PROIECTAREA SI CALCULUL

ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN

CERINTELE UTILIZATORILOR – ISO 6241/1984 SI STAS 12400/85

•STABILITATE SI REZISTENTA (FIABILITATE STRUCTURALA;
•SIGURANTA LA FOC;
•ETANSEITATE;
•EXIGENTE HIGOTERMICE;
•AMBIANTA ATMOSFERICE;
•EXIGENTE ACUSTICE;
•EXIGENTE VIZUALE;
•EXIGENTE DE IGIENA;
•ADAPTAREA LA UTILIZAREA SPATIILOR;
•DURABILITATE;
•ECONOMIE;

CERINTA DE FIABILITATE STRUCTURALA IMPLICA:

SIGURANTA STRUCTURALA;
APTITUDINE PENTRU EXPLOATARE;
DURABILITATE;

PROPRIETATILE MECANICE ALE LEMNULUI

REGULI GENERALE

La proiectarea constructiilor din lemn trebuie respectate toate cerintele de rezistenta,

stabilitate si durabilitate, adoptandu-se solutiile constructive eficiente si masurile de protectie
contra putrezirii care sa asigure o buna conservare in timp a materialului folosit. Totodata,
trebuie luate masurile necesare astfel incat aceste constructii sa fie ferite de temperaturi
ridicate. Temperatura maxima a mediului inconjurator in care pot fi exploatate eficient
constructiile din lemn se limiteaza la +55˚C, avandu-se in vedere si normele in vigoare cu
privire la preintampinarea pericolului de incendii.
Deasemenea, la alegerea sistemului constructiv trebuie sa se tina cont si de calitatea si de
umiditatea materialului folosit; in cazul in care materialul lemnos are o umiditate mare, si nu
exista posibilitati de uscare in timp util, trebuie adoptate sisteme constructive la care uscarea
lemnului nu provoaca deformatii periculoase sau eforturi unitare suplimentare.
In cazul elementelor constructive executate din mai multe piese sau cu sectiune compusa,
imbinarea acestora va trebui sa asigure o repartizare rationala a eforturilor in toate piesele
componente. In acest sens, legaturile utilizate pentru realizarea imbinarii trebuie sa fie de
acelasi tip si cu aceleasi caracteristici geometrice si elastice. Pentru a tine cont de influenta
negativa a eventualelor defecte din zona imbinarii, tipul si numarul legaturilor se vor stabili
folosind principiul fractionarii. Astfel, o atentie deosebita trebuie acordata elementelor intinse.
In vederea evitarii aparitiei unor solicitari suplimentare in imbinare, efortul trebuie transmis
centric, conditie obligatorie in cazul elementelor intinse. Dispunerea legaturilor intr-o
imbinare trebuie sa fie simetrica in raport cu axa elementului.
In cazul constructiilor de lemn nu se tine cont in calcul de eforturile suplimentare ce iau
nastere din cauza variatiei de temperatura, respectiv in urma uscarii si umflarii lemnului. Se
neglijeaza deasemenea in calcul efectul favorabil al fortelor de frecare, luandu-se in
considerare insa efectul defavorabil al frecarii care poate duce la aparitia unor eforturi
suplimentare.
Stabilirea corecta a dimensiunilor elementelor constructiilor de lemn supuse la diferite
solicitari implica cunoasterea proprietatilor mecanice, respectiv a rezistentelor materialului
lemnos din care sunt realizate.

FACTORI CARE INFLUENTEAZA PROPRIETATILE MECANICE ALE

LEMNULUI:
- CARACTERUL SI NATURA SOLICITARII;
- VITEZA DE INCARCARE SI DURATA SOLICITARII;
- STRUCTURA, DEFECTELE, STAREA DE UMIDITATE;
Proprietatile mecanice ale lemnului se determina in laborator prin incercari facute pe masini
de incercat, in anumite conditii prevazute de norme, pe epruvete mici, cu dimensiuni
standardizate si executate dintr-un lemn fara defecte.
Rezistentele astfel determinate nu pot fi considerate ca valori reale ale eforturilor in diferite
elemente de constructie deoarece acestea contin diferite defecte care reduc considerabil
proprietatile mecanice ale lemnului. Dimensiunile mari ale sortimentului lemnos folosit in
mod curent in practica constructiilor din lemn, in comparatie cu dimensiunile epruvetelor
standardizate, fac ca neomogenitatea materialului lemnos sa se manifeste mai puternic, fapt
care conduce deasemenea la micsorarea rezistentelor.
In aceste conditii valorile obtinute in cadrul incercarilor mecanice efectuate in conditii de
laborator pe epruvete standardizate trebuie corectate cu factori semnificativi.

COMPORTAREA LEMNULUI LA DIFERITE SOLICITARI:

- INTINDERE: (paralela cu fibrele);

- curba caracteristica are caracter curbiliniu;
Pentru lemnul de rasinoase, Curba caracteristica a lemnului
incercarile mecanice efectuate in Intindere in lungul fibrelor

1400
conditii de laborator au aratat ca
valoarea medie a rezistentei la 1200

rupere la intindere in lungul

fibrelor se situeaza in jurul a 1000 1000

daN/cm2, iar valoarea modulului de

e f o rt u l u n it a r (d a N / c m ^ 2 )

800
elasticitate variaza intre
110000daN/cm2 si 140000 600

daN/cm2.
400

Curba caracteristica de comportare

a lemnului la intindere are pe toata 200

lungimea ei un caracter curbiliniu,

fapt care demonstreaza lipsa limitei
0
0 2 4 6 8 10 12 14

de proportionalitate (intre eforturi

deformatia specifica (10^-3)

unitare si deformatii specifice).

Valoarea rezistentei de rupere la intindere centrica paralela cu fibrele este semnificativ
micsorata la barele cu dimensiuni mai mari, fata de valoarea obtinuta pe epruvete
standardizate datorita, pe de-o parte unei manifestari mai puternice a neomogenitatii
materialului, iar pe de alta parte, datorita defectelor de noduri si devierii fibrelor lemnului in
regiunea acestora.
Experientele de laborator au aratat ca in cazul in care suma diametrelor nodurilor dintr-o
sectiune ajunge la ¼ din dimensiunea laturii piesei intinse (calitatea I), rezistenta de rupere la
intindere a acesteia scade pana la 0.27 din valoarea corespunzatoare obtinuta pe epruvete
standardizate.
Ruperea epruvetelor solicitate la intindere se produce brusc, fara dezvoltare de deformatii
plastice.
Rezistenta de rupere normala pe directia fibrelor este de 20-25 ori mai mica decat rezistenta
de rupere la intindere in lungul fibrelor.
ATENTIE: dimensionarea se realizeaza din conditia de rezistenta;

- COMPRESIUNE: (paralela cu fibrele);

- influenta defavorabila a defectelor si a slabirilor este mai mica decat in cazul
intinderii ⇔ comportare plastica a lemnului la compresiune;

Curba caracteristica a lemnului

Curba caracteristica de comportare a

compresiune in lungul fibrelor

1400

lemnului la compresiune are o

curbura mai pronuntata in 1200

comparatie cu cea la intindere.

1000

Experimental s-a constatat ca

e f o rt u l u n it a r (d a N / c m ^ 2 )

rezistenta de rupere la compresiune 800

in lungul fibrelor depinde de 600

grosimea peretilor celulari ai

lemnului tarziu. Distrugerea 400

lemnului solicitat la compresiune in 200

lungul fibrelor incepe cu flambajul
fibrelor mai rezistente si mai rigide 0
0 2 4 6 8 10 12 14

ale lemnului tarziu, care deviaza deformatia specifica (10^-3)

lateral spre fibrele mai moi ale

lemnului timpuriu, ajungandu-se la mai multe planuri inclinate ce se formeaza in urma ruperii
locale fibrelor.

ATENTIE: dimensionarea se realizeaza in general la flambaj;

- INCOVOIERE:
- ipoteze simplificatoare: legea Hooke + ipoteza Bernoulli;
- schema statica pentru incovoiere fara forta taietoare;
- distributia eforturilor unitare σ pe inaltimea sectiunii transversale;
Rezistenta de rupere la incovoiere se situeaza intre rezistentele la compresiune si intindere,
avand pentru lemnul de rasinoase o valoare medie de ≈ 750 daN/cm2.
Influenta defectelor in cazul solicitarii la incovoiere este considerabila, mai ales daca acestea
sunt situate in zona intinsa a barei. Experientele de laborator au aratat ca aceasta influenta este
mai mare la barele din lemn ecarisate si mai mica la barele din lemn rotund. In cazul in care
suma dimensiunilor nodurilor reprezinta 1/3 din latura sectiunii elementului din zona intinsa,
rezistenta de rupere la incovoiere reprezinta doar 0.40-0.50 pentru lemn ecarisat si 0.60-0.80
pentru lemn rotund, din valoarea rezistentei de rupere a epruvetelor standardizate.
Calculul elementelor solicitate la incovoiere se bazeaza pe o serie de ipoteze simplificatoare,
si anume legea lui Hooke si faptul ca lemnul are acelasi modul de elasticitate E la incovoiere
ca si in cazul solicitarii la intindere si compresiune.
Experimental, s-a observat ca pentru primele trepte de incarcare, raportul dintre valoarea
absoluta a deformatiilor specifice din zona comprimata εc si respectiv a celor din zona intinsa
εt, este foarte apropiat de 1, aceasta insemnand ca pozitia axei neutre coincide cu centrul de
greutate al sectiunii. In vecinatatea ruperii insa, valoarea raportului dintre deformatia specifica
de compresiune si cea de intindere se reduce pana la ≈ 0.75, axa neutra incepand sa se
deplaseze spre zona intinsa.
In concluzie, in cazul solicitarii la incovoiere, ca urmare a deformatiilor care o insotesc,
distributia eforturilor unitare normale pe inaltimea sectiunii transversale a barei poate fi
considerata liniara doar in prima faza a incarcarii, cand acestea sunt mici.

σc1 σc2 σc3

σt1 σt2 σt3

Comportarea lemnului la incovoiere in diverse stadii de lucru
Odata cu cresterea incarcarii, cresc si eforturile unitare normale, iar materialul din zona
comprimata incepe sa treaca in domeniul elasto-plastic, diagrama eforturilor unitare normale
devenind usor curbilinie in zona comprimata, dar ramanand liniara in zona intinsa. Daca
incarcarea creste si mai mult, eforturile unitare normale cresc in continuare, astfel ca
materialul din zona comprimata trece in domeniul plastic, iar in zona intinsa incepe
plastificarea (diagrama eforturilor unitare normale devenind si in aceasta zona curbilinie). In
stadiul ultim, intreaga diagrama este curbilinie, cu exceptia unei mici zone in vecinatatea axei
neutre care se pastreaza in domeniul elastic, iar eforturile unitare normale la extremitatile
sectiunii ating valoarea de rupere.
Ruperea incepe cu fibrele extreme din zona comprimata, unde se formeaza cute (ondulatii)
care explica aparitia deformatiilor plastice in aceasta zona, deformatii ce se extind treptat
inspre interiorul sectiunii, determinand astfel deplasarea axei neutre spre zona intinsa si se
termina prin ruperea fibrelor din zona intinsa.
 - STRIVIRE:
STRIVIRE: (compresiune perpendiculara pe fibre);
- pentru σ s < σ p deformatiile sunt elastice si au valori mici (peretii celulelor se
comporta bine);
- pentru σ s > σ p deformatiile sunt permanente si au valori mari (distrugerea peretilor
celulelor);
- pentru σ s >> σ p cresc deformatiile (indesarea peretilor celulelor);
Curba caracteristica a lemnului la compresiune si strivire transversal pe fibre arata ca in prima
parte de incarcare cand σs este mai mica decat σp (limita de proportionalitate), peretii celulelor
se comporta in conditii bune, deformatiile sunt elastice si au valori mici. Daca limita de
proportionalitate este depasita, peretii celulelor se distrug, iar celulele se turtesc, provocand
astfel deformatii mari, cu caracter permanent. Dupa turtirea completa a peretilor celulari se
produce o indesare a acestora, determinand astfel reducerea cresterii deformatiilor, chiar la o
marire considerabila a solicitarii.
Valoarea rezistentei la strivire σs variaza in functie de unghiul pe care il face forta de strivire
cu directia fibrelor lemnului si creste cu micsorarea acestui unghi.

σs

σp

εp ε
Curba caracteristica a lemnului la compre-
siune si strivire perpendiculara pe fibre

ATENTIE: in zona reazemelor nu sunt permise solicitari care sa depaseasca σ p

- FORFECARE:
- rezistenta la forfecare transversala τ t;
- rezistenta la forfecare paralela τ p;
- rezistenta la forfecare longitudinala perpendiculara τ perp;
 CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII
DIN LEMN CU SECTIUNE SIMPLA

Nt
 INTINDERE AXIALA: σ= ≤ σ at ( Rt )
An
Nt = forta axiala normata (de calcul);
An = aria sectiunii transversale, slabite;
σ at = rezistenta admisibila la intindere in lungul fibrelor;
Rt = rezistenta de calcul la intindere in lungul fibrelor;
Nc
 COMPRESIUNE AXIALA: σ= ≤ σ ac ( Rc )
ϕAn
N
ϕ= = coeficient de flambaj;
N cr
π 2 EI
N cr = 2 = forta critica de flambaj;
lf
E = modul de elasticitate al materialului;
I = moment de inertie al sectiunii (dispersia, ex.valori);
l f = lungimea de flambaj a barei (in functie de rezemari);
I
i= = raza de giratie;
A
lf
Zveltetea se cuantifica prin λ = (coeficient de zveltete);
i
λ2
Pentru λ ≤ 75 se obtine ϕ = 1 − 0.8( );
100
3100
Pentru λ > 75 se obtine ϕ =
λ2

Coeficient de zveltete maxim admis

λa
Nr.crt. Denumire element
Constructii Constructii
definitive provizorii
Grinzi cu zabrele si arce
1. - talpi, diagonale si montanti reazem 150 175
- celelalte elemente 175 200
Stalpi principali 120 150
2.
Stalpi secundari 150 175
3. Contravantuiri 200 200
  INCOVOIERE:
- SIMPLA
M
VERIFICARE DE REZISTENTA: σ = ≤ σ ai ( Ri )
W net
M = moment incovoietor normat (de calcul);
W net = modul de rezistenta net;
σ i = rezistenta admisibila la incovoiere;
Ri = rezistenta de calcul la incovoiere;
ATENTIE: daca sectiunea cea mai slabita nu coincide cu sectiunea in care
momentul incovoietor este maxim, se impune verificarea de
rezistenta si in sectiunea cu slabiri maxime!

M max l 2
VERIFICARE DE RIGIDITATE: f = α
EI

Sageata limita
Nr.crt. Element Incarcari de Incarcari de
lunga durata scurta durata
1. Plansee curente L/250 L/250
2. Plansee pod L/200 L/200
Acoperisuri
3. - pane, capriori; L/200 L/150
- astereala; L/150 L/100
4. Dolii L/400 L/300

QS b
In general, pe langa incovoiere apare si forfecarea: τ = ≤τa ( Rf )
bI b
l1
Q = forta taietoare normata
(calcul);
Sb = momentul static brut al
stanga
Qasociat
p lunga durata
q normat
sectiunii;
b = latimea sectiunii;
stanga sus
M cap . gr

Ib = moment de inertie brut

dreapta jos
sectiune;
M cap . gr
dreapta
Qasociat ATENTIE: verificarea este
necesara pentru grinzi scurte
dreapta
Qasociat (l/h<5)!
dreapta sus
M cap
-OBLICA
. gr

stanga jos
M cap . gr
stanga
Qasociat
 Mx My
VERIFICARE DE REZISTENTA: σ = + ≤ σ ai ( Ri )
Wx Wy
VERIFICARE DE RIGIDITATE: f = f x2 + f y2 ≤ f adm
 COMPRESIUNE EXCENTRICA (DREAPTA SI OBLICA)

- FORTA AXIALA DE COMPRESIUNE (pe pozitie deformata);

- MOMENT INCOVOIETOR ( M x ; sau M x si M y )

Ipoteza I Ipoteza II Ipoteza III

M yI = S y ⋅ H
M = Sx ⋅ H
I M yI = S y ⋅ H M = Sx ⋅ H
I
x x

N ld Sy = S + S
t r
y y S y = S yt + S yr1 + S yr 2
N ld N ld
S x = S xt + S xr S y = S yr S x = S xt + S xr1 + S xr2
S x = S xr

H
H
H

Y Y Y

X X X

Ipoteza I Ipoteza II Ipoteza III

N N N
M ycalcul
calcul calcul
M x M ycalcul M x

M calcul = M I + ∆M + N ld ⋅ e unde:
 MI = S⋅H;
 M = η ⋅ M ; ∆M = M II − M I
II I

1
η= π 2 ( EI ) conventional
 N , N cr =
ld
;
1− l 2f
N cr
 N Mx My
 σ= ± ± ≤ σ ai ( Ri )
A Wx Wy
SARPANTE
TIPURI CONSTRUCTIVE SI ELEMENTE COMPONENTE

SARPANTE DIN CAPRIORI: - ALCATUIRE: perechi de capriori cu sau fara tiranti

orizontali de rigidizare;

- DESCHIDERE: 6.00m fara tiranti;

9.00m cu tiranti;

- STABILITATEA GENERALA: contravantuiri long.;

SARPANTE PE SCAUNE: - ALCATUIRE: elemente verticale (popi);

elemente orizontale-longitud. (pane);
elemente inclinate (capriori);
elemente orizontale de rigidizare trans.
elemente inclinate de rigidizare transv.

- STABILITATEA GENERALA: contrav. long+transv.

- TIPURI: functie de deschidere, de pozitia elementelor

structurale verticale (pereti sau cadre);

CALCULUL ELEMENTELOR SARPANTEI

GRUPAREA INCARCARILOR
- IPOTEZA I: incarcarea permanenta + incarcarea din zapada;
- IPOTEZA II: incarcarea permanenta + incarcarea din vant (presiune) +
+ incarcarea din zapada;
- IPOTEZA III: incarcarea permanenta + forta concentrata (1000N);
- IPOTEZA IV: incarcarea permanenta + incarcarea din vant (pres.+suct.);

CALCUL ASTEREALA (sustine invelitoarea din tabla, olane)

- se determina incarcarile pentru o scandura de latime “b”;
- se calculeaza la incovoiere oblica pe doua directii;
- se verifica la deformatia maxima;

CALCUL SIPCI (sustin invelitoarea din tigla)

- se determina incarcarile pentru o sipca;
- se calculeaza la incovoiere oblica pe doua directii;
- se considera simplu rezemate pe capriori;

CALCUL CAPRIORI
- se considera simplu rezemati pe pane;
- sunt incarcati cu reactiunile din astereala sau sipci;

CALCUL PANE
- se considera simplu rezemate sau continue pe popi (ziduri, pt.cosoroaba);
 - sunt incarcate cu reactiunile din capriori;

CALCUL POPI (elemente verticale sau inclinate, care preiau reactiunile panelor);