You are on page 1of 5

FACTORII SUBIECTIVI AI EVALUARII SCOLARE VALORI SI LIMITE ALE INTERVENTIEI SUBIECTIVE IN EVALUARE Orice incercare de abordare a problemelor evaluarii

invatamantului, in general si ale evaluarii elevilor, in particular, este confruntata, de la inceput, cu complexitatea dimensiunilor care circumscriu domeniul evaluarii, atat ca teorie si ca obiect al cercetarii stiintifice, cat si ca practica si ca fenomen real, ca realitate prezenta in toate articulatiile procesului si sistemului de invatamant, incepand cu cel mai simplu act de evaluare a elevilor in lectie, pana la nivelul evaluarilor macrocosmice. Nu numai ca domeniul evaluarii este deosebit de complex, dar variatele sale componente sunt si puternic relationate, alcatuiesc un sistem integrativ din care este dificil sa fie izolat un anumit aspect fara a simplifica si fara a pierde o parte insemnata a implicatiilor pe care aspectul respective le genereaza sau le suporta prin interactiune cu complexul factorial al evaluarii. O evaluare pur obiectiva, impersonala, indiferenta si absolut neutra, adica o evaluare fara subiect nu este numai imposibila, dar si mai slab semnificativa, mai putin relevanta si , in cele din urma, mai putin obiectiva, decat o evaluare care angajeaza explicit subiectivitatea, valorile, atitudinile si viziunea personala, ale celui care evalueaza sau/si ale celui care este evaluat. Educatia este prin excelenta interactiune intre subiectivitati, este transfer si asimilare de experienta care angajeaza integral personalitatile implicate, profesori sau elevi. Problema este de a nu elimina interventia factorului subiectiv, ci de a controla aceasta interventie. Pentru clarificare ar fi necesare cateva intrebari: In ce limite interventia factorului subiectiv, fie ca este vorba despre profesor, de elev sau de alta persoana influenta, poate sa se abata, in plus sau in minus, de la ceea ce ar fi o evaluare corecta? In ce proportii influenta factorului subiectiv poate fi distribuita pe cei doi agenti principali: profesorul si elevul? In ce masura influenta factorului subiectiv se exercita in sensul nonobiectivitatii? Sau invers pusa problema: In ce masura obiectivitatea este diminuata prin aportul subiectiv al persoanelor implicate in factorul evalua rii?
1. Interventia factorului subiectiv nu poate depasi anumite limite ale

abaterii de la nivelul correct al evaluarii, chiar si atunci cand acest nivel este cel al bunului simt. O performanta al carei nivel este de

nota sapte, nu poate fi cotata nici cu zece, dar nici cu patru, chiar si atunci cand evaluatorul ar urmari in mod intentionat sa supraevalueze sau sa subevalueze un anumit elev. Exceptiile, daca apar, nu fac decat sa confirme regula, caci subiectivismul devine in acest caz evident, iar discutiile trebuie orientate in alta parte. Daca insa renuntam la prezumtia de intentionalitate, atunci este cert ca abaterile de origine subiectiva nu pot depasi si nici nu depasesc in plan real anumite limite. Tocmai aceste limite sunt cele care trebuie luate in consideratie in delimitarea spatiului de interventie, prin metode speciale de evaluare, in sensul diminuarii aportului subiectiv la denaturarea evaluarii. Orice exces de substituire a personalitatii evaluatorului si evaluatului prin tehnici impersonale si riguros obiective in masura in care acestea sunt posibile poate avea cel putin doua efecte negative: diminueaza gradul de semnificatie a evaluarii, reducand-o la masurarea de caracteristici fizice; scoaterea din sfera evaluarii aspectele calitative complexe care nu pot fi sesizate decat prin observatie, prin relatie directa intre evaluator si evaluat, intre profesor si elev. 2. Temeiul celei de-a doua intrebari se afla intr-o impejurare sesizata de multi profesori , dar si de catre elevi: aceea ca, in mod frecvent, se accentueaza mai ales subiectivismul profesorului, ignorandu-se faptul ca, in evaluarea scolara, si elevul contribuie, intr-un fel sau altul, la conditionarea subiectiva a evaluarii. Conceptia elevului despre evaluare, criteriile proprii, motivatiile, atitudinile elevului sunt cel putin la fel de influente ca ale profesorului. De altfel, experientele de folosire a tehnicilor de autoevaluare sau de evaluare a elevilor de catre elevi, au pus in evidenta aparitia acelorasi efecte de evaluare subiectiva. Factorul subiectiv cel mai important este, fara indoiala, atitudinea elevului fata de sistemul evaluarii scolare si, in principal, fata de notare. De aceea, cunoasterea atitudinii elevilor si luare in consideratie a acesteia la ameliorarea actului de evaluare este o conditie imporatanta pentru perfectionarea generala a sistemului evaluarii scolare. 3. Cea de-a treia intrebare se refera la masura in care intreventia facorului subiectiv se exercita in sensul non-obiectivitatii, in sensul ca distorsioneaza caracterul obiectiv, impersonal al evaluarii. Aceasta intrebare pune, de fapt, in discutie statutul existential al subiectului, al subiectivitatii in procesul cunoasterii si actiunii, cu implicatii ce depasesc cadrul strict al evaluarii, angajand problemele epistemologice ale raportului obiect-subiect in domeniul socio-

umanului. Mentinand totusi discursul in sfera evaluarii, consideram ca problema abordata aici are doua aspecte semnificative: Unul se refera la relatia dintre influenta subiectiva si caracterul obiectiv al evaluarii si poate fi reformulat astfel: Este influenta subiectiva o influenta care submineaza neaparat caracterul obiectiv al evaluarii? urmand ca raspunsul sa fie dat in termenii de cat, cum si in ce conditii se exercita aceasta influenta. Celalalt aspect se refera la relatia dintre caracterul obiectiv/subiectiv al evaluarii pe de o parte, si corectitudinea evaluarii, pe de alte parte. Acest aspect al problemei poate fi exprimat in doua moduri: O evaluare strict obiectiva este neaparat si corecta? ; Interventia subiectiva actioneaza neaparat in sensul necorectitudinii evaluarii ?. Desigur, un raspuns pertinent presupune, ca pe o conditie prealabila, un concept bine definit al corectitudinii in evaluare. La acest nivel al analizei, cred ca ipoteza cea mai plauzibila este ca nu se poate stabili o asociere stricta intre perechile de atribute obiectiv-corect, subiectiv-necorect si ca, probabil, corectitudinea evaluarii se asigura printr-o combinatie optima a obiectivului in subiectivului in evaluare.

BIBLIOGRAFIE:
1. Elisabeta,Voiculescu: Factorii subiectivi ai evaluarii scolare. 2.

3. 4. 5.

Cunoastere si control, Ed. Aramis, 2007 Barzea, Cezar: Domenii si procedee de evaluare, in vol. Analiza procesului de invatamant. Componente si perspective, coord. I.Nica, E.D.P., 1977 Boncu, Stefan: Eul in cognitia sociala, in vol. Psihologia sociala. Aspecte contemporane, Ed.All, 1996 Ciurea, R: Succesul scolar si problema notarii, in Contributii la perfectionarea procesului de instruire. Cerghit, Ioan: Perfectionarea lectiei in scoala moderna, E.D.P., 1983.

You might also like