Particularităţile

stilurilor
funcţionale

Prof. Pleşea Maria-

Monalisa
 Stilul funcţional

= o variantă a limbii care îndeplineşte funcţia de

comunicare într-un domeniu de activitate
determinat.

 în accepţie lingvistică înseamnă modul particular

de folosire a resurselor limbii în diferite domenii
ale activităţii sociale
• Stilul artistic
(beletristic)
este caracteristic
domeniului literaturii
(operelor literare în
versuri sau în proză).
 Particularităţile stilulului

artistic
limbajul conotativ
:
 vocabularul bogat (conţine arhaisme,
neologisme, elemente de argou şi jargon)
 ambiguitate şi echivoc
 structură gramaticală variată
 se adresează sensibilităţii, intelectului şi
generează emoţii estetice
 expresivitate foarte mare
 caracter subiectiv
 uneori apar abateri de la normele limbii
literare
 funcţia poetică şi expresivă (emotivă).
 2. Stilul
ştiinţific este
caracteristic
oricărei lucrări
de specialitate,
dintr-un
domeniu
ştiinţific sau
altul.
 Particularităţile stilulului
ştiinţific
 obiectivitatea , claritatea, precizia
 impersonalitatea, expresivitate zero
 specializarea lexicală: termeni din tehnică
şi ştiinţă
 limbajul denotativ, neologic (datorită
înnoirii tehnicii şi a ştiinţei)
 limbaj de specialitate greu de înţeles de
către nespecialişti
 sintaxă simplă
 scop informativ
 absenţa ambiguităţii, echivocului şi a
figurilor de stil
 Stilul
oficial-
administrat
iv se
întâlneşte în
relaţiile
oficiale în
domeniul
social,
economic,
diplomatic,
administrativ
.
Particularităţile stilulului
oficial-administrativ
 absenţa oricărei nuanţe afective
 caracter obiectiv, impersonal, lipsit de
afectivitate
 vocabular sărac
 limbaj denotativ
 accesibilitate, precizie, claritate
 formule stereotipe
 exprimare neutră, rigidă, obiectivă,
impersonală
 absenţa termenilor familiari, a cuvintelor
populare, a argoului
 coordonarea este preferată subordonării

Stilul publicistic este propriu
presei scrise şi mijloacelor de
comunicare în masă.
 Particularităţile stilulului
publicistic
 destinat unui public eterogen (variat), cu o pregătire
profesională diferită sau cu diferite niveluri de
cultură
 are scopul de a informa publicul, de a comenta
fapte de viaţă socială, de interes economic, politic
pe înţelesul tuturor
 vocabularul divers acumulând inovaţii şi clişee
 varietatea şi bogăţia vocabularului determinate de
diversitatea tematicii abordate
 limbaj accesibil publicului variat
 folosirea citatului şi a mijloacelor extralingvistice
(fotografii, filme)
 structură gramaticală simplă
 utilizarea limbii literare alături de formulări specifice
limbajului cotidian
 amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri
 Textul publicistic reflectă realitatea
imediată: anunţul, apelul, articolul,
comentariul, interviul, cronica, ştirea
 Textul publicitar are funcţia de
convinge şi de a informa: anunţul,
prospectul, spotul publicitar, reclama,
afişul, catalogul de expoziţia.
 Stilul colocvial
(familial)
 folosit în relaţiile particulare, în
viaţa cotidiană
 încărcătură afectivă
 foloseşte formule de adresare
 asociere cu mijloace
nonverbale, paraverbale
 nu respecta intotdeauna
normele limbii literare (elipsa)
 foloseste expresii, termeni
argotici
 foloseste diminutive,
augmentative,cuvinte in
vocativ , vorbirea la imperativ,
interjecţii
 Stilul epistolar

 Formule fixe (de datare, început,

încheiere, semnătura)
 Ex: biletul, telegrama, scrisoarea, invitaţia,
cartea de vizită