fr discriminare, care s-au adunat prin propria lor autoritate, aceast adunare de legi neavnd nevoie de vreo recunoastere sau de vreo confirmare solemn din partea regilor. Aceasta pentru c, mpreun cu mine, sunt toti aceia care si-au aruncat privirea pe vechile documente (incunabule) care o mrturisesc si o sustin; si, dac noi tcem, atunci o mrturiseste cu prisosint codexul de legi. Asadar, legea, de abia de la imensa emigrare ncoace exist si mai exist si astzi, desi, secole n sir dup aceea, nu a putut fi consultat. Tot astfel sunt si astzi nenumrate legi, vechi si deteriorate si nimeni nu stie de ele. Acestora li se adaug coloane funerare uriase si monumente de piatr ale cror inscriptii griesc de la sine; aceste pietre au fost ridicate ntru pomenirea vesnic a unor eroi de seam, czuti n Grecia si Tracia sau n alte locuri care au folosit armele victorioase ale Gotilor, au rmas ca semne fulgertoare ale virtutii lor. Pe vechile pietre si incunabule este scris Girkia, Grikia si Girklandi, nsemnnd cuvntul Grecia, corupt. S-a gsit deseori si Grikum, Grikium si Girkium. Si ntr-un viitor apropiat, dup cum bine ne dm seama, vom dispune de volumul integral privind inscriptiile gravate pe pietre, scrise cu caractere runice de tipul acesteia, prin aleasa strdanie a eruditului Hadorsius Johannes, volum a crui aparitie a nceput deja, sub auspicii bune. 6. Aceste culegeri de legi au fost ntocmite de ctre juristii pe care i-am numit provinciali si pe care noi astzi i numim Lagmann. Cu aceeasi ocazie, fereste-te s le dai crezare lor care nu stiu din ce aparent a erorii, nu se sfiesc s sutin c acestea gsite ar fi tot ce a mai rmas n Sveonia din puterea judectorilor provinciali care ar fi fost tot attia cti pretori erau la romani, Edicte care abia fuseser propuse pe un tabel atasat acestora de ctre magistratul numit care, pe toat perioada preturii, trebuia s existe ca legi si apoi s fie impuse - a crui putere nsemna puterea Imperiului (MAJESTAS Imperii), de fapt atribuit pretorului (l. XI, in fin. D. de Just. et Jure). nsusi Cicero (lib. V, Act. In Verr. Orat. VIII, in fin) vorbeste despre Edictele si puterea pretorilor: "Chiar si aceste edicte noi si puterea Pretorilor si cele privitoare la stpnirea lui Apronius, la furturile svrsite de sclavi din templele lui Venus, la alte jafuri, trebuie duse pn la capt. De ce nu n loc s fie cumprat hrana, s se dea pe degeaba? De ce nu, s fie umplut cmara, dup bunul plac, tot gratis, mai mult, s ti se dea si o mare sum de bani pe deasupra? De ce nu, tot felul de prejudicii si condamnri ca urmare a unor grave insulte si ultragii, s nu fie achitate? Astfel, acei judectori care, n nici un chip, nu au tolerat toate acestea, si-au ndeplinit sau nu datoria?" Aici trebuie notate locutiunile damna pati, "a suferi condamnri" si damna perferre ("a executa pn la capt pedepsele"). Chiar despre puterea pretorilor vezi din nou la Cicero (lib. VII, Orat. X, Verr., p.m. 243) unde vorbeste pe larg despre fasciile pretoriene ale cror ornamente griau despre puterea si demnitatea lor n imperiu; ei erau singurii care se ocupau de procesele puse pe rol, ei ddeau sugestii n mprejurri procesuale ambigue etc. Ne stau mrturii nu numai textele legilor vechi (Confirmat. Leg. Upsal. An. 1296, confirm. II Suderm. A. 1327), dar si istoriile regilor antici, dup cum este si Konung Olof Haraldz sagu (p. 89); Sidhan satti thet up under Laghman fin. (c. XXV spre final; Tingbr EE.), de unde reiese clar c aceste legi au fost compuse de Gotii de Vest, iar regii nu au fcut altceva dect s le confirme, s le promulge, dup ce fusese consultat poporul. CAPITOLUL IV, 1-7 1. Socot c sunt suficiente si foarte clare dovezi, ba chiar strvechi, care s ne permit s afirmm

c pe vremea lui Zamolxis au existat legi scrise. Joannes Gothus, de pild, relateaz c Zamolxis, o dat ntors de la Pythagora n patrie, a nceput s mprtseasc Getilor preceptele filosofice si legile de aur pe care el le nvtase de la dasclul su (Hist. Sueon. Gothorumq., lib. III, c. 15); Jornandes (De Getarum sive Gothorum origine et rebus gestis, c. V si XI), el nsusi scriitor got, din respect pentru cei vechi care scriseser istorii si anale ale Gotilor consemneaz c Zamolxis si Deceneu au fost de o eruditie extraordinar si c concettenii lor le sunt foarte recunosctori pentru legile date. 2. Dar din multimea autorilor pe care Joannes Magnus i laud - Ablavius, Dexippus, Dio Chrysostomus, Orosius (si el nu s-a gndit la scriitorii cei vechi), ludnd marele spirit de dreptate al Gotilor, mai sunt doi, dintre multi altii, care vorbesc ntr-un singur glas: Nicolaus Ragvaldus (Orat. Basi. Hab. et supra allegat.) si Paulinus Gothus (Hist. Arct., lib. I, c. 40), demonstrnd convingtor c justitia, puternic si majestic a Gotilor provine din Suedia. Tot aici se cuvine s-l adugm pe eruditul Vulcanius Brugensis si pe multi alti scriitori, de toate neamurile, care s-au ocupat de Goti, geti si Sciti, si o ntreag serie de altii, enumerati mai sus chiar de mine (n Epist. Ad Ord. Fris. Hist. Jornand. Praef.). 3. Desigur, despre Samolse, n deplin consens cu locuitorii greci de la Hellespont si Marea Neagr, din vremea sa, o mrturiseste Printele Istoriei, dup cum o subliniaz Cicero (lib. I, De legibus.; Herodot, lib. IV, c. 95), "pentru ale crui crti- ISTORIILE- recitate la Jocurile Olimpice, ntreaga Grecie a stiut s-l stimeze". Cuvintele lui Cicero sunt n deplin consonant cu toate manuscrisele si crtile noastre si care sunt la dispozitia cititorului bine intentionat. Iat glasul btrnului Herodot (c. IV, c. 95): "Ton Zalmoxin touton eonta anqrwpon douleusai en Samw douleusai de Puqagorh tw Mnhsarou. eneuten de genomenon eleueron,kth amenon de apelein e thn ewutou ate de kakobiwn...", c Zamolxis a fost un om si a slujit ca sclav lui Pythagora, fiul lui Mnesarchus din Samos". Dup spusele lor, Zamolxis si dobndeste libertatea si apoi, adunnd niste bogtii mari, se rentoarce n patrie. Cnd si-a dat seama c Tracii triau n conditii rele ca niste brute, el nsusi educat dup obiceiurile ionice si de aceea mai slefuite dect cele care erau la Traci, cci trise la un loc cu grecii si cu ilustrul erudit Pythagora, si-a construit o cas de oaspeti unde el primea pe cei mai deosebiti concetteni si i ospta nvtndu-i c nici el, nici comesenii si nici cei ce se vor naste de aci ncolo, nu ar trebui s moar, ci s mearg ntr-un loc unde vor tri vesnic si se vor bucura de toate bunurile alese. n timp ce fcea acestea pe care tocmai vi le spusei, el si construia o locuint subteran; cnd fu gata, dispru din fata Tracilor, cobor n ea unde rmase timp de trei ani; ntre timp, tracii crezndu-l mort, l regretau plngndu-l; n cel de-al patrulea an, se art privirii tracilor si astfel el fcu credibile preceptele pe care le dduse lor. Acestea le-a relatat Herodot, orientndu-se dup vorbele care circulau la bstinasi. n capitolul imediat urmtor, deci, 96, Herodot spune clar c nu se ncrede total acestor spuse privind locuinta subteran, ci mai curnd socoteste c Zamolxis a trit cu multi ani naintea lui Pythagora, c a fost si un om, nscut pe pmnt getic, dar si zeu al Getilor. 4. Am redat ntocmai ce a spus Herodot, neschimbnd nici o iot. Astfel, discursul acestuia despre Pythagora ca despre sofistul cel mai slab, "ou tw asenesatw sofisth", mi pare asemntor cu chipul n care Homer l descrie pe Ajax ca pe cel mai slab dintre Ahei ("ouk afaurotaton Aaiwn") care, este stiut c a fost unul din cei mai viteji (lui Lundius i scap un amnunt: legat de istoria Troiei, au fost doi eroi numiti Ajax: unul, fiu al lui Telamon, nvins de Ulysse n disputa privind armele lui Ahile si, nnebunind de durere, strangul trupele grecilor, creznd c sunt ale Troienilor

si dndu-si seama de eroarea svrsit, se sinucide; al doilea Ajax este fiul lui Oleus, care dup asediul Troiei, naufragiaz si se refugiaz pe o stnc, de unde amenint cerul. Atari expresii se gsesc frecvent la scriitorii latini, dup cum observ Vorstius (De latin. falso susp., c. XXV) si expertii n filosofie s-au numit mai nainte sofisti, cci acestia printr-o expunere mai putin onest si urmrind si un cstig rusinos, era profanat n cele din urm numele filosofiei; dedndu-se la artificii subtile, ei de fapt nriau pe altii, atacndu-i prin expresii ingenioase, n subiecte uneori scandaloase, deturnndu-le n ipoteze paradoxale: "paradoxou upoesei", asa c ei si-au meritat numele de sofisti. Si, astfel, nedepsindu-si conditia lor, n ce priveste povestea acelei locuinte subterane relatate de Herodot, ei nici nu au respins-o, nici nu au aprobat-o, ci mai degrab au acreditat ideea si anume c Zamolxis ar fi existat cu multi ani nainte de Pythagora ( a se vedea si Plat. Protag., Iocr., Hel. land. la nceput, Cic., II, Acad. Questio); la nceputul capitolului imediat urmtor, unde din nou vorbeste despre Zamolxis, Herodot spune: "fie c Zamolxis a fost un om n carne si oase, fie c a fost un demon al Getilor, s fie sntos!" ("eite de egeneto ti Zamolxi anrwpo, eit' eti daimwn ti Gethsi outo epiwrioairetw. Si totusi nu trebuie s punem la ndoial faptul c, chiar naintea lui Herodot, au existat scriitori care au relatat la fel : Cicero (De claris orationibus, qui dicitur Brutus, p.m. 266) nsusi afirm c au existat asemenea poeti, ba chiar naintea lui Homer, care l-au cntat pe Zamolxis n poeziile lor festive. 5. Cu opinia lui Herodot se pune de acord si opinia, demn de toat ncrederea, a uneia din incunabulele noastre: "Fyrsti war Samolthius sa er Lag framsordi medh mykli snilli / han war Pythagorassa Tharahl i Samey. Han for frlsgiswi hingat til alsheriar thing. Han bygdi har Htvs oc baudtill sijn Kunungi oc ollu stormnni um alt Svithiod pa raladi han vid pa er med honom satu t Hollini at Natvardi /oc Dryckio sina samanhasdu / at han Odain wri oc thein stad Odains: Litlu sidar hwars han vr asyn aldra thera / och eptr thrij ara Dag apnadis Jardr / tha kom han ater til war: pui trudu allir men uthan all genmali hwad i thessu mali sagt war" ("Samolse a fost cel dinti care, cu un deosebit mestesug si-a scris legile, el care fusese sclav al lui Pythagora din Samos si s-a eliberat, a sosit la noi si comitiile formate din cettenii strnsi lalolalt din ntregul imperiu al Sueonilor, au venit pentru a-l srbtori. Cu ntelepciunea lui care ntrecea cu mult pe cea a celor adunati n for, el a construit o cas, n care a invitat ca oaspeti pe rege si pe toti nobilii. Acolo, printr-o cuvntare care a durat mai mult dect cina, a sustinut imortalitatea zeilor si eroilor la Scitii dispruti, c nemuritor va fi si el si cei din neamul su dintre multe popoare, insuflndu-le totodat c acesta este locul nemuritorilor; nu mult dup aceea, a disprut dintr-odat. Dup o absent de trei ani, s-a ntors din nou printre ai si spunnd c aceasta are legtur direct cu spusele lui de mai nainte. M ntreb oare dac mai exist un exemplu asemntor n care s se poat face dovada legturii dntre vorb si fapt?"). 6. Mai exist si alte dovezi care sustin aceste spuse. Si de ce nu? Doar mai exist nc o serie de crti recent aprute care pn mai deunzi erau manuscrise. S ne oprim la codexul regelui Joannes al III-lea si s revedem multe alte manuscrise si, cu stima pe care o datorm, s le interpretm. Nu te ndoi, cci iat ce scrie aici: "Sammaledes war ett Varn fodt af Gtherne / som tiente Pythagoras uthi Graecien, och lrde af honom himmelstekn / Gudz willta / och att thskillia andt ifran godt genom bokliga konster. Then samma drog ifran Graecien och till Aegypten / och lrde ther the Fders lrdom och Gudz dyrkan som the hade. Sedan drog han till sitt Fdernesland igen / och blef en Oswerste i Konungens Rdh / och hwad han beslutade / thet lt Konungen s bliswa effter han hade forstnd att skillia ondt isfrn godt. Then samma gaf fig i ehn Jorkuula / dr han satt och studerade och tbland alle andre sijne studeringar drog han uth Sweriges Lag / ther then menige

Man weeth sig att esterrtta" ("Deja se nscuse n acest neam al Gotilor (i.e. Getilor) un copil, care, de ndat ce se fcuse mare, s-a angajat sclav la filosoful Pythagora, vestit n toat Grecia care cunostea ca n palm succesiunea stelelor, cultul lui Zeus si diferenta dintre bine si ru. Apoi, ajungnd n Egipt, s-a instruit n institutiile si religia acelui popor si, n cele din urm, s-a ntors acas. Pe acesta, Regele l-a primit cu mare cinste si l-a avut ca prim-ministru, iar El si treburile regale si pe cele divine le administra pe toate prin voint (prin semne cu capul). Acesta, din cauza oboselii, a cobort n cavern, iar acolo a constituit (a pus la punct) dreptul Sueonilor pe care ntregul popor l duce mai departe la urmasi"). 7. A cobort, spun, n pester, a crei intrare o voia nestiut. Cam n acelasi chip nareaz si Strabon aceast istorie, scriind c Zamolxis ar fi intrat ntr-o pester care era inabordabil celorlalti (abaton toi alloi) (Geogr. VII, p.m. 207 si urm.). Spre a-l imita pe preceptorul lui, care tocmai intrase n pestera numit Ida (ei to Idaion kaloumenon antron) , a ncercat s intre si el, Zamolxis, n pester, sustine Malchus ( Vita Pythag.). Adaug-l si pe Laertius (De vita Dogm. et apopht. Philos. , lib. VIII, De Pythagora), unde afirm c l-a primit Pythagora "doulon Zamolxin w Getai uousi, Kronon nomizonte w Fhsin Hrodoto" ("pe sclavul Zamolxe, pe care Getii l consider sfnt, dup cum relateaz Herodot"). Si desi strlucitul brbat Isaacus Casaubonus la notele pe care le face n acest loc, afirm c ar fi o greseal de ortografie si c, n consecint, ar trebui revizuit totul, dac chiar asa a fost scris la Herodot: Gebeleizin nomizonte ("numindu-l Gebeleizis"). n afar de aceasta, sunt socotite urmtoarele cuvinte w Fhsin ca fiind adugate de ctre marele erudit Aegidius Menagius. Este foarte posibil ca n loc de Hrodoto s poat fi citit ipwoboto, adic s fi fost scris Hippobotus thn twn filosofwn anagrafhn ("o anagram a filosofilor"), de care Laertius se foloseste frecvent. Eu cred mai curnd c a fost aprobat de ctre doctissimul Monachius (Animad. Ad b. I) c transpunerea cuvintelor lui Laertius a fost svrsit de ctre copisti ca el s poat fi citit n acest chip: "w Getai uousi, o Fhsin Hrodoto, Kronon nomizonte " ("Getii l socot sfnt - pe Zamolxis -, numindu-l Cronos", relateaz Herodot), cuvinte care, din motive de colatiune, s fi fost scrise pe margine mai nti, care apoi s-ar fi putut introduce n context si continua cuvntul lui Laertius - ceea ce stim sigur c se ntmpla - s se strecoare unele din marginalii n multe locuri, ba chiar n cazul celor mai multi autori Oare nu tot de ctre copisti este si locul corupt al lui Hesychius (p.m. 409). "Alloi de tw Kronw einailegousin " ("Altii sustin c n text este lui Cronos"). Cci, de fapt, corect pe acesta ar trebui s-l citesti mpreun cu Salmasius: ton Kronon i.e. pe Saturn, considerat de ctre altii a fi Zamolxis. Oricum ar fi, n Soare si inclusiv n Samolse, recunoastem un Saturn, cum o demonstreaz mai jos onorata Antichitate. CAPITOLUL V, 1-7 1. Si cum, n armonie cu Herodot, sun si codicele tiprit de curnd, este nevoie, pentru mine nsumi, s m pun la adpostul acelui pasaj ludat din Herodot. Dac pn la Herodot nu s-a stiut foarte bine cine a fost Zamolxis, acum se stie c a fost Get sau Got pe care unii l aseaz n rndul oamenilor, altii n cel al zeilor. Fie c se stabileste una sau cealalt / sau amndou /, ntreste ideea c, dintr-un motiv sau altul, noi vom fi ceea ce prem scriitorilor. Herodot (IV, 96) a afirmat c Zamolxis a trit cu mult nainte de Pythagora. Si nu se poate s fi fost altfel, de vreme ce Zeus care este cinstit la Goti (i.e. Geti) se dovedeste a fi unul si acelasi cu Zamolxis. Acesta a fost cultul primordial (" o melista timwmeno, para toi Getai qeo to mhn palaion (palai ouk palaioun) Zalmoxi Puqagoreio ", "Zeus la Getii din Antichitate a fost Zamolxis Pitagoreianul"), o spune Strabon (VII,

XVI, p.m. 762). Iar Jamblicus (De vita Pythag., c. XXX) l numeste "megista twn Qewn par' autoi" ("cel mai mare si cel mai bun dintre zeii Getilor"). Iar n Comentariile lui Casaubonus la Strabon (p. 298), dar si prin gura lui Platon - un trac de origine - se glsuieste astfel despre acesta: "Alla Zamolxi legei, o hmetero basileu qeo wn " ("dar el zice c Zamolxis este regele si zeul nostru"). 2. Pe acesta Laertius (cf. Cicero, lib. II, De Nat. Deor., p.m. 38) l numeste si rono (Timpul), reprezentnd cursul si revolutia (ntoarcerea periodic a) spatiilor si timpurilor. Prin examinarea cerului, a lui Saturn si a lui Jupiter, sisteme fizice bine organizate de altfel, dup modul cum si leau imaginat, au fost inclusi n legende, mai mult sau mai putin curioase. Mnaseas, de pild, afirm c Zamolxis este cinstit ca zeu la Geti si este numit Cronos. Dar si Porphyrius (Vita Pyth. Ext.) arat c n scrierile vechi Zamolxis a fost cinstit la Geti n locul cultului lui Hercule. Astfel n scrierile Eddice, Attin, erou legendar al strmosilor nostri, este numit Saturn. Si dup cum la Attin cel cu un singur ochi, ca semntor, nsctor de Dumnezeu si tat al tuturor sunt venerate toate aceste calitti, tot astfel si lui Saturn, ca unul care se trage din semintie gotic (i.e. getic), i s-au atribuit puterea, ratiunea, natura si forta cea mai mare. Porecla lui, "cel cu un singur ochi", (cci desi trgea cu un singur ochi la tint, sgetile erau dirijate foarte miestrit), au luat-o si Scitii si Getii, fiind si ei numiti "cei cu un singur ochi", adic mwnofalmoi , cf. Herodot (III, 106 si IV, 59). La Scitii vechi se numea Qamimasadh, nsemnnd acelasi lucru. L-am numit pe Attin cel cu un singur ochi, cu acelasi sens, un nvtat l numeste monoculus (cu un singur ochi), desi cu acest sens, cuvntul monoculus este barbar. Cci la latini sun cu totul altfel: la ei monoculus se numeste cel care avnd un singur picior merge srind ntr-un picior. Substantivul elin kwla se traduce n latin cu crura ("picioare"). Totusi monoculus nu poate s fie clar explicat prin cuvinte barbare, desi ne-o garanteaz cuvntul unoculus (v. si Gell., N.A., IX, 4). Plautus (Curcul., III, 1, XXII si XXIV, Varr, VI, 2) este cel care s-a folosit primul de cuvinte din limbajul stiintific. La el unoculus este tocmai cocles. Spun cocles ca si ocles, adic "avnd un singur ochi". Attius, n prima lui lucrare didactic, ludndu-l pe Gellius (N.A., III, 11), nareaz despre ciclop, n aceeasi manier si anume c a fost unoculus, c Baldur, adic Apollo ar fi fost fiul lui Attin, o declar si monumentele literare Eddice (Muqol. XX), precum si poemele skaldice. Numele lui mai era folosit totodat si n locul lui Hercule, pentru c acesta se potrivea cu scrierile celor vechi. Cu numele de Hercules se desemna printul si zeul militar care le Sueoni si la Goti a fost numit Tyr, i.e. zeul Marte. Assirienii ns l-au numit Baalem, cu un cuvt persan, care n traducere nu nseamn altceva dect Marte, zeul rzboiului (polemwn Qeo); asa apare la Greci si n Cronica Alexandrin, dup cum ne-o arat Vossius ( Chron. Alex. et Voss. Idol., I , 16). Si nici nu e de mirare c la Claudius (Sen. De mort. Claud. Caes.) cel mai puternic dintre zei se numeste Hercule. Vezi si Seneca (Tyriis Melcartus ) care l numeste: rege puternic, rege zdravn. La Greci se numeste Arh si la Plautus tot Ares. (Truc., II, VII si LIV). Cuvntul este folosit de personajul Geta. La Goti se spune Ari miles , kat' exoiw ("mai nalt dect altii, superior altora"). Tocmai de aceea i-au pus pe seama lui 12 munci si n acelasi timp i se atribuie 12 victorii; numrul 12, de bun seam din respect pentru semnele Zodiacului si pentru tot attia zei; s-l adugm si pe Diodor din Sicilia ( Bibl. Hist., p.m. 153 si urm. P. 157). Despre coloanele lui Hercule vorbesc si Ovidiu (Metam., IX, 3) si Justin (II, 4) si Albricus Filosoful (De Deorum imaginib., XXII, despre Hercule) si Vossius ( Th. Gent. II, 15). Sub numele de Thura se ntelege Soarele - cu totii sunt de acord. Iat ce gsim la Damascius: "ton Kronon EL kai BHL eponomatousi " ("Pe Saturn l mai numesc El si BEL"). Acelasi lucru spune si Servius. I se spune Bel, oarecum din ratiunea lucrurilor sacre, si Saturn si Soare. Prin acelasi nume, la Babilonieni, Fenicieni si Persi, se ntelege Soare (este dovedit si de notele lui Hornius la Cornelius Nepos (Vita Miltiad., Serv. ad Aeneid, I). Aici chiar se deosebeste cu totul justificat si

cu eruditie c chiar si ceilalti zei ncepuser s se numeasc astfel. Din motivul de a fi mai bine distins de ceilalti i s-a spus Bel-Samen. De ce nu si Loke ("luminat") care la Scandinavi nseamn Saturn, de aici sensul de "iradiind" , ca si la Greci fainwn ("strlucind"). Descopr c tot asa a scris si strlucitul Celsius (Comput. Eccles., p. I in Addendis la p. 76). Cu aceasta ai un acord admirabil. Cci i creste faima prin oracolul de la Delfi, legat de afirmatia "Troia nu ar fi putut fi supus fr sgetile lui Hercule", dup cum cnt si Ovidiu (Metam., I, 13). Acelasi lucru l spune si Sofocle (Philoc.), dar mai prolix: Bal, Ballur, Aballur este unul si acelasi cu Apollo, comp. si cu Ovidiu (Met. I). Fr ndoial c Soarele (i.e. Apollo), asa cum reiese din majoritatea scrierilor celor mai vechi si ale altora, este, cu un cuvnt actual, moderatorul tuturor fenomenelor si lucrurilor: este reprezentat ca patron al Muzicii; celor nou Muze create de el si pe care el le guverneaz, li s-a adugat el, ca al zecelea. Acestui adevr artistic i se adaug scrierile celor vechi, referitoare la inventarea chitarei, cea cu zece coarde (v. si Homer, Il. , a. p. 36 v. 36 si urm.; Hesiod, Theog., v. 94 si 95; Fulgensius Muqol, lib. LXIV, Diod. Sic., Bibl. Hist., p.m. 91 si urm., p.m. 235) unde Apollo trece drept inventator al chitarei si nu mai putin al Medicinei, care printre celelalte stiinte, este mai ales o art, n care se probeaz eficacitatea ierburilor de leac, urmrind atent cresterea, maturizarea lor, cci pentru sntatea oamenilor si a celorlalte vietuitoare joac un rol primordial. Iat ce spune Vergilius (Aen., c. XII) despre Apollo (n tlmcirea lui George Cosbuc): "Cel mai iubit ucenic al lui Phoebus la corturi venit-a, Iapyx Iasidul, cci lui, ptimas ndrgindu-l Apollo, Toate i-a dat oarecnd, iscusintele sale, pe toate: Cnt de chitar si glas de proroc si sgeti ucigase Vrnd s lungeasc trirea printelui gata s moar, Iapyx cu ierburi vroia s-i ajute pe-ncetul s cate Drumuri mai blnde ..." Si, putin mai departe: "Iapyx btrnul cu haina rsfrnt-ndrt ca paeonii, Multe puternice ierbi pregteste-n amestec cu mna, Leacuri fcnd de-nzadar si degeaba cu mna clteste Fierul din ran, si-l prinde cu netede cleste degeaba. Toat-ncercarea e fr noroc, si-ajutorul lui Phoebus Nu le soseste! ..." A se compara spusele lui Vergiliu la adresa lui Apollo ca vindector cu ajutorul plantelor medicinale, dar si ca artist multiplu, inclusiv ca poet, cu cele ale lui Tibull. (c. IV, Ad Phoebum, IV: "Vino aici si alin durerile gingasei fete, Vino, o, Phoebus, aici, mndru de pletele-ti lungi! Crede-m, haide mai grabnic, cci nu-i regreta nici tu nsuti, Phoebus, frumusetea s-atingi cu alintoarele mini! F ca s nu-i vestejeasc o stears culoare candoarea; Nici slbiciunea s nu-i macine palidul trup! Rul, oricare ar fi si de-orice cu tristete ne temem,

Duc-l n mare acum rul cu apele iuti!" si c. II, Elegia IV si c. IV Paneg. ad Messalam), Propertius (c. IV De Urb. Rom., I) si Horatius (Carm., lib. IV, Ad. Apoll. et Dian. Carm. Saec.). Plutarh (Cur nunc Pyth. non reddat oracula carm., p.m. 402) o pomeneste pe Pythia, preoteasa templului lui Apollo din Delphi, care n timpuri strvechi si formula oracolele n versuri. Altdat chiar si filosofii si alctuiau dogmele si principiile n versuri; ca Orfeu si Hesiod procedau si Parmenide, Xenophan, Empedocle si Tales. Asa se face c zeilor li s-au dat diverse nume: Soarele a fost nvestit cu diferite virtuti si principiile nteleptilor s-au folosit de ele n totalitate. Macrobius, de pild, demonstreaz c Apollo este zeu pentru c i s-a zis Soare. Chiar si pe Liber Pater cei vechi l-au considerat zeu. Si pentru c si Dionuso (n latin Dionysus si nu Dionysius, cum incorect spun unii) i.e. Bacchus, este rusokomh, adic cu pletele de aur, cum l defineste Hesiod (Theog. V, 947, conform opiniei scoliastului), iar scoliastul lui Horatiu (Od. 19) afirm c Soarele, Apollo si Dionyssos sunt unul si acelasi personaj pentru c: dup cum Apollo are nou Muze, tot astfel Soarele are nou cercuri, iar Dionyssos este nsotit de corul Bachantelor care sunt tot n numr de nou; la aceast idee ader si Diodor din Sicilia ( Bibl. Hist., p.m. 147); aici vor mai fi adugati si Artemidor (lib. II) si Hyginus (Fab., c. CXXXI, CLXVII si CLXXIX). Si Diodor, n aceeasi carte (p.m. 150), arat c n privinta numrului Muzelor, scriitorii au preri diferite; unii afirm c au fost trei, altii nou; la Homer sunt ludate cele nou Muze de o frumusete cu totul aleas; tot attea la Hesiod (Theog., v. 76 si urm.) care trece n revist si numele lor. De unde si prerea c cifra 9 reprezenta la antici ceva important, cci gsim sintagme de tipul n nou zile, n nou crti, frecvente la cei vechi, afirm Cicero (De Nat. Deorum , lib. III, p.m. 70) si Herodot (Hist., lib. IX), cci el si-a scris Istoriile n nou crti, dnd, fiecreia din ele numele unei Muze. Toate cele spuse pn acum nu se potrivesc la zeii Marte si Mercur, pentru c (obiectul de cult) reprezentarea lor este alta dect cea a Soarelui, subliniaz Macrobius (d.l., c. XIX). Cam de aceeasi prere este si Strabon (c. XV spre final) care consider c Marte poate fi pus alturi de cel mai mare zeu al Persilor; idem filologul belgian Lipsius, 15471606, ( Not. Ad VI Annal. Taciti), argumentnd c ar fi fost o greseal trecut cu vederea; iar Bertram, comentatorul lui Strabon (in d. I Strabon), sustine c n loc de "on Persai sebontai Qewn monon" trebuie citit "onper kai sebontai Qewn monon". Dintre toti zeii despre care este vorba aici, Carmanii, pe acesta singur l cultiv; cci despre Persi, iat ce spune ludatul autor: "Ei l cinstesc pe Jupiter pe care l situeaz ntr-un loc nalt din cer. Ei venereaz Soarele pe care l numesc Mithra. Idem Luna, Venus, focul, pmntul, vnturile si apa." Dar si pe Aesculap pe care Macrobius l mai numeste si "Sntate" si pe Hercule si pe Isis creia i se mai spune si Serapis si nu par s fie alti zei dect Soarele nsusi despre care ne vorbeste si Istoria ecleziastic al lui Ruffinus (Socrat. et Theod., Macrob. D.l. c. XXI). Mai adaug-l si pe Herodot (c. II, cap. 156) si pe Diodor din Sicilia (Bibl. Hist., p.m. 7) si pe Plutarh ("peri Isiado kai Osirido " , p.m. 374) unde se relateaz c Osiris este Soarele, iar de ctre Greci i se spune Sirius. Litera O asezat n fat la Egipteni desemneaz cuvntul ntunecime. Prin cteva interpolri, se spune c o putem numi pe Isis care este aceeasi cu Luna si "ochiul lui Horus"; si dac pentru ei cuvntul Osiri nseamn "ntunecat", nu acelasi lucru este pentru noi; dup cte stim, toate acestea avnd direct acelasi sens cu care sunt expuse de Plutarh n note (peri Isido kai Osirido, p.m. 374), - toate sunt scite. Pentru interpreti Osiris sau Asiris nseamn Dumnezeul cel vesnic si a toate, cel care lumineaz mereu, se ngrijeste de toate si le observ pe toate. Deci s avem ntelegere pentru strdania lor n a depune eforturi spre a deduce numele lui Osiris. Se trece cu vederea acum ce anume se ntelege prin numele de Osiris, Isis, Horus si Typhon (este si numele unui rege al Egiptului antic, dar si zeu al rului la Egipteni, dusman si ucigas al lui Osiris), cci dup cum arat Athanasie Kircherus

( Oedip. Synt., II, c. 6) de la Synesios (poet, orator si filosof grec, 370-413, n.t), dar si de la alti scriitori, aceste nume ar tine de conceptul de filosofie moral. Cci anticii, sub vlul fabulelor, enigmelor si simbolurilor au preferat s corecteze moravurile si s induca sufletului imagini si virtuti reale. De aceea Tacitus (Annal. IX, c. 14) spune despre Egipteni: "ei sunt primii care prin figurile animatelor (apoi si ale altor lucruri) prefigurau sensul spiritului". Din cele spuse mai sus socot c este de ajuns s constatm, cum sustin Heurnius Barb. (Philos., p. 37) c opinia cea mai apropiat de adevr este c Osiris al Egiptenilor trebuie denumit Multoculum, asa cum Plautus (Aulul. III, VI, 19) a spus oculeum totum ("este totul ochi"). n afar de Plaut, cel care sustine aceeasi prere confirmnd originea respectiv, este nsusi Diodor din Sicilia, cci sintagma latin n traducere elin, este Poluofqalmon (d.l. p. 7). Deci numele se impune prin nssi calitatea cuprins n nume, adic de multi ochi, e tot un ochi (Poluofqalmon); doar Soarele este acela care, prin razele sale, lumineaz pmntul si marea. Ce vreti mai clar? De aceea Attin, care de fapt e Soarele, nu are un singur ochi, ci mai multi, Antichitatea i atribuie opt. Fenicienii i atribuie lui Saturn tot opt, este atestat de Eusebius (De praep. Ev. , I, 1), cci pn si templul n care se celebreaz cultul lui Attin are opt unghiuri si un inel. Tot n numr de opt erau si virtutile existente n cer pe care le fixase Antichitatea prin gura lui Platon (Epin. , p.m. 923), iar cei dinti care le-au observat si le-au ludat au fost barbarii, cci prin legile acestora, care fuseser instituite regulamentar, s-au rspndit apoi la Egipteni, Sirieni, ba chiar si la Greci, dup cum relateaz Platon. Prin urmare, imaginii mrete a regelui i se aduga efigia Marelui Apollo, pe care se puteau citi atributiile legale, opt la numr, ncrustate pe un iris si printr-un nod ciudat cu opt unghiuri o nlntuire solid, secret, de siruri de lanturi - n aceeasi manier secret nchis (se refer la efigie). Tot opt tabule de legi paternale pstreaz strvechea memorie, asa cum o dovedesc si incunabulele strvechi. Macrobius (d.l. c. XXII, d.l. c. XXIII) precum si ceilalti scriitori o atest: anume c Nemesis, Pan, pe care l mai numesc si Inuus, si Saturn, nu sunt altceva dect Soarele, ba chiar si Jupiter; zeul Adad al Asirienilor si el este tot Soarele: acest lucru este dovedit si de autoritatea teologilor si de cea a lui Orfeu, toti acestia dintr-o singur ratiune mistic si sub vlul diferitelor povesti, s-ar referi tot la Soare, desi se deosebesc de celelalte zeitti. n acelasi chip trebuie pomenit si ilustrul Keuchenius (not. ad. Nep. I, Lysand., c. III) care spune: "Jupiter este acelasi cu Soarele, lucru sustinut si de Platon n Phaedrus, unde este numit mega hgemwn en Ouranw ("cel mai mare stpn n cer"), fapt interpretat identic si de Macrobius". Dar si la ludatul Macrobius, Jupiter este totuna cu Apollo, opinie care poate fi confirmat si de rspunsul dat de oracolul din Delphi (acesta poate fi comparat si cu ce spune Herodot n c. VII, c. 96): "teio tritonidei xulinon didoi Euruopa Zeu Mounon aporhton teleein tose tekna t'onhsoi." ("Jupiter cel care vede de departe, din Tritonida cu ziduri din lemn ti trimite tie si alor ti salutul Soarelui de nenvins.") Din oracolul Pythian al lui Apollo, iat ce comenteaz scriitorii. Cornelius Nepos (Themist., c. II), de pild: " dup deliberri, Pythia ar rspunde c dac s-ar ntri cu zidurile din lemn. Ce vrea s spun acest rspuns nu ntelege nimeni, iar Themistocle este convins c Apollo i-ar fi dat sfatul s se ncread n corbiile sale si n lupttorii si, cci acest lucru ar fi vrut s spun Apollo prin metafora murus ligneus ("zid de lemn")". Vezi Herodot (d.l., c. CXLII si urm.); Justin (lib. II, c. XII), Polyaen. (lib. I), Str., Arist. (I, Rhet.), Val. (l. VI, V), Frontin. (I, 1), Strat. (c. III ). Astfel Soarele este cel pe care l mai numesc si Pan ca unul care este stpnul ntregului univers material si zeu al Naturii, ba i se atribuie si coarne si barb; prin lsarea ei mai lung se subntelege natura

rspndirii luminii lui prin care Soarele lumineaz mprejurimile cerului precum si cele de mai de jos pe care le nsoreste, rspndind lumina sub concavitatea lunii. 3. S-a ntmplat c ntr-o zi s-a auzit un glas lng insulele Echinade, "peri ta Einada nhsou", aceasta se ntmpla pe vremea mpratului Tiberius, cnd Oracolele de pe ntregul Pmnt amutiser, cf. Albric. Phil. (De Deorum Imag., libell. IX, De Pane), spunnd c Marele Pan ar fi fost nmormntat (" oti pan o mega tenhke peri twn ekleloipotwn rhshruwn", p.m. 419) Vezi si Plutarch si Cicero ( lib. II, De Divinatione), unde, printre altele, se demonstreaz c pn si Oracolul din Delphi, situat chiar n centrul Greciei, att de adorat si vestit si att de limpede si cruia i se aduseser attea si attea daruri din partea tuturor popoarelor si regilor, din nu stiu ce motive, ar fi fost nchis, iar prezicerile lui ar fi fost cercetate minutios. Si nu numai Porphyrius (n cartea pe care a scris-o mpotriva religiei crestine), citndu-l pe Eusebius (Praep., lib. I, c. 1) si pe Nazianzenus ( Orat. Alt. In Julian. Apol. apud Nic., lib. I, c. XVI), spune: "Acum ne mirm pe bun dreptate, dac asa de multi ani cetatea a fost bntuit de cium, cnd si Aesculap si alti zei siau luat privirea de la ea: acum, dup ce se cultiv religia lui Iisus, nu mai putem beneficia de foloasele zeilor". Si,. Asadar, dup nasterea lui Iisus Christos, faima oracolelor a sczut, pentru c, dup nasterea Lui, prin strlucirea cuvntului divin pe pmnt, a poruncit ca oracolele s amuteasc: "Vai, vai mie, plngeti si gemeti, voi, trepiede, c Apollo a plecat de la voi. Un prunc ebraic mi-a poruncit mie, Apollo, domnind peste prea fericitii zei, s prsesc acest sfnt lcas". De aceea, mpratul Constantin, n Edictul ctre Provinciali, mrturiseste c din cauza Oracolului lui Apollo, se adreseaz att de trziu crestinilor, prin acest EDICT, cci nu s-a dictat de pe un trepied adevrat. De fapt, tocmai expirase oracolul zilei mortii lui Iacob si hebdomadele lui Daniel. Dar nici nu m impresioneaz prerile diferite n previnta perioadei de timp si ar fi trebuit s se cear o refacere a calculelor printr-o interpretare corect; asa cum propune Huetius n Demonstr. Evangel. (IX, 6 si n urmt.). Prin aceleasi Hebdomade ale prea sfntului brbat, se cerea foarte clar si foarte direct s se curme viata salvatorului nostru IISUS CHRISTOS, prin orice mijloc. Si pentru c acestia au scpat cu viat, trebuia s se nasc Christos si s fie ucis; o dat acesta ucis trebuia s fie drmate cetatea si templul: toate s-au mplinit. De aceea neamul cu totul demn de plns al Iudeilor, nu revine la fructul cel bun, ci tinde s ntunce chiar si ceea ce era foarte clar pus n lumin, lucru care a fost corect gndit de multi autori printre care si de ctre ilustrul Vossius (De Sibyll. Orac., cap. 14, p.m. 121) care spune : "Pentru c printre rabini sunt unii mai prudenti si cu un grad sporit de autoritate, mrturisesc c a pierit limba ebraic si resturile acesteia sunt zdrentuite, necunoscndu-se nici sensul cuvintelor si nici codicele hebraicilor, totul este mut si pentru nimeni nu este de nteles, pentru c o dat cu limba au disprut si vocalele, iar Iudeii sunt att de redusi, nct nu mai stiu nici mcar s citeasc n ebraic. Spun c toate aceste note sunt fcute la adresa rabinilor ignoranti si aproape fat de toti rabinii, inclusiv cei vechi si mai buni; cel care chiar nu crede acestora; desi sunt mrturisite pe fat, se va mplini cu sigurant ceea ce fusese prezis de Isaiia, ca ntreaga stiint si ntelesul oracolelor lui Dumnezeu vor fi ndeprtate de la ei. De aceea dac vrem s-i combatem pe Iudei, trebuie mai nti s fie abrogate acele elemente pe care le consider ca noutti att Elias Levita, ct si Iudeii mai abili si respinse ca falsuri de gramatic veche, ca fiind n dezacord cu aceasta, ceea ce va permite mai lesne, pentru ca, chiar maestrii Iudeilor, care o admit, s nu accepte nici chiar ntr-o mic msur, stiinta gramaticii de dinaintea rabinului Jehuda; n cele din urm, vor rmne toate versiunile noi si se va adera cu trie

la versiunea celor 70 de brbati pe care o recunosc toti Iudeii din vechime, referitoare la Iisus Christos si apostoli. Cci dac Iudeii nu ar accepta aceast versiune, atunci ar fi clar c religia si credinta lor nu ar mai avea nici o baz. Asadar, dac vrem s urmm calea cea dreapt si s-i drmm pe adversari, profetiile trebuie s rmn la acest sens, n care ele fuseser primite mai nainte ca ele s se fi adeverit. Dac va fi asa, nu le va mai rmne Iudeilor nimic de spus". Vorbele acestea sunt cu totul demne de cedru si marmur. De ce? Pentru c ntelepciunea rabinilor, cum este calificat de Iudei, este sustinut, printre altii, si de ctre Salmon Zevus, care, calculnd Hebdomadele, au rezultat 490 de ani, ceea ce coincide cu anul nasterii Salvatorulu Lumii, Iisus Christos; este de adugat si relatarea lui Josephus Flavius (Antiquit. Jud., lib. X, c. ult., Testim. Josephi de Christo); toate datele concord ntre ele. Vezi si ce spune Vossius n cap. XI, De Sibyll. Orac. si Josephus, lib. d. c. X; idem Zalm. Zevi Ther. Jud., c. I, VI, p.m. 154) CAPITOLUL VI, 1-7 1. Cum se poate deduce din cele spuse anterior, Apollo sau Baldur pare s fie unul si acelasi cu Zamolxis, pn ntr-att concord lucrurile ntre ele; cel care a fost sclavul lui Pythagora si apoi a fost eliberat, este unul si acelasi, iar acesta, conform probelor de mai sus, s-a numit Zamolxi. Asadar, cu bun stiint, s-au numit cu unul si acelasi nume, mai multi, conform monumentelor literare vechi. La Cicero (De N.D., lib. III, p.m. 70 si urmt.), Diodor Sicilianul (Bibl. H., c. I) le gsim numele la forma de plural (ca si cum ar fi fost mai multi): Joves, Apollines, Vulcani, Mercurii, Aesculapii, Hercules, Dianae, Veneres, Minervae, Cupidines Dionysii. Tot la fel gsim zeii nostri si n Analele si istoriile nationale: Odini, Thorones, Friggae si toat ceata zeilor. Vezi si Cl. Verelius (Gautt. Saug., p. XL, Ad Hervar. Sag., c. I) la care merit a fi citite cu atentie notele prea nobilului Stiernhilmius comparativ cu cele ale lui Celsius (Eccl., p. I, c. VI). 2. Adaug, pe lng altele, si scrierile magice, ba chiar si superstitiile din care ceva a fost introdus aici; asa c este de-a dreptul de mirare c nu a fost pus n frunte nssi acea fort si mretie de ctre strmosi si anume mnia lui Dumnezeu care a fost greseala profanilor, credeti-m, pe care siau nsusit-o cu atta abilitate. Acest lucru este atestat, printre altii, si de Strabon (d.m.l. si p. l. 7). La fel se vorbeste si n Scrierile Eddice, n Gylfaginning: "Aceste nume de zei si le-au nsusit asiaticii pentru ca, dup o perioad mai mare de timp, oamenii s nu se ndoiasc de faptul c ei au fost absolut aceiasi, fr ndoial, aceia ale cror fapte le acceptaser mai nainte si cei pe care acum i contempl". Si acum s adugm cuvintele urmtoare din Prefata Scrierilor Eddice: "Si atunci si-a adoptat ficeare n parte, pentru sine, numele vechilor zei". 3. Faptele sunt clare, asa c pentru nimeni nu mai este un semn de ntrebare dac Zamolxis a fost om sau zeu. De ce? Pentru c a fost initiat la dasclul numit Pythagora, n lucrurile sacre ale Hyperboreenilor si profetea adevrurile nu mai putin dect o fcea Apollo Pythianul, ne relateaz Laertius (De Vit. Philos. in Pythag.) din Aristippus Cirenaicul, despre sus pomenita nemurire, idee pe care o pusese n circulatie si care este confirmat chiar de ctre scriitori si chiar din acelasi motiv din care Apollo a fost stimat de ctre discipolii lui din tinuturile Hyperboreene. A se vedea si Laertius si Malchus (d.l. et Malchus in vit. Pythag.). Este pentru toat lumea clar c Apollo, numit hyperboreanul, a fost vzut de ctre multi, n acelasi timp n mai multe locuri. Vezi si Aelianus (Hist. var., lib. II, c. XXVI; lib. IV, c. XVII) si Jamblichus ( De Vit. Pythag., c. XXVIII); adaug-l

si pe Porphyrius (Vit. Pythag.) si pe Lukian (Dial. Mort.) unde Menippus, salutndu-l pe Pythagora, adaug urmtoarele: "aire, w Euforbe, h o' ti an eelei " ("S fii sntos, Euphorbe sau Apollo sau cum vrei s-i mai zici!"). De aici si discipolii lui erau numiti, cum remarc Laertius (d.l. VIII), "ai zeului Apollo, cel cu multe nume" (pantoia Qeou fwna). 4. Dar de ce? Despre ce fapte ale lui Pythagora este vorba acum, dac nu despre vestite magii, ba chiar si profetii? Desigur acest fapt este consemnat si de Timon zis mizantropul, c Pythagora a fost vestit si n cunoasterea artei magiei si nu trebuie s ne rusinm de cuvintele lui Plutarch, Lukian si Plinius. De aceea exist mentiunea lui Platon, precum si a altor filosofi renumiti care sustin c multumit tocmai mestesugului ndelung nvtat al magiei, s-a acceptat ca exiliile s fie considerate mai veridice dect peregrinrile. Iat si cuvintele lui Plinius n materie: "Arta magic a cstigat asa de mult n important, nct n zilele noastre se bucur de mare stim la cea mai mare parte a popoarelor". Si mai departe: "n Britannia actual este cinstit magia cu mare entuziasm" (Vezi si Plinius lib. XXIV, c. XVII si lib. XXX, c. I, nu prea departe de nceput si spre final). 5. Si totusi, nu as putea s neg faptul c o mare parte a superstitiei malefice pus pe seama unor magicieni necultivati ar putea fi ceva absolut natural. Franciscus (B. de Verulam., De Vicissit. Rerum ferm. LVI) relateaz foarte ntelept: "Incendiile devastatoare, loviturile cumplite ale soartei si zgomotele nfricostoare care au struit mult vreme la macedoneni au fost numite magice". Iat cuvintele lui Franciscus: "Este sigur c pe vremea lui Alexandru cel Mare au fost folosite masinile indestructibile de rzboi asupra locuitorilor Oxydracilor din India; acestea au fost numite de ctre Macedoneni tunete si fulgere, iar operatiile (de rzboi) magice. Fr ndoial c la fel stau lucrurile si n cazul puterii focului si grozviilor incendiilor care au avut loc la chinezi nainte de anul o mie". Asemenea exemple pot fi date si din trecutul mai apropiat, spre exemplu la Roger Bacon (1214-1294), foarte adesea acuzat de magii, care n cele din urm s-au dovedit a fi fost fenomene pur naturale. A se vedea si Naudaeus (Op. Pecul.) si Spondanus n Anale A.D. 1278 (ad. A. C (I). CCLXXIIX), precum si Borrichius n Disertatie despre nasterea si progresul chimiei. 6. Am spus c Pythagora a fost initiat n elementele sacre ale Hyperboreenilor. De ce atunci s nu fi primit la osptul lui pe Abaris (preot al lui Apollo) a crui sgeat fusese fcut s distrug rnduiala - despre acest incident relateaz si Jamblichus (capitolul citat mai sus). Si aici concord faptul c neamurile slvite se trag de la Scitii hiperboreeni, din motivul c sunt dotati cu patru feluri de vietti: cea a Zeilor, a Larilor sau Demonilor, a Eroilor si Oamenilor. Dup cum rezult din toate istoriile strvechi, unde sunt pomeniti adesea, asadar, lui Pythagora i-au urmat ceilalti filosofi, din care primii sunt socotiti a fi Platon si Aristotel. A se vedea Laertius (d.l. VIII) si Augustinus (De C.D., lib. VIII si XV). Hesiod (Fapte si zile) i numeste deuteroi daimone ("demoni de gradul doi"), Seneca (Ep. Ex. Plat. in Symp.) i socoteste de important inferioar, iar altii, zeii plebei. Vezi si ce transmite si Platon prin Diodor din Sicilia (Bibl. H. IV pe la nceputul crtii Peri twn epifanetatwn hrwwn te kai hmiewn, Despre aparitii, eroi si semizei), iar la Plutarch (De Isid. et Osir., p.m. 360 si urm. Si De Orac. desectu., p.m. 415) dup zeii lui Hesiod urmeaz daimona, hrwa kai anrwpou ("demonii, eroi si oamenii"), ordine identic cu cea de la Apuleius. Pe lng acestea sunt demne de a aminti cele ce relateaz Plutarch ( De Isid. et Osir. , p.m. 360 si urm.) despre geniile malefice si, nu numai el, ci cu mult nainte, Empedocle (sec. II .e.n.), apoi si Platon, Xenocrate, Chrysippus, Democrit si altii. 7. Se crede c Pythagora a fost primul care a vorbit despre nemurirea sufletului. Dar din scrierile

celor vechi, transmise nou prin Cicero (Tuscul. I), aflm totusi c nu Pytahagora, "ci Pherekide Sirianul, dasclul lui Pythagora, a fost primul care a sustinut c sufletele oamenilor sunt nemuritoare; aceast prere i-a transmis-o discipolului su, Pythagora, care a ntrit-o si mai mult". S-l adugm aici si pe Diodor Sicilianul ( Bibl. H., c. a V-a, p.m. 212). Prin urmare, faptele istorice cele mai cunoscute sunt ntrite si n consens cu cele consemnate de scriitori. De pild, Pythagora profetise c Euphorbus, fiul lui Panthous care fusese ucis de Menelau la Troia, va nvia si a nviat si profetia lui Pythagora a fost luat n seam, ntruct a fost recunoscut dup scutul pe care l purtase Euphorbus. Vezi si Laertius (d.l. VIII), Gellius (N.A. , lib. IV, c. XI) si Lactantius (Plac. d. Fab., lib. XV, F. III), pe lng multi altii care au transmis la urmasi acest episod. Sufletele au fost numite mai sus sempiterni ("vesnice"), n timp ce Cicero (lib. I, De divin., p. 93 si urm.) le numeste immortales ("nemuritoare"). Lucretius (De R.N., lib. III si IV) vorbeste neclar despre prtile sufletului, ba chiar fals; alti scriitori, filosofi mai putin importanti, sustin c sufletul omului este muritor; cei mai multi ns, sustin opinia lui Pythagora; ca si Justin (lib. XX, c. IV), de aceea lau cinstit ca si cum ar fi fost un zeu; dar despre nemurirea sufletului uman vom vorbi mai mult n cele ce urmeaz. CAPITOLUL VII, 1-4 1. Am artat deja c ilustrul zeu Zamolxis a fost numit de ctre antici cu diferite nume; rmne acum s clarificm pentru care motiv a mai fost numit si Gebeleizis. Iat ce spune Herodot (lib. IV, c.XCIV): " Aanatizousi h tonde ton tropon oute aponhskein eautou nomizousi, i enai de ton apollumhon para Zamolxin. Oi de autewn ton auton touton nomizousi Gebeleizin " actioneaz n felul urmtor: ei nu credeau despre ei c mor, ci c cel decedat se duce la Zamolxis pe care oamenii acestui neam l socoteau a fi acelasi cu Gebeleizis"). Asa sunt relatate lucrurile - de fapt, triesc la fel cu Zeul si la mare egalitate; acolo sus si gsesc tihna, starea de liniste, fiind departe de tulburrile celor invidiosi, o duc ntr-o adevrat fericire - liesa sau lijsa , scutiti de orice nestatornicie a soartei; desigur, ei erau convinsi c toate acestea asa se vor ntmpla, iar viata si va urma cursul. Asadar acest zeu numit Gefeleisis este un dttor de odihn, asa l-au numit Gotii n limba gotic. 2. Si nici nu era cazul s fi zis ceva care s sune frumos la ureche, cci ei nu aveau urechi de auzit altceva dect strigtele de groaz chemnd la rzboi: " mproscnd amenintri cumplite dintr-o gur pietrificat" (Tacit., De mor. Germ., c. III); ei slobozeau mai curnd un zgomot prelung n pronuntarea cuvintelor dect un sunet fin. De aici si Tacitus (De mor. Germ., c. III): "Cci ei te nspimnt sau ncepi s tremuri la auzul zornitului soldatilor si nu att prin modulatia vocii lor, ct mai ales prin virtutea militar. Asprimea sunetului este mai ales cutat si zgomotul frnt de pe buze izbindu-se de scuturile care stau n cale, prin lovire, face vocea mai plin si mai grav". 3. Ct priveste starea mortilor ajunsi la Gebeleizis, s apelm din nou la informatiile furnizate de Herodot (lib. V, c. 3 si 4, spre final), de la care aflm c moartea poate fi pe drept numit "tihn", cci n adevr sufletele erau n afara nenorocirilor si a mizeriilor de tot felul; Cicero socoteste c nu este vorba doar de o odihn tihnit pentru cei credinciosi, lipsit de nenorociri, ci cu adevrat un nceput vesnic al unei fericiri de durat. Iar mai la obiect este Woluspa: " Baldur mun Komma /

Bua their Haudur og Balldur / hropts / Sigtoptir / Wel waltiwar wited their enn eda hwad. Sal ster hun standa Solu fegra / Gulli that tan a Gimle / Thar skulu dyggwar drotter byggia / Og win alldurs daga yndes niota." Iat cum a tradus-o Stephanus Olahus islandezul: " soseste Baldrus, el, mpreun cu Haudus, Hropti si Sigtopter vor locui n altar fr neplceri, ca pn acum Sub acoperisul de aur al Gimlei pe ea o cinstesc popoarele cinstite de secole n sir bucurndu-se de bunul suprem. Apare chipul Divin, simbol al odihnei asezat pe un jilt: pe el nu-l bat nici vnturile si nici ploile nu-l ud nici zpada si nici grindina aspr nu-l atinge; cerul nu este niciodat acoperit de nori, surde de lumina mprstiat mrinimos." 4. Si dac lucrurile stau asa, nu pot ntelege cum de s-a ajuns la ideea c trebuie citit nu Gebeleizis, ci Geblietzen, aceasta desemnnd pe Jupiter tuntorul (vezi si Joh. Magnus, Hist., lib. I, c. 12; Ol. Magn., R.S., lib. III, c. 7; Lit. Georg. Stiern, Ad D. Locc. Locc. Antiquit Sueo-Gth., lib. I, c. 1, p.m. 7; Hom., Il. A., p.m. 26, v. 36, Il., 2, p. 66, v. 8, p. 82, v. 16, f p. 746, v. 30 si urm; Cic., De Divinat., lib. II, p. m. 117; Plin., N.H., lib. II, c. 7). Si aceast relatare nu se gseste numai la Herodot, ci si n toate incunabulele. Si totusi, conform reprezentrilor lui Jupiter si Apollo la cei vechi, acesti zei par s nu se fi amestecat n treburile juridice. Socotesc c am artat ndeajuns tot ce mi-am amintit, pentru ca asupra acestui fenomen s se astearn tcerea, cci nimic nu se ntlneste mai frecvent dect, cum am spus, Gebeleizis, cu sensul de Jupiter tonans ("tuntorul"), fulgurans ("fulgertorul"), fulminans (idem), altitonans ("tunnd din naltul cerului") si fulmine gaudens ("bucurndu-se de fulger"). CAPITOLUL VIII, 1-8 1. n cele mai vechi documente suedeze, Scrierile Eddice, se distinge Theologia lui Samolse care este, n acelasi timp, si cea a celor mai vechi cetteni ai Sueoniei; se face deosebire ntre viata viitoare a celor drepti, dus n fericire si cea a celor ri, dus dimpotriv n nefericire, la zeii subpmnteni: " Han smijdadi Himen och alla eign theira / och hit thad mest er / han giorde mannen / och gaf honom Ond tha er lisswa skilide och alldrey tijnast / that lijkame fara till mulldar eda brenna till asku / och skulu allir men listiwa their riet eru sidader oc wera nied honom sielsum / thar sa heiter Gimle edur Wingulff / enn Wonder menn fara till heliar / oc thadan i Nistheim" (Myth., III) ("Dumnezeu nsusi a fcut cerul, pmntul si toate cele care se gsesc pe el, si, ceea ce este nemaipomenit, a furit omul, al crui suflet i l-a introdus n trup ca nemuritor, cci corpul

poate fi prefcut n pulbere sau, dac este ars, n cenus. Cei drepti triesc vesnic mpreun cu El n Gimle sau Wingulff; cei nedrepti ns, sunt aruncati la zeii subpmnteni"). Despre Helis si Nistheim se vorbeste mai pe larg n alt loc din Edda; si nu mai putin despre Gimle, unde acest cuvnt este ncrcat de o foarte demn notare si laud: "a sunnanwerdum himens enda er sa salur er allra er segur stur / oc Biartare en Solen er Gimle heiter / han skall standa tha bade hestur farest himmen oc iord / oc byggia than stad gder men og Niettlter om allar allder" (Myth., XV si XVIII) (" n partea sudic a cerului se vede cel mai frumos templu si cu un soare mai strlucitor dect oriunde pe care localnicii l numesc Gimle. Acesta va dura ct timp vor fi focul, cerul si pmntul si acolo vor locui n vecvi cei cinstiti si drepti"). Nordur-ii ns (vezi Myth., XLIX si urm.) sunt asezati, dup Documentele Edda, n partea nordic, adic la zeii inferiori (subterani). Vezi si Myth., XLIX si urm. 2. Zeul Odin este considerat paznicul (tinuitorul) tuturor celor care au murit n rzboaie, asa cum este zugrvit si n Edda: "pvi ad hans (Odins) askasynir eru allir peir er i val falla. Han skipar peim valholl" ("fiii lui mult iubiti sunt toti acei care au pierit n rzboaie, de moarte violent; asa c fiecare si are locul su rezervat n Valhalla"). Cum Odin mai este numit si zeul sngeros, toti fiii lui mult doriti se bucur de acelasi epitet ornant. El mai este numit si Walsadur / Wingner / Walhallarvisir ("printe al celor mcelriti, tinuitor si sef al sufletelor"). n Valhala, la servitul cupelor (la ospete) sunt folosite Parcele. Din nou Edda: "Sva heita peir Grimismalum er Piona i Valhaullu bera drick oc geta bordbunadar oc olgagna. Hrist oc Mist vil ag ad mier horn beri. Skegold, Skaugul Hildr oc brudr, Hlauk oc oc Heriana, Gioll oc Geira, Haup oc Rangridr oc Reginlief paer bera hverium ol" ("Astfel se numesc cele care si ofereau serviciile celor care veneau la ospete, erau paharnici, asezau tacmurile pe mese, cupele si serveau oaspetii. Rista si Mista mi aduc cornul plin de bucate. Skegold, Skaugul, Hildr brudr, Hlauk, Heriana, Gioll, Geira, Haup, Rangridr si Reiginlief, bere"). zuon este o bere fcut din plante la popoarele nordice, numit zython, iar popular cerevisia. Despre zuon vorbeste si Tacitus pomenind-o ca o butur specific Svionilor si preparat din orz ori din gru si este ntructva asemntoare vinului. 3. Este bine de notat urmtorul lucru: Toti oamenii, pn la ultimul, sunt de comun acord c nu au aceleasi gusturi si nici nu simt la fel. Prtile superioare ale corpului pot fi curtate cu ajutorul eleborului alb, dac ntmpltor, le-a tulburat primul contact cu universul (apoi, cu prti ale acestuia ca cer, pmnturi, mri), cnd oamenii au vzut chipurile lor - Soarele, Luna si celelalte stele; si pe msur ce ntelegeau vrsta maturittii, variettile, precum si schimbrile survenite n timp, au nceput s nteleag si toate legturile dintre ele asezate n reguli bine rnduite; apoi cnd si-au dat seama c universul este construit de asa fel, nct n el toate sunt de admirat, pn ntr-att de proportionate sunt, este pretutindeni frumos si desvrsit, sub toate aspectele sale si n absolut toate prtile componente, s-au refugiat la snul lui Dumnezeu, cel mai mare si cel mai bun si nu att ca arhitect care crease toate aceste perfectiuni gratie bunttii sale si puterii sale nemrginite, ct mai ales ca nainte-stttorul, care, printr-o buntate desvrsit, egal cu natura lui si printr-o fort de aceeasi mrime, a pus-o n miscare, o conduce si o stpneste si care a judecat foarte drept, dnd oamenilor daruri sau pedepse ca unul care era asezat deasupra tuturor. Iat de ce, n attea si attea tulburri, ntortocheri de drumuri, n noianul attor treburi si attor nentelegeri, este nevoie s se statueze adunri ale oamenilor n care s se discute despre dreptul celor asociati. Care opinie, n realitate pornit din inimile filosofilor si ale celorlalti oameni mai rsriti, nu putea fi trecut cu vederea; vezi si Cicero (lib. I, De Leg., lib. II, De nat. Deor.), precum si capitolele pe aceast tem din Timaeus a lui Platon (Scip. Somn., De universitate).

4. Si dup cum aflm din Documentele Eddice, aceast lume unic ar fi trebuit s piar n flcri, date care concord cu cele ale filosofilor si ale primilor stoici. Vezi Eddice (Mythol. XV spre final) si Cic. (lib. II, p.m. 49). Cicero (Acad. Arist., lib. I, De Coelo, c. IX) spune c "ntr-o zi aceast lume va disprea prin foc". n aceast problem, Platon si Aristotel s-au dovedit a fi mai ntelepti, afirmnd c Dumnezeu nu ar vrea ca lumea s piar, chiar dac ar fi socotit-o rea si de aceea a fcut-o vesnic: ton kosmon aidion (Arist. d.l.). Lumea este conceput fr nceput si fr sfrsit, de aceea nu are nici loc de nastere (Cic., De Univers.). 5. Referirile din monumentele Eddice, privitor la fericirea dup moarte a celor drepti si la pedepsirea, chiar si rstignirea celor nedrepti n iad, concord cu tot ce au spus poetii, aproape ai tuturor neamurilor. Varro numeste iadul "infern ntunecos". Vezi Borrichius (Cogit. de Var. lat. Ling. act. et voc. Infernus si Analect. XVII). Aeschyl (Prometeu) l numeste aperanton tartaron ("nesfrsitul Tartar"), Homer tartaron heroenta ("tartarul cel ntunecos", Il., IV, p.m. 256, v. 29); Tacitus ( Hist., lib. V, c. V) l numeste ceva opus celor ceresti, iar Cicero (lib. II, prop. fin. De Legibus) vorbeste de legile nclcate de ctre cei care ajung n iad. Strlucitul Cellarius ( De Barbar. et Idiotis., c. VII, p. 199), din grij pentru Posteritate, foloseste pluralul inferna, idee aprat si de Solinus (Legiplean), care a scris n latin si de Lactantiu, ambii lundu-l martor pe Lucretius (lib. V, De R. N., p.m. 201), care, de asemenea, foloseste pluralul inferna; la Tacitus (Histor., lib. V, c. 5) vom gsi acelasi respect pentru plural - infernis - n dat.-abl.; nu mai putin la Cicero (lib. II, spre final, De legibus), iar Vergilius n Eneida (lib. V, p. 247, 251 si urm.) este si mai convingtor : "Cei mai de-aproape de-aici sunt cei osnditi prin npaste ns locasu-l au toti prin judet hotrt si prin soarte. Minos ascult si scoate din urm sortirea si cheam Mutele gloate-mprejur si le judec fapta si totul. Cei amrti locuiesc pe cmpia din fat, cei care Singuri prin crime-si curmar viata, si urndu-si lumina Sufletu-n ei l-au strivit. Si-acum ei si munc si lipsuri Ct de cu drag le-ar tri pe lumea din care fugir! Legea opreste! Si jalnici se uit la trista mocirl." Si ceva mai ncolo: "Locul aici e, de unde se-mpart crrile-n dou: Drumul din dreapta spre Dis si spre ziduri puternice pleac; Noi ne vom duce pe-aici n Elysium. Spre plinul de crime Duce, spre Tartar, n stnga, c-i drumul spsirii de rele." Ceva mai departe: "Gnosicul tine pe-aici Rhadamanthus grozava domnie, D ruttii pedepse si-ascult, silind s-si vdeasc Relele cel ce pe lume mereu si dosise pcatul."

Acelasi lucru spune si Seneca n Herc. fur. (V, 750): "Nu unul singur e jude ce, dup fapte, mparte judete, sortind fiecrui de jiltul nalt trepiedul. Cci unul e Minos din Knosos, un altul e Rhadamanthes ce crud pedepseste pe rufctor ca altora pild s fie" 6. nsusi Homer (Od., XI) povesteste cum c fiul lui Jupiter, Rhadamantes (unul din cei trei judectori din Infern si frate cu Minos), stnd pe jiltul judectorului din Tartar cu sceptrul de aur n mn, mpreun cu Minos si Aeacus - vestit prin spiritul su de dreptate, ei trei erau singurii care judecau faptele celor morti, mprtind dreptatea n Infern. Vezi si Platon (Gorg. si De Min., c. XXXIV). Bagheta de magistrat a lui Aeacus a fost numit de Svioni si Gothoni kasla si staf. Astfel, avem n fragmentele de legi staf i hand salia ("a transmite prin mostenire vergeaua (virga) sau bagheta / bastonul (festuca ) de judector"), aflm de la prea nobilul Stiernhielmius (c. II, Kong br Westg. Cod. Argent.; Ulph. Celsissimi Herois ac Domini Com. Gabrielis De la Gardie Math., CXXVII, 19; Fragm. Legum. Cod. var. var. leg. et Mss. Excus.). Din acest motiv, la Gotii care locuiau n Moesia, tocmai de la acest nsemn sau sceptru judectoresc numit stava, si judectorul sa numit tot stava , iar tribunalul acestuia s-a numit stavastola. Din fragmentele de legi Askeskpte aflm c Judectorul slbea mnerul bastonasului de frasin n timpul unui act solemn cum ar fi fost clarificarea unei proprietti de drept, nstrinat regulamentar, fapt ntrit si de colectionarea diferitelor stipulri cu diferite codexuri ale diferitelor legi. De aici si scrisorile judectorilor de eliberare a sclavilor, n vigoare pn azi, skaptebreff - cum se obisnuieste s li se spun - n Gotia de Vest si n multe alte locuri. n regatul Sveoniei a nvins si folosirea celorlalte bastoane si sbii cu mnere de frasin, ba chiar destul de frecvent. Scrierile Eddice ne pun la curent cu faptul c zeii tocmai sub frasin si desfsurai judectile; pe lng alte ratiuni, mai este si urmtoarea: " forthy askrin er allra trea mestr oc bestr" ("dintre toti copacii, frasinul este cel mai puternic si cel mai bun"). 7. Prin Rhadamanthes se ntelege cel mai mic judector care, mpreun cu ceilalti doi, trebuia s fie prezent n consiliul de judecat din Infern, Rad sau Nembd, al crui prefect era; de la Radaman si thus, "n chip remarcabil" (cu sens bun sau ru) asa a fost denumit, n ntregime Radamanthus, de la Thusa, "a sosi", "a-si da consimtmntul", pentru c, de fapt, numai unul trebuia totusi s fie cel din consiliul asesorilor care, n cele din urm, judeca si pronunta sentinta, n conformitate cu legile. Iat cum sun textul legilor strbune: " Biuder Nambd sik stalfwilliande at waria nokot maal / tha ma eigh Domara them fraganga" ("Dac asesorii l vor achita pe cel comprut n fata justitiei, nc din primele sentinte, prin aceleasi sentinte el ajunge judector"). De la Plaut (Trin. IV, II, 83) aflm c dac la scriitorii latini figureaz sub numele Rhadamanthus, la cei greci, absolut la toti, l vom gsi sub forma Radamanu. Cel mai important dintre judectoriii din Infern era totusi Minos, cruia i urma Aeacus, o aflm si de la Platon (Gorg., p.m. 371) si de la Plutarch (De Consol., a 1, Apoll. p.m. 121). Deci cnd lipseau ceilalti doi, Rhadamanthus si Aeacus, Minos i nlocuia dnd sentinte n modul cel mai drept cu putint. Numele acestui judector, la Svioni, nseamn "mai bun", cci man, minn, minur, madur si cuvntul compus lagmadur , l sustin. Asa cum se constat din fragmentele de legi strvechi (c. I, Ting. br. Westg.), aceast vocabul nseamn "a judeca foarte drept" si "a desfsura audierea corect a martorilor", ba chiar "a conduce procese" n locul regelui. Am spus Aeacus ca guvernator n imperiul umbrelor o dat cu judecata de apoi; el este aks ("un judector ntotdeauna aspru"), poate si pentru c erau doi gemeni, Rhadamanthus si Aeakus, Rhadamanthus fiind mult mai blnd; Ovidiu (In Ibin) vorbeste de Aeacus care n problema pedepselor va fi mai ingenios sau Horatius (Carm., II, Od. XIII): "Sub domnia tenebroasei Proserpine l vedem pe Aeacus ca judector".

Farnabius (n notele I citate mai sus din Herc. fur.) conform jurisdictiei atunci n vigoare, la Sueoni era nevoie de doi judectori cu bagheta sau bastonasul judiciar; n mediul urban ns, era nevoie ntotdeauna de trei, dup cum reiese din fragmentele de incunabule pstrate. Cu aceasta concord si Codicele de legi civile ale regilor Ericus Magnus si Christophorus. Nu altfel apare organizat judecata si la scriitorii greci si latini. Platon mentioneaz trei la numr (Apol. Socrat. spre final) ca si la cei vechi ai nostri thridie / thriptur / thriptoler ; Cicero (I, Tuscul. Conf. legum Fragm.) i enumer n urmtoarea ordine: Rhadamanthus, Aeacus si Triptolem. Dup cum astfel sunt indicate dou grade de fcut apel n instant, adic de la Rhadamanthus la Minos, de la Minos la rege sau Jupiter (cci n legile vechi nu se ntlnesc mai multi si nici n scrierile vechi) si chiar n forma universal de judecat si tot aceeasi a fost reprezentat - ba chiar ntr-un chip solemn - si n patria noastr, nc de la nceputurile ei, foarte pe scurt si foarte veridic totodat, dar nu a fost exprimat popoarelor de pe aceste meleaguri, prin viu grai. Dar asa cum am artat deja, n legile vechi se face mentiunea a trei personaje juridice Tierdhungs Nambd (c. III, Rest. br. Ol., c. III, Westg., c. XIX). n capitolul al XIX-lea din Thiuwa br W. gL.L. este amintit, n anumite procese ale celor dou prti trebuia s fie achitat de ctre asesorii aceluiasi complet de judecat (aceleiasi judecti) conform reglementrilor pe atunci n vigoare: As fiartunt Nambd. (cf. Memb. mss. et cap. III spre final). Astfel chiar n lacuna care se constat n Codicele editat de Stiernhielmius, fr nici o urm de ndoial, trebuie completat, adic din vechile incunabule, ba chiar si din cel de-al treilea capitol Rattis-br / unde se trateaz foarte limpede despre lucruri asemntoare, asa c s-ar putea avea perfect sorti de izbnd. Cci n vremurile cele mai vechi, nu avea nici o valoare startunr / cel care era prefect al ntregului teritoriu al Regatului si venise dup ce avusese loc repartitia proceselor, asa c aceasta era total necunoscut unor judectori. De aceea, Vergilius cu eleganta care-l caracteriza, nu a stat la ndoial s laude trinitatea chiar din legendele Grecilor: adic locul judectii supreme, n interpretarea lui Platon (Dial. V. de II n Gorg., p.m. 371, conf. p. 370 si 372); Axioch ( De contemnenda morte, spre final) din care pornesc dou ci paralele, una spre lcasul celor fericiti, o alta spre Tartar. 8. Aici sunt descrise pe scurt lucruri despre imortalitatea sufletelor, n care Getii au crezut dintotdeauna (Getii, adic Gautoi, Gautar, Gothar, Gothi); iat aici cuvintele meritorii ale lui Vulcanius, despre care am vorbit si mai sus cu totul laudativ: "Nu pot s trec sub tcere faptul c ntotdeauna am fost admiratorul, mai mult dect al tuturor, al acestui nume prin excelent nobil al unui neam, care crede din adncul inimii lui n nemurirea sufletelor, cci, dup judecata mea, condamnnd puternic moartea, ei capt un curaj netrmurit de a nfptui orice; dup cum se vede, neamul Getilor s-a ivit dintotdeauna asa de la natur, el a fost si este un popor cu totul aparte si vesnic". Mai adaug, pe lng acestea, si inscriptiile strvechi gravate n piatr de ctre profani unde asemenea si alte formule le vedem cu sufletul si cu ochii nostri de pe aceste meleaguri si locuinte de la lcasurile celor fericiti la cel ma i nalt cuprins al cerului, mbrtisnd si nlntuind toate. Si nu fr cea mai mare admiratie, se citesc urmtoarele pe inscriptia dedicat zeului nemuritor si operei sale, multumirile aduse de sustintorii lui: "Zeul s fie mai binevoitor cu sufletul acestuia; zeul s ajute sufletul acestuia. Zeul s fac numai bine sufletelor tuturor acestora. Zeul s bucure vesnic sufletele tuturor acestora." Vezi si Platon (Axioch., ult. pagin), unde Socrates relateaz din Gobryas Magul c strmosul acestuia a fost trimis n Delos, pentru ca s protejeze acea insul; acolo, din niste tblite de aram pe care Opis (alt nume al Dianei) si Hecaergus le primiser de la Hyperboreeni, a nvtat c dup

ce sufletul a iesit din trup, coboar undeva, ntr-un loc subpmntean necunoscut, n care se vede palatul lui Pluton, nu mai mic dect cel al lui Joe. n cele care urmeaz vor fi vzute si alte lucruri lmurite de mine. CAPITOLUL IX, 1-3 1. Asa cum s-a artat, filosofia cea mai veche este cea a lui Zamolxis si a neamului nostru; din izvoarele ei s-au iscat si principiile si preceptele juridice si tot ele s-au revrsat n for: ele sunt exemple de nezdruncinat ale adevrului. Dar, asa cum obisnuiesc inginerii geometri, noi facem progrese gratie cunostintelor strmosilor nostri care au fost buni navigatori mai nainte de toate; asadar, mai nti vor fi elaborate definitiile si apoi postulatele, ca nici una s nu fie imediat eliminat, prin care sunt extrase apoi fr dubiu, mai lesne, principiile genuine si, n final, urmeaz perspectivele generale ntr-o nsiruire nentrerupt. Def. 1. Cauza nseamn ceva de la care se porneste. 2. Cauz primar este aceea din care se nasc toate celelalte. 3. Cauze secundare sunt acele care trimit la origine, la cauza primar si, prin urmare, depind de ea. 4. Orice miscare este si izvor al actiunii, n cadrul creia se disting si obiectele nensufletite, chiar si animalele care, n diverse chipuri, particip la calittile si operatiunile oamenilor, determinnd ideea lor de bine si frumos. Astfel, prin aceste premise nu nseamn deloc c eu mi iau ceea ce vreau, ci numai ceea ce mi este ngduit de ctre toti. Asadar cer dimpreun cu strmosii nostri ca s fie ngduit: 1. Orice se ntmpl s-a iscat dintr-o cauz. Cci dac nu s-ar fi ivit cauza, ar fi fost si acum acelasi lucru de mai nainte. Ceea ce este socotit de ctre toti a fi absurd din punct de vedere juridic, si pe bun dreptate. 2. Nu este ngduit progresul la infinit. De aceea orice ratiune de a filosofa corect este sigur nlturat. Asadar, dup ce a atins apogeul, va fi oprit, desi mintea, ratiunea lui, forta, ntreaga-i putere ar putea s functioneze mai departe. De aceea chiar si Cicero (De N. D., lib. III, p. 61 si urm.), dintre fleacurile naturii pn la cea mai nalt prefectiune a ei, apr ceea ce urmeaz s se nasc. Adic Principiile: 2. Primul a fost Dumnezeu, cci el s-a nscut naintea tuturor. Zic Dumnezeu a fost unul singur si fruritor al cerului si al pmntului si semntor al tuturor lucrurilor, sditor si hrnitor al tuturor: en to pan EN, cci ca unul care sare n ajutor, stnd la ndemna oamenilor, din ignorant, multe nume i s-au mai adugat. S socotim si disertatiunea lui Cotta si a lui Maximus din Tyr (XXIII Gell., N. Att., lib. XI, c. 5; Diog. Laert., In vit. Pyrrhon.; Sext. Emp. Pyrrhon. Hyp. , l. I, Var. capt. Lucian, In Anct. Vit.). Cei din tabra scepticilor, cu Pyrrhonii n frunte, sustineau c atta vreme ct nu poate fi vzut, nici auzit, nu exist; sigur c pentru filosofi este rusine s te ndoiesti, de ce atunci nu s-ar ndoi si cei care triesc la tar. Cartesius (Medit I cum objection variorum et auct. Respons. Princ. Philos., p. I, c. 1-13, p. 2 1, la ncep. si not. Ad progr. A 1600, XLVII), demonstreaz c nu se pot ndoi toti de existenta lui Dumnezeu, dar voi explica clar cum stau lucrurile cu credinta si cu adevrul ei, - greselile tenebroase n care unii noat, nu sunt altceva dect rodul nestiintei. Asa c dac sunt concepute mai multe n sufletul lui Dumnezeu, acestea toate pot fi egale cu sine sau neegale. Cele egale sunt atunci cnd numeroasele miscri ale naturii

nu se raporteaz la unul si acelasi principiu, care este n acelasi timp si infinit si primul pentru c convenindu-se, totusi, s devin ordinea natural a cauzelor, a avut sorti de izbnd. Apoi, se pune problema dac prtile componente ale acestui univers au fost sau nu au fost suficiente. Mai nainte va fi distrus motivul concluzionrii de polueian (politeismul); dup aceea, se va ridica total puterea si natura divin. Dac sunt inegale, se va reveni la ceea ce s-a spus. Cci natura divin nu este ctusi de putin imperfect, nici chiar atunci cnd s-a decis s se recunoasc absolutul din orice parte, imperfectul as zice, nu absolutul: Cicero 20 (De Universitat., p.m. 196) a unit aceste cuvinte, dndu-le aceeasi semnificatie, astfel nct autoritatea unui cuvnt imperfect cu nici unul dintre instauratorii mai recenti ai limbii latine nu va putea fi mpiedicat. Iat-l pe Plinius (Nat. Hist., lib. II, c. VII, p.m. 12), n ce chip discut despre puterea divin: "Grija principal a naturii imperfecte din om este ca Dumnezeu s nu fi cunoscut toate". Multe alte lucruri demne de a fi citite sunt analizate detaliat pn la finele capitolului: cel care neag existenta lui Dumnezeu este socotit a nu avea o minte sntoas. Cci avem de a face cu o infinitate a ideii divine care nici nu poate fi vzut cu ochii, nici nu poate fi auzit cu urechile si nici nu poate fi perceput cu vreunul din simturi, dect numai dac, de ctre Dumnezeul infinit, poate fi imprimat fiintelor finite ideea c el exist cu adevrat. Asa cum n afara acestor cauze, apare motivul pentru care s-a mentinut secole de-a rndul si vieti de oameni n sir ideea strveche de Dumnezeu si comun tuturor si nici un neam nu a fost vreodat n afara legilor si moravurilor si nici nu s-a pronuntat c nu ar sti de existenta lui Dumnezeu. S apelm la Cicero (lib. I, De legibus, p.m. 160), Seneca (Ep. CXVII ) si Aristotel (t. I, Top. I si IX) si din nou Cicero (lib. I, De N.D., p.m. 8). Acela care se ndoia de existenta lui Dumnezeu era supus pedepsei si oprobiului public. Si, desi acesta era privit ca un foarte mare pcat, lucru enuntat si de Cicero n cartea a treia dedicat filosofiei cunoasterii lui Dumnezeu (De N. D., lib. I, p.m. 8), prin cuvinte tulburtoare: "n msura n care i se atribuie spiritului o ntreag divinitate, n aceeasi msur lumea zice c exist Dumnezeu; n msura n care un altul s-a asezat n fruntea lumii, atribuindu-si roluri prioritare, atunci acea persoan va primi din partea lumii, dreptul la replic, printr-o miscare a maselor, si va fi amenintat cu moartea, atunci va sustine c exist Dumnezeu al Cerului; nentelegnd c cerul lumii este o parte a lumii, prin care el nsusi, ntr-un alt loc, l-a desemnat pe Dumnezeu". Trimit acum la alte lucruri pe care lumea, de nevoie, le-a desemnat ca fiind ilogice: astfel, mult mai corupt dect magistrul su, a nvtat c Dumnezeu este acela, care prin libera actiune a sa asupra materiei, a creat cerul si pmnturile. De ce as trece cu vederea si celelalte, despre care vorbeste divinul Platon, cu o intuitie cu totul iesit din comun, ca si cum ar fi un zeu al filosofilor. S nu vorbesc nimic despre stoici si care prin importanta pe care o acord fortei destinului si inevitabilei legi a acestuia, de fapt, micsoreaz rolul lui Dumnezeu. Dar cum acestia sunt mai putin apti, se nfund tot mai adnc n multe lucruri false si si arunc unul altuia insulte si totusi ei sunt socotiti a fi cei care i-au smuls lui Epicur ramura de palmier pe care el pe drept si pe merit, deci, prin trud, o cstigase n legtur cu miscarea atomilor, deci ca rezultat al mintii lui iscusite si nu printr-o judecat mediocr si trndvie. Opiniile acestora sunt redactate ntr-un compendiu cuprins n crtile lui Cicero, De natura Deorum ; tot aici pot fi puse n evident si unele concluzii subtile ale altora. 3. Asa stnd lucrurile, rmne de vzut principiul care urmeaz. Asadar, nu ncape ndoial c Dumnezeu domneste peste toate cele pe care le-a creat, inclusiv peste cugetri. Cci este propriu naturii inteligente, prima cauz cercetat a tuturor lucrurilor, cea care statueaz de fapt cauzele secundare, care, n chip necesar niciodat nu se pun n miscare de la sine, ci, dup cum am spus, toate actioneaz n functie de prima cauz (ca motor al celor secundare). Se ntmpl ca ntre ele s fie si disensiuni: c Dumnezeu este infinit si c exist si altceva care nu depinde de el. Lucrurile

stau de asa manier, nct cauzele secundare pot fi recunoscute, deoarece prima cauz, fiind mai perfect dect celelalte, secundare, se recunoaste de obicei si astfel, cele secundare, prin ele nsele, neputnd exista, se recunosc dup faptul c sunt mai putin perfecte si se pstreaz asa cum sunt, prin eliminare, rmnnd valabil principiul duratei la cauza primar; dar cum atotputernicul Dumnezeu se regseste n toate lucrurile din spirit de dreptate si fapte bune puse chiar n slujba celui profan, pe el l numesc cel mai bun, pentru c are forta cea mai mare. Vezi si Cicero (De Fin. , lib. IV; Pro domo sua; Ad Pontifices, p.m. 142). Adaug n acelasi timp c niciodat nu lipseste izvorul bunttii prin actiune si miscare; nimic nu este mai limpede c n acelasi lucru si spune cuvntul Providenta. Nu poate fi nteles cum unul nu se face fr cellalt pe dat. Oare Dumnezeu s nu stie care sunt lucrurile cele mai importante si pe care El s le trateze ntr-un anumit chip si s le salveze? Oare s nu aib forta necesar prin care s sustin si s administreze attea lucruri? Dar necunoasterea lucrurilor este total strin de natura lui Dumnezeu si, ceea ce pentru oameni este o greutate pe care ei, n neputinta lor, nu o pot duce, revine mretiei prea bunului Dumnezeu, care, n puterea lui nemrginit, o simte ca pe un lucru foarte usor; cci dac natura lui este infinit, tot infinit i este si puterea. Chipul perfect al infinittii acesteia nimeni nu-l poate ntelege cu mintea si nimeni nu-l poate admira ndeajuns; nimeni nu-l poate venera ndeajuns de demn prin religie sau cult. Pentru ca aceasta s se svrseasc complet, providenta lui Dumnezeu este organizat de ctre Autoritatea public, pentru ca s se mentin "aceast ordine minunat si aceast constant de necrezut, din care izvorste si pstrarea si ntreaga salvgardare a tuturor, cel care se socoteste golit de spiritul diriguitor, el nsusi lipsit de spirit, va fi dotat cu acesta" (Vezi si Cicero, De Natura deorum, c. II, p. 26 si 37), dup cum remarcm explicat mai clar de ctre senatul antic al filosofilor, pus ntr-o lumin mai clar. Astfel, spre uimirea noastr mergnd pn la admiratie, exist n tria cerurilor corpuri ceresti de stele foarte mari, unele rtcitoare - care, totusi, ct de corect sunt ele astfel numite - vezi ce spune Cicero (d. l. II, p.m. 36), altele sunt fixe, dar fr se sprijine pe vreun suport; ct este de uimitor cnd te uiti la globul pmntesc (aruncnd o privire de ansamblu spre a obtine un punct din univers), vezi atrnnd pretutindeni corpuri ceresti n aer, sfidnd legea echilibrrii. Singurul argument este c Dumnezeu este acela care sustine toate aceste corpuri. S apelm si la Aristotel (lib. De Mund, c. VI) si la Lucan (De B. C. , lib. V, p. 134) care cnt aceast fort urias: "De aerul gol este pmntul n echilibru tinut", iar Lucretius (De R. N., lib. V, p. 197 si urm.): "Cum de rmne pmntu-n repaus n mijlocul lumii? / Ciudat e trmul de aer al lumii n care se afl", iar Cicero (d.l. II, p. 45 si De Univers., lib. , p.m. 198): "Pmntul este asezat n mijlocul lumii si se mentine astfel solid si rotund, absolut de la sine".. SALUTUL MEU ADRESAT CITITORULUI S-au scurs douzeci si doi de ani, de cnd, prin vot public, am intrat ca cel dinti admis n aceast Academie, pentru a studia stiintele juridice. Ct priveste nsusi spiritul meu, strdania si gndirea mea puse n slujba acestor stiinte, le las n seama judectii acelora care atunci m-au admis n rndurile studentilor, iar apoi mi-au dat prilejuri frecvente s le audiez cursurile. n tot acest rstimp, am asternut pe hrtie, cu mare grij, - nu cu neglijent cum o fac unii nu corupt, cum obisnuiesc altii -, o bun parte din cele pe care le notasem cu propria mea mn n timpul cursurilor. Singura greutate de care m-am izbit, dac este s o mrturisesc si s o declar

sincer, a fost aceea de a opera o selectie din multele elemente audiate la cursuri; mi-a fost greu totodat s iau o decizie, cu att mai mult cu ct, n tot acest rstimp, numrul manuscriselor n tem crescuse, iar n unele cazuri, din cauza unor copisti ignoranti, unele fapte au fost gresit schimbate, nu rareori operndu-se omisiuni si adugiri nejustificate. n cele din urm, sarcina noastr a fost s chibzuim cu mare atentie cum trebuie s ne miscm printre attea crri ntortocheate, s recunoastem erorile si, n consecint, s le eliminm. Iat de ce, nu m sfiesc s o spun, c n acei ani de studii ale unui tnr magistrat, toate aceste date memorabile au fost bine forjate si cu mai mare fidelitate. Dar nu m ndoiesc c exist unii care vor socoti c ceea ce am fcut eu este mai putin corect, prin faptul c, vorbind despre nceputurile legilor la Geti, m refer n primul rnd la SAMOLSE (cci asa se cuvine s fie scris numele lui); ei creznd cu trie c eruditii nostri s-ar fi inspirat din literele grecesti, dar literele getice, fiind deja inventate si puse n uz, grecii le-au luat de la noi, conform istoriei noastre vechi si a nteleptilor nostri experimentati n literatura scriitorilor vechi, de asemenea insi, ei nu vor fi socotiti ca atare; pe asemenea persoane noi nu dm nici un ban, iar judecata posterittii i va condamna - si sunt demni de a fi condamnati n unanimitate; aceasta, deoarece despre stilul lui SAMOLSE (deci scrierea getic a preexistat celei eline) ne st mrturie autoritatea unor istorici antici care consemneaz totul cu toat claritatea. Chiar cu aceeasi ocazie as cuteza s demonstrez c punnd alturi legile strvechi ale patriei cu cele attice, constatm o net superioritate fat de cele ateniene, cci la nceputul legii se punea, cu mare grij, degetul legislatorului, iar aceasta avea loc n fata ochilor celor adunati n acest scop. Asa c era clar pentru toat lumea c nu putea avea loc certificarea unui act dac nu erau ambele prti prezente. n afar de aceasta ne stau mrturie o serie de monumente literare cu putere de convingere absolut covrsitoare, atestnd c Grecul a luat de la got (get), punct cu punct, elementul esential din legislatia atenian, de vreme ce si cuvintele si totodat si faptele ne sunt prezentate pretutindeni si ne sunt puse la vedere si n detaliu, dar si n ansamblu, si chiar dac eu tac, vorbesc toate acestea. Dar am depsit deja etapa acelor cntecele de care m-am nconjurat n momente de odihn, de minim important; de altfel exceptnd ceea ce odinioar, fortat de importanta momentului, s-a prut c trebuie cercetat ndelung un volum separat. De altfel, marele Grotius sustine, cu totul justificat, c nssi limba persan si are originile ei n vocabule getice; de aceasta nu m-am ndoit ctusi de putin s o sustin altfel dect ca pe ceva foarte important, adugnd n acelasi timp araba si turca, care totusi n prezent, vd bine, se folosesc de litere latine, cum s-a stabilit n atelierul tipografic, cu caractere prescrise de mine. Deie Domnul s vin vremea cnd toate acestea si altele asemntoare s fie publicate mai acurat, ba chiar cu aceleasi litere si forme, n care au fost exprimate n vechime. Pn atunci, binevoitorule cititor, primeste cu inim deschis acestea, asa cum sunt; cci dac voi obtine de la tine acceptiune, va fi pentru mine un prilej de bucurie si de multumire. Ct priveste ns pe cei ruvoitori, aceasta va fi pentru ei un tezaur, ca cei tristi s aib mereu prilej de a se amuza, iar cei nemerituosi, cu greu s merite ceva. stora acum doar atta le spun: manierele din cedru si marmur ale lui Vossius (Gerhardus Josephus, savant german, 1577-1640), (p. 112), mi-au fost ghid, prin urmtoarele prea demne cuvinte: "asadar, pentru ca profetiile (prezicerile divine) s poat fi transmise cu sensul lor cu care ele au fost primite mai nainte, trebuie s ndeplineasc niste conditii. Cci n ce priveste celelalte informatii din latin, socot c s-a discutat ndeajuns, dup cum sun toate cuvintele care se regsesc n locul citat. Ceea ce ar fi putut cu adevrat s fie dorit n acest tratat ar fi fost cauzele depre care, din grij fat de Posteritate, am evitat s vorbesc.
Sursa: http://www.dr-savescu.com/lundius