DICTIONAR DE TERMENI

SPECIFICI CRIZELOR
Col. dr. MIRCEA COSMA
Lt. col. BENONI SFÂRLOG
Lt. col. ALEXANDRU RIZESCU

ARGUMENT

Dictionarul de termeni specifici crizelor urmareste definirea

celor mai importante concepte angajate in teoria si practica
gestionarii crizelor.
Sub genericul de "termeni specifici crizelor" sunt grupate
trei categorii de concepte cu valoare metodologica insemnata,
confirmata de numeroasele situatii concrete care apar in
"situatiile de criza":
a.)concepte fundamentale de maxima stabilitate epistemica:
criza, managementul crizei, gestionarea crizei;
b.)oncepte operationale variabile in functie de conditiile
concrete care apar la nivelul practicii gestionarii crizelor:
planificare adaptabila, conceperea operatiunii, cursul actiunii,
cursul optim, planificarea executiei, planuri functionale, centre
de greutate (gravitate), adecvare, ordin de alerta, ordin de
executie, evaluarea informatiilor, procedura, regenerare, timp
de reactie, estimare strategica, operatiuni speciale etc.;
c.)oncepte specifice, preluate din alte domenii de cercetare
stiintifica –disciplinara, intradisciplinara, transdisciplinara –, valorificate din
perspectiva socio-umana si a stiintei militare: sistem de informatii automat, baza de
date pentru amplasare, fisier, doctrina, razboi electronic, planificare, factor de
programare, control operational, validare etc.
Ordinea prezentarii conceptelor respecta rigorile clasice, aplicabile in cazul
oricarui dictionar de specialitate. Definitiile propuse pot fi intelese, astfel, in mod
independent, in functie de continutul specific reflectat si de deschiderile teoretice si
practice implicate. Perspectiva propusa are in vedere evidentierea nucleului
epistemic central al gestionarii crizelor, realizata printr-un efort de scientizare a
domeniului, posibil la nivelul unei noi abordari din perspectiva manageriala
(conducere globala – optima - strategica, centrarea pe obiective, asigurarea
corespondentei: obiective - resurse - evaluare).
Unitatea dictionarului poate fi regasita la nivelul liniei de continuitate existente
intre dimensiunea teoretica, relativ constanta, a conceptelor fundamentale si latura
aplicativa, socialmente deschisa, a notiunilor operationale angajate in analiza
problematicii gestionarii crizelor.
Optiunea noastra metodologica evidentiaza in mod special dimensiunea
fundamentala a conceptelor prezentate. Am urmarit sa realizam consistenta lor
epistemica, evaluabila dincolo de variabilitatea fenomenului criza, obiectivat in
fapte si situatii concrete care sunt pe de o parte incomensurabile, iar pe de alta parte
aflate in permanenta schimbare.
Dictionarul de termeni specifici crizelor defineste 982 concepte vehiculate, de
regula, in domeniul stiintei militare si a stiintelor socio-umane, in zona comunitatii
cadrelor militare ca si a altor colectivitati, angajate in rezolvarea problemelor
generate de crize, relevante in plan national, zonal, continental, planetar.
Bibliografia consultata pentru redactarea dictionarului este grupata pe trei
coordonate orientative care ofera cititorului resurse complementare de informare si
documentare necesare in contextul riscurilor actuale la adresa securitatii nationale
si internationale:

* Cursuri, dictionare, tratate de specialitate.

* Literatura de specialitate (stiinta militara, stiinte socio-umane, filosofie).
* Legi, regulamente, reviste, ghiduri, culegeri metodologice).

Lucrarile incluse in bibliografie subliniaza in mod special, contributiile teoretice

din spatiul Euro-Atlantic, dar si pe cele românesti, sistematizate in analiza
domeniului propus. Eventualele omisiuni ca si cartile aparute dupa predarea
manuscrisului confera bibliografiei selectionate un caracter deschis.
Autorii considera ca acest „Dictionar de termeni specifici crizelor" este folositor
studentilor, cadrelor didactice si altor specialisti implicati in mod direct sau indirect
in rezolvarea problemelor din ce in ce mai complexe ale gestionarii geopolitice si
geostrategice a crizelor interne si internationale.
(inapoi la cuprins)

Autorii

A
ACCEPTABILITATE – Criteriu de analizare a planului de actiune. Analizarea si
stabilirea modului in care cursul de actiune (modul de executie) propus merita costul
fortei angajate, a materialului si a timpului implicate si daca acesta este compatibil cu
legea razboiului si poate fi sustinut din punct de vedere militar si politic.
(inapoi la index)
ACOPERIREA SPATIULUI TERESTRU, AERIAN SI MARITIM AL TARII –
Ansamblul de actiuni militare, cu rol de siguranta strategica, desfasurate simultan sau
succesiv de catre marile unitati ale tuturor categoriilor de forte ale armatei si de celelalte
forte ale sistemului national de aparare pe frontiera de stat si in adâncimea teritoriului
national, cu forte gata de lupta permanent. Aceasta se realizeaza pe baza unei conceptii
unitare, pentru evitarea surprinderii, oprirea si respingerea agresiunii inamicului, iar in
unele cazuri pentru lichidarea capetelor de pod create de acesta la frontiera ori in
adâncimea teritoriului national, in scopul asigurarii conditiilor favorabile executarii
mobilizarii si desfasurarii tuturor fortelor participante la razboi.
ACTIVITATE DE INFORMARE SI RELATII PUBLICE – Proces continuu si sistematic
al conducerii, care urmareste sa obtina pentru armata intelegerea, simpatia si sprijinul
celor cu care are relatii, vizând realizarea stabilitatii si mentinerea de catre comandanti a
unor raporturi corespunzatoare in interiorul comunitatii militare si intre aceasta si diferite
sectoare ale societatii civile.
ACTIONALISM– Grup de conceptii sociologice relativ diferite, a caror nota comuna o
constituie promovarea principiului actiunii sociale ca punct de plecare al oricarei
cercetari sociologice.
ACTIUNE ADECVATA – O actiune a Parlamentului ce permite agentiilor
guvernamentale sa faca plati din trezorerie pentru o anumita perioada de timp si cu un
anumit scop.
ACTIUNE DE LUPTA – Actiunea desfasurata de fortele aflate in conflict, folosind
armament si tehnica adecvate, cu scopul de a nimici, captura sau respinge actiunile
inamicului. Actiunile de lupta se desfasoara in mod organizat, folosindu-se forte si
mijloace militare de valoare variabila si exprima, cel mai fidel, trasaturile caracteristice
confruntarii armate.
ACTIUNE DEMONSTRATIVA – Atac demonstrativ de forte pe un fond de lupta facut
cu scopul inducerii in eroare a inamicului.
ACTIUNE FLEXIBILA – Concept operational ce reflecta capacitatea fortelor armate de
a-si adapta misiunile si modul de indeplinire a acestora la o diversitate de scenarii si
situatii concrete. Totodata, acest concept presupune o anumita abilitate in folosirea
fiecarei structuri militare angajate pe module actionale, specifice misiunii primite din
perspectiva scopurilor planificate.
ACTIUNE MILITARA ASOCIATA LUPTEI – Ansamblul masurilor si activitatilor prin
care structurile militare sunt pregatite sau aduse in starea din care sa poata desfasura
actiuni militare de lupta sau nonviolente.
ACTIUNE MILITARA COMBINATA (MULTINATIONALA) – Actiune conceputa,
planificata si desfasurata in comun de forte militare apartinând mai multor tari in cadrul
unor aliante sau coalitii sub o comanda unica si cu un scop unitar.
ACTIUNE MILITARA INTRUNITA – Actiune conceputa, planificata si desfasurata in
comun, de doua sau mai multe categorii de forte ale armatei intr-o zona de operatii, in
vederea atingerii aceluiasi scop.(inapoi la index)
ACTIUNE MILITARA – Ansamblul masurilor si activitatilor concepute, planificate si
desfasurate de structurile militare pentru indeplinirea misiunilor incredintate, concretizate
in forme de lupta armata si operatii militare, altele decât razboiul, sau alte forme asociate
acestora.
ACTIUNE RAPIDA (CONCEPT OPERATIONAL) – Actiunea militara prin care marile
unitati si unitatile mobile, cu mare putere de foc si independenta logistica, executa o
riposta rapida, ferma si decisiva, in orice zona (punct) de interes strategic (operativ).
ACTIUNE SOCIALA – Activitate umana semnificativa fata de o componenta structurala
a societatii, in sensul ca este determinata sau determina locul, rolul sau functia respectivei
componente in structura si functionalitatea ansamblului vietii sociale.
ACTIUNE UNIFICATA A FORTELOR ARMATE – Prezinta strategiile, principiile,
doctrinele si functiile care conduc activitatile si performantele Fortelor Armate din SUA,
când doua sau mai multe departamente militare sau componente de servicii din cadrul
acestora actioneaza impreuna.
ACTIUNEA „PORTI DESCHISE" – Ansamblul de activitati organizate in unitatile
militare o data sau de doua ori pe an, in scopul accentuarii transparentei si deschiderii
armatei fata de societate. Are drept scop aprecierea obiectiva a rolului armatei in cadrul
statului de drept, pentru cunoasterea principalelor sale preocupari privind misiunile care ii
revin, a conditiilor de instruire, educare si de viata din unitatile militare, precum si
cresterea increderii reciproce intre personalul militar si populatia civila.
ACTIUNI DE APARARE (MENTINERE) A ORDINII CONSTITUTIONALE –
Ansamblul masurilor si actiunilor intreprinse de catre organele si fortele legale ale
statului, destinate mentinerii si repunerii acestuia in drepturile constitutionale, atunci când
autoritatea a fost grav tulburata.
ACTIUNI PSIHOLOGICE DE PROTECTIE – Actiuni organizate si desfasurate in
scopul mentinerii echilibrului psihic al efectivelor proprii, echilibru absolut necesar
indeplinirii cu succes a misiunilor si sarcinilor ce le revin.
ACTIUNI PSIHOLOGICE – ¨ Totalitatea masurilor si activitatilor destinate sa mentina
sau sa modifice perceptiile, atitudinile si comportamentul unor indivizi sau grupuri
umane in vederea indeplinirii obiectivelor propuse, precum si de a preveni folosirea
eficace a acestui gen de actiuni de catre inamic; ¨ Operatiuni planificate sa transmita
informatiile si indicatiile selectate pentru a le influenta emotiile, motivatia, judecata
logica si in ultima instanta comportamentul unor persoane straine din guverne, organizatii
si grupuri straine. Scopul operatiunilor psihologice este de a induce sau intari atitudini si
comportamente care sa fie favorabile obiectivelor initiatorului; ¨ Totalitatea actiunilor si
activitatilor in domeniile prevenirii conflictelor, restabilirii, mentinerii, impunerii si
edificarii pacii, acordarii sprijinului umanitar, precum si in cel al mentinerii ordinii
constitutionale; ¨Totalitatea masurilor, activitatilor si programelor destinate sa
influenteze conceptiile, mentalitatea si comportamentul tintelor (grupurilor de audiente),
sa contracareze influentarea psihologica desfasurata de adversar si sa mentina, la un nivel
dezirabil, starea psihomorala a fortelor militare si populatiei proprii din zona de
actiune.(inapoi la index)
ACTIUNI SUBVERSIVE – Actiuni duse cu mijloace si in forme ilegale, care vizeaza
destabilizarea sistemului politic, dezorganizarea statului si a societatii pentru a li se putea
impune mai usor conditiile care le lezeaza securitatea. Reprezinta o combinare a
mijloacelor si metodelor teroriste cu cele proprii luptei politice, economice si psihologice
sau de alta natura si, de regula, preced agresiunea armata.
ACTIUNI TERORISTE SI TERORIST DIVERSIONISTE – Agresiuni ilegale,
imprevizibile, oculte, extrem de violente, ce se executa asupra unor obiective apartinând
fortelor operationale din raioanele actiunilor de lupta, precum si asupra unor obiective
politice, strategice, teritoriale, demografice, etnice, diplomatice din interiorul tarii.
Acestea pot fi sprijinite de adversar prin forte si mijloace materiale si financiare.
ADÂNCIME – Dimensiune spatiala masurata de la aliniamentul de contact catre inapoi,
in limitele careia sunt realizate dispozitivele subunitatilor, unitatilor si marilor unitati
destinate sa indeplineasca misiuni de lupta, atât in ofensiva cât si in aparare.
ADÂNCIMEA MISIUNII – Dimensiunea spatio-temporala din dispozitivul inamicului ce
urmeaza sa fie cucerita si care se stabileste prin continutul misiunii. Se masoara de la
limita dinainte a apararii inamicului si pâna la un aliniament situat, de regula, inapoia
obiectivului ce urmeaza sa fie cucerit.
ADAPTABILITATEA INSTRUCTIEI – Capacitatea sistemului militar de a raspunde cu
promptitudine la modificarile aparute in inzestrare, organizare, proceduri si misiuni, fara
diminuarea caracterului si organizat.
ADECVARE – ¨ Criterii de analizare a planului de actiune prin care se stabileste daca
amploarea si conceperea actiunii planificate sunt adecvate pentru realizarea sarcinilor
propuse; ¨ Criterii de analizare a planului de actiune prin care se stabileste daca cursul de
actiune va duce la indeplinirea cu succes a obiectivelor, misiunilor si sarcinilor propuse.
AERODROM – aeroport desemnat pentru sustinerea deplasarilor aeriene pentru personal
si materiale si pentru a servi drept port autorizat pentru intrarea si plecarea in/din tara in
care este localizat.
AGENT SOCIAL – Concept sociologic complementar celui de actor social. Daca un
sistem social este privit din perspectiva rolurilor sau a functiilor sale, atunci individul
care actioneaza, conformându-se rolurilor prescrise, este actor social. Rolurile sau
functiile stabilite nu epuizeaza insa niciodata continutul unui sistem social. Indivizii nu se
conformeaza adesea rolurilor stabilite, fie pentru a satisface nevoi si aspiratii individuale
sau colective care nu-si gasesc expresia in aceste roluri, fie pentru ca incercând sa o faca,
ei genereaza interactiuni care se desfasoara independent si uneori contrar functiilor
sistemului, producându-se astfel efecte emergente.
AGILITATE ACTIONALA – Viteza (timpul) de reactie fata de amenintarile si actiunile
principalelor mijloace de lovire si de lupta ale adversarului; este esentiala pentru
viabilitatea trupelor.
AGRESIUNE ARMATA – Folosirea fortei armate de catre un stat (grup de state)
impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sau independentei politice a altui stat sau in
orice alt mod incompatibil cu Carta Natiunilor Unite.
AGRESIUNE PSIHOLOGICA – Actiune directa si/sau indirecta asupra proceselor
psihice cu scopul dereglarii acestora si inducerea, la individ si colectivitate, a unor stari
anormale in gândire si comportament.(inapoi la index)
AGRESIUNE – Actiunea unui stat care intreprinde primul un atac, cu folosirea fortei
armate, impotriva integritatii teritoriale, suveranitatii sau independentei politice ale unui
alt stat; din punctul de vedere al dreptului international, agresiunea reprezinta o violare a
drepturilor si indatoririlor fundamentale ale statelor ca atare, este un act ilicit, caracterizat
drept o grava crima impotriva umanitatii. Fiind forma cea mai flagranta a incalcarii
principiului nerecurgerii la folosirea fortei sau la amenintarea cu forta, agresiunea nu
poate fi justificata prin invocarea nici unui considerent de ordin politic, strategic,
economic sau ideologic.
AGRESIVITATE – ¨ Tendinta dovedita a unui stat de a promova o politica bazata pe
forta, incalcând drepturile si interesele legitime ale altor state, de a viola sistematic
principiile si normele dreptului international, de a pregati, organiza sau desfasura acte
calificate drept agresiune. ¨ Comportament verbal sau actional, ofensiv, orientat spre
umilirea, minimalizarea si chiar suprimarea fizica a celorlalti.
AGRESOR MILITAR – Stat care foloseste cel dintâi forta armata, declansând ostilitati
efective armate, care constituie fapte materiale directe si manifeste indreptate impotriva
unui alt stat.
AJUTOR UMANITAR – Actiuni destinate diminuarii si eliminarii suferintelor umane,
indeosebi in conditiile in care autoritatile din zona nu dispun de capacitatea sau
posibilitatea de a asigura servicii adecvate pentru sprijinul populatiei.
ALIANTA INTERSTATALA–Cooperare de durata intre doua sau mai multe state,
stipulata in acorduri sau tratate, prin care acestea hotarasc ca, in conditiile asupra carora
au convenit, sa-si acorde asistenta politica si militara reciproca. Obiectivele aliantei
interstatale, circumstantele in care aliatii isi acorda ajutor, modalitatile in care se va
manifesta ajutorul constituie clauzele principale ale unui tratat de alianta interstatala.
ALIANTA MILITARA – Intelegere inscrisa intr-un tratat prin care statele semnatare isi
asuma obligatia reciproca de a actiona cu toate fortele armate sau numai cu o parte din
acestea, impotriva unui adversar comun.
ALIANTA POLITICA – Unirea, legatura realizata pe baza acordului dintre doua sau mai
multe unitati politice (state, grupuri organizate, partide) in vederea infaptuirii unui scop
comun. Aliantele politice se pot incheia in functie de specificul interesului urmarit,
conditiile concrete in care se desfasoara actiunea, masura in care fiecare parte
contractanta renunta la obiectivele proprii, gradul permanentei legaturilor. Aceasta face ca
alianta politica sa aiba un caracter bine determinat: a) egale daca partenerii pastreaza
acelasi grad de independenta, b) inegale , daca unul dintre ei accepta sa urmeze linia
politica a celuilalt; aliantele politice pot fi de asemenea: a) ofensive, b) defensive, c)
mixte, in functie de dorinta de a apara un program sau de a-l impune. Dupa durata lor
aliantele pot fi permanente sau temporare.
ALIANTA– Rezultat al unor tratate formale intre doua sau mai multe natiuni pe termen
lung care promoveaza interesele comune ale membrilor.(inapoi la index)
ALIENARE (INSTRAINARE) POLITICA – Aspect si consecinta a fenomenului general
al instrainarii, ale carui radacini se gasesc in aparitia economiei de piata si a diviziunii
sociale a muncii, datorita carora, in conditiile existentei proprietatii private asupra
mijloacelor de productie, raporturile sociale dintre oameni se constituie stihinic, se
obiectualizeaza (se verifica, imbracând forma unor raporturi si insusiri ale lucrurilor) si
ajung, astfel, sa-i domine pe oameni in loc sa fie dominate de acestia.
ALOCARE – Distribuire de rezerve limitate in cazul unor solicitari care se exclud
reciproc. Fortele si resursele autorizate de Autoritatea de comanda Nationala pentru
executia actuala a unui plan in cazul unei situatii neprevazute
AMENAJARE GENISTICA – Totalitatea lucrarilor genistice de fortificatie, baraje,
distrugeri, drumuri, poduri, treceri, mascare, asigurare cu apa si de adaptare a localitatilor,
zonelor puternic industrializate, obiectivelor economice importante, obstacolelor si
acoperirilor, terenului din fâsia (zona) de actiune a marii unitati strategice (operative,
tactice), executate intr-o conceptie unitara, in scopul interzicerii, ingreunarii sau reducerii
efectelor actiunilor inamicului (adversarului) si asigurarii conditiilor favorabile actiunilor
fortelor proprii.
AMENINTARE CU FORTA – Savârsirea de catre un stat sau mai multe state a unor acte
politice, economice, militare sau de alta natura, cu scopul de a impune altui stat sau grup
de state sa renunte la deplina exercitare a drepturilor si atributelor suverane. Este o
actiune contrara principiilor si normelor specifice raporturilor dintre state.
AMIC-INAMIC – Concept introdus in filozofia si stiinta politica de Karl Schmitt in
1927, care considera ca asa cum binele si raul, frumosul si urâtul sunt criteriile moralei,
respectiv ale esteticii, cuplul amic-inamic reprezinta axa in jurul careia se misca politicul.
Definind notiunea Schmitt precizeaza ca ea: a) nu vizeaza sfera vietii private, ci a vietii
publice; b) nu are un continut moral (amicul nu e neaparat bun, ci suntem noi, inamicul
nu este rau ci sunt pur si simplu altii, ei, pentru care, la rândul lor, inamicul suntem noi);
c) relatia amic-inamic exista nu numai in situatii conflictuale (de exemplu in razboi), ci
oriunde exista relatii politice, astfel ca fara existenta sa nu poate fi vorba de viata politica,
de existenta politica a unui popor, stat etc.
AMPLASARE DE FORTE PRINCIPALE– Desfasurare de actiuni incluzând amplasarea
rapida de forte de lupta suficiente si care sa sustina si sa apere interesele unui stat, urmate
de forte suplimentare pentru a incheia conflictul rapid si in termen favorabil statului
respectiv.
AMPLASARE/DESFASURARE – ¨ In terminologie navala, schimbarea de la un regim
de croaziera (navigatie) sau de la o dispozitie de contact la o dispozitie de lupta; ¨
Deplasare de forte in interiorul zonelor de operatiune; ¨ Pozitionare de forte intr-o zona
de lupta; ¨ Transferare de forte si material in zonele de operatiune. Operatiunea de
amplasare/desfasurare cuprinde toate actiunile din punctul initial sau locul de dislocare
permanenta pâna la destinatie incluzând in mod specific teritorii din zona continentala a
Statelor Unite, teritorii din raioanele actiunilor de lupta.(inapoi la index)
AMPLOAREA CRIZEI – Dimensiune a severitatii crizei, care se refera la masura
afectarii intereselor, a obiectivelor si valorilor partilor in conflict.
ANALIZA MOBILITATII– Exprimare in detaliu a tuturor aspectelor legate de
planificarea transportului pentru sprijinirea elaborarii planului si a (ordinului) de actiune.
ANALIZA SUSTINERII LOGISTICE SI ESTIMAREA POSIBILITATILOR REALEDE
REALIZARE – Aplicatie software ce ofera structurii militare de planificare si executare,
posibilitatea de a estima necesarul pentru o sustinere logistica si de a evalua capacitatea
de sustinere materiala pentru planificari si cursurile actiunii planificate.
ANLIZA DINAMICA SI INSTRUMENT DE REPLANIFICARE – Program de
procesare (prelucrare) automata a datelor menit sa furnizeze un posibil transport pentru
un curs de actiune sau un plan operational. Acest program permite reprezentantilor
organelor de planificare strategica sa construiasca, sa editeze si sa manevreze dosare
(fisiere) cu informatia de desfasurare a sistemului de forte structurate in timp. Analiza
dinamica si instrumentul de replanificare (A.D.I.R.) ofera de asemenea posibilitati de
evaluare a cursurilor de actiune propuse.
ANEXA – Document adaugat la un ordin de actiune sau alt document pentru a-l face mai
clar sau pentru a preciza detalii ulterioare.
ANGAJARE GRADUALA A FORTELOR – principiu care exprima nevoia existentei
unor structuri in diferite grade de completari si instruire sau o riposta a acestora adecvata
starilor premergatoare si imediat dupa declansarea agresiunii.
ANOMIE – Notiune ce desemneaza starea de dereglare a functionarii unui sistem sau
subsistem social, dereglare datorata dezintegrarii normelor ce reglementeaza
comportamentul indivizilor si asigura ordinea sociala.
ANTITERORISM – Masuri defensive luate pentru reducerea vulnerabilitatii in fata
actelor de terorism.
APARARE ARMATA A TARII – Ansamblul masurilor si actiunilor militare desfasurate
unitar de Sistemul National de Aparare in spatiul terestru, aerian si maritim (fluvial) in
scopul descurajarii, zadarnicirii si respingerii oricarei actiuni militare care ar leza
interesele fundamentale ale României.
APARARE ARMATA ACTIVA – Capacitatea sistemului defensiv de a lovi dispozitivul
advers in toate situatiile, prin foc, la distanta mare sau prin procedee de actiune ofensive.
APARARE COLECTIVA – Totalitatea masurilor si actiunilor luate de structuri militare
interaliate pentru intârzierea, oprirea sau respingerea agresorului.(inapoi la index)
APARARE FLEXIBILA SI MOBILA – Gen de aparare, care presupune elasticitatea
dispozitivului si o mare mobilitate a componentelor acestuia pentru crearea unor conditii
avantajoase in orice situatii (la orice scenariu ofensiv al inamicului), in vederea
incercuirii, capturarii sau nimicirii adversarului.
APARARE INTERNA – Participarea guvernului prin agentii militare si civile la
programele initiate de alte guverne pentru protejarea societatii de actiuni subversive,
injustitie si insurgenta.
APARARE IN INCERCUIRE – Procedeu de lupta prin care fortele mentin o suprafata de
teren (zona, obiectiv), luptând cu un inamic care este dispus in jurul lor sa actioneze pe
toate directiile.
APARARE MOBILA – Procedeu adoptat in scopul nimicirii (infrângerii) inamicului
printr-un atac hotarâtor executat cu o grupare de forte de lovire (izbire), intr-un moment
favorabil; in acest scop, gruparea de lovire trebuie sa aiba o mobilitate mai mare sau cel
putin egala cu cea a atacatorului, iar celelalte forte aflate in aparare sa reuseasca fixarea
inamicului si directionarea patrunderii acestuia in sensul dorit.
APARARE N.B.C. – Ansamblul de masuri si actiuni ce se planifica si desfasoara in
scopul diminuarii pierderilor si cresterii capacitatii unitatilor in actiunile specifice
conditiilor N.B.C. Aceasta se realizeaza prin masuri planificate si/sau reactive, pasive
si/sau active si include: prevenirea, protectia N.B.C. si decontaminarea.
APARARE NATIONALA – ¨ Totalitatea masurilor si actiunilor adoptate si desfasurate
de autoritatile constitutionale ale statului român in scopul garantarii suveranitatii
nationale, independentei si unitatii statului, integritatii teritoriale a tarii si democratiei
constitutionale; ¨ Sistem de institutii, organizatii si actiuni destinat sa asigure viabilitatea
unei natiuni in caz de agresiune.
APARARE PE POZITII– Procedeu adoptat in scopul interzicerii, pentru o perioada de
timp stabilita, a patrunderii inamicului intr-o anumita portiune de teren (zona, raion,
obiectiv); nimicirea propriu-zisa a inamicului constituie un obiectiv secundar.
APARARE PREGATITA DIN TIMP – Procedeu defensiv care permite fortelor angajate
in lupta sa-si puna in aplicare, in volum complet, elementele puterii de lupta.
APARARE PREGATITA IN GRABA– Procedeu defensiv prin care fortele angajate in
lupta isi pun in aplicare, in volum redus, in timp scurt si, de regula, sub presiunea
inamicului, elementele puterii de lupta.
APARARE TERITORIALA – Parte componenta a apararii nationale, care cuprinde un
ansamblu de masuri si actiuni desfasurate impotriva agresorului, pe intregul teritoriu
national, de catre forte si trupe teritoriale, independent sau impreuna cu celelalte forte
armate, folosind forme si procedee de actiune specifice.
APARARE ZONALA – Forma particulara a operatiei de aparare, care cuprinde un
ansamblu de actiuni desfasurate intr-o zona din teritoriul national de catre fortele din zona
respectiva care actioneaza intrunit, dupa o conceptie unitara, pentru respingerea ofensivei
inamicului, nimicirea acestuia si asigurarea controlului de lunga durata a zonei.(inapoi la
index)
APARAREA – Forma de lupta armata prin care se realizeaza respingerea, oprirea sau
intârzierea actiunilor inamicului, in scopul mentinerii spatiului (terestru, aerian, maritim,
fluvial) sau a obiectivului incredintat.
APRECIERI FAVORABILE – concluzii si estimari oficiale, valide sau invalide ce rezulta
din comportamentul fortelor adverse si actiuni oficiale avantajoase intereselor si
obiectivelor fortelor aliate.
APRECIERI NEFAVORABILE – Concluzii personale ale fortelor adverse, estimari sau
aprecieri oficiale, valide sau invalide, ce rezulta din comportamentul fortelor adverse si
actiuni oficiale nefavorabile intereselor si obiectivelor fortelor aliate.
APRECIERI – Concluzii personale, estimari oficiale, evaluari in legatura cu intentiile
celeilalte parti, posibilitatile militare si activitatile folosite in planificarea si luarea
deciziilor.
APROBAREA CONCEPTIEI STRATEGICE – (a operatiei) de catre Presedintele
Comitetului intrunit al sefilor de State Majore devine baza planului pentru transformarea
in Plan operational in format complet sau Plan operational in format conceptual. Cândva
era numit „conceptia luptei/operatiei".
APROVIZIONARE – Componenta logisticii care vizeaza stabilirea necesarului,
cresterea, primirea, depozitarea, conservarea, evidenta, repartitia si distributia
materialelor.
ARME DE DISTRUGERE IN MASA (A.D.M.) – Arme care sunt capabile de mari
distrugeri si/sau sunt folosite, in asa fel incât, sa produca un numar mare de pierderi in
personal. A.D.M. sunt: nucleare, chimica, biologica, dar exclud mijloace de transport,
lansare/tragere, acolo unde acestea se constituie in competente individualizate.
ARME INTRUNITE–Denumire data unitatilor si marilor unitati apartinând Fortelor
Terestre in masura sa desfasoare actiuni de lupta in mod independent, sa asigure o strânsa
cooperare a armelor si o conducere unitara a lor.
ARME NECONVENTIONALE – Mijloace de lupta a caror folosire sau experimentare
este interzisa prin conventiile si tratatele internationale. Datorita caracteristicilor lor
intrinseci, produc pagube masive si distrugeri generalizate, fara distinctii intre beligeranti
si nebeligeranti.
ARTICOL/OBIECT DE APROVIZIONARE DEFICITAR – Articole de aprovizionare
esentiale pentru rezerve pe care Presedintele Comitetului Intrunit al Sefilor de State
Majore si/sau comandantii structurilor militare angajate pentru realizarea situatiei de criza
le-au identificat ca având un impact direct necesitând o tinere sub observatie si un
management sporit.
ARTICOLE DEFICITARE PENTRU DUCEREA DE ACTIUNI DE LUPTA DE
DURATA– Articole/obiecte descrise ca facând parte din Dosarul de Elemente Logistice
ce afecteaza in mod semnificativ capacitatea comandantului de a executa operatiuni.
ASIGURARE CU PERSONAL – totalitatea masurilor si actiunilor desfasurate pentru
completarea necesarului de personal, de toate categoriile, la marile unitati (unitatile) care
au suferit pierderi in actiunile executate.(inapoi la index)
ASIGURARE FINANCIARA – totalitatea masurilor ce se iau in scopul stabilirii, cererii,
obtinerii, utilizarii si justificarii mijloacelor financiare destinate fortelor armate pentru a
le aproviziona la timp si fara intrerupere, cu tehnica si materiale, precum si pentru plata
drepturilor banesti cuvenite personalului.
ASIGURARE HIDROMETEOROLOGICA – ansamblul de masuri si activitati ce se
desfasoara pentru obtinerea si analizarea datelor si informatiilor referitoare la situatia
hidrologica si meteorologica, precum si pentru prognoza hidrometeorologica si a
fenomenelor naturale periculoase, necesare planificarii si ducerii actiunilor proprii.
ASIGURARE IMAGOLOGICA – ansamblul actiunilor proiectate, organizate si
desfasurate de anumite institutii specializate ale unui stat, pe plan intern si international,
in scopul mentinerii si promovarii elementelor definitorii ale imaginii nationale, necesare
realizarii si promovarii securitatii nationale si internationale.
ASIGURARE MEDICALA– totalitatea masurilor care se iau in vederea pastrarii sanatatii
militarilor, prevenirii aparitiei si raspândirii bolilor, acordarii la timp a ajutorului medical,
evacuarii ranitilor si bolnavilor, spitalizarii, tratamentului si recuperarii acestora in scopul
inapoierii, in cel mai scurt timp, la unitati.
ASIGURARE TOPOGEODEZICA – ansamblul masurilor si actiunilor ce se planifica si
executa in scopul obtinerii, pregatirii si transmiterii la timp a datelor si documentelor
topogeodezice necesare conducerii actiunilor militare.
ASIGURAREA ACTIUNILOR SI PROTECTIA TRUPELOR – Ansamblul de masuri si
activitatile desfasurate continuu si intr-o conceptie unitara, de catre toate fortele
participante si la toate esaloanele, destinate obtinerii datelor necesare si crearii conditiilor
de securitate a personalului, tehnicii si sistemelor impotriva actiunilor agresorului si a
altor factori perturbatori, executata in scopul mentinerii capacitatii de lupta a trupelor si
indeplinirii misiunilor primite.
ASIGURAREA CAILOR DE COMUNICATIE – Ansamblul de masuri si actiuni ce se
intreprind pentru: alegerea, cunoasterea si pregatirea cailor de comunicatii; repararea,
restabilirea, intretinerea, paza si mentinerea in stare de viabilitate a drumurilor, cailor
ferate, garilor, porturilor, aeroporturilor si lucrarilor de arta; organizarea si executarea
serviciului de comenduire si indrumare a circulatiei; cercetarea nucleara, biologica si
chimica, pe caile de comunicatii, paza si apararea lucrarilor de arta de pe acestea.
ASIGURAREA LIBERTATII DE NAVIGATIE – Operatiile desfasurate pentru asigurarea
libertatii si a dreptului de a naviga pe caile aeriene sau maritime internationale.
ASIGURAREA SANITAR – VETERINARA – Ansamblul masurilor de mentinere a
sanatatii animalelor si de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om, de tratare si
evacuare a animalelor ranite si bolnave, de cunoastere epizootica din zona, controlul
sanitar – veterinar al alimentelor de origine animala, protectia sanitar – veterinara
impotriva efectelor armelor de distrugere in masa, aprovizionarea fortelor cu animale
pentru serviciu.
Asistenta umanitara este limitata ca scop si durata. Aceasta este conceputa pentru a
suplimenta sau a completa eforturile autoritatilor civile ale tarii-gazda ori ale
organizatiilor specializate.(inapoi la index)
ASISTENTA DE SECURITATE – Serii de programe autorizate prin Actul din1961
privind asistenta straina si prin Actul din 1976 privind controlul exportului de arme, prin
care SUA furnizeaza articole de aparare, asigura pregatirea militara si alte servicii de
aparare, prin acordare de imprumuturi, credite sau vânzare in sprijinul strategiilor si
obiectivelor nationale.
ASISTENTA JURIDICA – totalitatea masurilor si actiunilor intreprinse pentru a se
asigura cunoasterea si respectarea dreptului international in actiunile militare.
ASISTENTA NATIONALA – Asistenta civila si/sau militara oferita unei natiuni de catre
forte straine pe teritoriul national in timp de pace, de criza sau de razboi, pe baza
acordurilor de ajutor reciproc incheiate intre state. Programele de asistenta nationala
includ, dar sunt limitate la asistenta in domeniul securitatii, aparare nationala cu forte
straine, alte programe, precum si activitatile desfasurate, cu finantarea agentiilor
nationale sau a organizatiilor internationale.
ASISTENTA RELIGIOASA – ansamblul de actiuni specifice, desfasurate in scopul
cultivarii valorilor religios-morale, patriotice, etice si civice in vederea realizarii si
mentinerii unui nivel ridicat al moralului militarilor.
ASISTENTA UMANITARA– ¨ actiunile desfasurate pentru inlaturarea efectelor
dezastrelor naturale sau provocate de om ori alte situatii endemice, limitate ca scop si
durata. Completeaza eforturile depuse de natiunea in criza (gazda); ¨ Actiunile
desfasurate in vederea eliminarii sau a reducerii efectelor dezastrelor naturale ori
tehnologice, ale epidemiilor, foametei sau privarii de libertate, care pot reprezenta o
amenintare serioasa la adresa vietii si pot cauza pierderea ori
distrugerea proprietatii.
ATITUDINE DEFENSIVA – comportamentul adoptat intr-o confruntare militara, in
functie de capacitatea operativa a trupelor, de situatiile si conditiile in care are loc
angajarea fortelor si mijloacelor pentru respingerea, oprirea sau intârzierea agresorului, in
scopul mentinerii fâsiei (zonei) sau obiectivului incredintat.
ATITUDINEA MENTALA "PREVENTIVA" – Anticiparea posibilelor amenintari a
situatiilor de risc si reactia pentru stingerea acestora.
ATITUDINEA MENTALA "REACTIVA" – atitudinea orientata spre infrângerea
ulterioara a unui inamic evident si cunoscut, in toate componentele sale.
AUTARHIE –¨ Regimul politic al unei comunitati care se guverneaza ea insasi; in acest
sens termenul autarhie este cvasi-echivalent cu cel de autonomie. ¨ Idealul unui stat
capabil sa-si satisfaca singur toate nevoile fara a fi silit sa apeleze la alte state; ¨ Politica
economica a unor state care tinde la crearea unei economii nationale inchise, izolate de
economia altor tari, prin limitarea maximala a importurilor; ¨ Starea in care o unitate isi
satisface trebuintele prin mijloace proprii.
AUTODETERMINARE– Principiul potrivit caruia orice popor, natiune are dreptul
fundamental de a-si alege fara nici o imixtiune din afara statutul politic si calea de
dezvoltare economica, sociala si culturala. Aplicarea principiului autodeterminarii
presupune dreptul natiunilor de a se constitui in state nationale independente, de a intra in
componenta unui stat multinational sau de a se desprinde de acesta.(inapoi la index)
AUTOMATIZARE – Ansamblul masurilor tehnice, organizatorice, si economice care
urmaresc imbunatatirea eficacitatii conducerii structurilor militare, in timp de pace,
situatii de criza si razboi, si mentinerea totodata a omului ca element activ in cadrul
acestui proces. Un loc central il ocupa mijloacele electronice de calcul, in special in
transmiterea, centralizarea si prelucrarea informatiilor si in pregatirea elementelor
necesare luarii hotarârii la nivelul esaloanelor de comanda.
AUTONOMIA SI FLEXIBILITATEA OPERATIONALA – capacitatea si disponibilitatea
marii unitati si unitatii de a da riposta optima oricarui tip de agresiune prin marirea
libertatii de actiune in desfasurarea luptei armate si sporirea eficientei functionale in
procesul de conducere.
AUTORITATE ASUMATA LEGAL- Dreptul pe care un militar si-l asuma de a da ordine
potrivit actelor normative in vigoare, ierarhizarii gradelor, functiilor si a competentelor in
domeniu.
AUTORITATE BUGETARA – Autoritate acordata prin lege in probleme ce implica
investitii din fondurile Guvernului.
AUTORITATE DE COORDONARE – Autoritatea incredintata unui comandant sau
responsabilitatea individuala pentru coordonarea anumitor functiuni sau activitati care
implica forte din doua sau mai multe tari sau comandamente ori doua sau mai multe
categorii de forte ori doua sau mai multe tipuri de forte din aceeasi categorie de forte.
Persoana respectiva este autorizata sa ceara consultare intre agentiile (structurile)
implicate sau intre reprezentantii lor, dar nu are autoritatea sa forteze (oblige) ajungerea
la o intelegere. In caz de neintelegere intre agentiile implicate ea trebuie sa incerce
obtinerea acordului in problemele esentiale prin discutii. In cazul ca nu reuseste ea se va
adresa autoritatii corespunzatoare.
AUTORITATE OFICIALA (FORMALA) – dreptul legal acordat sefului de a decide, de a
incredinta misiuni si de a folosi, la nevoie, constrângerea impotriva celor care nu isi
indeplinesc obligatiile.
AUTORITATE – Relatie prin care o persoana sau grup accepta ca legitim faptul ca
deciziile si actiunile sale sa fie ghidate de o instanta exterioara (persoana, grup,
organism).
AUTORITATEA NATIONALA DE COMANDA – Parlamentul, Presedintele României,
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvernul, Ministerul Apararii Nationale si
autoritatile administratiei publice cu atributii in domeniul apararii nationale.
AUTORIZARE PREZIDENTIALA DE CHEMARE LA ARME A REZERVEI
SELECTATE – Conditie legala care asigura presedintelui modalitatea de a activa
maximum 200000 de membri din rezerva de mobilizare selectata, timp de 90 de zile,
pentru a face fata solicitarilor de sprijin pentru orice misiune operationala fara sa fie
declarata o urgenta nationala. Aceasta asigura presedintelui autoritatea de a prelungi
termenul initial de 60 de zile la 90 de zile in interesul securitatii nationale. Aceasta
autorizare are o utilitate particulara când se foloseste in circumstante nedorite. Fortele
disponibile pot asigura reactii in functie de misiune, cu scop limitat, de intimidare, sau
operationale, sau pot fi intrebuintate pentru orice mobilizari ulterioare
AVENTURISM – Atitudine, conduita care se caracterizeaza prin desconsiderarea
conditiilor si fortelor reale, prin intreprinderea unor actiuni excesiv de riscante, prin
"miza pe o singura carte".

B
BAREM – act normativ specific, care stabileste minimum de rezultate necesar a fi
obtinute de catre o persoana, pentru a trece la un nivel superior de pregatire, necesar
indeplinirii standardului stabilit pentru o anumita structura, perioada de pregatire,
misiune, actiune, activitate, functie si post de lucru.
BAZA DE DATE PENTRU AMPLASARE/DESFASURARE – Baza de date din sistemul
comun de planificare si executare operationala ce contine necesarul de informatii despre
forte, material, inlocuire personal, necesarul de mijloace de transport pentru sustinerea
executiei. Baza de date reflecta informatii continute in sistemul de date pentru amplasarea
fortelor structurate in timp sau dezvoltate pe parcursul diferitelor faze ale procedurilor
actiunilor de criza si programarile de deplasare dezvoltate de fortele componente ale
comandamentului fortelor armate ale S.U.A. pentru operatiuni transport.
BAZA SI SUPRASTRUCTURA -Concepte fundamentale ale gândirii materialiste despre
societate si despre istoria ei. Baza societatii este structura sa economica, fundamentala,
sistemul relatiilor de productie, intr-o perioada istoriceste determinata a istoriei sale. Baza
economica constituie subsistemul calitativ determinant al sistemului social total, al
formatiunii social economice. Suprastructura este constituita din relatii sociale, institutii
sociale si idei referitoare la domeniile respective de activitate sociala. In orice societate
impartita in clase relatiile, institutiile si ideile politice constituie o parte de prima
importanta a suprastructurii, respectiv suprastructura politica.
BATALIE – confruntare cu rol decisiv din cadrul operatiei, ce angajeaza efective militare
numeroase prin care se asigura obtinerea succesului in indeplinirea obiectivului
(scopului) urmarit prin operatie.
BIROCRATISM – Metoda de conducere „din birou", rupta de mase, caracterizata prin
formalism excesiv, tergiversare, sicane etc.
BIROCRATIE – Mod de organizare destinat administrarii pe scara larga a unor resurse
prin intermediul unui corp de persoane specializate, plasate de regula intr-o structura
ierarhica si dispunând de atributii, responsabilitati si proceduri strict definite.
BLOCADA – actiune desfasurata de anumite forte pentru intreruperea cailor de legatura
maritime, terestre, aeriene, fluviale, a fluxurilor energetice, de materii prime si materiale
strategice necesare desfasurarii normale a activitatilor intreprinderilor economice de
importanta vitala etc.
BUGET AL PRESEDINTELUI – Document trimis Congresului S.U.A. in fiecare an, in
luna ianuarie care cuprinde estimarea investitiilor guvernului pentru urmatorul an fiscal si
recomandari detaliate pentru alocarea de fonduri.
BUGET – ¨ Cantitate disponibila de resurse (bani, timp etc.) si modul de cheltuire a
acestora; ¨ Raportul balantier dintre veniturile si cheltuielile unei unitati economico-
sociale pe o anumita perioada de timp.

C
CADRU DE REFERINTA – Denumire prin care se caracterizeaza una din componentele
structurii dihotomice a teoriei ce poarta acelasi nume. Cadrul de referinta este elementul
sau reperul luat ca baza de comparatie in enuntarea judecatilor de valoare, in formularea
aprecierilor si autoaprecierilor privind modul de integrare sau de asimilare cu respectivul
reper.(inapoi la index)
CALITATEA VIETII – Semnificatia pentru om a vietii sale, rezultat al evaluarii globale,
din puntul de vedere al persoanei umane, al propriei vieti.
CÂMP DE LUPTA CIBERNETIZAT – ansamblul de actiuni militare in care metodele si
mijloacele cibernetice joaca un rol important in planificarea, organizarea si ducerea
actiunilor de lupta.
CÂMP DE LUPTA INTEGRAT – ansamblul de actiuni militare desfasurate de catre toate
categoriile de forte ale armatei (genuri de arma, specialitati), sub o conducere unitara si
printr-o strânsa cooperare, pentru atingerea unui scop comun.
CÂMP DE LUPTA - ansamblul actiunilor militare desfasurate intr-un anumit spatiu si cu
o durata diferita in timp. Câmpul de lupta are urmatoarele dimensiuni: spatiala, temporala
si spatio-temporala.
CAMPANIE MILITARA – ¨totalitatea operatiilor si luptelor gruparilor de forte
desfasurate intr-o perioada de timp caracteristica (an, anotimp) si intr-o zona geografica
distincta, pe baza unei conceptii unitare, in vederea indeplinirii unor obiective
strategice;¨ Serie de operatiuni militare menite sa duca la indeplinirea unui obiectiv
operational strategic intr-un timp si spatiu dat.
CAP AERIAN – Zona desemnata intr-un teritoriu ostil sau amenintat care atunci când
este capturat si retinut asigura decolarea continua a trupelor si a materialelor si ofera
spatiul de manevra necesar pentru operatiunile proiectate. Reprezinta o localizare folosita
ca baza pentru rezerve si evacuari aeriene.
CAP DE POD – Zona desemnata pe un teritoriu de tarm ostil care atunci când este
capturat si retinut asigura decolarea continua a trupelor si a materialelor si ofera spatiul
de manevra necesar pentru operatiuni dupa debarcarea pe mal.
CAPABILITATE – insusirea ce confera posibilitatea (aptitudinea) cuiva de a face ceva, in
raport cu situatiile si conditiile in care este transpus. Termenul poate fi asociat celui de
"capabil".
CAPACITATE DE A DUCE ACTIUNI DE LUPTA DE DURATA – Abilitatea de a
mentine nivelul si durata necesare unei actiuni operationale in scopul indeplinirii unor
obiective militare. Capacitatea de a duce actiuni de lupta de durata este o functiune de
asigurare si mentinere a nivelului de instruire a fortelor si a tehnicii de lupta necesare
pentru sprijinirea eforturilor militare.
CAPACITATE DE A STABILI NECESARUL – Capacitatea utilizatorului Sistemului
Comun de Planificare si Executare a Operatiilor de a identifica, actualiza, revizui si sterge
informatii despre forte si sustinerea acestora, necesare pentru a sprijini un plan de actiune
sau un curs de actiune.(inapoi la index)
CAPACITATE DE ACTIUNE A FORTELOR TERESTRE (A STRUC-TURILOR
ACESTORA)– posibilitatile reale de actiune a Fortelor Terestre in situatiile care necesita
interventia acestora.
CAPACITATE DE APARARE A TARII – totalitatea posibilitatilor economice, umane,
tehnico-stiintifice, moral-politice, militare si de alta natura de care dispune statul pentru
a-si asigura apararea intereselor sale fundamentale prin mobilizarea si utilizarea carora se
realizeaza forta necesara si capabila sa dea o riposta hotarâta oricarei agresiuni.
CAPACITATE DE CONDUCERE – gradul de organizare si coordonare permanenta de
catre comandanti si state majore a intregii activitati a marilor unitati operative, tactice sau
a unitatilor independente in indreptarea eforturilor acestora pentru indeplinirea misiunilor
stabilite, precum si in organizarea si realizarea asigurarii multilaterale a actiunilor.
CAPACITATE DE INSTRUCTIE – ansamblul cunostintelor, abilitatilor, deprinderilor,
insusirilor psihice si comportamentelor necesare agentului misiunii militare pentru
realizarea unor actiuni determinate. Este subsumata functional competentei.
CAPACITATE DE MANEVRA – gradul de mobilitate a unei structuri militare sau a unui
element de dispozitiv, care ii permite miscarea rapida pe câmpul de lupta, astfel incât, sa
ajunga la timp oportun pe aliniamentul de declansare a unei actiuni militare.
CAPACITATE DEFENSIVA CREDIBILA – principiul de baza al doctrinei operationale a
Fortelor Terestre, care presupune restructurarea, modernizarea si operationalizarea pe
timp de pace a acestora, in scopul realizarii unei forte capabile sa descurajeze, sa
dezorganizeze, captureze si sa nimiceasca un agresor potential sau real.
CAPACITATE OPERATIONALA – posibilitatea unitatii (unei structuri militare) de a
desfasura actiuni militare in conformitate cu scopul pentru care a fost creata.
CAPACITATI SPECIALE – posibilitatile unei unitati (structuri militare) de a desfasura
pe lânga actiunile de baza pentru care a fost creata si actiuni complementare (razboi
informational; razboi electronic; aparare antiaeriana; aparare antiblindate; supraveghere
electronica, activitate de influentare psihologica etc.).
CAPITAL – Termen cu acceptiuni in domeniul: ¨financiar –suma de bani care aduce un
profit; ¨tehnic – ansamblul mijloacelor materiale de productie de care dispune o
societate sau intreprindere; ¨nominal – ansamblul mijloacelor financiare de care dispune
o societate pe actiuni la inceputul activitatii, provenind din aportul actionarilor; ¨juridic
– drept la un venit fara munca decurgând din posesia unor obligatii, actiuni sau alte
inscrisuri; ¨informational – ansamblu de date si surse de informatie de care dispune o
persoana, un grup sau o organizatie; ¨cultural – ansamblul bunurilor culturale, inclusiv a
mijloacelor de producere a bunurilor stiintifice, intelectuale si artistice si a mijloacelor de
circulatie a acestora; ¨simbolic –termen folosit de P. Bourdieu pentru a desemna
prestigiul si sursele de prestigiu de care dispune o persoana.(inapoi la index)
CARACTER NATIONAL – Concept intrebuintat in psihologia sociala, in etnopsihologie,
dar mai ales in antropologia culturala, anume in zona de orientare psihologista din cadrul
acestei discipline.
CARACTERUL INTERARME SI INTERCATEGORII DE FORTE – ansamblul
insusirilor pe care trebuie sa le posede comandamentele si trupele, in conditiile impuse de
exigentele câmpului de lupta, in prezent si in viitor.
CARTA ALBA A GUVERNULUI– document care stabileste obiectivele si sarcinile
principale ale institutiilor angajate in realizarea securitatii si apararii nationale, masurile
si actiunile ce urmeaza a fi intreprinse de catre acestea, resursele naturale, umane,
materiale, financiare si de alta natura pe care urmeaza sa le asigure anual pentru
constituirea si pregatirea fortelor participante la apararea nationala si asigurarea
securitatii, conform misiunilor ce le revin.
CASTA – Termen aplicat de portughezi unei forme de organizare din societatea indiana
din secolul al XV-lea. Este un grup compact situat intr-o diviziune ierarhica a unei
societati, grupul fiind inchis, rigid, endogamic, cu obiceiuri, rituri, simboluri, mod de
viata si activitate distincta.
CATEGORIA COMPONENTEI DE REZERVA – Componentele de rezerva ale Fortelor
Armate ale SUA sunt: Garda nationala a Fortelor Terestre a SUA; Rezerva Fortelor
Terestre; Rezerva Fortelor Navale; Rezerva Fortelor Maritime; Garda Nationala a
Fortelor Aeriene, Rezerva Fortelor Aeriene; Rezerva Garzii de Coasta.
CATEGORIE DE FORTE ALE ARMATEI – Concept strategic prin care se desemneaza o
parte componenta principala a armatei, cu destinatie, organizare si inzestrare proprie, cu
forme si procedee de actiune specifice, care permit folosirea judicioasa a fortelor si
mijloacelor.
CAUZALITATE SOCIALA – Categorie fundamentala a determinismului social care
desemneaza relatiile de generare sau producere dintre fenomene, fapte sau evenimente
sociale.
CENTRALISM – Principiu de organizare, conducere si administrare ce se bazeaza pe
concentrarea puterii la nivelele superioare ale grupului, organizatiei, teritoriului etc.;
tendinta de realizare practica a principiului mentionat.
CENTRE DE GREUTATE (GRAVITATIE) – Caracteristici, posibilitati sau sectoare din
care o unitate de forte militare isi primeste libertatea de actiune, forta fizica sau vointa de
lupta
CENTRU SI PERIFERIE – Teorie de larga raspândire in domeniul cercetarilor asupra
pacii care considera ca o trasatura a sistemului international contemporan o constituie
inegalitatea dintre "parti" in cadrul natiunilor si intre natiuni. Exista natiuni privilegiate,
"centrale" si altele "periferice". Centrul ocupa un rang superior in privinta relatiilor
economice, este plasat favorabil in raport cu periferia si se imbogateste pe seama
acestuia. Periferia depinde in general de centru, in domeniul economic, militar, cultural,
are un numar restrâns de parteneri comerciali, un export unilateral.(inapoi la index)
CENTRUL DE MISCARE COMUNA – Centru stabilit pentru a coordona angajarea
tuturor mijloacelor de transport (cuprinzându-le si pe cele asigurate de fortele aliate sau
de natiunile gazda) in sprijinul conceperii operatiunilor. Aceasta coordonare este realizata
prin stabilirea politicii legate de transport din interiorul zonei de responsabilitate in
functie de necesitatile de urgenta, capacitatea posturilor terminale, disponibilitatea de
transport a bunurilor si prioritatile stabilite de comandantul fortelor intrunite.
CERCETAREA – totalitatea masurilor si actiunilor ce se intreprind pentru procurarea,
analizarea, ierarhizarea si valorificarea datelor si informatiilor despre inamic, populatie,
situatia N.B.C. si cea sanitar-epidemica, despre conditiile geoclimatice, resursele umane
si materiale, precum si despre infrastructura din zona actiunilor militare.
CICLU DE VIATA/EVOLUTIE A CRIZEI – reprezinta evolutia in timp a intensitatii
crizei , precum si modul cum se trece prin starile crizei.
CIOCNIREA MILITARA – momentul angajarii directe a inamicului de catre forte
proprii, de valoare tactica, in confruntarea militara desfasurata in timp scurt, având loc,
de regula, intre elementele de siguranta ale fortelor adverse si care se poate transforma
sau nu in lupta.
CLIMAT PSIHO-SOCIAL – Concept utilizat de psihosociologie pentru a desemna starea
de spirit a unui grup social.
COALITIE – Angajament (acord) ad hoc intre doua sau mai multe natiuni pentru o
actiune comuna.
COD DE FRAGMENTARE – A 6-a pozitie a numarului de linie al unitatii folosit pentru
identificarea subunitatilor unei forte.
CODUL DE IDENTIFICARE A UNITATII – Cod alfabetico- numeric format din sase
caractere prin care se identifica in mod unic fiecare unitate activa, de rezerva si a Garzii
Nationale.
CODUL UNITATII TIP – Cod alfabetico- numeric format din cinci caractere prin care se
identifica in mod unic fiecare unitate tip din Fortele Armate.
COERCITIE – Constrângere, prescriere a modelelor de comportament si actiune prin
interventie directa sau normativa.
COERCITIUNE EXTERNA (CONSTRÂNGERE) – Ansamblul de masuri licite,
indreptate impotriva unui stat in conditiile stabilite de dreptul international. Când in
solutionarea litigiilor internationale, mijloacele pasnice nu au dat rezultate, dreptul
international admite, in cazuri cu totul exceptionale, recurgerea la anumite mijloace de
coercitiune impotriva statului care a savârsit actiuni dusmanoase sau a incalcat dreptul
international.
COERCITIUNE INTERNA – Asigurarea aplicarii actelor statale de conducere, normative
sau individuale atunci când ele nu sunt respectate de buna voie; impunerea prin forta a
normei juridice si actelor juridice individuale date in baza lor. Sanctiune juridica ca forma
de coercitiune interna se aplica de stat in formele procedurale stabilite de lege.(inapoi la
index)
COEZIUNE – calitate care leaga impreuna partile componente ale unei structuri psiho-
sociale si care furnizeaza rezistenta (elasticitate) impotriva actiunilor distructive si de
dezorganizare, micsorând vulnerabilitatea structurilor la infrângere si in fata efectelor
loviturilor adverse.
COLABORARE MILITARA INTERNATIONALA – promovarea si apararea intereselor
nationale in relatiile cu partenerii de dialog pentru edificarea unei arhitecturi de securitate
viabile, care sa contribuie la intarirea increderii, realizarea si mentinerea transparentei
relatiilor dintre structurile militare nationale si structurile similare din armatele altor tari.
COMANDA DEPLINA (TOTALA) – Autoritatea si responsabilitatea militara a unui
ofiter superior de a da ordine subordonatilor. Acopera toate aspectele operatiilor si cele
privind administrarea; este valabila numai in cadrul national. Nici un comandant NATO
nu are comanda deplina a fortelor care ii sunt repartizate, deoarece natiunile transfera
catre NATO numai comanda operationala sau controlul operational.
COMANDA OPERATIONALA – Autoritatea incredintata unui comandant pentru a
stabili misiuni sau sarcini comandantilor subordonati, de a disloca unitati, a resubordona
forte si de a mentine sau delega controlul operational sau tactic in functie de necesitati.
Nu include responsabilitati administrative sau privind logistica.
COMANDA TACTICA – Autoritate delegata unui comandant de a da sarcini fortelor
primite sub comanda pentru indeplinirea misiunii primite de la esalonul superior.
COMANDAMENT INTRUNIT (INTEGRAT) – structura decizionala creata pentru
conducerea actiunilor militare desfasurate, in comun, de catre cel putin doua categorii de
forte ale armatei.
COMANDAMENT MULTINATIONAL (COMBINAT) – Structura decizionala creata
pentru conducerea actiunilor militare desfasurate, in comun, de catre forte apartinând
armatelor a cel putin doua state.
COMANDAMENT OPERATIONAL INTERARME – Structura decizionala creata atât
pentru planificarea operatiilor integrate, cât si pentru conducerea si controlul specific al
fortelor din subordine.
COMANDAMENT SPECIFIC – Comandament care are o misiune ampla si continua si
care este infiintat de catre presedinte prin Ministerul Apararii, prin consilierea si asistenta
presedintelui Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore. Este alcatuit in primul rând
din forte ale unui serviciu.
COMANDAMENT SUBORDONAT – Comandament format din comandant si toate
unitatile, detasamentele, organizatiile sau formatiunile de servicii din subordinea acestuia.
COMANDAMENT UNIFICAT – Comandament având misiuni complexe, aflat sub
comanda unui singur comandant si alcatuit din forte provenind de la doua sau mai multe
departamente militare, si care este infiintat de catre Presedinte prin Ministerul Apararii,
cu sprijinul si consilierea Presedintelui Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore.
COMANDAMENT – element de structura a unitatii militare ramâne, organizat pentru
exercitarea actului de comanda si investit, prin acte normative, cu competente specifice in
domeniul actiunilor militare. Acesta exercita actul de comanda asupra tuturor elementelor
structurii unitatii, desfasurând activitati de prevedere (prognoza, planificare, programare),
organizare, coordonare si control.(inapoi la index)
COMANDAMENTUL FORTELOR TERESTRE – Structura de comanda, de conceptie,
planificare si executie ce raspunde de intrebuintarea fortelor si mijloacelor din subordine;
se infiinteaza ]n caz de razboi si se subordoneaza ierarhic Marelui Cartier General.
COMANDAMENTUL LOGISTIC AL FORTELOR TERESTRE – Structura de
comanda, de conceptie, planificare si executie ce raspunde de organizarea, planificarea si
intrebuintarea fortelor si mijloacelor de logistica din subordine; functioneaza la pace, in
situatii de criza si de razboi si se subordoneaza ierarhic Statului Major al Fortelor Terestre
(Comandamentului Fortelor Terestre).
COMANDAMENTUL OPERATIONAL OPERATIV/TACTIC – Structura de comanda
ce are in subordine nemijlocita, in situatii de criza si de razboi, fortele operationale de
nivel operativ/tactic.
COMANDAMENTUL SERVICIULUI DE TRANSPORT – Cele trei componente ale
comandamentului SUA pentru transport: Comandamentul pentru Transport Aerian,
Comandamentul pentru Transport Maritim si Sectia de Transporturi Militare. Fiecare
componenta a comandamentului pentru transport continua sa ramâna o componenta
majora a serviciului din care face parte, continuând sa organizeze, sa pregateasca si sa-si
doteze fortele conform celor specificate de lege. De asemenea, fiecare componenta a
comandamentului pentru transport continua sa execute misiuni proprii.
COMANDANT AL FORTELOR INTRUNITE AL COMPONENTEI NAVALE –
Comandant din cadrul unui comandament intrunit subordonat responsabil cu planificarea
si coordonarea operatiunilor navale sau indeplinirea misiunilor operationale.
Comandantul fortelor intrunite are autoritatea necesara de a indeplini misiunile si
sarcinile stabilite. Comandantul fortelor intrunite al componentei navale va avea in
vedere preponderenta fortelor maritime si capacitatile necesare de comanda si control.
COMANDANT AL FORTELOR INTRUNITE – Termen general atribuit comandantului
autorizat sa-si exercite comanda de lupta sau controlul operational asupra fortelor
intrunite.
COMANDANT ASIGURAT – Comandant care are responsabilitati privind toate
aspectele unei misiuni incredintate prin planul comun pentru folosirea instalatiilor
strategice ale fortelor armate. In cazul planificarii comune a operatiilor, acest termen se
refera la comandatul care pregateste planurile de actiune sau ordinul de actiune ca
raspuns la solicitarile Presedintelui Comitetului Intrunit al sefilor de State majore.
COMANDANT COMBATANT – Comandant suprem al uneia dintre unitatile
combatante de forte reunite sau specifice stabilit de catre Presedinte.
COMANDANT DE SPRIJIN – Comandant care asigura forte de intarire sau alt sprijin
unui comandant sau care elaboreaza un plan de sprijin. Sunt incluse unitatile de lupta
indicate si agentiile de aparare in functie de caz.
COMANDANT – persoana cu autoritate investita sau asumata legal, care exercita actul
de comanda asupra personalului structurilor subordonate, precum si asupra celui avut
temporar in subordine. In orice situatie el raspunde de indeplinirea misiunii incredintate
structurii militare pe care o comanda.
COMANDANTUL FORTELOR INTRUNITE AL COMPONENTEI TERESTRE –
Comandantul din cadrul unui comandament intrunit, comandament intrunit subordonat
responsabil cu planificarea si coordonarea operatiunilor terestre sau indeplinirea
misiunilor operationale. Comandantul fortelor intrunite al componentei terestre are
autoritatea necesara de a indeplini misiunile si sarcinile stabilite. Comandantul fortelor
intrunite al componentei terestre va avea in vedere preponderenta fortelor terestre si
capacitatile de comanda si control necesare.(inapoi la index)
COMANDANTUL FORTELOR INTRUNITE PENTRU OPERATIUNI SPECIALE –
Comandant din cadrul unui comandament unificat/subordonat responsabil cu planificarea
si coordonarea operatiunilor speciale sau indeplinirea misiunilor operationale.
Comandantului fortelor intrunite pentru operatiuni speciale ii este acordata autoritatea
necesara de a indeplini misiunile si sarcinile stabilite. Comandantul fortelor intrunite
pentru operatiuni speciale va avea in vedere preponderenta fortelor pentru operatiuni
speciale si capacitati necesare de comanda si control.
COMANDANTUL FORTELOR REUNITE AL COMPONENTEI AERIENE – Ofiter a
carui autoritate provine de la comandantul fortelor intrunite si care are autoritatea de a
exercita control operational, de a distribui misiuni, de a conduce coordonarea printre
comandantii subordonati si de a organiza fortele in scopul unificarii eforturilor in
realizarea tuturor misiunilor. Comandantul fortelor intrunite va desemna un comandant de
forte intrunite al componentei aeriene. Responsabilitatile comandantului de forte intrunite
al componentei aeriene vor fi numite de catre comandantul fortelor intrunite (in mod
normal acestea includ planificarea, coordonarea, alocarea si atribuirea sarcinilor).
Folosind directivele comandantului fortelor intrunite si in cooperare cu alti comandanti ai
altor servicii componente, comandantul fortelor intrunite al componentei aeriene va face
recomandari comandantului fortelor intrunite in legatura cu distribuirea raidurilor aeriene
in functie de diferite misiuni sau zone geografice. Comandant al fortelor intrunite ale
componentei aeriene; va face recomandari comandantului fortelor intrunite in legatura cu
repartitia raidurilor aeriene in functie de diferite misiuni sau zone geografice
COMANDA SI CONDUCERE IN TIMP DE RAZBOI – Folosirea integrata a
operatiunilor, a mijloacelor de inducere in eroare a inamicului, a operatiunilor
psihologice, a razboiului electronic si de distrugere fizica sustinute de serviciul de
informatii pentru distrugerea mijloacelor de comanda si control ale inamicului,
concomitent cu protejarea mijloacelor de comanda si control ale fortelor aliate impotriva
acestor actiuni. Comanda si conducerea operatiunilor pe timp de razboi se desfasoara la
toate nivelele luptei. Comanda si conducerea operatiunilor pe timp de razboi implica atât
operatiuni ofensive cât si defensive:
1) Contracomanda si control – prevenirea comenzii si controlului efectiv al fortelor
inamice prin interzicerea de a obtine informatii, influentarea, degradarea sau distrugerea
sistemului de comanda si control al inamicului
2) Protejarea sistemului de comanda si control. Mentinerea comenzii si controlului
propriilor forte prin anularea eforturilor inamicului de interzicere a informatiilor, de
influentare, degradare sau distrugere a sistemului de comanda si control al fortelor aliate
COMANDA SI CONDUCERE – Exercitarea autoritatii asupra fortelor implicate in
realizarea misiunii de catre comandantul desemnat. Functiile de comanda sunt efectuate
prin pregatirea personalului, echipamentului, comunicatiilor, facilitatilor si procedurilor
angajate de comandant in planificarea, conducerea, coordonarea si controlul fortelor si
operatiunilor pentru indeplinirea misiunii.
COMANDA – ansamblul actiunilor prin care organul de conducere isi impune vointa
asupra organelor de executie pentru a actiona in sensul dorit. A comanda semnifica a pune
in aplicare decizii, planuri sau programe concepute, in prealabil in vederea realizarii
obiectivului/scopului propus.
COMBATANT – persoana care face parte din fortele armate angajate intr-o confruntare
militara si este supusa legilor si obiceiurilor razboiului.
COMBATEREA TERORISMULUI – ¨ totalitatea actiunilor care includ antiterorismul
(masuri defensive luate pentru reducerea vulnerabilitatii in fata actelor de terorism) si
contraterorismul (masuri luate pentru a impiedica, intimida si reactiona la actele de
terorism), desfasurate in scopul anihilarii terorismului in toata gama amenintarilor pe care
le implica; ¨ Actiunile antiteroriste (masuri de aparare luate pentru a reduce
vulnerabilitatea in fata actelor teroriste) si de combatere a terorismului (masuri ofensive
luate pentru prevenirea, descurajarea si limitarea acestuia), intreprinse in toate formele
sale de manifestare.(inapoi la index)
COMITETUL DE PLANIFICARE SI EXECUTIE COMUNA – Statele majore,
comandamentele si agentiile implicate in pregatirea, instruirea, deplasarea, primirea,
implicarea, sprijinul si sustinerea fortelor militare repartizate ori in rezerva intr-un raion
al operatiunilor de lupta sau intr-o zona obiectiv. Comitetul de planificare si executie
comuna este format de obicei din Statul Major unificat, Servicii, anumite Servicii ale
Comandamentelor majore (incluzând Serviciile Comandamentelor logistice),
comandamentele unificate si specificate (si serviciile Comandamentelor componente),
comandamentele subordonate, comandamentele componente de Transport, Marile Unitati
Operative, Agentia de Aparare Logistica si alte agentii de aparare (exemplu: Serviciul de
informatii al Ministerului Apararii) in functie de un scenariu dat.
COMPATIBILITATE – capacitatea a doua sau mai multor parti de a functiona impreuna
fara a se perturba sau interfera reciproc.
COMPETENTA MILITARA – totalitatea capacitatilor cognitive, psihomorale si
psihomotrice prin care agentul actiunii militare actioneaza individual si/sau in grup,
pentru a asigura functionalitatea structurii militare din care face parte.
COMPETENTA – ¨juridica – Dreptul legitim al unei persoane sau al unui grup de a lua
decizii intr-un anumit domeniu de activitate, la diferite niveluri ale unor structuri
organizationale (politice, juridice, administrative, industriale, militare etc.);
¨profesionala – Caracteristica a unei persoane sau a unui colectiv de a dispune de
cunostinte si deprinderi necesare realizarii sarcinilor legate de un anumit domeniu de
activitate profesionala. La acestea se adauga si capacitatea de a rezolva cu succes
problemele organizatorice si modul de cooperare cu oamenii.
COMPETITIVITATE (PRINCIPIU AL INSTRUCTIEI) – dorinta fiecarui militar de a fi
cel mai bun si de a se compara permanent cu ceilalti in spiritul concurentei.
COMPLEMENTARITATEA – cerinta a instructiei pentru lupta care presupune transferul
cunostintelor si formarea deprinderilor necesare „luptatorului universal", care poate
folosi, in mod real, toate categoriile de armament individual si tehnica de lupta din
inzestrarea subunitatii.
COMPONENTA – Una dintre organizatiile subordonate ce constituie o forta
comuna.(inapoi la index)
COMPORTAMENT PROSOCIAL – Tip de comportament orientat spre sustinerea,
conservarea si promovarea valorilor sociale, fara asteptarea unor recompense externe.
COMPROMIS – Modalitate de rezolvare a unor tensiuni si conflicte, de realizare a
consensului, in conditii de diversitate de interese si/sau puncte de vedere, caracterizata
prin faptul ca solutia adoptata este rezultatul unor cedari reciproce, minimizându-se astfel
conflictul si promovând cooperarea.
COMUNITATE – asigura in fiecare grupare de forte (armate) utilizarea echipamentului,
procedeelor sau doctrinelor pe baza unei strategii comune.
CONCENTRAREA EFORTULUI IN LOCUL DECISIV SI LA MOMENTUL
POTRIVIT – combinarea si sincronizarea efectelor elementelor de putere pe directiile sau
in raioanele stabilite, in momentul si in cantitatea care asigura succesul asupra
inamicului.
CONCENTRAREA PUTERII MILITARE – fundament al actiunilor militare
(caracteristic modelului strategic al razboiului dus de România, care nu se poate baza pe
cantitatea fortelor si mijloacelor de lupta, ci in primul rând pe calitatea personalului), ce
presupune selectarea prioritatilor strategice si operationale in spatiu si timp, vizând
obtinerea victoriei rapide cu pierderi putine, prin exploatarea avantajului detinut asupra
inamicului.
CONCEPEREA OPERATIUNII – Declaratie verbala sau grafica, in linii mari asupra
ipotezelor sau intentiilor comandantului in vederea realizarii unei operatiuni sau a unor
serii de operatiuni. In mod frecvent conceperea operatiunii este cuprinsa in planuri de
campanie si planuri operationale; in particular planurile cuprind o serie de operatiuni
conectate intre ele ce presupun o executare simultana sau succesiva. Conceperea
operatiunilor este menita sa prezinte o imagine de ansamblu.
CONCEPEREA SPRIJINULUI LOGISTIC – Declaratie verbala in linii mari asupra
modului in care comandantul intentioneaza sa sprijine elaborarea operatiunilor.
CONCEPT OPERATIONAL – Proiectia mentala prin care se preconizeaza constituirea
gruparii fortelor proprii pentru nimicirea inamicului, a obiectivelor (aliniamentelor) ce
urmeaza sa fie cucerite, precum si a caracterului manevrei adoptate, incadrate in timp si
spatiu.
CONCEPTIA DE MODELARE A PUTERII MILITARE A FORTELOR TERESTRE –
Totalitatea principiilor si optiunilor Statului Major al Fortelor Terestre, cu privire la
modalitatile de actiune pentru realizarea si mentinerea standardelor de calitate care
vizeaza resursa umana, structura organizatorica, inzestrarea cu armament si tehnica
militara, precum si o noua fizionomie si dinamica a actiunilor militare bazate pe operatii
intrunite (integrate).
CONCEPTIA DE REALIZARE A INTEROPERABILITATII MARILOR UNITATI SI
UNITATILOR DIN FORTELE TERESTRE CU STRUCTURI MILITARE NATO –
cuprinde totalitatea procedeelor, modalitatilor de aparare si implementare a sistemului de
norme, proceduri si reguli, derivate din experienta si actiunile NATO, prin mecanisme
proprii de conducere, executie si evaluare, precum si inzestrarea cu tehnica si
echipamente interoperabile, inlocuirea sau modernizarea lor.(inapoi la index)
CONCEPTIA STRATEGICA A COMANDANTULUI SUPREM – Document final
realizat in Etapa a 5-a in procesul de planificare deliberata. Conceptia strategica a
Comandantului structurii militare de actiune este utilizata pentru ca deciziile si directivele
de planificare ale comandantului acestei structuri sa se faca cunoscute in vederea
realizarii Planului comun pentru folosirea instalatiilor strategice ale fortelor armate sau
pentru indeplinirea altor sarcini ale Presedintelui Comitetului intrunit al sefilor de State
Majore
CONDITII N.B.C. – conditii create ca urmare a prezentei sau intrebuintarii ADM,
prezentei sau producerii de accidente/distrugeri la obiectivele industriale de risc N.B.C.
CONDITII PENTRU PREGATIREA APARARII – Sistem uniform de situatii tactice de
alerta succesive in folosul Presedintelui Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore,
cel al comandantilor unitatilor de lupta unificate si specificate si pentru cel al Serviciilor.
Conditiile pentru pregatirea apararii sunt diferentiate pentru a marca situatii in functie de
gravitate (statut de alerta). Aceste conditii sunt identificate prin prescurtari: DEFCON (5),
(4), (3), (2) si (1) in functie de caz.
CONDUCERE OPERATIONALA – totalitatea activitatilor si masurilor intreprinse de
catre organele de conducere in scopul organizarii si desfasurarii luptei armate.
CONDUCERE STRATEGICA– Conducere realizata prin strategia de securitate
nationala, prin strategia militara nationala si strategia teatrelor actiunilor de lupta in
vederea atingerii scopurilor si obiectivelor strategice.
CONDUCERE – ¨actul de comanda prin care se asigura organizarea, coordonarea si
indrumarea neintrerupta a activitatilor in cadrul unei structuri militare in timp de pace si a
actiunilor militare desfasurate de trupe pentru indeplinirea misiunilor in timp de razboi
sau in situatii de criza;¨ Fenomen inerent ori carei actiuni comune a oamenilor, activitatii
oricarei organizatii sau institutii, aspect esential al vietii politice a societatii, care consta
in stabilirea unor scopuri de atins, indicarea mijloacelor si cailor de apropiere fata de
scopuri, repartizarea de atributii si coordonarea activitatilor, organizarea unui flux
informational si controlul indeplinirii sarcinilor in vederea luarii masurilor de corectie ce
se impun. Conducerea se exercita intotdeauna in grupuri sociale, organizatii sau institutii.
Conducerea politica generala a societatii, prin intermediul puterii de stat este guvernarea
CONDUCEREA APARARII NATIONALE – Cuprinde un ansamblu de decizii si
activitati – de previziune, planificare, organizare, comanda, coordonare, indrumare si
control – desfasurate de autoritatile constitutionale ale statului in scopul garantarii
securitatii nationale, independentei si unitatii statului, integritatii teritoriale a tarii si a
democratiei constitutionale, precum si principiile, regulile, metodele, procedeele si
instrumentele folosite in acest scop.
CONDUCEREA FORTELOR TERESTRE – ca activitate, este un atribut al Statului
Major (Comandamentului) al Fortelor Terestre, iar ca element component al sistemului de
conducere a armatei, este constituit din structuri de comanda (conducere) cu atributii si
responsabilitati in conceperea, administrarea si armonizarea masurilor si actiunilor
destinate apararii pentru trupele din subordine.(inapoi la index)
CONDUCEREA INSTRUCTIEI – totalitatea actiunilor intreprinse de comandant in
vederea aplicarii deciziilor, prin exercitarea atributiilor de comanda si control a
procesului instructiv-educativ militar.
CONDUCEREA PLANIFICARII APARARII – Document comun pentru planificare; este
un document de sine statator publicat intr-o serie de volume privitoare la anumite
domenii specifice. Stabileste prioritatile Presedintelui si dezvoltarea programului de
aparare pentru anul urmator (adaptat dupa Documentul Strategiei Presedintelui
Comitetului intrunit al sefilor de state majore. Prima reeditare iunie 1993).
CONECTAT – Care are o legatura directa si imediata la un computer.
CONFLICT INTERNATIONAL – situatie extrem de grava, aparuta intre state ca urmare
a disputarii unui drept pe care si-l revendica reciproc si risca sa dea nastere la folosirea
fortei.
CONFLICT MILITAR DE MICA INTENSITATE – confruntare politico-militara intre
state sau grupari de luptatori, incadrata sub nivelul razboiului conventional si deasupra
conceptiei pacifiste, rutiniere dintre state.
CONFLICT MILITAR – tip de conflict social de o anumita amploare in care una din
partile beligerante , cu toata organizarea militara de care dispune poate (opteaza) sau nu
sa dea o riposta armata.
CONFLICT REGIONAL– Conflict specific aflat in aria de responsabilitate a
comandantului suprem.
CONFORMISM – Concept al sociologiei si psihologiei sociale desemnând adaptarea
individului la un model acceptat sau impus de grup. In politologie prin conformism se
intelege atitudinea de acceptare pasiva, necritica a normelor de comportament in vigoare
intr-o grupare, organizatie, institutie politica, respectiv in viata publica a unei societati, de
supunere neconditionata fata de normele impuse prin forta coercitiva a legilor, a traditiei
sau a opiniei dominante.
CONSENS – Stare de consimtamânt general intr-un organism politic cu privire la o
anumita problema. Daca la unanimitate se ajunge prin vot expres, consensul se realizeaza
printr-un acord, ca urmare a unei suite de compromisuri.
CONSILIUL NATIONAL DE SECURITATE AL SUA – Organism guvernamental
destinat sa-l sprijine pe Presedinte in integrarea tuturor sferelor politicii de securitate
nationala. Presedintele, Vice-presedintele, Secretarul de stat si Ministrul apararii sunt
membri legali. Presedintele comitetului intrunit al Sefilor de state majore, Directorul
C.I.A. si loctiitorul Presedintelui pentru probleme de securitate nationala sunt consilieri.
CONSTITUTIE – ¨Lege fundamentala a unui stat, investita cu o forta juridica superioara
celorlalte legi, care cuprinde principiile esentiale ale organizarii lui, stabileste drepturile
si datoriile principale ale cetatenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme si
locale etc., reflectând atât stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica la un
moment dat a statului respectiv; ¨ Lege fundamentala a statului formata dintr-un
ansamblu de norme juridice care defineste si fixeaza principiile si formele organizarii
sociale si ale statului, sistemul organelor statului, bazele juridice ale statutului cetatenilor.
CONSTIINTA – Organizarea dinamica a vietii psihice umane manifesta in relatiile
omului cu sine, cu altii si cu mediul.(inapoi la index)
CONTINGENT NATIONAL – Totalitatea fortelor care participa in operatii
multinationale intr-o anumita zona de responsablitate si care apartin unui anumit stat.
CONTINUITATE OPERATIVA– Stari generale de pace, criza sau de razboi in cadrul
carora se duc diverse tipuri de operatiuni si activitati militare.
CONTINUITATEA ACTIUNILOR – posibilitatea prelungirii actiunilor fortelor si
mijloacelor fara restrictii privind starea de timp, anotimp si teren, dar si in conditiile
perturbatoare generate de unele mijloace specializate ale agresorului.
CONTRACTUL SOCIAL – Conceptie idealist-rationalista care explica originea si natura
statului printr-o conventie prin care oamenii, renuntând benevol, total sau partial la
drepturile lor "naturale" in favoarea unui organ suprem, dobândesc din partea acestuia
asigurarea drepturilor lor "civile", intrucât acestea isi iau obligatia de a le apara viata
securitatea si proprietatea.
CONTRADICTE – Categorie care exprima starea launtrica a tuturor obiectivelor si
procedeelor (corelatia de unitate, legatura, coexistenta si lupta a laturilor proprietatilor si
tendintelor contrare, proprii fiecarui obiect sau proces), constituind continutul, motorul
dezvoltarii, cauza tuturor schimbarilor din univers, a evolutiei de la inferior la superior.
CONTRALOVITURA – riposta ofensiva desfasurata in spatiul operativ de catre mari
unitati, cu scopul de a nimici gruparea principala de forte a inamicului patruns in fâsia de
aparare a unei mari unitati (grupari) operative (strategice).
CONTRAPREGATIRE – actiune de lovire prin foc masat, executata prin surprindere, cu
toate mijloacele aflate la dispozitie, asupra obiectivelor si gruparilor principale de forte
ale agresorului pregatite pentru ofensiva.
CONTRATERORISM – totalitatea masurilor luate pentru a impiedica, intimida si
reactiona la actele de terorism.
CONTROL ADMINISTRATIV – Directionarea sau exercitarea autoritatii asupra
structurilor subordonate sau a altor structuri, cu privire la problemele administrative ca:
managementul personalului, aprovizionarea, serviciile sau alte probleme neincluse in
misiunile operationale ale acestora.
CONTROL OPERATIONAL– Autoritatea delegata catre comandant de a directiona
fortele repartizate astfel incât ca acesta: sa poata indeplini misiuni sau sarcini specifice,
care sunt, de regula, limitate dupa scop, timp sau dispunere; sa disloce unitatile respective
si sa retina sau sa repartizeze controlul tactic al acestora. Nu include autoritatea de a
hotari repartizarea (dislocarea) separata a unor parti a unitatilor aflate sub control si nici
controlul administrativ sau logistic.
CONTROL SOCIAL – Desemneaza procesul prin care o instanta (persoana, grup,
institutie, asociatie sau organizatie) reglementeaza, orienteaza, modifica sau influenteaza
comportamentele sau actiunile altei instante, ce apartine aceluiasi sistem, cu ajutorul unor
mijloace materiale si simbolice, in vederea asigurarii conformitatii si pastrarii echilibrului
specific sistemului.(inapoi la index)
CONTROL TACTIC – Directionarea detaliata si, de regula, locala, precum si controlul
deplasarilor sau manevrelor necesare pentru a indeplini misiunile sau sarcinile primite de
la esalonul superior.
CONTROLUL ARMAMENTELOR – actiune care implica orice plan, aranjament sau
proces bazat pe acorduri internationale. Guverneaza oricare dintre aspectele privind
numarul, tipurile, caracteristicile si performantele sistemelor de armamente, forta
numerica, organizarea, echiparea si dislocarea fortelor armate, mentinute de parti in
scopul reducerii instabilitatii in mediul militar.
CONTROLUL MISCARII – Planificarea, stabilirea rutei, programarea si controlul
personalului si transportului de marfuri pe liniile de comunicatii, de catre structura
responsabila pentru aceste functiuni.
CONTROLUL OPERATIV – Autoritate de comanda transferabila ce poate fi exercitata
de comandantii de la orice esalon. Controlul operativ este inerent in unitatile de lupta si
constituie autoritatea cu care se efectueaza acele functii de comanda asupra fortelor
subordonate ce implica organizarea si amplasarea de unitati si forte, repartizarea de
misiuni si denumirea obiectivelor necesare pentru indeplinirea misiunii. Controlul
operativ include conducerea tuturor aspectelor legate de operatiunile militare si de
pregatire comuna necesare pentru indeplinirea misiunilor destinate unitatii. Controlul
operativ trebuie sa fie exercitat prin comandantii categoriilor de forte armate. Controlul
operativ confera in mod normal intreaga autoritate de a organiza autoritati si forte si de a
le amplasa dupa cum considera necesar comandantul cu controlul operativ.
CONTROLUL OPERATIONAL AL CERCETARII PRIN MIJLOACE DE
TRANSMISIUNI – Conducerea actiunilor de cercetare prin mijloace de transmisiuni,
inclusiv repartizarea misiunilor si alocarea de eforturi si indicarea acelor tehnici si
standarde unice prin care se culeg, se proceseaza si se raporteaza informatiile de cercetare
prin mijloace de transmisiuni.
CONTROLUL SISTEMULUI DE INSTRUCTIE – ansamblul activitatilor desfasurate de
structurile ierarhice ale sistemului militar in vederea verificarii stadiului de pregatire la un
moment dat in comparatie cu obiectivele stabilite. Se desfasoara pentru a interveni si a
elimina neajunsurile care impiedica realizarea programului de instructie.
CONTROLUL – activitatea de cunoastere a relatiilor si a modului de aplicare a actelor
normative ce reglementeaza activitatea domeniului militar. Stabileste conformitatea intre
ceea ce s-a hotarât si ceea ce se realizeaza in practica, urmarind evaluarea indeplinirii
sarcinilor, prevenirea aparitiei unor factori perturbatori si introducerea masurilor necesare
pentru corectarea actiunilor in sensul planificat.
CONTINUTUL FUNDAMENTAL AL INVATAMÂNTULUI MILITAR – formarea si
specializarea viitoarelor cadre militare, perfectionarea succesiva a pregatirii cadrelor
militare active si in rezerva ca profesionisti autentici, cetateni culti, cu o aleasa educatie
patriotica, morala si civica, in spiritul traditiilor omeniei si demnitatii, specialisti cu
temeinice cunostinte, priceperi si deprinderi in domeniile necesare Fortelor Terestre, cu
convingeri profunde si atitudini corecte fata de valorile supreme ale statului de drept,
capabile sa-si indeplineasca atributiile ce le revin la pace, in situatii de criza si
razboi.(inapoi la index)
CONVENTIE ASUPRA METODEI – Prezentare a strategiei aprobate de Presedintele
Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore si emisa pentru conducerea Serviciilor, a
comandamentelor unificate specifice si a Statelor Majore Unificate.
CONVENTIONAL – atributul unui act, document, comportament etc. de a fi stabilit prin
conventie, acceptat prin traditie.
COOPERARE INTERARME – Cooperarea intre armele si specialitatile din compunerea
Fortelor Terestre.
COOPERARE – activitatea sau actiunea prin care se asigura conlucrarea tuturor fortelor
participante la lupta (operatie) in timp, spatiu si pe misiuni, pe baza unui plan unic si a
unei conceptii unitare, in scopul concentrarii si insumarii eforturilor acestora pentru
indeplinirea unei misiuni de lupta comune.
COORDONARE – activitatea de punere de acord a actiunilor si activitatilor desfasurate
de diferite elemente ale unui sistem militar in vederea realizarii scopului propus.
COORDONAREA ACTIUNILOR FORTELOR – functie a conducerii care presupune
corelarea efortului, armonizarea diferentelor si informarea reciproca. Se stabileste de
catre comandant si se executa pe secvente ale actiunii, pe directii, pe misiuni si pe
obiective.
COORDONAREA INSTRUCTIEI FORTELOR TERESTRE (FUNCTIE) – totalitatea
masurilor si actiunilor prin care se realizeaza sincronizarea actiunilor structurilor care
planifica si conduc procesul de instructie in vederea realizarii obiectivelor stabilite.
CORPUL DE ARMATA TERITORIAL– mare unitate operativa din compunerea Fortelor
Terestre cu responsabilitate zonala, destinata sa indeplineasca, de regula, urmatoarele
misiuni: instruire si educare a fortelor, mobilizare; completare cu resurse umane si
materiale la pace si razboi, logistica. C.A.T. are in compunere mari unitati tactice (Mc.,
Tc., V.M.), respectiv, mari unitati (unitati) de arma (Art., R.A.A., Ge., Art. A.T., Po., Trs.,
Ap. N.B.C.), precum si mari unitati teritoriale si unitati de arma operative.
CREDIBILITATE – capacitatea organismului militar de a induce pe plan intern si extern
perceptii si convingeri ferme, cu privire la potentialul de care dispune, pentru a desfasura
cu succes actiuni armate.
CRIZA POLITICA – Situatia dificila in care clasa dominanta nu mai poate exercita
conducerea politica a societatii folosind vechile metode si forme de organizare si de
actiune. Criza politica se poate manifesta ca o criza de regim, criza de guvern, criza de
sistem. In asemenea conditii criza politica se poate transforma intr-o adevarata situatie
revolutionara, care este o conditie necesara declansarii unei revolutii sociale.
CRIZA – ¨ Incident sau situatie ce constituie o amenintare pentru teritoriul, cetatenii,
fortele militare si interesele vitale ale unui stat, si care evolueaza rapid, creând o situatie
de o asa de importanta diplomatica, economica, politica sau militara, incât in indeplinirea
obiectivelor nationale sunt angajate fortele si rezervele militare ale S.U.A.¨manifestare a
unor dificultati si disfunctionalitati economice, politice, sociale etc.; perioada de tensiune,
de tulburare, de incercari, adesea decisive, care se manifesta in societate. Moment critic,
care intervine in evolutia vietii internationale, a raporturilor dintre state si a unui sistem,
regim sau guvern. ¨ Perioada in dinamica unui sistem caracterizata prin acumularea
accentuata a dificultatilor, izbucnire conflictuala a tensiunilor, fapt care face dificila
functionarea sa normala, declansându-se puternice presiuni spre schimbare.¨ Termen
care in acceptia N.A.T.O. inseamna: a) o situatie nationala sau internationala caracterizata
prin existenta unei amenintari la adresa obiectivelor ori a intereselor si valorilor
implicate; b) o serie de evenimente derulate rapid sporesc in mod substantial, peste
nivelul normal, impactul fortelor destabilizatoare asupra sistemului international in
ansamblu sau asupra oricaruia dintre subsistemele sale si care sporesc probabilitatea
izbucnirii violentelor in sistem; c) o secventa a interactiunilor dintre guvernele a doua sau
mai multe state suverane aflate intr-o stare de conflict, care implica o probabilitate
ridicata de declansare a unui razboi; d) o schimbare de situatie caracterizata prin cresterea
in intensitate a interactiunilor distructive dintre doi sau mai multi adversari, cu o mare
probabilitate de declansare a ostilitatilor militare.(inapoi la index)
CUNOASTEREA FORTELOR PROPRII – Totalitatea activitatilor desfasurate pentru
aprecierea reala si completa a capacitatilor si limitelor fortelor proprii.
CUNOASTEREA INAMICULUI – totalitatea activitatilor desfasurate pentru intelegerea
capacitatilor inamicului si sesizarea intentiilor lui, in scopul diminuarii pericolului pe care
acesta il prezinta si valorificarii sansei libertatii de actiune a fortelor proprii.
CURS DE ACTIUNE (MOD DE EXECUTIE) – ¨ Plan ce s-ar putea realiza sau este in
legatura cu realizarea unei misiuni; ¨ Schema adoptata pentru realizarea unei sarcini sau
misiuni. Este un rezultat (produs) al Sistemului comun de planificare si executare
operationala. Comandantul sprijinit va recomanda un curs de actiune (mod de executie)
care va include conceperea operatiunilor, evaluarea organizatiilor sustinatoare si o baza
completa de date a luptei, a sustinerii luptei si a serviciilor de lupta. Perfectionarea bazei
de date va fi conditionata de timpul disponibil pentru desfasurarea cursului de actiune.
Când se primeste aprobarea, cursul de actiune devine baza pentru elaborarea Planului
operational sau a ordinului de actiune (operatiune).

D
DATA DISPONIBILA PENTRU INCARCARE – Zi, comparativa cu ziua C, in Sistemul
de forte repartizate in timp, in care unitatile si nonunitatile de echipament si forte pot sa
inceapa, sa incarce aparatele de zbor sau navele.(inapoi la index)
DATA NECESARA PENTRU LIVRARE – Data, asemanatoare cu ziua-Z, in care o
unitate trebuie sa soseasca la destinatie si sa incheie descarcarea pentru a sprijini cât mai
bine conceptia operatiilor.
DATA PENTRU INCARCARE IMEDIATA – Zi , asemanatoare cu ziua-Z din Sistemul
de informatii privind amplasarea fortelor pe etape, in care unitatea, echipamentul
neincadrat intr-o anumita unitate si fortele sunt pregatite de plecare cu mijloacele de
transport din dotare ori sunt pregatite sa inceapa incarcarea cu mijloacele de transport
asigurate de Comandamentul SUA pentru transporturi.
DATA PLANIFICATA DE SOSIRE – Data programata pentru sosirea necesarului in
transport intr-o anumita pozitie.
DATA SOLICITATA DE COMANDANTUL SUPREM – Ziua desemnata de catre
Comandantul suprem pentru sosirea la destinatie a fortelor sau a incarcaturii.
DEBARCARE/DESCARCARE – Procesul de a (se) da jos, a cobori personalul,
vehiculele si echipamentul corespunzator din nave, trenuri si aeronave.
DECIZIE – optiunea comandantului privind executarea actiunii militare, ce se
materializeaza in conceptia actiunii; ¨ Declaratie clara si concisa a comandantului asupra
cursului actiunii cel mai favorabil de urmat al actiunii pentru indeplinirea cu succes a
misiunii, rezultata si adoptata in procesul evaluarii unei situatii; ¨ Solutie adoptata de un
sistem (persoana, grup , organizatie, colectivitate) in vederea rezolvarii unei probleme; ¨
Moment al actiunii umane prin care, in fata unei probleme, a unei situatii de rezolvat, din
mai multe variante posibile se alege una, despre care se crede ca va sigura satisfactia
maximala a scopului propus. Urmând deliberarii, decizia reprezinta o concluzie fie
teoretica (in probleme de doctrina) fie practica (in activitatea concreta) economica,
politica, cotidiana etc.
DECLANSAREA (INCEPEREA) OPERATIEI – Declansarea (inceperea) operatiei se
concretizeaza, in ofensiva, prin inceperea deplasarii fortelor luptatoare si executarea
atacului iar in aparare, prin focul executat in contrapregatire si (sau) pentru lovirea
inamicului pe timpul apropierii si desfasurarii pentru ofensiva (in raioanele de
concentrare).
DEFINIREA CLARA A OBIECTIVULUI (MISIUNII) – stabilirea acelei responsabilitati
care poate fi indeplinita si care este decisiva, necesara si corespunde caracteristicilor si
puterii de lupta ale fortelor ce vor fi angajate in actiune.
DELEGAREA DE COMANDA – metoda de conducere care consta in investirea de catre
cadrul de conducere (atribuirea temporara) a unuia dintre subordonatii sai cu autoritatea
de a indeplini una din sarcinile sale de serviciu, insotita de competenta si
responsabilitatea corespunzatoare.
DEMAGOGIE – Inselarea, ademenirea maselor. Demagogia detine un rol primordial in
miscarile politice de extrema dreapta, de tip fascist in special in perioada campaniilor de
alegeri.(inapoi la index)
DEMASIFICAREA FORTELOR –proces de reducere treptata a efectivelor angajate intr-
un conflict armat, pe masura pregatirii si intrebuintarii unor structuri robuste, mobile si
viabile, formate din profesionisti si inzestrate cu mijloace de lupta moderne si
performante.
DEMOCRATIE – Modalitate de conducere a unui sistem social caracterizata prin
participare in diferite forme a membrilor respectivului sistem la procesul de conducere.
DEMONSTRATIE DE FORTA –¨operatiune menita sa demonstreze capacitatea militara
a unei aliante, a unui stat sau a unei grupari de trupe, dislocate intr-o anumita zona, pentru
descurajarea unui potential adversar si detensionarea situatiei de criza; ¨ Plasarea intr-o
regiune a unei forte armate capabile din punct de vedere militar, având reguli specifice de
executare a focului, pentru a demonstra rezolvarea unui posibil conflict si pentru a
convinge un posibil adversar sa nu inceapa un curs de actiune care sa nu fie in interesul
SUA sau al aliatilor ei.
DEONTOLOGIE POLITICA – Doctrina cuprinzând ansamblul principiilor, normelor si
obligatiilor etice specifice activitatii politice.
DEPARTAMENTUL MILITAR – Unul dintre serviciile din cadrul Ministerului Apararii
creat prin Actul de Securitate Nationala a S.U.A. din 1947 (Departamentul Fortelor
Terestre, Fortelor Maritime sau Aeriene).
DEPLASARE COMBINATA – actiunea prin care o structura militara se deplaseaza prin
mars si prin transport.
DEPLASAREA TRUPELOR – actiune desfasurata de trupe pentru mutarea dintr-un
raion in altul, pentru intrarea in lupta sau pentru efectuarea unei manevre, cu pastrarea
completa a capacitatii de lupta in vederea indeplinirii unei misiuni.
DEPLASAREA – actiunea prin care marile unitati (unitatile, subunitatile) si gruparile de
forte sunt dislocate dintr-un loc in altul.
DEPLASARI AERIENE – Transport aerian de unitati, personal, provizii si echipament
cuprinzând lansari si decolari aeriene
DESANT AERIAN – Grupare de forte, facând parte din dispozitivul de lupta (operativ
sau strategic), transportata pe calea aerului (cu avioane, elicoptere, planoare) si
intrebuintata, de regula, in raioane din adâncimea dispozitivului inamicului, prin
debarcare sau parasutare in scopul indeplinirii unei misiuni de lupta pe timp limitat.
Fortele utilizate pot fi trupe de parasutisti, aeromobile sau trupe de orice arma, antrenate
pentru ducerea unor astfel de actiuni.
DESCURAJARE ACTIVA – concept operational ce presupune constituirea si dezvoltarea
permanenta a unor forte conventionale, care sa reprezinte un factor descurajant potrivit
pentru un potential adversar.
DESCURAJARE – concept al unor doctrine militare contemporane, potrivit caruia se
urmareste determinarea adversarului de a renunta la anumite scopuri, actiuni, mijloace de
teama ripostei si a riscurilor pe care le-ar atrage folosirea acestora.
DESCURAJARE, PREVENIRE, INTIMIDARE, INHIBAREA ACTIUNII
ADVERSARULUIPRIN TEAMA DE CONSECINTE – Descurajarea este o stare psihica
indusa de existenta unei amenintari credibile, având o reactie
nedorita/inacceptabila.(inapoi la index)
DESERVIRE COMUNA (a mai multor arme si categorii de forte armate) – Acea
functiune executata printr-o activitate in comun pentru sprijinul a doua sau mai multe
Servicii Militare.
DESFASURARE PREVENTIVA – Desfasurarea fortelor militare in vederea descurajarii
violentei in zonele de conflict potential unde tensiunea dintre parti se intensifica. Fortele
pot fi utilizate astfel, incât sa nu se deosebeasca de o forta de mentinere a pacii in ceea ce
priveste echipamentul din dotare, dispunerea in teren si activitatile pe care le desfasoara.
DESFASURAREA ACTIUNILOR MILITARE – totalitatea activitatilor comandantului
pentru desfasurarea actiunii militare in scopul conducerii actiunilor declansate potrivit
planului, precum si planificarii actiunilor viitoare.
DESFASURAREA MODULARA A INSTRUCTIEI – principiu care presupune
concentrarea eforturilor pentru indeplinirea obiectivelor principale ale instructiei,
indeosebi a celor care vizeaza instructia tactica si de specialitate, pe parcursul unui modul
de instructie, transmitându-se cunostintele si formându-se deprinderile necesare specifice
si celorlalte categorii de instructie care contribuie la formarea unui luptator performant.
DESTINATIE – Localizarea geografica finala din schema itinerarului (in exclusivitate
pentru forte). Rezervele si fortele de inlocuire sunt dirijate spre un port de sustinere. Prin
destinatie se identifica localizarea din zona obiectiv unde va fi amplasata unitatea pentru
unele unitati, destinatia poate sa fie aceeasi cu cea a porturilor lor de debarcare.
DETERMINISM SOCIAL– Presupozitie conform careia realitatea sociala este guvernata,
ca si natura, de legi obiective, pe care stiinta urmeaza a le descoperi – utilizata in stiintele
sociale.
DEVIANTA – Abatere de la normele de conduita stabilite sau institutionalizate, care
dirijeaza comportamentul indivizilor si al colectivitatilor umane. Devianta poate avea
grade de intensitate diferite incepând cu nonconformismul individual caracterizat prin
comportamente inofensive, opuse unor norme si reguli ale unui mediu social dat si
terminând cu deviantele colective de contestare a ordinii sociale existente, incapabila sa
rezolve problemele sociale care se pun pentru anumite grupuri sociale.Orice act, conduita
sau manifestare care violeaza normele scrise sau nescrise ale societatii ori ale unui grup
social particular.
DIFEREND – termen care desemneaza o operatiune, un dezacord intre doua sau mai
multe state asupra unor pretentii sau interese, care constituie un element de tulburare a
relatiilor dintre ele.
DIGITALIZARE – actiunea de transformare a semnalelor analogice in semnale
digitale.(inapoi la index)
DINAMISM – putere vitala, forta de actiune, de miscare.
DIPLOMATIE PREVENTIVA – Actiunile diplomatice intreprinse inaintea unei crize
previzibile, pentru prevenirea si limitarea violentelor.
DIRECTIVA (ORDIN) DE ACTIUNE – Directiva (ordin) emisa de un comandant, catre
subordonati pentru executarea coordonata a unei operatiuni.
DIRECTIVA STRATEGICA (operativa) – document de conducere, prin care un esalon
strategic (operativ) transmite esaloanelor subordonate conceptia desfasurarii operatiilor,
misiunile ce le revin si datele de baza pentru indeplinirea deciziei comandantului.
DIRECTIVE DE SECURITATE NATIONALA – Serie de directive prin care se anunta
deciziile prezidentiale de implementare a obiectivelor politicii nationale in toate sferele
securitatii nationale. Toate directivele de securitate nationala din aceasta serie sunt
identificate si numerotate individual si semnate de presedinte.
DISPOZITIV DE LUPTA– dispunerea in teren a elementelor structurii militare in
vederea desfasurarii actiunilor de lupta, prin care se materializeaza decizia comandantului
privind modalitatea de intrebuintare a fortelor si mijloacelor pentru indeplinirea misiunii.
DISPOZITIE – prevedere obligatorie cuprinsa intr-o lege sau intr-un regulament (grupaj
de prevederi obligatorii), specifica unui domeniu de activitate.
DISPUNEREA AVANSATA A FORTELOR – concept operational conform caruia se
impune (in dimensiunea ei operativa si tactica) desfasurarea initiala unor forte pe
directiile strategice, operative si chiar tactice, care sa constituie un nucleu (cu o prezenta
inaintata) mobil cu rolul de a prelua socul primelor actiuni militare desfasurate in forta.
DOCTRINA MILITARA – Reprezinta conceptia unitara adoptata de un anumit stat in
problemele fundamentale ale razboiului si armatei, principiile, formele si procedeele pe
care statul respectiv le aplica in pregatirea fortelor armate si in ducerea razboiului, in
raport cu nevoile, interesele, scopurile si specificul sau.
DOCTRINA OPERATIONALA A FORTELOR TERESTRE – totalitatea principiilor cu
caracter specific, optiunilor, metodelor, obiectivelor si directiilor de actiune ale Fortelor
Terestre ce privesc gradul de implicare, conceptia de structurare, instructie, modernizare,
inzestrare, operationalizare si intrebuintare a acestei categorii de forte a armatei pe timp
de pace, in situatii de criza si la razboi.
DOCTRINA A MAI MULTOR CATEGORII DE FORTE – Principii fundamentale care
ghideaza intrebuintarea unor forte ale mai multor categorii de forte ale aceluiasi natiuni in
actiuni coordonate in vederea unui obiectiv comun.(inapoi la index)
DOCUMENT DE PLANIFICARE COMUNA – Fosta anexa a strategiei Nationale
Militare, acest document sprijina Strategia Nationala Militara prin furnizarea de
informatii privind prioritati, cerinte sau indrumari Ministrului Apararii pentru a fi luate in
considerare in timpul pregatirii conducerii planificarii de aparare.
DOCUMENT DEMONSTRATIV – Termen general folosit pentru documentul publicat la
sfârsitul fazei de elaborare a conceptiei din planificarea deliberata, care transmite
conceptia comandantului privind operatiunile, sprijinul si alte informatii de planificare
catre comitetul comun pentru planificare si executare. Nu se specifica formatul in care
trebuie elaborat, insa poate avea una din urmatoarele forme: plan general, scrisoare de
instructie, plan-directiva sau proiect de plan de actine.
DOGMATISM – Orientare cognitiva caracterizata prin considerarea presupozitiilor
fundamentale pe care se bazeaza ca fiind mai presus de orice critica, fie pentru ca sunt
luate ca adevarate in mod absolut, de la sine evidente, fi e pentru ca provin de la o
autoritate superioara, mai presus de orice indoiala.
DREPT INTERNATIONAL UMANITAR – ramura a dreptului international public, care
cuprinde un ansamblu de norme de drept international de sorginte cutumiara sau
conventionala, destinate a reglementa, in mod special, problemele survenite in situatii de
conflict armat international sau intern.
DREPT – ansamblul normelor si regulilor cu caracter obligatoriu, legiferate de puterea de
stat, in virtutea carora este impusa ordinea sociala si asigurata legitimitatea relatiilor si
actiunilor umane.
DREPTUL RAZBOIULUI – (Dreptul de la Haga) – ramura a dreptului international
umanitar, care fixeaza drepturile si indatoririle partilor beligerante in desfasurarea
operatiunilor militare si limiteaza alegerea mijloacelor si metodelor de vatamare a
adversarului.
DREPTUL UMANITAR PROPRIU-ZIS (Dreptul de la Geneva) – ramura a dreptului
international umanitar, care urmareste sa salvgardeze militarii scosi din lupta (raniti,
bolnavi, naufragiati, prizonieri), precum si persoanele care nu participa la ostilitati si
bunurile cu caracter civil.
DREPTURILE OMULUI – Drepturi ce revin fiintelor umane in virtutea singurului fapt
ca sunt fiinte umane.
DROG – ¨ Materie prima de origine vegetala, animala sau minerala care serveste la
prepararea anumitor medicamente; ¨ Narcotic, stupefiant, substanta care inhiba centrii
nervosi, provocând o stare de inertie psihica si fizica.
DURATA CICLULUI CONDUCERII– timpul necesar pentru exercitarea actului de
comanda, din momentul modificarii esentiale a situatiei, pâna când esalonul condus este
capabil sa desfasoare actiuni in concordanta cu decizia comandantului.

E
ECHILIBRU DE FORTE – Situatie istorica in care un numar de 4-5 sau mai multe puteri,
forta aproximativ egala, se echilibreaza ca influenta si dominatie in lume si tind sa
impiedice pe una din ele sa dobândeasca o pozitie hegemonica.(inapoi la index)
ECHILIBRU SOCIAL – Termen imprumutat din mecanica si folosit cu sensuri diferite in
variate sisteme sociologice.
ECHILIBRU– Proprietate principala a sistemului politic care asigura stabilitatea definita
deseori pe baza analogiei cu un model mecanic (balansoarul care revine mereu in pozitia
initiala dupa o perturbare) sau cu modelul fiziologic (homeostaza proceselor fizico-
chimice care prin interactiunea lor constanta asigura stabilitate organismului).
ECHILIBRUL TERORII – Teorie politica-militara contemporana potrivit careia pacea ar
fi asigurata nu printr-un echilibru de forte, ci prin teroarea exercitata de arsenalele
nucleare ale marilor puteri si prin consecintele de anihilare reciproca pe care le-ar
produce folosirea lor. Echilibrul terorii este utilizat de exponentii politicii reactionare ca
argument principal impotriva dezarmarii nucleare.
ECHIPAMENT SI REZERVE APARTINÂND UNEI UNITATI – Toate echipamentele si
rezervele repartizate unei anumite unitati sau care sunt desemnate a fi rezerve de insotire.
Dimensiunile logistice ale acestor articole sunt cuprinse in fisierul standard de referinta.
ECHIPA TERITORIALA A SUA – Organism superior de coordonare si supraveghere,
condus de Presedintele Misiunii Diplomatice, de obicei un ambasador, alcatuit din
membrii superiori ai fiecarui departament sau agentie a SUA.
ECONOMIA DE FORTA (DE FORTE SI MIJLOACE) – principiu al luptei armate care
presupune stabilirea, distribuirea si utilizarea judicioasa a posibilitatilor de lupta proprii,
in raport cu necesitatile impuse de obiectivul propus si de obtinere de rezultate maxime
cu eforturi, forte, mijloace si pierderi minime.
ECONOMIE DE PIATA – Redare prescurtata a sintagmei „economie de piata libera".
Conceptul de piata este fundamental pentru toate economiile epocii contemporane, ca si
pentru cele din intreaga perioada istorica de când a avut loc denaturalizarea consumului,
procedându-se la o productie destinata schimbului de marfuri si (nu numai) consumului
direct si imediat; desigur, pe alocuri, „tronsoane" de consum natural s-au mai mentinut si
persista.
EDIFICAREA PACII – Actiune de identificare si sprijinire a structurilor capabile sa
asigure consolidarea aranjamentelor politice in scopul prevenirii reizbucnirii conflictelor
militare.
EFICIENTA – principiu de constructie si intrebuintare a fortelor armate conform caruia
structura si inzestrarea acestora trebuie sa le permita indeplinirea scopurilor politico-
militare in conditiile unor consumuri materiale si al unor pierderi umane minime.
EFORT DE APARARE – totalitatea eforturilor materiale, umane, culturale etc. pe care un
stat le face pentru apararea proprie sau a aliatilor in cazul unei agresiuni.
ELABORAREA UNUI CURS DE ACTIUNE – Etapa a sistemului de planificare si
executare operationala in procesul de planificare a unei actiuni pe timp de criza pentru
elaborarea de raspunsuri militare, incluzând, in limitele permise de timp, urmatoarele:
stabilirea fortei si sustinerea necesarului cu ajutorul unitatilor actuale; posibilitatile reale
de logistica si transport; identificarea si alocarea resurselor in situatii de lipsa; evaluarea
riscului, elaborarea cursului de actiune.(inapoi la index)
ELEMENTE PRINCIPALE ALE INFORMATIEI PROPRII – Intrebari cheie puse de
catre oficialitatile inamice si organismele de informatii secrete in legatura cu propriile
intentii, posibilitatile si activitatile proprii si prin care sa se obtina raspunsuri decisive
pentru eficacitatea operationala.
ELIBERARE (nationala, politica, sociala) – Proces social revolutionar care inlocuieste:
1) relatiile de dependenta, subordonare, asuprire si exploatare existente intre natiuni cu
cele de libertate si independenta nationala; 2) relatiile de inegalitate in domeniul
drepturilor si libertatilor cetatenesti cu cele de egalitate in fata legii si de libertati
democratice, inclusiv dreptul de a participa personal sau prin reprezentanti la conducerea
statului;3) relatiile de exploatare economica si asuprire social-politica si culturala cu cele
de egalitate, colaborare si ajutor reciproc.
ELITA MILITARA (in sociologia militara) –Acea parte a grupului militarilor de profesie,
aflata pe treptele cele mai inalte ale ierarhiei, care in conditiile societatii cu clase
antagoniste, indeplineste sarcini cu un pronuntat caracter politic si cu implicatii
extramilitare. Uneori intr-o acceptiune mai larga, prin elita militara se intelege corpul
ofiteresc in opozitie cu restul armatei.
ELITA – Grup de persoane având o pozitie sociala deosebita, conducatoare; in
formatiunile social-economice antagoniste, vârfurile clasei dominante se considera elita
societatii. In sens larg, –se intelege, prin elita totalitatea persoanelor remarcabile prin
dotare, activitate si realizari, dintr-un grup social dat, dintr-un grup socio-profesional sau
dintr-un domeniu determinant de activitate sociala.
ELITISM – Doctrina care sustine ca, in orice societate, sarcina conducerii vietii sociale ii
revine in mod firesc unui grup restrâns de oameni superior dotati, constituind o elita.
EMANCIPARE – Actiunea orientata spre câstigarea independentei, pentru eliberarea
dintr-o stare de dependenta. Exista o emancipare ideologica si politica a unei clase
sociale, a unei natiuni sau a unui popor. Emanciparea natiunilor si popoarelor urmareste
asigurarea dreptului exclusiv al popoarelor de a hotari in legatura cu organizarea lor
social-politica si de stat, de a-si valorifica potentialul uman si bogatiile naturale
corespunzator nevoilor si intereselor proprii, ea vizeaza dreptul popoarelor de a participa
nestingherite la solutionarea problemelor internationale si la diviziunea si schimbul
international de valori materiale si spirituale pe bata deplinei respectari a independentei,
egalitatii, suveranitatii, neamestecului in treburile interne, avantajului reciproc.
ESTIMARE STRATEGICA – Estimarea factorilor strategici majori care influenteaza
stabilirea misiunilor, obiectivelor si cursurilor actiunii. Estimarea include conducerea
strategica primita de la autoritatea nationala de comanda sau de la organele autorizate ale
unei aliante sau coalitii. Estimarea strategica cuprinde conceptii strategice ce constituie
baza strategiei pe câmpul de lupta.
ESTIMARE – activitate prin care un compartiment, in urma unui proces de analiza, emite
concluzii si propuneri (necesitate; posibilitate; mod de rezolvare; cerinte operationale,
materiale, financiare) cu privire la o situatie, misiune sau ordin.
ESTIMAREA AMPLASARII – Timpul estimat cerut pentru ca toate numerele pentru
incarcatura suplimentara, numerele pentru suplimentare personal din sistemul de date
(informatii) pentru amplasare a fortelor structurate in timp sa ajunga la posturile de
debarcare formulate in zilele C de la data instiintarii pentru amplasare.(inapoi la index)
ESTIMAREA SITUATIEI (FACUTA) DE CATRE COMANDANT – Proces logic de
evaluare prin care un comandant constata circumstantele ce afecteaza situatia militara si
ia decizii in functie de cursul de actiune propus pentru realizarea misiunii. O estimare a
comandantului care presupune o situatie militara indepartata in viitor si care solicita
aprecieri majore este denumita Estimare pe termen lung.
ESALON OPERATIV DE COMANDA– Esalon de comanda stabilit pentru o anumita
operatiune sau serie continua de operatiuni.
EVACUATI NECOMBATANTI – 1. Cetateni ai S.U.A. evacuati de autoritati
competente: a) Angajati civili ai tuturor agentiilor Guvernului S.U.A. si membrii
familiilor lor, cu exceptia celor notati la punctul 2 a de mai jos; b) Personal militar al
Fortelor Armate ale S.U.A. desemnat pentru evacuare ca necombatanti; c)Membrii
familiilor celor din Fortelor Armate ale S. U. A.; 2. Cetatenii ai S.U.A. si ai altor tari: a)
Angajati civili ai agentiilor guvernamentale ale S.U.A. si membrii familiilor lor care sunt
rezidenti in tara din proprie initiativa, dar care-si exprima dorinta de a fi evacuati; b)
Cetateni particulari ai S.U.A. si membrii familiilor lor; c) Personalul militar si familiile
membrilor fortelor armate ale S.U.A. de la punctul 1c, fara sa li se acorde evacuarea; d)
Straini, inclusiv membrii familiilor lor, persoanele de la punctul 1a pâna la 1c.
EVALUARE LOGISTICA – Evaluare a urmatoarelor: ¨ Suportul logistic necesar pentru
sprijinirea operatiunilor militare specifice intr-un anumit teatru al operatiunilor de lupta,
tara sau zona; ¨ Sprijinul logistic actual si/sau potential disponibil pentru conducerea
operatiunilor militare, fie in cadrul unui teatru al operatiunilor militare, tara sau zona sau
localizate in alta parte.
EVALUAREA INFORMATIILOR – Apreciere, exprimata in scris sau oral, a
informatiilor disponibile in legatura cu o situatie sau o conditie specifica in vederea
determinarii cursurilor actiunii.
EVALUARI FACUTE DE CADRE – Evaluari ale cursurilor actiunii facute de diversi
membri ai unitatii si care servesc ca baza pentru evaluarea facuta de comandant.
EVIDENTA A FORTELOR – Descriere a unei unitati din Sistemul de forte distribuite in
timp si informatii de desfasurare alcatuita din trei parti:
– Informatii privind necesarul de forte sau informatii privind prezentarea si descrierea
fortelor, cum ar fi numarul de forte necesare, codul tipului de unitate, codul nivelului
unitatii, capacitatea unitatii, portul de deblocare, destinatie, configuratia incarcaturii,
informatii privind deplasarea, modul si mijloacele de transport;
– Identificarea unitatii de forte incluzând codul de identificare a unitatii, numele unitatii,
originea, data initiala de incarcare, portul de imbarcare, data disponibila pentru incarcare
in portul de imbarcare si sistemul de transport preferat;
– Caracteristici ale miscarilor de trupe, incluzând informatii despre pasagerii si
incarcatura unui tip de unitate descrise in Fisierul cu caracteristici ale tipului de unitate
pentru tipul de cod al unitatii. Este parte a numarului de linie al unitatii.
EVIDENTA – Serie de elemente informative ce tine de un subiect logic. De exemplu, in
sistemul comun de planificare si executare a operatiilor, toate elementele informative
intrebuintate pentru a descrie necesarul de forte sunt inregistrate in "evidenta fortei". In
cazul reaprovizionarii si inlocuirii de personal, toate elementele informative sunt
inregistrate in "evidenta incarcaturii" care nu apartine unei unitati sau in "evidenta
personalului care nu apartine unitatii".(inapoi la index)
EVITAREA FRATRICIDULUI – ansamblul masurilor si actiunilor stabilite si desfasurate
pentru evitarea uciderii sau ranirii personalului propriu si a distrugerii materialelor si
tehnicii din dotarea acestuia de catre fortele proprii.
EXECUTAREA DE LOVITURI PREVENTIVE – executarea de atacuri puternice asupra
inamicului in scopul zdrobirii lui si al capturarii armamentului sau pentru
preintâmpinarea savârsirii unei infractiuni din partea acestuia.
EXERCITII U.E.O. DE GESTIONARE A CRIZELOR – reprezinta un tip aparte de
exercitii intr-un punct de comanda, in care efortul se concentreaza asupra planificarii
masurilor si a procedurilor U.E.O. de gestionare a crizelor. Aceste exercitii implica statele
U.E.O., componentele militare ale acesteia (Comitetul Militar, Celula de planificare,
Centrul de situatie – SITCEN) si toate organismele permanente, in conformitate cu
obiectivele exercitiului.
EXERCITIU DE COMANDAMENT CU TRANSMISIUNI IN TEREN – Tip de
exercitiu N.A.T.O./U.E.O. in care comandamentele si unitatile lor subordonate,
reprezentate de catre statele majore ale acestor formatiuni, se disloca in teren.
EXERCITIU DE PREGATIRE IN TEREN/APLICATIE IN TEREN CU TRUPE – Tip de
exercitiu N.A.T.O. /U.E.O. care implica forte reale.
EXERCITIU/APLICATIE INTR-UN PUNCT DE COMANDA – Tip de exercitiu
N.A.T.O. /U.E.O. care implica, in general, statele majore de comandament.

F
FACTOR DE PROGRAMARE – Element de informare primara din programul de
aparare pentru anul urmator si care reprezinta: a) Misiunile Ministerului Apararii, sau b)
unitatile si resursele acestora.
FACTOR LIMITA – Factor sau conditie care impiedica temporar sau permanent
indeplinirea misiunii. Câteva exemple ilustrative sunt deficientele de transport in retea,
lipsa aparaturii auxiliare, forte sau materiale dispuse eronat, conditii climaterice extreme,
distanta, situatii politice etc.
FACTORI DE PLANIFICARE – Element folosit in planificare pentru a estima cantitatea
si tipul de efort implicat intr-o operatiune planificata. Factorii de planificare sunt
exprimati de cele mai multe ori sub forma unor valori cantitative, ca raporturi sau durata
in timp.
FACTOR SOCIAL – Orice eveniment, situatie, fenomen sau realitate care, intr-un fel sau
altul exprima un aspect al vietii sociale. Principalele sale caracteristici: este exterior
constiintelor individuale; este relational si exercita o anumita influenta (sau constângere)
asupra constiintei individuale; reprezinta o medie tipica si normativa pentru fiecare specie
de relatii sociale; prezinta o anumita interdependenta in raport cu manifestarile sale
individuale; este mai mult sau mai putin instituit si integrat in structuri ierarhizate; este
functional si in acest sens contribuie la mentinerea unei configuratii sociale determinate si
a unui sistem de relatii structurate intre indivizi(inapoi la index)
FAZA DE DEZESCALADARE/REGRES – Perioada in care intensitatea crizei descreste.
FAZA DE ESCALADARE – Perioada in care intensitatea crizei creste.
FEDERALISM – Unirea mai mult sau mai putin stabila a unor organisme sau entitati
politice diferite care isi pastreaza in cadrul uniunii individualitatea lor specifica.
FISIER DE INFORMATII AL UNITATII TIP – Fisier care asigura informatii de
planificare standard si date caracteristice pentru transportul fortelor, incarcaturii si al
rezervelor care le insotesc. Fisierul de informatii contine greutatea si volumul categoriilor
de incarcatura selectate, caracteristicile fizice ale incarcaturii si numarul personalului care
nu necesita transport organic.
FISIER PERMANENT – Termen intrebuintat pentru a identifica datele inmagazinate pe
discheta, care fac parte din resursele aflate in computer. Fisierele cu procesare automata a
datelor din sistemul comun de planificare si executare a operatiunilor care sunt stocate in
fisierul permanent includ dosarele cu aerodromurile si bazele aeriene operative, dosarul
cu caracteristicile aeroportului, dosarul cu localizarile geografice specifice, dosarul cu
caracteristicile tipului de unitate, dosarul cu mijloacele de transport si dosarul cu
caracteristicile mijloacelor de transport.
FISIER REZUMAT DE REFERINTA – Fisier din sistemul comun de planificare si
executare a operatiunilor, ce contine informatii necesare continute si detaliate in sistemul
de date privind amplasarea fortelor pe etape.
FIZIONOMIA RAZBOI/CONFLICTULUI MILITAR – caracterul distinctiv al unui
razboi/conflict militar desfasurat intre state sau coalitii de state, ori intre doua state si
aliatii acestora, in care partile beligerante isi propun realizarea obiectivelor politice,
sociale, economice si psihologice, a unor obiective relativ limitate sau decisive, pe care le
ating prin folosirea la scara mica a armamentului si violentei, ori prin utilizarea, in
principal, a mijloacelor conventionale de lupta sau intrebuintarea de tehnologii moderne
si a tuturor categoriilor de armament existente (formele si procedeele de ducere a
actiunilor militare, fortele si mijloacele angajate pentru indeplinirea scopului, conducerea,
logistica).(inapoi la index)
FLEXIBILITATEA CTIUNILOR MILITARE – o caracteristica a conducerii care se
rasfrânge asupra elasticitatii si supletei executiei si desemneaza capacitatea
comandamentelor de a prevedea evolutiile ulterioare, precum si de se adapta rapid, atât
ele, cât si trupele, la schimbarile dese si neasteptate care au loc pe câmpul de lupta.
FLEXIBILITATEA INSTRUCTIEI MILITARE – capacitatea sistemului de instructie de
a permite extinderea/diminuarea unor activitati, schimbarea/redimensionarea obiectivelor
in functie de prioritatile impuse.
FLEXIBILITATEA MANAGEMENTULUI INSTRUCTIEI – adoptarea formelor optime
de organizare, in functie de schimbarile survenite in sistemul militar, in strânsa
concordanta cu influentele pe care le ofera resursele umane, materiale si financiare avute
la dispozitie.
FLOTA PRINCIPALA – Mare Unitate principala permanenta de forte navale operationale
cu sprijin de la tarm. Exista in prezent doua astfel de flote: Flota din oceanul Atlantic si
Flota din Oceanul Pacific.
FOLOSIREA EFICIENTA A RESURSELOR – corelarea stricta a obiectivelor cu
resursele avute la dispozitie, astfel incât, pentru fiecare obiectiv de instructie sa se
consume numai atât cât este necesar.
FORMA DE LUPTA ARMATA – atitudinea uneia dintre gruparile de forte angajate in
conflict, care se defineste prin scop, dispozitiv si modalitate de actiune specifica.
FORTA COMBINATA DE INTERVENTIE INTERARME (C.J.T.F.) – concept NATO
care semnifica constituirea unor grupari de forte multinationale, capabile sa duca operatii
militare, altele decât razboiul, in afara teritoriului statelor membre NATO.
FORTA COMUNA – Termen general aplicat unei forte compuse din subunitati
importante ale Fortelor Terestre, Navale si/sau Corpuri de Marina si Forte Aeriene sau din
doua sau mai multe dintre aceste servicii ce actioneaza sub comanda unui singur
comandant autorizat sa exercite comanda sau controlul operational asupra fortelor
comune.
FORTA DE COALITIE – forta alcatuita din elemente militare ale unor natiuni care
formeaza o alianta temporara pentru un anume scop
FORTE ATASATE – (Forte de sprijin) – Unitati sau personal intr-o structura in care o
astfel de amplasare este relativ temporara.
FORTE COMBINATE – Structura militara constituita din doua sau mai multe forte sau
agentii apartinând mai multor aliati (Când nu sunt implicati toti aliatii sau toate serviciile,
sunt identificate natiunile si serviciile participante, exemplu: Forte Navale combinate).
FORTE DE ACTIUNE ZONALE (F.A.Z.) – mari unitati (unitati, subunitati) mecanizate,
de tancuri, artilerie, geniu, transmisiuni, parasutisti, destinate interventiei in situatii de
criza, in functie de locul de dislocare a acestora(inapoi la index)
FORTE DE ANGAJARE IMEDIATA (F.A.I.) – element al gruparii de angajare constituit
din mari unitati (unitati) de arme intrunite, intarite cu mari unitati (unitati, subunitati) de
arma si specialitati, dispuse pe limita dinainte a apararii (bazei de plecare la ofensiva) si
destinate pentru indeplinirea scopurilor operatiei de aparare (ofensive).
FORTE DE ANGAJARE ULTERIOARA (F.A.U.) – element al gruparii de angajare,
constituit din mari unitati (unitati) de arme intrunite (care pot fi intarite cu mari unitati,
unitati si subunitati de arma in momentul intrarii in actiune), dispuse in adâncimea
dispozitivului propriu, cu rolul de a amplifica efortul fortelor de angajare imediata, pentru
indeplinirea scopurilor operatiei (luptei).
FORTE DE INTARIRE –Forte ce trebuie transferate comandamentului operational in
timpul executarii actiunilor militare.
FORTE DE LUPTA – forte a caror misiune de baza este aceea de a lua parte la actiuni de
lupta.
FORTE DE REACTIE IN SITUATII DE CRIZA (F.R.S.C.) – Forte Terestre operationale,
constituite din mari unitati si unitati de arme intrunite si de arma, cu efective complete,
instruite si dotate astfel incât in situatii de criza si razboi sa fie in masura sa treaca in
subordinea comandamentelor operationale pentru a constitui gruparea de forte necesara
ducerii actiunilor militare, atât pe teritoriul national cât si in afara acestuia, in cadrul
structurilor de securitate internationala.
FORTE DE REACTIE RAPIDA (F.R.R.) – grupare de forte constituita din mari unitati si
unitati mecanizate, aeromobile, de tancuri, vânatori de munte, parasutisti si mari unitati
(unitati, subunitati, formatiuni) de arma si logistice, inzestrate cu armament usor,
destinate sa asigure prima riposta in situatii de criza sau la razboi, sa participe la
indeplinirea obiectivelor apararii armate a tarii si sa fie intrebuintate in cadrul structurilor
multinationale in operatii militare altele decât razboiul.
FORTE DE REZERVA ¨ Unitati de forte de rezerva care insotesc efectivele de lupta. ¨
grupare de forte, constituita din centre de instructie-mobilizare, centre de mobilizare si
birouri de trupe teritoriale, prevazute la pace cu elemente strict necesare pentru
functionarea acestora, precum si nuclee de mobilizare, dimensionate in sistem modular,
destinate pentru realizarea capacitatii de actiune la razboi (infiintând la mobilizare mari
unitati si unitati mecanizate, de infanterie, artilerie terestra, respectiv unitati de trupe
teritoriale).
FORTE DE SPRIJIN (F.S.) – ¨Fortele care stationeaza sau care urmeaza sa fie amplasate
intr-o zona de operatiuni pentru a sprijini executarea ordinului de actiune; ¨ mari unitati
(unitati, subunitati) de arma si specialitati, destinate sa sustina fortele angajate pentru
indeplinirea scopurilor operatiei (luptei).
FORTE DE SUPRAVEGHERE SI AVERTIZARE TIMPURIE (F.S.A.T.)– grupare de
forte, constituita din unitati, subunitati, formatiuni de cercetare, razboi electronic si
cercetare radio, radiolocatie, transmisiuni, actiuni psihologice, destinate pentru
descoperirea, identificarea, localizarea si determinarea momentului de actiune a factorilor
de risc ce vizeaza apararea nationala.
FORTE OPERATIONALE (forte de reactie in situatii de criza) – Totalitatea marilor
unitati si unitatilor mecanizate (de tancuri, V.M. si aeromobile), cu efective complete,
instruite si dotate, astfel incât, in situatii de criza si razboi, sa treaca in subordinea
comandamentelor operationale pentru a constitui gruparea de forte necesara ducerii
actiunilor militare, atât pe teritoriul national, cât si in afara acestuia, in cadrul structurilor
de securitate internationala.
FORTE PLASATE – Forte NATO care pe timp de pace stationeaza in zona de lupta
desemnata a Comandamentului NATO la care sunt subordonate; Forte apartinând zonei
de responsabilitate a Comandamentului suprem si aflate sub comanda combatanta a
acestuia.(inapoi la index)
FORTE PRINCIPALE (FORTE TERITORIALE) – parte componenta a fortelor terestre
constituita din mari unitati operative de tip corp de armata teritorial, având in structura
mari unitati tactice teritoriale (Mc., V.M.) si mari unitati (unitati) de arma (Art., Art. si
R.AA, Ge., Po., Trs., Ap. N.B.C.) teritoriale, precum si mari unitati tactice (Mc., Tc.,
V.M.) si mari unitati si unitati de arma operative. F.P. sunt destinate pentru amplificarea
capacitatii de reactie a fortelor terestre in situatii de criza sau razboi, prin asigurarea
conditiilor pentru executarea mobilizarii si constituirea fortelor terestre de rezerva.
FORTE PRINCIPALE – Grupare de forte militare cuprinzând subunitati majore de lupta
si servicii de lupta asociate, servicii de sprijin de lupta. Fortele principale sunt capabile de
operatiuni militare sustinute ca raspuns la solicitarile cerute.
FORTE REPARTIZATE – Forte armate subordonate operativ comandamentului N.A.T.O.
Forte si resurse plasate la comanda de lupta a comandantilor supremi de catre Ministrul
Apararii in memorandum-ul (documentul) „Forte pentru comandamentele Unite", forte ce
sunt disponibile pentru operatiuni pe timp de pace (Ghidul beneficiarului pentru
Planificarea de operatiuni comune).
FORTE TERESTRE(F.T.) – Componenta principala a armatei care cuprinde totalitatea
comandamentelor, marilor unitati (unitatilor, subunitatilor), formatiunilor si institutiilor
militare de invatamânt din structura acestei categorii de forte ale armatei, destinate sa
pregateasca si sa desfasoare actiuni militare preponderent in mediul terestru.
FRUSTARE – Stare afectiva negativa generata de aparitia neasteptata a unui obstacol real
sau imaginar in calea satisfacerii unei trebuinte, atingerii unui scop sau indeplinirii unei
dorinte.
FUNCTIA "APARARE SOL-AER" – functie operationala a Fortelor Terestre, care
vizeaza apararea antiaeriana a acestora prin distrugerea sau neutralizarea mijloacelor
aeriene adverse (avioane cu sau fara pilot, elicoptere, rachete), care ameninta sau ataca
trupele la sol.
FUNCTIA "C4I2" – (comanda, control, comunicatii, calculator, informatii,
interoperabilitate) – functie operationala a fortelor terestre, care cuprinde ansamblul de
masuri ce vizeaza achizitia informatiilor, evaluarea precisa a situatiilor, alegerea
procedeelor de actiune si de planificare, stocarea, pregatirea si transmiterea ordinelor,
stabilirea si mentinerea legaturilor, informatiile interne si externe, precum si protectia si
siguranta acestora.
FUNCTIA "CERCETARE" – functia operationala a fortelor terestre, care cuprinde
ansamblul activitatilor de achizitie voluntara de informatii despre adversar si mediu, in
functie de nevoile definite, precum si exploatarea metodica a acestora.
FUNCTIA "LOGISTICA" – functie operationala a Fortelor Terestre, care vizeaza
modalitatile de aprovizionare cu carburanti, lubrifianti, munitii si alimente, de sprijin
sanitar si de mentinere in stare operationala a materialelor, prin reparatii, evacuari de
materiale si echipamente prioritare si dotarea sau reimprospatarea cu piese de
schimb.(inapoi la index)
FUNCTIA "LUPTA DE CONTACT" – functie operationala a Fortelor Terestre, care
presupune modul de intrebuintare a fortelor in zona de actiune, prin combinarea miscarii
si focului direct, cu sprijinul focului indirect, pentru a obtine avantajul asupra fortelor
adversarului, in vederea indeplinirii obiectivelor fixate.
FUNCTIA"REZISTENTA" – functie operationala a Fortelor Terestre, care defineste
capacitatea de autoprotectie a acestora, precum si capacitatea lor concreta de rezistenta
fizica prelungita la eforturile impuse de mediul specific de lupta.
FUNCTIA "SPRIJIN IN ADÂNCIME" – functie operationala a Fortelor Terestre, care
presupune intrebuintarea coordonata a focului sol-sol indirect, a actiunii altor mijloace de
distrugere si de neutralizare, inclusiv a unor grupari de forte, impotriva obiectivelor
terestre situate in adâncimea câmpului de lupta.
FUNCTIA "SPRIJIN TEREN" – Functie operationala a Fortelor Terestre care se aplica
urmatoarelor domenii: sprijinul mobilitatii (favorizarea angajarii si manevrei fortelor si
mijloacelor); participarea la "contra-mobilitate" (anihilarea sau reducerea capacitatii de
manevra a adversarului care actioneaza in mediul terestru); ajutorul desfasurarii unitatilor
de teren (intrebuintarea infrastructurilor).
FUNCTIE – ¨Activitate administrativa pe care o presteaza cineva in mod regulat si
organizat intr-o institutie, in schimbul unui salariu; serviciu, slujba, post; ¨ Grad pe care
il detine cineva intr-o institutie administrativa; ¨Sarcina, rol, destinatie; ¨ Marime
valabila care depinde de una sau mai multe marimi variabile independente.
FUNCTIILE STRATEGICE OPERATIONALE ALE FORTELOR TERESTRE –
exprima gradul de utilitate, respectiv, capacitatea acestora de a indeplini, in cooperare cu
celelalte forte armate, principalele misiuni ce le revin.
FUNCTIONAL – ¨Care tin de o functie, privitor la o functie; ¨ Util, practic; ¨ Care
indeplineste conditiile pentru a fi folosit.
FUNCTIONALISM – Mod de abordare, cu vechi radacini istorice (analogia dintre viata
sociala si viata organica), care tinde sa releve consecinta pe care un element sau o
activitate partiala o are pentru activitatea totala sau realizarea finalitatilor sistemului din
care fac parte.
FUNCTIONALITATE – Calitatea de a fi functional.
FUNCTIONALITATEA STRUCTURII MILITARE – modul de comportare a structurii in
toate situatiile aparute pe timpul existentei sale, mai ales in perioada exercitarii functiilor
care ii revin din indeplinirea scopului pentru care a fost creata.
FUNDAMENTALISM – Credinta ca Biblia sau Coranul sunt absolut infailibile, deoarece
reprezinta cuvântul Domnului.

G
GENOCID– ¨ Distrugere a deliberata si sistematica a unei intregi comunitati, ori a unui
grup etnic, rasial s au cultural, dintr-un anumit teritoriu; ¨In justitie reprezinta un atentat
impotriva unei colectivitati in scopul distrugerii acesteia; ¨ Exterminare sistematica, in
intregime sau in parte, a unei colectivitati, a unui grup etnic pe motive de rasa,
nationalitate, religie etc(inapoi la index)
GESTIONAREA UNEI CRIZE – ansamblul masurilor si actiunilor de izolare-blocare a
conflictelor care alimenteaza criza (conflictul).
GESTIONAREA/MANAGEMENTUL SITUATIEI DE CRIZA – ¨ Proces care implica
planificarea, organizarea si adoptarea masurilor menite sa aduca situatia de criza sub
controlul celor care o gestioneaza si sa permita acestora, prin actiunile pe care le
intreprind, sa opreasca evolutia ei viitoare. ¨ Totalitatea metodelor, tehnicilor si
procedurilor utilizate de catre guvern (la nivel national) sau de manager (la nivelul unei
firme) pentru a evita sau a aborda situatiile de criza, cum ar fi greve, tulburari de strada
ori alte actiuni violente. Activitati:
- monitorizarea situatiei care include obtinerea informatiilor si procesarea acestora; pe
aceasta baza, se contureaza o imagine generala a situatiei, din care se pot desprinde
concluzii privind evolutia acesteia; activitatea de monitorizare se desfasoara pe parcursul
tuturor starilor crizei;
- identificarea crizei, care presupune utilizarea metodologiilor de examinare a rezultatelor
supravegherii de rutina a situatiei;
- recapitularea, care implica stabilirea explicita a obiectivelor nationale privind situatia de
criza, elaborarea optiunilor alternative de raspuns, formularea si punerea in executie a
planurilor de implementare, evaluare a efectelor si revizuirea/reajustarea obiectivelor;
- dezangajarea, care defineste situatia stabila post criza care urmeaza sa se creeze prin
negocieri si in conformitate cu obiectivele propuse;
- restabilirea pacii – include programul de sprijinire a situatiei postcriza.
GHID DE PLANIFICARE PENTRU APARARE – Act emis de Ministerul Apararii ce
contine directive ferme sub forma de obiective, scopuri, prioritati. Include constrângeri de
natura fiscala pentru dezvoltarea Programelor de obiective de catre departamentele
militare si agentiile de aparare.
GRUP PENTRU EXAMINAREA PROGRAMELOR – Grup de lucru subordonat
Consiliului pentru Resurse si Planificare de Aparare, alcatuit din membri ai Ministerului
Apararii, care pregateste acte si dosare pentru dezbaterile Consiliului pentru Resurse si
Planificare de Aparare.
GRUPARE INTERARME – un sistem de forte, diverse ca natura si valoare, constituit
temporar sau permanent in cadrul unei categorii distincte de forte ale armatei in vederea
indeplinirii unei misiuni comune.
GRUPARE INTERCATEGORII DE FORTE ALE ARMATEI - un sistem de forte, de
natura si valoare diverse, constituit temporar sau permanent prin participarea a cel putin
doua categorii de forte ale armatei, in vederea indeplinirii unei misiuni.
GRUPAREA OPERATIVA RESPONSABILA CU OPERATIUNI SPECIALE COMUNE
– Mare unitate operativa reunita, alcatuita din unitati operative speciale ale mai multor
Servicii, formata sa indeplineasca operatiuni speciale specifice sau sa execute operatiuni
speciale in sprijinul unei campanii duse in teatrul actiunilor de lupta sau al altor
operatiuni. Marea unitate operativa responsabila cu operatiuni speciale comune poate
detine unitati care efectueaza operatiuni conventionale nonspeciale repartizate in sprijinul
conducerii unor misiuni specifice.(inapoi la index)
GRUPAREA OPERATIONALA – grupare de forte si mijloace, precum si posibilitatile de
foc si miscare ale acesteia, destinata indeplinirii unei anumite misiuni, la un moment dat,
in strânsa corelare cu situatia creata.
GRUPAREA DE CONTRALOVITURA (CONTRAATAC) – se constituie din mari
unitati de arme intrunite din fortele de angajare ulterioara, mari unitati regrupate de pe
directiile unde agresorul nu actioneaza cu forte puternice si, in situatii deosebite din
rezerva. Valoarea fortelor pentru contralovitura trebuie sa asigure superioritatea pe
directia ripostei ofensive si succesul acesteia.
GRUPARI DE MODULE DE FORTE – Module de forte cu orientare functionala
specifica (exemplu: superioritate aeriana , sprijin nemijlocit de aviatie, recunoastere,
aparare terestra) ce includ forte de lupta , forte asociate de sprijin de lupta ,
unitati/subunitati si formatiuni de logistica pentru deservirea unitatilor de lupta. In plus,
gruparile de module de forte vor cuprinde sustinerile logistice prevazute in Planul comun
pentru folosirea instalatiilor strategice ale fortelor armate.
GUVERN – Organ de stat care exercita puterea executiva; cabinet, consiliu de ministri.

H
HEGEMONIE– Pozitie dominanta, suprematia si rolul conducator al unui stat fata de alte
state sau al unei clase sociale fata de alte clase sociale, fata de alte paturi sociale.
HOLISM – Supozitie teoreti co-metodologica conform careia sistemul are preeminenta
absoluta asupra partilor.

I
IDENTIFICAREA SI EVALUAREA PERICOLULUI – Functiune a sistemului comun de
planificare si executare a operatiunilor care asigura prevenirea la timp a posibilelor
amenintari la adresa intereselor nationale ale SUA, necesarul de informatii, efectele
factorilor fizici, psihici, culturali si de mediu asupra operatiunilor proprii sau ale
inamicului si diminuarea starii militare a inamicului si a posibilelor intentii ale
acestuia.(inapoi la index)
IDEOLOGIE MILITARA – Totalitatea ideilor, conceptiilor si teoriilor care circula intr-o
societate data cu privire la principiile, formele si procedeele ce trebuie aplicate in
pregatirea fortelor armate si in ducerea razboiului.
IDEOLOGIE POLITICA – Totalitate (relativ) sistematizata, (relativ) structurata a ideilor
care din punct de vedere genetic (al originii lor) si din punct de vedere functional (al
rolului lor social) se leaga de interesele, nazuintele si scopurile politice ale unui grup
social (unei clase, fractiuni de clasa, paturi sociale), idei care reflecta realitatea social-
politica, raportarea oamenilor la aceasta realitate pe baza experientei social-istorice a
grupului respectiv si din care decurg totodata anumite norme de comportare politica,
directive de actiune politica.
IESIREA DIN INCERCUIRE – procedeu ofensiv pentru realizarea scoaterii din lupta a
fortelor incercuite de sub loviturile inamicului.
IMPUNEREA PACII ¨ansamblul masurilor, cu caracter militar, intreprinse in vederea
revenirii la starea de pace in zone de conflict militar; ¨ Folosirea fortei militare sau a
amenintarii cu forta, de obicei pe baza unei autorizari internationale, pentru a impune
respectarea rezolutiilor ori a sanctiunilor destinate sa mentina sau sa restabileasca pacea
si ordinea.
IMPUNEREA UNOR SANCTIUNI – Operatii de interceptare maritima, care utilizeaza
masuri coercitive pentru a interzice deplasarea anumitor categorii de produse catre si
dinspre o natiune sau anumita zona.
INCERTITUDINE – Risc, situatie imprevizibila; o situatia de urgenta, cu implicarea
fortelor armate, constând in dezastre naturale, terorism, activitati subversive sau survenite
in timpul operatiunilor militare datorita incertitudinii; aceasta necesita o planificare si o
reactie/interventie rapida, precum si unele proceduri speciale pentru a asigura integritatea
si securitatea personalului, a tehnicii si a materialelor.
INCURSIUNE – O operatiune, de obicei de mica amploare, constând intr-o patrundere
rapida in teritoriul ostil pentru obtinerea unor informatii, pentru derutarea inamicului sau
pentru distrugerea unor instalatii, care se incheie dupa indeplinirea misiunii cu o retragere
planificata.
INDEPENDENTA – ¨Situatie a unui stat sau unui popor care se bucura de suveranitate
nationala; ¨ Stare de neatârnare si drept de a rezolva liber (cu responsabilitatea
drepturilor altor state si a principiilor dreptului international) problemele sale interne si
externe, fara amestec din afara.(inapoi la index)
INDICARE NEPLANIFICATA– Indicare a unei situatii neprevazute pentru care nu s-a
publicat nici un plan de actiune.
INDIVIDUALIZAREA (specificitatea instructiei pe categorii si genuri de forte) –
Principiu care asigura organizarea si desfasurarea instructiei specifice, in functie de
misiunile fiecarei arme si categorii de forte.
INEGALITATE SOCIALA– Notiune ce evidentiaza deosebirile dintre pozitiile ocupate
de indivizi sau grupuri sociale pe o scara ierarhica, corespunzatoare unei caracteristici
(variabile) sociale.
INFORMATII PENTRU AMPLASAREA FORTELOR PE ETAPE – Sectiune a bazei de
date din sistemul comun de planificare si executare a operatiilor din planul de operatiune;
contine informatii despre fortele amplasate pe etape, informatii privind incarcatura si
personalul care nu apartin unei unitati si informatii legate de deplasare pentru planul de
actiune, incluzând urmatoarele: a) unitati aflate pe pozitii; b) unitati ce urmeaza a fi
amplasate pentru a sprijini planul de operatiune având drept scop indicarea succesiunii
dorite la sosirea in portul de debarcare; c) ruta fortelor ce urmeaza a fi amplasate; d)
informatii de deplasare; e) evaluari privind transportul personalului si incarcaturii care nu
apartin unei unitati, si care urmeaza a fi condus in acelasi timp cu amplasarea fortelor; f)
estimari privind necesarul de mijloace de transport ce trebuie asigurat prin resursele
comune.
INFORMATIE – Elementul de continut si de esenta al oricarei comunicari, al tuturor
legaturilor ce se realizeaza prin transfer de semne si semnale.
INFORMATII – rezultatul prelucrarii datelor referitoare la alte state, forte sau elemente
ostile ori potential ostile, zone de operatii actuale sau potentiale. Termenul se aplica si la
activitatea de obtinere a acestui rezultat, precum si la organele angajate in asemenea
activitati.
INITIATIVA – principiu operational care presupune schimbarea conditiilor luptei prin
actiune si inducerea unui spirit ofensiv in desfasurarea tuturor operatiilor, un efort
constant pentru a obliga adversarul sa se conformeze scopurilor si ritmului cerute de
comandanti, pastrându-se libertatea proprie de actiune prin eliminarea optiunilor
adversarului, precum si anticiparea evenimentelor pe câmpul de lupta pentru a asigura
primatul reactiei.
INSECURITATE – Stare emotionala resimtita la nivel individual, de grup sau social, ce
se traduce prin constientizarea unei amenintari potentiale sau reale si ruperea echilibrului
afectiv ce caracterizeaza tonusul vietii relatiilor sociale.(inapoi la index)
INSTAURAREA PACII– Procesul de mediere si de negociere in general, de solutionare
pe cale pasnica a unei dispute, prin rezolvarea problemelor pe care au generat-o.
INSTITUTIE – ¨Organ sau organizatie (de stat) care desfasoara activitati cu caracter
social, cultural, administrativ; ¨ Forma de organizare a raporturilor sociale, potrivit
normelor juridice stabilite pe domenii de activitate.
INSTITUTIONALIZA– A face sa dobândeasca un caracter institutional, oficial; a
oficializa.
INSTITUTIONALIZARE – Actiunea de a institutionaliza.
INSTITUTIONALIZAT – Care a primit caracter institutional, oficial.
INSTRUCTOR – cadru militar/militar angajat pe baza de contract/gradat, competent
pentru a instrui un individ sau grup de indivizi din structurile Fortelor Terestre.(inapoi la
index)
INSTRUCTIA COLECTIVA – forma de instructie care se executa, incepând cu
subunitatea de cel mai mic nivel, respectiv grupa, echipa/similare, terminând cu unitatea
si care are drept scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor necesare actiunii
intrunite a acestora, având doua componente: una comuna tuturor armelor si una specifica
fiecarei arme si specialitati. I.C. este condusa de catre comandantul nemijlocit al
esalonului care se instruieste si se executa numai in perioada instructiei subunitatilor si
unitatilor si numai de catre acele structuri militare incadrate cu efective complete.
INSTRUCTIA FORTELOR TERESTRE – totalitatea activitatilor de pregatire a resursei
umane si a structurilor militare pentru indeplinirea misiunilor ce le revin pe timp de pace,
in situatii de criza si la razboi.
INSTRUCTIA INDIVIDUALA – Forma de instructie care se executa in scopul insusirii
cunostintelor si formarii deprinderilor generale de militar, de luptator si specialist in
arma. Este condusa direct de catre comandantul nemijlocit, prin aplicarea metodelor de
instruire specifice tehnicilor rapide de pregatire profesionalizata a trupelor.
INSTRUCTIA INTEGRATA – forma de instructie care asigura pregatirea
subunitatilor/unitatilor in vederea misiunilor de lupta, impreuna cu forte si mijloace
apartinând celorlalte structuri militare, arme sau categorii de forte ale armatei pe care le
primeste ca intarire, in sprijin sau cu care coopereaza, in scopul realizarii unitatii de
conducere si actiune.
INSTRUCTIA OPERATIONALA – forma de instructie care vizeaza pregatirea
subunitatilor/unitatilor/formatiunilor, pentru indeplinirea unor misiuni specifice pe
teritoriul national sau in afara acestuia si se executa din momentul nominalizarii acestora
pâna la data stabilita prin ordin sa fie operationale.
INSTRUCTIA PENTRU LUPTA A FORTELOR TERESTRE (PARTE COMPONENTA
A FORTELOR TERESTRE) – procesul organizat si integrat, de educatie si instruire, prin
care se realizeaza formarea, specializarea si perfectionarea luptatorului, precum si
coeziunea pentru lupta a subunitatilor, unitatilor, marilor unitati si comandamentelor, in
concordanta cu standardele militare operationale.
INSTRUCTIA PENTRU OPERATII INTEGRATE MULTINATIOANLE – forma de
instructie care vizeaza pregatirea in comun a subunitatilor/unitatilor cu structuri similare
apartinând armatelor statelor partenere, pentru indeplinirea unor misiuni specifice de
impunere a pacii, cautare-salvare, umanitare.
INSTRUCTIA SPECIFICA ARMEI – forma de instructie care vizeaza pregatirea
subunitatilor si unitatilor in vederea indeplinirii misiunilor de lupta proprii fiecarei arme.
INSTRUCTIUNE – un act normativ specific, care cuprinde reglementari ale activitatii
militare, precizari suplimentare (detalii) si anumite norme, necuprinse in legile si
regulamentele in vigoare, care nu contravin acestora ori se refera la sectoare (domenii,
activitati, actiuni) pentru care nu se emit regulamente.
INSTRUCTIUNI DE COORDONARE A COMANDAMENTULUI SUA (pentru
transporturi)– Instructiuni prin care se stabilesc informatiile care lipsesc pentru ca
membrii alesi ai Comitetului pentru planificare si executare comuna sa actualizeze baza
de date a Planului de Actiune. Prin aceste instructiuni se va asigura ca datele privind
obiectivele de realizat vor fi validate si disponibile in momentul programarii(inapoi la
index)
INSTRUITUL/LUPTATORULU – persoana dotata fizic, intelectual, moral si psihic care,
prin instruire si autoinstruire specifica, poate duce actiuni de lupta, individual sau in
cadrul unui colectiv (structura militara), la standardele stabilite.
INTEGRITATE (a instructiei) – concertarea instructiei in scopul obtinerii luptatorului
performant, abil mânuitor al mijloacelor de lupta, cu mentalitate de invingator, eficient in
situatii limita, capabil de autocontrol, adept al spiritului de echipa, cooperant si excelent
camarad.
INTEGRARE MILITARA– totalitatea actiunilor de cooperare si parteneriat, concepute in
scopul apropierii structurilor militare si a conceptelor actionale proprii de cele similare
ale armatelor statelor membre ale structurilor de securitate internationala.
INTENSITATEA CRIZEI– Reprezinta "nivelul de violenta", care poate varia de la
nonviolenta, trecând prin ciocniri armate pâna la razboi. Aceasta notiune este diferita de
cea de "severitate", din combinatia celor doua rezultând complexitatea crizei.
INTENTIE STRATEGICA– Exprimarea scopurilor si a rezultatului dorit al unei strategii.
INTERESE DE SECURITATE NATIONALA – Baza pentru elaborarea obiectivelor
nationale valide care definesc scopurile sau obiectivele S.U.A. Printre interesele de
securitate nationala sunt impuse: pastrarea identitatii, a cadrului si a institutiilor politice
ale S.U.A.; dezvoltarea prioritatii economice, intarirea ordinii internationale pentru
sprijinirea intereselor vitale ale S.U.A. si ale aliatilor ei.
INTERESE NATIONALE – ansamblul valorilor definitorii si vitale pentru existenta unui
stat care vizeaza asigurarea conditiilor de dezvoltare libera a natiunii, potrivit optiunilor
si potentelor sale creatoare.
INTEROPERABILITATE ¨ Capacitatea sistemelor, unitatilor sau fortelor de a asigura
servicii si de a primi servicii catre/de la alte sisteme, unitati sau forte si de a folosi
serviciile sau a actiona impreuna; ¨ Situatie ivita atunci când informatiile sau serviciile
pot fi schimbate direct si in mod satisfacator intre ele si/sau utilizatori. Gradul de
interoperabilitate trebuie definit când se face referire la cazuri specifice; ¨ un nivel al
standardizarii ce consta in capacitatea sistemelor sau fortelor de a furniza si accepta
servicii catre si de la alte sisteme sau forte care coopereaza in mod eficient, in cadrul unor
misiuni comune.
INTERSCHIMBABILITATEA – obligativitatea ca doua sau mai multe parti sa posede
caracteristici comparabile, mijloace cu performante similare, astfel incât, sa poata fi
inlocuite unele cu altele, fara modificari structurale si functionale.
INTERVENTIE ARMATA– actul exercitat de catre un statl prin folosirea fortei armate,
in scopul de a face sa prevaleze vointa sa asupra unui alt stat.
IMBARCARE/INCARCARE– Procesul de punere (asezare) a personalului si/sau a
vehiculelor impreuna cu rezervele si echipamentul asociat in nave si/sau avioane.
INCARCATURA BREAKBULK – Orice material pentru aprovizionare care datorita
greutatii, dimensiunilor sau incompatibilitatii cu alte marfuri trebuie expediat in alt mod
decât MILVAN sau SEAVAN.
INCARCATURA CARE NU APARTINEI UNEI UNITATI– Toate echipamentele si
rezervele, altele decât cele identificate ca echipamentele sau rezervele de insotire pentru o
anumita unitate dintr-o zona a actiunilor de lupta (ex. Reaprovizionare, sprijin militar
pentru aliati si sprijin pentru programe non-miliatre).
INCARCATURA DE BAZA(elementara) – Cantitatea de necesare ceruta si care poate fi
transportata de o unitate. Se stabileste in functie de modul de organizare pe timp de
razboi a unitatii si este mentinuta la nivelele prevazute.(inapoi la index)
INCARCATURA IN VRAC – Material expediat in general en gros cum ar fi lichide,
minereu sau grâne. De asemenea, Sistemul de Planificare si Executare Operationala
desemneaza o incarcatura potrivita pentru platforma tip L643.
INCARCATURA – marfuri si rezerve in tranzit.
INCHEIEREA TRANSPORTULUI– Data reala de sosire a unor mijloace specificate de
transport la un port de debarcare.
INCHIDERE (BLOCARE) DE FORTE – Data când un comandant care beneficiaza de
sprijin stabileste ca detine personal si rezerve de echipament suficiente in zona de
operatiune in care are misiuni de indeplinit.
INCHIDERE IN OPERATIUNI DE TRANSPORT – Procesul de sosire a unei unitati la o
destinatie specifica. Incepe când prima subunitate soseste la destinatia prevazuta,
exemplu: port de intrare/port de plecare, opriri intermediare sau la destinatia finala si se
incheie când ultima subunitate urmeaza aceeasi procedura. In scopuri statistice, o unitate
este considerata inchisa dupa ce 95% din necesarul in mijloace de transport pentru
personal si echipament sunt incheiate.
INDEPLINIRE (aplicare) – Proceduri ce guverneaza mobilizarea de forte si desfasurarea,
angajarea si sustinerea operatiunilor militare ca raspuns la ordinele de executie emise de
catre Autoritatea Nationala de Comanda.
INDOCTRINARE – Proces de dirijare si continuare a asimilarii principiilor
fundamentale ale unei ideologii.
INLOCUIRE – actiune prin care o structura militara preia integral sau partial misiunea
altei structuri.
INTOARCEREA – forma de manevra specifica ofensivei, care consta in angajarea si
fixarea inamicului de front cu o parte de forte, in timp ce gruparea principala de forte
actioneaza in flancul si spatele dispozitivului acestuia, interceptându-i comunicatiile,
silindu-l sa duca actiuni de lupta cu frontul rasturnat. Intre gruparea care actioneaza de
front si cea care executa intoarcerea nu exista, uneori, legatura de foc pe toata durata
actiunii, ci numai legatura de cooperare.
INTREBUINTARE (serviciu, implicare) – Folosirea strategica, operationala sau tactica a
fortelor si a materialelor in zona teatrului de actiuni militare.
INTREGIRE (completare) – Criterii de analizare a Planului de actiune. Stabilirea faptului
ca fiecare curs de actiune trebuie sa fie complet si sa raspunda la intrebarile: cine, ce,
când, unde si cum.
INTRETINERE TEHNICA COMUNA – Functiune indeplinita de un Serviciu pentru
sustinerea altui serviciu pentru care nu se solicita rambursarea (despagubirea) de la
Serviciul care primeste sprijinul.
INVALUIREA (DUBLA INVALUIRE) – forma de manevra specifica ofensivei, care
consta intr-o actiune frontala executata asupra fortelor principale ale inamicului,
concomitent cu actiunea unei (unor) grupari de manevra care executa o lovitura asupra
unuia sau ambelor flancuri (in cazul invaluirii duble) ale dispozitivului adversarului.
INVATAMÂNTUL MILITAR DIN FORTELE TERESTRE (PARTE COMPONENTA A
INSTRUCTIEI FORTELOR TERESTRE) – procesul organizat si integrat de educatie si
instruire prin care se realizeaza formarea, specializarea si perfectionarea cadrelor militare
in activitate si in rezerva, in concordanta cu modelele prefigurate si standardele aprobate.

J
JOC (Teoria jocurilor) – Teorie matematica a situatiilor conflictuale in care exista doua
sau mai multe parti cu scopuri contrare, ceea ce o face aplicabila in strategia politica si
militara.(inapoi la index)
JURISDICTIE – In politologie, ca si in stiinta dreptului, termenul este folosit pentru a
indica mai multe notiuni: a) puterea pe care o are, in baza legii, un organ de stat de a
pronunta ceea ce este drept, adica de a judeca; b) intinderea puterii judecatorului sau
organului judecatoresc, adica competenta organului judecatoresc, care este de doua feluri:
competenta teritoriala cuprinzând un anumit spatiu geografic si competenta materiala
care cuprinde o categorie de cazuri pe care este in drept sa le judece.

L
LA CERERE– Necesar de forte sau material, programat din timp, fara date privind
destinatia si amplasarea pe etape.(inapoi la index)
LANSAREA DESANTULUI IN CONDITIILE ABSENTEI INAMICULUI – Aterizare
in absenta inamicului implicând debarcarea din vehicule care au fost incarcate
administrativ, ex.: folosirea unui sistem de incarcare care ofera consideratii primare
pentru realizarea maximului de intrebuintare a trupelor si a spatiului pentru incarcatura
fara a implica angajarea tactica. Echipamentul si rezervele trebuie sa fie descarcate si
selectate inainte de folosire.
LEGALITATE – Categorie creata de burghezia ajunsa la putere, prin intermediul careia
urmarea ca intreaga viata sociala sa se desfasoare in conformitate cu legea, aceasta
exprimând vointa si interesele sale. Conformitatea cu legea a fost impusa de burghezie
atât aparatului de stat mostenit de la feudalism si clasei feudale rasturnate de la putere, cât
si maselor populare care au sprijinit burghezia in lupta ei impotriva feudalismului si care
doreau ca lozincile burgheze despre libertate si legalitate sa fie aplicate in practica de
toata lumea.
LEGEA CONCORDANTEI DINTRE SCOPURI, FORTE SI MIJLOACE – expresia
raporturilor esentiale, generale, repetabile si relativ stabile ce se instituie intre elementele
existentiale ale actiunii militare: scop, forte mijloace. Exigentele legii implica o analiza
temeinica si multilaterala a situatiei, a cantitatii si, mai ales a calitatii fortelor si
mijloacelor de care se dispune pentru stabilirea, pe baze realiste, a gruparilor de forte si
mijloace necesare nimicirii inamicului.
LEGEA DEPENDENTEI FORMELOR SI PROCEDEELOR ACTIUNILOR MILITARE
DE NIVELUL DEZVOLTARII ARMAMENTULUI SI TEHNICII DE LUPTA –
Expresia necesitatii adoptarii unor noi procedee si chiar forme de lupta, care sa
corespunda caracteristicilor tehnico-tactice ale armamentului nou introdus in inzestrarea
armatei si schimbarilor calitative ce apar in domeniul tehnicii de lupta.
LEGEA RAPORTULUI DE FORTE – expresia relatiei cantitative si calitative dintre
doua forte (valori) care se confrunta in cadrul luptei armate si conditioneaza obtinerea
succesului in lupta de realizarea unei superioritati in forte si mijloace, fata de adversar, in
raioanele si pe directiile cele mai importante.
LEGEA UNITATII ACTIUNILOR – expresia conexiunilor luptei armate din toate
mediile in care se desfasoara.
LEGILE LUPTEI ARMATE – raporturi esentiale, obligatorii, generale, caracterizate prin
repetabilitate relativa, intre componentele interne ale fenomenului militar, precum si intre
acestea si alte domenii sociale, care determina pregatirea si desfasurarea actiunilor
militare.
LEGISLATIE DE AUTORIZARE – legislatie a Congresului S.U.A. ce stabileste sau
continua operatiuni legale ale unui program sau agentii federale (adaptat din glosarul
Biroului de Evidenta Generala)
LEGITIMITATE – ¨Caracter de conformitate a puterii (a sursei, naturii si organizarii
sale) cu ceea ce se crede preferabil sau corespunzator unor norme juridice, morale sau
unor traditii consacrate; ¨ Principiu de intemeiere si justificare a unui sistem de
guvernamânt care presupune, pe de o parte, constiinta guvernantilor ca au dreptul de a
guverna si, pe de alta parte, o anumita recunoastere a acestui drept de catre cei guvernati;
¨principiu al actiunilor militare altele decât razboiul care presupune sustinerea si
acceptarea voluntara a actiunilor juste si legale.
LIBERALISM – 1) Atitudine generala de respect si toleranta a independentei celuilalt; 2)
Doctrina care a aparut la sfârsitul secolului al XVIII-lea in Franta si Anglia in climatul
general al „filosofiei luminilor".(inapoi la index)
LIBERTATE (politica) – ¨Componenta esentiala a democratiei care se refera atât la
totalitatea drepturilor de care se bucura cetatenii unui stat cât si la posibilitatile efective
de a participa la viata politica, la conducerea treburilor statului; ¨ Posibilitate a unui
sistem (persoane, grup, organizatii, colectivitati) de a realiza finalitatile propuse.
LIBERTATEA DE ACTIUNE – lege specifica luptei armate, care exprima vointa de a
intreprinde o actiune sau de a te abtine de la executarea ei care, prin aplicare, asigura
conditiile de autonomie in decizie, planificare si desfasurare a actiunilor proprii, precum
si de limitare, pâna la anihilare, a posibilitatilor de optiune si actiune ale inamicului.
LIDER – Persoana care exercita puterea sau o mare influenta in cadrul unor grupuri
sociale de diverse marimi (societati, natiuni, comunitati, organizatii, grupuri mici etc.).
LIMITA DINAINTE A FORTELOR PROPRII – Aliniamentul care indica cea mai
avansata pozitie a fortelor proprii, in orice forma a operatiei si in orice moment al
acesteia; ea indica, de regula, aliniamentul inaintat al fortelor de acoperire, dar nu numai;
poate coincide cu aliniamentul de contact, sau nu; de asemenea poate coincide, poate fi
dincolo sau dincoace de limita dinainte a apararii.
LINII DE COMUNICATII – Toate rutele terestre, navale si aeriene ce fac legatura dintre
o forta militara operativa si o baza operationala pe care se deplaseaza fortele militare si
rezervele.
LIPSURI – Lipsa de forte, echipament sau material, reflectata ca diferenta dintre
resursele identificate ca fiind necesare si cele distribuite unui comandant suprem in
vederea planificarii si care altfel ar afecta capacitatea comandantului de a indeplini
misiunea.
LISTA A FORTEI PRINCIPALE – Dosar ce contine statutul curent al fiecarui articol
necesar pentru o forta structurata in timp. Aceasta lista este disponibila pentru transferul
prin Serviciul de transfer catre alte Sisteme de Comanda si Control Militar International.
LISTA CU FORTELE AMPLASATE PE ETAPE – Anexa 1 la anexa A a planului de
operatiune. Prin aceasta se identifica tipul si/sau unitatile reale necesare pentru a sprijini
planul de operatie si se indica punctul de plecare si punctul de debarcare sau spatiul
maritim. Poate fi obtinuta si din sistemul de informatii pentru amplasarea fortelor pe
etape.
LISTA CU MATERIALE DE APROVIZIONARE DEFICITERE – Lista de prioritati,
compusa din listele cu materiale de aprovizionare deficitare, identificând articole si
sisteme de armament ce sprijina Serviciile si Agentia de Logistica Apararii pentru
alegerea sistemelor de lupta.
LISTA DE FORTE – Lista totala de forte cerute de un Plan de actiune, ce include fortele
desemnate, fortele de intarire si alte forte ce trebuie cuprinse pentru sustinerea
planului.(inapoi la index)
LISTA DE PRIORITATI INTEGRATE – Lista cuprinzând solicitarile prioritare ale
Comandantului suprem adresate serviciilor si liniilor functionale, definind lipsurile din
programele cheie in opinia Comandantului suprem, care afecteaza in mod nefavorabil
capacitatea propriilor forte de a realiza misiunea incredintata. Lista globala de prioritati
ofera recomandarile Comandantului suprem pentru fondurile de Planificare, Programare
si Buget.
LISTA PENTRU DESEMNAREA UNITATILOR – Lista a unitatilor reale, indicate prin
codul de identificare a unitatilor sa indeplineasca cerintele unei forte.
LOCALIZARE INTERMEDIARA – Punct de oprire intermediar in itinerarul unei
unitati, folosit in amplasarea temporara a fortelor, in mod normal mai mult de o zi. Se
foloseste adesea pentru a aduna la un loc personalul si incarcatura. Acest punct poate sa
fie intre punctul initial si postul de imbarcare, intre portul de imbarcare si destinatie.
LOGISTICA FORTELOR TERESTRE– complex de masuri si activitati organizate,
planificate si desfasurate pentru aprovizionarea fortelor destinate ducerii actiunilor
militare, transportului, mentenantei pentru asigurarea medicala, asigurarea sanitar-
veterinara, asigurarea financiara, asigurarea cailor de comunicatie, incartiruirea trupelor
si adapostirea animalelor, in scopul indeplinirii misiunilor care ii revin acestei categorii
de forte ale armatei pe timp de pace, in situatii de criza si la razboi.
LOGISTICA INSTRUCTIEI – totalitatea activitatilor desfasurate de organele de
specialitate si abilitate, pentru asigurarea bazei materiale si tehnice necesare desfasurarii
instructiei, conform normelor de echipare, cazare, hranire si dotare cu tehnica a
structurilor militare, in strânsa concordanta cu posibilitatile bugetare ale Fortelor Terestre.
LOGISTICA IN TIMPUL OPERATIUNILOR LA TARM – Incarcarea si descarcarea
vaselor fara ajutorul tehnicii de lupta, intr-un teritoriu amic sau nedefinit si, pe timp de
razboi in timpul fazelor de desfasurare in care nu exista opozitie din partea adversarului.
LOGISTICA COMUNA – Arta si stiinta planificarii si indeplinirii de catre comandantul
fortelor intrunite si personal a operatiunilor logistice pentru a sprijini protectia, miscarea,
manevrarea, tragerea si sustinerea fortelor a doua sau mai multe servicii ale aceleiasi
natiuni.
LOGISTICA INTERNATIONALA – Negocierea, planificarea si asigurarea sprijinului
logistic intre natiuni, fortele si unitatile lor. Include furnizarea sprijinului logistic (articole
majore de aprovizionare, material si/sau servicii sau primirea sprijinului logistic de la
unul sau mai multe guverne straine aliate, organizatii internationale sau forte militare cu
sau fara rambursare). De asemenea include planificarea si actiunile legate de o anumita
subunitate, activitate sau componente importante ale sistemelor logistice militare sau
acorduri cu unul sau mai multe guverne straine, organizatii internationale sau forte
militare. Cuprinde planificarea si actiunile legate de folosirea politicii, sistemelor si/sau
procedurilor logistice ale S.U.A. de catre organizatii sau forte internationale.
LOGISTICA STRATEGICA – In general, arta si stiinta de a exploata resursele
economice si sociale ale unei natiuni in scopul apararii nationale. In sens specific,
logistica strategica este procesul de planificare, coordonare si alocare a tehnicii de lupta,
a materialului, a infrastructurii si serviciilor necesare razboiului si pentru sectorul civil.
Aceasta necesita o coordonare intre ramura executiva si cea legislativa, intre guvernul si
industria statului. Generarea si mobilizarea de forte sunt componente inclusive ale
logisticii strategice.(inapoi la index)
LOGISTICA - Stiinta planificarii si indeplinirii deplasarii si mentinerii fortelor. In sensul
cel mai cuprinzator, aspectele operatiunilor militare ce privesc proiectarea si elaborarea,
achizitionarea, depozitarea, deplasarea, distribuirea, mentinerea, evacuarea si dispunerea
tehnicii de lupta, deplasarea, evacuarea, spitalizarea personalului, achizitionarea sau
construirea, mentinerea, punerea in aplicare si dispunerea tehnicii de lupta si
achizitionarea sau furnizarea de servicii.
LOVITURA(ca tip de actiune militara alta decât razboiul) – Operatia ofensiva
desfasurata in scopul distrugerii sau capturarii unui obiectiv din motive politice.
LOVITURA PREEMTIVA – tip de actiune ce decurge din conceptul operational
„primatul" loviturii, care presupune executarea prin surprindere, la nivel operativ si
tactic, a unor lovituri, in scopul avertizarii inamicului si al prevenirii actiunilor ofensive
ale acestuia.
LOVITURA– Un atac intreprins cu intentia de a provoca pagube, de a captura sau de a
distruge un obiectiv.
LUPTA ARMATA – confruntarea militara violenta intre doua sau mai multe forte
(grupari) adverse care urmaresc, fiecare in parte, indeplinirea scopurilor propuse, cu
instrumente specifice.
LUPTA DE INTALNIRE – procedeul prin care doua grupari de forte adverse, in miscare
din sensuri opuse, angajeaza lupta urmarind realizarea scopurilor propuse prin actiuni
ofensive.
LUPTA – confruntarea armata sau un sir de confruntari intr-un mediu specific, prin care
se urmareste indeplinirea unor scopuri de importanta tactica. Lupta se duce de catre
subunitati, unitati sau mari unitati ori grupari de forte cu rol tactic, care, folosindu-si
elementele puterii de lupta resping, captureaza sau nimicesc gruparile de forte inamice
angajate, indeplinind astfel misiunile primite prin care se realizeaza o etapa (parte) a
operatiei/bataliei.

O
OBEDIENTA – Modificare a comportamentului prin care un individ raspunde prin
supunere la un ordin venit de la o autoritate legitima.(inapoi la index)
OBIECTIV MILITAR – Gama de reactii ce pot fi proiectate pentru indeplinirea
misiunilor. Operatiunile pot include: combinatii de actiuni pentru sprijinirea organelor
puterii locale si populatiei, asistenta personalului, probleme civile, alte activitati militare
prin care sa se dezvolte raportul de colaborare cu alte state; masuri de consolidare a
increderii pentru reducerea tensiunilor militare; actiuni prin care sa se transmita
amenintari adversarilor; mijloace militare de inducere a inamicului in eroare si operatiuni
psihologice; carantine, blocade si operatiuni de hartuire; raiduri; interventii si campanii;
conflicte armate cuprinzând campanii si operatiuni aeriene, terestre, maritime si
strategice; sprijin acordat autoritatilor pentru respectarea legii si pentru contracararea
actiunilor criminale internationale (terorism, trafic de droguri, sclavie si piraterie)si
pentru suprimarea revoltelor interne, a insurgentei, contrainsurgentei si a razboiului civil
in tarile straine.
OBIECTIVE DE FINALIZARE– Obiective specifice care definesc maniera propusa de
solutionare a conflictului si mijloacele militare si diplomatice necesare pentru aceasta.
OBIECTIVE NATIONALE – Telurile si interesele nationale spre care e dirijata o politica
sau o strategie nationala.
OBIECTIVELE INSTRUCTIEI – Finalitatile (ceea ce urmeaza sa fie realizat), catre care
este orientata intreaga activitate de instructie.
OBIECTIVE – Ideal al cunoasterii stiintifice de a realiza descrierea si explicatia
fenomenelor independent de optiunile valorice si de particularitatile subiectului
cunoscator.
OBLIGATII TOTALE – ¨ Suma bugetelor conferite pentru un anumit an fiscal; ¨ Suma
din anii anteriori care a ramas disponibila; ¨ Suma autorizata pentru a fi creditata pentru
anumite fonduri pe parcursul unui anumit an.
OBLIGATII – Totalitatea ordinelor, caracterelor, serviciilor si a tranzactiilor similare care
trebuie onorate pe parcursul unei anumite perioade.
OFENSIVA COMBINATA – procedeul prin care se realizeaza atacarea inamicului, aflat
in aparare, cu o parte a fortelor din miscare, iar cu alta din contact.
OFENSIVA DIN CONTACT – Procedeul prin care se realizeaza atacarea inamicului,
aflat in aparare, plecând la ofensiva din pozitiile detinute in fata acestuia.
OFENSIVA DIN MISCARE – Procedeul prin care se realizeaza atacarea inamicului, aflat
in aparare, dupa un mars pe o distanta variabila.
OFENSIVA – forma principala de lupta armata, prin care se urmareste capturarea,
izgonirea sau nimicirea agresorului, in scopul realizarii autoritatii proprii asupra spatiului
(terestru, aerian, maritim, fluvial) sau obiectivului detinut de inamic.
OLIGARHIE – Conducerea unei organizatii, a unei comunitati sau a societatii ca intreg
de catre un grup mic de persoane.
OPERATIV – Care lucreaza repede, expeditiv; termenul se asociaza direct sau indirect
unei actiuni care este de dorit sa se desfasoare cât mai repede, cu o eficienta cât mai
apropiata de scopul propus, deci cu rezultate finale favorabile.(inapoi la index)
OPERATIVITATE – Calitatea de a fi operativ; calitate a conducerii trupelor, concretizata
in rapiditate si eficienta in culegerea, prelucrarea si transmiterea informatiilor (ordinelor,
rapoartelor, sintezelor, dispozitiilor) necesare conducerii actiunilor de lupta.
OPERATIA DE APARARE – Ansamblul actiunilor desfasurate de forte cu rol strategic
(operativ), intr-un spatiu prin care se asigura indeplinirea unor scopuri partiale ale
apararii armate a tarii (ale unei operatii de nivel strategic).
OPERATIA INTRUNITA – Totalitatea actiunilor duse de o grupare de forte cu rol
strategic sau operativ, constituita din trupe apartinând mai multor categorii de forte ale
armatei sau din arme si specialitati apartinând aceleiasi categorii de forte ale armatei, sub
o comanda unica, in mediul corespunzator fiecareia (in mediul specific), dar cu un scop
unitar. O.I. produce efecte mai mari decât suma rezultatelor individuale ale partilor
incluse in grupare.
OPERATIA MILITARA – Ansamblul de actiuni militare complexe, desfasurate unitar, in
mediul specific, prin care se urmareste indeplinirea unor scopuri de importanta operativa
sau strategica. O.M. se desfasoara de catre o mare unitate (grupare) cu rol operativ sau
strategic care, folosind manevra si efectele armamentului si tehnicii de lupta din dotare,
precum si lupta esaloanelor tactice din subordine, respinge, captureaza sau nimiceste
grupari importante de forte inamice si indeplineste misiunile stabilite prin care se
realizeaza o etapa (parte) a campaniei sau razboiului.
OPERATIA OFENSIVA – ansamblul actiunilor desfasurate de forte cu rol strategic
(operativ), intr-un spatiu geografic (zona, fâsie) ce include cel putin o directie sau un
obiectiv, prin cucerirea carora se realizeaza unul sau mai multe scopuri partiale ale
apararii armate a tarii (operatiei de nivel strategic).
OPERATIA TERESTRA – Actiunea dusa de o grupare de forte terestre cu rol operativ
sau strategic, independent sau in cooperare cu grupari de forte din celelalte categorii de
forte ale armatei, dupa un plan unic, cu scopul de a apara sau cuceri obiective terestre de
importanta operativa sau strategica.
OPERATIA MILITARA – Ansamblul activitatilor, actiunilor si masurilor pregatite si
desfasurate de catre Fortele Terestre pentru indeplinirea obiectivelor (misiunilor)
incredintate, incluzând actiunea propriu-zisa (deplasarea, transportul, aprovizionarea,
atacul, apararea, manevrele necesare, etc.) sau executarea unei misiuni strategice,
operative, tactice, de instruire sau administrative.
OPERATIE– Actiune militara sau de indeplinire a unei misiuni militare strategice,
operative, de deservire, de pregatire sau administrativa; procesul de ducere a luptei,
include deplasarea, aprovizionarea, atacul, apararea si manevrele necesare pentru
indeplinirea obiectivelor oricarei batalii sau campanii.
OPERATII COMBINATE (MULTINATIONALE) – Totalitatea actiunilor duse de o
grupare de forte cu rol strategic sau operativ, constituita din trupe apartinând mai multor
tari, in cadrul unor aliante sau coalitii, sub o comanda unica si cu scop unitar.
OPERATII DE CAUTARE-SALVARE-EVACUARE (recuperare) – actiuni desfasurate
pentru cautarea, localizarea, identificarea, salvarea si recuperarea personalului, a
echipamentului sau materialelor importante pentru securitatea nationala.
OPERATII DE EVACUARE A NECOMBATANTILOR – actiuni desfasurate pentru a
evacua noncombatantii aflati sub amenintare dintr-o tara straina. Aceste operatii implica
in mod normal cetateni ai României sau ai unei natiuni aliate, a caror viata este in pericol
si pot implica, totodata, evacuarea selectiva a cetatenilor natiunii gazda, precum si
cetatenii altor tari.(inapoi la index)
OPERATII DE IMPUNERE A PACII– Operatii de folosire a fortei militare sau de
amenintare cu aceasta, desfasurate in conformitate cu rezolutiile si sanctiunile destinate
mentinerii sau restabilirii pacii si ordinii.
OPERATII DE MENTINERE A PACII – Operatii militare desfasurate, cu acordul tuturor
partilor implicate, in scopul monitorizarii si implementarii unui acord, urmarindu-se
instaurarea unei stabilitatii politice de perspectiva.
OPERATII DE PACE – Totalitatea operatiilor de mentinere a pacii si a operatiilor de
impunere a pacii.
OPERATII DE RECUPERARE – Operatiile desfasurate in vederea cautarii , a localizarii,
identificarii, salvarii si a recuperarii personalului sau a ramasitelor umane, a
echipamentului special, ori a altor materiale vitale pentru securitatea nationala.
OPERATII DEMONSTRATIVE DE FORTA – Actiuni destinate sa demonstreze
hotarârea unei tari, implicând o activitate crescuta a fortelor sale dislocate intr-o zona,
pentru a dezamorsa o situatie critica.
OPERATII IN ADINCIME – Actiunile si misiunile desfasurate spatial, dincolo de zona
de responsabilitate a unitatilor subordonate nemijlocit, pâna la limita indepartata a zonei
de responsabilitate proprii. Scopul principal al acestor operatii este crearea conditiilor
favorabile desfasurarii operatiilor contact dar, frecvent ele sunt utilizate pentru
indeplinirea unor scopuri generale (partiale) ale operatiei.
OPERATII IN CONTACT – Actiunile si misiunile desfasurate in imediata apropie a
fortelor aflate in contact nemijlocit cu inamicul. In cazul operatiilor liniare putem aprecia,
cu un oarecare grad de relativitate, ca operatiile in contact ale unei unitati se extind de
ambele parti ale aliniamentului de contact cu inamicul, intre limitele zonelor de
responsabilitate ale unitatilor subordonate nemijlocit. In operatiile neliniare delimitarea
teoretica a spatiului de desfasurare a operatiilor este mai dificila, dar elementele
principale de referinta ramân, si in acest caz, aliniamentul de contact si zona de
responsabilitate, iar când aceasta din urma nu este precis delimitata, distanta fata de
aliniamentul de contact.
OPERATII IN SPATE – Actiunile si misiunile desfasurate inapoia zonei de
responsabilitate a unitatilor subordonate nemijlocit, pâna la limita dinapoi a zonei de
responsabilitate proprii, in scopul asigurarii libertatii de actiune, prin protectie, sustinerea
operatiilor contact si in adâncime si asigurarea libertatii de manevra a fortelor neangajate.
Ele nu se confunda cu logistica fortelor ci au o arie de cuprindere mult mai larga.
OPERATII IN SPRIJINUL PACII – Actiuni si activitati din domeniile prevenirii
conflictelor, restabilirii pacii, mentinerii pacii, impunerii si edificarii pacii.
OPERATII MILITARE ALTELE DECAT RAZBOIUL – Activitati in care instrumentul
militar al puterii nationale este folosit pentru alte scopuri decât varietatea operatiilor
insumate/asociate razboiului, care urmaresc descurajarea razboiului, rezolvarea
conflictului, promovarea pacii si sprijinul autoritatilor civile in vederea solutionarii
crizelor interne.
OPERATII NECOMBATANTE DE EVACUARE – Operatiile desfasurate in vederea
evacuarii dintr-o tara straina a populatiei necombatante amenintate. Aceste operatii
implica localnici, conationali si cetateni straini, a caror siguranta este amenintata.(inapoi
la index)
OPERATIONAL – Capacitatea optima a structurilor militare de a putea fi angajate in
operatie (lupta).
OPERATIONALIZARE – Intreprinderea unui summum de operatii (totalizarea,
cuantificarea si evaluarea lor alaturi de niste parametri la care trebuie sa se ajunga),
pentru ca sistemele de conducere subordonate sa devina operationale.
OPERATIONALIZAREA STRUCTURILOR – ansamblul masurilor intreprinse, de catre
factorii de decizie politico-militara, astfel incât, intr-un interval de timp stabilit, sistemul
militar (structura militara) sa fie apt pentru indeplinirea misiunilor specifice.
OPERATIUNE COMUNA – Actiune militara sau indeplinire de misiuni strategice,
operative, tactice, de instructie sau administrative de catre doua sau mai multe
departamente militare; de asemenea, conducerea luptei, inclusiv deplasarea, rezervele,
atacul, apararea si tehnicile de manevra de catre doua sau mai multe departamente
militare.
OPERATIUNI DE DESCURAJARE – Variante de actiune sau de tipuri de optiuni de
raspuns militar elaborate pe baza considerentelor economice, diplomatice, politice si
militare, destinate sa determine adversarul real sau potential sa nu inceapa operatiunile
ostile preconizate ori sa le intrerupa pe cele in curs de desfasurare.
OPERATIUNI DE EVACUARE A NECOMBATANTILOR – Operatiuni conduse de
Ministerul de Externe, Ministerul Apararii sau alte organisme abilitate prin care se
evacueaza necombatantii din zonele periculoase.
OPERATIUNI NORMALE – Functii generale pe care le indeplineste un comandant al
unei unitati de lupta când i se repartizeaza responsabilitati pentru o anumita zona
geografica sau functionala. Cu exceptia celor denumite astfel, printre "operatiunile
normale" ale unui comandant combatant se include: planificarea si executarea
operatiunilor in situatii neprevazute, de razboi limitat si razboi general; planificarea si
acordarea asistentei militare; mentinerea relatiilor si exercitarea sau coordonarea
autoritatii prevazute in Joint Pubs 0-2 si 4-01 si in Joint Admin Pubs 1.1.
OPERATIUNI PENTRU ANGAJARE DE FORTE – Totalitatea personalului militar, a
sistemelor de arme, a vehiculelor si a rezervelor necesare sau combinatii ale acestora,
incarcate in scopul obtinerii accesului pentru operatiuni terestre, aeriene sau cu amfibii.
Angajarea de forte intr-o zona/obiectiv poate fi cu sau fara opozitie.
OPERATIUNI SPECIALE – Operatiuni conduse de forte militare si paramilitare special
instruite, echipate si organizate pentru atingerea unor obiective militare, politice,
economice sau psihologice prin mijloace armate neconventionale in zone ostile, interzise
sau sensibile din punct de vedere politic.
OPERATIUNI SUCCESIVE – Operatiuni conduse secvential sau pe etape care sa
corespunda cu prioritatile de executie stabilite sau pentru a compensa lipsa de
resurse.(inapoi la index)
OPINIA PUBLICA – fenomen de natura psihosociala, cu caracter colectiv, care se
constituie ca reflectare a existentei sociale a oamenilor, ca manifestare a constiintei
sociale si care consta dintr-o apreciere si atitudine comuna, relativ generalizata, intr-o
problema de interes general si care, este impartasita de mai multi membri ai unui grup sau
ai unei clase sociale, ai unei natiuni, ori ai unei societati la un moment dat.
OPINIE – Enunt care da expresie optiunii cognitive si afective a unei persoane, grup
social sau colectivitate pentru un anumit punct de vedere cu privire la un fapt sau
eveniment, o relatie sau interactiune sociala etc.
OPTIMIZARE – Tendinta de ridicare a nivelului performantei in conducerea unui sistem.
Optimizarea este o cerinta care se formuleaza in raport cu o activitate desfasurata in toate
domeniile vietii economice, sociale si politice, vizând utilizarea intensiva a mijloacelor
materiale disponibile a conditiilor conjuncturale precum si a factorilor umani si spirituali
capabili sa contribuie la obtinerea celor mai bune rezultate in functie de o situatie data.
ORDIN DE ACTIUNE SPECIAL– ¨ . Ordin emis catre o unitate inferioara ce cuprinde
indeplinirea misiunii totale transferat statului major superior; ¨ Ordin emis catre o
unitate pentru indeplinirea unei misiuni fara a se specifica modul in care trebuie
indeplinit.
ORDIN DE ALERTA – Directiva de actiune si interventie intr-o situatie de criza de la
Ministrul Apararii Nationale emisa de Presedintele Comitetului Intrunit al Sefilor de State
Majore ce include indrumari esentiale pentru a planifica si conduce initierea planului de
executie pentru cursul de actiune (modul de executie) ales si autorizat de Ministrul
Apararii Nationale. Directiva de planificare ce include indrumari de planificare si pentru
a conduce initierea planului de executie dupa ce autoritatea conducatoare aproba un curs
de actiune militara. Un ordin de alerta nu autorizeaza executia cursului de actiune
aprobat.
ORDIN DE AMPLASARE– Instructiune de planificare din partea ministrului apararii
emis de catre Presedintele Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore, ce autorizeaza
si conduce transferul de forte intre unitatile de lupta prin redistribuire sau detasare. In
mod normal un ordin de amplasare specifica autoritatea pe care comandantul unitatii de
lupta o va exercita asupra fortelor transferate.
ORDIN DE AVERTIZARE ¨ Instiintare preliminara a unui ordin sau unei actiuni care
urmeaza sa aiba loc. ¨ (Presedintele Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore ) –
Directive de planificare a unei actiuni in situatie de criza, emisa de Presedintele
Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore, prin care se initiaza elaborarea si
evaluarea unor cursuri de actiune de catre un comandant asigurat si care este supusa
Evaluarii Comandamentului.
ORDIN DE EXECUTIE – Ordin emis de catre Presedintele Comitetului intrunit al sefilor
de state majore, cu autoritatea si indrumarea Ministrului Apararii pentru a indeplini o
decizie a Autoritatii de Comanda Nationala pentru a initia operatiuni militare.
ORDIN DE PLANIFICARE (Presedintele Comitetului Intrunit al Sefilor de State
Majore) – Ordin emis de Presedintele Comitetului Intrunit ale Sefilor de State Majore
pentru a initia planificarea executiei. Ordinul de planificare va urma in mod normal dupa
evaluarea comandantului si va lua locul Ordinului de Alerta al Presedintelui Comitetului
Intrunit al Sefilor de State Major. Nu este necesara aprobarea unui curs de actiune ales, de
catre Autoritatea Nationala de Comanda inainte de emiterea unui Ordin de Planificare al
Presedintelui Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore.(inapoi la index)
ORDIN DE PREGATIRE A AMPLASARII – Ordin emis de autoritatea competenta
pentru a deplasa forte sau pentru a pregati forte pentru deplasare (exemplu: cresterea
pozitiei de amplasare a unitatilor).
ORDIN FRAGMENTAR – Forma prescurtata a unui ordin de lupta de obicei la NATO
emisa zilnic, ce elimina nevoia de reformulare a informatiilor cuprinse intr-un Ordin de
lupta de baza. Poate fi emis pe sectiuni.
ORDINE CONSTITUTIONALA – Starea in care se gaseste ordinea publica intr-un stat
la un moment dat, modul de desfasurare a tuturor activitatilor si actiunilor politice,
sociale, economice si militare, având la baza Constitutia si legile tarii, respectiv modul in
care sunt aparate drepturile omului si sunt executate indatoririle cetatenesti, in vederea
asigurarii viabilitatii statului de drept.
ORDINE DE DREPT – Stare a relatiilor sociale, care se caracterizeaza prin desfasurarea
raporturilor juridice in stricta conformitate cu prescriptiile dreptului.
ORDINUL – O prevedere obligatorie, scrisa sau verbala, data de o autoritate (persoana
oficiala) pentru a fi executata intocmai.
ORGAN (Autoritate) - Comandant sau persoana individuala responsabil(a) cu probleme
de coordonare a unor functiuni sau activitati specifice, implicând fortele a doua sau mai
multe servicii sau a doua sau mai multe forte ale aceluiasi serviciu. Comandantul sau
persoana individuala are autoritatea sa solicite consfatuirea intre agentiile implicate, dar
nu are autoritatea sa oblige realizarea vreunui acord.
ORGANIC – Atribuital unei parti esentiale si care formeaza o parte esentiala a unei
organizatii militare. Partile organice ale unei unitati sunt cele listate in tabelul ei de
organizare in cazul Fortelor Terestre, Fortelor Aeriene, si Fortelor Navale ale S.U.A iar in
cazul Fortelor Navale sunt atribuite organizarii administrative a fortelor operative.
ORGANIZAREA – Atribut al conducerii care presupune determinarea activitatilor si
actiunilor tuturor componentelor structurale, iar in cadrul acestora, pe functii (posturi),
pentru utilizarea cu maximum de eficienta a resurselor de orice natura pe care le are la
dispozitie o unitate sau o mare unitate, in vederea indeplinirii unei misiuni sau obiectiv.
ORGANIZATIA – Complex de actiuni si interactiuni sociale, caracterizata prin
urmatoarele trasaturi:1) este o structura de actiuni diferite (de munca, de comunicatie,
etc) in cadrul careia una detine un loc central. 2) in cursul existentei sale actiunile se
leaga intre ele sub un raport temporar fiind succesive, coexistentiale, repetabile, inscrise
intr-un orar (de câtiva ani, anual, lunar, etc). 3) impreuna cu actiunile formeaza o
structura ecologica distincta in care ele exista unele alaturi de altele, se interfereaza. 4)
factorul uman constituent se prezinta intr-o varietate de continuturi si forme in functie de
diviziunea muncii, de locul sau in ierarhia functionala si comunicationala si de relatiile
dintre indivizii si grupurile in care el se structureaza. 5) ceea ce da unitate tuturor faptelor
sociale care se petrec in cadrul ei este elementul teleologic, reteaua de scopuri sau teluri.
6) in ansamblul ei, operatiunea este doar o componenta a societatii cu care se afla in
relatii permanente si variate. 7) exista o mare diversitate de organizatii (politice, juridice,
economice, stiintifice, de invatamânt, etc.), fiecare dintre ele având specificul lor
intrinsec si care se manifesta diferit in functie de societatea in care functioneaza, de
factorul de timp si mediul socio-natural imediat.

R
RAIDUL – Operatia limitata in timp si spatiu, ce implica o patrundere rapida, in teritoriul
ostil, pentru obtinerea de informatii, dezorientarea adversarului sau distrugerea unor
obiective si care se incheie cu o retragere planificata.(inapoi la index)
RAPIDITATEA – Principiul operational conform caruia fortele proprii vor reactiona,
devansând inamicul prin actiuni, in special asupra partilor sale vulnerabile, prin
concentrari prompte, succesive si atacuri neasteptate, care ii fragmenteaza si
dezorganizeaza (dezarticuleaza) sistemul operational.
RAPORT NEAPARTINAND UNEI ANUMITE UNITATI – Fisa de intrare pentru
personal si incarcatura, neapartinând unei anumite unitati; printre caracteristici se includ:
tipul de deplasare, informatii privind ruta, tipul de incarcatura, greutate, volum, suprafata
necesara, numarul de personal necesar pentru transport.
RANITII/BOLNAVII EVACUATI – Persoane ranite, cu leziuni si traume sau bolnave si
care trebuie transportate la serviciile medicale.
RAZBOI AUTOMATIZAT – Tip de razboi in care principalele mijloace de lupta folosite
sunt utilajele automate, fie in totalitatea lor, fie in anumite proportii, iar actul de
conducere este realizat cu mijloace moderne de calcul.
RAZBOI CIVIL – Gen de confruntare armata in care se intrepatrund actiunile militare cu
cele nemilitare, care au loc in interiorul unui stat, intre grupari de forte si mijloace de
natura etnico-religioasa sau structurate dupa criterii politice, economice ori ideologice.
RAZBOI CLASIC (conventional) – Tip de razboi in care nu se folosesc armele de
nimicire in masa, ci numai mijloacele de lupta clasice. Lupta se duce numai cu forte
armate regulate, deosebindu-se, in acest fel, de razboaiele duse cu forte armate neregulate
(militii, gherile, partizani etc.).
RAZBOI DE COALITIE – Razboi bazat pe o alianta militara si politica temporara a unui
grup de state, incheiata in scopul unei actiuni comune.
RAZBOI ELECTRONIC ¨Ansamblul actiunilor militare executate de fortele proprii,
intr-o conceptie unitara, care implica utilizarea energiei electromagnetice pentru
determinarea (precizarea) exploatarea, contracararea, reducerea sau prevenirea folosirii
ostile de catre adversar a spectrului electromagnetic, precum si masurile care asigura
exploatarea, in siguranta, a mijloacelor electronice proprii sau aliate, pentru indeplinirea
misiunilor stabilite; ¨ Orice actiune militara ce implica folosirea energiei
electromagnetice pentru a avea controlul asupra spectrului electromagnetic sau pentru a
ataca inamicul. Cele trei subdiviziuni majore ale razboiului electronic sunt atacul
electronic, protectia electronica si sprijinul razboiului electronic.
RAZBOI IN CONCEPTIA S.U.A. – Stare de actiune ostila, declarata sau nedeclarata,
caracterizata prin folosirea sustinuta a Fortelor Armate, intre doua sau mai multe natiuni
sau grupuri organizate in interiorul unei natiuni si care implica forte conventionale sau
neconventionale intr-o serie de operatiuni sau campanii militare conexe in scopul
indeplinirii unor obiective de importanta nationala.
RAZBOI LOCAL (regional) – Tip de razboi spatial, limitat geografic (tara, tari, regiune,
zona), in care se folosesc, de regula, mijloacele de lupta armata clasice, care reprezinta o
sursa permanenta de incordare a situatiei internationale si un focar periculos pentru pacea
mondiala.
RAZBOI PSIHOLOGIC – Tip de razboi initiat si desfasurat de un purtator (grup social,
stat), impotriva unui sistem-tinta (alt grup social sau stat), fara mijloace militare, in
scopul subminarii puterii si prestigiului adversarului. R.p. constituie un element al
strategiei generale si un instrument al politicii cercurilor conducatoare agresive din unele
tari si vizeaza dezinformarea, ademenirea sau convertirea convingerilor sistemului tinta,
abaterea atentiei si vigilentei, inducerea unei inalte credibilitati in raport cu continutul
celor transmise de purtator, exploatarea, atât a sprijinului, cât si a opozitiei celor care sunt
deja adeptii ori dusmanii cauzei razboiului psihologic..(inapoi la index)
RAZBOI SPECIAL (NECONVENTIONAL) – Forma de ducere a luptei politice, cu
mijloace nepolitice dar si nemilitare. R.s. reprezinta transpunerea in practica, in mod
planificat si coordonat, a masurilor politice, economice, psihologice, propagandistice,
militare etc. impotriva unui stat pentru destabilizarea sa, inlocuirea puterii politice si
aducerea acestuia in stare de dependenta si subordonare.
RAZBOI – ¨ Fenomen politico-militar care reprezinta forma cea mai violenta de
manifestare a relatiilor conflictuale existente, la un moment dat, intre grupari mari de
oameni (popoare, natiuni, state, coalitii de state, comunitati sociale, etnice, religioase)
organizate din punct de vedere militar, care folosesc lupta armata pentru atingerea
scopurilor urmarite, ceea ce confera acestui fenomen un puternic caracter distructiv; ¨
Fenomen social complex, in cursul caruia se manifesta in modul cel mai ascutit, prin
intermediul fortei al violentei armate, relatiile conflictuale dintre grupuri mari de oameni
(clase, popoare, natiuni, state, grupari de state), organizate din punct de vedere politic si
militar, care urmaresc atingerea anumitor scopuri politice, economice, ideologice,
incompatibile; instrument si prelungire a politicii externe a statelor si – in ultima analiza
instrument si prelungire a politicii lor interne. Datorita mijloacelor de lupta utilizate de
partile angrenate in conflict, razboiul are un puternic caracter distructiv; ¨ Tip de
interactiune sociala intre doua sau mai multe comunitati, desfasurat in forma unui conflict
violent, de regula armat, si in baza unor norme strict determinate; ¨ Reprezinta situatia
conflictuala de maxima incordare ce se manifesta sub forma luptei armate, sângeroase si
distrugatoare, intre doua grupari mari de oameni (natiuni, popoare, state sau civilizatii de
state), care folosesc violenta armata organizata (forte armate, mijloace tehnice si
tehnologice – metode si procedee – de nimicire si distrugere), fiecare urmarind sa-si
impuna vointa asupra inamicului, pentru a-si realiza scopurile economice, politice,
sociale, ideologice si religioase.
RAZBOIUL DE APARARE A TARII ¨Angajarea efectiva si la potentialul maxim a
tuturor resurselor apararii nationale, pe care statul român le poate utiliza in vederea
apararii suveranitatii, independentei nationale, unitatii si integritati teritoriale, a
democratiei constitutionale a României; ¨ Reprezinta riposta hotarâta de natura politica,
diplomatica, economica, psihologica, militara etc. data oricarui agresor care atenteaza la
suveranitatea, independenta si integritatea teritoriala a României, a ordinii de drept
constitutionale, care va angaja, intr-un efort militar, toate resursele umane, materiale si
spirituale ale tarii pâna la victoria totala asupra agresorului.
REACTIUNEA POLITICA – Atitudine si actiune politica contrarie mersului general al
societatii, sensului istoriei; pozitie retrograda, reactionara, ce urmareste restaurarea unor
stari de lucruri perimate istoriceste, a unei orânduiri vechi, a puterii claselor rasturnate de
la conducerea statului de mersul obiectiv ascendent al istoriei societatii omenesti.
REAMPLASARE – Transferul unei unitati sau a unor rezerve dintr-o zona in alta, in alt
loc din zona respectiva sau intr-o zona din interior, in scopul unei angajari ulterioare in
lupta.
REAPROVIZIONARE PLANIFICATA – Expedierea rezervelor intr-un flux constant
prezentat in programul planificat existent care include de cele mai multe ori unele forme
de aprovizionare prestabilite..(inapoi la index)
REDIMENSIONAREA FORTELOR TERESTRE – Trecerea succesiva a marilor unitati
si unitatilor, apartinând acestei categorii de forte, de la starea de pace, la starea de razboi,
in functie de necesitatile impuse de situatiile create. In vederea desfasurarii actiunilor
militare, la ordinul esalonului superior, marile unitati cu rol operativ din compunerea
fortelor terestre se pot redimensiona, prin luarea in subordine sau punerea la dispozitie de
mari unitati (unitati) apartinând celorlalte categorii de forte ale armatei si altor structuri
ale fortelor armate, precum si de mari unitati (unitati) de arma si specialitate, in functie de
existentul si necesarul in forte si mijloace, rolul in actiune, misiunile primite, precum si
de situatia concreta din zona de operatii (de actiune).
REGENERARE– Capacitatea de a genera forte militare aditionale pentru a contracara o
concentrare rapida a fortelor inamice. Actiunile includ activarea tuturor componentelor de
rezerva cu o capacitate sporita de instructie pentru lupta si cu un nivel crescut de instruire
(pâna la o mobilizare completa), precum si accelerarea bazei de productie industriala.
REGENERAREA FORTELOR TERESTRE – Capacitatea sistemului logistic de a forma
si completa, total sau partial, in timp oportun, structurile si infrastructurile acestei
categorii de forte ale armatei.
REGIM POLITIC – Modul concret in care functioneaza un sistem politic considerat,
adica structurarea in actiunea politica propriu-zisa a relatiilor dintre guvernanti si
guvernati; implica forma de guvernare, statuarea rolurilor actorilor politici si tipul de
raspuns al masei de guvernanti.
REGRUPARE – Actiunea prin care se realizeaza o noua grupare a fortelor si mijloacelor,
in scopul indeplinirii aceleiasi misiuni sau uneia noi.
REGULAMENT DE EMITERI – Colectia de emiteri importante rezultând din trecerea in
revista a Memorandum-umului Programe-Obiective de catre personalul Cabinetului
Ministrului Apararii.
REGULAMENT – Act normativ specific, care normeaza actiunea militara, stipuleaza
principii si reguli ale vietii ostasesti pe timp de pace, in situatii de criza si la razboi, de
pregatire si ducere a actiunilor militare, ale activitatilor de conducere si asigurare a
fortelor.
REGULI DE INSTRUCTIE – Normele dupa care se organizeaza si se desfasoara
instructia.
REPARTIZARE – A plasa unitati sau personal intr-o organizatie in care o astfel de
amplasare este relativ constanta si/sau unde o astfel de organizatie controleaza si
administreaza unitatile sau personalul.
RESTABILIREA PACII ¨Actiunile postconflictuale – predominant diplomatice si
economice, care consolideaza si reorganizeaza infrastructura si institutiile
guvernamentale in scopul evitarii relansarii conflictului; ¨ Ansamblu de actiuni
desfasurate dupa declansarea unui conflict, in scopul convenirii asupra unui aranjament
de pace. Restabilirea pacii se realizeaza prin: bune oficii, mediere, conciliere, izolare
diplomatica si impunere de sanctiuni.
RESTRICTIA (principiu al actiunilor militare altele decât razboiul) – Aplicarea, cu
prudenta, a capabilitatilor militare.
RESURSA FINANCIARA (A INSTRUCTIEI) – Suma (in bani) alocata Fortelor Terestre
pentru instructie, cu implicatii determinante in planificarea obiectivelor si scopurilor ce
trebuie indeplinite intr-o unitate de timp..(inapoi la index)
RESURSA MATERIALA (A INSTRUCTIEI) – Totalitatea materialelor pentru instructie,
a echipamentelor, utilajelor si thenicii din dotare, precum si a infrastructurii necesare
instructiei (poligoane, piste, servicii etc.), care, planificate si folosite in mod judicios,
contribuie la instructia trupelor, conform programului stabilit.
RESURSA UMANA (a procesului de instructie) – Personalul de decizie si executie din
sistemul de instructie, care asigura realizarea documentelor care stau la baza instructiei
Fortelor Terestre si punerea in practica a prevederilor acestora, concomitent cu
planificarea si gestionarea resurselor materiale si financiare.
RESUSRE – Forte, materiale, mijloace de transport si alte materiale repartizate sau
alocate comandantului unui comandament unificat sau specificat.
RESURSELE INSTRUCTIEI – Totalitatea posibilitatilor pe care le are societatea, la un
moment dat, de a pune la dispozitia Fortelor Terestre efectivele, baza materiala si
financiara necesare instructiei, in conformitate cu obiectivele stabilite.
RETRAGERE A INCARCATURII – Evacuarea incarcaturii din raionul actiunilor de
lupta.
RETRAGEREA PERSONALULUI – Evacuarea personalului din teatrul actiunilor de
lupta – poate include raniti, personal necombatant si civil.
RETRAGEREA – Procedeu defensiv prin care fortele angajate in lupta intârzie actiunile
inamicului si se sustrag loviturilor puternice ale acestuia, schimbându-si pozitiile de lupta
spre inapoi.
RETINERE – Ordin folosit in contextul unei planificari deliberate, prin care
Comandamentul va retine in forma neactiva Planul de actiune, Planul de actiune in
format de conceptie sau orice sisteme comune de planificare a operatiilor asociate sau
orice sisteme de procesare automata a datelor. Planul si fisierele asociate acestuia nu vor
fi mentinute decât daca se repeta ordinul.
REUNIT – Termen ce denumeste activitati, operatiuni, organizatii etc., la care participa
subunitati ale mai multor departamente militare ale aceleiasi natiuni. (Când nu sunt
implicate toate departamentele militare, sunt identificate Serviciile participante, exemplu:
Fortele terestre si navale reunite).
REVOLUTIE – Orice schimbare spectaculoasa de structura a unei sfere importante a
vietii sociale..(inapoi la index)
REZERVA DE MATERIALE EXISTENTA IN RAIONELE PROBABILE ALE
ACTIUNILOR DE LUPTA – Bunurile destinate sa satisfaca necesarul de rezerve de
mobilizare existente in raioanele probabile ale actiunilor de lupta.
REZERVA FLOTEI AERIENE CIVILE – Program in care Ministerul Apararii foloseste
aparate de zbor aflate in posesia cetatenilor statului. Aparatele de zbor sunt alocate de
Ministerul Apararii. Aceste aparate de zbor sunt distribuite la solicitarea Ministerului
Apararii, in functie de posibilitatile lor, unor segmente cum ar fi:
Long-Range-International (marfuri de pasageri) – cursa lunga
Short-Range-Intrnational – Cursa scurta
Domestic
Alaskan
Aeromedial
si a altor segmente.
Rezerva flotei aeriene poate fi activata de Ministerul Apararii in 3 stadii (etape) ca
raspuns la situatiile de aparare – orientata cuprinzând o situatie de urgenta pentru a
indeplini solicitarile legate de deplasarea aeriana a Ministerului Apararii.
Aparatele de zbor ale rezervei flotei aeriene civile, atunci când sunt activate se afla sub
controlul Ministerului Apararii, iar resursele civile se afla sub controlul operational din
responsabilitatea statului.
a) Rezerva flotei ariene civile – Etapa I. Acest stadiu implica folosirea rezervei aeriene
civile pe care transportoarele aeriene le vor furniza Ministerului Apararii pentru a sustine
solicitarile legate de transporturi aeriene militare pe timp de pace. Comandantul
Transporturilor aeriene poate autoriza activarea acestui stadiu si are misiunea de a
controla efectivul de necesitati angajate in aceasta etapa.
b) Rezerva flotei aeriene civile. Etapa a II-a Acest stadiu implica folosirea rezervei
aeriene civile pe care transportoarele aeriene o va furniza Ministerului Apararii in situatii
de urgenta in aparare aeriana. Ministrul Apararii sau loctiitorul acestuia pot autoriza
activarea acestui stadiu permitând Comandantului de Transporturi aeriene sa-si asume
misiunea de a controla efectivul de necesitati angajate in aceasta etapa.
c) Rezerva flotei aeriene civile – Etapa a III-a. Acest stadiu implica folosirea rezervei
aeriene civile aflata in posesia statului pe care transportoarele aeriene o va furniza
Ministerului Apararii in stare de urgenta sau pe timp de razboi sau oricând este necesar
pentru apararea nationala. Aparatele de zbor in acest stadiu sunt alocate de catre
Ministerul Transporturilor catre Ministerul Apararii. Ministerul Apararii poate autoriza
activarea acestei etape permitând Comandantului de Transporturi aeriene sa isi asume
misiunea de a controla efectivul de necesitati angajate in etapa a III-a.
REZERVA – Element component al dispozitivului de lupta, intrebuintat pentru rezolvarea
unor situatii critice neprevazute care pot sa apara pe timpul desfasurarii operatiei. R. se
constituie din mari unitati (unitati) de arme intrunite, din arme si specialitati, in functie de
existentul acestora, complexitatea situatiei si caracteristicile geoclimatice ale
zonei..(inapoi la index)
REZERVA DE SUSTINERE – Material pentru sprijinirea unei unitati dupa sosirea in
raionul actiunilor de lupta, din momentul in care sunt anticipate rezervele de insotire si
stocul de materiale de rezerva pâna la urmatoarea reaprovizionare.
REZERVE COMUNE – Rezerve comune pentru doua sau mai multe Servicii
REZUMAT AL PLANIFICARII – Elemente necesare ale unui plan de operatiune care
ofera o descriere pe scurt a misiunii, a situatiei generale, a conceptiei operatiunilor, a
fortelor majore necesare, a aranjamentelor si aprecierea comandantului privind
posibilitatile logistice reale de realizare a planului de actiune.
RIPOSTA ARMATA – Ansamblul de actiuni spatiale si temporale, care include totalitatea
atitudinilor ofensive si defensive ale unei categorii de forte armate, ca raspuns la actiunile
adversarului.
RISC – Probabilitatea de producere a unui eveniment sau curs de actiune, de regula
nedorite pentru subiect.
RISCUL LA ADRESA SECURITATII NETIONALE – Prezenta unor factori activi sau
potentiali care pot afecta securitatea unui stat.
RITM – Viteza cu care se realizeaza, intr-o perioada data, anumite actiuni de lupta sau
alte activitati militare.
RUPEREA APARARII– Actiune de lupta dusa impotriva unui inamic aflat in aparare,
incluzând executarea loviturii frontale si crearea unei brese in dispozitivul apararii
inamice, pe o largime si adâncime care sa permita dezvoltarea ulterioara a ofensivei in
adâncime si spre flancuri..

S
SCHIMBARE SOCIALA– Consta in trecerea unui sistem social sau a unei componente a
acestuia de la o stare la o alta stare diferita calitativ si/sau cantitativ.
SCOPUL INTEROPERABILITATII – Cerinta (norma) privind perfectionarea capacitatii
operationale, tehnice si administrative a marilor unitati/unitatilor, nominalizate sa
actioneze in comun cu forte care apartin structurilor de securitate internationala, pentru
pregatirea si executarea operatiilor multinationale de sprijinire a pacii.
SECURITATE SOCIALA – Sistem de legi, institutii si activitati destinate asistarii
persoanelor afectate de anumite riscuri la care este expusa, in principiu, intreaga
populatie (somaj, saracie, accidente de munca, boli profesionale sau de alta natura,
invaliditate, maternitate, vaduvie, batrânete etc.).
SECURITATE – ¨Situatie in care o persoana (sau un stat), in urma unor masuri specifice
adoptate individual sau in intelegere cu alte persoane (sau state), capata certitudinea ca
existenta, integritatea si interesele sale fundamentale nu sunt primejduite;¨Reprezinta
starea in care trebuie sa se gaseasca statul român pentru a putea sa se dezvolte liber si sa
actioneze neingradit pentru promovarea intereselor fundamentale ale României; ¨
Reprezinta starea ce trebuie realizata pentru ca o persoana, un grup de persoane, un stat
sau un grup de state sa poata actiona neingradit pentru promovarea intereselor proprii, in
conditiile respectarii normelor si intereselor generale adoptate si recunoscute pe plan
international.
SECURITATEA ACTIUNILOR DE LUPTA – Proces de identificare a informatiilor
vitale si analizarea ulterioara a actiunilor proprii care iau parte la operatiunile militare si
la alte activitati pentru a indeplinii urmatoarele:
a) identificarea actiunilor care pot fi observate de sistemele inamice de informatii;
b) determinarea indicatorilor pe care sistemele inamice de informatii le-ar putea obtine si
care ar putea fi interpretate ca informatii vitale utile adversarilor;
c) alegerea si indeplinirea de masuri prin care sa se elimine sau sa se reduca pâna la un
nivel acceptabil vulnerabilitatea actiunilor proprii fata de cercetarea adversarilor.
SERVICIUL DE ASIGURARE A UNITATILOR DE LUPTA – Functiuni, activitati si
sarcini esentiale necesare pentru a sustine toate elementele actiunii militare la toate
nivelele luptei. In interiorul sistemelor nationale si logistice este inclus suportul oferit de
forte de serviciu pentru asigurarea rezervelor, mentinere, servicii de transport si sanatate
si alte servicii cerute de fortele terestre si cele de aviatie pentru a permite acestor unitati
sa-si indeplineasca misiunile in lupta. Serviciul de asigurare a unitatilor de lupta cuprinde
activitati la toate nivelele luptei prin care se realizeaza sustinerea tuturor fortelor
operationale de pe câmpul de lupta. Conducerea actiunilor combatante apartine
comandantului unei unitati de lupta pentru efectuarea functiunilor asupra fortelor
repartizate si implica organizarea si angajarea unitatilor si fortelor, indeplinirea sarcinilor,
precizarea obiectivelor si a directivelor tuturor aspectelor unei operatiuni militare,
instruirea comuna, activitatile logistice necesare pentru indeplinirea misiunilor.
Conducerea actiunilor combatante trebuie sa fie exercitata prin comandantii subordonati.
Conducerea actiunilor combatante confera autoritate deplina pentru a organiza si pentru a
angaja unitati si forte pe care Comandantii structurilor militare de actiune le considera
necesare pentru realizarea misiunilor stabilite..(inapoi la index)
SERVICIUL MILITAR – Ramura a Fortelor armate a Statelor Unite, intemeiata printr-un
Act al Congresului in care anumite persoane sunt numite, inrolate si recrutate in serviciul
militar si care functioneaza si este administrata in cadrul unui departament militar sau
executiv. Serviciile militare sunt Fortele Terestre ale Statelor Unite, Fortelor Maritime ale
Statelor Unite, Fortele Aeriene ale Statelor Unite, Infanteria Marina a Statelor Unite si
Garda de Coasta a Statelor Unite.
SERVICIUL PENTRU DIRIJAREA EVACUARII RANITILOR – Agentie comuna a
Armatei, Marinei si Fortelor Aeriene condusa de Seful Statului Major al Fortelor Aeriane
ale S.U.A. ca agent executiv al Presedintelui Comitetului Intrunit al Sefilor de State
Majore, care dirijeaza deplasarea pacientilor autorizând transferul de echipament pentru
tratamente medicale catre Departamentul pentru Problemele Veteranilor si echipamente
pentru Sistemul Medical cu probleme de Catastrofe Nationale.
SEVERITATEA/SERIOZITATEA CRIZEI – termen care se refera la perceptia gradului
de importanta pe care partile implicate il atribuie crizei si care reprezinta gravitatea si
urgenta unei amenintari la adresa valorilor, a obiectivelor sau a intereselor prioritare.
SIGURANTA – Ansamblul masurilor si actiunilor de supraveghere, paza si aparare
nemijlocita si generala, atât a intregului dispozitiv, cât si a fiecarui element al acestuia in
toate conditiile si in toate actiunile militare, care se executa in scopul prevenirii fortelor
proprii, zadarnicirii cercetarii si al altor actiuni desfasurate de catre inamic.
SIMBOL – Obiect material, imagine, idee menite sa trezeasca in indivizii grupului care le
adopta anumite sentimente politice, evocarea unei realitati, convingeri, apartenente etc.
SIMPLITATEA PLANURILOR SI A ORDINELOR – Principiu de pregatire si
desfasurare a actiunilor militare, care presupune elaborarea unor planuri clare,
necomplicate, precum si a unor ordine concise pentru a asigura o intelegere completa a
misiunii.
SIMULARE CONSTRUCTIVA – Forma de pregatire, specifica pregatirii instructiei
comandamentelor/comenzilor, de la nivel batalion, pâna la nivel strategic, ce se realizeaza
prin antrenamente de stat major/aplicatii de comandament asistate de calculator.
SIMULARE VIRTUALA – Forma de instructie care asigura instruirea militarilor si
echipajelor prin utilizarea machetelor electronice ale tehnicii de lupta.
SIMULAREA IN TEREN CU TRUPE – Forma de instructie cea mai complexa care
asigura instruirea militarilor, subunitatilor, comenzilor si comandamentelor prin exercitii
si aplicatii tactice in teren, in cele mai apropiate conditii impuse de câmpul de lupta
modern, fara utilizarea munitiilor de razboi.
SINCRONIZAREA ACTIUNILOR – Principiu operational care presupune integrarea
activitatii de cercetare, de sprijin cu foc si logistic, cu manevra in cadrul operatiilor. Ea
are in atentie obtinerea puterii de lupta necesare, care, in context operational, este
precedata de protectia, pregatirea cercetarii, logistica, generarea fortei (concentrarea
fortelor) si accesul la infrastructura in conditiile, in care, trupele nu sunt inca desfasurate
in zona de actiune.
SISTEM AL COMANDAMENTULUI MILITAR NATIONAL –

BIBLIOGRAFIE

* Constitutia României, Monitorul Oficial al Românei nr. 233, Bucuresti, 1991

* Legea privind infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare
a tarii, nr. 39/1990
* Legea privind Siguranta nationala a României, nr. 51, Monitorul Oficial al României
nr. 163, Bucuresti, 1991
* Legea apararii nationale a României, nr. 45, Monitorul Oficial al Românei, partea 1,
nr. 172, Bucuresti 1994
* Legea privind pregatirea economiei nationale si a teritoriului pentru aparare, nr. 73,
Monitorul Oficial al României, nr. 145, Bucuresti, 1995
* Legea privind organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale, nr. 41,
Monitorul Oficial al României nr. 147, Bucuresti, 1990
* Legea protectiei Civile, nr. 106, Monitorul Oficial al României, nr. 241, Bucuresti,
1996
* Legea privind pregatirea populatiei pentru aparare, nr. 46, Monitorul oficial al
României, nr. 120, Bucuresti, 1996
* Hotarârea Consiliului Suprem de Apararea a Tarii, nr. 103, 1995
* Hotarâre privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei
Guvernamentale pentru Apararea impotriva Dezastrelor, Monitorul Oficial al României,
nr. 103, Bucuresti, 1997
 * Hotarârea privind Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei Centrale
pentru Apararea impotriva Inundatiilor, Fenomenelor Meteorologice Periculoase si
Accidentelor la Constructiile Hidrotehnice, Monitorul Oficial al României, nr., 103,
Bucuresti, 1997
* Hotarâre privind Organizarea Ministerului Apararii Nationale, Monitorul Oficial al
României, nr. 227, Bucuresti, 1999
* Ordonanta privind planificarea apararii nationale a Românei, Monitorul Oficial al
României, nr. 302, Bucuresti, 1998
* Ordonanta de Urgenta a Guvernului României, nr. 30, 1996
* Ordonanta de Urgenta privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta

**

* A.N.-1, Regulamentul general al actiunilor militare, 1996

* A.N.-2, Regulamentul activitatii de comandament in campanie, 1999
* Av. Ap A.A.-1, Regulamentul operatiilor Aviatiei si Trupelor de Aparare Antiaeriana,
proiect
* M.-1, Regulamentul operatiilor Marinei Militare
* M.-3, Regulamentul activitatii de comandament in Marina Militara la campanie,
proiect
* T.U.1, Regulamentul actiunilor Trupelor de Uscat in campanie, Bucuresti, 1995

**

* * * * Dictionar explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti

1998, editia a II-a
* * * * Doctrina operationala a Fortelor Terestre, Bucuresti, 2000
* * * * Lexicon Militar, Editura Saka, Chisinau, 1994
* * * * Mica enciclopedie de politologie, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti,
1977
* CATALIN ZAMFIR, LAZAR VLASCEANU, Dictionar de sociologie, Editura
Babel, Bucuresti, 1998
* JACK C. PLANO, ROBERT E. RIGGIS, HELENAN S. ROBIN, Dictionar de
analiza politica, Editura Ecce Homo, Bucuresti, 1993

**

* ARSENIE V., CEARAPIN T., VELICIU G. – Actualitatea strategiei. Studii de arta

militara si strategie a ordinii publice, Editura Sitech, Craiova, 1998
* ATANASIU A. – Manevra strategica, Universul, Bucuresti, 1938
 * BARRET, JOHN – Prevenirea si gestionarea crizelor. Abordarea N.A.T.O.
* CERNAIANU I. – Conceptia, organizarea si modul de actiune a acoperirii,
Bucuresti, 1935
* Col. dr. GROZEA T. – Tendinte, orientari, controverse in strategiile militare
contemporane, Editura Militara, Bucuresti, 1987
* BONCU SIMION – Securitatea europeana. Provocari si solutii, Editura America
Press, Bucuresti, 1955
* BRUCAN SILVIU – Lumea dupa razboiul rece. Locul României si viitorul ei,
Editura România Libera, Bucuresti, 1996
* CARL von CLAUSEWITZ - Despre razboi, Editura Militara, Bucuresti, 1982
* Gl.c.a. CIOFLINA DUMITRU, Gl.bg.prof.dr. HABIAN, LIVIU – Arta operativa.
Trecut, prezent, viitor, Editura A.I.S.M., Bucuresti, 1999
* CONSTANTINESCU, EMIL - Alocutiunea presedintelui României la reuniunea
Consiliului N.A.T.O., Buxelles, 1997
* CULDA, LUCIAN – Particularitati ale strategiilor de securitate nationala in
conditiile sporirii posibilitatilor de manipulare informationala, in „România in situatii
limita", Editura Licorna, Bucuresti, 1995
* DAVID V. AUREL – Natiunea intre „starea de securitate" si „criza politico-militara",
Editura Licorna, Bucuresti, 2000
* DEGERATU, CONSTANTN – Securitatea in Europa Centrala, Cazul României,
Strategii XXI, Nr. 2/1997
* FLORIN, RADU – Crizele Europei, Institutul de teorie sociala a Academiei Române,
Bucuresti, 1992
* Col.dr. HABIAN LIVIU – Eseu despre strategie si tactica militara, Editura A.I.S.M.,
Bucuresti, 1995
* ILIE, MARIN – Reflectarea legilor si principiilor luptei armate in conducerea
strategica a fortelor, Editura Militara, 1997
* Amiral LIBERIS, CHRISTOS – Strategia nationala si gestionarea crizelor, Grecia,
1997
* LIDELL, HART – Strategia. Actiunile indirecte, Editura Militara, Bucuresti, 1972
* Col. MÂNDRU, MIRCEA – Managementul crizelor politico-militare, Bucuresti,
1999
* Col. COSMA, MIRCEA – De la geopolitica la geostrategie, Editura Academiei
Fortelor Terestre, Sibiu, 1999
* Col. COSMA, MIRCEA – Gestionarea crizei, Editura Academiei Fortelor Terestre,
Sibiu, 2001
* TOFFLER, ALVIN si HEIDI – Razboi anti-razboi. Supravietuirea in secolul al XXI-
lea, editura Antet, Bucuresti, 1995
* TOFFLER, ALVIN – Puterea in miscare, Editura Antet, Bucuresti, 1995
* Col.ing. VASILESCU, DORU – Evolutia si gestionarea crizelor, Gândirea Militara
Româneasca, nr.4/1998
* Col.ing. VASILESCU, DORU, cpt. ARDELEANU, CRISTIAN – Terminologia
N.A.T.O./U.E.O. privind gestionarea crizelor, Gândirea Militara româneasca, nr. 4/1998
* Col.ing. VASILESCU DORU – Aspecte ale activitatii de informatii in actiuni
umanitare a pacii, Gândirea Militara Româneasca, nr. 3/1997
* W. DAVIS, REES – Arta managementului, Editura Tehnica, Bucuresti, 1996
 * WERNER, BAUWENS, LUC, REVCHLER – Arta prevenirii conflictelor, Bucuresti,
1996

**
* * * – Strategia de securitate nationala a României

* * * – România. Optiune strategica nationala – integrarea in N.A.T.O., Editura Militara,

Bucuresti, 1997

* * * – Teoria cunoasterii stiintifice, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1988

* * * – Tipologia conflictelor armate contemporane, Editura Militara, Bucuresti, 1988

* * * – Manual N.A.T.O. Parteneriat si cooperare, Editura Minerva, Bucuresti, 1997

* * * – România in situatii limita, Editura Licorna, Bucuresti, 1995

* * * – Interesul national in politica de securitate, Institutul Român de studii

Internationale, Bucuresti, 1995

**

* Gândirea Militara Româneasca

* Buletinul A.I.S.M.
* Revista Trupelor de Uscat
* Revista Fortelor Terestre
* Strategii XXI
* Revista româna de studii internationale
* Défense nationale, Franta

Armées d¢ aujourd¢ hui, Franta