Moartea lui Decebal La Sarmisegetusa st mndru Decebal, Ce-a-nfrnt popoare multe, de jos i de pe cal, St sngerat din lupt pe scaunu-i

regesc ... i chin adnc zvcnete n ochiu-i vulturesc; Cci lupttorii harnici, ce lng tronu-i stau Frnturi de spad numai n mn ei mai au. i tarea lor cetate de flcri e cuprins i de dumane brae jur mprejur ncins! Mereu n sal intr, mereu voinici rnii. Ce lng tron se-aaz de snge-acoperii, Cu deznodate prtii cu scuturi gurite, Cu tolbele dearte cu zalele plesnite. i Decebal la dnii se uit cu durere! Dar iat, se ridic i strig cu putere: Sus cugetul i firea... sus frunile voinici! Plecarea n durere e pentru inimi mici, nvinsu-ne-a Romanul, dar nu ne va supune. n a sclaviei lanuri el trupuri reci va pune. Aducei o cldare! n ea o beutur S facem, ca cel care gusta-va pictur, S moar ca om liber, ca sclav s nu traiasc, La Zamolxis o nou via s-i gseasc. Cum regele grit-a aa s-a i fcut Rmasul plc de oaste st lng tronu-i mut. Atunci, al legii preot, mai mare-ntre cei mari Pete spre cldare cu pai ncei i rari, O cup el i umple i hotrt o poart La gur i o soarbe, grind cnd o deart: Iubirea libertii, e-al brbiei semn, Acel ce-n piept n-o simte de lan i jug e demn! i-aa a morii cup din mn n mn trece i cel ce gust ndat alturi cade rece. Deodat greaua poart se sparge i n sal Traian cu capii oastei romane dau nval... n clip lupttorii ce n-au but venin. Frnturile de spad i-le nfig n sn i cad scldai n snge... Iar cnd Traian zrete Pe Decebal, ce ade i pacinic mi-l privete, Supune-te! i strig viaa-i druiesc! Dar regele se scoal i zice: Nu primesc Ca dar sclavia joas!... Regi muli supus-ai tu... Ia leul meu la caru-i, dar sufletul meu nu!

Un junghi n piept i-mplnt i moare Iar Traian Cu sala-ntreag caut, la vrednicu-i duman. L-ai si apoi se-ntoarce grind cu ochi aprins: Noi ce-am nvins, ca pild s-avem pe-acest nvins! ~ Ioan Neniescu