n marea trecere

Soarele-n zenit ine cntarul zilei. Cerul se druiete apelor de jos. Cu ochi cumini dobitoace n trecere i privesc fr de spaim umbra n albii. Frunzare se boltesc adnci peste o-ntreag poveste.

Nimic nu vrea s fie altfel dect este. Numai sngele meu strig prin pduri dup ndeprtata-i copilrie, ca un cerb btrn dup ciuta lui pierdut n moarte.

Poate a pierit subt stnci. Poate s-a cufundat n pmnt. n zadar i-atept vetile, numai peteri rsun, praie se cer n adnc.

Snge fr rspuns, o, de-ar fi linite, ct de bine s-ar auzi ciuta clcnd prin moarte.

Tot mai departe sovi pe drum -

i, ca un uciga ce-astup cu nfram o gur nvins, nchid cu pumnul toate izvoarele, pentru totdeauna s tac, s tac.