Calitatea vietii este un indicator socio-economic care exprima totalitatea tuturor bunurilor si serviciilor cu care o persoana poate sa si le procure

prin intermediul venitului sau. Este indicatorul fundamental in politicile sociale. interpretate din punct de vedere statistic : dezvoltarea economica dezvoltarea serviciilor existenta in sectorul public a unor fonduri pentru asigurarea unui standard de viata decent in perioade critice dezvoltarea educatiei raportul privind ocuparea fortei de munca in industrie/agricultura bunastarea sociala Aprecierea calitatii vietii este facuta prin indicatori economici precum PIB, distributia venitului, nivelul preturilor si prin indicatori sociali precum educatia, sanatatea, ocuparea fortei de munca, timp liber, accesul la bunuri si servicii, mediul social si fizic, siguranta personala. Datorita complexitatii naturii umane, analiza a fost condusa si spre o latura subiectiva a conceptului de nivel de trai, o parere despre satisfactia sau insatisfactia oferita de conditiile de trai, denumita calitatea vietii percepute In Romania comunista, statul intervenea in viata privata a indivizilor. De exemplu, a normat nevoile de consum aleacestora. In anii 80 in Romania, erau normati kilowatii, erau alocati 20 de litri de benzina pentru un automobil, 1,5 kg de zahar de persoana pe luna, 1 l de ulei, 10 oua. Nimeni nu garanta ca aceste vor fi livrate, dar daca era posibil, ratiile nu puteau fi depasite. Mai mult, termenul popular pentru ratiile alimentare era cel de "drepturi". In perioada comunista, datorita restrictilor sistemului, singura cercetare facuta pe calitatea vietii a fost realizata in 1979. Rezultatele au fost publicate in 1984 in Indicatori i surse ale calitii vieii,coordonata de Catalin Zamfir, carte ce a stat la baza constituirii in 1990 a Institutului de Cercetare a calitatii vietii. Pentru o clasificare a stilurilor de viata s-au folosit trei mari categorii socioprofesionale : muncitori, intelectuali si cadre medii. Domeniul economic este important pentru muncitori, relativ scazut pentru intelectuali si cu valoare intermediara la cadrele medii. Importanta acestui domeniu creste odata cu scaderea satisfactiei cu viata. Intelectualii au un nivel de satisfactie cu viata mai scazut decat muncitorii, dar cu toate acestea, raportul resurse-necesitati are o pondere mai ridicata decat pentru acestia din urma. Totodata, ponderea propriei persoane este mai ridicata la intelectuali decat la muncitori. In modul de viata Calitatea vietii presupune o anumita metodologie de cercetare si componente de masurare. Pentru evaluarea conceptului, pot fi

al intelectualitatii, propria persoana reprezinta o sursa importanta a calitatii vietii, in timp ce la celelalte categorii analizate acest domeniu aduce o contributie relativ scazuta. Familia aduce o contributie sensibil mai ridicata la intelectuali decat la muncitori. Economia Romniei a avut o dinamica sinuoasa formata din doua perioade importante de cadere (1990-1992 si 1997-1999) urmate de reveniri si cresteri, perioada 2000-2008 fiind una de crestere continua si durabila, care este urmata nsa de criza profunda. Trei tendinte au caracterizat economia n acesti 20 de ani: (1) ponderea sectorului privat n PIB s-a stabilizat dupa 2004 la circa 71% pornind de la 56% n 1990; (2) industria a lasat loc predominant serviciilor n cadrul economiei; (3) numarul salariatilor a scazut de la 8 milioane n 1990 la circa 5 milioane n 2008; Deficitul extern ramne punctul slab al economiei, pentru acoperirea caruia s-a apelat la acorduri cu institutiile financiare internationale n perioade de recesiune si la mprumuturi private externe n perioade de crestere. Aceste acorduri, care au constituit strategia asumata a tranzitiei, au condus la costuri sociale extrem de mari pentru Romnia, la fenomene grave de saracire si dezagregare sociala. Dupa 20 de ani, Romnia are nca un numar mare de saraci si o inegalitate sociala mai mare dect cea din 1989, dar si o povara suplimentara data de datoriile externe si costurile sociale care le nsotesc. Din rapoartele Institutului National de Satistica, al Bancii Mondiale si ale UNICEF, se poate observa o rata a saraciei de aproape cinci ori mai mare decat in 1989, pana in 2008 cand scade cu aproape 3 procente sub 1989. Apoi, afectnd venituri cu arie larga de acoperire, criza economica din 2009 readuce n prim plan riscul de saracire pentru toate grupurile sociale. Cei 20 de ani de tranzitie nu au adus un beneficiu n termenii nivelului de bunastare. Tipurile standard de familii monitorizate abia se apropie de standardul de viata atins n 1990, iar in 2010 standardul de viata al ntregii populatiei se deterioreaza din nou. Salariul, pensia, alocatia pentru copii, ajutorul de somaj, venitul minim garantat sunt sursele financiare principale ale bunastarii sociale, ale standardului de viata. Salariul reprezinta n toate societatile sursa financiara principala a marii majoritati a populatiei. n Romnia valoarea salariului mediu net s-a prabusit la 60% din valoarea sa initiala n ambele perioade de regres economic: 1993-1994, 1997-2000. De-abia n 2007 valoarea salariului mediu a depasit valoarea pre-tranzitiei. Dupa o stagnare n 2009, 2010 vine cu scaderi salariale n sectorul de stat, per ansamblu cat si a celui mediu. Desi a crescut considerabil dupa anul 2000, salariul minim nu a atins nici n prezent nivelul din 1989.

Salariatii si pensionarii au reprezentat mpreuna, pe toata aceasta perioada, aproximativ 50% din populatia Romniei. Evolutia lor a fost nsa de sensuri opuse: n timp ce numarul salariatilor a scazut, cel al pensionarilor a crescut, tendinte care se vor pastra si n 2010. n prezent salariatii sunt mai putin de 60% (4,6 milioane) din cti erau n 1989, iar pensionari sunt cu 55% mai multi (5,5 milioane). Pentru persoanele de vrsta activa mai dramatica a fost nlocuirea salariilor cu drepturile de somaj (ajutor de somaj, alocatie de sprijin, indeminizatie pentru tineri). Toate acestea se afla sub limita salariului minim n majoritatea perioadei. Nivelul lor a fost scazut substantial dupa primii ani de implementare, fiind dublat de perspectiva pierderii oricarui venit n cazul n care nu gasesc un loc de munca n urmatorii doi ani. Totodata, locurile de munca salariate au fost nlocuite si de munca la negru, cu venituri mai mici si fara acoperirea asigurarilor sociale sau medicale. Eliminarea vizelor a reprezentat o noua sansa pentru ocupare prin emigrarea permanenta sau pe perioade limitate. Migratia fortei de munca a oferit pentru unii surse de venit mai ridicate dect cele accesibile lor n Romnia, dar n zonele platite modest n economiile-destinatie, n special n agricultura, constructii sau servicii domestice. Estimari privind nivelul sumelor trimise acasa au mers pna la 5% din PIB (BNR, 2009), dar cu o scadere semnificativa n timpul crizei. n aceste conditii de criza, unii s-au ntors, altii nu au mai plecat. Important si cu efecte pe lunga durata este si costul social al acestei migratii: dezagregarea familiilor si situatia copiilor ramasi singuri acasa. ICCV si-a planificat sa investigheze si calitatea perceputa a vietii populatiei, ultima estimare fiind realizata in 2006. Distributia era normala, dar deplasata pe panta negativa. Este un indicator al unei stari sociale dezechilibrate, care produce o stare masiva de insatisfactie. Starea de spirit a populatiei era n 2006 predominant negativa, indicatorul global al calitatii percepute a vietii (CPV) era de 2,89, fapt care indica o stare de criza a calitatii vietii. Progresul social al tranzitiei este negativ, att la nivel global, ct si la nivelul vietii fiecaruia. In ultimul secol, naiunile europene dezvoltate s-au transformat din societi n care oamenii se autoidentific referindu-se la ocupaiile lor, n societi n care autoidentitatea se contureaz mai sugestiv prin referinele la consum. Semnele unui asemenea fenomen au aprut i n Romnia de circa dou decenii. Pentru consumatorii de bunuri i servicii din Romnia, nceputul anilor 90 a adus mai puine schimbri n mai bine dect s-ar fi cuvenit, poate, dup o perioad de austeritate economic extrem, cum au fost anii 80. Dei trecerea Romniei de la economia etatist la

economia de pia a avut loc cu mari dificulti, uneori chiar cu unele convulsii sociale, totui, procesul de privatizare s-a extins treptat. Cel puin dou fenomene remarcabile s-au manifestat n domeniul consumului populaiei, n ultimii 20 de ani: 1) polarizarea accesului la bunurile i serviciile de larg consum, nc din primii ani ai tranziiei; 2) manifestarea unor tendine consumeriste, prin intermediul creditelor bancare, ndeosebi n familiile de salariai i patroni, n intervalul 20022007. n cei mai muli ani din intervalul 19902007, salariaii din Romnia au alocat mai mult de jumtate din resursele destinate consumului pentru capitolul alimentar, buturi i igri, restul resurselor fiind alocate, n proporii apropiate, produselor nealimentare i serviciilor. Serviciile din Romnia ofer n prezent un loc de munc pentru aproape trei sferturi din populaia ocupat, genernd cam dou treimi din PIB, cel mai consistent fiind sectorul comercial. In prezent, in Romania functioneaza singura companie de consultan specializat n piaa luxului din Europa Central i de Est. O ar ca Romnia, cu peste 500 de persoane avnd venituri anuale de peste 10 milioane de euro, a devenit interesant pentru toate marile branduri de lux. Aadar, Romnia a devenit una dintre cele mai atractive piee regionale pentru mrcile de lux ale industriilor hoteliere, de turism, automobile, spa, mod, parfumuri, accesorii, orologerie i bijuterie, concepte organice, gourmet, vinuri i spirtoase fine, companii aeriene. Industriaii luxului mondial conteaz n Romnia pe circa 15 000 de consumatori. Preferinele romnilor din clasa de mijloc pentru produsele de lux s-au schimbat radical. De fapt, n comunism, consumatorii cu venituri mai ridicate aspirau la dobndirea unor produse mai mult exotice dect de lux, remarcabile mai mult prin raritatea sau preurile lor exorbitante dect prin calitatea excepional. Totusi, accesul la lux nu schimba situtia generala. Potrivit unui studiu al Bncii Mondiale din 2008 doar 30% dintre romni credeau c situaia lor economic s-a mbuntit dup anul 1989, n timp ce 40% credeau c perioada comunist a fost mult mai bun pentru economie, nivelul de trai, situaia politic i nivelul veniturilor.