ASTA ZIC SI EU NOROC !

Intra-atat ne-nbata viata

Cu iluzii si stradanii
Ca nici nu bagam de seama
Cat de repede trec anii

Cred ca nu importa urbea

Daca-i Ramnic sau Focsani
Totul e ca eu pe-atuncea
Aveam optsprezece ani

Si-n orasul plin de crasme

Si cu centru plin de praf
Nu era macar nici teatru
Si nici cinematograf

Numai pravalii cu stamburi,

Haine, plapumi si ulcele,
Pompieri, oborul, gara
Şi vreo două cafenele.

Singurul loc mai vesel

Al oraşului stindard
Era “Varieteul Filip”
Un şantan pe bulevard.

Fiindcă aducea patronul

Numere de-atracţie noi
Balerine apetisante
Chiar şi cântăreţi de soi.

Cum sosea vreo vampă „bine”

Năvălea protipendada
Conu Bubi, conu Nicu
Şi lua cu asalt naiada.

Si după programu-artistic
Chefuiau cu curtezana
La conac sau la moşia
Monteoru sau Grăjdana.

Pe când noi făuritorii

De poeme şi himere
O priveam cu jind, sorbind-o
C-o cafea sau cu o bere.

Într-o seară, tot la Filip

Debutase o actoriţă
Cu trup zvelt şi ochi şăgalnici
Şi c-o fragă de guriţă.

Fermeca-n potop de-aplauze

Pe bărbaţii toţi, în grupe
Şi ne-ameţea cu-n cântec:
„Vin la Tanţi să te pupe !”

Avea părul, spic de aur

Braţe albe, subţirele
Picioruşe ,crizanteme
Care te chemau spre ele.

Noi, ştrengari voioşi şi tineri

Nici o taină nu ne scapă
O doream şi tuturora
Ne lăsase gura apă.

Şi se cam zvonise-n şoaptă

Pe la Krauss, la cafenea
Că de-i dai o sută-n mână
Poţi ca să petreci cu ea.

Însă cine dintre-ai noştri

Din pleiada cunoscută
Îşi putea permite luxul
Ca să-i dea divei o sută?

Şi atunci Aurel propuse

O idee salvatoare:
-Să putem strânge o sută
Punem 5 lei fiecare.

Şi jucăm la loterie
Înnodăm frumos batista
Şi cine câştigă suta
Ăla merge cu artista.

Zis-făcut. Nici astazi nu stiu

Nici când a trecut minuta
Nici cum m-a bătut norocul
Ca să-mi iasă mie suta.

Ştiu atât că înălţat-am

Mulţumiri lui Dumnezeu
Pentru marea fericire
Ce-a căzut pe capul meu.

C-un buchet de violete

Şi-n ţinută elegantă
I-am palmat în mână suta
Şi ea, a depus-o în geantă.

Restul: cuib de poezie

Vis şi voluptăţi divine
Care le-au descris şi alţii
Mult mai bine decât mine.

Pot s-adaug amănuntul

Că înrâurit de stele
I-am compus în versuri tandre
Un sonet şi trei rondele.

Într-atât a înduioşat-o
Versul meu înaripat
Că frumoasa Mesalină
Cu glas dulce m-a întrebat:

- Spune-mi, dragul meu, prieten

Cum pentru o desfătare
Ca ai petrecut cu mine
Dai o suma atat de mare?

Eşti agricultor? Ai rente?

Sau bancher cu sucursale?
Fiindcă ştiu din auzite
Că poeţii n-au parale.

Îmbătat de accentu-i sincer

Ca să nu stric feeria
I-am destăinuit de-a capo
Cum a fost cu loteria.

- Vai, a spus ea drăgăstoasă

Nu se poate, nu se poate!
Şi strângându-mă în braţe
Mi-a şoptit cu voluptate:

Tu, că eşti cel mai simpatic

Dintre ceilalţi curtezani
Mai ales că scrii şi versuri
De la tine nu i-au bani.

Când văzui că umblă-n geantă

Am simţit în vine foc
Şi mi-am zis: -Slăvit fii Doamne !
Asta zic şi eu noroc!

Şi cu graţie felina
Şi-un surâs descris de zei
Iar m-a îmbrăţişat cu patos
Şi mi-a înapoiat …..5 lei... !