Abuzul emoional este denumit i abuz psihologic) se poate manifesta prin injurii, proferarea de ameninri, intimidri, uciderea sau

maltratarea animalelor domestice preferate ale copilului, insulte, poreclire, izolare, ignorare, respingere, indiferen, folosirea de apelative sau etichetri denigratoare, etc. Ameninarea cu violena fizic este de asemenea un abuz psihologic. Violenta fizic, verbal sau denigrarea ndreptat asupra altui membru al familiei precum i violenta fizic sau asupra animalului de companie al copilului sau distrugerea jucriilor acestuia cu intenia de a i crea acestuia o suferin, sunt i ele forme de manifestare a abuzului emoional. n majoritatea cazurilor abuzul emoional nsoete formele de abuz fizic. Copilul simte c nu este iubit, apreciat sau respectat. Un caz particular de abuz emoional esteabuzul alienator; [modificare]Abuzul alienator Pentru detalii, vezi: Sindromul alienrii printeti , Sindromul Stockholm i Sindromul Mnchausen prin transfer. Abuzul alienator reprezint nstrinarea copilului de persoanele, animalele sau lucrurile de care s-a ataat emoional. Interzicerea de ctre persoana abuzatoare a accesului minorului la persoanele, animale sau lucrurile respective sau a legturilor emoionale pe care acesta ar fi normal s aib cu anumite persoane semnificative din viaa acestuia. Un caz special este fenomenul alienrii printeti n care persoana abuzatoare denigreaz pe o alt persoan (persoana int) n faa minorului. Alienatorul are are ateptri nerealiste de la copil pretinzndu-i s coopereze la campania de denigrare mpotriva persoanelor int. El condiioneaz minorului ngrijirea sau oferirea de afectivitate n funcie de comportamentul pe care l pretinde de la copil cu privire de persoanele int. Astfel alienatorul i "retrage" afeciunea pentru copil atunci cnd acesta nu particip la campania de denigrare persoanelor int respectiv "recompenseaz" copilul atunci cnd acesta accept s participe la campania de denigrare. Cazuri particulare de abuz alienator sunt reprezentate de nerespectarea de ctre printele custodian a programului de legturi personale decis de ctre instan sau rpirea internaional de minori (scoaterea ilegal din ar a minorului). Partea vizibil a abuzului de tip alienator care se manifest prin nerespectarea programului de legturi personale este pedepsit de lege [10] [modificare]Abuzul Verbal Abuzul verbal (numit i violen verbal) reprezint o form de abuz emoional i respectiv de tratament umilitor n care aduli sau grupuri de copii i aduli folosesc cu privire la minor apelative care l desconsider i care l umilesc. Conform legii 272/2004 Sunt interzise tratamentele umilitoare, poreclele, catalogrile privarea de hran etc. Prin urmare, n familie i n toate instituiile publice i private care au n ngrijire copii sunt interzise pedepsele corporale i tratamentele umilitoare. [11]. njurturile la adresa copilului sau folosirea unui limbaj obscen la adresa lui reprezint, de asemenea, tot forme de violen verbal i sunt extrem de duntor, putnd lsa traume psihice asupra copilului.
Simptomele abuzului psihologic

Copilul care este supus unui abuz psihologic are un parinte sau o persoana de ingrijire care foloseste tactici de a rani copilul din punct de vedere psihologic, cum ar fi adresarea de insulte sau neasigurarea unui climat suportiv. Durerea emotionala cauzata de acest tip de abuz poate fi devastatoare pentru copil. Un copil abuzat emotional poate: - sa aiba un interes scazut fata de ceea ce se petrece in jurul sau si sa nu fie curios sa

incerce noi experiente, activitati - sa aiba un raspuns inadecvat la durere, la alti oameni sau la modificarile din mediul inconjurator - sa evite un parinte sau o persoana de ingrijire - sa aiba reactii excesive de teama, manie, depresie sau anxietate - sa aiba performante scolare scazute - sa isi produca autovatamare sau autodistrugere.

Factori de risc
Sus

Traiul in saracie sau la limita saraciei este un factor de risc major pentru maltratarea copiilor. Persoanele care traiesc in saracie adesea nu au resurse pentru a asigura o ingijire adecvata a copiilor lor. Persoanele de ingrijire pot avea un nivel ridicat de stres, care ii face sa fie mai putin capabili sa faca fata provocarilor zilnice. De asemenea, unii copii au nevoi fizice sau psihologice speciale, ceea ce le provoaca parintilor un stres major. Parintii fara serviciu, singuri si lipsiti de experienta, persoana de ajutor cu afectiuni psihice, abuz de substante, locuinta/adapost umil, toti sunt factori de risc.
Factori de risc pentru parinti si persoanele de ingrijire

Un istoric de control scazut al impulsurilor, violenta, violenta domestica sau de abuz al copiilor. Un istoric de abuz de substanta, care poate include probleme cu alcoolul. Asteptari nerealiste de la un copil si lipsa cunostintelor legate de dezvoltarea normala a copilului in general. Un nivel crescut de stres care nu este rezolvat pe cai sanatoase. Sursele comune de stres includ faptul de a fi un parinte singur sau adolescent sau faptul de a avea cativa copii mici cu varste apropiate. Lipsa suportului si izolarea. Parintii care duc lipsa de suport financiar, emotional sau de alte tipuri au o probabilitate mai mare sa isi abuzeze sau sa isi neglijeze copii. Un parinte sau o persoana de ingrijire care nu are acces la serviciile sociale comunitare pot fi lasati sa se descurce singuri cu o varietate de dificultati. A fost abuzat la randul sau in trecut. Persoanele de ingrijire care au fost abuzate in copilarie la randul lor, cu o stima de sine scazuta, care sunt depresivi sau care au alte probleme mentale, au o probabilitate mai mare de a reactiona cu violenta in conditii de stres. Un istoric de probleme mentale, cum ar fi depresia.
Factori de risc pentru copii

Riscul de a fi abuzat sau neglijat creste daca un copil are o dizabilitate sau alte probleme de sanatate, cum ar fi: - nasterea prematura. Nou-nascutii care se nasc devreme adeseori aduc un plus de stres emotional si financiar familiei din cauza nevoii lor de a sta mai mult in spital, ceea ce implica un cost mai mare si din cauza vulnerabilitatii generale care impune o urmarire atenta din momentul in care ajung acasa. Ei pot avea probleme de dezvoltare persistente - o dizabilitate fizica, ca de exemplu orbirea sau paralizia - inteligenta sub normal - intarzieri in dezvoltare - un temperament dificil - probleme de comportament, inclusiv tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD) O legatura nesigura intre parinte si copil este de asemenea un factor de risc pentru abuz sau neglijare. Incapacitatea de se stabili o legatura poate fi rezultatul urmatoarelor situatii:

- parintii nu isi doresc copilul - nasterea de gemeni sau a mai multor copii - spitalizare indelungata a nou-nascutului si separarea de parinti din cauza nasterii premature sau a unor probleme de sanatate - luarea in adoptie sau in asistenta maternala a unui copil - probleme mentale ale persoanei de ingrijire. De exemplu, un parinte care are o depresie severa poate sa isi neglijeze fara intentie copilul - copilul s-a nascut cu o afectiune severa sau o dizabilitate, cum ar fi orbire, surzenie sau autism. Aceste tipuri de probleme pot face dificila comunicarea parintelui cu copilul sau pot impiedica copilul sa ofere si sa primeasca afectiune.

Conseciinte
Sus

In anul 2002, in Statele Unite de exemplu, aproximativ 1400 copii au murit ca rezultat al maltratarii. Supravietuitorii sunt vulnerabili la afectiuni emotionale pe termen lung. Tipic, copii sunt abuzati la o varsta la care nu au experienta de viata si au o capacitate de rationare scazuta pentru a intelege ca ceea ce se intampla nu este din vina lor. Maltratarea copiilor mai mici de 7 ani poate duce la modificari permanente ale personalitatii si in comportament. Copii care sunt maltratati au un risc crescut de a abuza alti copii si, mai tarziu in viata, sa-si abuzeze proprii copii sau parintii varstnici. De asemenea ei au un risc crescut de se implica in acte criminale pe masura ce trec anii. Ca adulti, exista o mare probabilitate ca ei sa aiba probleme fizice si emotionale.
Efecte fizice

Abuzul fizic prelungit si repetat poate vatama pentru totdeauna corpul. Anumite tipuri de abuz, cum ar fi "sindromul scuturarii bebelusului" (care mai este denumit si ranirea intentionata a capului) pot provoca leziuni ale creierului care pot pune in pericol viata. Copii care supravietuiesc pot avea dizabilitati in dezvoltare sau tulburari de invatare permanente. Un copil abuzat sexual se poate infecta cu o boala cu transmitere sexuala, cum ar fi HIV, care poate sa-i pericliteze viata. Probleme de sanatate pe termen lung (cronice), ca de exemplu sindromul colonului iritabil sau disfunctie sexuala. Alte afectiuni, precum osteoporoza, se pot dezvolta ca rezultat al neglijarii in copilarie, atunci cand nu i s-a asigurat o nutritie corespunzatoare.
Efecte emotionale

Toti copii care au suferit un abuz sau au fost neglijati sau au fost martori la violenta domestica au un risc crescut de a dezvolta afectiuni psihice, probleme emotionale sau abilitati sociale deficitare. Aceste probleme pot aparea singure sau in asociere. Efectele abuzului sau ale neglijarii sunt determinate de severitatea lor, de frecventa lor si de durata perioadei in care au avut loc si de relatia copilului cu abuzatorul. Afectiunile psihice care ar putea aparea din cauza abuzului sau a neglijarii sunt: - anxietatea - depresia - tulburarea de personalitate borderline. O persoana cu aceasta conditie mentala are dificultati sa isi controleze mania si impulsurile, are probleme datorate relatiilor interpersonale instabile sau intense, are un sentiment scazut al propriei valori, si are trairi innebunitoare de anxietate legate de teama de abandon - tulburare de stres postraumatica - suicid sau idei suicidare - disociere. Aceasta consta in incercarea inconstienta de autoaparare impotriva unei experiente coplesitoare si traumatizante. Mintea se separa de un eveniment sau de

locul/mediul care are legatura cu acel eveniment; de exemplu blocarea memoriei, astfel incat mintea sa pastreze un anumit grad de ordine si de sens - tulburari de alimentatie, cum ar fi restrictionarea severa a caloriilor (anorexie), care duce la o scadere in greutate care nu este sanatoasa. Alte efecte emotionale sunt: - scaderea stimei de sine, care este convingerea centrala a persoanei in legatura cu sine. Copii nu pot procesa sau intelege ce li s-a intamplat. Adeseori, ei se blameaza inconstient pe ei insisi si cresc cu o proasta imagine de sine, care le afecteaza relatiile cu ceilalti - manie, ostilitate, sfidare, tendinte antisociale sau comportament criminal - negativitate. O persoana cu un istoric de abuz sau de neglijare poate avea dificultati in adaptarea la norme - abuz de substante, cum ar fi folosirea de droguri ilegale sau consumul excesiv de alcool - detasare emotionala. Persoana respectiva poate avea dificultati in crearea de legaturi, in socializare si in formarea de prietenii. Acestea pot duce la izolare si la incapacitatea de a invata sa aiba si de a dezvolta simpatie, empatie si alte concepte importante bazate pe emotie - impulsivitate. Persoana nu poate sa se gandeasca si sa prevada consecintele inainte de a actiona. Adesea, aceasta duce la activitati nesabuite, riscante sau antisociale, cum ar fi sofatul periculos - probleme sexuale. Copii abuzati sau neglijati, in special cei care au fost abuzati sexual, adeseori au probleme in dezvoltarea unei sexualitati normale la adolescenta si la maturitate. Unii pot avea o promiscuitate sexuala; altii pot avea teama si nu sunt dispusi sa riste sa se implice in nici un fel de intimitate. Efectele abuzului emotional asupra copilului
Exista inca parinti care isi pedepsesc copiii sau ii umilesc in mod repetat, chiar si atunci cand acestia nu gresesc. Din cauza stresului, parintii nu mai au rabdare sa-si asculte copiii, sa le ofere atentia si afectiunea de care au nevoie si din pacate, ii abuzeaza emotional, lasandu-le traume pentru toata viata. In loc sa fie un model pentru copil, parintele devine calaul propriului copil.

Interviu realizat cu psiholog Mirela Horumba in cadrul emisiunii "Meditatii pentru parinti" realizata de Adriana Titieni A: Abuzul emotional poate lasa cicatrici insemnate in mintea, sufletul si viata unui copil. I: Intr-adevar, abuzul emotional lasa urme si rani care de multe ori nu se vindeca niciodata si orice am face, nu putem scapa de ele. Este important sa le precizam parintilor faptul ca intotdeauna abuzurile se savarsesc de catre persoanele cu inalta semnificatie pentru copil, adica acele persoane care sunt desemnate sa aiba grija de copil, de a-l educa. Cel care are abilitatea de a fi educatorul, ingrijitorul copilului, cel care sa-i indrume pasii copilului in viata, este practic un fel de calau. Metoda traditionala, romaneasca, de educare a copilului, este bazata pe frica, pe santaj, pe abuzul emotional. De multe ori pedeapsa corporala, verbala, il fac pe copil sa aiba comportamente care sa nu il ajute deloc in viata, incat sa devina un om puternic. A: Relatia dintre parinte si copil, in multe cazuri poate fi catalogata ca fiind asemenea relatiei dintre calau si victima. I: Da, pentru ca este o relatie de autoritate inteleasa gresit, este mai mult o agresiune; cineva este victima. In nici un caz nu este acea autoritate sanatoasa, centrata pe dezvoltarea copilului si nu pe stoparea creativitatii anumitor potentialitati pe care copilul le are si in loc sa le dezvolte, copilul isi

pune in bagajul emotional frici, teama, complexe, rusine, vinovatie, lucruri care devin un fel de frane, cu care el este obligat sa traiasca clipa de clipa, zi de zi. In primele luni de viata bebelusul nu are capacitati fizice sa se descurce singur. De aceea el dezvolta tot felul de comportamente, strategii, pentru a putea supravietui. Unele ii plac, altele nu, insa le dezvolta pentru ca este insasi conservarea speciei. Suportul emotional al copilului are aceiasi parametri ca suportul emotional al parintelui. Oamenii se nasc egali din punct de vedere emotional. Indiferent ca ai 30 de ani, 60 de ani sau esti bebelus care doar ai venit pe lume, ai acelasi set de emotii in dotare, sistemul nostru emotional este acelasi, de aceea pleaca o serie de premise gresite pe care le-am avut la indemna, pentru a ne educa si creste copilul. Este o mare diferenta intre a ne educa si a ne ingriji copilul. Multi parinti pun semnul egal intre cele doua componente, crezand ca daca ii dau copilului de mancare, sau il duc in mall, ii cumpara jucarii, atunci trebuie sa fie fericit, insa nu este suficient acest lucru. Si copiii uneori ne abuzeaza emotional, insa diferenta este ca noi avem mecanismele deja dezvoltate pentru a ne apara. Cat de mult curaj au copii intre 3-16ani sa va infrunte intr-un mod pozitiv, sa aiba opinii argumentate, altele decat cele pe care voi i le emiteti? Daca ei nu au curaj, nu fac asta in mod frecvent, inseamna ca acel copil se teme, frica deja s-a instaurat. Ganditi-va de cate ori aveti voi, parintii, alte opinii si curajul de a va infrunta semenii: socrul, mama, sotul, vanzatoarea de la magazin. Cand spunem a va infrunta nu vorbim de cearta, ci sa aveti curajul sa spuneti ca anumite lucruri nu va plac, va deranjeaza, sau de cate ori aveti curajul sa va exprimati atunci cand lucrurile stau diferit fata de cum le vedeti voi? A: Ce este abuzul emotional? I: Abuzul emotional reprezinta un set de comportamente care are o frecventa repetata, duce la scaderea stimei de sine a copilului si este efectuat de catre cel, sau cei care au grija de copil, ceea ce este cel mai grav si ca sa-l putem detecta mai usor, voi da cateva exemple: pedepsirea sistematica a copilului, umilirea lui, rejectarea, a-l pune sa faca diferite munci care nu sunt adecvate varstei lui, a-l convinge sa aiba comportamente antisociale. Toate aceste lucruri sunt forme de abuz emotional, cu consecinte extrem de grave pe intreaga perioada a vietii adulte. In relatia profesor-elev, abuzul emotional incepe in clasa a cincea, pentru ca atunci cand trece de la o mamica - doamna invatatoare, la mai multe non-mamici, intervine prima parte a abuzului. Este o mare diferenta intre a educa si a instrui, mai ales in sistemul romanesc. De foarte multe ori profesoara, din lipsa de timp, competenta, intelegere si abuzata fiind la randul ei de societate, ajunge sa abuzeze copilul. Pentru ca o multime de jigniri, tonuri ridicate, ironii la scoala nu fac decat sa-i inhibe capacitatea lui de intelegere, creativitate si optiune personala. Inteligenta cognitiva se dezvolta pe intelegenta emotionala. Parintii vin acasa stresati, perturbati de stresorii din societate, epuizati fizic si psihic si gasesc un copil care a stat inchis in casa, cu o energie foarte mare, doritor sa se joace, care vrea sa aiba parte de putina atentie. De multe ori reactionam prosteste si spunem ca nu avem timp. Copilul chiar nu are nici o vina ca eu intr-o zi am fost suparata, obosita sau nervoasa. Este nevoie sa invatam sa vorbim despre noi. Educatia inseamna sa fim modele, sa invatam sa fim oameni, nu sa ne descarcam agresivitatea, nu sa fim sarcastici si ironia este o forma de abuz emotional. In acest fel ii transmitem copilului faptul ca el nu conteaza, ca el nu este valoros. Stiu ca uneori pare foarte dificil dar trebuie sa incercam. Nu se pot face schimbari de la o zi la alta, dar trebuie sa fim atenti de cate ori tipam la copil. Aici este vorba de incapacitatea noastra de a ne gestiona propriile emotii, propria viata. Vorbim despre defectele copilului insa si parintii au defecte dar nu vor sa le accepte. Nu trebuie sa le fie rusine sa isi ceara iertare in fata copilului, sa spuna ca au pierdut controlul sau ca au exagerat.