Evadarea din Iad

Norica Ion

Cuvnt nainte Doamna Norica Ion trudeste din greu n satul Homojdia, Com. Curtea, Jud. Timis, pentru a-si creste cei opt copii minori. Sufer alturi de sotul atins de o boal necruttoare si priveste cu ndejde n viitor. Spune oricui vrea s o asculte experienta ei religioas si-l ndeamn s-si pstreze credinta crestin ortodox nentinat de influente strine. Cu posibilittile pe care le are, dnsa a devenit un neobosit misionar al Domnului Hristos. Doamna Norica Ion a ajuns prin mprejurri nefericite ntr-un mediu pseudo-religios. Cu toate acestea, dnsa a avut tria si curajul s nu se piard cu firea si s rmn ea nssi. A avu tria s apeleze la valorile dintotdeauna ale crestinismului autentic: Sfnta Scriptur, Sfnta Traditie, Sfnta Cruce, Sfintele Taine, postul, rugciunea, fiind convins c fr de acestea nu poate ajunge pe calea cea adevrat a mntuirii. A adugat convingerilor sale intime o credint puternic si o practic nentrerupt a rugciunii, a postului si a faptelor bune. Usor-usor, Dumnezeu a venit n ntmpinarea acestor cutri si strdanii si nu a lsat un suflet n rtcire. Dumnezeu i-a descoperit c n afara Bisericii Ortodoxe nu este mntuire. La aceeasi concluzie au ajuns si Sfintii Printi din primele veacuri ale crestinismului, spunnd c "extra ecclesia nulla salus" (n afara Bisericii nu este mntuire). Doamna Norica a aflat adevrul; a aflat limitele pn la care poate fi ncercat omul si, mai mult, a nvtat s biruiasc rul diavolul si uneltele lui. Nu pstreaz doar pentru sine cele nvtate din propria experient, ci le spune tuturor pentru a-i feri pe unii de pierzare si pentru a-i ajuta pe altii s se mntuiasc. Este un gest deosebit, care o onoreaz, prin care ea si face de fapt datoria de adevrat crestin fat de cei din jur. Dac avem n vedere concluziile la care ajunge autoarea, putem ndemna pe oricine caut calea cea adevrat spre mntuire s urmeze zicala romneasc: "La orice treab pe Stan Ptitu-l ntreab!". Autoarea este ntr-adevr un Stan Ptitu. Cine are urechi de auzit si minte de priceput s aud si s priceap. Pr. Al. Stnciulescu-Brda

Copilria Am avut o viat foarte grea. M-am nscut ntr-o familie de penticostali, fiind cea mai mic dintre cele sase fete. Cnd eram de trei ani, am rmas orfan de mam. La putin timp dup aceea, tata s-a nsurat cu o femeie mult mai tnr dect el. O iubea mult si nu-i iesea din vorb. Noi fetele primeam btaie de multe ori, nefiind vinovate. Si azi mi aduc aminte de btile de la vrsta de trei ani. Locuiam n Simeria. La nceput mama vitreg nu ne putea suferi. Ea avea o fat cu primul ei sot si pe aceea o spla, o hrnea si o ngrijea cum se cuvine. Patru dintre surorile mele bune erau mai mici dect sora noastr vitreg, ns nici pe ele nu le ngrijea. Eram pline de pduchi si bube. Eu eram cea mai prpdit. Eram plin de bube si nimnui nu-i psa. M culcau pe jos, pe o scndur. Mama mamei mele vitrege, venind ntr-o zi pe la noi, m-a vzut n ce hal eram si m-a luat la ea acas, la Gurasada. Ea era vduv din tinerete si fcea parte din secta baptistilor. La Gurasada acea femeie m-a ngrijit ca o adevrat mam. O iubeam foarte mult. Mama vitreg i-a cerut tatei s cumpere cas n satul ei, la Gurasada. Tata i-a mplinit dorinta si cu venirea lor la Gurasada au nceput si chinurile mele. Au cumprat capre si de la ele m-am umplut de rie si pduchi. Cnd a venit medicul la scoal si m-a vzut cum eram, s-a dus la tata si i-a spus situatia mea. Tata m-a btut ru cu cureaua si apoi a aruncat cu ap rece pe mine. Nici nu-mi treceau bine vntile si mi fceau altele:

cnd tata, cnd mama. Cteodat, cnd nu mai puteam s suport durerea, m duceam pe malul Muresului cu gnd s m arunc n ap. Cnd aveam sase ani obisnuiam s merg la biserica ortodox din sat la cununii. Nu stia nimeni din cas. M nghesuiam n biseric, m urcam pe un scaun sau m bgam n fat s vd mai bine. Pinea ce rmnea de la miri mi-o ddea preotul mie. Ce usurare sufleteasc simteam cnd m apropiam de biseric, desi eram doar un copil! ntotdeauna n Joia Pastelui mergeam cu ceilalti copii si ne jucam n cimitir. Cnd bteau clopotele bisericii, parc m cuprindea o dragoste n inim si o dorint de a intra n biseric. n fiecare duminic eram dus de cei din familie la adunarea baptistilor. Nu m simteam bine acolo. Eram tot trist si coplesit de necazuri. Asa au trecut anii. Vara, n vacante, m duceam ca slujnic pltit, mai cu seam la preotul din sat. Mergeam cu vitele la pscut. Mereu cnd plecam cu oile doamna preoteas mi ddea un pachet cu mncare. i iubeam pe amndoi pentru c aveau mil de mine. Din banii cstigati vara mi cumpram toamna haine de scoal. mi amintesc c pe la 11 ani m-am mbolnvit de apendicit. O sor a mea, de 13 ani, m-a dus cu salvarea la spitalul din Ilia. Am fost operat si dus la reanimare, dar nimeni dintre ai mei nu era lng mine. Ceream deseori ap si ceilalti bolnavi mi puneau pe buze un pansament muiat n ap. Mam nu aveam, iar pe tata nu-l interesa de mine. Strigam deseori dup el, uneori si n somn. Odat a venit sora mea la mine si i-am zis: "Du-te dup tata, c eu mor!" S-a dus si l-a rugat s vin la spital c eu mor. Tata i-a spus c va veni el la spital cu cureaua, s m nvie. As fi avut nevoie de compot sau supe dup operatie, ns nimeni nu mi-a adus. De la spital m-am dus singur acas. Nu m durea operatia ct m durea lipsa dragostei printesti. Adolescenta Toat copilria mea tata nu mi-a dat un leu mcar s-mi cumpr bomboane. Nici el nu ne cumpra, desi avea salariu si primea alocatie pentru noi. Cu banii strnsi mplinea dorintele sotiei sale. M-a dus la Deva n clasa a noua, la Liceul Industrial, ns am stat putin timp acolo pentru c nu aveam bani s-mi pltesc cantina. Am stat acolo flmnd trei zile. Vzndu-le pe celelalte fete cu geamantanele pline de haine, m rusinam. Eu nu aveam dect uniforma cumprat cu banii cstigati pe timpul verii. mi trebuiau acum bani pentru unele crti, iar cnd am apelat la surorile mele mritate, mi-au spus c nu m pot ajuta pentru c au soti si soacre si nu le dau voie. Nu exista nici o solutie. Cstoria Eram foarte srac. Asa am luat o hotrre: dac voi gsi pe cineva s m ia, m mrit. O cunostint mi-a recomandat un biat orfan de mam. Ne-am cstorit, ns tatl si bunica lui n-au fost prea bucurosi cnd m-au vzut. Eram prea srac si ar fi vrut pe altcineva pentru biatul lor. Eram sraci lipiti pmntului, ns ne iubeam si asa am rmas mpreun. La 17 ani aveam deja doi copii. Ne-am cstorit la primrie si, cnd am avut al doilea copil, am mers la biseric. M-am botezat eu nti, mam cununat cu brbatul meu si am botezat si copilul. Asa am devenit o familie de crestini ortodocsi. Necazurile nu m-au ocolit. Sotul meu era sofer. Dup ce s-au nscut copiii, nu i-a mai plcut de mine. Orice fceam nu era bine. A venit si al treilea copil si necazurile au devenit mai mari. Nu stiam ce s mai cred. Nu citisem Sfnta Scriptur si nu stiam care-i calea cea adevrat. nc nu stiam c prin suferint poti ajunge mai usor la mntuire. Apostazia ntre timp m-am mbolnvit. M durea mereu capul. Am fost la doctor, ns nu mi-a putut spune ce am. Credeam c asa m pedepseste Dumnezeu pentru c nu mai mergeam la adunarea baptist. M-am dus n schimb la o mnstire din apropiere, unde m-am spovedit si m-am mprtsit pentru prima oar. Dup aceea m-am simtit foarte bine o vreme. M rodea ns mereu gndul si m mustra cugetul c m lsasem de sect. Nu stiam ce se ntmpl cu mine. Mi-au revenit durerile, parc mai chinuitoare acum.

Atunci m-am hotrt s m duc la penticostali, acestia fiind mai vestiti pentru puterile lor. Avnd o adunarea de-a lor n sat, m-am alturat lor. Mi-au cerut s m lepd de Ortodoxie si s m botez n legea lor. Am fcut o declaratie public prin care m-am lepdat de dreapta credint. Botezul s-a fcut n ascuns, fr martori. Nici nu am auzit ntr-al cui nume am fost botezat. Nu stiam care este calea cea adevrat a mntuirii, ns o cutam cu tot mai mult rvn. Penticostalii lucreaz cu niste duhuri. Ei sustin c e vorba de nsusi Duhul Sfnt si c cine nu l are, va rmne pe pmnt cnd va veni Domnul Iisus Hristos s rpeasc Biserica. Am trit sapte ani n mijlocul penticostalilor. Citeam mereu Biblia si am nvtat lucruri foarte importante. M opream deseori la cartea proorocului Daniel, citind tainele pe care i le descoperise Dumnezeu. Citeam, de asemenea, si n Evanghelia dup Matei despre venirea proorocilor mincinosi. Mi se prea c de fiecare dat cnd citeam din Sfnta Scriptur gseam ceva nou. Unde nu ntelegeam, socoteam c este o enigm pentru mine. Neavnd pe cine s ntreb, ncercam s ptrund singur ntelesul textelor. Uneori l ntrebam pe pastor, dar din pcate el era mai ncuiat la minte dect mine. Nu fcea dect s repete ntruna credinciosilor lui, dintre care fceam parte si eu, c ei sunt poporul ales, botezat cu Duhul Sfnt si cu foc. mi amintesc de cele scrise n Epistola a II-a a Sf. Pavel ctre Tesaloniceni, unde scrie c potrivnicul va fi cinstit cu nchinare, dndu-se pe sine Dumnezeu (2 Tes. 2:3-4). Acest lucru era adevrat, pentru c ne adunam cu totii la rugciune si l imploram cu lacrimi pe Domnul s vin n mijlocul nostru s ne mngie si s ne vorbeasc prin proorocii nostri. Cum Domnul Iisus nu mai vine n cmri (Mat. 24:26), venea bucuros un alt "domn", Satana. Acesta ne arta prin gura proorocilor necazurile n care ne aflam. Totusi, cred c Dumnezeu a ngduit s ni se spun mie si unei surori c ne va scoate ca pe Lot din mijlocul lor (Fac. 19). Nu ni se spunea ns clar din mijlocul cror oameni vom fi scoase. Pn la urm aveam s fim scoase chiar din ceata rtcitilor. Mergnd pe drum ctre cas, ncercam s m smeresc ct mai mult si s m pociesc tot mai mult n inima mea. Desi eram o rtcit, ngerul meu pzitor nu m-a prsit nici o clip si-l simteam mereu c m ajut n necazuri. Timpul a trecut. Aveam acum patru copii botezati la ortodocsi si alti doi "binecuvntati", cum spuneau penticostalii. La sectanti, n loc de botez, pastorul ia copiii n brate si se roag ca Domnul s-i binecuvnteze. Necazurile mele cresteau mereu. Deseori primeam cte o btaie zdravn si cte o fugreal de la sot. si gsise alte femei si mi spunea tot mai des c m va prsi si c va pleca cu copiii. Vorbirea n limbi Pastorul nostru ne zicea mereu c cine nu are Duhul Sfnt nu va fi rpit la cer nainte de strmtorarea cea mare. Eu m gndeam c nu sunt vrednic s am Duhul Sfnt n mine. El ne presa ns tare, ndemnndune s postim, s facem nopti de veghe si s struim n rugciune pentru a primi Duhul Sfnt. ncet-ncet am nceput s sper c poate l voi primi si eu. ntr-o zi m-am dus cu o sor a mea, tot penticostal, la o adunare de struint ntr-un sat vecin. Aici ne-au nvtat s spunem ntruna "Sngele Domnului s m curteasc", pn ni se va ngrosa limba. Abia atunci, ne spuneau ei, vom ncepe s vorbim n limbi ngeresti. Asa am fcut. Ctre miezul noptii am simtit c mi se ngroas limba. Deodat am simtit o stare de nviorare. Am strigat: "Iisus Hristos". n preajma mea era 1012 persoane care vorbeau n limbi. Nu ntelegeam ce spuneau. Cnd am strigat eu, toti au tcut si nimeni nu a mai putu vorbi n limbi. S-au ridicat si mi-au zis: "Soro, nu esti pregtit pentru lucrarea Domnului. Nu esti curat, cum vrea Domnul!" Cei care aveau darul proorociei ne-au spus c Domnul ne va conduce ctre cas. Adunarea s-a terminat si ne-am desprtit. Eram mpreun cu alte trei persoane. Am trecut pe lng o pdure, unde se auzeau numai fosnete, ns nu ne-a fost fric. Am gsit o masin care ne-a dus mai aproape de cas. Dup acea adunare de struint eu am rmas pe gnduri, ntruct mi se prea ceva anormal. mi stiam bine viata particular si nu credeam c trebuie s-mi spun ei c sunt nepregtit. Aveam o dragoste foarte mare pentru Dumnezeu si m rugam mult. Ceva ns mi se prea neclar. Nu ntelegeam de ce se opriser cu totii din vorbirea n limbi cnd am strigat eu "Iisus Hristos". Cnd spusesem acele cuvinte, parc m nviorase

cineva cu aer rece. M rugasem mult pn n clipa aceea si eram foarte transpirat pentru c n cas era cald. Cnd am rostit numele Mntuitorului, am simtit un aer rcoritor. Descoperirea Muncindu-m acest gnd, am postit trei zile si m-a rugat Creatorului lumii. i spuneam c sunt nestiutoare si c dac voi primi vreodat un dar, de la El s-l primesc si El s-mi descopere lucrurile pe care nu le nteleg. M rugam s fiu luminat precum fusese proorocul Daniel. Rugndu-l pe Dumnezeu, aveam credinta c tot ce voi cere n numele Domnului Iisus voi primi. ntr-o noapte am avut un vis. Afar se fcuse cerul ntr-o singur fiint. Nu o puteam privi din pricina strlucirii ei. Am czut cu fata la pmnt, cci am priceput c e o putere dumnezeiasc. Am auzit un glas spunndu-mi: "Priveste aceasta! Cine nu stie ce este aceasta nu va vedea mprtia Cerurilor niciodat!" Cum stteam cu fata la pmnt, am ridicat putin capul ca s pot privi ce-mi arta. Cam pe unde i era fata se vedeau numai fulgere, iar cnd vorbea parc tuna. Privind spre mna nfricostor de mare, am vzut c tinea o inim de om n care era foarte mult mizerie. Am auzit iar acel glas de tunet: "Priveste si s stii c cine nu cunoaste ce este aceasta nu va vedea mprtia Cerurilor!" Visul m-a speriat foarte tare. Trei zile n-am fost n stare s fac nimic. Tremuram tot timpul si rmsesem cu sperietur, desi nu ntelesesem prea multe. Dup un timp am postit iarsi ca s primesc Duhul Sfnt. Pastorul nostru ne amintea mereu c cine nu are Duhul sfnt va rmne pe pmnt la venirea lui Hristos. Atunci, dup mintea mea cea ncuiat si fiindc cerusem dezlegarea tainei, Dumnezeul cel adevrat a ngduit pentru mine ncercarea de a clca pragul mortii. Pragul mortii Obisnuiam s vizitez bolnavi, n special pe cei din adunare. Fceam asta desi eram deseori certat si btut de sotul meu. ntr-o zi m-am dus n Fget, la o btrn foarte bolnav. Era n sect de doisprezece ani si avea duhul vorbirii n limbi. Cum intrase n sect, cum czuse la pat. Cobora din pat doar pentru rugciune, dar si atunci cu mare greutate. Proorocea dup cum i zicea duhul. Mi-a zis: "Tu ai ceva de la Dumnezeu. S stii c-ti va descoperi ceva, dar ti trebuie trei zile de post." Am tinut trei zile post negru. Plnsesem de multe ori n rugciunile mele, cnd m rugam lui Dumnezeu pentru familia mea, ca sotul s nu se deprteze de mine si ca cei sase copii ai mei s nu rmn pe drumuri. Asa am fcut si atunci. M-am rugat fierbinte ca Dumnezeu s nu-i ngduie sotului meu s-mi ia copiii. Ei erau bucuria mea, viata mea. i crescusem cu mult trud si nopti nedormite. Aveam o mare ncredere c Dumnezeu nu va ngdui s vin un asemenea ru peste mine. Dup trei zile de post negru, am nceput s merg zilnic la femeia din Fget. Timp de trei sptmni am mers cu drag, creznd c nsusi Domnul Hristos mi vorbeste prin acei prooroci. ntr-o zi, cnd eram cu sora mea acolo, a venit un brbat, sectant si el. l chema Vasile si avea vreo 53 de ani. Ne-a ntrebat dac am primit darul Duhului Sfnt. I-am spus c nu, iar el ne-a spus c a fost trimis la noi pentru struinta pentru Duhul Sfnt. Am nceput s ne rugm iar acel om m-a uns cu ulei pe frunte, dar nu n semnul Sfintei Cruci. Mi-a pus doar un deget pe frunte. Deodat am nceput s vorbesc n alte limbi. Nu stiam ce limbi sunt, dar n timp ce vorbeam aveam mintea foarte limpede, cci i vedeam si auzeam pe toti ce vorbesc. La noi n Homojdia sunt oameni sraci care-si cstig pinea fcnd trocuri, linguri si alte lucruri din lemn pentru a le vinde. Cei din celelalte sate i numesc tigani, ns ei nu stiu s vorbeasc tigneste. Acel om care m-a uns pe frunte le-a spus celorlalti c eu am primit darul vorbirii n limba tigneasc. Eu m simteam putin rusinat, dar nu-mi puteam stpni gura. Nu stiam ce vorbesc, dar eram bucuroas. Sora mea striga ntr-una: "Tat din cer, ai mil de mine!" O unsese si pe ea pe frunte si la un moment dat a nceput s cnte, dar fr cuvinte. Omul acela i-a spus s strige mai tare. n timp ce vorbeam vorbe nentelese, am ntins mna dreapt ctre sora mea. Printre cuvintele care mi se amestecau n gur, i-am spus n romneste: "Gndul la Golgota!". Atunci ea a nceput s strige Haliluia, nu Aliluia. La terminarea rugciunii, acel om ne-a zis: "Surorilor, ati primit Duhul Sfnt!" Pe mine m-a

atentionat c primisem lucrare cu proorocie si c nu trebuie s m opresc deoarece Domnul are de vorbit poporului. Fereastra spre cer Am mers acas si de atunci a nceput un adevrat calvar. Din prima noapte am nceput s simt o mare apsare. Am visat c eram fcut mireas ntr-un loc necunoscut. Cu mare greutate am scpat de acolo, am urcat ntr-un tren si am fugit. mi venea tot mai mult n minte o vedenie pe care o avusesem cu putin nainte de a primi duhul vorbirii n limbi. M dusesem la sora mea. Era pe la nou dimineata. Noi obisnuiam s ne rugm de trei ori pe zi, spunnd Tatl Nostru nainte de alte rugciuni. M-am asezat pe genunchi, dar nu am apucat s spun nimic. Am vzut ca o fereastr spre cer, de form oval. Prin ea curgeau spre pmnt raze mai puternice ca ale soarelui, care se revrsau peste noi n timp ce eram asezate pe genunchi. n stnga lng mine am vzut o fiint nfricostoare. Semna cu un urs, cu pr negru pe tot corpul, iar la degete prul era alb. Lucrul acesta nu l-am visat, ci l-am vzut, dar nu stiu dac aveam ochii deschisi sau lam vzut numai cu inima. Abia mai trziu am nteles vedenia, dup o discutie cu diavolul. nseltorul Revin cu firul povestirii. Acel duh locuia n mine de sase zile. n acest timp am primit vizita mai multor femei, ntre care si sotia pastorului. S explic mai pe larg. n mine era un duh. La rugciune acest duh chema o putere mai mare si vorbea din mine urmtoarele: "Eu sunt domnul n trup." Apoi ncepea s vorbeasc n mine. Tot trupul mi se deplasa, ca fiind purtat de o putere. Mna mi se ndrepta spre acela cruia i era adresat mesajul. M ridica n sus si m scutura cu un tremur specific celor care au astfel de duhuri. Pentru toate femeile venite la mine au fost mesaje rele. Chiar si pentru sotia pastorului. Dnsa era o femeie n vrst, iar mie mi era foarte rusine de cele ce i strigase duhul prin mine. Dnsa mi-a spus: "Vai de tine, nu te mai scutura toat degeaba!" Duhul din mine i-a rspuns: "Pe ea o scutur acum, iar pe voi, cnd v voi scutura, nu va fi bine de voi!" Aceste duhuri au o putere foarte mare. S-au ntlnit cazuri cnd oameni bolnavi de boli incurabile au fost vindecati. De aceea duhul din mine mi-a spus s merg n satul unde am copilrit, unde era o femeie bolnav care striga dup vindecare. Duhul mi-a spus c nsusi Domnul va veni acolo s fac vindecarea, eu urmnd s fiu martor. Toate cele proorocite de duhul din mine le-a auzit si sora mea. Eu i-am zis duhului: "Nu am ceas si nu stiu cnd s plec." El mi-a rspuns: "Te voi anunta eu cnd s pleci." Cnd duhul din mine mi-a spus s m duc, am socotit c e momentul s-l ispitesc. Asa cum am spus, acest duh mi ddea un tremur specific oamenilor posedati. Cnd venea acea putere mai mare, tremurul devenea si el mai puternic. Cnd mi-a zis s m mbrac, i-am zis: "Duhule, chiar Domnul Iisus Hristos vine acolo unde m trimiti?" Duhul mi-a zis: "Da, El vine! Esti necredincioas?" "Nu, i-am zis eu, dar acum voi putea s-i srut palmele cu semnele cuielor, cci s-a jertfit si pentru mine pe Golgota!" Zicnd eu acestea, am simtit o schimbare mare. Duhul nu mai vorbea cum vorbise pn atunci, iar tremurul dispruse. Nu stiam ce s mai zis. La un moment dat am crezut c Domnul Iisus s-a suprat pe mine pentru c i-am cerut s-mi arate semnele sfinte. Cineva parc mi soptea ns c Domnul Iisus e blnd si c nu s-a suprat nici pe ucenicul Lui care i ceruse s vad urmele cuielor. M-am mbrcat si am pornit cu sora mea spre tata. n drum spre statia de autobuz am simtit o stare de tristete si de prere de ru n suflet. Eu nu jignisem niciodat pe nimeni, dar acum, prin gura mea, fusese jignit sotia pastorului. mi curgeau lacrimile. n statie i-am spus surorii mele: "Nu puteam eu s rmn asa cum eram nainte?" n timp ce plngeam ntruna, duhul din mine a zis: "Nu mai plnge, cci Domnul nu mai vine!". Nentelegnd bine aceste cuvinte, am plecat spre cas. Ajungnd acas la sora mea, ne-am asezat pe genunchi s ne rugm. Sora mea a zis: "n numele lui Iisus Hristos, s iesi din noi cci tu nu esti Duhul Sfnt!" Duhul nu-i rspundea nimic. Am simtit atunci c a venit peste mine un fel de adiere ca o ntrire. Cu

glas poruncitor, i-am spus: "Iesi din mine, n numele lui Iisus Hristos! ti poruncesc!" "Da, am s ies, cci voi nu sunteti vrednice de lucrrile mele. Dar mai nti am s v spun cine sunt. Eu sunt domnul, dar domnul dracilor. Acesta este poporul meu, ei sunt copiii mei. S nu uitati, cci eu i-am luat n brate pe copiii vostri si i-am binecuvntat. Cnd vor fi mari, s le spuneti." "Iesi mai repede, i-am zis eu poruncitor, iesi mai repede c m-am sturat de tine! Iesi!" A iesit. L-am simtit cum a iesit tot asa cum l simtisem cnd intrase. Dup ce a iesit simteam c zbor, nu alta. Sttuse n mine de vineri pn joi. n tot acest timp tinusem post negru. Mncasem putin doar ntr-una din zile. Dup aceea, i-am zis surorii mele: "Tu f ce vrei, eu m duc la preot s-i spun ce-am ptit!" Citisem n Biblie c duhul ru se ntoarce cu alte duhuri si mi era fric. Sora mea m-a nteles si a mers cu mine. Salvatorul Preotul satului era printele Vasile Hotica, un preot foarte bun. si tria viata mai mult n post si rugciune. Vzndu-m, s-a mirat foarte, cci nu se astepta s-l caut. Stia c sunt de alt religie. I-am zis: "Printe, am venit la dumneata s-mi explici. Ati fcut ani multi de Teologie si de aceea s-mi spuneti, v rog, cum e cu vorbirea n limbi, cu proorocirea. Uitati ce am ptit..." I-am povestit toate cele ntmplate. A fcut semnul Sfintei Cruci, s-a gndit si a zis: "Doamne, fereste-ne!" A urmat o convorbire de trei ore. Era ntr-o zi de joi, dup-mas. La sfrsit i-am spus hotrrea mea: "Printe, duminic i aduc la biseric pe cei trei copii ai mei care-s nebotezati. V rog s-i botezati. Vreau s m ntorc n Biserica Ortodox si s-mi recunosc rtcirea. Printe, m tem ns s nu mi se ntmple ceva pn duminic. M va ajuta oare Dumnezeu?" "Ai credint", mi-a spus preotul. Am plecat. Pe drum m-am ntlnit cu o penticostal, care fusese la mine s-i proorocesc. M-a ntrebat rznd: "Soro, e bun duhul tu?" "Fereasc Dumnezeu s pe puiul de sarpe de asa duhuri", i-am rspuns eu si nu am mai continuat discutia. Rzbunarea diavolului Abia am ajuns acas c duhul s-a ntors s m omoare. Eram la captul puterilor si m-am trt pn la pat. Simteam valuri de cldur de la vrful picioarelor pn n gt, sufocndu-m. Abia am putut s strig: "Mor!" Copiii au strigat dup sora mea. Socrul meu, vznd n ce hal eram, s-a dus la nasul meu, cantorul bisericii, rugndu-l s deschid biserica. Acesta mi-a trimis Sfntul Mir, tmie, o carte de rugciuni si Acatistul Maicii Domnului. Pn a ajuns socrul meu acas, eu ncepusem s spun rugciunile pe care le stiam. mi simteam sufletul n gt, gata s ias. Cei sase copilasi plngeau si m strigau. Trupul mi era ca de gheat, nu-l puteam misca, ns eram constient. n gndul meu ziceam: "Doamne, ajut-m s m rog, cci mult Te-am iubit! Doamne, Creatorul lumii, tie m rog, iart-m, cci am hulit Duhul Tu cel Sfnt. Te rog, o Doamne, nu m lsa s mor, cci mi rmn copiii ai nimnui, asa cum am fost si eu, Doamne. Arat-mi si descoper-mi adevrata cale pe care s pot ajunge la mntuire, ca s o art si eu copiilor mei!" Simteam c m nec. N-am terminat eu bine rugciunea c a intrat socrul meu pe us. Mi-a fcut semnul Sfintei Cruci pe frunte si m-a tmiat. A pus cartea de rugciuni pe pieptul meu si atunci am simtit cum se trage sufletul ncet-ncet napoi n trup. Toat noaptea m-am simtit ru. Am luat medicamente, dar degeaba. Simteam c m strnge ceva de inim. Era ngrozitor. Toti cei din cas dormeau. Eu nu puteam s dorm. Cnd s-a crpat de ziu, l-am strigat pe socrul meu, care dormea n alt camer: "Tat, nu m lsa s mor ca un cine! Du-te dup preot!" Socrul meu s-a sculat degrab si a pornit spre casa preotului. Dup putin timp a venit cu preotul si cu un membru din Consiliul Parohial, ca martor. A intrat n cas si ne-a salutat. Pn la venirea lui se adunaser toti vecinii, cu mic cu mare. Nu le-a fost fric, desi diavolul ar fi putut iesi din mine si s treac n ei. Doar nsotitorul preotului s-a pierdut cu firea. A nceput s plng. Eu eram n pat, acoperit cu o ptur, ca zguduit de friguri, desi nu-mi era frig. Aveam o stare de neputint si nu m puteam ridica. Preotul mi-a zis: "Femeie, dac nu te ncrezi n Sfnta Cruce, nu are rost s-ti fac slujb!" Mi-a explicat c nu are voie s-mi fac slujbe pentru c eram de alt religie. Venise doar la chemarea mea. I-am spus: "Printe, f ce trebuie, numai s triesc, s-mi cresc copilasii, ca s nu rmn orfani cum am fost eu."

Preotul mi-a dat Sfnta Cruce s-o tin n mn si mi-a pus epitrahilul pe cap. Cnd am luat Crucea n mn am simtit intrnd n mine o putere de viat. Minune dumnezeiasc! Preotul mi-a fcut o slujb scurt pentru ndeprtarea diavolilor si a farmecelor. Mi-a spus c dup ce voi reveni la dreapta credint mi va face moliftele Sfntului Vasile cel Mare. M-a stropit apoi cu ap sfintit. I-am spus c la noi n cas nu s-a fcut sfestanie (sfintire) de mult vreme. El mi-a promis c se va ntoarce spre sear pentru sfintirea casei. Era o zi de vineri. Mi-a lsat Sfnta Cruce vreme de trei zile. Dup plecarea preotului m-am sculat, am mncat si am fcut treab n cas. Spre sear m-a cuprins iarsi o moleseal, ns nu mai tremuram ca nainte. Cnd a venit preotul m-am bucurat, cci puteam s-i pun ntrebri din Scriptur. Dup svrsirea sfestaniei, am discutat ndelung cu dnsul. i puneam ntrebri din Biblie, iar el mi rspundea. Mi-a mprumutat chiar Biblia lui. Discutia a durat pn la unsprezece noaptea. Descoperirea diavolului Dup ce i-am condus pn la poarta (preotul venise mpreun cu acel martor), m-am ntors n cas. Pornise un vnt puternic si-mi deschisese toate geamurile dinspre grdin. Le-am nchis si m-am pregtit de culcare. Am stins lumina si am adormit. Era cam dousprezece noaptea. Deodat am fost trezit din somn de un glas necunoscut, un glas nbusit. Mi-a zis: "Scoal-te, am venit s-ti spun." M-am speriat, cci nu cunosteam glasul acela si simteam c e ceva necurat. Am nteles c e diavolul. Nu vedeam nimic n odaie, cci era ntuneric. De fapt, nici nu voiam s vd ceva. Am luat perna si mi-am pus-o pe urechi, ca s nu-l mai aud. Glasul s-a auzit din nou: "Scoal-te. Degeaba ti pui perna pe urechi, c tot m auzi si tot ti voi spune ce am de zis. Iar dac ai ntrebri, ti voi rspunde la toate. Am venit fiind trimis si mustrat de Dumnezeu, s-ti spun care e calea cea adevrat care duce la mntuire." n acele moment mi-am amintit c m rugasem deseori la Dumnezeu s-mi descopere calea cea adevrat. Auzind atunci acel glas, m-am hotrt s ncep discutia. Convorbirea cu diavolul I-am zis: - Bine, rspunde-mi, care este calea cea adevrat spre mntuire? Diavolul mi-a rspuns: - Credinta ortodox este dreapta credint, iar Biserica Catolic este aproape sor. - M-am lmurit acum, i-am zis, dar ortodocsii au numai un copil sau doi, fac avorturi, beau, triesc n desfru. Nu am vzut la ei fapte care s dovedeasc dreapta credint. Diavolul mi-a spus: - A fi ortodox e lucru mare. Trebuie s te mprtsesti n fiecare lun cu Sfintele Taine. Mai nti de spovedesti de tot ce ai fcut si dup aceea, dac duhovnicul ti d voie, te mprtsesti. Credinta ortodox nu-ti d voie s mai faci pcate dup Sfnta mprtsanie. Ea ti cere s te feresti de toate pcatele, te nvat s nu fii betiv, s nu fii lacom, s nasti copii, nu s-i omori. La sfrsit mi-a zis: - Dac vrei s mai stii ceva, ntreab-m. - Mai am o singur ntrebare: Maica Domnului a mai avut copii sau nu? Eu nvtasem de la penticostali c Maica Domnului a mai nscut patru copii dup nasterea Domnului Iisus. - Maica Domnului, mi-a spus diavolul, fecioar a fost si fecioar a rmas, cci Iosif era btrn si el doar fcea pe ngrijitorul Maicii Domnului si al lui Iisus Hristos.

- Si atunci, am zis eu, cum se poate c attia oameni de la penticostali, care strig cu atta foc ctre Dumnezeu, s nu se mntuiasc? - Pot ei s strige, zise diavolul, dar arm mpotriva puterilor satanice este numai Crucea. Pentru c ei nu fac acest semn sfnt, rugciunile lor sunt luate de duhurile mele. Discutia cu diavolul a mai durat o vreme. ncepuse s m sperie, spunndu-mi c nu mai pleac. Ba chiar mi spunea s fac aia sau aia. Nu reuseam deloc s m opresc din discutie. M-am ridicat, am but ap sfintit si am citit rugciunea de smbt, dar el tot nu pleca. Pn spre dimineat nu mi-a dat pace. Putere asupra mea nu avea pentru c eu purtam mereu o cruce de la biseric. Mi-o dduse preotul s-o port la mine si mi-o lsase definitiv. Preotul venea la mine de vineri pn duminic, s vad cum m simt. l ntrebam din Sfnta Scriptur, iar el mi tlmcea fiecare cuvnt pe care nu-l ntelegeam. Asa mi dduse si Sfnta Cruce. Evadarea Dup toate cele prin care trecusem, aveam o credint foarte puternic n Dumnezeu. n prima duminic mam dus cu cei trei copii ai mei nebotezati la biseric. Am trimis vorb printelui c vreau s-o botez n credinta ortodox. Preotul a anuntat de ndat crestinii s vin la biseric n acea duminic, cci este ceva deosebit si se va face o mrturisire public. n biseric fiind, am luat Sfnta Cruce n mn si am mrturisit n fata Altarului ce mi se ntmplase. Unii din cei de fat plngeau. Dup mrturisire, s-a svrsit Taina Sfntului Botez. Eu si ceilalti membri ai familiei am fost pecetluiti cu Sfntul Mir. Ajungnd acas, mi-a venit o ameteal puternic. M-am asezat pe pat si am auzit iarsi vocea. Avea s fie ns pentru ultima oar. - Ti-ai atins scopul. Acum trebuie s plec, c ncepe popa sta cu blestemele Marelui Vasile. Dup ce mi s-au slujit 40 de Sfinte Liturghii n trei biserici, m-am simtit mai bine. Cu multumire spun acestea. Dumnezeu m-a ascultat n al doisprezecelea ceas al vietii mele si, cnd sufletul era gata s plece, o rugciune din captul puterilor mele mi-a salvat viata si am putut s rmn pe acest pmnt pentru a-mi face datoria de mam. Tot ptitu-i priceput... Voi spune tuturor dac e nevoie. Am s strig n fata lumii, n fata oricui, chiar dac-mi va fi viata n primejdie. Nu mai vreau s triesc pentru mine. Vreau s triesc pentru Hristos. Simt cum o putere divin m ajut si-mi d curaj s spun care e dreapta credint, calea lui Hristos. Ca un om s-l cunoasc pe Hristos, mai ales dac e nestiutor ca mine, e un drum lung si foarte greu. Nu oricine e n stare s cunoasc Adevrul. Poate si dintre eretici ar primi Sfnta Cruce, cum o iubim si o primim noi, dac ar sti ce stiu eu. Dar ei nu cunosc si nu vor s o primeasc, pentru c le-a intrat n snge acest lucru, nvtnd de la printi cum am nvtat si eu de la sora mea. Ei se multumesc cu ceea ce aud si nu au dorinta de a cunoaste mai mult. Eu iam cerut lui Dumnezeu s-mi descopere taina, asa cum i-a descoperit proorocului Daniel attea taine. Multi dintre stenii mei, n special eretici, m socotesc nebun. Eu le spun: - Voi m credeti nebun, dar nu m supr. Las s fiu eu nebun, fiindc mrturisesc pe Domnul Hristos si dreapta credint, fiindc mrturisesc descoperirea minunat pe care mi-a fcut-o Dumnezeu. Asa pctoas si nebun cum m faceti voi, sunt totusi roaba lui Dumnezeu. Vd rutatea lumii si m nspimnt. Se duc grmad la credintele eretice. Ereticii au crti cu miile, de tot felul. Foarte putini caut crtile ortodoxe. Dup Revolutie s-au lepdat multi, deoarece Satana are acum o putere foarte mare. Face vindecri la rugciunile lor. Vorbeste din ei, i face s prooroceasc. Satana se ntrupeaz n ei. Adunndu-se laolalt, l roag s vin n mijlocul lor s le vorbeasc si s-i mngie. Acest domn nu se las mult rugat si si face aparitia. El este domnul dracilor, asa cum mi s-a descoperit mie. Srmanii de ei! Proorocii lor detin aceast putere satanic pe care ei o numesc "duh sfnt". Un duh de la diavolul, un "duh sfnt" fcut de Satana ca s-i poat amgi pe oameni si s le ia rugciunile.

Cnd cineva are necazuri n familie cu sotia, cu sotul, printi, socrii, diavolul le spune c-i va mngia, ajutndu-i s se rzbune. Se ntmpl ca multi din cei care merg la biserica ortodox s aib necazuri, asa cum am avut si eu. Am rmas ns statornic n hotrrea mea de a merge la Biseric si de a m lsa de rtciri. Diavolul a vrut s m omoare. Acum nu mi-e fric, fiindc Domnul Iisus Hristos este cu mine si am puterea dumnezeiasc a Sfintei Cruci. Am convingerea c voi birui pe Satana pn la sfrsit. Stnd de vorb cu mai multi preoti, am vzut c unora le e fric de Satana. Cnd i-am ntrebat de ce, mi-au spus c de cte ori au fcut slujbe mai mari pentru pcatele grele ale unor oameni, ori le-au murit animale, ori li s-au mbolnvit copiii, si de aceea caut s evite asemenea situatii. Credinta este rece chiar si la multi din cei care binevestesc Sfnta Evanghelie. Se tem de diavol. Oare de ce? Fiindc au ceva din al lui. Sfnta Scriptur ne nvat: "mpotriviti-v diavolului si el va fugi de la voi" (Iac. 4:7). Dar dac omul are ceva, ct de mic, din ale diavolului, atunci i este fric. Orict s-ar strdui omul s fie complet neprihnit, nu va putea, fiindc numai Domnul Iisus Hristos a fost cu adevrat drept si neprihnit. Avem ns datoria s ne strduim mereu, din rsputeri. Trebuie s prsim idolii care au cstigat acum mare faim: lcomia, pofta de avere si altele. Acestea i-au dus pe multi la pierzare. Nu poti face avere iubind pe Dumnezeu. Dac l iubesti cu adevrat, vezi pe cel srac si flmnd si simti nevoia s mparti cu el. O bucat de pine dac ai, iar altul nu are, trebuie s nveti s-o mparti cu el. Atunci cnd miluiesti pe cel necjit, cresti n credint. La fel si cnd postesti si cnd te rogi. Un crestin adevrat nusi face vil, ci si foloseste economiile spre a dovedi c e ntr-adevr crestin. n zilele noastre se vd rar asemenea fapte de milostenie care s nsoteasc credinta. De vorb cu mpratii Nu demult mi s-a artat Domnul Iisus Hristos n vis. Era ntr-un Sfnt Potir si am ndrznit s-l ntreb: - Doamne, ai simtit si Tu durerea cum o simtim noi? Domnul Iisus a cltinat din cap n semn c da. Era mpodobit cu o lumin puternic, mai strlucitoare dect a soarelui. Era ns foarte trist. Am vzut atunci c putini crestini se mai mprtsesc cu Sfintele Taine. Multi au ajuns s njure chiar si n biseric. Multi dintre slujitorii Sfntului Altar nu iubesc ei nsisi Biserica. Nici chiar unii preoti nu mai tin credinta adevrat si nu mai sunt lumin pentru oameni. Rutatea a ajuns la culmile cele mai nalte. Putini sunt cei alesi. Putini dintre cei care merg la Sfntul Altar pentru cununie sunt cu adevrat curati. Cel care vorbeste altora despre adevrata credint e socotit nebun. Prin toate am trecut cu bine. Dragostea pentru Dumnezeu si credinta n El mi-au fost arme prin care am reusit s scap cu viat. n post si rugciune, toate le-am cerut n numele Domnului Iisus Hristos. Nu am cerut avere sau ranguri. Am cerut pace n familie si descoperirea tainelor ce tin de credint. La un an dup ce mi s-a artat Domnul Iisus Hristos am avut alt vedenie n vis. Se fcea c eram la Mnstirea Sfntul Miron din apropiere. Eram n genunchi si m rugam. Deodat am vzut c icoana Maicii Domnului se dezlipeste de perete. Maica Domnului a iesit pe usa altarului si a venit spre mine. Mi-a zis: - Am venit s-ti spun c vei avea mntuire, fiindc nu ai pctuit mpotriva Bisericii. Dup ce mi-a mai vorbit putin, s-a retras spre usa altarului. Am nceput s plng. Mi-a zis: - Am s m art tie, fiindc vd c-ti pare ru c plec. Dup exact o sptmn mi s-a artat iarsi, tot n vis si tot la Mnstirea Sfntul Miron. i srutam poala hainei, iar ea era mbrcat n vesminte preotesti. n loc de ncheiere Voi mrturisi n fata oricui c nici o credint nu este adevrat dac nu are la baz Sfnta Scriptur, Sfnta Traditie si Sfnta Cruce, adevratul altar al Jertfei divine. 15 august 1992