INTRODUCERE IN MICROBIOLOGIE SI VIRUSOLOGIE

DEFINITIA MICROBIOLOGIEI
MICROBIOLOGIA (micros-mic, bios-viata, logos-vorbire) este stiinta care studiaza forma, structura (morfologia), genetica, procesele metabolice din organismele microscopice si submicroscopice. Microbiologia este o stiinta relativ tanara, care prezinta interes nu numai stiintific, ci si practic, pentru diferite domenii ale activitatii umane: medicina, agricultura, alimentatia, biotehnologia, etc. Fiind ea insasi o stiinta ce s-a putut dezvolta ca urmare a dezvoltarii tehnice si tehnologice, microbiologia a luat amploare abia in ultimele decenii ale acestui secol. Acumularile teoretice si practice din domeniile fizicii nucleare, ale biologiei celulare si moleculare, ale tehnicilor informationale, au condus la imbunatatirea logisticii microbiologiei si, implicit, la dezvoltarea rapida a microbiologiei ca stiinta de mare amplitudine. In unele ramuri industriale, microbiologia formeaza cvasitotalitatea proceselor tehnologice. Se pot exemplifica astfel industriile fermentative si a antibioticelor, statiile de epurare a dejectiilor, s.a., domenii in care cunoasterea fiziologiei si a metabolismului microorganismelor permite dirijarea corecta a proceselor tehnologice in vederea obtinerii unor produse utile vietii si activitatii umane, de calitate superioara si cu randamente ridicate. Principalele ramuri subordonate ale microbiologiei, cu statut aparte si avand preocupari specifice, sunt: bacteriologia - se ocupa cu studiul bacteriilor; micologia - se ocupa cu studiul ciupercilor microscopice si macroscopice; protozoologia - se ocupa cu studiul protozoarelor; virologia - se ocupa cu studiul virusurilor; parazitologia - se ocupa cu studiul parazitismului si organismelor parazite; algologia - se ocupa cu studiul organismelor acvatice simple, numite alge. La aceste discipline microbiologice trebuie adaugate si domeniile aplicative ale microbiologiei: imunologia - studiaza sistemul mecanismelor de aparare al organismelor, care le protejeaza fata de o eventuala infectie si/sau de orice substanta straina care patrunde in interiorul lor. microbiologia sanatatii publice si epidemiologice - are ca scop monitorizarea si controlul raspandirii bolilor in comunitati; microbiologia alimentelor si a apei - examineaza rolul pozitiv sau negativ al microorganismelor in alimente si apa; microbiologia solului - studiaza interrelatia dintre microorganism, sol si plante, rolul microorganismelor in fertilitatea solului si in circuitul elementelor biogene in natura;

 microbiologia agricola - studiaza relatia dintre microorganisme si recolte, in scopul cresterii productiei si calitatii acestora; microbiologia petrolului - studiaza rolul microorganismelor in geneza zacamintelor de petrol; microbiologia mediului - studiaza microorganismele prezente in sol, apa si aer, ocupandu-se de solutionarea problemelor practice din domeniul sanitar; biotehnologia - include orice proces prin care oamenii utilizeaza microorganisme sau procese biologice pentru obtinerea unui produs dorit; microbiologia industriala - utilizeaza microorganisme pentru a produce cantitati mari de produsi utili ca: vitamine, aminoacizi, enzime, medicamente; ingineria genetica - implica tehnici care in mod deliberat modifica fondul genetic al organismelor pentru a induce obtinerea de noi combinatii genice. Reprezinta cel mai dinamic domeniu al microbiologiei moderne. Microbiologia medical uman i veterinar i a patologiei plantelor-relaiile microorganismelor patogene- organisme gazd, supravieuirea i condiiile transmiterii n natur, influena factorilor de mediu, mecanismele moleculare de aciune mpotriva lor i reacia gazdelor fa de agresiune. Desprinderea microbiologiei n ramuri diferite: Microbiologia solului, Microbiologia acvatic, Geomicrobiologie, Microbiologia medicala fiecare cu tehnici speciale, concepte i terminologii proprii-determin un caracter autonom al acestor domenii interconectate dou tipuri de demersuri: 1. autecologic=relaia dintr-un microorganism(individ) i gazda sa (mediul su); 2. sinecologic= relaiile dintre microorganisme (comunitate biologic) i un anumit mediu: Microbiologia mediului (Jannasch, 1984)-studiu integrat al relaiilor biologice dintr-un habitat comun i interaciunile ce apar cu alte organisme i mediul nconjurtor. n prezent microbiologia ecosistemelor naturale (sol, ap, aer) se extinde i asupra zonelor expuse activitilor perturbatoare umane (agricultura intens, poluarea apelor, etc). Particularit i ale domeniului: biodiversitate imens imposibilitatea reproducerii n laborator caracterul interdisciplinar tehnici i aparatur explorarea unor medii extreme implicarea societ ii umane

Rolul microoganismelor n func ionarea ecosistemelor are o importan esen ial-3 nivele diferite 1. Activitate la nivel individual 2. Activitate la nivel de ecosistem 3. Activitate la nivel global

SCURTA ISTORIE A MICROBIOLOGIEI Istoria microbiologiei ar putea fi stucturata in patru etape, si anume: 1. Perioada de individualizare ipotetica a factorului determinant al bolilor, in special umane; 2. Etapa cunoasterii nemijlocite a microorganismelor; 3. Perioada de sintetizare si de corelare a cunostintelor stiintifice in domeniul microbiologiei; 4. Etapa contemporana, de interconectare a microbiologiei cu alte stiinte, in scopul ridicarii valorii sale socio-umane. Aspecte importante ale istoriei microbiologiei. Descoperirea instumentului optic numit microscop, a ervolutionat vasta si diversa lumea a microorganismelor fara de care nu ar fi putut fi cunoscuta. ANTONIE VAN LEEWENHOEK (1632-1723) este cel care a descoperit lumea invizibila a microorganismelor, fiind primul care le-a observat prin marire cu ajutorul microscopului simplu, cu o singura lentila, de constructie personala. Pe baza desenelor detaliate ale "animalculelor" (animale foarte mici, mobile) observate pe preparate provenind din diferite medii - apa de ploaie, tartrul dentar si apele din canalele de scurgere - acestea au fost ulterior identificate ca fiind reprezentanti ai bacteriilor,drojdiilor si protozoarelor. Astfel, Leewenhoek a atras atentia asupra microorganismelor, fara sa le acorde statutul unor organisme aparte. ROBERT HOOKE, in urma studiilor realizate la microscop, descoperea in 1665 celula, marcand astfel inceputul unei teorii celulare, consolidate ulterior de alti savanti. MATTHIAS SHLEIDEN si THEODOR SCHWANN, in urma cercetarilor, stabilesc clar teoria conform careia toate organismele, deci si microorganismele, sunt alcatuite din celule. Studiile ulterioare privind structura si functiile celulelor au avut la baza aceasta teorie celulara, constituind una din cele mai importante generalizari ale Biologiei. LAZZARO SPALLANZANI (1729-1799) cunoscand indeaproape microscopul, se ocupa de teoria " generatiei spontane", subiect controversat in acea vreme. Se credea cu toata convingerea ca "dintr-o substanta organica in descompunere se pot naste spontan organisme vii". Aceasta teorie era cunoscuta de pe vremea lui Aristotel si a fost admisa fara obiectii, deoarece asa sustinea marele Aristotel. In anul 1665, biologul florentin FRANCESCO REDI (1626 - 1697) lanseaza primele critici timide in legatura cu teoria anterior amintita, lansand aforismul "omne vivum a vivo" (tot ce e viu vine din ceva viu). Un secol mai tarziu (1765), Spallanzani aduce argumente si combate teoria lui Aristotel, care avea sa domine totusi pana in 1861, cand Louis Pasteur o inlatura definitv printr-o sintagma ramasa celebra: "si microbii trebuie sa aiba parinti". Epoca pasteuriana-responsabil de demonstrarea faptului c mediul extern = sursa de microorganisme cu atribuii n: a. Transformrile fermentative ale substanelor organice (microorganisme specifice i strine);

Patologice-particularitile biologice ale microorganismelor patogene i modificarea proprietilor eseniale (virulena, patogenitatea, mutaiile).Ex . - reducerea nitrailor Schonbein 1868; - nitrificarea Schloesing&Mntz. LOUIS PASTEUR (1822 - 1895), chimist, biolog si imunolog francez, unul dintre intemeietorii stiintelor microbiologice, este cel care a infiintat primele laboratoare de cercetare, fiind considerat geniul microbiologiei. Pasteur a demonstrat ca fermentatiile, considerate anterior procese pur chimice, sunt procese biologice determinate de actiunea microorganismelor, in special anaerobe. El dovedeste ca fermentatia este "un act corelativ unui proces vital", o sursa de energie necesara dezvoltarii germenilor, si ca "o fermentatie determinata are fermentul sau determinant". Realizarea faptului ca drojdiile joaca un rol crucial in fermentatii a reprezentat primul concept care asocia activitatea unui microorganism cu modificarile fizico-chimice ale materiei organice. Extinzand cercetarile sale asupra fermentatiilor, a pus in evidenta natura infectioasa a unor boli ale vinului si ale berii. Pentru impiedicarea alterarii vinului si berii, Pasteur a imaginat procedeul incalzirii blande - pasteurizarea - aplicat ulterior si laptelui si utilizat ca procedeu de sterilizare si in domeniul medical. Au fost puse astfel bazele tehnicilor aseptice care constituie in prezent standardele de laborator. Pasteur stabileste principiul specificitatii microbiene, punand bazele teoriei bolilor infectioase si demonstrand ca acestea sunt rezultatul patrunderii in organism a unor agenti patogeni: intre activitatea unui agent patogen si particularitatile pe care le determina exista o anumita specificitate. Pasteur evidentiaza principiul vaccinarii si stabileste bazele stiintifice ale prepararii vaccinurilor. A demonstrat pentru prima data ca agentii patogeni, chiar cei mai periculosi, pot fi modificati pentru a fi folositi ca vaccinuri. El a numit vaccinuri culturile avirulente utilizate pentru inocularea preventiva ce stimuleaza imunitatea organismului fata de tulpina microbiana virulenta. Incununarea operei sale a fost descoperirea vaccinarii antirabice, aplicata pentru prima data la om in 1885. ROBERT KOCH (1843-1916), savant german contemporan cu Pasteur, a avut de asemenea un rol deosebit in dezvoltarea microbiologiei medicale, prin descoperirea unor numerosi agenti patologici raspunzatori de numeroase boli la om si animale, cum ar fi tuberculoza, holera etc. El a elaborat o serie importanta de tehnici de izolare, utilizand mediile de cultura solidificate (cu gelatina) pe care cresterea microorganismelor se face sub forma de colonii izolate. Cum o colonie microbiana reprezinta descendenta unei singure celule parentale, insamantarea ei ulterioara intr-un mediu steril genereaza o cultura de celule din aceeasi specie sau tulpina. Descoperirea acestei posibilitati de a obtine culturi pure a constituit un progres care a stat la baza Microbiologiei moderne, deoarece a oferit un mijloc simplu si sigur de izolare a bacteriilor, in vedera studierii biologiei lor, a identificarii si incadrarii lor sistematice. Koch a utilizat tehnici de colorare pentru preparatele microscopice (frotiuri) si in 1882 a identificat bacilul care-i poarta numele (B.K.), agentul patogen al tuberculozei. In 1905, Koch este recompensat cu premiul Nobel pentru fiziologie si medicina. b.

HANSEN (1842- 1909) deschide calea Microbiologiei industriale moderne, prin utilizarea culturilor pure de microorganisme ca starteri de fermentatie. I. MECINIKOV (1845-1946), lucrand la Institutul Pasteur din Paris, a evidentiat procesul de fagocitoza, demonstrand pentru prima data rolul leucocitelor din sange in reactiile de aparare ale organismului fata de agentii patogeni, prin inglobarea si distrugerea acestora. P. EHRICH (1854-1915) este creatorul teoriei moderne a dezinfectiei si chimioterapiei selective, sintetizand primele substante chimice active in terapia bolilor produse de spirochete si protozoare. Lucrarile sale au deschis calea spre era substantelor chimioterapice. S. WINOGRADSKI (1856-1953), intemeietorul Microbiologiei solului, a descris procesul de asimilare la organismele chimiosintetizante si fenomenul de fixare al azotului atmosferic de catre microorganisme. A elaborat metode speciale pentru cercetarea activitatii microorganismelor din sol. A. FLEMING (1881-1955) deschide prin lucrarile sale era antibioticelor, de o mare importanta in medicina si biologie. In 1929 el observa ca unele culturi ale mucegaiului Penicillium elaboreaza o substanta antimicrobiana specifica: penicilina. Acest prim antibiotic a fost mai tarziu purificat de Florey si Chain (1940), care au oferit terapeuticii infectioase un produs stabil, atoxic pentru om si animal, activ in vivo asupra unor specii de micoorganisme. WAKSMAN in 1944 descopera streptomicina, antibiotic elaborat de multe specii de actinomicete si deschide calea pentru obtinerea de noi antibiotice. TWORT si D'HERELLE (1915-1917) au avut un rol deosebit in evolutia conceptelor fundamentale de bacteriologie si virologie prin descoperirea bacterofagilor (virusuri care paraziteaza bacteriile) si a fenomenului de lizogenie. A. LWOFF a adus contributii deosebite la definirea virusurilor, dupa 1953. El a analizat relatia dintre fag si bacterie, precum si fenomenul de lizogenie sugerand interventia unui mecanism similar in patogenia cancerului. Este laureat al premiului Nobel pentru biologie. Agentii infectiosi subvirali au fost izolati in 1971 de DIENER, care a demonstrat ca moleculele de ARN nude, numite viroizi, pot determina efecte patogene la plante. PRUSINER, in 1981-1984, a demonstrat ca moleculele de proteine, numite prioni, pot fi infectioase pentru om si animale. In Romania, doi savanti de renume mondial, VICTOR BABES si IOAN CANTACUZINO au contribuit la fondarea Microbiologiei moderne. VICTOR BABES (1854-1926) a lucrat in laboratorul lui Pasteur, iar mai tarziu in laboratorul lui Koch. De formatie anatomo-patolog, si-a insusit tehnicile microbiologice si a orientat investigatia medicala spre studiul actiunii reciproce microorganism-gazda. A colaborat cu A.V. Cornil la primul Tratat de Bacteriologie din lume aparut la Paris in 1885. A descoperit noi specii microbiene, a pus in evidenta corpusculii Babes-Negri in celulele nervoase ale indivizilor morti de turbare si corpusculii Babes-Ernst in bacilii difterici. In cercetarile sale asupra antagonismului bacterian a anticipat descoperirea antibioticelor; a studiat numeroase boli infectioase. Este creatorul Institutului "Victor Babes" din Bucuresti si organizatorul primelor laboratoare de igiena si bacteriologie.

IOAN CANTACUZINO (1863-1936), format in laboratorul condus de Mecinikov la Institutul Pasteur din Paris, a continuat cercetarile maestrului sau privind imunitatea nevertebratelor. A studiat patogenia holerei, tuberculozei si a altor boli, vaccinul si vaccinarea antiholerica . A creat Scoala contemporana de microbiologie, initial in laboratorul de medicina experimentala al Facultatii de Medicina din Bucuresti, apoi in Institutul de Cercetari Microbiologice pe care l-a fondat in 1921. Opera acestor doi mari savanti romani a fost continuata de alti savanti de reputatie internationala: Constantin Levaditi, Dumitru Combiescu, Constantin Ionescu-Mihaiesti, Stefan Nicolau, Mihai Ciuca, Gheorghe Zarnea si altii. In perioada de dupa 1910, din totalul premiilor Nobel pentru medicina si fiziologie, peste o treime au fost acordate microbiologilor si specialistilor in discipline inrudite. Microbiologia continua sa progreseze in fiecare an cu ajutorul a noi tehnici si noi date furnizate de cercetare. Microorganismele sunt organisme unicelulare care cuprind dup Robert Whittaker a un sistem de organizare format din cinci regnuri de baza: 1. Procaryotae (Monera); 2. Protista; 3. Fungi; 4. Plantae; 5. Animalia. Constituirea acestor regnuri se bazeaza pe: tipul si structura celulara, organizarea si tipul de nutritie. Regnul Procaryotae - include organisme unicelulare de tip procariot. El cuprinde bacteriile si are doua subgrupe principale: eubacterii - bacterii cu structura celulara procariota caracteristica si archaebacterii - bacterii cu structura celulara si functii atipice. Regnul Protista - contine cea mai mare parte a microorganismelor eucariote unicelulare care sunt lipsite de tesuturi. El cuprinde alge microscopice care se caracterizeaza prin celule fotosintetizante si protozoare care sunt lipsite de perete celular si se hranesc pe seama altor organisme prin ingestie. Regnul Fungi - cuprinde organisme uni- sau multicelulare si uni- sau multinucleate, de tip eucariot. Celulele eucariote prezinta perete celular, nu sunt fotosintetizante si isi dobandesc nutrientii prin absortie. El cupinde microfungi (mucagaiuri si drojdii) si macrofungi. Regnurile Plantae si Animalia nu includ microorganisme, fiind reprezentate de organisme macroscopice, multicelulare. Plantele sunt alcatuite din celule eucariote cu perete celular si sunt fotosintetizante. Celulele animalelor sunt lipsite de perete celular, iar tipul de nutritie pentru acest regn este nutritia ingestiva. Este important de retinut ca virusurile nu sunt incluse in nici o clasificare, ca o recunoastere a caracterului lor de agenti infectiosi care nu au echivalent in lumea vie. Taxonomia se ocupa cu studiul clasificarii, nomenclaturii si identificarii organismelor vii. Microorganismele difer n mod fundamental unele de altele, fiind ncadrate n 3 regnuri: protista, procariotae i vira.

Regnul Protista cuprinde microorganisme a cror celule sunt evoluate, de tip eucariot, cu nucleu i organite celulare nespecifice cum sunt reticolul endoplasmatic, ergastoplasma etc.

are toate caracterele celulelor evoluate nucleu organite celulare comune nu are perete celular se divide prin direct sau prin mitoza Figura 1 Celula de tip eucariot Algele sunt microorganisme acvatice, fotosintetizante, de la dimensiuni microscopice pna la forme gigante, pluricelulare, filamentoase. Ele nu prezint interes medical propriu-zis, cu excepia agar-agarului din care se obine agarul, polizaharid care servete la prepararea mediilor de cultur solide. Mycetele sau ciupercile microscopice sunt grupate n 4 clase. Din cele 12.000 de specii, doar 100 sunt de interes medical.

Figura 2 Mycetele Protozoarele sunt microorganisme unicelulare eucariote, evoluate structural i n general mobile, asemnnndu-se cu celulele animale. Cele de interes medical se ncadreaz n 4 clase: flagelata, rhizopoda, sporozoa i ciliata.

Figura 3 - Protozoarele Regnul Procariote cuprinde microorganisme a cror celule sunt primitive, de tip procariot, lipsite de nucleu adevrat i de organite celulare nespecifice, dar cu un nveli suplimentar numit perete celular. nu au nucleu adevrat ci un cromozom haploid format dintr-o molecul circular de ADN lipsite de organite celulare comune cu excepia ribozomilor au perete celular rigid Se divid direct

nu au nucleu adevrat ci un cromozom haploid format dintr-o molecul circular de ADN lipsite de organite celulare comune cu excepia ribozomilor au perete celular rigid Se divid direct

Figura 3 Celula de tip procariot Archaebacteriile sunt lipsite de interes pentru medicin. Ele sunt bacterii termofile, productoare de metan. Eubacteriile cuprind un numr foarte mare de bacterii, dintre care cele de interes medical sunt: bacteriile clasice - cu forme variate i cu perete celular, chlamydiile - bacterii cu parazitism intracelular obligatoriu i care prezint un mecanism de multiplicare unic n lumea bacteriilor, rickettsiile - bacterii cu habitat intracelular (cu o excepie), dar cu diviziune direct, ntlnit la majoritatea bacteriilor, micoplasmele - bacterii crora le lipsete n mod natural peretele celular.

n prezent sunt incluse n eubacterii i cyanobacteriile sau algele albastre, care sunt microorganisme acvatice. Regnul Vira cuprinde entiti infecioase de natur subcelular care sunt virusurile i viroizii. Virusurile se deosebesc fundamental de formele celulare de via. Ele sunt formate dintr-un singur acid nucleic (ADN sau ARN), nvelit de o capsid proteic i sunt parazite obligatoriu intracelulare. Virusurile sunt particule inerte n stare extracelular dar, dup ce ptrund ntr-o celul vie, deviaz metabolismul acesteia n scopul propriei replicri. Viroizii au o structur i mai simpl, fiind alctuii doar dintr-un acid nucleic cu GM mic. Unii dintre ei produc boli transmisibile la plante. Virusurile i viroizii alctuiesc mpreun regnul VIRA, avnd urmtoarele particulariti: Entiti infecioase acelulare cu parazitism obligatoriu intracelular Acid nucleic (ADN sau ARN) i un nveli proteic capsida. Uneori au un nveli suplimentar anvelop. Inerte n afara celulei gazd Paraziteaz celula la nivel genetic, deviaz metabolismul acesteia n scopul propriei replicri

entiti infecioase acelulare cu parazitism obligatoriu intracelular un singur acid nucleic (ADN sau ARN) Inerte n afara celulei gazd paraziteaz celula la nivel genetic, deviaz metabolismul acesteia n scopul propriei replicri

Figura 4 Structura virusurilor Prionii sunt entiti infecioase de dimensiuni foarte mici (5nm), de natur proteic. Pn n prezent exist relativ puine date referitoare la aceti ageni, dar se presupune c ei ar constitui cauza unor boli degenerative ale SNC, cum sunt bolile Jacob-Creutzfeld, Kuru, scrapia oilor etc. .

Virusologia

Deosebirea dintre virusi si bacterii

Cu cat stim mai mult despre organismul nostru, cu atat ne putem proteja mai bine de pericolele la care mediul ne supune constant. Unul dintre aspectele neclare pentru multe persoane este diferenta dintre virusuri si bacterii. De ce este insa important sa facem aceasta diferenta? Automedicatia, fie ca vrem sa acceptam sau nu, este inca o practica de care romanii se folosesc frecvent, in ciuda pericolelor la care se expun. In necunostinta de cauza, multe persoane isi administreaza antibiotice atunci cand au gripa, sa spunem. Astfel, nu fac altceva decat sa isi slabeasca in mod gratuit organismul. La fel, diferite infectii bacteriene sunt uneori tratate" cu bai calde, iar acest lucru nu face decat sa agraveze boala, prin amanarea tratamentului corespunzator. Ce sunt virusurile si cum actioneaza? Virusurile sunt entitatile infectioase cele mai frecvente. In dezvoltarea lor, depind integral de gazda, adica organismul uman. Virusurile nu se pot multiplica decat in interiorul unei celule vii. Ele patrund in mecanismul unei celule sanatoase si modifica programul celular, pentru a se reproduce si a infecta alte celule. Ce provoaca virusurile? Virusurile sunt responsabile de aparitia unor boli relativ usoare, cum ar fi racelile si gripele, precum si afectiuni ca rinofaringitele, hepatita sau gastroenteritele. Tot aceste entitati sunt responsabile de aparitia bolilor copilariei: rujeola, varicela, rubeola etc. Pentru unele dintre aceste boli (gripa), individul se poate proteja cu ajutorul unui vaccin. Boli grave ca SIDA sau Ebola nu pot fi insa prevenite prin aceasta metoda si nici nu se bucura inca de tratamente ce au ca efect vindecarea. Cum ne protejam? Prima arma in lupta cu virusurile de orice tip este sistemul imunitar natural al organismului. Uneori, aceasta forma de aparare este insuficienta, iar individul trebuie sa apeleze la un vaccin tintit. Un fel de vaccin natural" este chiar suportarea bolii in sine. De indata ce o persoana dezvolta una dintre bolile copilariei, riscurile ca ea sa mai dezvolte boala mai tarziu sunt minime. Alte virusuri, precum cele responsabile de aparitia gripelor sezoniere necesita vaccinare anuala. Acestea sufera modificari constante, iar noile generatii de vaccinuri trebuie sa se muleze acestor schimbari. De ce apar mutatii ale virusurilor? In tot contextul actual in care se vorbeste cu mare insistenta despre gripa porcina, ati auzit

cu siguranta de riscurile unor mutatii ale virusurilor. Ce determina deci aceste mutatii? In incercarea sa de a evolua si de a rezista in mediu, virusul uman se combina uneori cu alte tulpini care afecteaza animalele. Asa au stat lucrurile acum cativa ani cu gripa aviara si la fel se intampla si in cazul gripei porcine. In 1918, societatea s-a confruntat cu gripa spaniola care a facut mai mult de 20 de milioane de victime. Acea gripa a fost rezultatul unei mutatii intre virusul uman si un virus dezvoltat la pasari. Intre timp insa, odata cu evolutia stiintei, posibilitatile de prevenire si tratament in aceste cazuri au devenit din ce in ce mai eficiente. Virusurile pot fi tratate cu antivirale. Antibioticele sunt ineficiente. Ce sunt bacteriile? O mare parte dintre bacteriile existente sunt inofensive. Ba mai mult, ele fac parte din bariera de protectie a organismului. Altele se dovedesc a fi insa destul de periculoase. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare care sunt mult mai dezvoltate ca virusurile. Bacteriile pot supravietui in absenta unei gazde, se pot misca, respira si reproduce autonom. Ceea ce le face periculoase este marea viteza de inmultire in mediile propice. Un alt pericol il reprezinta toxinele pe care le elibereaza (de exemplu botulismul, care afecteaza sistemul nervos). Bolile provocate de bacterii Bacteriile se fac responsabile de aparitia unor infectii comune ale pielii, precum acneea, otitele, furunculoza etc. Ele se afla de asemenea la baza unor infectii alimentare (salmoneloza) ce se pot dovedi destul de grave daca nu sunt tratate corespunzator. Tot bacteriile sunt insa responsabile de boli grave precum pneumonia, holera sau ciuma. Cum ne aparam? Ca si in cazul virusurilor, exista vaccinuri care ne pot proteja de o parte dintre aceste infectii: tetanos, tuberculoza etc. In cazul in care infectarea se produce, atunci se apeleaza la tratamentul cu antibiotice. Acestea fie omoara bacteriile, fie le impiedica dezvoltarea. Unele bacterii sunt foarte rezistente la antibiotice, producand enzime care distrug substantele utilizate in schema de tratament. Un alt aspect neplacut este acela ca le ajuta sa fie din ce in ce mai rezistente.

Cine a realizat primul model experimental al unei infecti virale

LUCRARILE ASUPRA INFECTIEI HOLERICE

Prima problema de cercetare careia i se consacra Cantacuzino este accea a holerei si a apararii organismului mpotriva vibrionilor holerici. Fata de aceasta problema profesorul Cantacuzino a manifestat o remarcabila fidelitate daca se tine seama ca primele lucrari cu acest subiect au aparut in 1894 iar ultimele in 1933.

Este usor de nteles de ce holera putea constitui un subiect atractiv; era o boala al carei agent etiologic fusese mult timp privit cu ndoiala, avea un mecanism patogenic complex, incomplet elucidat la aceea vreme, prilejuia confruntarea a numeroase conceptii, adeseori divergente si era un flagel cu violente izbucniri epidemice si pandemice, pentru a carui stavilire omenirea nu dispunea nca de mijloace eficace. Primele cercetari prin care Cantacuzino ia contact cu studiul aceastei infectii privesc de modul de distrugere al vibrionilor holerici n organism. Sunt lucrari efectuate ntre 1892 si 1894, n primii ani deci ai uceniciei sale, n laboratorul lui Mecinikov, lucrari care vor fi reunite n teza sa de doctorat n medicina. Asa cum se arata n introducerea la aceasta teza, trei conceptii fundamentale ncercau n acel moment sa interpreteze mecanismele imunitare si toate au fost propuse pe rnd pentru a explica imunitatea antiholerica :