ISemanaturi directe in randuri Procedeul de semanare in randuri, presupune distribuirea si incorporarea in sol a semintelor la adancimea dorita in urma practicarii

unor sentulete la suprafata terenului de impaduriy. Se inlatura stfel in mare parte neajunsurile semanaturilor prin imprastiere. Pe langa un consum mai redus de seminte, acestea incorporate le aceeasi adancime, dispun si de conditii mai favorabile de germinare-rasarire. Totodata in randuri pot fi semanate semintele tuturor speciilor forestiere indifferent de marimea, forma sau masa acestora. Pentru aplicarea acestui procedeu devine insa obligatory pregatirea prealabila a solului pe toata suprafata sau partiala in benzi sau tablii. Pentru semanarea semintelor se adopta schema de cultura in randuri echidistante sau in randuri grupate in benzi. In lucrarile de impadurire se adopta intervale de 1-2m intre randuri echidistante si de 0,7-1m in cazul gruparii randurilor in benzi. Dispunerea echidistanta a randuriloreste indicate atunci cand pregaturea se face pe toata suprafata. Asemenea tehnologie se adopta in regiunile de campie la impaduriri propriuzise, la refaceri si substituiri unde in compozitia de impadurire sunt preponderente speciile de cvercinee. In cazul refacerilor sau substituirilor se recomanda adoptarea schemelor de semanat in randuri grupate pe benzi reducandu-se astfel suprafata de pregatire a terenului prin defrisare. Semanatul semintelor se poate face in randuri cuntinui sau intrerupte. La randuri intrerupte se recurge uneori din considerente economice pentru reducerea consumului de seminte. In acest caz, portiunile de rand semanate, alterneaza cu portiuni nesemanate de aceeasi lungime(1-2 m). Semanatura in randuri intrerupte se executa de asemenea cand se pune problema asocierii in biogrupe a speciilor principale de amestec cu specia principala de baza mai cu seama atunci cand primele urmeaza a fi instalate prin plantatii in urmatorii 2-3 ani. Executarea semanaturilor in rand ofera posibilitati largi de mecanizare atat a lucrarilor de instalare cat si a celor de intretinere a culturilor. Semanatul mecanizat asigura rectitudinea si paralelismul

randurilor ceea ce inlesneste utilizarea cu success a cultivatoarelor in lucrarile ulterioare de intretinere a solului. IISemanaturi directe in cuiburi Procedeul presupune distribuirea si incorporarea in sol a semintelor pe mici suprafete frecvent circulare cu profil concave si diam de pana la 40 cm numite cuiburi. Amplasarea cuiburilor pe terenul de cultura se poate face concentrate cate 4-5 in tablii sau uniform distribuite si executate in centrul unor vetre dispuse la distante identice celor care se adopta pt asigurarea desimii initiale a culturilor prin plantatii. In cond de relief accidentat si inclinare ronuntata se executa vetre terasate, amplasate pe cat posibil la adap. Cioatelor sau altor obstacole nat existente pe teren. Semanaturi in cuiburi amplasate pe tablii pe care s-a pregatit solul se recomanda cu deosebire in cazul speciilor de cvercinee pt care s-au obtinut rezultatele cele mai bune. Puietii rezultati formeaza curand o biogrupa rezistenta la adversitati si mai cu seama la concurenta vegetatiei erbacee. Daca solul se pregateste prin aratura pe toata suprafata sau partial in benzi, este indicat ca amplasarea cuiburilor sa se faca intr-un dispozitiv regulat(pattrat sau drept,,) dand posib. Folosirii mijloacelor mecanizate la intretinerea ulterioara a solului. Comparativ cu celelalte procedee, in plus aplicarea oricaror scheme de impad. Sub raportul modului de asociere a speciilor din compozitia de impadurire chear si atunci cand ulele se vor instala ulterior prin plantatii. Semanatul in cuiburi se executa cu mana, cantitatea de seminte se distribuie de regula cat mai uniform pe suprafata cuibului, dupa care se acopera cu un strat de pamant avand grosimea corespunzat. Adancimii optime. In cazul terenurilor inclinate, seman. Se executa in cuiburi amplasate pe vetre terasate. IIIEpoca si adancimea de plantare.

Plantarea puietilor cu radacini nude poate fi facuta numai in timpul repausului vegetative, toamna dupa lignificarea lujerilor anuali, iar primavera pana la desfacerea mugurilor. In timpul iernii puietii se pot planta numai in perioadele de dezghet cand temp inreg continuu pe [erioada plantarii valori de 5grade. Puietii cu rad protejate se pot planta primavera si dupa intrarea lor in vegetatie insa si la aceasta cat de puieti se pot inreg pierderi prin uscare dupa activarea activarilor curente de biomasa. In cond tarii noastre, sezonul cel mai favorabil pt executarea plantatiilor este primavera de timpuriu imediat dupa topirea zapezii, dezghetarea si zvantarea solului. Plantatiile executate correct in aceasta perioada in mustul zapezii beneficiaza de suficienta umiditate in sol si ATM ca si de absenta unor temperat prea ridicate. Cu cat plantatiile se fac primavera mai devreme, cu atat se inlatura mai mult efectul negative al dezechilibrului dintre absorbtie si transpiratie care evident se accentueaza si se agraveaza odata cu aparitia fenomenului de seceta ATM. Plantatiile de toamna sunt preferate in regiuni cu primavera scurte si secetoase bantuite de vanturi puternice, ca si pe terenurile in care primavara nu se poate lucra dat inundatiilor sau excesului de apa din sol. In timpul perioadei lungi care separa plantarea facuta toamna de pornirea vegetatiei, precipit abundente si persistente taseaza solul, desavarsind contactul strans intre radacini si pamantul cu care au foast acoperite asigurand astfel puietilor conditii bune de prindere si de crestere. La foioase fiind cunoscut faptul ca radacinile pot inregistra cresteri si in sezonul rece, sporeste mult interesul pt plantatiile de toamna. Totusi plantatiile executate toamna prezinta mai multe inconveniente decat avantaje. In general puietii forestieri se planteaza cu coletul la nivelul solului. Avand insa in vedere faptul ca dupA plantare solul se taseaza, tulpina puietilor se acopera cu pamant 2-3 cm deasupra coletului. Plantarea prea adanca poate provoca la rasinoase putrezirea cojii pe portiunea de tulpina ingropata iar la foioase formarea unor radacini adventive care diminueaza energia de crestere a rad principale.

IVDinamica dezvoltarii culturilor in primii ani dupa instalare Procesul tehnologic specific instalarii artificiale a culturilor forestiere se poate considera incheiat numai in momentul in care puietii plantati sau rezultati din semanaturi directe au ajuns prin crestere sa formeze stare de masiv. Prin atingerea acestui stadium de catre cultura puietii trec de la existenta izolat cand fiecare exemplar trebuie sa faca faca individual actiunii factorilor mediului de viata si concurentei buruienilor la existenta in comun cand apar relatii intra sau interspecii si se intensifica functiile de autoprotectie si autoreglare la nivelul populatiei instalate. Starea de masiv se realizeaza treptat prin apropierea intrepatrunderea si interconditionarea coroanelor si implicit a radacinilor la nivelul intregii populatii. Dupa instalare orice cultura forestiera trece succesiv prin 2 faze de viata pana la inchiderea masivului: faza de adaptare si faza de crestere individuala a puietilor. Faza de adaptare pt culturile rezultate din semanat directe reprezinta perioada de timp in care are loc germinarea semintelor, rasarirea si cresterea plantulelor pna la lignificarea acestora in conditii concrete de mediu ale terenului supus impadurii. In cazul plantatiilor faza de adaptare reprezinta perioada de timp dupa plantare in care are loc refacerea si consolidarea radacinilor in sol devenind astfel capabile sa asigure desfasurarea normala a procesului de nutritie sis a declanseze cresterea puietilor in noile cond de viata in care au fost transplantati. Durata fazei de adaptare este de 1-2 luni in cazul plantatiilor si de 2-3 luni, pana la un sezon de vegetatie in cazul semanat directe. Faza de crester individuala a puietilor se extinde mai mult in timp. Ea incepe practic dupa adaptare puietilor si dureaza un nr variabil de ani pna la inchiderea generalizata a masivului. Dupa instalarea culturilor, mai cu seama in cazul plantatiilor se poate sustine ca fiecare puiet creste si se dezvolta izolat fiind obligat sa infrunte singur actiunea negative a factorilor stationari si concurenta vegetatiei daunatoare. Odata cu cresterea si dezvoltarea puietilor gradul de izolare se atenueaza treptat, influenta favorabila a vecinilor facandu-se tot mai puternic resimtita pe masura ce

cultura in evolutie tinde sa realizeze starea de masiv la niv intregii populatii.De altfel aceasta este si explicatia ca aplicarea lucrarilor de ingrijire se intrerupe inainte de inchiderea generalizata a masivului atunci cand cultura se apreciaza ca a ajuns la asa numita reusita definitive. Prin reusita definitiva se intelege stadiul atins de o cultura de la care se poate dezvolta normal fara sa mai necesite lucrari de ingrijire. Dinamica constituirii starii de masiv, deci si atingerea reusitei definitive depinde de cond stationale, de natura lucrarilor si metoda de impadurire, de insusirile silvobiologice ale speciilor si mai cu seama de desimea initiala a culturilor. V Receptia tehnico financiara Receptia consta in verificarea pe teren a lucrarii sub raport cantitativ si calitativ, rezltatele obtinute fiind consemnate intr-un process verbal de receptie, document care sta la baza intocmirii formelor contabile pentru plata muncitorilor. La instalarea artificiala a padurii, importanta deosebita se acorda verificarii lucrarilor de instalare propriuzisa a culturilor forestiere indifferent de metoda de impadurire adoptata. Aceasta verificare este cunoscuta in practica sub denumirea de receptie tehnico-financiara a culturilor forestiere. Dupa verificare suprafata pe care a fost instalata cultura forestiera se inscrie in registrul de impadurire si se va face obiectul controlului annual ce se executa systematic pana cand cultura atinge reusita definitive. Receptia consta in verificarea masurii in care lucrarile sau efectuat conform documentatiei tehnice specificate in proiectul sau studiul de impadurire elaborate in acest scop. Pentru aceasta se parcurge terenul supus impaduririi pe mai multe directii, prilej cu care se verifica daca suprafata raportata ca fiind parcursa cu lucrari de impaduriri corespunde efectiv pe teren, si masura in care s-a reusit in executie materializarea prevederilor din schema de impadurire propusa. Datele generale obtinute in acest mod se completeaza ulterior prin obs si masuratori de detaliu effectuate in cuprinsul unor suprafete de proba cu character permanent materializate pe teren prin borne amplasate dupa o schema mecanica. Suprafetele de proba trebuie sa aibe forme

geometrice regulate(cerc, patrat sau dreptunghi) aria acestora fiind conditionata in primul rand de extensiunea terenului de impadurit. Se recomanda astfel suprafete de proba de 100 m pt santiere de impadurit cuprinse intre 0,5-3,0 ha, de 200 m pt santiere de 3,1-10ha, de 300 m cand aceste sunt intre 10,1-20 ha si de 400 mpatrati pt santiere de peste 20 ha . In suprafetele de proba pe baza de obs si masuratori directe se stabileste suprafata efectiva de pregatire a terenului si a solului in cazul unor tehnici partiale de executie(benzi, tablii vetre etc), desimea initiala concreta a culturilor prin masurarea dist intre randuri sip e rand a locurilor de amlplasare a mat de impadurire si se verifica sub raport ethnic corectitudinea de executare a tuturor lucrarilor aferente tehnologiei de impadurire adoptate VI Reglarea desimii culturilor. In principiu pentru orice cultura forestiera se stabileste desimea intiala de instalare in functie de natura lucrarilor, de insusirile silvobiologice al speciilor din compozitia de impadurire si de cond stationale concrete ale terenului de impadurit. In masura in care lucrarile de impadurire sunt executate complet se asigura de regula o reusita deplina a culturilor. In numeroase situatii insa procentul prinderii si mentinerii puietilor poate fi mult diminuat, fie datorita manipularii defectuoase a puietilor si plantarii lor incorecte, fie dat actiunii vatamatoare a factorilor de mediu(ingheturi, secete). Foarte sensibile la actiunea factorilor perturbanti de mediu sunt culturile tinere, in primii1-3 ani de la instalare. In aceasta perioada sunt necesare cele mai numeroase interventii pt verificarea si reglarea desimii culturilor. Un tip de lucrare de acest gen este asa numita revizuire a culturilor care urmareste depistarea si remedierea unor defectinuni ce pot survenii peste iarna. Cu prilejul revizuirilor se pot executa urmatoarele lucrari: indepartarea pietrelor si resturilor de exploatare de pe puieti si din jurul acestora, inlaturarea ierburilor cazute peste puieti, rectificarea vetrelor si a cuiburilor ravasite, despotmolirea vetrelor colmatate, replantarea sau inmusuroirea puietilor desosati. Neglijarea aplicarii lucrarilor de revizuire

primavara timpuriu se poate solda cu pierderi mari in puieti prin intrarea lor in noul sezon de vegetatie intr-o stare necorespunzatoare fapt ce necesita angajarea unor cheltuieli nejustificate ocazionate de interventia cu lucrari de completare. Complectarea culturilor reprezinta interventia prin care se instaleaza o noua serie de puieti in locul celor disparuti. Necesitatea interventiei si volumul lucrarii se stabileste la incheierea sezonului active de vegetatie, cu ocazia efectuarii controlului annual al impad cand se calculeaze si procentul pierderilor in puieti. Cele mai mari pierderi se inregistreaza in perioada de adaptare a culturilor. Atunci cand sunt necesare, completarile se fac numai prin plantatii, folosind puieti vigurosi si bine conformati, capabili sa suporte concurenta puietilor existenti mai varstnici. In plantatii completarile se fac mai urgent toamna sau primavara anului urmator in functie de epoca optima de plantare. In cazul semanaturilor directe plantarea puietilor in completare poate fi executata si dupa 2-3 ani. Completarile vizeaza regenerarile artificiale, dar cele mai frecvente interventii cu acest gen de lucrari de impadurire sunt intalnite in paduri de foioase cu structura normala parcurse cu taieri bazate pe regenerare naturala. In culture forestiere instalate integral prin semanaturi direvte, daca desimea puietilor este nesatisfacatoare se intervine deasemenea cu completari. In cazul culturilor prea dese pt asigurarea spatiului optim de nutritie necesar fiecarui puiet, se recurge la rarirea semanaturilor. Operatia cunoscuta in practica sub denumirea de depresaj, se executa prin smulgere la speciile foioase pt a evita lastarirea si prin forfecarea tulpinii la cele de rsinoase. Cu prilejul raririi culturilor se efectueaza si o selectie a puietilor, eliminandu-se exemplarele rau conformate, vatamate sau debilitate. VII Culturi destinate producerii lemnului pentru furnire estetice Furnirele estetice sunt foi subtiri de lemn, obtinute prin decuparea sau derularea tulpinilor unor specii lemnoase care se folosesc la decorarea suprafetei mobilei, usilor, lambriurilor Pt productia de furnire estetice, trebuie busteni grosi, avand lemn cu structura fina sau cu anumite

anomalii de crestere care le maresc valoarea decoratva. Dintre speciile indigene principale de amestec, cele mai cautate pt obtinerea furnirelor estetice sunt: Ciresul, paltinul, etc. Imporatnta in aceasta privinta capata si unele specii secundare cum ar fi Tisa si scorusul in zona Montana, marul si indeosebi parul paduret la altitudini mai joase de la dealuri pana la campia forestiera si chear in silvostepa. Pentru intemeierea de culture specializate in vederea obtinerii lemnului pt furnire estetice se preteaza speciile de nuci. Nucul comun(Juglans regia) este un arbore cultivat mai mult in sectorul pomicol(gradini, livezi) din regiunea de campie pana la 700-800 m. Datorita produselor sale(lemn si fructe) prezinta un interes economic deosebit. Lemnul de nuc comun brun cu vine negricios roscate, are o textura fina si omogena, capatand prin lustruire o culoare caracteristica deosebit de placuta. Lemnul galmelor intalnite pe tulpini si mai ales pe radacini prin derulare produce un furnir foarte rezistent cu desene deosebit de frumoase. Cu toate ca are o amplitudine ecologica mare, la stabilirea zonelor de cultura, trebuie sa se tina seama ca nucul comun nu suporta starea de masiv, este destul de pretentious fata de lumina si caldura, ca este vulnerabil la gerurile puternice di timpul iernii si are nevoie pentru realizarea de cresteri viguroase de 600-800 mm precipit anuale. Ca urmare infiintarea de culture specializate cu nuc comun se recomanda cu precadere in regiunea dealurilor joase cu deosebire situate in arealul vitei de vie. Nucul negru(Juglans nigra) originar din pin partea sud-estica a SUA este o specie lemnoasa de tinuturi joase. Spre deosebire de nucul comun, cel negru are un port forestier pretandu-se foarte bine la cultura in masiv. Prezinta importanta datorita cresterilor active si calitatii lemnului produs care este insa inferior celui de nuc comun. La noi regiunile mai indicate pt cultura nucului negru sunt campiile din vestul si sudul tarii ca si colinele din vecinatatea acestora pana la 300-400 m altitudine.

Cele mai bune rezultate se pot obtine in luncile raurilor daca nu sunt supuse la inundatii de lunga durata, pe terenuri cu soluri profunde, cu textura nisipo-lutoasa reavan jilave pana la jilav-umede Tulpinile exemplarelor de nuc comun se formeaza printr-un elagaj progresiv, primul aplicat dupa 4-6 ani dupa plantare prin care se urmareste si se realizeaza in final un trunchi lipsit de ramuri laterale. Diametre utilizabile pentru obtinerea furnirelor se obtin la 50-70 de ani la nuc comun si dupa 60 de ani la nuc negru.