TULBURARILE AFECTIVITATII Afectivitatea reprezinta ansamblul nsuirilor psihice care asigura reflectarea subiectiva a concordantei dintre realitatea interioara

i cea externa, ca proces dinamic i continuu. Sunt puse astfel n rezonanta doua modalitati: cea a subiectului si cea a ambiantei, pentru a crea un nuantat ansamblu de trairi unice si irepetabile tocmai prin aceasta dinamica personala specifica. Trebuie notate doua nivele ale afectivitatii sub raportul complexitatii i motivatiei care le enereaza: - afectivitatea bazala(holotimic) careia i-ar corespunde emotiile primare i dispozitia. Generarea acesteia porneste de la motivatii nnascute, apropiate de viata instinctiva. Ele trec sub control voluntar, dar declanarea lor necesita participarea instantelor constiintei. Baza neurofiziologica este legata de formatiunle subcorticale, iar cea biochimica ar fi reprezentata de functionarea neurotransmitatorilor (noradrenalina,serotonina, dopamina). - afectivitatea elaborat {catatimca) careia i-ar coresdunde emotiile secundare (pasiuni, sentimente), Acestea se formeaza n cadrul sistemulm de conditionare-nvatare, prin optiuni axiolo ice, culturale i sociale (estetice, etica-morale, filosofice, politice). Ele apar n stransa iiegatura cu procesele gndirii (interpretare, evaluare, comparare, alegere) si memoriei. Sentimentele si pasiunile vin sa se constituie astfel ca rezultanta complexa a unei serii de judecati valorice, de analize si interpretari ale lumii. Nu mai este necesar sa subliniem ca baza neurofiziologica a acestora este nivelul cortical. Cele doua nivele ~ afectivitatea bazala si cea elaborata - nu actioneaza nsa independent, organizarea afectiva globala rezultand din corelarea celor doua componente,care nu reprezinta un proces liniar sau de sincronizare mecanica.

Starile de afect sunt manifestari explozive si cu efect dezorganizator asupra camportamentului, nsotite de modificari mimica-pantomimice si tulburari vegetative de tip simpatic, polarizand campul constiintei n jurul evenimentului conflictual i caracterizate prin inadecvarea raspunsului si a activitatii psihomotorii. Mentionam printre acestea furia si frica. TULBURRILE DISPOZITIEi Dispozitia este acel tonus alectiv fundamental, bogat n toate instantele emotionale si instinctive, _care da fiecareia din starile noastre sufletesti o tonalitate agreabila sau dezagreabila, osciland ntre cei doi poli extremi ai placerii i durerii Deci, dispozitia reprezinta polaritatea starilor afectivitatii bazale ntr-un moment dat. Modificarea ei n sens patologic poarta numele de distimie.

Hipotimiile Reprezinta scaderi n grade diferite ale tensiunii afective, traduse prin expresivitate, mimica redusa, raspuns comportamental sarac, rezonanta afectiva stearsa. INDIFERENTA se traduce prin dezinteres pentru lumea exterioara si slaba modulare a paletei emotionale. APATIA este caracterizata prin lipsa de tonalitate atectiva si dezinteres auto si allopsihic. ATIMIA se caracterizeaza printr-o accentuata scadere de tonus si o rezonanta afectiva aproape nula la evenimentele exterioare, care par a ramane n mare masura straine subiectului. lnexpresivitatea mimico-pantomimica este caracteristica.

Hipertimiile Reprezinta o cretere a ncarcaturilor afective antrenand variatii importante ale eutimiei, activitatii si comportamentului. Anxietatea - a fost delinita de Janet P ca teama fara obiect, manifestata prin

neliniste psihomotorie, modificari vegetative si disfunctii comportamentale. Anxietatea are caracter de potentialitate, deformand trairea prezenta n raport cu viitorul presimtit ca ostil i predeterminat ca atare. Anxietatea este frecvent ntalnita de-a lungul vietii, contribuie la activarea mecanismelor de alerta ale organismului si la pregatirea pentru actiune. Astfel, n fata unei situatii nou aparute, anxietatea l ajuta pe om sa se adapteze mai bine. Anxietatea, teama si instinctul de a fugi sunt mecanisme de aparare mpotriva unui pericol. Temerile nu mai sunt considerate normale cand ele devin cvasipermanente i impieteoza asupra vietii cotidiene. Anxietatea patologica este distincta de nelinistea sau teama obisnuita, resimtita de orice subiect in fata unei situatii noi sau cu un grad de dificultate sporit, al carei rasunet asupra activitatii este pozitiv (concentrare, mobilizare a fortelor).

Anxietatea prezinta urmatoarele caracteristici: - este nemotivata; - se refera la un pericol iminent i nedeterminat, fata de care apare o atitudine de ateptare (stare de alerta); ^ - este nsotita de convingerea neputintei i dezorganizarii n fata pericolului; ~ asocierea unei simptomatologi vegetative generatoare de disconfort somatic; se declanseaza astfel un cerc vicios prin care anxietatea se autontretine.

Anxietatea se ntlnete n urmatoarele circumstante patologice: n reactii de intensitate nevrotica si psihotica, n neurastenii, n alte nevroze, n stari depresive, n psihoze,n sindromul de abstinenta la toxicomani, n debutul psiliozelor presenile si dementelor. Anxietatea nevrotica - toate starile nevrotice au ca element comun prezenta anxietatii, care ocupa de obicei un loc important n tabloul simptomatologic. Anxietatea psihotica - are ca insotitor al depresiei sau independenta de aceasta, ca n schizofrenie i psihozele organice. Ea determina perturbar vegetative

majore, ale instinctului alimentar i ritmului hipnic. Raptusul anxios - poate aparea n reactii acute de soc sau psihoze, ca o izbucnire impulsiva manifestata printr-o brusca si intensa accentuare a starii anxioase, bolnavul putand face tentative suicidare sau mai rar acte heteroagresive. Echivalente somatice ale anxietatii - recunoaterea acestor semne faciliteaza evdentierea anxietatii, mai ales atunci cand participarea bolnavului, dintr-un motiv sau altul, este redusa. Aceste semne sunt legate de excitarea sistemului nervos simpatic: paloarea letei, mimica tensionata, midriaza, uscaciunea gurii, valuri de transpiratie, tremor lin al exhemitatilor, tahicardie, extrasistole, jena precordiala, anorexie, crampe abdominale, diaree, tahipnee, senzatie de constrictie toracica, mictiuni imperioase si frecvente, insomnii de adormire, creteri tensionale, hiperglicemie si hiperlipemie. Tulburari anxioase: Tulburarile anxioase fobice (tobia specica, fobia sociala, agoratobia) Atacuri de panica Tulburarea anxioas generalizata Tulburarea obsesiv-compulsiv/Reacia acut la stres Tulburarea de stres posttraumatic

DEPRESIA ** definitia de cea mai larga generalitate considera depresia ca o prabusire a dispozitiei bazaie, cu actualizarea trairilor neplacute, triste i amenintatoare, Puternica participare afectiva, trairea profunda a acestei stari, antrenarea comportamentala consensuala sunt tot atatea argumente pentru a considera depresia o hipetimie negativa. Sindromul depresiv are drept componente definitorii dispozitia depresiva, ncetinirea proceselor gandirii i lentoare psihoiomotorie, la care se adauga o serie de simpome auxiliare de expresie somatica. Dispozitia depresiva este traita ca tristete vitala pierderea sentimentelor, golire i neliniste interioara, continut perceptual cenusiu, nebuos uneori.

Incetinirea proceselor gandirii este exprimata de monoideism, incapacitate decizionala, continut epresiv, ruminatii.Ideatial poate lua forma ideilor delirate cu caracter de autoacuzare, vinovatie, inutilitate, ruina etc. Depresivul traieste o stagnare ca timpului intim imanent, care se desincronizeaza de timpul real; aceasta oprire a timpului trait marcheaza ansamblul tulburarilor depresive, bolnavul prezentand o incapacitate de actiune autentica Lentoarea psiltomotorie este caracterizata de ncetinirea micarilor, scaderea expresiei si mobilitatii mimice (hipo- sau amimie), dificultate de verbalizare, tendinta de a se complace n actvitati fara scop (inertie psihomotorie). Simptome auxiliare de expresie somatica: se traduc printr-o tulburare a sentiment telor vitalie la vitalittii) - astemje, lipsa de vigoare fizica, fiynsomnii, anorexie i scadere n greutate, tulburari ale dinamicii sexuale. V _ _ . _ _ _ _ Tulburarile somatice sunt legate de hiperactivitatea simpatica dublata de inliibitia parcisimpatica; hiposalivatie, dureri e iastrice, meteorism, constipatie sau diaree, greutati n repiratie,_disconliort precordia , tulburari de ritm cardiac, extrasistole, ameteli, cefalee, ureri diluze n regiunea tractului uro-genital. Depresia este cel mai irecventntalnit Fenomen psihopatologic n practica psihiatrica i nu numai n aceasta. Ktll stabilete o clasificare n care mbina criteriul nosologic cu cel etiologic. Se descriu astlel: ^ - depresii somatogene: organice, simptomatice; - depresii endogene: scbizoatective, bipolare, unipolare, involutionale; - depresii psihogene: nevrotice, depresia de epuizare, reactive. Dupa gradul de intensitate a depresiei, se poate descrie o depresie nevrotica si

TULBURARILE EMOTIILOR ELABORATE

PARATIMIILE- modificari predominant calitative ale emotiilor elaborate, caracterizate prin neadecvarea extrema n raport cu contextul situational al dispozitiilor, sentimentelor, trairilor afective. Se ntlnesc n stari reactive, psihoze schizofrenice, tulburari de involutie, parafrenie. INVERSIUNEA AFECTIVA se manifesta ca o schimbare a sentimentelor pozitive, firesti, avute de subiect anterior mbolnavrii fata de persoane apropiate din familie. Se ntlnete n schizotrenii, paratrenii, delirul de gelozie i rar n paranoia. AMBIVALENTA AFECTIVA consta n trairea simultana a doua sentimente antagoniste (dragoste-ura, dorinta-teama) intr-un amestec indestructibil, Se ntlnete n schizotrenie i uneori n tulburarile involutive. FOBIILE Fobia e definita ca o reactie somatica i psihologica fata de obiecte/ situatii ce provoaca frica, mai degraba decat fata de obiectul n sine, Simptomele incluse n fobie: a) Victima simte brusc o panica persistenta i fara cauza, oroare, teroare ntr-o situatie care nu prezinta pericol. b) Persoana recunoate ca teama depaseste limitele normale. c) Reactia fobica este automata, necontrolabila i persistenta se interpune gandurile persoanei ca un baraj fata de amenintari, pericole imaginare. d) Apar reactii fizice vegetative de nsotire: palpitatii, respiratie superticiala, tremor etc. e) Persoana fuge de teama unor obiecte/ situatii. Precauta de a le evita poate altera procesul de munca, relatiile sociale i necesita o consultatie psihiatrica Frica specifica, intensa declansata de un obiect sau o situatie care nu au prin ele nsele un caracter periculos, fabia are un caracter irational recunoscut ca atare

si care nu poate fi controlat volitiv. Proiectii ale anxietatii, fobiile pot invada oricare din obiectele si situatiile realitatii de care experienta individuala se leaga ntrun mod oarecare. Daca n cazul anxietatii teama nu are obiect, n fobie ea capata caracter specific (forma, nume, localizare). . Le vom nota pe cele mai frecvente: de locuri, spatiu, de contacte interumane, de animale, de boli, Tipurile de fobie definesc cauza reactiei i modul de evitare. Fobia se poate dezvolta dupa un atac de panica. Alteori, pacientii cu fobie nu au avut niciodata un atac de panica. CLAUSTROFOBIA este teama de a fi singur n orice loc sau situatie din care persoana crede ca este greu sa evadeze sau n care este greu sa fie aJutata, daca s-ar alla n primeJdie. AGROFOBIA este teama de locuri sau spatii deschise, largi, ca piete, stadioane, bulevarde. Pacientii evita strazile circulate, teatrele, bisericile. Uneori, ei pur si simplu nu i parasesc casa. 2/3 din bolnavii cu agorafobie sunt femei. Se pare ca exista anxietate sau alcoolism la alti membri de famie. Majoritatea simptomelor apar ntre 18-35 de ani, cu debut brusc sau progresiv. Majoritatea agorafobilor apar dupa unul sau mai multe atacuri de panica spontane. Aceste atacuri ar sa apara la ntmplare si n situatii fara pericole, aa nct nu pot fi anticipate, nu li se cunoate factorul declansator. De aceea pacientii se tem de un nou atac de panica n mod anticipativ, De aceea ei evita sa mai mearga n locuri sau situatii unde tiu ca a aparut un atac de panica.

Bolnavii cu agorafobie dezvolta i depresie, oboseala, tensiune, alcoolism, obsesii. FOBIA SOCIALA este teama irationala i evitarea de a se afla n situatia n care activitatea propriei persoane poate fi urmarita de altii, de teama de a nu ii umilit, ca de exemplu: semnarea unei carti de credit luarea unei cofele, luarea unei mese. Cea mai frecventa este teama de a vorbi n public, chiar si n fata unui grup restrans.3Ea apare egal la barbati i temei, n general dupa pubertate i are varful dupa 30 de ani.

Fobii specifice: Cea mai ntalnita fobie specifica este teama de animale, mai ales de caini, insecte, soareci, erp i, Alta fobie specifica este claustrofobia (teama de spatii nchise) si acrofobia (teama de naltime). Majoritatea fobiilor specilice apar n copilarie i apoi dispar. La adult se pot remite fara tratament. Apar mai mult la femei. La aceasta clasificare putem adauga PANTOFOBIA, care desemneaza o teama difuza provocata de orice obiect sau eveniment, ntalnita n nevroza anxioasa i n delirurile alcoolice acute i subacute. Fobiile pot fi considerate normale la copii daca raman discrete, la debilii mintali (nu au aceeasi semnificatie), dar devin patologice n: nevroza fobica, la personalitatea

EXTAZUL Este o stare paroxistica de bucurie intensa n timpul careia subiectul rupe comunicarea cu mediul, nsotita de o pantomimica exprimand aceasta traire inaccesibila celorlalti. Se ntlnete n isterie, oligotrenie, deliruri cronice cu tematica mistica, schizotrenie, epilepsie. Este necesar a nu ii etichetata gresit

ca extaz psihotic, reactia de bucurie la o mare reuita, care de asemenea rupe comunicarea cu mediul ntocmai ca o secusa.